Ioan Savu – Nu vedeţi că totul se îndreaptă spre controlul absolut al individului şi spre îngenuncherea lui?

Lumea în care trăim, se îndreaptă într-o direcţie greşită. Asta e tot mai evident, pentru tot mai mulţi oameni. Mulţi dintre cei cărora le pasă, se întreabă cum a fost posibil să ajungem aici? Totul s-a petrecut pas cu pas, îndepărtându-ne încet, încet, de calea firească a vieţii.

Oamenii nu mai au o viaţă normală de familie, nu se mai ocupă de copii, de nepoţi. Serviciul, afacerea sau viaţa publică, ne mănâncă cea mai mare parte din timpul unei zile. Ne-am croit un model de viaţă greşit. Scara noastră de valori e falsă.
E posibil ca şi lucrurile materiale să ne aducă bucurii. Ne dorim o maşină, o casă, un aparat, o mâncare gustoasă, o funcţie importantă, etc şi ne bucurăm când reuşim să le avem. Cred că nu e nimic rău în asta. E de dorit şi e bine să ne ducem viaţa în bucurii. şi lui Dumnezeu îi place asta, că doar e un Dumnezeu al bucuriei, al iubirii.
Nu cred totuşi că aceste tipuri de bucurii, înseamnă trăiri profunde. Nu pot aceste tipuri de bucurii şi alte asemenea lor să fie comparate cu bucuria de a fi împreună cu familia, de a-şi strânge în braţe soţia, de a ţi se naşte un copil, de a-i auzi gânguritul, de a fi de faţă la primii lui paşi, de a ţi se spune mama, tata, bunu sau buna, şi mai târziu, când spun prima poezie, sau au primul rol într-o piesă la “Grădi”, apoi la şcoală, cu bastonaşele şi tabla înmulţirii…
Ori după ce mai cresc, îngrijorarea trecerii unor examene, primele importante din viaţa lor, după ce au o prietenă sau un prieten, Doamne câte frământări ai împreună cu ei, încercând să-i sfătuieşti, sau făcându-te că nu ştii, dar fiind atent la reacţiile şi relaţiile lor… Apoi pregătirea pentru căsătoria, pe care uneori, când e prea devreme, o mai amâni un pic, convingându-i să facă logodna, şi să mai stea aşa un an…
Cu ce poţi compara fragilitatea şi nevinovăţia unui copil sau nepot pe care îl ţii în braţe, ochii aceia mari şi senini cu care te priveşte şi în care se întrevede Profunzimea şi Taina Cerurilor? Doamne, şi atunci când se lipesc de tine, pupându-te pe obraz, te topeşti!

Am meditat de multe ori pe această “Taină a căsătoriei”, într-un firesc al vieţii trăite conform legii firii, tinerii soţi îşi jertfesc cu bucurie cei mai frumoşi ani ai tinereţii pentru generaţia care vine, pentru că viaţa, aşa cum ne e dată pe Pământ, să dăinuiască! Dar câte bucurii şi împliniri îţi aduce această jertfă, şi cum să nu-ţi aducă, dacă te înscrii şi faci parte din Planul Divin pentru Pământ. Că doar e un Dumnezeu al Vieţii, al perpetuării ei!
Pe cale de consecinţă, dacă în mod voit faci altfel, cu tine însuţi sau constrângându-i ori stimulându-i pe aţii să facă aşa, înseamnă că te situezi în tabăra potrivnică Domnului ! Atunci ai trăit degeaba, viaţa ce ti-a fost dată pentru a te apropia de Dumnezeu, ai folosit-o nefericit, îndepartându-te de El.

Suntem fiecare dintre noi, într-o fuga continuă, în criză de timp, fugăriţi de propriile opţiuni greşite. Greşeala nu e că ne bucurăm şi de lucrurile materiale, ci că ne bucurăm în primul rând, sau mai grav, ne bucurăm numai de lucrurile materiale! Constatăm cu durere că mulţi dintre tinerii de azi, mai ales femeile, pun mai mare pret pe carieră, decat pe familie ! Sacrificând cea mai mare parte a unei zile, aproape a fiecărei zile, chiar şi sfârşitul de săptămână la serviciu, nu mai au timp să-şi facă o familie. Sau dacă au totuşi o familie, unul sau fiecare din cei doi îşi va trăi practic viaţa “în alte anturaje”, la serviciu sau “la partid”, unde se nasc alte afinităţi şi interese, în detrimentul firescului, al căsniciei, aceasta pierzându-şi viabilitatea.
La noi în Banat, e o doină a cărei cuvinte spun: Unii oameni tare-s prosci/ Ei nu ştiu că-n lume-s gosci/ Strânge omul ca furnica/ Ş-ân groapă nu ia nimica. Patru scânduri prinsă-n cui/ Îs averea orşicui!
Asta nu înseamnă să trăim săraci lipiţi, dar se cuvine să avem o corectă perspectivă asupra propriei vieţi, asupra lucrurilor cu adevărat importante, a ierarhizării corecte a necesităţilor şi dorinţelor, a opţiunilor, a unei scări de valori corecte. E valabil acest lucru şi pentru ce prezentăm ca valoros celorlalţi şi, de multe ori ca beneficiari ai unei poziţii sociale de conducere, impunem celorlalţi.

Modelele de viaţă importate, le înghiţim pe nemestecate. Tot ce vine din Occident şi mai ales din America, ni se pare tabu. E bine să învăţam unii de la alţii, indivizi sau popoare, dar cu discernământul şi bunul simţ creştin. Atunci când căile şi metodele evident falimentare la ei în plan uman sau social, ni le impun ca fiind “căi de urmat”, să şi le ţină lor! Se închină de fapt, unui singur Dumnezeu, Banul! Pentru asta, toate eforturile şi învăţăturile lor manageriale au ca scop şi duc spre un singur lucru – maximizarea profitului prin eficienţă maximă! Pare OK. Dar ia uitaţi-vă la ce a dus la ei:
- Peste 50% din familii sunt dezbinate,
- Consumul de droguri şi criminalitatea, în rândul copiilor şi al tinerilor e o plagă socială, a devenit endemică!
- Protecţie socială “0″
- Capcanele aruncate de Bănci şi cei din spatele lor, prin diferite “oferte tentante”, au lăsat mulţi oameni în stradă,
- Banii electronici ce scapă de controlul structurilor statale, sunt înmulţiţi şi manipulaţi discreţionar de cei ce vor de fapt să controleze lumea!
- etc.

Vi se pare o direcţie bună, un exemplu demn de urmat? Nu vedeţi că totul se îndreaptă spre controlul absolut al individului şi spre îngenuncherea lui?
Cu ani în urmă, vreo 30, am găsit aruncată, o carte, groasă, cu coperte tari, în pânză roşie. Am răsfoit-o, era editată prin 1952, parcă, şi se numea “Probleme economice ale URSS”. Autor I.V. Stalin. Scria acolo, printre altele: “… dacă ţăranul sovietic mai are pe lângă casă, un mic lot de teren pe care cultivă legume, zarzavaturi şi fructe pentru consum propriu, excedentul vânzându-l pe piaţa liberă, nu putem spune că am făcut Revoluţia în Agricultură! Dacă ţăranul sovietic, are pe lângă casă o vacă sau o capră ale căror produse le foloseşte pentru consumul propriu, iar excedentul îl valorifică pe piaţa liberă, nu putem spune că am făcut Revoluţia în Agricultură! … “
Îmi amintesc apoi de perioada comunistă, în România, când Ceauşescu dorea să facă în fiecare cartier câte o Cantină mare în care să mănânce toţi oamenii, urmând să dispară produsele alimentare din comerţ, pentru o eficienţă mai bună de utilizare a lor, fără risipă. în Bucureşti chiar s-au construit Circurile Foamei! (ce-au devenit apoi, anii ăştia, Mall-uri). Totul era centralizat – curentul, apa, căldura. Mâncarea era oricum raţionalizată, la cartelă, dar se dorea un control şi mai puternic al individului, o dependenţă mai mare de Sistem, ce se dorea a fi Absolută!

Acum mă uit în jurul meu, văd şi simt că se urmăreşte acelaşi lucru, mai perfid, cu mijloace la îndemană mai eficiente, organizate la nivel planetar, cu pârghii multiple. Gândiţi-vă la impunerea plăţilor electronice, a cardurilor şi dorinţei de eliminare a plăţilor în moneda fizică. Dincolo de comoditatea aparentă a plăţilor electronice, pericolul ce ne paşte e uriaş! Nefiind constrânşi de rigorile clasice ale acoperirii vechi în aur şi cele noi în bunuri şi servicii, pot declara oricâţi bani electronici, pot îmbogăţi sau sărăci oricând şi pe oricine. Dacă eşti incomod şi nu te supui, îţi suspendă cardurile şi conturile şi te blochează total. Nu vei putea exista în afara sistemului controlat! Nu-ţi vei mai putea plăti telefonul, curentul, gazul, apa, televizorul, combustibilul la maşină, şcoala copiilor, nu vei mai putea merge cu mijloacele de transport în comun, nu te vei putea deplasa cu niciun fel de mijloc de transport pe distanţe scurte sau lungi, nu vei putea să-ţi cumperi mâncare şi îmbrăcăminte, etc., nimic de fapt. Depinzi în totalitate de Sistem!

Dacă vi se pare că exagerez, uitaţi-vă cum au evoluat şi evoluează lucrurile! Umanitatea nu poate să-şi permită existenţa unei singure variante, şi aceea fiind controlată de oameni care au dovedit că sunt fără Dumnezeu!!! Toate acestea sunt implementate de “cozi de topor”, vorba unui demnitar sovietic : “N-avem noi atâtea topoare, câte cozi găsim la voi!”. Aşa şi acum, prin atragerea în diverse “Societăţi Discrete”, în oferirea de posturi de conducere “în multinaţionalele lor, conduse de securiştii noştri”, posturi în organismele internaţionale, toate acestea şi multe altele, plătite cu Neamul şi cu ţara iar mai nou şi cu Limba. Desigur, cu motivaţii bine fundamentate! Pentru a nu supăra pe “Big Brother”, unul sau altul, nu?

Gandiţi-vă că se doreşte, evident tot în numele eficienţei maxime, înlăturarea gospodăriilor ţărăneşti, cu produse naturale şi sănătoase, şi impunerea unor ferme mari, cu produse nesănătoase şi fără gust. Micii producători ce aveau o oarecare independenţă, trebuie să dispară, că se pot sustrage sistemului controlat şi nesănătos! Pământul vor fi nevoiţi să-l vândă pe bani puţini altora, de preferinţă străini, ce-l vor cultiva cu plante tehnice, sau folosite pentru combustibili ori altele! Nu există pentru ei, în această ţară, soluţii economice de stat, planuri de sprijin şi încurajare pe termen scurt, mediu şi lung. Ei sunt doar ai ţării, fac parte din neamul ăsta! Produsele alimentare de import, subvenţionate direct sau indirect acolo, pline de “E”- uri, vor fi singurele la îndemană pentru săracii noştri. Populaţia îmbolnăvită, va fi tratată doar cu produsele farmaceutice de sinteză, ale multinaţionalelor, nu? şi cu vaccinurile pline de diverse tulpini de viruşi altoiţi unii cu alţii, impuse nouă, pentru binele nostru! Adevărate bombe împotriva vieţii, nu vă amintiţi?

Industria a fost anihilată. E adevărat că dotarea tehnologică era deficitară, dar şi unităţi economice noi, ce au fost dotate la standarde la zi, s-au făcut una cu pământul, fără a fi lăsate să producă un minut! Mai ţineţi minte cum a fost modificat Mersul Trenurilor în aşa fel încât să le fie imposibil oamenilor să mai facă naveta, să ajungă la serviciu?
Privind în urmă la anii ce-au trecut, vedem clar că prin “cozile de topor” ce au făcut legile şi au condus ţara în aceşti 21 de ani, s-a urmărit o strategie clară, dar nefastă pentru România şi români! Cât de naivi am putut să fim, am mers ca nişte viţei la tăiere!
N-avem căi de comunicaţie modernizate, din resturile rămase de la furturile făcute de diverşi băseşti şi berceni, blesteme ale acestui popor, plătim cei mai mulţi bani din Europa, pe km de drum, făcut prost şi aşa! Mai ţineţi minte? – “Aici sunt banii dumneavoastră”. Era adevărat, erau şi acolo, în acele table plătite în Elveţia cu 50$ pe bucată! Calea ferată dusă la ruină şi materialul rulant vândut la kilogram în străinătate, ca fier vechi!

Resursele subsolului concesionate pe nimic, pentru comisioane grase. Pădurile prăduite, rase de pe dealuri şi munţi, expunând aşezările omeneşti la inundaţii şi dezastre. Lemnul vândut evident ca materie primă, sau cu minima prelucrare, dupa ce au fost închise fabricile de mobilă. Parlamentari şi guvernanţi ce s-au comportat cu această ţară ca armate de ocupaţie! Simbriaşi ai Diavolului! Patrimoniul cultural şi spiritual al neamului, distrus! Uitaţi-vă la Roşia Montană! Atentat la Fiinţa Neamului, la Istorie, Biserică, învăţământ şi Limbă!

România arată ca după un război. Cu industria în ruine, cu pământurile nelucrate, cu drumurile pline de gropi, cu oameni flămânzi, milioane de români pribegiţi care pe unde, copii rămaşi fără părinţi, boală şi, de multe ori deznădejde! Da, sunt efectele unui război, dar nu unul clasic, ci unul mult mai perfid, unde târziu îţi dai seama că aparentul şi atat de doritul de tine aliat, dorea de fapt să te extermine! şi făcea totul pentru asta, zâmbindu-ţi şi bătându-te amical pe umar! Un război cu efecte pe generaţii! E războiul cu cei fără Dumnezeu, marea finanţă mondială şi cei ce o manevrează! E războiul cu “prietenul” FMI, de exemplu, ce pune pumnul în gura României şi românilor, folosindu-şi “cozile de topor” de la cele mai înalte nivele decizionale, pentru ca sute de mii, poate milioane de oameni să fie ameninţaţi a fi aruncaţi în stradă de bănci!

Până când fraţi Români? Ne întrebăm până când îi mai îngăduie Dumnezeu? Îi îngăduie până când noi îi suportăm şi le permitem să se hrănească din Suflul Neamului, batjocorindu-ne strămoşii, îngenunchindu-ne pe noi şi vânzându-ne viitorul copiilor şi nepoţilor noştri!
E vremea să facem ceva, să ne unim voinţa şi puterea, şi sunt convins că putem, dar curăţând înainte, acum, de acum chiar, toate aceste ticăloşii ce mai sălăşluiesc încă şi în mulţi dintre noi. Trebuie să plecăm pe acest drum curaţi, sau să rămânem înlanţuiţi în tarele noastre de caracter, manifestate de fapt, pe termen lung, în folosul altora, plătind cu ţara!
Trebuie să avem grijă, că risipând truda strămoşilor, manifestându-ne ca nişte nedemni, şi iresponsabili, Darul acesta de la Domnul, această ţară Minunată, se va lua de la noi şi se va da altora!

Ioan Savu – Timişoara, noiembrie 2010

Propunerile unui guru economic. Emoţia demnităţii. Un popor mut şi un guvern obraznic. 12 oameni morali.

„În 2009, acoperiţi de crepusculul unui ianuarie, rulând pe un drum aglomerat aproape de Lake Worth în Florida, am intrat dintr-o dată într-o zonă stranie, un fel de cimitir format din lungi şiruri de case neluminate, părăsite, afişând futile panouri cu anunțuri «de vânzare», «de închiriat». Toţi proprietarii acestor locuinţe modeste fuseseră expulzaţi fiindcă nu îşi plătiseră cheltuielile. Locul picura umilinţa părinţilor, disperarea copiilor, întrupând decadenţa unei societăţi. «Măreția unei civilizaţii se judecă după felul în care îi tratează pe cei mai slabi», scria Jean Rostand. Civilizaţia americană păre să fi ajuns rău sub acest aspect.” Nu este începutul unui roman, ci al unei lucide şi generoase cărţi de analize şi sugestii economice: Pledând pentru un nou capitalism. Captând cititorul prin adevăruri de bun simţ, rostite ferm de un adept declarat al capitalismului,  cartea trezeşte în cititor nădejdi şi ceea ce aş numi „emoţia demnităţii”.

„Această carte atacă dur sistemul financiar, ca şi pe anumiţi operatori care îl jefuiesc. Noi estimăm şi încercăm să demonstrăm că, pe nesimţite, economiile ţărilor – cea a Statelor Unite în primul rând – au fost împinse spre o formă de capitalism în care pieţele financiare domină, fac legea şi îşi impun voinţa întreprinderilor. Afirmăm că această evoluţie nefastă este cauza fundamentală a crizelor şi fiasco-urilor financiare repetate de două decenii încoace. Propunem reforme care, în opinia noastră, ar reaşeza finanţele la locul modest pe care ele ar trebui să îl ocupe şi care ar aduce în întreprinderi o gestionare pe termen lung, precum şi un anume nivel de loialitate, de încredere mutuală şi solidaritate esenţiale bunei funcţionări a oricărei organizaţii umane”, scriu în continuare autorii, domnul Yvan Allaire şi soţia sa doamna Mihaela Fârşirotu.

Prof.dr. Yvan Allaire – considerat de Financial Post Magazin drept „unul dintre cei şase guru economici ai Canadei” – este membru al Academiei de Litere şi Ştiinţe a Societăţii Regale a Canadei (echivalentă a Academiei), director al Institutului pentru Guvernanţa Organizaţiilor Private şi de Stat din Montreal (IGOPP), titular al Catedrei de Management la Universitatea din Montreal (UQAM) şi membru în Consiliul Forumului Mondial Economic de la Davos. Prof. dr. Mihaela Fârşirotu este titular al Catedrei de Strategia Administrării Firmelor tot la UQAM şi în 1993 a creat la Bucureşti prima şcoală MBA româno-canadiană la ASE, coordonându-i activitatea până în 1997. Autorităţi în materie de economie de ale căror opinii, argumente, previziuni şi sugestii ţine cont guvernul Canadei (şi alţi decidenţi mondiali), domniile lor au scris cărţi de specialitate în care talentul literar, pertinenţa ştiinţifică şi bunul simţ fac casă bună: Black Markets and Businss Blues, Propos de Gouvernance şi Pledoyer pour un Nouveau Capitalisme. Pe coperta celei de-a doua cărţi scrie alb pe negru: „Înainte, în timpul şi după criza financiară 2007-2008”. Da, aţi citit bine, Canada, ţara unde sfaturile luminoase sunt ascultate şi aplicate, nu a prea resimţit criza şi a ieşit din ea…

„De îndată ce FMI are la mână un guvern, îl îmboldeşte, îl împinge şi-l ademeneşte să ducă la îndeplinire râncedele, otrăvitele sale reţete din trecut: liberalizaţi toate pieţele, generaţi lichidităţi vânzând rapid străinilor activele naţionale, privatizaţi tot ce mai are statul, altfel spus, curmaţi posibilitatea guvernului de a mai coordona dezvoltarea economică a ţării”, scriu Yvan Allaire şi Mihaela Fârşirotu într-o scrisoare care începe prin „Dragă domnule Jeffrey Franks”. Adresată FMI, scrisoarea a fost trimisă „spre ştiinţă” – degeaba pesemne! – preşedintelui României Traian Băsescu, primului ministru Emil Boc, guvernatorului BNR Mugur Isărescu, Robertei Anastase, preşedinta Camerei Deputaţilor, şi lui Mircea Geoană, preşedintele Senatului.

În 23 mai 2011, profesorul Yvan Allaire a conferenţiat în Aula magna a Academiei Române despre necesitatea intervenţiei statului în reglarea pieţelor. Scopul intervenţiei statului? Dirijarea rezultatelor economiei unei ţări în favoarea cetăţenilor acesteia, reducerea influenţei nefaste a ingineriilor financiare şi a marilor companii asupra deciziilor guvernamentale. Altcumva spus, a arătat cu degetul ferm şi la vedere spre cei vinovaţi de generarea şi prelungirea crizei capitalismului neoliberal, subliniind şi caracterul profund imoral al acestuia. În cursul conferinţei, preşedintele Ion Iliescu a luat notiţe, postând apoi pe blogul personal un rezumat echilibrat al acesteia, iar oranjeria de la Cotroceni, prin glasul jurnalistei Lidia Moise de la TVR, şi-a manifestat dezacordul. O adevărată o pişcătură de ţânţar în blana unui urs sapienţial. Faptul era de aşteptat: prin spusele sale, profesorul Allaire deconspirase transformarea guvernului Boc într-un covor roşu pe care călcaseră pantofii scâlciaţi şi găuriţi ai lui Jeffrey Franks.

Pe domnul Yvan Allaire şi pe doamna Mihaela Fârşirotu i-am avut oaspeţi în Bucovina. Mănăstirile, totuşi, se cereau văzute… N-au scăpat cu una cu două: le-am luat un interviu de 50 de minute pentru un post TV regional. Despre vocea stinsă a cetăţeanului român, despre guvernul fără frică de popor, despre cancerul neoliberalismului şi libertarianismului, despre imoralitatea pieţei financiare, neînstrăinarea patrimoniului natural şi despre naţionalizări necesare.

Prof. dr. Yvan Allaire a spus: „În România vocea poporului nu se aude. Iar guvernul nu se teme de popor”, manifestându-şi uimirea faţă de individualismul extrem şi indiferenţa socială, cauze în primă şi ultimă instanţă ale imunităţii şi tupeului politicienilor şi ale guvernelor corupte. Mi-a vorbit apoi despre nocivitatea proprietăţii străine asupra resurselor subsolului – aur, cupru, petrol – asupra terenurilor arabile şi forestiere, pericolul privatizărilor forţate, cu toptanul, a marilor companii de stat, ca şi despre riscul privatizării CEC, „singura mare bancă românească comercială universală care nu se află în mâinile străinilor”. A subliniat faptul că neoliberalismul şi concepţiile libertariene – aplicate fără discernământ în SUA şi, după acest model mortal, în România – se află la originea crizei capitalismului. Economia de piaţă, pieţele, sunt – spunea prof. Allaire – „asemenea energiei nucleare”: ele „produc mari beneficii pentru societate doar atunci când sunt bine încadrate şi reglementate”, pledând pentru intervenţia statului – însă un stat necorupt, moral – în economie. Un stat generator de politici cetăţeneşti. A exemplificat cu modelul canadian, cu precădere cel aplicat în Quebec şi soldat cu evitarea efectelor majore ale crizei asupra cetăţeanului; care trebuie să fie, în primul rând, beneficiarul exploatării raţionale a resurselor naţionale. Nu s-a sfiit nici să arate necesitatea naţionalizărilor – atunci când este cazul! – venind tot cu un exemplu canadian de succes: naţionalizarea hidrocentralelor din Quebec, având ca efect preţul avantajos al energiei electrice.

„România ar trebui să îşi transforme lipsa de dezvoltare în avantaj”, a mai spus invitatul, punând accentul pe politicile agrare, pe cele de protecţie a terenului arabil, precum şi pe potenţialul turistic generat de cadrul natural carpatin. Nu însă un turism primitiv, promovat de „dezvoltatori”, după modelele falimentare ale occidentului, ci fundamentat pe respectarea şi neinvadarea naturii sălbatice.

„Trebuie doar vreo doisprezece oameni morali, credibili, loiali naţiunii, care să iniţieze formarea unui nou partid. Un partid moral – a mai spus profesorul Allaire. Iar finanţarea acestui partid trebuie să vină direct de la popor, nu de la oamenii de afaceri.” Întrebându-l cum şi când s-ar putea naşte un astfel de partid aici, oaspetele a răspuns ferm: „Dacă poporul îl va vrea, îl va avea.”

Nicolae Dărămuș, Otravă înghiţită şi lumină refuzată, Kamikaze, iunie 2011

4 Oameni.

La 18 ani organiza prima grevă a elevilor din Brașov și striga cât îl țineau plămânii: ‘Școala ne vrea biblioteci bipede!’. Câțiva ani mai târziu, a salvat spitalul orașului de la închidere, a schimbat doi șefi de poliție corupți și a gonit o firmă care ridica ilegal mașinile din oraș. Nu i-au trebuit decât o grevă a foamei, peste 20 de proteste și blocarea DN1 cu ajutorul câtorva sute de oameni. Zilele trecute s-a pus în fața unui convoi de camioane care transporta lemn tăiat din comunitatea lui.  Am fost la Codlea și am scris despre viața lui Erwin Albu și isprava cu blocatul camioanelor : experimentalist.ro . La 23 de ani, a fost ales consilier local, cel mai tânăr edil din istoria orașului. După toate experiențele pe care le-a avut în Consiliul Local, a ajuns la concluzia că nimic nu se poate rezolva fără bătăi cu pumnul în masă. La ultimele alegeri locale, în 2012 a candidat ca independent la primărie și i-au lipsit 461 de voturi ca să fie ales primar. romaniacurata.ro/omul-care-s-a-pus-in-fata-camioanelor

---

www.academiacatavencu.info/interviu/nicusor-dan-daca-as-fi-oprescu-as-innebuni-pe-loc.html Nicusor Dan: Dacă facem un pas în spate şi analizăm, constatăm că trăim într-un stat mafiot. Dacă Primăria era în slujba cetăţeanului şi nu a grupurilor de interese, ar fi organizat un mare concurs de urbanism pentru noul PUG. Aşa, a ales să lucreze cu ‘ai noştri’. Premierul reformist Ponta e viteaz când se luptă cu programa şcolară, nu e la fel de viteaz când se luptă cu mafia imobiliară a baronilor săi. Reţineţi o cifră. Primăria a atribuit contracte pentru borduri şi trotuare de 400 de milioane de euro pentru patru ani. Cât linia de metrou Drumul Taberei a Universităţii. Dublu cât trebuie pentru finalizarea centurii pe patru benzi. Cu o parte din acesti 400 de milioane de euro, Oprescu a făcut trotuar din gresie albă într-un oraş murdar, care în plus, s-a spart într-o singură iarnă. Din 1.400 de funcţionari, Primăria Generală nu are niciunul care să se ocupe de patrimoniul istoric. Pentru statui are un departament cu peste 20 de persoane. Cu banii pe care îi cheltuieşte în fiecare an cu statuile, Primăria poate organiza mari concursuri internaţionale de sculptură, din care să rezulte lucrări reprezentative, care să atragă turişti. Ce se întâmplă este provincialism amestecat cu corupţie. ‘Lucrăm cu ai noştri’. Dacă aş fi persoana Oprescu, aş înnebuni pe loc. Aş realiza că mi-am irosit viaţa furişându-mă, gândind una şi spunând alta, vrând să par altceva decât sunt. Dacă aş fi primar general, aş face administraţie publică. Aş scoate la lumină contracte, plăţi, lista imobilelor, chirii. Aş organiza licitaţii adevărate, care să deschidă o piaţă locală. Aş atrage investitori, ca să dăm o şansă tinerilor care pleacă. Aş investi în tot ce ţine de confortul locuitorilor, de la pieţe, terenuri de sport şi locuri pentru copii, până la timpul pe care îl petreci aşteptând autobuzul. Nimic extraordinar. Tot ce au făcut oraşele occidentale deja, pentru că bugetele sunt comparabile.  www.b365.ro/nicusor-dan-cu-300-000-euro-as-fi-ajuns-primar-general In 2012 Nicusor Dan a candidat ca independent la Primaria Bucurestiului si a luat 9%. ‘Dacă în loc de 45.000 de euro am fi avut 300.000 de euro şi în loc de şase luni aveam un an, sunt convins că aş fi ajuns primar general al Capitalei’, a declarat Nicuşor Dan.

---

www.cotidianul.ro/prefer-sa-mor-cu-fruntea-sus-decat-cu-capul-in-noroiul-chevron Vasile Lăiu – protopop de Bârlad: Nu pot simţi altfel în momentul în care credincioşii pe care mi i-a dat Dumnezeu îşi apără viaţa şi sănătatea. Eu nu pot să stau în spate, să mă ascund după cortină. Nu pot juca teatru. Dacă mi-am asumat o misiune trebuie să o duc până la capăt, cu toate riscurile. Am fost acuzat, blamat că mă implic într-o problemă care nu mă priveşte. Dumnezeu ne va judeca pe fiecare – şi mai ales pe noi, preoţii – şi pentru lucrurile bune pe care le puteam face şi nu le-am făcut. Am fost întrebat: „Părinte, nu ţi-e teamă?”. De ce să îmi fie teamă? Eu ştiu un singur lucru: omul se naşte o singură dată şi moare o singură dată, dar acum depinde cum mori. Prefer să mor cu fruntea sus decât cu capul în noroiul Chevron-ului. Nu ne vom opri până când oamenii puşi de noi în funcţii nu ne vor auzi şi respecta vrerea şi vocile. Masele îşi aleg conducătorii, şi nu invers. Eu cel puţin mă simt mândru şi stau cu fruntea sus în faţa credincioşilor mei. Le spun tuturor: deocamdată, soluţia este să ieşim în stradă ori de câte ori e nevoie, şi de 10 ori pe zi dacă trebuie, ca să ducem la capăt ceea ce ne-am propus. (deocamdata ..) www.b-o.ro/8_000_de_oameni_in_strada_la_Barlad In data de 28 Februarie 2013 GISCB a organizat la Bârlad un marş împotriva extragerii gazelor de şist prin fracturare hidraulică, 8 000 de oameni au iesit în stradă!

---

comunitatedurabila.ro/willy-schuster-politica-agrara-de-acum-e-pentru-marile-ferme-industriale-si-pentru-landgrabberi.html Willy Schuster : Am locuit în Germania după Revoluție. Așa am ajuns să participăm ca și translatori la niște cursuri de agricultură bio în Elveția. Și acolo erau chiar gospodării faine, de mărimi destul de mici în comparație cu gospodăriile europene. Ăia au devenit idolii mei, modelul meu. Biocoop, magazinul nostru de desfacere, e o cooperativa înființată pe baza legii 1/2005 și deciziile se iau, cum să zic…este omul și votul. Practic, menirea cooperativei este ca tăranii, care nu au personalitate juridică, să poată să valorifice produsul lor, că e cooperativă de valorificare. Capitalismul o venit cu o mare lăcomie, cu încurajarea individualismului, a concurenței. Comunismul o distrus prin faptul că o compromis numele de cooperativă. Acum oamenii mediocri s-or înmulțit, or împânzit toate domeniile din România, mediocritatea și incompetența sunt ridicate la scară de virtute, de șefie. Landgrabbing-ul, spolierea de pământ si specula de terenuri sunt cauză a faptului că nu se lucrează pământurile, că nu mai este suveranitate alimentară. Politica agricolă actuala este pentru marile ferme industriale si pentru hoții de pământ. În primul rând, trebuie scăzută fiscalitatea. Noi, deși avem cei mai mulți țărani din Europa, in loc sa avem un ministru care sa țina cu micii producători, avem Monsanto la minister. Ce schizofrenie, ce dovadă de nepatriotism, de nevalori, de nesimțire, când tu așa vădit lucrezi pentru unu sau doi mari jecmănitori, în loc să zici, mă, poporul m-a pus aicea să fac politica poporului, nu a unora. Eu aș face politica țăranului român, în primul rând, că el e majoritatea, că el mă alege. Am auzit recent la radio taxa care se aplică la mâncare la noi. La americani, tot ce ține de mâncare e no taxes, fără taxe. În Europa, sunt vreo doua-trei state care merg pe taxare zero, apoi sunt altele care merg cu taxarea până la 5%. Noi suntem cu cel mai mare TVA. Asta aș face, zero taxare la țăran. Țăranul livrează bunuri publice, externalități pozitive, cum le mai zic ăștia, un peisaj super fain, un peisaj cultural, turistic, o apă și un aer curat, și câte și mai câte livrează țăranul poporului român. Ei zic că acum e piața liberă, da’ nu e, se intervine foarte puternic. Citeam într-un sondaj că în Anglia foarte mulți dintre consumatori, 15-20% din consumatori, au ajuns să cumpere direct de la producători. Și este o mare mișcare în Anglia, de la oraș merg la sat să cumpere. La țăran îi trebe legi care să-i recunoască statutul.

www.facebook.com/a3f.ro

Corectitudinea Politică = Marxism Cultural. Industria de divertisment = arma principala pentru genocidul cultural, moral.

In cartea lor, expertul in divertisment dr.Ted Baehr şi legendarul muzician Pat Boone îndeamnă oamenii să facă alegeri înţelepte pentru ei şi familiile lor, astfel incat sa-si poata proteja copiii de mesajele toxice venite din cultura. Cele ce urmeaza reprezinta capitolul 10 scris de istoricul Williams D Lind.

In decursul ultimei jumătati de secol, cineva ne-a furat cultura. Cu doar 50 de ani în urmă, America era un loc sigur, un loc decent. Copiii primeau o educatie buna în şcolile publice, televiziunea reflecta valorile traditionale sanatoase americane. Unde s-au dus toate acestea? Cum a ajuns America locul decadent si neglijent în care trăim astăzi, atât de diferit fata de anii ‘60 si care-i face pe cei cei crescuti in acea perioada sa se simta ca intr-o tara străină? Oare pur si simplu ‘asa s-a intamplat’? Nu, nu s-a intamplat ‘pur si simplu’! S-a urmarit in mod deliberat o agenda prin care s-a furat cultura noastra traditionala, punandu-se in locul ei ceva nou si foarte diferit. Cum si de ce s-a intamplat acest lucru este unul dintre cele mai importante momente ale istoriei noastre nationale nefiind cunoscut aproape deloc. Oamenii din spatele acestei istorii au dorit ca lucrurile sa se desfasoare intr-un mod ascuns.

Pe scurt cultura traditionala americana a fost inlaturata si inlocuita cu o ‘ideologie’. Aceasta ideologie o cunoastem cel mai bine sub denumirea de ‘corectitudine politica’ sau multiculturalism. Este vorba in realitate de asa numitul ‘Marxism Cultural’. Translatarea marxismului economic in termeni culturali a fost un efort inceput in perioada Primului Razboi Mondial, cu mult inainte de ‘revolutia culturala’ din anii ‘60. Oricat de incredibil ar parea, pe masura ce vechiul marxism economic al Uniunii Sovietice s-a stins in timp, un nou marxism denumit ‘Marxism Cultural’, a devenit ideologia de baza a elitelor americane. Obiectivul numarul 1 al marxismului cultural este in continuare distrugerea valorilor traditionale. Pentru a putea intelege acest fenomen, trebuie sa-i cunoastem istoria, pentru a putea intelege cine ne-a furat cultura, va trebui sa ne uitam la istoria ‘corectitudinii politice’.

Teoria marxismului timpuriu
Inainte de primul razboi mondial teoria marxista spunea ca daca in Europa va incepe un razboi, atunci clasa muncitoare de pe continent se va revolta, va inlatura guvernele si va forma o noua Europa Comunista. Cand a izbucnit razboiul in vara anului 1914 acest lucru nu s-a intamplat ci din contra, muncitorii din toate tarile s-au aliniat cu milioanele ca sa-si apere propriile tari de inamic. Intr-un final in anul 1917 a izbucnit o revolutie comunista in Rusia, care insa nu s-a extins in alte tari, nefiind sustinuta de muncitori. Dupa terminarea primului Razboi Mondial teoreticienii marxisti s-au intrebat – oare ce n-a mers? Ca buni marxisti ce erau, ei nu puteau accepta ideea ca teoria marxista este pur si simplu incorecta. In schimb, doi dintre conducatorii intelectuali marxisti, Antonio Gramsci in Italia si Georg Lukacs in Ungaria (considerat cel mai stralucitor ganditor marxist, dupa Marx incoace), in mod independent au venit cu acelasi raspuns : ‘este vorba de cultura occidentala si religia iudeo-crestina care a facut ca muncitorii occidentali sa fie orbiti si sa nu mai vada interesele propriei lor clase’. Au concluzionat astfel ca o revolutie comunista va fi posibila in occident numai dupa ce vor fi distruse atat cultura occidentala cat si religia iudeo crestina. Ca urmare acestea sunt cele doua obiective principale ale marxismului cultural si nu s-au schimbat de atunci.

O noua strategie. Gramsci a fost cel care a pus bazele unei noi si faimoase strategii de distrugere a crestinismului si a culturii occidentale si care s-a dovedit a fi de un real succes. Aceasta strategie a constat in inlocuirea revolutiei comuniste ca mijloc de preluare a puterii (cum a fost in Rusia) cu un ‘lung marş’ al marxistilor prin institutiile occidentale care formeaza cultura : şcoli, mass-media, biserici si oricare alta institutie. Acest “lung marş prin instituţii” a inceput sa fie expermentat in America, în special începând cu anii 1960. La timpul sau, Mussolini a recunoscut pericolul reprezentat de Gramsci si l-a trimis in inchisoare. Influenţa acestei teorii a fost minora pana in anii 1960 când au inceput sa fie redescoperite lucrarile sale si în mod special ‘Notele din inchisoare’.

Georg Lukacs s-a dovedit a fi si mai influent. In 1918 el a devenit deputat-comisar pentru cultura in timpul scurtului regim bolsevik Bela Kun din Ungaria. In aceasta postura el isi punea intrebarea : ‘Cine ne va salva de la civilizaţia occidentală?’ si a instituit  in cele din urma, ceea ce el a numit ‘terorismul cultural’. Una din principalele componente ale acestuia a fost introducerea educaţiei sexuale în şcolile maghiare. Lukacs si-a dat seama că dacă va putea distruge morala sexuala traditionala a ţării atunci ar fi face un pas uriaş catre distrugerea culturii tradiţionale şi a credinţei creştine in Ungaria. Departe de a se ralia la teoria ‘terorismului cultural’ al lui Lukacs muncitorii maghiari au fost atât de revoltati de ea incat, atunci când România a intrat in Ungaria, nu au luptat pentru mentinerea guvernului Bela Kun iar acesta a cazut. Lukacs a dispărut, dar nu pentru mult timp. În 1923, el a revenit la ‘Săptămâna de studiu marxist’ din Germania, un program sponsorizat de către un tinar marxist cu numele Felix Weil, care mostenise o avere imensa, de ordinul milioanelor. Atat Weil cat şi ceilalti care au participat la studiu în acea săptămână au fost fascinaţi de perspectiva ‘marxismului cultural’ sustinuta de Lukacs.

Şcoala de la Frankfurt. Weil a răspuns propunerii lui Lukacs utilizând o parte din banii lui pentru a crea un think tank nou la Universitatea din Frankfurt, in Germania. Iniţial a fost denumit ‘Institutul de marxism.’ Dar imediat, marxiştii cultural si-au data seama ca ar fi mult mai eficace dacă si-ar ascunde natura si obiectivele lor reale si l-au convins pe Weil sa dea noului institut un nume care sa sune neutru si anume : ‘Institutul de Cercetări Sociale’. În curând acesta a fost cunoscut pur şi simplu ca Şcoala de la Frankfurt, care avea sa să devină locul în care a aparut si s-a dezvoltat conceptul de corectitudinea politică, aşa cum il ştim si astazi.

Răspunsul la întrebarea de bază ‘Cine a furat cultura noastră?’ este: marxiştii culturali ai Şcolii de la Frankfurt.
La început, institutul a lucrat in principal cu aspectele convenţionale marxiste cum ar fi mişcarea forţei de muncă. In 1930, preocuparile s-au schimbat in mod dramatic. În acel an, institutul a fost preluat de un nou director marxist, un tanar intelectual strălucit, pe nume Max Horkheimer. Acesta a fost puternic influenţate de Georg Lukacs. El a reorganizat Scoala de la Frankfurt astfel încat Lukacs sa-si poata începe aici pionieratul privind marxismul cultural dezvoltandu-l pana la stadiul de ideologie infloritoare.
În acest scop, el a adus la Şcoala de la Frankfurt noi membri. Poate cel mai important dintre acestia a fost Theodor Adorno, care va deveni cel mai creativ colaborator al lui Horkheimer. Intre acesti membrii noi erau inclusi si doi psihologi: Eric Fromm şi Wilhelm Reich, care au devenit promotorii feminismului şi ai matriarhatului şi un student tânăr absolvent pe nume Herbert Marcuse.

Progresele ale marxismului cultural. Cu ajutorul acestui sânge nou, Horkheimer a avansat in trei directii majore ale marxismului cultural. #În primul rând, el a desfiintat teoria lui Marx care considera cultura ca fiind doar o parte a ‘suprastructurii’ societăţii determinata de factorii economici. El considerat cultura ca fiind un factor independent şi foarte important în formarea unei societăţi. #În al doilea rând, din nou, spre deosebire de Marx, el a anunţat că în viitor, clasa muncitoare nu va mai fi agentul revoluţiei. El a lăsat deschisă întrebarea cine ar juca acest rol,  întrebare la care va raspunde numai in 1950, Marcuse. #În al treilea rând, Horkheimer şi alti membri ai Scolii de la Frankfurt , au decis că soluţia pentru distrugerea culturii occidentale este să intersecteze filozofia lui Marx cu psihologia lui Freud. Ei au argumentat ca asa cum muncitorii erau oprimati in timpul capitalismului, in cadrul culturii occidentale, fiecare individ traieste intr-o stare constanata de represiune psihologica. Eliberarea tuturor de aceasta represiune devine unul din obiectivele principale ale marxismului cultural. Chiar si mai important, ei au inteles ca psihologia le ofera un instrument cu mult mai puternic decat filozofia pentru distrugerea culturii occidentale : conditionarea psihologica.

In zilele de azi, cand maxismul cultural al Hollywood-ului doreste sa normalizeze ceva cum ar fi de exemplu ‘homosexualitatea’ (eliberandu-ne asfel de represiune) ei programeaza la TV show-uri dupa show-uri in care se evidentiaza ca personaj normal, pozitiv numai masculul homosexual. In acest fel lucreaza conditionarea psihologica: oamenii absorb o lectie de marxism cultural fara ca sa-si dea seama .

Scoala de la Frankfurt era tocmai pe drumul construirii conceptului de ‘corectitudine politica’ cand deodata, in 1933 a aparut Hitler si Partidul Nazist a preluat puterea in Germania unde era stabilita Scoala de la Frakfurt. Intrucat scola era de tip marxist, pe care nazistii il urau si pentru ca marea majoritate a membrilor sai erau evrei s-a decis sa aceasta sa paraseasca Germania. In 1934 Scoala de la Frakfurt, inclusiv membrii conducatori din Germania se restabilesc in orasul New York cu ajutorul Universitatii Columbia. Astfel  obiectivul Scolii de la Frankfurt s-a schimbat curand de la distrugerea culturii occidentale din Germania la realizarea aceluiasi lucru in Statele Unite. Ceea ce se va dovedi ca fiind un real succes. Profitând de ospitalitatea americana, Şcoala de la Frankfurt si-a continuat munca intelectuala pentru crearea marxismul cultural, adaugand realizarilor sale din Germania si aceste noi evolutii din Statele Unite ale Americii.

Teoria critică. Pentru a servi scopului său de ‘negare’ a culturii occidentale Scoala de la Frankfurt a dezvoltat un instrument puternic care se numeşte ‘teoria critică’. Aceasta teorie spune ca trebuie criticat orice la nesfarsit. Se critica prin punerea la indoiala a oricarei institutii, începând cu familia, care trebuie criticata fara neîncetate. Şcoala de la Frankfurt a avut grijă ca sa definească numai ceea ce trebuie criticat. Sa puna in discutie numai minusurile, iar plusurile sa nu fie discutate. Teoria critică este baza de ‘studii’ pentru departamentele colegiilor si universitatile americane. Nu este surprinzator, ca aceste departamente au devenit originea academica a corectitudinii politică.

Studii privind ‘prejudiciul’. Şcola de la Frankfurt a cautat să definească atitudinile tradiţionale fata de orice aspect al vietii ca aducandu-i un ‘prejudiciu’. Astfel au fost facute o serie de studii universitare care au culminat cu o carte a lui Adorno ce a avut o influentă imensa in societate denumita ‘Personalitatea autoritara’, publicata în 1950. Ei au inventat o falsa scara ‘F-scale’ care pretindea ca leaga credinta traditionala privind morala sexuala, relaţiile dintre bărbaţi şi femei cu chestiuni care demonstrau sprijinul familiei fata de fascism. Astăzi, termenul preferat, utilizat de personajul care se pretinde ‘corect politic’, fata de oricine nu este de acord cu el, este – ‘fascist’!

Dominatia. Şcola de la Frankfurt a plecat de la marxismul ortodox, care sustinea că istoria e determinata de cei care detineau mijloacele de producţie. In acelasi timp insa, istoria a fost determinata de grupuri de barbati, femei, rase, religii care au avut puterea de ‘dominatie’ asupra celorlalte grupuri. Anumite grupuri si in mod special cel al barbatilor de culoare alba au fost catalogate ca fiind ‘asupritori’, in timp ce alte grupuri au fost definite ca si ‘victime’. In mod automat indivizii au fost definiti in functie de grupul caruia ii apartineau, neluindu-se in calcul comportamentul individual. ‘Victimile’ au fost definite automat ca fiind ‘bune’, iar ‘asupritorii’ ca fiind rai, fara a se analiza comportamentul fiecarui individ in parte.

Membrii Şcolii de la Frankfurt au preluat de la Nietzsche (precum si de la un alt personaj admirat pentru sfidarea moralei tradiţionale – Marchizul de Sade) si au încorporat în marxismul lor cultural ceea ce Nietzsche a denumit ‘transvaluarea tuturor valorilor’. Ceea ce inseamna ca toate păcatele vechi devin virtuţi iar toate virtuţile vechi devin păcate. Homosexualitatea este un lucru bun şi fin iar oricine care crede ca bărbaţi şi femei ar trebui să aibă roluri sociale diferite in societate este un ‘fascist diabolic’.  Asta este ceea ce corectitudinea politice ii invata pe copii nostri în şcolile publice din toata America. Şcoala de la Frankfurt a considerat ca nu este necesar ca elevii sa deprinda diverse aptitudini urmand invăţământul de stat american ci ca tot ceea ce conteaza este ca la absolvire aceastia acestia sa cunosca ‘atitudinile corecte’ pe care trebuie sa le aiba fata de anumite aspecte ale vietii.

Mass-media divertismentul.
Sub conducerea lui Adorno, Şcoala de la Frankfurt s-a opus iniţial industriei culturale, considerand cultura drept o ’marfa’. Dupa ce a inceput insa sa asculte teoria lui Walter Benjamin, un prieten apropiat al lui Horkheimer şi Adorno, a inteles că marxismul cultural poate face uz de instrumentele puternice oferite de radio, film şi televiziune pentru formarea conditiei psihologice a publicului. Viziunea lui Benjamin a prevalat iar Horkheimer şi Adorno au petrecut anii celui de-al II-lea Război Mondial ani la Hollywood. Nu este nici un accident faptul că industria de divertisment este acum cea mai puternica arma folosita de marxismul cultural.

Dezvoltarea marxismului în Statele Unite ale Americii.
După cel de-al doilea război mondial şi înfrângerea naziştilor, Horkheimer, Adorno precum şi majoritatea celorlalţi membri ai Şcolii de la Frankfurt au revenit in Germania, unde institutul s-a restabilit în Frankfurt cu ajutorul autoritatilor de ocupaţie americane. Cu timpul, marxismul cultural a devenit ideologia neoficiala, dar omniprezenta a Republicii Federale Germane. Herbert Marcuse a rămas in Statele Unite ale Americii şi este cel care s-a ocupat de traducerea intr-un limbaj simplu, usor de inteles pentru americanul de rand al scrierilor academice foarte dificile ale membrilor Şcolii de la Frankfurt. Cartea sa ‘Eros şi civilizaţie’ a utilizat conceptul Scolii de la Frankfurt, de intersectie a lui Marx cu Freud pentru a argumenta că, dacă am ‘elibera erosul non-procreativ’ prin intermediul ‘perversiunii polimorfe’, s-ar putea crea un paradis nou în cazul în care ar exista doar joacă şi nu muncă. ‘Eros şi civilizaţie’ a devenit unul dintre principalele texte ale Noii Stângi, în anii 1960.

Marcuse a largit deasemenea si opera intelectuala a Scolii de la Frankfurt. La inceputul anilor 1930 Horkheimer a lasat deschisa intrebarea cine ar inlocui clasa muncitoare ca agent al revolutiei marxiste? In anii ’50 Marcuse a raspuns acestei intrebari spunand ca ar putea fi inlocuita de o coalitie de studenti, negri, femei feministe si homosexuali, exact cei care au fost nucleul revoltelor studentesti ai anilor ’60 si victimele ‘sacre’ ale corectitudinii politice ale zilelor noastre. Marcuse a preluat apoi un alt termen favorit si anume cel denumit ‘toleranta’ pentru a fi extins la toate ideile si miscarile venite dinpre stanga, inducand antonimul de intoleranta pentru toate ideile ce veneau dinspre dreapta. Astfel, atunci cand ii auziti astazi pe marxistii culturali ca fac apel la ‘toleranta’, aceasta inseamna de fapt, referirea la termenul lui Marcuse ‘toleranta eliberatoare’. Este acelasi lucru ca atunci cand se vorbeste despre ‘diversitate’, aceasta insemnand uniformitatea credintei in ideologia lor stangista.

Revolta studenţilor din anii 1960 dirijata în mare măsură ca o opozitie la proiectul de războiul din Vietnam, i-a furnizat lui Marcuse o oportunitate istorica. Fiind probabil cel mai faimos ‘guru’, el a injectat marxismul cultural al Şcoalii de la Frankfurt generaţiei ‘baby boom’ de dupa razboi. Desigur ca acestia nu intelegeau ce reprezenta multiculturalismul in realitate, promotorii corectitudinii politice au ascuns sistematic faptul ca  reprezentau de fapt noua ideologie marxista. Efectul a fost devastator! O întreagă generaţie de americani, mai ales elitele cu educatie superioara, au absorbit marxismul cultural ca fiind al lor, propriu, acceptând o ideologie otrăvitoare, care a căutat sa distruga cultura tradiţională a Americii. Aceasta generaţie care conduce acum toate institutiile de elita din America, duce un razboi neincetat impotriva convingerilor si institutiilor traditionale. Ei au câştigat în mare măsură acest război. Cea mai mare parte a culturii tradiţionale Americane este în ruine in acest moment.

O contra-strategie
Acum ştiţi cine ne-a furat cultura. Întrebarea pe care ne-o punem in acest moment este: ce avem noi de gand sa facem in aceasta privinta ca si adepti ai culturii conservatoare? Putem alege între două strategii :

#Prima este aceea de a încerca să ne luam inapoi instituţiile existente: şcolile publice, universităţile, mass-media, industria divertismentului, de la marxiştii culturali. Ei asteapta de la noi sa facem acest lucru, sa incepem un atac frontal si sunt deja gata pregatiti pentru el. Daca verificam insa resursele si posibilitatile noastre ne dam seama ca ele sunt cu mult mai reduse in comparatie cu ale lor. Orice soldat va va spune ca aceasta situatie nu va duce decat la infrangere.

#Mai exista o alta strategie, mai promitatoare. Putem sa ne separam noi si familiile noastre de controlul instituţiilor culturale marxiste şi sa construim noi instituţii pentru noi înşine, instituţii care sa ne ajute sa recuperam cultura traditionala occidentala. Multi membrii ai comunitatilor consevatoare sunt deja parte a miscarii ce doreste separarea de cultura dominatoare corupta, dorind crearea de instituţii paralele. Miscari similare au inceput si in alte aspecte ale vietii, incercand sa ofere variante viabile. Un exemplu sunt cei care promoveaza fermele mici, care cultiva produse organice, ocupandu-se de dezvoltarea pietelor pentru produsele lor.

Daca motto-ul marxismului cultural ce promoveaza noua ordine globala este ‘Ganditi global, actionati local’ atunci, motto-ul nostru trebuie sa fie: ‘Ganditi local, actionati local’. In acest fel, strategia noastra pentru a repara distrugerile facute Americii de catre marxismul cultural ar avea la baza propria lor strategie, stabilita de Gramsci acum mult timp care a cerut marxistilor sa inceapa un lung mars prin institutii. Contra-strategia noastra este sa incepem si noi un mars lung de creare a propriilor noastre institutii. Schimbarea nu se va produce repede sau usor. Va fi o munca ce va dura generatii, asa cum a fost si a lor.

Sursa: scribd.com/doc/14151239/Intellectual-Terrorism-Crossing-Marx-With-Freud-and-Nietzsche-The-Frankfurt-School-From-New-York

Istoria nestiuta a getilor si genomul european

www.facebook.com/SemneCusute : Inainte de litere, au fost semnele. Mult inainte de daci, de greci, de romani, de toata istoria omenirii care a fost scrisa. Mare parte din povestea omenirii a fost desenata. A, e altceva ca noi n-o mai putem descifra acum si e problema noastra ca vedem semnele dar nu le mai intelegem. E o problema care se poate rezolva.
In 1910, la Viena, expozitia internationala de textile ii lasa fara explicatii pe specialistii care se uita, perplex, la motivele identice folosite in Turcia, Bucovina si tarile Scandinave. Ei nu inteleg cum e posibil pentru ca dupa ei, aceste populatii n-au fost niciodata in contact; femeile care au lucrat acele textile nu si-au parasit satul niciodata, nici stramosii lor. Daca acei specialisti ar fi putut vedea hartile intocmite pe baza studiilor de azi, probe ADN, care urmaresc stramosii pe linie materna si paterna, pe tot traseul lor !
O astfel de harta am folosit pentru a suprapune pe ea “traseul semnelor”. Se leaga. Oamenii au lasat in urma lor semne, asa cum Hansel si Gretel au lasat firmituri de turta dulce.
Nu poti practica agricultura decat daca stai pe loc (populatie sedentara). Cand cultivi pamantul, e vitala fertilitatea solului, prezenta apei, soarele, anotimpurile. Vei folosi semnele mai mult cusute, pe panza, caci ai la indemana culturi de in si canepa, viermi de matase, etc.
Daca esti dintr-un neam de pastori, esti mereu pe drum. N-ai in si canepa, dar ai lana. Din lana trebuie sa faci si haine si covoare si cort, pentru ca n-ai o casa cu pereti. Vei folosi semnele mai mult tesute, semne care sunt importante pentru nomazi: steluta nordului (calauza), coarnele berbecului, carligul ciobanului, coltii lupului, cumpana.
Pe-aici au trait mereu si agricultori si pastori; e o tara mare, relief variat. Au stabilit relatii, au avut nevoie unii de altii; si-au imprumutat semnele si le-au folosit in atatea combinatii, incat varietatea modelelor de la noi este coplesitoare, ametitoare, fara sfarsit. Pentru ca noi le avem pe toate.
Legende sunt multe si multe se verifica. Cel mai ‘romanesc’ semn, este, probabil, coloana. Nu o alaturare de romburi – ci coloana. Este si cel mai vechi semn (descoperit pana acum) pe teritoriul nostru: vechimea cca 10.500 ien – descoperit pe o piatra, intr-o grota, in Mehedinti. Nu semnele in sine sunt ale noastre; ci felul unic, in care le-am COMBINAT si le-am PASTRAT!

---

Genomul europenilor scoate la iveala o inrudire care, daca ar fi constientizata, multe conflicte ar fi inabusite din “fasa”. Pentru ca, la origine, toti suntem frati, mai mult sau mai putin vitregi! In urma cu cativa ani, niste geneticieni umblau prin Europa si prin lume cu betisoare cu care luau mostre de saliva. In cele din urma, au ajuns in laboratoarele Universitatilor Stanford, Arizona si Florida, in cadrul Proiectului “Arborele ADN”.  Rezultatele preliminare privind genomul Europei au starnit vii controverse, pentru ca atingea natiile la origine! Si strica istorii elaborate fara sustinere arheologica. Per total, inrudirea europenilor intre ei ar trebui sa fie de bine! Ar trebui sa-i uneasca, asa cum n-au fost niciodata.

50 la suta dintre britanici sunt germani! Sau invers!

Cei trei magi de la rasarit, care au adus daruri pruncului Iisus erau nobili geti, dupa cum si apar pictati in Basilica Sf. Apollinare din Ravenna.

Zilele trecute, nemtii scriau ca 50 la suta dintre britanici si aproape toti danezii au genele triburilor germanice care au acostat pe malurile Kentului in anul 449 d.C. Conform arheologului german Heinrich Haerke, vreo 200.000 de oameni, o adevarata armata, au navigat pe Marea Nordului spre Marea Britanie, poposind in Kent dupa plecarea armatei romane.  In urma cu un an, alt studiu genetic ii arata pe britanici a nu fi anglo-saxoni, ci celti! Iar daca se ia in considerare compozitia genetica aproape identica dintre Franta si Anglia, ne incurcam de tot. Care studiu e corect? Depinde pana unde se merge pe ramurile copacului genealogic, spre radacina! Daca se ia in considerare parul blond si ochii albastri, mutatie genetica petrecuta la Marea Neagra, dupa cum au constatat geneticienii din Suedia si Danemarca, toti sunt frati cu… getii! Si daca tot s-a pomenit de Danemarca, e bine de amintit ca istoricii danezi spun ca se trag din daci?!

Dahii regali si periplul lor prin lume

Geneticienii leaga raspandirea proto-indo-europenilor de migratia regalilor saci in mileniul II i.C. Cine erau sacii, purtatorii caciulii tuguiate, buni arcasi si manuitori de topoare? Herodot numeste toate ramurile de saci dupa origine: masageti sau “dahii regali”! Acestia au ajuns sa intemeieze case regale si in Punjab, India. Multi istorici “clasici” romani refuza inrudirea dintre daci si dahi, fara argumente. Lasand la o parte ca aveau acelasi port, ca vorbeau aceeasi limba protolatina, din care au ramas suficiente cuvinte pe care le regasim in limba romana de azi, ca aveau acelasi steag de lupta – lupul cu trup serpuitor – studiul genetic nu mai lasa umbra de indoiala: au acelasi marker genetic. Dahii, daii au facut istorie ca triburi conducatoare si intemeietoare de dinastii regale, dintre care partii sunt cei mai cunoscuti in istorie, cucerind si imperiul persan. Persanii numeau provincia de origine a partilor Faleh, cu pronuntie “valeh”, de ce nu Valahia? Timp de aproape 400 de ani, dinastia regala a lui Arsace a condus Armenia.

Razboinici si prolifici

Conform lui Herodot, masagetii venerau un singur zeu, al Soarelui si erau mari iubitori de aur, metal inchinat zeului. Cetatile lor rotunde, cu centrul impartit in cruce – cercul, crucea, zvastica fiind simboluri solare pastrate in traditia taranilor romani – i-au facut sa se minuneze pe arheologii rusi care le-au descoperit. Si mai erau “sacii de dincolo de mare” (Marea Neagra), pe care grecii i-au botezat sciti si care ulterior au fost “revendicati” de slavi! Apoi, conform istoricilor antici, mai erau sauromatii, descendenti din tati sciti si mame amazoane. Tot amestecandu-se cu mame localnice, pe unde s-au asezat, au rezultat sarmati, roxolani, urgi, alani, eprani. Astfel, conform datelor genetice si in conformitate cu atestarile arheologice, neamul regal a lasat, in mod particular, amprenta genetica in centrul Romaniei si in zonele radiante: Polonia, Ucraina, Crimeea (cimerienii). Au lasat numerosi descendenti in vestul Europei, in special in Spania, dar si in Franta si Marea Britanie, cateva regiuni din Germania, in Elvetia, Austria, nordul Italiei. Au numerosi descendenti in nordul Caucazului, estul Anatoliei, in Pakistan, Afganistan, Uzbekistan, vestul Mongoliei, nord-vestul Indiei, cativa descendenti si in nordul Chinei. Au dominat Asia Centrala pana la invazia masiva a mongolilor si a armatelor turcesti. In prezent, de pe acele meleaguri indepartate pe unde au ajuns, doar osetienii mai pastreaza limba si obiceiurile stravechi. In estul Europei, ei au ramas in centrul Romaniei. Alanii s-au stabilit in Franta, Spania si nordul Africii. Altii s-au combinat cu normanzii si s-au stabilit in Scotia, Irlanda si Tinutul Vels. Bransa iraniana s-a combinat cu hunii, iar descendentii directi sunt bulgarii si kazarii. Aceasta istorie genetica nu tine cont de limba vorbita de popoarele respective, ci numai de ADN si de mutatiile produse la incrucisare.

Getii si regatele din Punjab

Colonelul britanic James Tod (1782-1835), ofiter de informatii si orientalist britanic, care a stat multi ani in India, a scris „ Analele si antichitatile din Rajastan ”. Citam din acest volum: „Nu exista in analele marilor familii din Rajput nicio referire pana in sec. IV i.C., perioada in care a sosit aici rasa getilor, intrand dinspre Asia Centrala. Getii au stabilit regatele in Punjab si de pe Indus” (Cap II). In analele Punjabului sunt numeroase referiri la aceasta „rasa” a getilor, jatilor sau iutilor! Li se mai zicea si magii, de aceea unii istorici ai religiei crestine sustin ca cei trei magi care au sosit sa aduca ofrande la nasterea lui Iisus erau geti, iar o fresca de pe Basilica di S. Apollinare, Ravenna, ii infatiseaza purtand caciula specifica, de nobili.  Acei geti peregrini si razboinici au fost in competitie cu hunii si pe acele meleaguri, col. Tod notand ca „getii si hunii au intemeiat 36 de case regale in Punjab si multe caste conducatoare”. O nota foarte interesanta ar putea sa puna capat si afirmatiei unor istorici romani (ca altii sustin contrariul) anume ca dacii nu erau blonzi cu ochi albastri. Citam: „Getii din Kutch erau foarte constienti de identitatea lor aparte si-si respectau traditiile istorice si stramosii. In Gujarat, getii formau «tribul ascuns», in sens ritualic. Getii daneti aveau parul blond roscat si ochi albastri!”

Mai tarziu, au intrat in conflict cu preotii hindusi, ramanand scris ca familia regala Dasas sau Dasius nu se conforma ritualului hindus de a aduce sacrificii si de a canta imnuri de lauda zeilor , fiind doar observatori ai altor culte. De aceea, pana la urma, li s-a respectat credinta solara si considerandu-se ca acestia aveau o relatie aparte cu divinitatea, cuvantul „dasa” a ajuns sinonim cu „servitor al divinitatii”, fiind folosit ca prefix sau sufix  in componenta numelor brahmanilor. O referire scrisa la numele Dasas dateaza din sec.II d.C., din zona Abrudului, unde un Dasas ridicase o stela patriarhului nemuritor Ion-Yanus, zeitate solara locala ancestrala, reprezentat cu doua capete. Si in Rig Veda este consemnat ca acestia refuzau sa creada in zeite! In acest context, apare si o descriere a celor din familia Dasas, anume ca erau „anasa”, cuvant folosit si azi pentru cei „a nas”, „fara nas”, adica avand nasul carn. In „Bataliile celor 10 Regi” din Rig Veda, regele Sudas isi numeste generic inamicii, pe regii vedici, Dasyus! Analele din Rajput semnalau, acum 700 de ani, familii de nobili geti, dahi, ariaspi, cati si huni. Ajunsesera pana in Matura, in vestul statului Uttar Prades.

Getii lui Beowulf

Cele mai frumoase pasaje ale istoriei glorioase ale stramosilor nostri sunt scrise de cercetatori straini. Jane Acomb Leake scria in „Getii lui Beowulf” ca „geti, dacii, sacii, dahii si masagetii de la Marea Caspica erau considerati din antichitate acelasi popor”, iar eroul „anglosaxon” Beowulf era de fapt get! „Numele originar al dacilor”, scrie Jane Acomb, „era daoi, asa cum nota Strabon. Tisagetii, Tiragetii si chiar getulii africani erau acelasi neam cu daoii”.

Cucutenii autohtoni

Conform geneticienilor Belledi, Richards, Owens si Malyarchuk, care si-au publicat studiile in 2000, 2002 si 2003, ADN-ul mitocondrial gasit la populatia „romanilor aromani, a romanilor din Maramures si Vrancea face parte din haplogrupul care a fondat neoliticul in Europa”. Populatia autohtona europeana apartine haplogrupului I, descendenti din Cro Magnon, socotita a apartine Culturii Cucuteni-Tripolie. Fermierii si crescatorii de vite ai neoliticului apartineau G2a, J2, E-V13 si T. R1a si R1b erau  razboinicii calareti, care au domesticit calul in 4000 i.C., in stepele dintre Marea Neagra si Marea Caspica. Aceste doua grupuri aveau un tata comun, dar mamele difereau, ceea ce a facut sa li se diversifice limba si sa se contreze oriunde s-au intalnit. „Haplogrupurile din Carpati – I1, I2a, I2a2a-L69.2 sunt native europene, pontice si  balcanice, descendente din oamenii paleoliticului, a carei concentratie se regaseste astazi in Bosnia Hertegovina, Croatia, Moldova, Romania, Serbia, iar cea mai mare diversitate a haplotipului se gaseste in Romania”.

R1b si R1a, frati vitregi, dupa tata

R1b este cel mai comun haplogrup in Europa. Conform culturii tumulelor, originea haplogrupului R1b a fost la Marea Neagra, de unde a pornit pe Istru, spre vestul Europei si prin stepe spre Marea Caspica. Originiea lui R1a este la fel de disputata, mai ales ca cele doua haplogrupuri, foarte numeroase, au aceeasi descendenta pe linie paterna.  Si ca sa nu se spuna pe de-a dreptul ca getii se califica pentru a fi „linia paterna”, se prefera complicata titulatura de „neam proto-italo-celto-germanic”.  Cand masagetii au plecat spre Marea Caspica si Urali, spre Anatolia si pe Marea Egee, durandu-si (dura, la dahii parti, era cetatea) cetatile rotunde, solare, au aparut pe acele meleaguri fratii lui R1b. Conform studiului ADN, erau hititii, hattienii, troienii, dorienii, ionienii, micenienii, etruscii, colchii, kazarii, baskirii, toharienii si lista este foarte lunga!

G2 – apartine unui neam al Vechii Europe pontice, cel care s-a „imprastiat” de timpuriu pana spre China, lasand in urma o gramada de haplogrupuri inrudite.

J1 – semiti, arabi si evrei; J2 –reprezentativa pentru etrusci, grecii minoici, fenicieni, sudul Anatoliei

N – gena nordicilor, preponderenta la finlandezi, in  densitate substantiala in Tarile Baltice

Q – gena hunilor lui Attila; densitatea extrem de rara a acestei gene in Europa pe care hunii au calcat-o in repetate randuri i-a mirat pe geneticieni; probabil pentru ca n-au luat in calcul doua aspecte: ca femeile fugeau in paduri din calea hunilor, iar cele violate isi ucideau pruncii nascuti din siluire

E1b1b – migratori din Africa, specifica berberilor ; T – gena foarte rara in Europa, provenind din Etiopia

Sursa: enational.ro/romania-mea/istoria-nestiuta-a-getilor-si-genomul-european

www.pnas.org/content/by/section/Anthropology : Ancient DNA reveals male diffusion through the Neolithic Mediterranean route, Ancient DNA suggests the leading role played by men in the Neolithic dissemination, Investigating sex-biased migration during the Neolithic transition in Europe; Mitochondrial DNA in Ancient Human Populations of Europe

carswell.com.au/dna-study/dna-resources-page : It is worth noting the central location of the Romanian Aromuns in all plots. Although the linguistic and cultural diversity found in the region could have acted as an important genetic barrier, Balkan populations have been shown to be genetically homogenous, and in concordance with the European genetic continuum, using both autosomal and uniparental markers even with the deep levels of resolution conferred by the large set of markers we typed. Linguistic and other cultural differences were probably introduced into genetically homogeneous groups and/or these cultural barriers were not strong enough to prevent genetic flow between populations. However, genetic evidence shows an exception to this pattern: in some particular cases cultural isolation seems to have given rise to small population groups that have become different through drift from the common genetic substrate. This may be the case for some, but not all, Aromun populations.

 

---

Studiul de paleogenetică care a bulversat România.

Ceea ce a bulversat, probabil, cel mai mult spațiul media românesc în cursul anului 2012, a fost studiul de paleogenetică realizat în Germania de domnul Prof. univ. dr. Alexander Rodewald, directorul Institutului de Biologie Umană și Antropologie al Universității din Hamburg, și doamna Dr. Georgeta Cardoș, cercetător științific biolog, specialist în genetică.
Potrivit concluziilor acestui studiu, populația actuală a României este clar înrudită cu populațiile care au locuit pe teritoriul României în epoca bronzului și a fierului, adică acum 2.500 – 5.000 de ani, un lucru care pune în evidență continuitatea acestui popor, în pofida tuturor vicisitudinilor istoriei. Înainte de a aduce în discuție și celelalte concluzii uimitoare ale studiului, care răstoarnă teoria romanizării Daciei și a descendeței romane a poporului român, să vedem ce este paleogenetica și ce a presupus această cercetare, realizată în Germania, pentru a fi cu bine dusă la capăt…
Prin urmare, am putea spune că Paleogenetica este o „fereastră“ către trecutul omenirii. Fiind un domeniu de studiu al ADN-ului vechi și degradat, Paleogenetica poate aduce informații importante despre originea și evoluția omului și a genomului uman, migrațiile populațiilor umane, relațiile de înrudire ditre populațiile umane vechi și cele actuale. Așadar, ne poate spune, printre altele, cine ne sunt strămoșii reali. Iar strămoșii noștri reali nu sunt romanii, ci traco-geto-dacii. Cum s-a ajuns la această concluzie și la altele, chiar și mai șocante?
Iată povestea acestui studiu de paleogenetică: în toamna anului 2001, în urma unei discuții purtate între domnul Decan al Facultății de Biologie (Universitatea București), Prof. univ. dr. Călin Tesio și domnul Prof. univ. dr. Alexander Rodewald, se naște ideea realizării unui studiu de paleogenetică având ca scop determinarea originii poporului român. Un astfel de demers presupunea compararea genetică a unor rămășițe osoase aparținând populațiilor vechi care au trăit pe teritoriul României cu situația genetică actuală a populației acestei țări, pentru a se verifica gradul de înrudire.
În proiect s-au alăturat, pe parcurs, antropologii Andrei Soficaru și Nicolae Mirițoiu de la Institutul de antropologie Francisc Rainer al Academiei Române, care au oferit cea mai mare parte a materialului osos studiat. O altă cantitate de material osos a fost pusă la dispoziție, pentru studiu, de doamna dr. Alexandra Comșa de la fostul Institut de Tracologie al Academiei Române. În total, studiul a avut la dispoziție material osos din peste 20 de situri din România (bazinul carpato-danubiano-pontic), de la un număr de 50 de indivizi aparținând populațiilor vechi (22 din epoca bronzului, 28 din epoca fierului).
În ceea ce privește probele de sânge de la populația actuală a României, acestea au fost obținute prin sprijinul doamnei Prof. dr. Emilia Iancu, Director al Muzeului Omului din Ploiești și al Muzeelor de Științe Naturale din Regiunea Prahova, respectiv prin sprijinul doamnei Dr. Dorina Bănică, de la Institutul Marius Nasta și Clinica de Ftisiologie București.
Și cum o cercetare întinsă pe mai mulți ani (2003-2006) are și cheltuieli importante, precizez faptul că acestea au fost finanțate majoritar din bugetul directorial al Institutului de Biologie Umană și Antropogie al Universității din Hamburg, Germania, prin sprijinul domnului Prof. univ. dr. Alexander Rodewald, directorul instituției, de DAAD – Germania și prin Programul Sokrates-Erasmus al Uniunii Europene.
Munca efectivă de cercetare a fost realizată de doamna Dr. Georgeta Cardoș, în cadrul lucrării de doctorat a domniei sale, o muncă dificilă și de lungă durată în care condițiile de securitate ale probelor genetice au fost atât de stricte, pentru a preveni contaminarea, încât până și curățenia din laborator a fost realizată exclusiv de doamna Dr. Georgeta Cardoș.
Având la dispoziție toate aceste informații, putem înțelege foarte ușor complexitatea demersului și prestigiul științific incontestabil al persoanelor și instituțiilor implicate.
Concluziile studiului s-au dovedit, până la urmă, bulversante pentru spațiul românesc deoarece ele răstoarnă principala teză a istoriei României, cea a etnogenezei poporului român. Dar pentru a evalua în ansamblu șocul cultural provocat de prezentarea publică a concluziilor studiului, să le prezentăm:
- Între actuala populație a României și populațiile care au trăit pe teritoriul acestei țări acum 2.500 – 5.000 de ani există o clară înrudire genetică, ceea ce vorbește despre o continuitate incontestabilă a poporului român pe aceste meleaguri. Chiar dacă există și urme genetice aparținând diverselor populații migratoare care au trecut pe aici, fondul genetic de bază dovedește continuitatea și legătura cu populațiile vechi;
- Actuala populație a României se înrudește genetic în special cu populațiile Greciei și ale Bulgariei, care s-au dezvoltat într-un spațiu locuit cândva de traci, cu care s-au și amestecat, și doar într-o mică măsură cu populația italiană;
- S-a mai dovedit, iar aceasta este cea mai șocantă concluzie a studiului, că o parte dintre italieni, în special cei din nord, sunt la rândul lor înrudiți genetic cu populațiile vechi care au trăit în Arcul Carpatic acum 2.500 – 5.000 de ani. De unde concluzia halucinantă că nu noi suntem urmașii Romei, ci o parte dintre italieni sunt urmași ai tracilor.
Totuși, există o aparentă contradicție: dacă noi suntem urmașii traco-geto-dacilor, iar o parte dintre italienii au la rândul lor rădăcini tracice, de ce astăzi românii și italienii se înrudesc genetic atât de puțin?
Explicația pare să fie cât se poate de simplă: la sosirea tracului Enea (considerat de istoricul roman Titus Livius, fondatorul Romei ) în penisula italică, aici trăiau și alte triburi cu rădăcini tracice – veneții și etruscii, aceștia din urmă dând primii regi și alfabetul noului regat, viitoarea Romă Imperială. Totuși, în penisula italică trăiau, în afara populațiilor cu rădăcini tracice, și populații aparținând altor familii etnice – sabinii și samniții.
În timp, aceste popualții s-au amestecat între ele. Apoi, Roma Imperială a dus o politică agresivă de amestecare a populațiilor în interiorul Imperiului. Astfel, dacă ne referim doar la capitala Roma, constatăm că avea un număr important de cartiere etnice – cartierul grecesc, evreiesc, hispanic ș.a.m.d.
Nu în ultimul rând, pentru aproape 1.400 de ani, între 476, anul căderii Romei și 1861, anul unificării Italiei, Italia nu a existat ca stat național, această perioadă fiind marcată de o serie de invazii și strămutări de populații. Cu alte cuvinte, istoria penisulei italice este marcată de trei etape esențiale în care populațiile cu rădăcini tracice s-au amestecat cu celelalte, diluându-și semnificativ contribuția etnică în acest spațiu.
Iata că, privind din această perspectivă, orice aparentă contradicție dispare, deoarece putem înțelege de ce, astăzi, deși o parte dintre italieni, în special cei din nord, se mai înrudesc genetic cu populațiile care au locuit în spațiul carpatic acum 2.500 – 5.000 de ani, populațiile României și ale Italiei, în ansamblul lor, se înrudesc genetic foarte puțin.
În concluzie, rezultatele studiilor de paleogenetică sunt intărite de izvoarele istorice, iar mesajul final este cât se poate de limpede: nu noi suntem urmașii Romei, ci o parte dintre italieni sunt urmași ai tracilor!
Cu toate că acest studiu de paleogenetică are o importanță uriașă în stabilirea adevărului istoric, cu toate că concluziile lui sunt extrem de folositoare interesului național, istituțiile statului român și forurile academice și universiatare românești care au căderea să îl cerceteze, îl ignoră cu o impardonabilă indiferență!
Fiind curios să aflu dacă autorii studiului au fost contactați de reprezentanții statului român sau de vreo instituție academică ori universitară care să își arate, în mod oficial, interesul pentru acesta, i-am întrebat, atât pe doamna Dr. Georgeta Cardoș, cât și pe domnul Prof. Alexander Rodewald, despre o astfel de posibilitate. Răspunsul a fost NU! A existat o singură situație în care cineva de la Academia Română a dat un telefon vorbind despre o posibilă expunere pe această temă, dar apelantul nu a mai dat niciun semn de viață după aceea… În rest, tăcere maximă.

ziuaveche.ro/alexander-rodewald-o-eva-mitocondrial-din-tracia-se-afla-la-originea-romanilor ; aos.ro/CV-Alexander-Rodewald.pdf

Proiectul TEI – Traduceri Ecologice Independente

Stimată lume, suntem încântaţi să vă anunţăm constituirea grupului de Traduceri Ecologice Independente (TEI). Onorabila noastră societate este fără personalitate juridică, dar sperăm că nimeni, niciodată, nu-i va pune la îndoială personalitatea. Dacă este adevărat ceea ce spune Geoff Lawton (You can solve all the problems of the world in a garden), atunci scopul nostru este să salvăm lumea, dar pas cu pas, grădină cu grădină.
Îndrăzim să visăm: traducere cu traducere, vom pune la dispoziţie conaţionalilor nededaţi în ale limbilor străine lucrările de care este nevoie ca să grădinărească fără biocide, întru obţinerea de hrană curată şi care să nu coste viaţa fluturilor şi puritate apelor freatice. Credem cu străşnicie că putem face ceva pentru a-i ajuta pe cei care vor să producă hrana local, la scară mică şi fără inputuri energetice masive. Credem că soarta noastră este diferită de cea a prizonierilor unui sistem care produce fructele în America de Sud, le coace în cala unui vas şi le vinde în anoste ambalaje de carton într-un supermarket. Credem, şi nu vom obosi să credem.
Nu este nevoie de supermani pentru a salva lumea noastră, ci de oameni care să lucreze pentru oameni. Grupul TEI este răspunsul societăţii civile la indiferenţa editurilor faţă de lucrurile care contează. Acolo unde capitalismul nu vede nici o oportunitate, noi contemplăm Oportunitatea. Acolo unde lumea politică întoarce spatele, devorată de hărţuieli mărunte, noi alegem să îmbrăţişăm, pentru că planurile noastre nu se opresc la capătul unui mandat. Spre deosebire de sistem, noi, oamenii, ştim prea bine că banii nu pot înlocui aerul curat, apa vie şi hrana care păstrează sănătatea. De aceea dorim ca răsplata eforturilor noastre să fie tocmai acestea, şi nu banii. Răsplata noastră va fi atunci a tuturor.
De acum înainte, cel mai scurt drum spre agricultura sustenabilă trece, în România, printre TEI. Dacă vrei să te alături celor paisprezece membri fondatori, dacă te simţi sigur pe engleza sau franceza ta şi voluntariatul nu ţi se pare bun doar pentru filmele americane, scrie un mail la carti.din.tei@gmail.com. Căutăm traducători, corectori, terminologi. Oferim un scop pentru care merită sacrificate câteva ore lunar.

Sepp Holzer – Permacultura – prima carte tradusă de TEI!

Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din TEI. Am fi vrut să terminăm de editat cartea cu ceva zile în urmă. Iată-ne, însă, fără voia noastră, în rolul lui Moș Crăciun.
Dragi prieteni, mai jos aveți link către “Permacultura” lui Holzer – integrală, tradusă pentru prima oară în română și disponibilă gratuit.
Înainte de a da clic pe link, vă rugăm să distribuiți linkul către carte însoțit de textul de mai jos (pe care-l veți regăsi și în partea introductivă a volumului).
Pe scurt, TEI există pentru că există câțiva oameni care, după putința fiecăruia, sacrifică din timpul lor pentru toți ceilalți. “Permacultura” lui Holzer e doar începutul. În planul nostru editorial, figurează nume grele, ca Bill Mollison, Edward Faulkner sau Ianto Evans. Ca să traducem mai mult și mai bine și să facem din TEI cel mai minunat proiect de acest gen, avem nevoie de: buni cunoscători de engleză, franceză sau altă limbă de circulație internațională, corectori, terminologi, DTP-iști – care pot să sacrifice câteva ore lunar. Deci… “Ajută-ne să ajutăm!

Cartea pe care o ții acum în mâini sau o citești pe ecran este rezultatul a sute de ore de muncă migăloasă – traducere, verificare terminologică, adaptare, corectură, editare, punere în pagină și design. Nenumărate e-mailuri și mii de corecturi. Nici un membru al grupului TEI – fie el traducător profesionist sau amator – nu este plătit pentru munca sa; tot ceea ce facem, facem gratuit, fără să cerem sponsorizări la Monsanto și fără să așteptăm medalii, diplome și, eventual, statui în fața ministerului agriculturii. Unii pot numi asta sacrificiu, alții civism, alții tâmpenie crasă și pierdere de timp.

Nu suntem sprijiniți de nici un partid politic sau ONG, nici unul dintre noi nu are de gând să candideze la președinție la următoarele alegeri, nici unul dintre noi nu are fabrică de produs insecticide. Dar asta nu înseamnă că nu avem și noi, la rândul nostru, nevoie de ajutor. În schimbul faptului că, prin intermediul nostru, ai acces gratuit în limba română la cărți de importanță fundamentală, pe care nici o editură din România nu a avut puterea sau curajul să le traducă, te rugăm să ne dai o mână de ajutor.

Dacă te simți stăpân pe orice limbă de circulație internațională și îți poți sacrifica câteva ore lunar pentru a traduce 10–20 pagini împreună cu noi, dă-ne de știre la adresa de mail: carti.din.tei@gmail.com. Cu cât vom fi mai mulți, cu atât vom putea traduce mai multe volume într-un timp din ce în ce mai scurt – performanță pe care nici o editură, din străinătate sau din România, probabil că n-a atins-o vreodată.

Și chiar dacă nu ești atât de deprins cu o limbă străină, tot ne poți fi de mare folos – dă mai departe cartea de față și celelalte cărți din colecția TEI, anunță-ți prietenii, recomand-o, tipărește-o, fă-o cadou, urmărește-ne pe Facebook, pe Scribd și oriunde vom mai apărea. Poți chiar să-ți enervezi socrii dându-le din când în când citate din cărțile traduse și publicate de noi, promitem că nu ne supărăm. Suntem siguri că, pe măsură ce crește numărul oamenilor care știu despre TEI, care citesc și aplică cele scrise în cărțile noastre, vom fi o țară din ce în ce mai greu de mințit, de controlat și de cumpărat. Îți mulțumim!”

Crăciun fericit! Și acum, în aplauzele Dvs., Sepp Holzer!

http://www.scribd.com/doc/117896743/Sepp-Holzer-Permacultura-Ghid-Practic-Pentru-Agricultura-La-Scara-Mica-tei-v-color

Sursa – http://agricultura-sustenabila.blogspot.ro/

1 Decembrie 2012 – azi Alba Iulia a fost ”a noastră”. POLITICIENII PLEACĂ, CIANURA RĂMÂNE!!

Dupa ce anul trecut la Alba-Iulia steagurile SRM s-au băgat peste tot in fața camerelor TV, totul fiind cenzurat, anul acesta reprezentanții puterii de la București nu au mai indrăznit sa vină la sărbătoarea natională. Steagurile Salvați Roșia Montana si cele unioniste au dominat Alba-Iulia, azi Alba Iulia a fost ”a noastră”! Nu s-a transmis nimic în direct la TV, jandarmii și-au facut datoria civilizat. Ionuţ Părăuşanu: Anul trecut pe 1 dec eram trași de braț din mulțime la Arcul de Triumf, de jandarmi în civil, puși în fața camerelor de luat vederi să ne identificam pentru ca am afișat un drapel pe care scria “Salvați Roșia Montana”. Astazi suntem tot aici si mai puternici.  Marina Stefan: Gazele de șist și cianura – doua fațete, ACEEAȘI problemă.

Ziua a inceput furtunos cu unioniștii: ”Unirea face puterea!”, ”Sîngele apa nu se face!”, BASARABIA E ROMÂNIA! Apoi au venit ‘eco-teroristii’. Iată că a fost spart si embargoul mass media www.realitatea.net/proteste-de-1-decembrie-unirea-basarabiei-cu-romania-si-anularea-proiectului-rosia-montana Dar binențeles a rămas cenzura, iată ce nu apare în mass media, au fost CENZURATE scandarile SRM: ”Toate partidele / Aceeasi mizerie!”, ”Politicienii si RMGC otravesc oamenii, distrug natura”, ”E România / E țara noastră / Ne-am săturat de politica voastră!”, ”Toate partidele / Fură prin Rotație!”, ”Trădarea de țară / In aur se măsoară!”, ”Înăuntru hoții / Afară patrioții”, POLITICIENII PLEACĂ, CIANURA RĂMÂNE!!

Asteptam raspunsul premierului Victor Ponta la intrebarea: Cetatene Victor Ponta, o iei in căsătorie pe domnișoara Cianură? Acesta poate fi doar DA sau NU.

Revoluția verde: cum a reușit eco-activismul să responsabilizeze Bulgaria

Ecologiștii au arătat că pot lupta împotriva sistemului – oare în ce măsură il pot repara? 29-11-12, Dimiter Kenarov, Sofia

Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului Balkan Fellowship for Journalistic Excellence, inițiat de Robert Bosch Stiftung și ERSTE Foundation, în cooperare cu Balkan Investigative Reporting Network.

În după amiaza de 13 iulie 2012 cam o mie de oameni s-au adunat la Podul Vulturilor, o intersecție aglomerată din capitala Bulgariei, blocând traficul. “Ne cerem scuze pentru neplăceri, dar încercăm să salvăm ce a mai rămas din Bulgaria” se putea citi pe una din pancartele demonstranților. Un grup de tineri, bărbați și femei, ședeau pe carosabil, în timp ce alții cântau, dansau sau mergeau pe biciclete în zgomotul claxoanelor mașinilor și autobuzelor. “Vrem natură, nu beton” scandau ei. Acest flash-mob a fost organizat în aceeași zi și pe Facebook în semn de protest față de decizia Adunării Naționale de a modifica legea pădurilor. Legea amendată ar fi eliminat limitele în cazul anumitor tăieri și ar fi permis expansiunea stațiunilor de ski în pădurile aflate în proprietatea statului.

Poliția a arestat câțiva oameni, dar efortul de a stăvili adunarea s-a dovedit a fi inutil. În ziua următoare numărul protestatarilor s-a dublat. Boyko Borisov, primul ministru al Bulgariei, a rămas ferm pe poziții insistând că nimic nu poate opri investiția în turismul de iarnă. În cea mai mare parte, presa favorabilă guvernului a expediat problema numindu-i pe protestatari “ecologiști”. În cea de-a treia zi la Podul Vulturilor se adunaseră 8000 de oameni. “Nu suntem ecologiști, suntem cetățeni” scria pe noile pancarte. În fața protestelor în creștere continuă, proaspăt alesul președinte Rosen Plevneliev, a respins Legea Pădurilor și a returnat-o Adunării Naționale pentru o nouă rundă de negocieri. Legea a fost revizuită  în concordanță cu cererile protestatarilor și ratificată în mod oficial la începutul lui august, ceea ce a reprezentat o semnificativă victorie pentru cetățenii bulgari cu conștiință ecologică – și nu a fost prima victorie.

În ultimii anii, mișcările civice impotriva amenințărilor de mediu au proliferat în țară. Unele s-au opus construirii excesive pe litoralul Mării Negre. Altele au luptat împotriva  cultivării organismelor modificate genetic sau au protestat față de extinderea minelor de aur sau de extragerea gazelor naturale prin procedeul numit fracturare hidraulică. Protestele împotriva fracturării hidraulice au adunat bulgari din toate categoriile sociale. Împreună s-au dovedit a fi un antidot eficient în fața apatiei politice larg-răspândite, și au contribuit la responsabilizarea instituțiilor în fața presiunii  publice. “Există o breșă în sistem” spune Vasil Garnizov, profesor de antropolgie asociat la New Bulgarian University, care a studiat miscările ecologiste.  “Rămâne de văzut dacă este permanenta, dacă va reuși să reconfigureze situația” spune el. Garnizov, fost ministru adjunct al devoltării regionale și lucrărilor publice, este de părere că noul activism i-a încurajat pe bulgari să se întrebe cine le conduce țara.  “S-a pus cea mai importantă întrebare – cine ia deciziile: cetățenii sau oligarhii? ”

Pentru mulți observatori și participanți, mișcarea ecologică a renăscut speranțele pierdute într-o puternică societate civilă în Bulgaria, unul dintre cele mai sărace state ale Uniunii Europene. Există un contrast puternic cu ceea ce se petrecea imediat după căderea comunismului. În timpul așa numitei perioade de “tranziție”, bunurile publice au fost jefuite de elita politică și de afaceri. Drept rezultat, mulți cetățeni au abandonat orice participare civică, dezamăgiți de procesele democratice. “Mișcarea ecologistă a reușit pentru prima oară să scoată oamenii în stradă cu un oarecare efect” spune Borislav Sandov, co-președinte al Verzilor, un partid tânăr implicat în recentele campanii din Bulgaria. “Mișcarea ecologistă a devenit un element esențial în lupta pentru democrație”.

‘Copii ai tranziției’ > Noul val de activiști privește natura ca pe ultima resursă comună nejefuită. Perioada de după 1989 – “tranziția” de la communism la capitalism – nu a fost blândă cu natura Bulgariei. In mod ironic, prăbușirea economică a țării a permis inițial regenerarea unor habitaturi naturale. Pe măsură ce industria grea – până atunci dependentă de resursele ieftine și de piețele de desfacere ale Uniunii Sovietice – înceta să funcționeze, flora și fauna și-au revenit. Curând însă, liberalizarea pieții a avut un efect contrar. Boom-ul imobiliar și construcțiie din perioada care a precedat aderarea Bulgariei la UE au dus la devastarea multor zone protejate aflate de-a lungul plajei, pe litoralul Mării Negre și în munți. Păduri  seculare de pini din Munții Pirin, un sit aflat în Patrimoniul Mondial UNESCO, au fost distruse pentru a transforma pitorescul sat Bansko într-o mega stațiune de ski. O investigație ulterioară a dovedit că stațiunea s-a extins ilegal cu mai mult de 50% decât fusese inițial aprobat.

Bulgaria este marcată de corupție având – potrivit estimărilor – un sector “gri” ce reprezintă o treime din economie, cel mai mare de acest fel din UE. Bulgaria este și țara cea mai investigată pentru utilizarea abuzivă a fondurilor europene, după cum declară OLAF, Biroul European anti-fraudă. Dezvoltarea necontrolată și adesea ilegală a pus amprenta corupției și asupra naturii. Studii realizate de Fundația Bulgară pentru Biodiversitate indică faptul că în perioada 2002-2007, țara și-a pierdut biodiversitatea și peisajul natural mai mult decât în precedenții douăzeci de ani.

Ca răspuns la escaladarea distrugerii naturii , au apărut mișcări ecologiste, adesea considerate în Bulgaria drept ultima resursă la care pot recurge cetățenii. Pentru Natură – o coaliție puternică ce reunește 21 de organizații neguvernamentale și civice,  înființată în 2007 -  a dat naștere unei serii de campanii, dintre care multe sau dovedit pline de success. “Era dificil ca o singură organizație să abordeze cele mai dificile cazuri. La un moment dat am realizat că trebuie să cooperăm ca să putem avea success”, spune Konstantin Ivanov, director de comunicare și marketing al filialei bulgare WWF, membră a coaliției.  “Ecologia este cea mai nimerită să unească oamenii, indiferent de opinii politice sau alte convingeri”.

In 2009, de exemplu, o alianță eterogenă reunind ecologiști, crescători de albine, bucătari și organizații de părinți au luptat împotriva încercărilor guvernului și lobby-ului corporatist de a introduce organisme modificate genetic. Eforturile lor s-au concretizat într-o lege foarte restrictivă care practic interzice culturile modificate genetic în țară. Mișcarea ecologistă a extins rețeaua de zone protejate a Uniunii Europene, Natura 2000, care include acum 34% din teritoriul Bulgariei, față de 5% cât prevedea propunerea inițială a guvernului. Autoritățile bulgare au dat înapoi în fața  protestelor în creștere.

Poate cel mai mare success a fost înregistrat în acest an în ianuarie, când campanile de pe Facebook au adunat mii de oameni pe străzile Sofiei și în alte 15 orașe pentru a protesta față de controversata practică a fracturării hidraulice, în explorarea și extragerea gazelor de șist. Adunarea Națională a răspuns prin impunerea unui moratoriu cu privire la fracturarea hidraulică, singurul demers de acest gen din Europa de est. “Nu au fost doar proteste, ci campanii complexe care implicau diverse mijloace, inclusiv publicitate prin media și acțiune în justiție” spune Svilen Ovcharov, avocat care a jucat un rol central în confruntările juridice legate de mediu. Acestea s-au dovedit a fi un element esențial, chiar dacă mai puțin vizibil, care a completat în mod hotărâtor acțiunile de stradă. “În afară de mișcarea ecologistă, nu am văzut pe nimeni în Bulgaria  să folosească cu atâta ușurință instrumentele acțiunii civice” spune el.

Unii analiști au numit fenomenul “societatea civilă ecologistă” și “noua revoltă bulgară“  facând o paralelă cu primăvara arabă și mișcările Occupy din Europa de vest și Statele Unite. “Astăzi bătălia pentru piețele orașului nu se dă în pădure, dimpotrivă în piețele orașului se luptă pentru păduri” scria studentul Georgi Deianov, într-un eseu multimediatizat care a devenit manifestul neoficial al celor care protestau pe Podul Vulturilor din Sofia împotriva legii pădurilor. “Suntem împotriva oligarhilor care rămân în afara legii și monopolizează toate sferele vieții economice, politice și publice” a continuat el. “Suntem copiii tranziției“.

Amploarea mișcării ecologiste bulgare a crescut incluzând in cea mai mare măsură tineri din clasa de mijloc, având cunoștințe tehnice. În același timp, a crescut impactul ei asupra deciziilor guvernului. Capital, influentul săptămânal bulgar, a publicat un articol de patru pagini despre evenimentele de la Podul Vulturilor, intitulat “O breșă în Matrix”. Un studiu al Institutului de Studii Sociale și Marketing arată că 65% dintre bulgari îi susțineau pe protestatari.

“Lupta pentru aer, apă și păduri s-a dovedit a fi singura formă de solidaritate viabilă,” spune Vasil Garnizov. “Toate celelalte forme de solidaritate – socială și națională – par a fi eșuat”.

---

‘Scut verde’ > Politicile de mediu au rădăcini unice in această țară mică din Balcani. Societatea Independentă Eco-Glasnost, o organizație ecologică înființată în primăvara lui 1989, este cea care s-a transformat în prima mișcare dizidentă care s-a opus deschis Partidului Comunist. În același an Eco-Glasnost a organizat la Sofia primul miting împotriva regimului și a depus o petiție în favoarea deschiderii și transparenței în ceea ce privește problemele de mediu. Pe lângă preocupările ecologice, pledau pentru reforme sociale, democrație și drepturile omului. “Înainte de toate Eco-Glasnost a fost o organizație dizidentă. Am realizat multe în ceea ce privește mediul, dar ecologia a fost și un scut, în sensul pozitiv al cuvântului, din spatele căruia am protestat împotriva totalitarismului” își amintește Alexander Karakachanov, unul dintre liderii mișcării. “Eco-Glasnot a prima dintre organizațiile dizidente care a eliberat mintea oamenilor și le-a arătat că schimbarea se apropie”.

Mișcarea s-a bucurat de o popularitate imensă în Bulgaria în timpul schimbărilor din 1989. Ulterior, a fost asociată cu reformele democratice și lupta pentru transparență. Eco-Glasnost a devenit membră a Uniunii Forțelor Democratice, o organizație care a reprezentat un actor politic major timp de mai bine de un deceniu. Totuși, în ciuda succesului inițial, facțiuni aflate în conflict au dus la dezintegrarea organizației care și-a pierdut importanța politică și susținerea populară. Odată cu înrăutățirea situației economice și cu confiscarea dezbaterii publice de către disputele ideologice dintre “comuniști” și “democrați”, prima recoltă de miscări ecologiste a Bulgariei a dat roade.

Activiștii de azi se luptă în orașe pentru controlul asupra pădurilor, în timp ce pe vremuri luptele se duceau în păduri pentru stăpânirea orașelor. Totuși, unii se tem că orice asociere directă cu politica va murdări idealul cetățenilor, odată ce negocierea și compromisul politic ar deveni inevitabile. Câteva partide ecologiste își dispută dreptul la un număr redus de voturi ceea ce nu le ajută cu nimic în încercarea de a câștiga încrederea publică. Și în timp ce mișcarea ecologistă are success, ecologismul politic e în declin. “O problemă serioasă pentru partidele ecologiste este faptul că munca lor cere timp, se bazează pe un efect cumulativ care s-ar putea simți în 20 sau 50 de ani”, spune Radosveta Krastanova, specialist în ecologie. “Dar logica politică funcționează invers: este nevoie să oferi un rezultat imediat, acum. Ecologia nu funcționează după logica politicii”.

Dacă partidele ecologiste vor reuși sau nu să atragă noi adepți în Bulgaria, rămâne de văzut. Ecologismul a avut deja un efect vizibil asupra discursului politic din această țară. Înțelegând forța opiniei publice, câteva partide au trecut la adoptarea unei agende ‘mai verzi’ pentru a atrage alegători. Cel mai important este faptul că o nouă generație de bulgari pare a-și fi găsit o voce după ani de prăbușire socială și pierderea valorilor comune, ceea ce le-a permis celor puternici să acționeze dezechilibrat, fără a fi controlați de nimeni.

Legea mediului ‘prea strictă’ > Firește, nu toată lumea e muțumită. Critici susțin că atenția prea mare acordată mediului încetinește economia Bulgariei, mai ales în regiunile sărace. Ei pretind că reglementarea excesivă afectează afacerile și investițiile, ducând la creșterea șomajului. “În zona montană este o adevărată catastrofa demografică și economică ” spune Filip Tzanov, om de afaceri și președinte al asociației Natura pentru Oameni și Regiuni, care promovează susținut skiul și spune că reprezintă interesele comunităților regionale. “Reglementările de mediu sunt mult prea stricte în Bulgaria și reprezintă o povară pentru oameni de afaceri și investitori”.

După evenimentele de la Podul Vulturilor, asociația lui Tzanov a decis să organizeze un contra-protest în apărarea dezvoltării regionale, aducând cu autobuzul sute de locuitori din micile localități din regiunea montană din jurul Sofiei. Muți dintre ei – persoane în vârstă și sărace, își duceau singuri pancartele pe care scria “Locuri de muncă, afaceri și investiții nu sunt cuvinte urâte”; “Dați undă verde turismului”, “Nu cedați în fața rackeților ecologiști”. Contra-protestului din Sofia i-a lipsit probabil spontaneitatea evenimentelor ecologiste, dar „a pus o problemă importantă: cei mai mulți bulgari se zbat încă în sărăcie și unii văd ecologia – pe bună dreptate sau nu – ca pe încă un obstacol în calea revenirii lor economice.

“Există o distanță uriașă între aceste două culturi” spune Garnizov, profesor de antropologie asociat. “Administrația bulgară mai are multe de făcut până va avea capacitatea de a controla conflictul dintre imperativul absolut al protecției mediului și cel al dezvoltării economice”. Există însă semne că mișcarea ecologistă a început să șteargă vechile granițe sociale și geografice. În orășelul Krumovgrad, în Munții Rodopi, cei mai mulți locuitori s-au pronunțat împotriva propunerii unei companii canadiene de a deschide o mină de aur în apropiere. La Varna, stațiune de pe litoralul Mării Negre marcată de scandaluri de corupție, în luna iulie s-au organizat mitinguri, în semn de protest față de planurile de a ridica construcții private pe teritoriul celui mai mare parc public. Protestatarii s-au inspirat din succesul demonstrațiilor similare de la Sofia. Ca urmare a creșterii presiunii publice, consiliul municipal a retras autorizațiile de construcție.

Potrivit Radosvetei Krastanova, expertă în mișcări ecologiste, atenția față de mediu relevă continua dorință a bulgarilor de a avea spații comunitare și comunale în general, atât în sălbăticie, cât și în zona urbană – spații care aproape au dispărut în ultimii 20 de ani. “Cu certitudine, evenimentele recente au creat un fel de comunitate”, spune ea. “Nu știu cum să le spun exact: poate comunități ecologiste, în cel mai larg sens al cuvântului. Oameni care împărtășesc o viziune comună și valori comune. ”

‘Partid’ este un cuvânt urât> În ciuda popularitătii și a succesului mișcărilor ecologiste din Bulgaria, până acum entuziasmul nu a reușit să se transforme în voturi în campania electorala pentru alegerile generale și locale. Dezamăgirea provocată de politica electorală, pe care bulgarii o consideră coruptă, i-a descurajat pe mulți alegători, în special pe cei tineri. “Atitudinea de respingere a partidelor politice și a politicii în general este copleșitoare”, spune Toma Belev, inginer forestier, probabil cea mai cunoscută figură din mișcarea ecologistă bulgară. Firește, criza legitimității politice este comună întregii Europe, dar este acută în Bulgaria, unde situația este deosebit de gravă. Potrivit unui Eurobarometru, doar 17% din bulgari au încredere în instituțiile parlamentare, în timp ce media europeană se ridică la 28%. Acesta este unul din motivele pentru care partidele politice au fost practic absente de la mitingurile electorale, iar orice aluzie la vreo campanie politică a fost întâmpinată cu ostilitate de participanți.

“Indiferența față de politică este o problemă serioasă și oamenilor nu le place să fie asociați cu partidele politice”, spune Petar Kardjilov, care pregătește o teză de doctorat în comunicații de criză și este un participant activ la mitingurile ecologiste. Viitorul e neclar pentru o mișcare care a renunțat la implicarea politică.

Această profundă neîncredere în politică reprezintă o problemă pentru noile partide reformiste, care speră să atragă tinerii votanți. Verzii, partid ecologist fondat în 2007, este foarte activ în sfera publică, aducând idei și politici noi  cu privire la protecția mediului, agricultura sustenabilă, energia alternativă, eco-turism sau drepturile persoanelor LGBT. Cu toate acestea, la alegerile parlamentare din 2009 au obținut doar 0.52% din voturi.
“Problema este că, în Bulgaria, ‘partid’ este un cuvânt urât. Înțelegem asta și adesea încercăm să ascundem rolul nostru în campanii ca să nu îi îndepărtăm pe cei cărora nu le plac partidele politice”, spune Borislav Sandov, co-președinte al Verzilor. Cu toate acestea, Sandov crede cu fermitate în necesitatea reprezentării politice. În opinia sa, grupurile independente ale societății civile și partidele politice ar putea coopera pentru promovarea reformelor, lucrând atât din afara cât și dinăuntrul sistemului.  “Verzii nu reprezintă decât încă un instrument al mișcării ecologiste, o modalitate de a garanta un impact politic mai mare și a de a prezenta o agendă unificată” explică el”.

---

ÎN GRECIA, VERZII PĂLESC > Grecia a avut o mișcare ecologistă puternică după dictatura militară de la mijlocul anilor ‘70. Opoziția față de puterea nucleară i-a mobilizat pe cetățeni și a făcut ca problemele ecologice să fie incluse pe agenda politică. La Salonic, partidele verzi au înregistrat mari victorii. In 2002, diversele factiuni ecologiste din Grecia s-au unit sub numele de Verzii Ecologiști, un partid care a avut success la nivel național și european. In 2009, seful partidului, Michalis Tremopoulos, a fost ales în Parlamentul European, primul euro-parlamentar verde din Balcani de până acum. Totusi, recenta criza economică a mutat atenția de la ecologie, îndreptând-o spre problemele sociale și financiare. “Am pierdut multi dintre sustinătorii noștri verzi”, spune Michalis Tremopoulos. “Oamenii au greutăți financiare și nu le prea mai pasă de problemele ecologice. Am pierdut legătura cu alegătorii noștri.”

Criza a schimbat totodată și modul guvernului de abordare a problemelor de mediu. Disperati sa umple cuferele goale ale statului, acesta a avizat o serie de proiecte extrem de controversate – inclusiv un plan vizând o mare mină de aur în Peninsula Halkidiki. Potestele localnicilor nu au prea avut efect. “Companiile straine multinaționale vor să înghită Grecia“, declară Maria Kadoglou, unul dintre liderii campaniei împotriva minei. Tocmai când ecologia din Bulgaria și România, două țări ex-comuniste, începe să renască, în Grecia, o țară cu o tradiție mult mai îndelungată în democrație și angajament civic, mișcarea pare să intre în declin.

ACTIVISM PENTRU EXPORT > Activismul ecologist al Bulgariei s-a extins și dincolo de Dunăre, în Romînia vecină – o țară în care se regăsesc multe dintre problemele economice, sociale și de mediu. După ce au forțat guvernul să impună un moratoriu cu privire la fracturarea hidraulică, activștii bulgari au lansat prima campanie pe Facebook împotriva exploatării gazelor de șist în România. Ambele țări se confruntă cu riscul poluării prin fracturare hidraulică. Activiștii bulgari i-au sprijinit pe români cu documente și know-how. Eforturile lor au dat roade în martie, anul acesta, când o mulțime de români a ieșit în stradă, cum nu se mai vazuse de la căderea comunismului, în 1989. Cele mai mari proteste s-au semnalat la Bârlad, un oraș din nord-estul țării, unde erau planificate operațiuni de fracturare hidraulică. Demonstranții, dintre care mulți fuseseră mobilizați prin intermediul autorităților locale, al bisericii și al sindicatelor, cereau un moratoriu pe tema fracturării hidraulice, similar celui adoptat în Bulgaria. Cum protestatarii au ieșit pe străzi și la București, explorarea gazelor de șist a devenit un subiect dezbătut la nivel natțional.

---

Green Revolution: How Eco-Activism Made Bulgaria Care Again

On the afternoon of June 13, 2012, about a thousand people gathered at the Eagles’ Bridge, a busy intersection in downtown Sofia, the capital of Bulgaria, bringing the traffic to a standstill. “Sorry for the inconvenience, but we’re trying to save what’s left of Bulgaria,” read one of the protester’s signs. A group of young men and women sat in the street, while others sang, danced or rode bicycles between honking cars and buses. “We want nature, not concrete,” was the recurring chant. The flash-mob had been organised that same day on Facebook in protest against theNational Assembly’s decision to change the country’s forestry law. The amended law would have effectively removed curbs against certain types of logging, and permitted the expansion of ski resorts into state-owned forests, without changing the status of the land.

The police arrested a few people, but efforts to contain the rallies proved futile. The next day, the number of protesters had doubled. Bulgaria’s Prime Minister, Boyko Borisov, at first stood firm, insisting that nothing could stop investment in winter tourism. Much of the government-friendly media simply dismissed the protesters as “ecologists”. On the third day, there were as over 4,000people at the Eagles’ Bridge. “We are not ecologists, but citizens,” the new signs read. Facing political contagion from the spiralling protests, the newly-elected president, Rosen Plevneliev, vetoed the Forestry Law and returned it to the National Assembly for another round of negotiations. The law was revised and officially ratified in early August, in accordance with the protesters’ demands. It was a significant victory for Bulgaria’s eco-conscious citizens – but it was not the first one.

Protests against fracking brought together Bulgarians from a range of backgrounds. Over the last few years, civic movements have mushroomed in the country, dedicated to resisting what they regard as threats to the environment. Some have opposed unbridled construction on the Black Sea coast. Others have fought against the cultivation of genetically-modified crops, or campaigned against gold mines and the extraction of natural gas through hydraulic fracturing, also known as fracking. Together, they have provided an effective antidote to widespread political apathy, and have made institutions more responsive to public pressure. “There is a break in the system,” says Vasil Garnizov, an associate professor of anthropology at the New Bulgarian University who has studied the environmental movements. “Whether it is permanent, or whether it will truly reconfigure the situation, remains to be seen,” he says. Garnizov, who is also a former deputy minister of regional development and public works, believes the new activism has encouraged Bulgarians to ask who runs their country. “The most important question has been put on the table – who makes the decisions: citizens or oligarchs?” For many observers and participants, environmentalism has resurrected long lost hopes of a robust civil society in Bulgaria, one of the poorest states in the European Union.

ACTIVISM FOR EXPORT> Bulgaria’s green activism has also spilled across the Danube into neighbouring Romania, a country that has many of the same economic, social and environmental problems. After pressuring their government to impose a moratorium on fracking, Bulgarian activists launched the first Facebook campaign against shale gas exploration in Romania. Both countries share aquifers that risk being polluted by fracking. The Bulgarian activists helped the Romanians with documents and know-how. Their efforts bore fruit in March this year, when Romanians took to the streets in numbers unseen since the fall of communism in 1989. The protests were largest in the north-eastern town of Bârlad, where fracking operations had been planned. The demonstrators – including many who had been mobilised through local authorities, churches and trade unions – demanded a moratorium on fracking similar to the one passed in Bulgaria. As protesters took to the streets in Bucharest, shale-gas exploration became the subject of a national debate.

The contrast with the years immediately after communism is stark. During the so-called “transition” period, public resources were plundered by political and business elites. As a result, many citizens withdrew from civic life, deeply disillusioned with the democratic process. “The environmental movement is the first one that has managed to bring people out in the street and effect change to some degree,” says Borislav Sandov, a co-chair of The Greens, a young party that has been involved in the recent campaigns in Bulgaria. “The environmental movement has become one of the main pillars in the fight for democracy.”

‘Green shield’ > Environmental politics have unique roots in this small Balkan country. It was the Independent Society of Eco-Glasnost, an ecological organisation founded in the spring of 1989, which developed into the first dissident movement to openly oppose the Communist Party. That same year, it organised the first public rally in Sofia against the regime and submitted a petition calling for greater openness on environmental issues. Aside from ecological concerns, there were also demands for social reforms, democracy, and human rights. “Eco-Glasnost was first and foremost a dissident organisation. We achieved a lot on environmental issues, but environmentalism was also the shield, in the positive sense of the word, behind which we protested against totalitarianism,” remembers Alexander Karakachanov, one of the leaders of the movement. “Of all the dissident organisations, Eco-Glasnost was the first one to liberate the public mind and show people that change was on the way.” The movement enjoyed immense popularity in Bulgaria during the political changes in 1989. Later, it was closely associated with democratic reforms and became one of the constituent members of the Union of Democratic Forces, an umbrella organisation which was a major political player for more than a decade. Despite its initial success, however, Eco-Glasnost soon disintegrated into bickering factions and gradually lost its political clout and grassroots support. With the economic situation worsening and public debate hijacked by raucous ideological battles between “communists” and “democrats”, Bulgaria’s first crop of environmental movements went to seed.

‘Children of the transition’ > The new wave of activists regard nature as the last shared resource to have escaped plunder. The period after 1989 – the “transition” from communism to capitalism – has not been kind to Bulgarian nature. Ironically, the economic collapse of the country initially allowed some natural habitats to regenerate. Wildlife flourished as heavy industry, until then reliant on the Soviet Union’s cheap raw materials and export markets, began to shut down. Market liberalisation, however, soon reversed the gains. The real-estate and construction boom that preceded Bulgaria’s accession into the EU devastated many of the protected areas along the sandy beaches of the Black Sea coast and the country’s mountains. Centuries-old pine forests in the Pirin Mountains, a UNESCO World Heritage Site, were destroyed to convert Bansko, a picturesque village, into a mega-size ski-resort. An inquiry by the Ministry of the Environment and Water later concluded that the resort had illegally expanded by more than 50 per cent of its originally assigned area.

Bulgaria is riddled with corruption. It is estimated to have the largest “grey” sector in the EU, accounting for about a third of the economy. Bulgaria is also the most investigated country for abuse of EU funds, according to the European anti-fraud office, OLAF. Through unchecked and often-illegal development, corruption has taken its toll on nature. Studies by the Bulgarian Biodiversity Foundation indicate that in the period between 2002 and 2007, the country lost more biodiversity and natural landscapes than in all the preceding 20 years.

The environmental movements emerged in response to the rampant destruction of nature, which is often viewed as Bulgaria’s last public resource. A powerful coalition, For the Nature, uniting 21 non-governmental and civic organisations, was established in 2007, giving rise to a series of campaigns, many of which have so far proved successful. “It was very difficult for a single organisation to tackle the most difficult cases. At a certain point we realized we had to work together to achieve success,” says Konstantin Ivanov, head of communications and marketing at the Bulgarian branch of WWF, one of the coalition members. “Environmentalism is in the best position to unite people, regardless of their political or other differences.”

In 2009, for instance, a motley alliance of environmentalists, beekeepers, chefs, and parental organisations fought against attempts by the government and corporate lobbyists to introduce genetically-modified crops. Their efforts resulted in a highly restrictive law that virtually banned genetically-modified crops from the country. The authorities in Bulgaria have executed a series of U-turns in the face of mounting protests. The green movement also pushed for the expansion of Natura 2000, the European Union’s network of protected areas, to include 34 per cent of Bulgaria’s territory. The initial government proposal had included only five per cent.

But perhaps the biggest success came in January this year, when Facebook campaigns helped bring thousands onto the streets of Sofia and another 15 towns to protest against the controversial practise of fracking, for the exploration and extraction of shale gas. The National Assembly responded by imposing a moratorium on fracking, the only such measure in eastern Europe.

“These have not just been protests, but complex campaigns involving various instruments [including media publicity and legal action],” says Svilen Ovcharov, a lawyer who has played a central role in environmental legal battles that have proved to be an important, if less visible, counterpart to street action. “Beyond the green movement, I haven’t seen anyone in Bulgaria use so effortlessly the instruments of civic activism, generally speaking,” he says. Some analysts have called the phenomenon the “green civil society” and the “new Bulgarian uprising”, drawing parallels with the Arab Spring and the Occupy movements in western Europe and the United States.

GREENS FADE IN GREECE : Greece has had a strong environmental movement since the end of military rule in the mid-1970s. Opposition to nuclear power galvanized citizens and forced environmental issues onto the policy agenda. In Thessaloniki, green parties scored substantial victories. In 2002, Greece’s various green factions united as The Ecologists Greens, a party which achieved success at national and European levels. In 2009, the head of the party, Michalis Tremopoulos, was elected to the European Parliament, the first ever green MEP from the Balkans. The recent economic crisis has, however, diverted attention from environmental to social and financial issues. “We lost many of our green supporters,” says Michalis Tremopoulos. “People struggle financially and don’t care so much about environmental problems anymore. We lost the connection to our voters.”

The crisis has also changed the government’s approach to the environment. Desperate to fill empty state coffers, a number of highly controversial projects have been given the go-ahead – including plans for a large gold mine on the Khalkidhiki Peninsula. Protests from locals have had little effect. “Foreign multinational companies want to devour Greece now,” says Maria Kadoglou, one of the leaders of the anti-mining campaign. Just as environmentalism in post-communist Bulgaria and Romania experiences a renaissance, the movement appears to be declining in Greece – a country with a far longer tradition of democracy and civic engagement.

As the Bulgarian green movement has grown in scope to include a wider demographic of young, tech-savvy, mostly middle-class professionals, its impact on government decisions has increased. “Today’s battle is not taking place in forests for control of the city squares, but in city squares for control of the forests,” wrote Georgi Deyanov, a university student, in a widely publicised essay that became the unofficial manifesto of the forestry law protests at Sofia’s Eagles’ Bridge this summer. “We are against oligarchies, which remain beyond the law and monopolise all spheres of economic, political and public life,” he continued. “We are the children of the transition.”

Environmental law ‘too strict’ > Not everybody is pleased, of course. Critics argue that too much focus on the environment slows down Bulgaria’s economy, especially in the poorer regions. They say excessively strict regulations hurt business and investment, resulting in higher unemployment. “The demographic and economic catastrophe in the mountain regions is terrible,” says Philip Tzanov, a businessman and president of Nature for People and Regions, an association that actively promotes ski development and says it represent the interests of regional communities. “Environmental regulations in Bulgaria are way too strict and present a serious burden for businesses and investors.”

After the Eagles’ Bridge events, Tzanov’s association helped to organise a counter-protest in defence of regional development, bussing hundreds of residents from small mountain towns to Sofia. Many of them were elderly and impoverished and carried their own signs: “Jobs, business and investment are not dirty words”; “Give a green light to tourism”; “Don’t give in to ecological racketeering”. The counter-protest in Sofia may have lacked the spontaneity of the environmental events, but it brought home an important point: the vast majority of people in Bulgaria are still mired in poverty and see environmentalism – rightly or wrongly – as an additional obstacle to their own economic recovery.

“There is a huge gap between these two cultures,” says Garnizov, the associate professor in anthropology. “The Bulgarian administration has a long way to go before it has the capacity to control the conflict between the absolute imperative of environmental protection and the absolute imperative of economic development.” But there are signs already that the green movement has started to erase the old social and geographical borders. In the small town of Krumovgrad, in the Rhodope Mountains, the vast majority of residents have spoken out against a Canadian company’s proposal to build an open-pit gold mine in the vicinity.

In Varna, a provincial resort town on the Black Sea coast with a history of corruption scandals, mass rallies were held in early July in protest at plans to permit private construction in the largest public park. The protesters had been inspired by the success of similar demonstrations in Sofia. As public pressure mounted, the town council reversed its decision.

According to Radosveta Krastanova, an expert on the country’s green movements, the focus on the environment points to a renewed desire among Bulgarians for community and communal spaces in general, both wild and urban – something that has nearly vanished in the past 20 years. “I certainly think the recent events created something like a community,” she says. “I’m not sure what to call it exactly: maybe environmental communities, in the broadest sense of the word. People who share a common vision and common values.”

‘Party’ Is a Dirty Word > Despite the popularity and success of the green movements in Bulgaria, the enthusiasm has so far failed to translate into actual votes during national and regional elections. The utter disillusionment with electoral politics, which Bulgarians see as inherently broken and corrupt, has alienated many voters, especially the young. “The rejection of political parties and politics in general is overwhelming,” says Toma Belev, a forest engineer and perhaps the most recognizable face of the Bulgarian environmental movement. Of course, the crisis in political legitimacy is a familiar trend all over Europe, but it is especially acute in Bulgaria. A survey by Eurobarometer found that just 17 per cent of Bulgarians trust their parliamentary institutions, compared to 28 per cent on average in the EU.

It is one of the reasons why political parties have been virtually unrepresented at environmental rallies – and why any hint of political campaigning has been met with outright hostility from participants. “The immunity to politics is very serious and people do not like to be identified with political parties,” says Petar Kardjilov, a doctoral student in crisis communications and an active participant in environmental rallies. This deep distrust of politics has, in turn, presented a challenge for new reformist parties which hope to lure younger voters. The Greens, an environmentalist party founded in 2007, has been active in the public sphere, generating fresh ideas and policies on a range of issues from environmental protection and sustainable agriculture to alternative energy, eco-tourism and LGBT rights. However, in the 2009 parliamentary elections they garnered only 0.52 per cent of the vote.

“The problem in Bulgaria is that ‘party’ is a dirty word. We understand that and often we’ve had to hide our role in campaigns, so that we don’t drive away participants who dislike political parties,” says Borislav Sandov, co-chair of the Greens. Nonetheless, Sandov strongly believes in the need for political representation. In his view, independent civil society groups and political parties could cooperate in pushing through reforms by working from both outside and inside the system. Others, however, fear that any direct association with mainstream politics would taint the grassroots ideal, as political deal-making and compromises would become inevitable.

The future looks hazy for a movement that has so far renounced mainstream politics. That there are several environmentalist parties fighting each other over the right to represent the tiny green vote does not exactly help any of them win wider public trust. And while the green movement has been thriving, political environmentalism has fallen into a slump. “One of the fundamentals of green parties is that their work requires time, it relies on a cumulative effect, which may be felt in ten or 20 or 50 years,” Radosveta Krastanova, the environmental scholar, says. “But political logic is reversed: you have to provide an immediate result, right now. Environmentalism functions against the logic of the political system.”

Whether green parties can attract a bigger following in Bulgaria remains uncertain. However, environmentalism has already had a tangible effect on the country’s political discourse. Having gauged the strength of public opinion, some mainstream parties have started to adopt greener agendas to appeal to voters. Most importantly, a new generation of Bulgarians seems to have finally found its voice after years of social collapse and a loss of common values that had allowed the powerful to operate without checks and balances. “The fight for the air, water, and forests has proven to be the only viable form of solidarity,” says Vasil Garnizov. “All other forms of solidarity – social and national – seem to have failed.”

Dimiter Kenarov is a Sofia-based journalist. This article was produced as part of theBalkan Fellowship for Journalistic Excellence, an initiative of the Robert Bosch Stiftungand ERSTE Foundation, in cooperation with the Balkan Investigative Reporting Network. It was edited by Neil Arun.

Glutamatul monosodic – E621, GMS = genocid.

www.facebook.com/groups/adn.sanatate/ Despre Sanatate de pe o pozitie Anti Big Business, Anti Big Pharma.

În 1908, un chimist japonez reuşea izolarea glutamatului de sodiu din kombu. Kombu este o algă marină bogată în acid glutamic, substanţă care amplifică gustul sărat. După cel de-al doilea război mondial, această substanţă invadează Statele Unite şi apoi întreaga Europă. Este foarte larg utilizată în industria agroalimentară, pentru că permite reducerea dozelor de condimente şi stimulează apetitul, atât la oameni cât şi la animale.
E621 este cel mai folosit aditiv cu rol de intensificator al gustului. El reprezintă sarea de sodiu a acidului glutamic, care este un aminoacid important în structura proteică, dar se mai folosesc şi sărurile de potasiu, calciu, amoniu, magneziu (E622, E623, E624, E625). El se adăugă în produsele alimentare care au nevoie de o îmbunătăţire considerabilă a gustului, amplificând gustul de carne.
E621 (GMS) se fabrică în urma unui proces de fermentaţie a amidonului, a melasei şi a zahărului obţinut din trestia de zahăr sau din sfeclă. Proteinele hidrolizate sunt proteine tratate în mediu acid sau enzimatic şi conţin săruri ale aminoacizilor liberi, ca de exemplu glutamaţii. Proteinele hidrolizate sunt frecvent adăugate în produsele alimentare.
Eticheta E621 (GMS)
Alte denumiri prin care putem să identificăm pe etichetă acest ingredient sunt: monosodium glutamate, sodium glutamat, natriumglutaminat, ajinomoto, zest, vetsin, mei-jing, wei-jing, glutavene, glutacil, rl-50, msg, accent, chinese seasoning, acid glutamic sodium salt, glutammato monosodico, monosodioglutammato, monosodium-1-glutamate, a-monosodium-glutamat, sodium-1-glutamate.
În ultimii ani au apărut mai multe avertismente asupra acestui aditiv şi astfel oamenii sunt din ce în ce mai suspicioşi atunci când văd pe etichete numele său. Guvernul american a aprobat un mod subversiv de prezentare a GMS pe eticheta produselor, iar majoritatea oamenilor nici măcar nu cunoaşte aceasta: GMS este inclus ÎNTOTDEAUNA în următoarele ingrediente din produsele alimentare: acid glutamic, glutamat monopotasic, proteină vegetală hidrolizată, „arome naturale”, pudră gourmet, condimente chinezeşti, extract kombu, proteine hidrolizate (proteine hidrolizate de soia, proteine de porumb, proteine de mazăre etc.), proteină autolizată din plante, proteine hidrolizate din plante, extract de proteine din plante, proteină texturată, proteină vegetală texturată, faină hidrolizată de ovăz, ulei de porumb, cazeinat de sodiu, cazeinat de calciu, drojdie autolizată, extract de drojdie, drojdie alimentară sau nutritivă, carragenan, gelatină, condimente.
GMS se găseşte FRECVENT în: gumă vegetală, extractul de malţ, aromă de malţ, malţul din orz, aditivii din bulion, concentratul de roşii, aditivii din pâine, arome, aromele identic naturale, aromă de fum, aromă de carne (porc, pui, vită, oaie), aromă de caramel, amidonul alimentar modificat, sosul de soia, proteină din soia, izolatul proteic din soia, concentratul proteic din soia, acidul citric (atunci când se obţine din porumb), amidonul de porumb, laptele praf, siropul de porumb, agenţii de suspesie, siropul de orez, supă de carne, cubuleţele instant pentru supă, concentratul proteic din lapte, proteinele din lapte, proteină fortifiata din lapte, grâu sau proteinele din grâu, grăsimea lipolizată din unt, maltodextrina, menţiunile „fără grăsime” şi „conţinut scăzut de grăsime”, orice produs cu adaos de vitamine, annatto (E160b), proteină fortifiată, gume, pectină, enzime modificate, proteaze, orice produs care este fermentat, nutrimenţii din drojdie. Celelalte forme de glutamaţi pot să nu fie menţionate pe etichetă. Astfel, chiar dacă pe etichetă scrie „fără GMS”, pot fi prezenţi alţi glutamaţi, care determină aceleaşi efecte nocive.
Una din categoriile de produse care conţin o cantitate foarte mare de GMS sunt condimentele. După sărea de bucătărie, E621 este al doilea nume menţionat pe etichetă, chiar înaintea celor care ar trebui să constituie de fapt ingredientele principale: busuioc, rozmarin, nucşoară etc. În concluzie, înţelegem importanţa acestui aditiv care, cu cât este consumat mai mult, cu atât creează o dependenţă mai mare şi organismul cere în continuare gustul respectiv. Jack Samuels, de la campania „Adevărul pe etichete”: „Termenul de «natural» înseamnă că ingredientul respectiv are o sursă naturală. Pentru credibilitatea produsului comercial, menţiunea «natural» este foarte importantă pe etichetă. Acum câţiva ani, prin apelul lobby-ştilor, Congresul American a votat un articol de lege în care aromele şi aromatizarea erau considerate a fi obiective protejate. Aceasta înseamnă că dacă sunăm la o companie de arome şi ne interesăm ce anume conţine sintagma «aromă» de pe produse, producătorul are dreptul să răspundă că reţeta este secretă.”
Soia procesată industrial este alimentul cu cea mai mare concentraţie de glutamat:În timpul metabolizării, extractul de soia procesată, adăugat în alimente, eliberează glutamatul, sub forma izolatului din proteină de soia. Nivelele de glutamat sunt mult mai ridicate în soia industrializată decât în oricare alt produs care conţine GMS, deşi vegetarienii consumă, în necunoştinţă de cauză, soia şi produse pe bază de soia sau care conţin extract de soia. S-a realizat un studiu, care a ţinut sub observaţie timp de 25 de ani persoane care consumau preponderent produse din soia procesată industrial, realizând periodic scanări tomografice computerizate ale creierului. Studiul a arătat că oamenii care consumau preponderant produse din soia, ca bază proteică vegetală, aveau cea mai mare incidenţă a demenţei şi atrofiei creierului. Aceşti oameni îşi distrugeau sistemul nervos şi mulţi acuzau migrene puternice. Imediat ce soia a fost eliminată din dieta lor, durerile de cap au încetat. În plus, aceste persoane aveau un nivel foarte ridicat de mangan, element foarte toxic pentru regiunea din creier care produce boala Parkinson. Există un amestec de toxine în produsele de soia procesată industrial, deşi oamenii sunt convinşi că mănâncă o hrană sănătoasă şi nutritivă; de fapt, această hrană le distruge sistemul nervos şi alte organe.
Mecanismul prin care acţionează glutamaţii
Oamenii pot fi predispuşi genetic la acţiunea anumitor excitotoxine. Genele nu produc boala, ele doar dau o sensibilitate mărită la substanţele care cauzează boala. De exemplu, atacurile de cord sunt corelate cu eliberarea de radicali liberi în sânge. Fumatul eliberează aceşti radicali liberi. De asemenea, GMS produce şi el o cantitate foarte mare de radicali liberi în circuitul sanguin, crescând astfel riscul de apariţie a infarctului, a sclerozei multiple, a bolii Alzheimer, a bolii Parkinson etc. Dacă gena va exprima sau nu caracteristica sa, depinde în totalitate de ceea ce facem, de ce consumăm, de gradul de toxicitate din organism. Glutamatul de sodiu este un neurotransmiţător al creierului, iar în cantităţi mari acţionează ca un drog. Receptorii pentru glutamat sunt prezenţi în întregul organism, atât în creier cât şi în celelalte organe. În anumite condiţii, glutamatul distruge neuronii din creier prin supraexcitare repetată.
Cercetările ştiinţifice au demonstrat clar efectul sinergic dintre glutamatul de sodiu şi nucleotide, în dezvoltarea gustului. Acestea din urmă sunt frecvent amestecate cu glutamaţii, pentru a le îmbunătăţi acţiunea. Prezenţa acestor nucleotide triplează puterea de intensificare a gustului, pe care o are glutamatul. Nucleotidele sunt compuşi proteici solubili, prezenţi în regnul animal sau vegetal în aceeaşi măsură ca şi aminoacizii, peptidele, acizii organici. Cel mai important rol al glutamatului este acela de a păcăli creierul asupra gustului mâncării, care devine astfel „foarte bun”, iar stimularea neuronală produce dependenţă faţă de alimentele care sunt slabe din punct de vedere nutritiv, dar conţin acest ingredient „mincinos”.
Studiile au evidenţiat faptul că, după 15-30 de minute de la expunerea la o concentraţie crescută de glutamaţi (cel mai simplu, prin ingerarea de alimente care îi conţin), o parte din neuroni se umflă, luând forma unor balonaşe care încep să degenereze, timp în care se acumulează cromatina. În maxim trei ore, aceşti neuroni mor. Dacă timp de două ore se folosesc doze mici de GMS şi apoi se întrerupe acţiunea lor, celulele mai rămân viabile 18 până la 24 de ore, după care mor brusc. În organism, aminoacizii se găsesc sub forma de proteine şi nu în formă liberă. Când un complex de proteine din alimente apare în corp, el este absorbit încet în tractul intestinal. Aceşti aminoacizi din proteine sunt absorbiţi în totalitate sub formă aminoacizilor combinaţi şi se descompun apoi în ficat, unde sunt eliberaţi în mici concentraţii, pe care corpul le poate metaboliza. Organismul uman nu a fost conceput pentru a avea concentraţii atât de ridicate de aminoacizi liberi.
Când aceste proteine se descompun (de exemplu, atunci când se folosesc extractul de drojdie sau enzimele în alimente cu adaos de GMS, pentru a le descompune) în aminoacizii lor liberi corespunzători, atunci ele nu mai sunt deloc asimilabile pentru organism. Aminoacizii corespunzători sunt obţinuţi într-un mod nenatural şi în momentul în care ajung în tractul digestiv, sunt absorbiţi sub formă de aminoacizi liberi, iar nivelul de acid glutamic din sânge creşte semnificativ, de 20 până la 40 de ori. Bariera hematoencefalică nu a fost concepută pentru a face faţa unor nivele atât de ridicate de glutamat, pentru că în mod natural nu se petrece aşa ceva. Unui organism care are celule canceroase în dezvoltare, dacă este expus la GMS, i se va amplifica foarte repede rata de proliferare a celulelor canceroase. Dacă expunerea la glutamat scade, scade corespunzător şi răspândirea celulelor canceroase.
În afara creierului, există numeroşi receptori pentru glutamat: întregul sistem digestiv, de la esofag la colon, plămânii, ovarele, întregul aparat reproducător (incluzând chiar sperma), glandele care produc adrenalina, oasele şi chiar pancreasul. Toate acestea acţionează şi operează exact la fel ca receptorii de glutamat din creier.
Atunci când consumăm GMS, sunt stimulaţi toţi receptorii de glutamat din corp. De aceea, unele persoane au diaree prelungită sau dispepsie, pentru că glutamatul stimulează receptorii corespondenţi din esofag şi intestinul subţire, alte persoane au simptome de intestin iritabil sau, dacă deja au un intestin iritabil, senzaţiile se înrăutăţesc.
Sistemul de receptori de glutamat din aparatul cardiovascular poate explica foarte bine creşterea deceselor subite cardiace, care este asociată şi cu scăderea concentraţiei de magneziu: când nivelul de magneziu scade drastic, receptorii de glutamat devin hipersensibili, intervenind astfel pericolul problemelor cardiace. Moartea subită prin atac de cord se datorează aritmiei sau spasmului coronarian şi ambele pot fi produse de consumul de glutamat. Unul dintre fenomenele comune care s-au descoperit în legătură cu moartea subită cardiacă este că majoritatea oamenilor au murit după ce au mâncat la restaurant. Aceşti oameni aveau un nivel scăzut de magneziu. Consumând mâncăruri cu mult glutamat, acesta a stimulat puternic receptorii de glutamat din sistemul cardiovascular şi din hipotalamus şi au avut astfel stop cardiac.
Neurologul Russell Blaylock a realizat de-a lungul timpului studii ample care au dovedit nocivitatea glutamatului şi a aspartamului. Începând cu 1995, el a început să prezinte rezultatele la care a ajuns:
„Bolile neurodegenerative sunt legate de mercur, aluminiu, pesticide şi erbicide, dar modalitatea prin care acestea produc vătămări ale creierului este mecanismul excitotoxic. Suntem cu toţii expuşi la aceste toxine, iar când mai adăugăm şi GMS şi alte excitotoxine în alimentaţie, procesul de toxicitate se accelerează. De aceea, doctorii nu pot explica o cauză a bolilor degenerative: pentru că ele nu au o cauză, ci mai multe. Când se realizează un studiu de caz pe o persoană bolnavă de Alzheimer, un medic spune că este vorba de intoxicaţia cu mercur, un altul că este vorba de pesticide, altul de altceva, dar de fapt este acelaşi mecanism care se petrece.
Toate acestea operează concertat, crescând activitatea imunitară a creierului, activând astfel excitotoxicitatea. De aceea toate aceste substanţe par să aibă legătură cu boala, pentru că toate acţionează în acelaşi fel asupra creierului.”
Pericolele excitotoxinelor
Cele mai toxice substanţe care se găsesc în produsele alimentare, glutamaţii şi aspartamul, acţionează asupra celulelor nervoase. Ele sunt denumite „excitotoxine”, deoarece „excită” neuronii, având o structură similară cu aceea a neurotransmiţătorilor. În mod natural, în organismul uman se găsesc diverse specii de glutamaţi şi aspartaţi, în anumite concentraţii, la nivelul măduvei spinării. Creşterea acestor concentraţii este imediat contrabalansată printr-un mecanism specific, care transferă excesul de glutamaţi la nivelul celulelor gliale, prezente în jurul neuronilor, furnizându-le, astfel, energie. Atunci când concentraţia de glutamaţi creşte peste nivelul necesar, ei devin toxine neuronale şi atacă celulele care conţin receptori specifici glutamaţilor. Excesul de glutamaţi va distruge nu numai neuronii care conţin receptorii pentru glutamat, ci şi acei neuroni care sunt conectaţi atunci cu ei, chiar dacă acei neuroni folosesc alte tipuri de receptori.
Această descoperire este foarte importantă, deoarece, astfel, se poate explică rolul glutamaţilor şi al aspartaţilor în apariţia şi dezvoltarea bolii Parkinson şi a sindromului Alzheimer.
Sunt afectaţi în special neuronii hipotalamici (hipotalamusul controlează creşterea şi dezvoltarea armonioasă a organismului, acţiunea a numeroase glande endocrine, apetitul, ciclul somnului, bioritmul). În combinaţie cu o altă neurotoxină, aspartamul (E951), pericolul devine cu mult mai mare.
O proporţie considerabilă a oamenilor, aproximativ 25%, este sensibilă la acţiunea glutamatului monosodic. Cele mai frecvente simptome sunt: pierderea memoriei, hiperactivitate, sindromul oboselii cronice, amorţeală, dureri de cap, migrene, agitaţie, iritabilitate, confuzie mintală, ameţeală, modificări de comportament (în special la tineri şi la copii), depresie, paranoia, sindromul Alzheimer şi boala Parkinson, ţiuituri în urechi, vedere înceţoşată, fibromialgie, senzaţie de explozie la nivelul gâtului, al umărului sau al antebraţului, disconfort abdominal, tulburări gastrice, greaţă, vomă, diaree, senzaţie de sete, transpiraţie abundentă, senzaţie de presiune facială, aritmie cardiacă, ritm cardiac crescut, palpitaţii, alergii, dificultăţi respiratorii, ritm respirator mărit, astm, bronhospasm, ulceraţii ale pielii, efect teratogen.
Binecunoscutul „sindrom al restaurantului chinezesc” a fost descris pentru prima dată de către o persoană care consumase mâncare chinezească: strângere în piept, dureri de cap, greaţă, senzaţie de vomă, crampe abdominale, insuficienţă respiratorie, şoc respirator. Simptomele pot fi legate de o anumită reacţie alergică, dar şi de o reacţie de intoleranţă.
Mâncarea chinezească conţine adeseori aditivi (în special glutamat de sodiu), peşte, produse din peşte sau sos de arahide. În cazul pacienţilor astmatici, glutamatul produce bronhoconstricţie. Primele simptome apar după 15 minute, dar a fost descris de asemenea şi un interval de acţiune de 24-48 de ore.
Anumite persoane tolerează acest aditiv, în cantităţi variate, în timp ce altele nu îl tolerează deloc. S-a descoperit că simptomele apar dacă se ingerează minim 3 grame de substanţă. Reacţiile pot fi cumulative: dacă o persoană mănâncă o dată pe săptămână un produs care conţine GMS, efectele nocive pot să nu apară, dar dacă mănâncă acelaşi produs două-trei zile la rând, atunci poate simţi efectele.
„Riscurile” eliminării definitive a glutamatului
Dacă s-ar interzice folosirea GMS în alimente, companiile alimentare şi farmaceutice ar pierde miliarde de dolari. Să ne gândim numai la toate medicamentele care se fac pentru a „trata” aceste simptome produse de glutamat. Şi care, evident, ar putea fi îndepărtate prin simpla eliminare a glutamatului din alimentaţie. Guvernele au anumite planuri de control al populaţiei prin consumul de aspartam, glutamat, organisme modificate genetic, îndulcitori sintetici etc.
Cine afirmă cu dovezi incontestabile şi zdrobitoare că GMS este toxic?
* Cercetătorii, care, în urma studiilor, au descoperit că GMS cauzează vătămări grave ale creierului, tulburări endocrine etc;
* Oamenii de ştiinţă, care folosesc GMS în anumite teste de laborator, spre a distruge celule din creier, pentru a studia efectul altor substanţe chimice asupra creierului.
Cine spune că GMS produce reacţii nocive?
* Milioanele de victime care s-au îmbolnăvit grav în urma ingerării a GMS;
* Medicii din camerele de urgenţă, care au fost martori la sute de mii de cazuri de bolnavi în stare gravă, în urma consumului de GMS din alimente;
* Medicii din ambulanţe, care au transportat sute de mii de bolnavi în stare gravă, în urma consumului de alimente care conţineau GMS, la spitalele de urgenţă;
* Medicii de familie la care se prezintă oamenii cu simptome ale intoxicaţiei cu GMS.
Cine pretinde în mod fals şi mincinos ca GMS este „sigur”?
* Cei care profita în urma producerii, vânzării şi promovării GMS-ului;
* Cei care lucrează direct pentru Aijimoto Co, Asociaţia ProGlutamat, Comitetul Tehnic International ProGlutamat şi alte asociaţii;
* Cercetătorii care lucrează în instituţii şi laboratoare finanţate direct de către industria glutamatului;
* Firmele de publicitate şi de relaţii cu publicul, angajate de către industria glutamatului pentru a promova o imagine favorabilă acestui produs;
* Cercetătorii plătiţi, mituiţi, avansaţi în posturi mai bune de către industria glutamatului, pentru a minţi public că GMS este sigur;
* FDA;
* „Prietenii” celor care profită din producerea, vânzarea şi promovarea GMS.
Cine spune că GMS este „controversat”?
* Cei care nu vor ca oamenii să recunoască faptul că, practic, GMS este o otravă pentru organismul uman.
În mai 1998, Institutul Naţional al Sănătăţii a ţinut un simpozion mondial intitulat Cascada de Glutamat: modalitate de declanşare a bolilor Sistemului Nervos Central. Medici, specialişti şi oameni de ştiinţă din întreaga lume au venit să discute efectele glutamatului asupra anumitor simptome şi boli. Mesajul central a fost că este nevoie de ajutorul companiilor farmaceutice pentru a produce medicamente care să inhibe sinteza glutamatului în corp. Deşi la început a fost dificil, cu timpul s-au introdus din ce în ce mai multe medicamente care să blocheze formarea glutamatului: unele pentru tratarea bolii Alzheimer, altele pentru scleroza multiplă etc.
Richard Hennebery, neurolog, a afirmat la o întrunire a Federaţiei Societăţilor Americane de Biologie Experimentală, în legătură cu un studio finanţat de FDA asupra siguranţei GMS-ului în alimentaţie: „Consider că este o ironie faptul că industria farmaceutică investeşte resurse imense în dezvoltarea unor substanţe care să blocheze receptorii de glutamat ce protejează neuronii sistemul nervos central împotriva toxicităţii glutamatului, în timp ce industria alimentară, cu acordul FDA-ului, continuă să adauge nestingherită cantităţi uriaşe de glutamat în produsele alimentare.”
FDA continuă şi ea să aprobe nenumărate noi ingrediente şi aditivi alimentari care conţin acid glutamic liber de sinteză. În acelaşi timp, refuză sistematic să ia vreo măsură împotriva companiilor care nu etichetează corect şi nu menţionează clar prezenţa glutamatului în produse. EPA aprobă şi ea folosirea acidului glutamic de sinteză ca pesticid în culturile agricole.
Mai mult, guvernul american a permis introducerea unei noi arome, care imită acţiunile glutamatului, fără nicio testare prealabilă a efectelor adverse ale acestuia. Produsul, numit Senomix, este puternic susţinut financiar de unii giganţi ai industriei alimentare, cum ar fi Kraft Global Inc., Nestle, Campbell’s Soup, Coca-Cola, Cadbury, Aijimoto. Compania Senomix pretinde că, după acest înlocuitor de glutamat, va produce un substitut pentru zahăr şi unul pentru sare.
Istoria acestei companii vorbeşte de la sine, fiind cunoscută ca producând substanţe neurotoxice, care folosesc aceleaşi căi de pătrundere în creier ca şi glutamatul. Conform dr. Russell Blaylock, ultimele studii dezvăluie faptul că medicamentele care blochează receptorii de glutamat, administrate în paralel cu alte medicamente şi cu tratamentul chimioterapic, accelerează foarte mult înaintarea cancerului.
În 2004, Congresul American a aprobat Legea pentru Protecţia Consumatorului şi pentru Etichetarea Alergenilor Alimentari. Hăituită de plângerile şi de rapoartele cu probleme de sănătate ale milioanele de oameni care suferă de reacţii alergice şi de alte simptome negative în urma consumului anumitor alimente care nu sunt etichetate corespunzător, pentru ca oamenii să le poată evita, FDA a cerut industriilor alimentare să indice pe etichetă prezenţa alergenilor în produse. Principalele produse vizate erau laptele, alunele, ouăle, soia, grâul, nucile de pădure, peştele şi scoicile. FDA şi industria alimentară menţionează că această acţiune va ajuta cele 7 milioane de americani care suferă de aceste alergii. Dar oare de ce nu s-a făcut nimic şi în privinţa glutamatului? Aceasta ar ajuta 25% din populaţie, adică 65 de milioane de oameni, care sunt alergici şi sensibili la glutamat. FDA ignoră complet problemă gravă a GMS.
Un alt atac asupra trupului nostru, pentru profit
EPA a aprobat folosirea, fără restricţie cantitativă, a acidului glutamic liber – AuxiGro – în culturile agricole. În iulie 1997, corporaţia Auxein (mai târziu cunoscută sub numele de Emerald BioAgriculture) a cerut aprobare de la EPA să conducă un program experimental, de folosire a acidului glutamic liber sintetic, fără restricţie cantitativă, în sau pe vegetalele care urmau să fie puse în vânzare către populaţie. AuxiGro este un „stimulator de creştere” pentru recolte. Acidul glutamic liber prezent este transformat în acid gama-amino butiric (GABA) în vegetale, dar şi în corpul uman. La oameni, GABA stimulează în mod artificial glanda pituitară ca să producă hormoni de creştere. La vegetale are acelaşi rol, stimulând creşterea plantelor. Produsul stimulează producerea de GABA prin mitocondrii. Astfel, GABA deschide noi canale de nutriţie în pereţii celulelor, permiţând redistribuirea elementelor nutritive în diferite arii ale plantei. Dacă înainte eram îngrijoraţi din cauza hormonilor de creştere prezenţi în carne şi lapte, iată că acum avem o grijă în plus: pesticidele din vegetale.
AuxiGro a pornit iniţial ca o substanţă ce cataliza creşterea şi dezvoltarea culturilor, dar apoi s-a observat ca insectele nu se atingeau de plantele stropite cu AuxiGro; prin urmare, compania a cerut patentarea produsului AuxiGro şi ca pesticid şi erbicid, iar mai apoi, ca fungicid. În august 1997, corporaţia Auxein înregistra spre aprobare pesticidul AuxiGro WP Catalizator Metabolic, un pesticid care conţinea acid glutamic liber de sinteză în procentaj de 30%. În septembrie 1997, EPA a aprobat cererea de a realiza programul experimental.
În octombrie 1997, compania Auxein a depus o petiţie de a i se permite pulverizarea „acidului glutamic biochimic” în sau pe toate articolele alimentare, fără restricţii în ceea ce priveşte cantitatea de substanţă care rămâne în sau pe vegetale, în momentul recoltării. Acid glutamic biochimic a fost prima denumire data de Auxein acidului glutamic de sinteză folosit în produsul său.
În ianuarie 1998, EPA aproba cererea de a folosi fără restricţii acidul glutamic de sinteză sub forma de catalizator al creşterii şi dezvoltării plantelor. Astfel, EPA permitea companiei Auxein să folosească produsul AuxiGro, indiferent de cantitatea de acid glutamic de sinteză rămas în sau pe nuci, seminţe, cereale, fructe şi legume în momentul comercializării.
Pulverizată peste recolte mai ales din avion, această toxină este susceptibilă de a fi inhalată, dusă de vânt la mari distanţe, în alte regiuni decât cele prevăzute de companie, de a intra în pământ şi de a contamina reţeaua de apa freatică. Salată verde, roşiile, cartofii şi alunele au fost printe primele vegetale vizate.
În septembrie 2000, Auxein Corporation raporta că recoltele pulverizate cu AuxiGro includ: ţelină, castraveţii, fasolea, strugurii, ceapă, ardeiul gras, alunele, cartofii, căpşunele, roşiile şi pepenii verzi. Astăzi nu există recoltă care să nu fi fost aprobată spre „tratare” cu AuxiGro de către EPA.
În decembrie 2000, compania Auxein depunea o petiţie în care cerea să se aprobe folosirea fără restricţii a acidului glutamic de sinteză în toate culturile şi pe toate produsele aflate sub jurisdicţia EPA. În iunie 2001 EPA aprobă petiţia. În 2004, Emerald BioAgriculture cerea aprobarea de a folosi AuxiGro ca dezinfectant, agent de deshidratare, fertilizator, fungicid, reglator de creştere pentru culturi. Interesant este ca în anul 2000, catalogul de prezentare a produsului AuxiGro a firmei Auxein conţinea următorul avertisment: „AVERTISMENT DE PRECAUŢIE: PERICULOS PENTRU OAMENI ŞI ANIMALE DE CASA – ATENŢIE!”
De ce este periculos acidul glutamic, care este un aminoacid din proteine, să ajungă direct pe legumele şi fructele proaspete? Acidul glutamic liber folosit este de fapt procesat prin sinteză, conţinând şi alte substanţe chimice contaminante nedorite. Atunci când este produs prin hidroliza acidă, acest produs conţine substanţe cancerigene. Când este obţinut prin fermentaţie bacteriană, bacteria folosită pentru a excreta forţat acidul glutamic prin pereţii celulari este modificată genetic prin diferite procedee care include şi iradierea. Nu s-au efectuat studii referitoare la efectele acestei substanţe asupra sănătăţii umane şi animale sau asupra mediului.
O dată pulverizată pe legumele şi fructele proaspete, substanţa pătrunde prin coaja în interiorul fructelor, legumelor, seminţelor. Efectele nocive ale glutamatului sunt deja studiate şi cunoscute.

Manifestul STAPANI PE VIITORUL NOSTRU

Cei care sunt de acord cu ideile si propunerile din Manifestul STAPANI PE VIITORUL NOSTRU sunt chemati sa se coalizeze intr-o “a treia forta“. Impreuna, vom restaura o Romanie verde, integra si prospera. Dumnezeu sa binecuvanteze Romania!
Ovidiu Hurduzeu

# Think Tank – Liga Distributista – https://www.facebook.com/groups/192652520759544/
# Grup de in-Formare – Green 25.000 conturi – https://www.facebook.com/groups/ViitorulEsteVerde/
# Lista de sustinatori – https://www.facebook.com/groups/ViitorulEsteVerde/doc/400502126677084/
# Manifestul – http://crip.ro/articol.php?articol=107

Stăpâni pe viitorul nostru

Autori: Dr. Ovidiu Hurduzeu, Prof.dr. Mihaela Fîrşirotu

 

 

 

 

Devastată de experimentul socialism-comunismului, România s-a dedicat, în ultimii 20 de ani, experimentului neoliberal, un experiment nu mai puţin distrugător, dar mai subtil decât cel anterior. Seducţia pieţei libere, adică a unei pieţe neîngrădite şi nereglementate şi a incantaţiilor primejdioase ale „globalizării“ şi „eficienţei pieţelor financiare“ au găsit în România un teren extrem de fertil.

Consecinţele pentru România au fost dezastruoase:

• Băncile ţării au ajuns în mâinile străinilor;

• Bunurile ţării (resursele naturale şi energetice, capacităţile industriale, chiar şi apa) au fost vândute sau concesionate pe nimic investitorilor şi speculanţilor străini;

• Ţara depinde fiscal, financiar şi politic de organizaţii internaţionale (Comisia Economică Europeană, Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială etc.);

• Sectorul agricol este fragil şi neperformant; industria agro-alimentară este ineficientă, risipeşte resursele, ameninţă sănătatea populaţiei şi distruge mediul învonjurător;

• Bogăţia este din ce în ce mai injust împărţită între români; proprietatea productivă, în loc să fie larg răspândită, este monopolizată în câteva mâini. (Prin „proprietate productivă“ înţelegem posesiunea fizică şi folosirea concretă a pământurilor, uneltelor şi cunoştinţelor precum şi a capitalului real, fizic, capabil să producă în mod responsabil şi sustenabil, nicidecum equity instruments şi alte scheme speculative);

• Instituţiile sociale, şcolile, universităţile, spitalele sunt în ruină;

• Populaţia demoralizată şi-a pierdut încrederea în sine, în instituţiile şi guvernele ţării, iar capitalul social este în mare parte delapidat; lăcomia şi egoismul au infectat toate relaţiile umane; maximizarea profitului pe termen scurt este un obiectiv generalizat al sistemului economic prezent;

• Un consumism agresiv, bazat pe împrumut caracterizează societatea de azi, năruind economia, dar mai mult decât atât, valorile morale: cumpătarea, munca cinstită, solidaritatea cu cei nevoiaşi şi lupta pentru binele comun;

• Exodul dureros şi distructiv al tinerilor continuă. Între 2002 şi 2012 aproape 3 milioane de români au emigrat spre alte ţări, în căutarea unei vieţi mai bune;

• Reputaţia internaţională îndoielnică a României şi incompetenţa clasei politice au dus şi duc în continuare la o slabă capacitate de negociere şi de apărare a intereselor ţării în relaţiile cu interlocutorii străini;

• Majoritatea românilor consideră că o guvernare incompetentă şi corupta, tradusă în politici greşite – indiferent de partid sau partidele care au fost la putere în ultimii 20 de ani – este cauza acestei situaţii catastrofale.

Cum putem ieşi din criza politică, economică şi morală?

Credem cu tărie că România, dacă vrea să devină „stăpână pe viitorul ei“ trebuie să adopte o „a treia cale“, una a bunului simţ, situată între dogmele discreditate ale socialism-comunismului şi iluziile seducătoare, dar discreditate de criza financiară din ultimii ani, ale capitalismului sălbatic şi corupt promovat de ideologiile neoliberale.

„Ceea ce ar fi trebuit să moară împreună cu comunismul este credinţa că societăţile moderne pot fi conduse după un principiu simplu, fie cel al planificării impuse de o voinţă autoritară, fie cel al reglării dictate de piaţă.“ (Charles Taylor, filozof canadian, în Etica autenticităţii, 1991).

Este nevoie de un set de politici bine gândite şi clar focalizate, ca şi de oameni competenţi şi integri la guvernare pentru a implementa aceste politici.

Este imperativ să se creeze o coagulare a forţelor civice şi politice de centru, care sprijină şi încurajează relaţii de asociere şi democraţia economică, în cadrul unui stat cu adevărat reprezentativ şi participativ.

Este imperativ să se restaureze rânduiala unei societăţi cu Lege, Moralitate, Tradiţie şi Conştiinţă, bazată pe trei valori esenţiale (cei trei D):

Devotament faţă de neam şi glie, dăruire pentru aproapele nostru;

Dreptate socială şi legalitate;

Disciplină şi responsabilitate.

Propuneri de politici pentru un program de transformare a României

Este imperativ să se creeze sau să se întărească un cadru instituţional în care oamenii să aibă încredere, larg recunoscut ca reprezentând interesele întregii societăţi.

Este urgent ca oamenii să recâştige sentimentul că sunt proprietari ai resurselor şi pământului ţării, că nu sunt doar chiriaşi sau pălmaşi în propria lor ţară. Prin restaurarea economiilor locale şi a capitalului local, prin stimularea prin cadrul fiscal şi subvenţii a iniţiativei antreprenoriale, prin promovarea unei largi răspândiri a proprietăţii productive, România poate şi trebuie să devină o ţară de PROPRIETARI.

1. Protejarea pământului agricol

Este esenţial ca guvernul român să protejeze terenurile agricole şi să stimuleze o agricultură autohtonă sustenabilă. Guvernul trebuie să controleze vânzarea şi proprietatea pământului agricol. Indiferent de angajamentele luate în faţa Comisiei Europene, protecţia pământurilor agricole devine esenţială pentru o strategie naţională în sectorul agriculturii. Uniunea Europeană afirmă că susţine din ce în ce mai mult o agricultură biologică în scopuri ecologice şi alocarea de fonduri CAP (Common Agricultural Policy, Pilar II) pentru dezvoltarea mediului rural. România ar trebui să sprijine aceste politici pentru Programul 2013-2020 şi să scoată în evidenţă că protecţia pământului agricol este o condiţie necesară implementării strategiei naţionale, ea însăşi în conformitate cu obiectivele UE.

Guvernul ar trebui să dea un decret conform căruia pământurile în zone bine definite ale României nu pot fi folosite pentru alte scopuri decât agricultura. Achiziţionarea de pământuri în aceste zone de către un non-rezident (definit ca o persoană care nu a locuit cel puţin 360 de zile în România în ultimii doi ani) nu este permisă, fără aprobarea unei agenţii guvernamentale, special create în acest scop. Cererile de achiziţionare şi deciziile promulgate trebuie aduse la cunoştinţa publicului. O totală transparenţă este absolut necesară.

Politici de acest gen există în Quebec şi în alte părţi din Canada, de mai bine de 30 de ani şi rămân în continuare în vigoare.

Pentru a evita concentrarea terenurilor în mâna câtorva latifundiari şi pauperizarea populaţiei locale (pe sistem latino-american) se va interzice concesionarea sau luarea în proprietate a mai mult de 500 de hectare.

2. Implementarea unei noi politici agro-ecologice

Este esenţial ca fermierilor mici şi mijlocii să li se ofere toate mijloacele pentru folosirea optimă a pământului lor, pentru propriul lor beneficiu şi al întregii ţări şi astfel să se restaureze demnitatea economică şi spirituală a satului românesc.

Agricultura României este compusă dintr-un număr foarte mare de mici ferme de subzistenţă (gospodăria ţărănească, ferma de familie), deşi 40% din pământul agricol este concentrat în 9600 de ferme mari şi foarte mari (Eurostat). Ferma de subzistenţă este de obicei văzută ca o slăbiciune. Numeroase studii au demonstrat însă că dimensiunile reduse ale fermei de familie sunt un avantaj, într-o agricultură sustenabilă de tip biologic.

Trebuie, deci, adoptate politici economice care să facă din România un Centru de Excelenţă în Europa în agricultura biologică şi sustenabilă. Statul trebuie să sprijine financiar şi tehnic fermierii mici şi mijlocii pentru accesarea fondurilor alocate în cadrul Programului Common Agricultural Policy (CAP), Pilonul II. În plus, politicile agro-ecologice trebuie să includă accesul micilor fermieri la pieţele regionale şi locale, accesul la credite şi asigurări împotriva riscurilor climaterice, cercetare şi dezvoltare în agronomie, educaţie şi sprijin pentru formarea de asociaţii (cooperative) ale fermierilor şi pentru înfiinţarea unor bănci agricole proprii.

3.   Promovarea şi sprijinirea cooperativelor agricole

Este imperativ să se demistifice concepţia actuală despre cooperative, ca o schema colectivistă de tip comunist şi să se încurajeze şi sprijine financiar, tehnic şi fiscal dezvoltarea de forme asociative (cooperative) de aprovizionare, marketing şi distribuţie în agricultură, şi nu numai.

„Cooperativele sunt un fenomen prezent în întreaga lume, cu peste 800 milioane de membri, mai mult decât dublu faţă de totalul de acum trei decenii. Numărul americanilor care sunt membrii unei cooperative, este mai mare decât al celor care deţin acţiuni la bursă.“ (M. Kelly, 2009)

Cooperativele, prin volumul activităţilor lor, oferă fermierilor mici şi mijlocii, care rămân proprietarii pământului pe care-l lucrează, avantajele marilor fermieri în ceea ce priveşte cumpărarea de bunuri şi servicii necesare activităţilor agricole sau în ceea ce priveşte vânzarea produselor lor supermarketurilor şi altor mari reţele de distribuţie. Cooperativa le asigură fermierilor mici şi mijlocii o poziţie de „egal la egal“ în negocierile lor cu marile corporaţii din sectorul agro-alimentar!

4. Parteneriatul sat-oraş, una dintre cheile dezvoltării României

Creaţi parteneriatele sat-oraş care vor conduce la:

a) „reprofesionalizarea satului românesc“ prin importul în zonele rurale de aptitudini tehnice şi mici capacităţi industriale şi „exportul“ înapoi către zonele urbane de produse cu valoare adăugată;

b) crearea la sate a unui sistem de subcontractare cu un număr mare de ateliere mici;

c) bănci populare cooperatiste;

d) încurajarea agriculturii susţinute de comunitate (Community Supported Agiculture).

5.   Pentru o Românie verde

Este necesară transformarea României într-un „tigru verde“ al Europei prin promovarea unui model de economie civică şi dezvoltare durabilă, bazată pe noile industrii verzi; vor fi promovate, întărite şi strict aplicate legile şi cadrul fiscal care asigură echilibrul dintre dezvoltarea economică şi calitatea mediului înconjurător. „Imperativul ecologic“ trebuie să primeze în faţa „modernizarii“, „dreptului la proprietate“ şi a „maximizării profiturilor“ când acestea sunt invocate pentru a rade de pe suprafaţa pământului munţi întregi (Roşia Montană), pentru a defrişa pădurile şi distruge biodiversitatea sau echilibrul natural (de exemplu, construcţii de şosele în zonele naturale protejate, distrugerea râurilor de munte prin microhidrocentrale).

6.   Investiţi în turismul ecologic

Este necesar să se investească în infrastructura turistică şi în promovarea României, ca o oază de reîntoarcere la natură, de regenerare trupească şi sufletească. Frumuseţea deosebită a naturii, păstrarea unor tradiţii milenare, bogăţia şi diversitatea folclorică, patrimoniul cultural şi religios sunt daruri de care se mai bucură puţine ţări din lume. România trebuie să le păstreze, promoveze şi valorifice spre folosul generaţiilor de azi şi de mâine.

7.   Stopaţi privatizarea întreprinderilor de stat!

Este imperativ să se oprească toate privatizările întreprinderilor de stat şi să se îmbunatăţească şi modernizeze managementul şi guvernanţa lor. Guvernul trebuie să facă o evaluare continuă a acestor întreprinderi şi să acţioneze prompt atunci când se cuvine. CEC-ul (recapitalizat) şi Exim-Bank trebuie folosite ca instrumente ale dezvoltării economice. Ele vor fi modernizate şi eficientizate prin mutualizare, cu stipularea clară că nu vor putea fi trecute în mâini private. Poşta şi CEC-ul vor fi transformate într-o reţea de cooperative operând în franciză sub o organizaţie umbrelă; fiecare „nod“ al reţelei având o deplină autonomie bugetară şi răspunzând cerinţelor locale.

8.   Un plan strategic pentru exploatarea zăcămintelor de gaze, petrol şi minereuri

Este esenţial ca România să lanseze o strategie naţională şi un plan de dezvoltare dinamic, dar care să respecte cu stricteţe mediul înconjurător, pentru exploatarea zăcămintelor de gaze, petrol şi minereuri cu scopul maximizării valorii lor pentru adevăraţii proprietari ai resurselor, cetăţenii României.

9.   Crearea unui Fond Suveran Naţional

Trebuie evaluată posibilitatea creării unui Fond Suveran Naţional în care să se acumuleze o parte din redevenţele şi profiturile provenind din exploatarea resurselor naturale. Şi aceasta, pentru o împărţire echitabilă a veniturilor din aceste surse cu generaţiile viitoare.

10. Reclădiţi sistemele de învăţământ, cercetare şi de sănătate

Este imperativ să se investească în educaţie, cercetare şi sănătate şi să se sprijine fiscal şi tehnic crearea de forme asociative (cooperative) în educaţie (vezi universitatea Cooperativei Mondragón din Spania, una din cele mai mari cooperative din lume), sau în sănătate (Cooperative Mutual of Omaha, Health Partners HMO, ambele din SUA).

11. Implementati un sistem de remunerare care să încurajeze rămânerea în ţară a medicilor şi a altor profesionişti

Este esenţial să se calibreze sistemul de remunerare şi să se ofere şanse de dezvoltare profesională tinerilor absolvenţi de medicină, politehnică, management şi administraţie publică şi a altor categorii, cu scopul păstrării lor în ţară. Românii din străinătate vor fi atraşi înapoi în ţară prin programe preferenţiale (de exemplu, bazate pe punctaj, ca în Canada, sau pe cunoştrinţe şi educaţie, ca în SUA).

12. Creaţi şi implementaţi un sistem de impozitare echitabil şi progresiv

Este necesar să se modifice gradual sistemul de impozitare. Pentru impozitul pe venit, trebuie introdusă o scară de impozitare progresivă în funcţie de venitul personal, pentru o impozitare mai echitabilă a veniturilor şi pentru acoperirea cheltuielilor şi investiţiilor necesare relansării României pe calea prosperităţii. Taxa pe produse şi servicii (TVA), taxa care penalizează pe cei mai săraci trebuie diminuată, cu prioritate pentru produsele de strictă necesitate. În acelaşi timp, este imperativ să se mărească eficienţa colectării taxelor şi să se prevadă penalităţi importante împotriva evaziunii fiscale; trebuie mărite taxele pe profit, atunci când profitul depăşeşte profitul tipic al unei întreprinderi mici şi mijlocii.

Un studiu recent realizat de trei economişti români (Dăianu, Kallai, Lungu), arată că, în 2009, veniturile şi impozitele la bugetul statului reprezentau doar 27,9% din PIB, procent inferior celui obţinut de Serbia (35,5%), Muntenegru (35,5%), Croaţia (34,1%), Bulgaria (30,6%). În privinţa economiei subterane, studiul arăta că în anul 2010, la o economie gri de 27% din PIB, adică 139 miliarde de lei, evaziunea fiscală ar fi fost de 12,3% din PIB, din care doar taxa pe valoarea adaugată reprezintă 6,5% puncte procentuale (sursa: curs de guvernare.ro).

13. Adoptaţi o poziţie fermă în relaţia cu FMI şi UE în privinţa reducerilor bugetare şi privatizarilor; amânaţi intrarea în zona euro!

14. „Legea ne este dascăl“ (Aristotel)

În plan legislativ vor trebui luate urgent măsuri pentru:

1) schimbarea sistemului actual de impozitare, care favorizează firmele mari şi descurajează firmele mici;

2) reducerea birocraţiei în relaţia firmelor mici cu statul (raportări, aprobări, controale);

3) sincronizarea legislaţiei din domeniul firmelor asociative (cooperaţie) cu cea europeană;

4) stimularea prin lege a legării calităţii de proprietar de aceea de producător;

5) dezvoltarea unui cadru legislativ pentru intărirea IMM-urilor pe modelul Small Business Act (SBA) din SUA sau pe formulele propuse de UE.

În ceea ce priveşte companiile mari care activează în România, o economie a proprietarilor impune participarea nemijlocită a lucrătorilor la beneficiile create de produsul muncii lor. Se impune, prin urmare, în perspectiva imediată, dezvoltarea unor soluţii legislative pentru programe de participare la beneficii şi acordarea de acţiuni la aceste companii după modelul ESOP (Employee Stock Owership Plan) dezvoltat în SUA.

15. Întăriţi familia, opriţi declinul demografic!

Economia civică pe care o propunem nu mai tratează familia drept un element neesenţial, de multe ori chiar stânjenitor, ceva ce ţine de „orele de după muncă“, nu îi mai relativizează importanţa şi nu o mai batjocoreşte prin inacceptabile lărgiri de sens, ci o repune în drepturi şi în stima care i se cuvine. În ultimii douăzeci de ani, atât statul cât şi sectorul marilor companii au încovoiat spatele familiei, unul cu impozite, tăieri de salarii şi hărţuieli birocratice, celălalt cu ritmuri epuizante de muncă şi tratarea de multe ori a salariatului român ca pe un „sclav pe plantaţie“. Nu-i de mirare că asistăm în prezent la un declin demografic catastrofal. Acest declin va putea fi stopat, măcar parţial, prin „adoptarea şi aplicarea unei politici de populaţie pe termen lung şi foarte lung“ (Vasile Gheţău) şi restaurarea unei societăţi cu Lege, Moralitate, Tradiţie şi Conştiinţă.

Dr. Ovidiu Hurduzeu ;  Dr. Mihaela Fîrşirotu