5] Schimbări reale în societate se pot face doar prin pași succesivi pe 3 nivele care se condiționeaza reciproc: informări, proteste/acțiuni civice și implicare în politic. Orice abordare unilaterala doar pe unul din aceste nivele este greșită, amăgire.


1.10.14 - Noi, membri ai grupului informal a3f, Flavian Grădianu, Marius Rusu, Ioan Andoni, Daniela Șerban, Ioan Igescu, Victor Apostu, Ioan Gurgu, Valea Bogdan, Alexandru Ionut Clapa, Dorin Mario, Cristiana Dumitrescu, Emil Marian, Alex Imreh, am votat individual și susținem această poziție publică –

Schimbări reale în societate, se pot face doar prin pași succesivi pe 3 nivele, care se condiționeaza reciproc: informări, proteste/acțiuni civice și implicare în politic. Orice abordare unilaterala doar pe unul din aceste nivele este greșită, este amăgire. Soluții la toate problemele mari nu pot sa vină nici  așteptând omul nou, nici făcând doar proteste civice. La fel, cine crede că soluțiile pot sa vină doar din politic fără o bază în societatea civilă, greșește la fel de amarnic. Prin informări se poate ajunge la responsabilizare, fiecare individ poate întelege că poate face ceva mic dar concret, real. Informările și responsabilizările pot duce apoi la acțiuni civice, la proteste, dar în final totul se decide acolo unde se iau deciziile, în consilii locale, în guvern, în Parlament. Un nou fel de politică se poate face doar pe baza unei societați civile puternice, presiunile societații civile nu se pot finaliza, nu au greutate, fără alternative politice reale.

Dorin Mario spune – Adevarata revolutie incepe cu reconstientizarea sensului real al acestor 2 cuvinte: POLITICA= ‘de, pentru, sau în legătură cu cetățenii’ si DEMOCRATIE= ‘puterea poporului’. Atata vreme cat cuvintele astea 2 nu reintra in vocabularul populatiei scârbite de politichie, a cit mai multe grupuri si organizatii civice, voi ‘populatia administrata’ va complaceti in ‘sclavie’. Cei ce au schimbat sensul cuvintelor, care l-au monopolizat si v-au prostit ca politica ar fi ceva toxic, va vor tine in sclavie.
Politica nu inseamna neaparat o ideologie. Politica este doar o unealta, singura intr-o democratie, prin care vocea voastra poate fi auzita si luata in seama. Orice altceva este doar o iluzie, este ca si cand ati folosi, pentru a manca, in locul unei linguri o ‘holograma a unei linguri’. Veti ramane vesnic flamanzi.
REFUZ sa-mi fie rusine sa spun ca fac POLITICA, refuz sa mai pierd vremea cu ‘APOLITICII’ atunci cand este vorba de cum traim si de cine ne ‘guverneaza’, atunci cand e vorba de democratie si de drepturile cetatenilor.

Posted in *****, a3f, AIS | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

În 9.06.14 Germania a produs 23.1 GW energie solară, 51% din consumul total. Un om, prin FreeMioriţa.ro, a făcut lumină în Ursici, primul sat din România iluminat de panouri fotovoltaice.


În 9 Iunie 2014 Germania a produs prin panouri fotovoltaice 23.1 GW = 50.6% din Germanyconsumul total de electricitate al țării. – Research from the Fraunhofer ISE research institute showed that German solar panels generated a record 24.24 GW of electricity between 1pm and 2pm on Friday, June 6th. And on Monday June 9th, a public holiday, solar power production peaked at 23.1 GW, which was 50.6 percent of total electricity demand. richarddawkins.net/2014/06/germany-can-now-produce-half-its-energy-from-solar

În România sunt aproape 100.000 de locuințe fără curent electric, conform Ministerului Economiei. Un singur om şi-a făcut o misiune din a aduce lumină în cele mai izolate zone ale ţării. Nu este ministru, parlamentar și nici primar. Este un tânăr de 39 de ani care a renunţat la slujba sa în publicitate pentru un proiect ambiţios: lumină pentru România. Pentru satul Ursici autorităţile nu au reuşit să facă nimic. Speranţa a venit aici pe bicicletă. Iulian Angheluţă are 39 de ani şi este din Bucureşti. El este cel care le-a adus oamenilor din satul hunedorean lumina. „Pasul ăsta de a face lumină alături de un drum cât de cât circulabil e esenţial pentru ca ţara asta să meargă mai departe”, spune Iulian Angheluţă, inițiatorul proiectului Free Mioriţa.

Iulian a ajuns pentru prima dată în Ursici în anul 2008, împreună cu prietenii săi motociclişti. Nu ştia pe atunci că va găsi un loc uitat de lume, cu drum inaccesibil şi case fără curent. Dar situaţia l-a impresionat atât de tare încât şi-a dedicat următorii ani satului fără lumină. A vrut să facă ceva pentru acei oameni. Deşi pare greu de crezut, nu a cerut sprijinul statului, ci a renunţat la locul de muncă într-o agenţie de publicitate şi a demarat proiectul Lumină pentru Ursici. A înfiinţat asociaţia Free Mioriţa, cu ajutorul căreia a strâns banii necesari cumpărării panourilor solare pentru 14 gospodării. Acum, Ursici este primul sat din România iluminat de panouri fotovoltaice. ro.stiri.yahoo.com/românul-care-și-propus-să-aducă-lumină-electrică

După bucuria pe care a adus-o lumina în casele oamenilor din Ursici, Iulian a demarat un alt proiect, Lumină pentru România. În urmă cu patru luni a plecat din nou din Bucureşti pentru a descoperi toate gospodăriile din ţară, care au o situaţie dificilă. Doar el şi Mioriţa, Românul care și-a propus să aducă lumină electrică în cele mai izolate zone ale ţăriibicicleta lui. „După succesul Lumină pentru Ursici mi-au scris foarte mulţi oameni, am căutat şi eu mai departe pe internet, am vorbit cu diverşi călători din ţară şi am aflat că mai sunt foarte multe cazuri, foarte multe sate, foarte mulţi oameni care nu au curent electric. Şi m-am gândit să duc povestea mai departe la nivel naţional. Bicicleta care se numeşte Mioriţa este un camarad de nădejde”, povestește Iulian Angheluţă. Free Mioriţa luptă pentru normalitate, nu cere nimic nimănui, dar vrea ca România să meargă înainte. Mioriţa a străbătut până acum peste 7.000 de kilometri.

Poți ajuta la luminarea României și cu bani. Fiecare leu contează – cumpărăm și becuri, nu numai panouri solare sau acumulatori. Donează orice sumă în contul Asociației Free Miorița RO71 BACX 0000 0009 4246 2000 deschis la UniCredit Țiriac Bank Sucursala Rosetti București. Cod de Înregistrare Fiscală 29953226. < freemiorita.ro/facem-impreuna-lumina-pentru-romania

Posted in Green Energy, Panouri Fotovoltaice | Tagged , , , , , , | Leave a comment

5 zile prin Maramures si Bucovina – enduro touring&supermoto


vimeo >> Bucovina la Inaltime – Monumente UNESCO

s1s2

maps.google/day1 Macadam si o pata de enduro pe Valea Vaserului. Surpriza zilei – trecerea de la Viseul de Jos la Bogdan Voda. Day2 plimbare pe jos prin paduri, pe dealurile Maramuresului, multumesc Aurel Tiplea pentru ospitalitate. Sper sa revin la Dragomiresti, sa fac poze la case muzeu si sa urc pe Tibles. 

Cluj-Napoca, Romania to Dragomirești, Romania - Google Maps (1)

maps.google/day3 Drumul spart de care se plinge toata lumea, singura legatura dintre Maramures si Bucovina prin Pasul Prislop, o fost o plimbare de dimineata placuta, Suzy inghite orice. Macadam bun de la Carlibaba pina la Izvoarele Sucevei, o vale bogata si asfalt bun de la Moldova Sulita spre Fundu Moldovei. Traseu enduro de la Moldova Sulita spre Brodina. Apoi Putna, Arbore si Voronet. Cazare la un batrinel cu gospodarie ingrijita, casa ‘retro’, 30lei camera, in Voronet.

Dragomirești, Romania to Voronet Monastery - Google Maps

maps.google/day4 De la Manastirea Humorului spre Poiana Micului – Bucovina in toata splendoarea ei, la fel de la Manastirea Moldovita in sus. Trecere enduro spre Sucevita, urcare grea pina la coama, traseu lung pe poteca prin padure pe coama, palpitatii multeSmile .. Sucevita – manastirea care mi-a placut cel mai mult. De la Sucevita pina la Pojorita, mai ales prima parte, cel mai frumos traseu de supermoto. Surpriza zilei, asfalt impecabil pina la virful Rarau. Am innoptat la manastirea Rarau.

Voronet Monastery to DJ175A - Google Maps

maps.google/day5 Drumuri forestiere si enduro de la Cosna pina la Lunca Ilvei. Un inginer silvicol si citiva tarani mi-au zis ca nu pot sa trec, era sa ma intorc la capat de vale, dar pina la urma am trecut peste coama, fudul si fara incidente. Valea Ilvei lunga si surprinzator de frumoasa, mi-a placut mai mult decit Valea Izei din Maramures. Inca o trecere cu macadam de la Ilva Mica la Strimba/Josenii Bargaului. Trecere prin Bistrita, asfalt superb de la Sarata spre Reghin. O ultima mica endureala de la Tenciu spre Sangeorzu Nou, un snack cu panorama dupa care cavalcada de inchidere. Asfalt bun nou pe linga calea ferata pina la Mociu, de ce sa platesti sa te dai pe circuit supermoto cind exista asa ceva? Cu Suzy am depasit big bikes, 4 cehi pe macadam aproape de granita cu Ucraina, am depasit toate masinile pe ‘traseele de supermoto’ si am fost pe carari unde jeepurile nu pot merge. 

DN17B to Cluj-Napoca, Romania - Google Maps

Bagaje – 5 tricouri si ceva merinde in rucsac .. Consum 3.5% la drum intins, peste 4% pe traseu mixt cu enduro.

Stare Drumuri Ro

Posted in Uncategorized | 1 Comment

Ce a urmat dupa marea criza economica din 1929-1933?


Consiliul de Securitate Naţională şi de Apărare ucrainean a publicat, joi, un raport explicând că forţele paramilitare ruse din teritoriile ucrainene estice au fost înlocuite de unităţi normale ale armatei ruse. Aprecierile Kievului au fost confirmate indirect, joi, de liderul forţelor ruse din Doneţk, Alexander Zaharcenko. Oficialul rus a declarat că aproximativ 4.000 de ruşi, în mare parte soldaţi activi, au participat la conflictul împotriva armatei ucrainene.

Comunicatul de presă remis Epoch Times de Ambasada Ucrainei la Bucureşti :

“Ieri noapte unităţile armate ale Federaţiei Ruse au ocupat oraşul ucrainean Novoazovsc şi un şir de alte localităţi ale Ucrainei. Peste 10 mii de locuitori paşnici ai acestor localităţi au devenit ostatici ai ocupanţilor ruşi. Faţă de cetăţenii ucraineni se exercită presiuni psihologice, ei fiind ameninţaţi cu represiuni fizice.

Prin acţiunile sale în ajunul summite-lor UE şi NATO, Rusia demonstrează dispreţ faţă de dreptul internaţional, aruncând o provocare întregii lumi democratice şi ruinând ordinea mondială existentă. Ca urmare a intervenţiei unităţilor armate ale Federaţiei Ruse în Ucraina, s-a creat o nouă situaţie. Realmente, aceasta prezintă un nou pas în realizarea strategiei Kremlinului – război fără proclamarea războiului, dezechilibrarea Ucrainei, jocul pe marginea slăbiciunilor Occidentului.

Este evident faptul că încercările de a soluţiona problema prin implorarea Kremlinului, înmulţite cu sancţiuni, nu au dat rezultate. Agresorul îşi croieşte drum, neluând în consideraţie pierderile economice şi politice. El este conştient de faptul că sancţiunile sunt temporare, iar zonele de influenţă cucerite prezintă un fenomen durabil.

Reieşind din aceasta, agresorul intră într-un joc îndelungat, conştientizând slăbiciunea Occidentului şi starea complicată a economiei Ucrainei. Astfel, minimum, se contează pe crearea unui nou status-quo, iar maximum – pe dezechilibrarea economiei şi sistemului financiar mondial.

Prin acţiunile sale Rusia implică întreg mapamond-ul în război. Ucraina de-facto deja a devenit o arenă de război între Vest şi Est – război pe care Vestul încearcă să-l evite, iar Rusia – îl doreşte. Ucraina deja poartă acest război, iar Vestul continuă să ignore realitatea.

Rusia speră că UE şi NATO din nou nu vor reacţiona la invazia militară, limitându-se doar la exprimarea îngrijorării. Rusia încearcă să demonstreze întregii lumi incapacitatea puterilor mondiale de a reacţiona la acţiunile ei sfidătoare şi să scoată în evidenţă eşecul intenţiilor Vestului de a construi un sistem eficace de securitate.

Europa nu este în pragul unei opţiuni tactice, ci în faţa unei alegeri strategice. Europa este în pragul unui război de anvergură, în comparaţie cu care evenimentele din Balcani şi Cecenia vor părea o joacă copilărească. Avem de a face cu o putere nucleară care nu ţine cont de alţi actori internaţionali şi nici de dreptul internaţional. Dacă Vestul şi Europa doresc să evite această perspectivă, ele trebuie să reacţioneze acum.

Ucraina va lua toate măsurile pentu a-şi realiza dreptul legitim la autoapărare în conformitate cu art. 51 din Statutul ONU. Solicităm comunităţii democratice internaţionale, NATO şi UE să acorde Ucrainei un sprijin real pentu a contracara agresiunea rusă”, se mai arată în comunicatul de presă al Ambasadei Ucrainei.

PS. Epidemia de ebola din Africa de Vest a ucis peste 1.552 de persoane din 3.069 cazuri confirmate şi ”continuă să accelereze”, a anunţat joi, Organizaţia Mondială de Sănătate. În ultimele trei săptămâni, numărul persoanelor infectate cu ebola a înregistrat o creştere ”accelerată”, a apreciat OMS. ”Peste 40% din totalul numerelor de cazuri au apărut în ultimele 21 de zile. Totuşi, majoritatea cazurilor sunt concentrate în numai câteva localităţi”, a anunţat OMS. Un focar separat de ebola a apărut şi în centrul continentului african, la sute de kilometri depărtare de focarele existente, în Republica Democratică Congo.

Posted in Ce e de facut? | Tagged | Leave a comment

Mihai Răzvan Ungureanu, un produs tipic al rețelei Soros. Bani murdari creează rețele paralele în politică și în opoziția civică.


Elogiile lui Mihai Răzvan Ungureanu pentru Nicolae Ceauşescu Între 1985 şi 1989, Mihai Răzvan Ungureanu a fost membru supleant al Comitetului Central (CC) al UTC.

Nu mai votati tradatori ! Nu mai votati anti-romani ! In calitatea sa de ministru de externe a afisat langa biroul sau portretul Anei Pauker. Cu toate ca i s-a cerut indepartarea acelui portrert Mihai Razvan Ungureanu a refuzat acea cerere venita din partea celor de la AAAPE. Amintirea celor torturati si ucisi cu sange rece la ordinele Anei Pauker nu face pentru Mihai Razvan Ungureanu nici cat o ceapa degerata. Şocant tupeul pe care poate să îl aibă cineva ca să afişeze cu ostentaţie într-o instituţie publică din România, portretul unuia din principalii vinovaţi de genocidul comunist!

Oficial, Soros a infiintat la Bucuresti, in 1990, fundatia care ii purta numele: “Fundatia Soros”. Ulterior, numele a fost schimbat: “Fundatia pentru o Societate Deschisa” (FSD). A fost printre primele ONG-uri infiintate in Romania. In realitate, era vorba de o adevarata retea: “Soros Open Network Romania” – Reteau Deschisa Soros din Romania. In cadrul acestei retele functioneaza o mare varietate de organizatii, asociatii, institutii, cluburi etc. Personalitatile de varf ale retelei “Soros Open Network Romania”: Renate Weber, Alina Mungiu, Monica Macovei, Cristian Parvulescu, Razvan Ungureanu, Adrian Cioroianu etc.

In cadrul retelei “Soros Open Network Romania” sunt grupate ONG-uri cunoscute, si unele mai putin cunoscute. Dintre cele mai putin afisate (pana acum) in public: “Uniunea pentru Reconstructia Romaniei”, “Centrul de Parteneriat pentru Egalitate”, “Centrul pentru Dezvoltare Economica”, Fundatia “Concept” etc. Cele mai importante sunt: “Fundatia pentru o societate deschisa” – FSD, fosta pana in 1997, “Asociatia Fundatiei Soros pentru o Societate Deschisa”, care reprezinta punctul central al “piramidei” celorlalte “ONG”-uri. Care se mai autodefinesc si drept “societatea civila“. FSD asigura finantarea celorlalte ONG-uri, care insa – intre timp – si-au creat si surse proprii de subventionare. Mai ales dupa 2000. Apartenenta la FSD a creat membrilor sai multiple oportunitati.

Razvan Ungureanu este un bun exemplu in acest sens. Pana in 1997, Razvan Ungureanu – a lucrat pentru FSD. Aceasta i-a permis sa beneficieze de burse si stagii de pregatire. Astfel, in ’90-’91, Ungureanu a primit o bursa pentru masterat la “St. Cross College” al lui “University of Oxford”, masterat luat in 1993. Acest lucru i-a ingaduit ulterior lui Ungureanu sa devina membru al prestigioasei “European Association for Jewish Studies” de la Oxford. In 1998, Ungureanu a devenit “Senior Fellow” la “Oxford Centre for Jewish and Hebrew Studies” din cadrul lui “St. Cross College” (Oxford), cel mai cunoscut centru cu acest profil din lume. Primind “Premiul Posen”, Ungureanu a beneficiat si de o bursa de doi ani (1996/1997 si 1997/1998), la cunoscuta “Universitate Ebrica” din Ierusalim. In 2000, Ungureanu a sustinut cursuri ca “Senior Reader” la “NATO School” din Oberammergau (Germania), iar in 2003 Ungureanu este “senior Reader” la “George C. Marshall Center for Security Studies” de la Garmisch-Partenkirchen (Germania). Din martie 2005, Mihai Ungureanu este profesor asociat si la “Universitatea Nationala de Aparare”. La 2 mai 2005, intampinandu-l la Ierusalim pe Mihai Ungureanu, Silvan Shalom, ministrul de Externe al Israelului, spunea: “Bine ai venit, prietene Ungureanu, expert in iudaism si prieten al Israelului!” Mihai Razvan Ungureanu este doar un exemplu pentru oportunitatile oferite de FSD si George Soros tinerilor romani. Acelasi lucru se poate spune despre multi altii dintre cei citati mai sus.

Cele mai cunoscute ONG-uri din cadrul lui “Soros Open Network Romania” (SON) sunt: ASOCIATIA PRO DEMOCRATIA” (APD). Infiintata in august 1990, de Adrian Moruzi, la Brasov. A fost finantata, mai intai, de “National Democratic Institute”, dupa care a intrat in piramida SON. Are 30 de filiale in intreaga tara si peste 1000 de membri. Specializare: supravegherea alegerilor, numaratoarea paralela a voturilor etc. Organizeaza in fiecare an “Universitatea de vara de la Balvanyos” (Covasna), alaturi de “Liga Pro-Europa”, si “Uniunea Tineretului Maghiar” precum si de FIDESZ. “Pro-Democratia” este finantata pe langa SON (mai exact de FSD) si de: “National Democratic Institute”, “Freedom House“, “USAID” (United States Agency for International Development) si “Westminster Foudation for Democracy”. Din 1999, “Pro-Democratia” il are in frunte pe Cristian Parvulescu, care a analizat finantarea partidelor in ultima campanie electorala. Rezultatul: nici un partid nu a respectat legea la acest capitol! “SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA” (SAR). Societate recent infiintata, condusa de Alina Mungiu. La ultimele alegeri a venit cu ideea aliantei “DA” – dintre Partidul Democrat si Partidul National Liberal – care le-a si castigat. Finantarea vine de la “Open Society Institute”, precum si de la “Banca Mondiala”, “Freedom House” (James Woolsey), si “Marshall Fund”. “ASOCIATIA PENTRU APARAREA DREPTURILOR OMULUI IN ROMANIA-COMITETUL HELSINKI” (APADOR-CH). Condusa la inceput de Renate Weber, apoi din 1996 de Monica Macovei. Trebuie precizat ca “APADOR-CH” este, probabil singurul ONG apolitic din Romania, care corespunde criteriilor pretinse acestor oranizatii non-guvernamentale. GRUPUL PENTRU DIALOG SOCIAL” (GDS). Infiintat cu mult zgomot in 1990, la “Hotelul Intercontinental”, GDS-ul s-a dovedit ulterior a fi principala pepiniera a FSD. GDS-ul numara azi: Gabriela Adamesteanu, Mariana Celac, Andrei Cornea, Andrei Oisteanu, Adrian Cioroianu etc.

George Soros prin ONG-urile si organizatiile sale dubioase, raspandite in toata Europa de Est, are si in Romania un ‘joc complex’. Miliardarul american de origine maghiara George Soros este actionar indirect al Rosia Montana Gold Corporation – RMGC, el detinand parti sociale la compania Newmont care este, la randul ei partener al firmei romano-canadiane care vrea sa exploateze aurul din localitatea din Apuseni. In acelasi timp reteaua Soros finanteaza unele ONG-uri cu activitate impotriva proiectului RMGC. Militanta anticrestina pentru o “Romanie murdara“, Tatiana Alina Mungiu Pipidi, contestatoare vehementa a proiectului Rosia Montana, a primit numai dintr-un singur fond de “premiere” administrat si de fundatia miliardarului George Soros, suma de 345.000 USD. Mircea Toma si ai lui au primit doar vreo 120.000 USD din acest fond. Cristian Pirvulescu cu Pro Democratia si APADOR CH, organizatii si anticrestine si “ecologiste”, au primit mai multe sute de mii de dolari pentru diverse proiecte fanteziste. Militia Spirituala, organizatie extremista de stanga, declarat anticrestina, agitatoare in Piata Universitatii si infiltrata in organul guvernamental “post-anticomunist” IICCMER al lui Marius Oprea si Vladimir Tismaneanu, a primit, si ea, 105.000 USD de la “Soros Fund”. Mai exista si o lista de burse, cu dedicatie pentru minoritari “secui” si “romi”, mai putin consistenta. Adunarile le puteti face singuri aici, la CEETrust.org – Grant-uri Romania. Evident, aceasta este numai una dintre surse. Cei numiti mai sus au zeci de alte surse similare de finantare, gen Rockefeller Brothers Fund.

Dar cine este George Soros si pentru cine lucreaza el, de fapt? Ne putem intreba cum un fost colaborator al SS-ului si Gestapo-ului in Ungaria horthysta – evreu pe deasupra, cel mai probabil preluat apoi de NKVD dupa modelul Dionis Patapievici, a ajuns miliardar in “lumea capitalului”? Prin afaceri gen Rosia Montan se pot produce sume colosale. Chiar fara sa fie proiectul dus la capat, s-au facut bani multi din speculatii bursiere. Cind ai oameni din retea atit la putere cit si in opozitia civila, e suficient sa ai informatii din interior despre actiuni pro sau contra proiectului, pentru a face multi bani la bursa, fara sa se faca nici o exploatare cu cianuri.

Dar dincolo de bani scopurile sunt ’politice’, puterea e principala tinta!! Tineri inteligenti si oportunisti, sunt lansati prin retea si ajung politicieni importanti, MRU conduce partidul ‘Forta Civica’ si a fost prim ministru. In acelasi timp, unii ‘lideri ai opozitiei civice’ finantate prin aceeasi retea, functioneaza ca supape controlate. Defapt exista mai multe retele paralele create de aceiaşi bani murdari. Bani Soros&Rockfeller&co, creeaza retele paralele 1]in structurile de putere, 2]in opozitia civica declarata apolitica si in 3]structurari politice ale ‘opozitiei’ – lansind facaturi penibile gen Cernea/Craciun sau sustinand persoane mai ‘serioase’ gen Monica Macovei. 

Problema e mai grava daca oameni care au credibilitate maxim, care intruchipeaza speranta societatii civile, ajung sa fie influentati si controlati prin reteaua Soros. Evident membrii ong-urilor care beneficiaza de fonduri Soros nu si-au vindut sufletul, problema se reduce doar la anumite virfuri care coordoneaza lucrurile si care ajung sa deturneze energiile curate. Nicusor Dan a fost selectat, lansat, flancat sistematic ani de zile, de Mircea Toma, Mircea Kivu, Alina Mungiu Pipidi, samd … In ce masura aceste persoane pot fi LA FEL ca MRU, e greu de stiut, de dovedit acum, ramine de vazut in viitor. Daca Nicusor Dan pare sa fie in continuare impecabil ca si caracter si doar putin naiv, poate ‘un autist politic’, altii au dat deja semnale ca ar putea avea mai putin caracter. Drumul spre iad e pavat cu intentii curate. Daca Nicusor Dan va face un nou partid, ramine de vazut in ce masura acest partid va fi influentat de oameni ca Mircea Toma & Alina Mungiu Pipidi. Ramine de vazut in ce masura acest nou partid va fi controlat de oameni ca Mircea Kivu, care a fost seful de campanie al lui Nicusor Dan, cind a candidat in 2012 la Primaria Bucurestiului. Mircea Kivu a fost in acelasi timp poate cel mai mare beneficiar al fondurilor Soros: Mircea Kivu este Vicepresedinte FDSC <   www.fdsc.ro/consiliul-director; se pot vedea granturile Soros cautind aici > www.ceetrust.org/grants-database > CTRL-F ‘FDSC’ >>> 28.300usd + 389.500usd + 150.000usd + 120.000usd + 307.000usd + 120.000usd = total 1.114.800usd !!!

Posted in Manipulari, diversiuni, Rosia Montana | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

Argintul Coloidal – un remediu milenar si miraculos. Desigur obstructionat de Big Pharma. Puritatea necesara – 99,99%!


Argint Coloidal

Acum, intr-o perioada in care ne luptam cu un numar foarte mare de virusi, chiar pandemii asa cum este si Ebola, cu un grad foarte ridicat de mortatitate si o viteza imensa de raspandire, este vital sa le cunoastem si tratamentul.
In laboratoarele de cercetari s-a demonstrat ca, sub actiunea argintului coloidal, virusii, bacteriile patogene si ciupercile parazite, mor intr-un timp scurt (de ordinul minutelor).
Insusirile bactericide ale argintului sunt cunoscute inca din cele mai vechi timpuri, cand vasele de argint erau utilizate pentru pastrarea apei potabile. In Egiptul Antic, ranile erau acoperite cu foite de argint pentru a se obtine o vindecare rapida.
1. Compoziţie. Din punct de vedere ştiinţific, argintul coloidal este o dispersie lichidă de argint elementar. Într-o dispersie coloidală, particulele au o dimensiune între 1 nanometru şi 1 micron. Particulele de argint (neutre sau cu sarcină pozitivă) din argintul coloidal au dimensiunea de aproximativ 5 nm, echivalentul a aproximativ 15 atomi.
2. Efecte. Particulele de argint încărcate electric (ioni pozitivi) cu dimensiunea specifică dispersiei coloidale au un efect germicid rapid, distrugând peste 600 tipuri cunoscute de microbi (viruşi, bacterii, ciuperci, stafilococi, etc.).
Cum se face? Mai simplu ca omleta.
A. Ingrediente:
► argint puritate 99.9% (ATENTIE! Este foarte important ca acesta sa nu contina alte metale sau aliaje). Se poate procura de pe Okazii.ro, noi am contactat vanzatorul si am achizitionat fir de argint de 0.25 mm, la pretul de 8 RON/metru, este foarte bun.
► apa distilata – se gaseste la benzinarii, la pretul de 3.5 RON/1.5L, noi am cumparat de la Petrom.
► 3 baterii de 9V
► 2 bucati de sarma
B. Mod de preparare:
► se pun in serie, cele 3 baterii de 9V, la fel ca in poza.
► se ataseaza cele 2 fire la bornele bateriilor ramase libere, ca in poza.
► se toarna apa distilata in pahar
► se ataseaza capetele libere ale firelor, la argint (pentru ca am folosit fir de argint foarte subtire si pentru cresterea suprafetei de contact, am infasurat argintul in jurul a 2 betisoare de lemn, pot fi si betisoare chinezesti). Vezi poza
► se adauga o cantitate foarte mica de sare in apa pentru a porni reactia
► se introduc cele 2 fire de argint infasurate pe betisoare in pahar, fara ca acestea sa se atinga unul de celalat.
► se asteapta 10-15 minute sau, pana cand apa devine albicioasa datorita atomilor de argint eliberati in reactia de hidroliza.
Dupa ce se scot din pahar cele 2 elemente de argint se amesteca apa pentru omogenizare si se lasa minim 15 minute.
argintArgintul se curata cu o carpa imbibata in otet (tinde sa capete o culoare negricioasa.)
Doza zilnica recomandata (atat pentru combaterea infectiilor si a virusilor, cat si pentru vindecare) este de 100ml de 3 ori pe zi.

www.okazii.ro/sarma-de-argint-99-999-de-0-25mm-1-metru Am folosit 1 m. Pentru mai multe informatii sau preparare cu placute de argint(pentru cine poate sa isi procure), aici ►www.youtube.com

books.google.ro/Ancient Wisdoms > .. Research shows that Hunza water carries colloidal silver particles.


Argintul coloidal – un remediu vechi de milenii > Încă din cele mai vechi timpuri, bogaţii mîncau cu tacîmuri de argint. Preoţii împart sfînta împărtăşanie cu linguriţă de argint. Apa sfinţită rezistă timp îndelungat dacă e ţinută în recipiente de argint. Acum 4.000 de ani, medicii chinezi făceau acupunctură cu ace de argint. Fenicienii navigau luni întregi peste mări, ei transportau apa, vinul şi laptele în vase din argint, pentru a le păstra nealterate un timp îndelungat. Vechii greci au observat că în perioada războaielor, aristocraţii nu sufereau de dizenterie. Explicaţia: foloseau tacîmuri şi veselă din argint care i-a protejat de multe epidemii şi boli. Coloniştii americani care străbăteau Vestul puneau adesea un dolar de argint în lapte pentru a-i întîrzia alterarea. La începutul secolului, doctorii prescriau nitrat de argint pentru ulcerele de stomac şi puneau cîteva picături de soluţie de argint în ochii nou născutului pentru a distruge eventualele bacterii care ar fi putut provoca orbirea. Bijutierii care lucrează cu argint sînt renumiti pentru sănătatea lor. Staţiile cosmice NASA şi MIR folosesc argintul coloidal pentru transformarea apei reziduale în apă potabilă.

Practic, argintul este un dezinfectant universal, adevărat medicament, detronat însă de apariţia penicilinei şi uitat pe nedrept. Argintul, un metal ale cărui virtuţi terapeutice au fost ţinute în secret secole de-a rîndul. Astăzi, ştiinţa a făcut mii de teste care au confirmat că ionii de argint au efect bactericid. Ca antibiotic natural, argintul luptă cu bacilulul dizenteriei, cu Salmonela, Escherichia coli, Streptococul pneumoniae, Streptococul mutans – cauzator principal al cariilor dentare şi alte microorganisme dăunătoare. S-a mai constatat că argintul este un puternic antioxidant natural, distrugînd radicalii liberi – cauza a peste 60 de boli printre care cancerul şi boala Alzheimer. S-a demonstrat că argintul este şi un imunomodulator, adică ajută la creşterea imunoglobulinei din clasa A, M, G şi a limfocitelor T. În domeniul chirurgiei, argintul e folosit la unirea vaselor cerebrale sau închiderea defectelor de pe suprafaţa craniului (metoda Heingenheim). A fost folosit la filtrele măştilor celor care se ocupau cu dezinfectarea în timpul epidemiei de gripă aviară. Există mărturii şi ale bolnavilor care s-au vindecat de cancer consumînd apă de argint.

Argintul coloidal nu interacţionează cu alte medicamente şi nu are efect toxic asupra organismului, nefiind un metal greu. Dat fiind faptul că el este în forma coloidală, orice surplus se va elimina foarte uşor din organism şi nu se va acumula în ţesuturi. Nu există riscul de supradozaj, iar argintul în forma coloidală nu interacţionează cu alte medicamente. Şi Organizaţia Mondială a Sănătaţii recomandă argintul coloidal ca fiind cel mai puternic dezinfectant folosit în cazul apei potabile. Apa se poate folosi în mod preventiv, pentru întărirea sistemului imunitar, sau ca un remediu valoros în terapia infecţiilor şi a bolilor. Se iau 4 linguriţe pe zi de apă tratată cu argint coloidal, pe stomacul gol. Cum putem obţine această valoroasă apă? Păstrînd apa potabilă în vase de argint. Există în comerţ şi apă cu argint coloidal gata preparată. Metalul preţios pentru sănătate poate fi obţinut şi din surse alimentare: organismele animale acvatice, ouă, lapte de vacă şi de capră.

În terapia cu apă de argint trebuie să ţinem cont şi de următorul aspect: pigmentarea pielii. Aceasta devine albastră, dar numai în cazul consumului exagerat de metal. Mai mult, excesul de argint în organism conduce la apariţia celulelor canceroase, la slăbirea văzului şi la dereglări psihice. Dar apa cu argint coloidal, obţinută cu tehnologii de ultimă oră, nu produce asemenea pericole, dimpotrivă, este un bun remediu împotriva microbilor. OMS recomandă 0,05-0,1mg argint pe fiecare litru de apă potabilă. Consumul de argint coloidal este sigur chiar şi pentru femeile însărcinate şi pentru cele care alăptează, ajută la dezvoltarea fetusului. Mai există şi persoane alergice la acest metal, cărora nu le este indicat tratamentul cu argint. Devin nervoase, contactează gastrite, ulcer stomacal şi intestinal, au insomnii şi dureri de inimă, le amorţesc mîinile. O particularitate a „oamenilor de argint“ este că le plac dulciurile.

În ce cazuri este indicată terapia cu apă de argint? Acnee, alergii, infecţii ale vezicii urinare, otită, tulburări de digestie, infecţii ale prostatei şi căderea părului sînt numai cîteva dintre afecţiunile care pot primi tratament cu apă cu argint coloidal. Este cel mai bun remediu complementar pentru afecţiuni cronice ca hipertensiune arterială, hepatită cronică, sinuzită, gastrită, ulcer, psoriazis, herpes. Cel mai simplu şi eficient produs complementar împotriva gripei, inlcusiv a celei porcine, şi a virozelor respiratorii. Se mai ştie că, acela care se spală pe faţă cu apă de argint capătă un ten frumos. Rănile spălate cu apă de argint se vindecă mai repede, nu se infectează şi cicatricele rămase după vindecare sînt mai puţin vizibile. Şi pentru păstrarea suprafeţelor afectate de arsuri cît mai aseptice este folosită tot apa de argint. Şi fiindcă tot e alertă de gripă porcină pe mapamond, trebuie să ştim că apa de argint este un excelent mijloc profilactic în timpul oricărei epidemii. Se recomandă cîte două linguriţe pe zi de apă de argint.

Rezultate în tratarea bolilor grave. Deoarece în SIDA în stare activă, sistemul imunitar reprimat al corpului este expus atacului oricărui tip de boli, argintul coloidal este un medicament netoxic perfect pentru a fi folosit datorită efectului sau antibiotic pe scară largă. Un cercetător al Universităţii Brigham Young a trimis argintul coloidal la două laboratoare diferite, printre care şi centrul medical UCLA, care au răspuns: „Acesta a distrus nu numai virusul HIV, ci orice virus pe care a fost testat în laborator“. Ştiaţi că?

  • Pentru a ameliora setea, atunci cînd nu se poate bea nimic, puteţi ţine în gură un obiect de argint.
  • Organismul unui om cu masa de 70 kg conţine aproximativ 0,07 mg de argint.
  • Cei care poartă bijuterii de argint sînt mai calmi.
  • Argintul se foloseşte şi sub formă de aliaje cu alte metale, la confecţionarea monedelor, la protezarea dinţilor, la confecţionarea bijuteriilor şi tacîmurilor.
  • Soluţiile coloidale de argint se utilizează în medicină ca mijloace antiseptice, pentru tratarea bolnavilor de tuberculoză.
  • Pînă la descoperirea penicilinei, argintul era extrem de valoros, fiindcă era singurul dezinfectant cunoscut. Un kilogram de aur preţuia cît 7 kilograme de argint. Azi, cu un kilogram de aur, se pot cumpăra 74 kilograme de argint.

Începând cu al doilea război mondial, odată cu descoperirea şi producerea pe scară largă a antibioticelor, argintul coloidal şi alte remedii naturale au început să fie descurajate şi au ieşit din sfera preocupărilor medicinei alopate. Din acel moment, industria farmaceutică s-a ocupat îndeosebi de produsele medicamentoase chimice, ce aduceau un profit crescut. În anul 1983, Ministerul Sănătăţii din SUA a recunoscut şi a aprobat argintul coloidal ca fiind un medicament fără reacţii adverse, care se poate elibera fără reţetă de la medicul specialist. În anul 1991, FDA a clasificat argintul coloidal ca un medicament anterior anului 1938… În anul 1999 FDA a interzis medicamentele ce se bazează pe argint, folosind motivul că nu se cunoaşte formula acestor produse şi că ele pretind a vindeca prea multe boli, fără dovezi ştiinţifice. În urma acestei decizii a FDA, un producător american de argint coloidal a adresat FDA o scrisoare prin care solicită ca, în baza legii libertăţii de informare, să i se furnizeze următoarele informaţii: 1. Numărul de decese provocate de consumul de argint coloidal. 2. Numărul de reacţii alergice la consumul de argint coloidal. 3. Numărul de  interacţiuni medicamentoase dăunătoare, ale medicamentelor OTC sau prescrise, în combinaţie cu argintul coloidal.
4. Numărul de cazuri de Argyria raportate, datorate consumului de argint coloidal fabricat prin metode electrice AC sau DC. Răspunsul FDA a fost năucitor: „Am căutat în înregistrările de la Sistemul de raportare a Evenimentelor adverse (AERS) al FDA şi am fost în imposibilitatea de a localiza vreun caz care să corespundă solicitării dumneavoastră.

www.csid.ro/Beneficiile argintului coloidal din nanoparticule de argint >  In contextul aparitiei tulpinilor bacteriene multi-drog rezistente (bacterii care au dobandit rezistenta la o gama larga de antibiotice) si a unor cote ingrijoratoare ale antibiorezistentei in general, nanoparticulele de argint pot fi cheia in lupta cu germenii. Argintul coloidal din nanoparticule de argint prezinta avantajul ca nu are efecte secundare, asa cum se intampla in cazul antibioticelor, nu creeaza rezistenta si nu are doar proprietati bactericide, ci si antivirale.  Cercetarea realizata de Humberto Lara a evidentiat actiunea nanoparticulelor de argint in stadiile incipiente ale replicarii virale. Mai exact, argintul colidal a blocat patrunderea in celula a virusului si a exercitat efect virucid. Efectul virucid ( de ucidere a virusului)  a fost evidentiat pe tulpini de laborator. De asemenea important este ca s-a demonstrat si actiunea in fazele ulterioare de replicare virala (post-patrundere in celula), desi mecanismul nu este inca elucidat complet.  Mai mult, studiul condus de Humberto Lara demonstreaza si faptul ca argintul coloidal nu produce rezistenta virala, spre deosebire de antiviralele folosite traditional, pentru care virusul HIV dobandeste in timp rezistenta.

Argintul coloidal, spre deosebire de sarurile de argint si de produsele obtinute in casa (!?!), este realizat din nanoparticule de argint cu dimensiuni foarte mici (un nanometru este de un million de ori mai mic decat un milimetru) si prezinta proprietati distincte fata de cele ilustrate de ionii de argint, livrati sub forma sarurilor de argint. Putem vorbi de particule de argint in solutie, cand dimensiunea acestora este chiar mai mica de un  nanometru, si de starea coloidala, atunci cand particulele dispersate in lichid au dimensiuni cuprinse intre unul si o mie de nanometri. Nanoparticulele de argint in stare coloidala prezinta avantajul unui foarte bun profil de siguranta, atat pentru om, cat si pentru mediul inconjurator, precum si proprietati antiinfectioase deosebite. De cele mai multe ori persista confuzia intre sarurile de argint, care livreaza argint ionic si coloizii de argint. In esenta, procesul de obtinere a nanoparticulelor are la baza electroliza in apa deionizata, utilizand un electrod de argint. Procesul este insa mult mai complex si implica etape suplimentare de standardizare si stabilizare a argintului coloidal. (!?!) De aceea, suplimentele alimentare pe baza de argint coloidal se obtin doar in fabrici certificate, la standarde farmaceutice si, in niciun caz, cu dispozitive improvizate acasa.


frunza-verde.ro/argint-coloidal >  Tratamentele cu argint coloidal distrug majoritatea microbilor si bacteriilor , grabesc vindecarea ranilor,  ajuta la eliminarea celulelor tumorale, stimuleaza cresterea  oaselor  si intareste sistemul imunitar.

argint coloidal

De la începuturile secolului trecut se ştie că nici o bacterie, virus, ciupercă, drojdie sau microb nu poate trăi într-un lichid în care există o singură particulă de argint. Respectivul metal le anihilează în momentul contactului în doar câteva minute. Din acest motiv argintul coloidal obţinut prin electroliza argintului pur în apă distilată este considerat unul dintre cele mai puternice şi eficace bactericide naturale cunoscute şi i se conferă denumirea de “superantibiotic”. Nu are efecte secundare în dozele indicate, nu interacţionează cu alte medicamente şi nu provoacă reacţii adverse sau alergice.

In ciuda capacităţii de investigare şi specializare a industriei farmaceutice, experienţa a demonstrat că microorganismele opun o acerbă rezistenţă în prezenţa antibioticelor foarte scumpe şi sofisticate, astfel că eficacitatea acestora din urmă este redusă sau aproape nulă. În faţa acestei realităţi un număr crescut de experţi pledează pentru întoarcerea la un bactericid considerat infailibil, argintul coloidal, foarte cunoscut în medicina naturistă, a cărui utilizare a fost abandonată progresiv la jumătatea secolului trecut din cauza impunerii antibioticelor moderne, care aduc profituri foarte mari, dar cu o eficacitate care lasă de dorit în multe cazuri. Vorbim despre “argintul coloidal”,care a fost dat uitării trei decenii, dar care revine în forţă impunându-se ca un remediu incredibil de eficace în prevenirea şi tratamentul bolilor infecţioase. Proprietăţile acestuia ? Inegalabila capacitate bactericidă în lupta cu peste 650 de specii de microorganisme patogene şi uimitorul fapt că în prezenţa lui orice agent patogen este distrus atât de repede încât le este imposibil să-şi creeze mecanisme de rezistenţă. Este vorba, concluzionând, de un remediu eficace, natural, fără efecte secundare când este utilizat în dozele prescrise, şi accesibil, care ne poate ajuta în prevenirea numeroaselor boli infecţioase şi în redobândirea sănătăţii.

Cercetările recente efectuate în universităţi şi centre de cercetare din întreaga lume au confirmat descoperirile strămoşilor noştri şi chiar au mărit lista afecţiunilor tratate. Şi astfel, în zilele noastre se consideră că argintul coloidal argintul coloidal este un puternic bactericid cu spectru larg de folosinta.

Încă din 1914 revista “The Lancet” a publicat rezultatele unui studiu efectuat de către doctorul Henry Crookes cu privire la argintul coloidal, prin care acesta a demonstrat că este un bactericid foarte puternic şi inofensiv pentru organismul uman. În acel articol cercetătorul nord-american afirma : “Nu cunosc nici un microb care nu a putut fi eliminat în laborator cu argint coloidal într-un interval de şase minute. Fără efecte secundare negative chiar şi utilizat în concentraţii mai mari”. Cercetări recente realizate la “Universitatea California” din Los Angeles ( UCLA, Statele Unite ) confirmă încă o dată că sunt de ajuns 6 minute – câteodată mai puţin – din momentul contactului germenului patogen cu argintul coloidal pentru ca acesta să fie distrus complet. Argintul coloidal inactivează enzimele pe care bacteriile, ciupercile, viruşii, drojdiile şi alte microorganisme le folosesc pentru a metaboliza oxigenul necesar, adică reuşesc să distrugă plămânul chimic al respectivilor paraziţi şi a formelor pleomorfice sau mutante ale acestora şi să le elimine chiar din faza de ou. Din acest motiv, în mod contrar acţiunii antibioticelor de sinteză, în cazul argintului coloidal, agentul patogen nu-şi poate crea nici un fel de mecanisme de rezistenţă, nici măcar vreun tip de mutaţie care să-i permită să scape de acţiunea bactericidă a argintului coloidal. Apoi celulele sistemului reticuloendotelial –  care este parte a sistemului imunitar – reuşesc să expulzeze în afara corpului germenii deja morţi.

Aşadar, argintul coloidal funcţionează ca un catalizator şi este de ajuns prezenţa sa pentru ca multe microorganisme care provoacă boli infecţioase să nu poată respira şi să moară asfixiate. Şi se întâmplă acest fapt uimitor cu peste 650 tipuri diferite de agenţi patogeni ! Printre aceştia, cum a demostrat doctorul Larry C. Ford – cercetător al Şcolii de Medicină a deja amintitei universităţi californiene -, streptococcus pyogenes, staphylococcus aureus, neisseria gonorrea, garnerella vaginalis, salmonella typhi şi alţi germeni patogeni intestinali, precum şi la candida albicans, la candida globata şi la malassezia furfur, aceasta ca să menţionăm doar câţiva. Din acest motiv, doctorul Harry Margraf – biochimist şi cercetător al Universităţii Saint Louis ( Statele Unite ), colaborator al Universităţii din Washington şi pionier în cercetarea argintului – va ajunge să afirme: “Argintul coloidal este, fără îndoială, cel mai bun şi versatil distrugător de germeni patogeni pe care-l avem”. În plus, contrar antibioticelor de sinteză – care distrug enzimele şi bacteriile benefice -, argintul coloidal nu lezează în nici un fel nici enzimele, nici alte componente ale organismului uman.

Argintul coloidal atacă doar enzimele formelor de viaţă unicelulare care sunt total diferite de cele ale organismelor pluricelulare. Să nu uităm că înăuntrul corpului omenesc argintul coloidal nu formează compuşi toxici, ci interacţionează doar cu enzima metabolizatoare de oxigen a unui germene patogen unicelular. Aşadar, nu poate cauza respingeri sau alergii de nici un fel.

Constituie al doilea sistem de apărare. Argintul coloidal nu numai că elimină virusurile , bacteriile şi ceilalţi germeni care produc îmbolnăviri, dar şi întăresc sistemul nostru imunitar şi ne ajută să prevenim numeroase afecţiuni, în special pe cele de tip infecţios.

La sfârşitul anilor 70, secolul trecut, aceasta era afirmaţia doctorului Robert O. Becker – chirurg în ortopedie, cercetător în medicină timp de mai bine de 30 de ani, şi considerat unul dintre părinţii Electromedicinii şi Electrochimiei, precum şi unul dintre pionierii reafirmării argintului în aplicaţiile medicale – care a constatat o corelaţie între valorile scăzute ale argintului în organism şi stadiile bolii şi a fost primul care a afirmat că “deficitul de argint e responsabil de funcţionarea deficitară a sistemului imunitar”. În 1978, Becker a publicat un studiu în care se putea citi: “Datorită cercetării efectuate fără idei preconcepute, argintul coloidal apare astăzi ca o minune a medicinii moderne. Un antibiotic poate elimina în jur de o duzină de microorganisme patogene diferite, dar argintul coloidal distruge circa 650 şi aceasta fără să genereze mutaţii rezistente. Şi, în plus, în afară de faptul că omoară microorganismele cauzatoare de duzine de boli, argintul coloidal stimulează într-o formă remarcabilă sistemul imunitar al organismului uman”. Aşa cum au demostrat cercetările ulterioare, luat zilnic, argintul coloidal , prin marea eficienţă şi prin rapiditatea cu care acţionează, se constituie într-un adevărat “al doilea sistem imunitar” care produce energie, vitalitate şi vigoare, reduce toxinele din organism ( când se măreşte viteza fluxului sanguin şi a drenajului limfatic, se îmbunătăţeşte oxigenarea, regenerarea celulară şi fluxul de energie în organism ), provoacă o creştere semnificativă a globulelor albe în sânge şi generează o senzaţie rapidă de uşurare. În plus, s-a constatat că nu afectează bacteriile benefice din intestinul gros deoarece argintul coloidal – în doze normale – se absoarbe în primii metri ai intestinului subţire. Şi cum nu interacţionează cu nici o substanţă din organism nu poate cauza alergie sau respingere. Conform cercetărilor de la “Brigham Young University” ( Utah, Statele Unite ), argintul coloidal elimină virusul HIV, cel care cauzează SIDA. Deşi FDA nord-americană nu permite încă folosirea argintului coloidal pentru a trata acreastă boală, a autorizat folosirea sa în derivatele unui HIV activ.

Argintul coloidal ajută în eliminarea celulelor tumorale. Doctorul Bjorn Nordestrom – de la Institutul Karolinska din Stockholm ( Suedia )  – a utilizat decenii argintul coloidal pentru tratamentul cancerului, obţinând rezultate surprinzătoare. De fapt a publicat diverse cazuri de remisie rapidă la pacienţii care-şi pierduseră orice speranţă. Alţii, ca doctorul Gary Smith – pionier în cercetarea cancerului -, a afirmat după ani de studiu că “atunci când argintul e prezent, celulele canceroase sunt diferenţiate şi organismul restabilit. Este posibil ca un deficit de argint să fie unul dintre multele motive ale existenţei cancerului şi ale creşterii rapide a numărului de îmbolnăviri de cancer”.

Grăbeşte vindecarea rănilor şi a arsurilor. De fapt, se utilizează în unităţile de arşi din principalele spitale deoarece este considerat un puternic antiseptic şi un reconstructor efectiv al ţesuturilor. În acest mod, se evită infectarea, se accelerează procesul de cicatrizare şi se atenuează cicatricile sau semnele ulterioare rănilor sau arsurilor.

Argintul coloidal stimulează creşterea oaselor. La sfârşitul anilor 70, secolul trecut, doctorul Robert O. Becker, menţionat anterior, a descoperit, în timp ce studia capacitatea de regenerare a ţesuturilor umane, că argintul coloidal grăbeşte creşterea oaselor. A observat că, în plus, elimină infecţiile înconjurătoare fără a leza ţesuturile sănătoase şi reduce până la 50% timpul de convalescenţă în cazuri de fracturi.

Presupune un ajutor în timpul sarcinii şi pentru făt. S-a demonstrat că argintul coloidal favorizează creşterea şi sănătatea fătului şi face ca naşterea şi perioada de recuperare de după naştere a mamei să fie mai uşoare şi mai rapide.

La tot ce s-a spus trebuie să adăugăm că ajută în descongestionarea inflamaţiilor, îmbunătăţeşte digestia şi este un tonic general al organismului. De fapt, multe persoane care îl iau zilnic afirmă că se simt mai tinere. Explicaţia stă, conform experţilor, în aceea că organismul, datorită proprietăţilor de prevenţie şi imunopotenţatoare ale argintului coloidal, poate utiliza energiile sale pentru alte sarcini distincte ca să lupte contra bolii.

Concluzionând, argintul coloidal este o alternativă total naturală, eficace şi fără efecte secundare; şi, în plus, este eficace împotriva familiilor microbiene care sunt rezistente la antibioticele convenţionale.


www.tratamentcancer.ro/Argintul_Coloidal >> In anul 1861, Thomas Graham a descoperit cã anumite componente pot pãtrunde prin membrana celularã iar altele nu sunt capabile de acest lucru. A descoperit o stare a materiei stabilã, intermediarã si a putut sã o caracterizeze. Descoperirea lui Graham a constat în faptul cã un mediu poate ajunge în starea de dizolvare în asa mãsurã încât dispune de alte caracteristici decât mediul original. A folosit termenul de coloid (derivat din expresia kola adicã adeziv) pentru aceastã stare intermediarã, care e asemãnãtoare cu un adeziv. Gelatina si mediile interconectate au fost pentru el cele mai evidente în aceastã stare unicã. Mãrimea si puritatea particulelor rezultate din procesul de productie este foarte importantã. Cu cât particula de argint este mai micã, cu atât ea este mai eficientã datoritã faptului cã astfel se rãspândeste mult mai usor în organism. În ceea ce priveste puritatea, aceasta este foarte importantã deoarece, dacã nu sunt folosite argint si apã de calitate si puritate ireprosabile, atunci vor apare compusi nedoriti.

Utilizare

Simptome

Modalitate de Utilizare

Utilizare internã, pe cale oralã

În toate cazurile de infectii cu bacterii, ciuperci si virusi. De asemenea: Candidoza, boala Lyme, gripã, dizenterie, febrã tifoidã, sifilis, scarlatinã, tuberculozã, reumatism, inflamatii interne si externe de toate tipurile, infectii cu paraziti si ciuperci, obosealã cronicã etc.

A se tine lichidul în gurã, apoi a se înghiti

Utilizare externã

În cazul bolilor dermatologice: acnee, negi, negeli, mãtreatã, herpes, ciuperci la laba piciorului, furuncul, rãni deschise, tãieturi, arsuri, inflamatii si întepãturi de insecte. Deci poate fi utilizat în cazul oricãror iritatii ale pielii.

Pulverizare cu spray-ul cu dozator

Gargarã si clãtirea gurii

Boli ale gurii si ale gâtului, amigdalitã, inflamatii ale mucoaselor, interventii dentare, clãtiri dupã interventii chirurgicale, prevenirea problemelor dentare, igiena cavitãtii bucale.

A se tine lichidul în gurã, apoi a se scuipa

Sub formã de spray nazal

Sinuzitã, infectii ale mucoaselor nazale din cauza ciupercilor, bacteriilor si virusilor (ex.: herpes, Staphylococcus Aureus).

Spray cu dozator

Inhalatii

Astm, bronsitã si probleme pulmonare (ex.: infectii bacteriale ale plamânilor).

Spray cu dozator

Pentru ochi

Inflamatii ale tesuturilor conjunctive si inflamatiile din zona ochilor. Pentru dezinfectarea lentilelor de contact.

Spray cu dozator

Pentru probleme ale vaginului si rectului

Inflamatii fungice, hemoroizi si în cazul unor boli cu transmitere sexualã

Dus intim

tratamentcancer.ro/stiri/Despre_Nutritie/Argintul_coloidal > … o lista a bolilor ce vor fi eficient tratate cu argint coloidal. Aceasta este o lista partiala, pentru ca de fapt in total sunt peste 650. Acneea- SIDA –alergii – apendicita –artrita – micoza piciorului – infectiile vezicii – paraziti sangvini – otravirea sangeului – furunculi – arsuri – CANCER – candida – oboseala cronica – colita – conjunctivita – cistita – matreata – dermatita – diabet – difterie – eczema – gastroenterita – gonoree – polinoza – hepatita – herpes – impetigo – indigestie – cheratita – lepra – leucemie – malarie – meningita – neurastenie – infectie parazitara – pneumonie – infectia prostatei – prurit anipsoriasis – reumatism – rinita – dermatomicoza – scarlatina – conditii septice – seboree – septicemie – zona zoster – stafilococi si streptococi – ulcere – virusuri – negi – infectii cu fungi, etc.

Prin ingerarea cantitatilor corecte de argint coloidal se evita aparitia bolilor de tip parazitar, cauzate de viermi mici, ca parazitii, ce se pot ascunde in diferite organe. in toate cazurile, acesti paraziti se reproduc prin depunerea de oua. .. Un numar de boli cum ar fi holera, parvovirusul can in si alte boli in cazul carora patogenul se afla in intestinul gros, sunt de regula fatale, in cele mai multe cazuri datorita deshidratarii rezultate din diareea si varsaturile prelungite si severe. Patogenul care cauzeaza problema este activ in intestinul gros, singurul loc unde Argintul coloidal nu va ajunge, daca este administrat in doze normale. Totusi, daca se beau patru uncii de argint coloidal cu trei sau patru pahare mari de apa pe stomacul gol, argintul coloidal va patrunde in tractul intestinului gros si va rezolva rapid problema. Holera a fost vindecata in acest mod.

Parazitii sunt recunoscuti din ce in ce mai mult drept cauza a sanatatii subrezite. Dr. Hulda Clark, N.D., autoare a „The Cure for All Cancers” [Remediul pentru toate tipurile de cancer] si “The Cure for HIV and AIDS” [Remediul pentru HIV si SIDA], declara ca nici cancerul si nici HIV nu pot exista fara paraziti si, ca daca eliminam parazitii, boala va disparea.

Criza de vindecare. Aceasta este o afectiune in cadrul careia Argintul coloidal omoara patogenii extrem de rapid. Cele cinci sisteme elim inatorii ale organismului (rinichi, ficat, piele, colonul si plamanii) sunt temporar supraincarcate. Acest lucru este real in special la invingerea HIV cu argint coloidal. Persoana se poate simti letargica si ametita datorita actiunii rapide. Continuati administrarea, insa beti pana la patru litrii de apa pe zi, impreuna cu pana la 6 grame de vitamina C.

Cele mai multe carti de chimie au un capitol despre starea coloidala, ca si cand ar fi un caz special. De fapt, starea coloidala este singura stare in care se afla toate lucrurile vii. Starea cristalina reprezinta conditia in care se afla lucrurile uscate, moarte. Cele mai multe medicamente se afla in stare cristalina. Organismul trebuie sa le transforme in stare coloidala inainte de utilizare. In timp, organismul este supus la o cheltuiala de energie si eficienta. in timpul procesului, exista elementele moleculare ramase, care incarca organismul cu necesitatea de a le elimina. Nu si in cazul Argintului coloidal.


realtratamentcancer.wordpress.com//remiterea-si-regresia-in-cancer > Ca urmare a tratamentelor conventionale un pacient bolnav de aceasta grava maladie poate, uneori, sa fie vindecat sau macar sa tina boala sub control. Acest stadiu este considerat a fi remisie. Când un pacient cu cancer este în “remisie” inseamna, totusi, ca boala poate reveni. În cazul în care cancerul se întoarce, situaţia se numeşte regresie. Regresie înseamnă, în esenţă, ca pacientul a fost vindecat de cancer, dar boala a venit înapoi. Pentru unele tipuri de cancer rata de regresie pentru medicina traditionala este de aproape 100%. De fapt, în cele mai multe cazuri în care medicii spun ca un pacient este în remisie, ei ştiu că nu l-au vindecat  de cancer iar acesta va veni înapoi. Este o tactică de a păstra pacientii loiali oncologului lor.

Toată lumea poate avea noi celule canceroase, dar cei mai mulţi oameni au un sistem imunitar care le poate trata si ucide. O persoană se imbolnaveste de cancer cand:
1] Sistemul imunitar este prea slab pentru a ucide un număr obisnuit de celule canceroase şi / sau 2] Noile celule canceroase se formeaza mai repede decât poate sistemul imunitar normal sa ucida. O persoană se imbolnaveste de cancer, fie pentru că sistemul sau imunitar a fost prea slab şi / sau numarul de celule canceroase noi care se formeaza in corp este peste normal.

Indiferent de ceea ce cauzează unei persoane imbolnavirea de cancer  tratamentele conventionale slabesc si anuleaza aproape intreg sitemul imunitar. Nu exista nimic in chimioterapie sau iradiere care sa repare sistemul imunitar. Deci, pacientii cu cancer care au început, in mod evident, a fi bolnavi datorita sistemului imunitar slab, sunt tratati astfel incat sistemul imunitar se înrăutăţeşte şi mai tare. Astfel, pacientii cu cancer au practic zero sistemul imunitar din momentul în care sunt considerati, de medicina traditionala, a fi în “remisie”, sau sunt trimisi acasă să moară. Orice pacient care a facut tratamente extinse de cancer, conventionale, în special chimioterapie, nu mai are un sistem imunitar, adica aceste tratamente distrug insasi sistemul imunitar. În plus, stomacul acestuia nu este, probabil, în măsură de a digera alimentele, precum o persoană normală, din cauza chimioterapiei (mai multe celule de la nivelul stomacului sunt cu creştere rapidă şi astfel sunt ţinte pentru chimioterapie). Ce înseamnă acest lucru este că stomacul lui nu poate extrage toate substantele nutritive din alimente, atât în timpul tratamentului alternativ cat şi după ce cancerul este în remisie. În plus, cancerul în sine a afectat grav multe din celule non-canceroase prin furt de nutrienţi, furt de glucoză, plus deteriorarea lor din cauza acidului lactic (acidul lactic consumă o cantitate enormă de energie).

Deci, aplicarea tratamentelor alternative de cancer (după tratamentele conventionale) necesita constructia sistemului imunitar înapoi. Accentul pentru remiterea cancerului trebuie pus în principal pe:
1) continuarea dezvoltarii sistemului imunitar cu dieta,
2) continuarea dezvoltarii sistemului imunitar cu suplimente,
3) continuarea dezvoltarii sistemului imunitar prin eliminarea microbilor din sânge,
4) uciderea noilor celule canceroase deoarece sistemul imunitar nu se poate ocupa încă de acestea,
5) continuarea dezvoltarii si protejarii celulelor non-canceroase,
6) protectia ficatului.

În 1890, patologul William Russell (1852-1940) a aratat ca exista “paraziţi de cancer”, în ţesutul de cancer, care a fost special pătat cu carbol fuchsin, un colorant roşu. “Parazitul” a fost găsit în interiorul şi în afara celulelor. Cele mai mici forme de abia au fost vizibile la microscop, iar cei mai mari paraziţi au fost aproape cat celulele rosii din sange. Russell a constatat, de asemenea, “paraziţi” în tuberculoză, sifilis si ulceratii ale pielii. William Russell vorbeste despre un microb care este foarte pleomorfic, ceea ce înseamnă că poate schimba dimensiunea şi forma. Şaisprezece diferite dimensiuni si forme de microb au fost descrise de William Russell si identificate de către Dr. Gaston Naessens folosind echipament mult mai bun. Gaston Naessens a fost sever persecutat pentru descoperirile sale! Motivul este faptul că acesti microbi sunt cauza cancerului. Interesele banesti nu sunt de acord ca pacientii să ştie aceasta.

Există mai mult de 400 de tratamente alternative de cancer, care sunt bine documentate şi există cel puţin 200 care nu au fost pe deplin cercetate. Câteva zeci din cele 400 tratamente sunt foarte eficiente pentru cele mai multe tipuri de cancer. Restul de tratamente sunt cure doar pentru pacienţii “recent diagnosticati” cu cancer, care nu au avut tratamente conventionale extinse, cum ar fi chimioterapia.


Cum poate fi utilizat argintul coloidal? Doza depinde şi ea de scopul urmărit. În general, doza de întreţinere recomandată pentru uz intern, pentru adulţi, este de o lingură cu argint coloidal pe zi – 10 ml în concentraţie de 10 ppm. Bineînţeles, cantitatea diferă în funcţie de concentraţie. Această cantitate, considerată „nutritivă”, asigură aceeaşi cantitate de argint pe care o asigură dieta zilnică a unui adult de la începutul secolului XX, înainte ca solul să fie sărăcit de oligoelemente prin exploatare excesivă. Se estimează că în prezent solul din SUA mai conţine, în medie, doar 15% din oligomineralele existente în anul 1900. Argintul coloidal poate fi utilizat cu succes şi sub formă de cură generală de purificare şi detoxifiere. În acest caz, doza poate varia de la 1 la 4 linguri pe zi. În cazul unor afecţiuni severe şi boli cronice, doza trebuie adaptată în funcţie de reacţia organismului, sub îndrumarea unui medic competent. În general, orice cantitate peste 5 linguri pe zi este considerată doză „terapeutică”. Unii terapeuţi relatează că au administrat cu succes unor pacienţi cu infecţii grave, considerate incurabile, până la 450 ml de argint coloidal (10 ppm) pe zi, timp de două săptămâni! Literatura medicală din primele decenii ale secolului XX abundă de relatări cu privire la utilizarea cu succes a argintului, pentru a stimula sistemul imunitar al organismului.

În timp ce organizaţiile guvernamentale responsabile cu „sănătatea populaţiei” nu fac nicio cercetare pentru a lămuri problema argintului coloidal şi a efectelor sale, străduindu-se însă să-i limiteze sfera de utilizare, milioane şi milioane de utilizatori mulţumiţi doresc să-l aibă în continuare. De asemenea, există şi un număr tot mai mare de producători care intră pe piaţă cu o gamă largă de produse noi pe bază de argint.
Între timp, mărturiile cu privire la efectele surprinzătoare, adeseori considerate miraculoase, ale argintului coloidal sunt într-o continuă creştere, el nu este considerat ca făcând parte dintre tratamentele terapeutice alopate, nici alternative şi este distribuit, cel mai adesea, sub titulatura de „supliment alimentar”.

Calitatea argintului coloidal. Există mulţi producători ce fabrică argint coloidal de diferite calităţi şi concentraţii. Criteriile de determinare a calităţii argintului coloidal sunt: dimensiunea particulelor, puritatea, concentraţia şi costul.

Cel mai bun este argintul electrocoloidal, obţinut fără procese chimice, care conţine doar argint şi apă. Apa trebuie să fie pură, distilată sau demineralizată. Chiar şi pentru distilare. nu este recomandată folosirea apei de la robinet. Cea mai bună apă are conductivitatea sub 1uS pe centimetru cub. Argintul trebuie să fie pur, 99,99%. Este foarte important ca să nu conţină plumb în aliaj, plumbul este foarte toxic chiar şi în cantităţi extrem de mici deoarece particulele foarte mici de plumb şi foarte multe au totuşi o suprafaţă mare de contact. Argintul  puritate 99,9% nu este deloc recomandat iar cel şi mai mic sub nicio formă, vă riscaţi sănătatea. Tocmai din această cauză argintul coloidal îşi are renumele pătat, deoarece unii oameni, din ignoranţă sau din “merge şi asa” au trecut cu vederea aceste atenţionări având ulterior probleme. Un argint coloidal de calitate conţine particule super-fine de argint, de dimensiuni nanometrice (>50nm), care sunt suspendate un timp nedefinit în apă distilată sau demineralizată. Dacă argintul coloidal conţine deopotrivă atât nano-particule cât şi ioni de argint, el este cu atât mai bun cu cât proporţia particule/ioni este mai mare.

Singura modalitate absolut sigură de a determina cât de coloidal şi cât de pur este un „argint coloidal” este analiza de laborator. Totuşi, pentru o evaluare sumară dar nu şi suficientă a caracteristicilor sale se pot folosi şi metode la îndemâna oricui. Aspectul argintului coloidal de cea mai bună calitate este transparent. Culorile gălbui sau mai întunecate indică de obicei o suspensie de particule prea mari, ce tind să se precipite în partea de jos a recipientului, şi nu sunt coloizi reali.

O metodă bună pentru a vedea dacă respectivul lichidul transparent este un coloid este evidenţierea efectului Faraday-Tyndall. Acesta presupune trecerea unui fascicul intens de lumină printr-un flacon transparent plin cu lichid; dacă lichidul este coloidal, drumul luminii prin flacon va fi vizibil în formă de con, datorită împrăştierii luminii în particulele de coloid. Dacă lichidul respectiv este mai degrabă o suspensie, ce tinde să se precipite, având particule prea mari pentru a fi un coloid, conul va fi mai evident în partea inferioară a recipientului şi, eventual, vom putea observa un precipitat pe fundul vasului. O altă metodă de testare implică adăugarea de acid, bază sau sare peste soluţia respectivă de argint coloidal. Dacă lichidul conţine substanţe care nu reacţionează cu electrolitul adăugat, nu se petrece nimic nici după câteva zile. Dacă soluţia reacţionează cu electrolitul – bază cu acid, de exemplu – se observă imediat o transformare – în culoare, de exemplu. Dacă lichidul testat este într-adevăr argint coloidal (sau altă dispersie coloidală hidrofobă), atunci, într-o primă fază, nu se observă nimic iar mai apoi, în decurs de câteva minute sau ore, lichidul se clarifică, deoarece particulele de coloid îşi vor pierde sarcina electrică superficială pozitivă şi se vor putea aglomera în particule mai mari. Aceste particule mai mari vor cădea apoi pe fundul vasului unde, în general, se disting foarte greu pentru o concentraţie mică de argint.

Dacă un produs conţine un stabilizator sau oligoelemente, altele decât argintul, este inferior. Dacă un produs necesită refrigerare, înseamnă că el conţine şi un alt element. Recipientul şi pipeta se recomandă a fi din sticlă, plasticul nepermiţând păstrarea coloidului de argint pentru o perioadă îndelungată de timp. Recipientul nu trebuie să permită pătrunderea în interior a razelor ultraviolete. Cele mai potrivite culori pentru sticlele în care se pastrează argintul coloidal sunt: brun-chihlimbar închis şi albastru-cobalt. Unele produse cu concentraţii mari de argint (peste 50ppm) pot să nu fie foarte sigure, concentraţiile standard folosite de cabinetele medicale internaţionale fiind de 10-20ppm.

Posted in Sănătate | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

Gabi Vacuţă – Arheoceramik. Cucuteni 5000. Cocosul de Hurez.


www.targuldelasat.ro/cococi-ionel > Ceramică neolitica de Vadastra lucrata cu ajutorul tehnicii arhaice, decorate manual cu simboluri existente pe obiecte descoperite in sit. (site cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013) – Cumpararea obiectelor din catalog se poate face doar contactand mesterul care le-a realizat. Va sugeram sa cumparati mai multe obiecte de la acelasi mestesugar, astfel incat costul de transport sa reprezinte mai putin din totalul comenzii dumneavoastra.

www.artizanescu.ro/ceramica-de-cucuteni_pagina >  ARTIZANESCU.RO este un magazin online de traditii romanesti, proprietate a S.C. Mateescu Edit S.R.L. (Editura MATEESCU), unde iubitorii culturii populare de la noi pot gasi obiecte lucrate manual, facute cu migala si pricepere de catre mesteri de pe tot cuprinsul tarii.

Prin demersul nostru incercam sa aducem in casele oamenilor de aici, dar mai ales celor plecati peste mari si tari, la munca sau stabiliti in strainatate, un colt, cat de mic, din Patria lor, in speranta ca dorul de glia strabuna le va fi alinat.

In perioada 27-29 iunie 2014, în Parcul Copou din Iaşi, a avut loc cea de-a XXXII-a ediţie a Târgului naţional de ceramică „CUCUTENI 5000” 

Povestea Târgului de ceramica “COCOSUL DE HUREZ” începe în vara anului 1971 pe malul batrânului Alutus, atunci când organizatorii Festivalului de folclor “Cântecele Oltului” au avut harul să adauge la această sărbatoare a cântecului, jocului şi portului popular, sărbătoarea lutului, a lutului care prinde viaţă în mâinile fermecate ale meşterilor olari. Începând cu 1974 (a IV-a editie), Târgul este aşezat în vatra lui firească, la Horezu, locul unde se desfăşoară – Parcul de la stejarii seculari – oferind fiecărui participant spaţii pentru a-şi expune lucrările. Prin invitarea la târg a olarilor din celelalte centre românesti, maghiare si săseşti, se realizează o foarte buna viziune de ansamblu a olaritului contemporan.

Consiliul Judeţean Argeş şi Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii – Goleşti organizează, în perioada 9 – 20 iulie, 2012, atelierul de creaţie populară Arta olăritului – Ceramica de Cucuteni, ediţia a II-a, sub coordonarea artistului plastic Ion Mitroi, din Roşiorii de Vede, judeţul Teleorman.

www.facebook.com/ceramica-gabi-vacuta

Posted in Etno Art, Old Europe | Tagged , , , , , | Leave a comment

Ceramica de Vădastra, reînviată după aproape șapte milenii de artizanul Ionel Cococi


Ceramica de Vădastra, reînviată după aproape șapte milenii de artizanul Ionel Cococi Meșterul olar Ionel Cococi, din comuna Vădastra, prin ceramica sa lucrată în stil neolitic a reușit să aducă în actualitate o cultură străveche – Vădastra și acest fapt i-a schimbat viața, devenind purtător al valorilor, tradiției și culturii românești în marile capitale europene. Creează replici ale ceramicii neolitice de Vădastra, folosind o tehnică arhaică, prin care vasele de lut sunt ridicate fără roată cu ajutorului șnurului. Realizează ceramică neagră neolitică de tip Vădastra, după o tehnică din perioada 5.000 — 5.500 î.Hr. > ceramicavadastra.sunphoto.ro < poze ceramica

Fotografii: Ionel Cococi / Facebook

A reînviat cultura Vădastra după anul 2000, când a participat voluntar într-un proiect internațional experimental având ca temă cercetarea și revitalizarea culturii Vădastra și implementarea ei în comunitate. În cadrul proiectului, coordonat de profesorul Dragoș Gheorghiu, au fost cercetate relicvele descoperite în sit și s-au pus la punct tehnica de ridicare arhaică, din perioada neolitică, tehnica de decorare, forma vaselor, inclusiv tehnica de ardere, urmărindu-se introducerea în circuitul european a valorilor ceramicii preistorice din România. Cele aflate și descoperite însoțind echipa de cercetători români și străini i-au stârnit curiozitatea, a fost “contaminat”, cum spune. “Totul a început în 2000, în timpul unor cercetări efectuate de o echipă formată din cercetători străini și români, condusă de profesorul Dragoș Gheorghiu. M-am oferit ca voluntar să le dau o mână de ajutor acelor cercetători, pe care nu-i băga nimeni în seamă”, își amintește Cococi. Ionel Cococi afirmă că după plecarea echipei care efectua cercetări curiozitatea l-a determinat să încerce că lucreze singur un vas de ceramică. Acel prim vas îl păstrează și acum. L-a arătat și echipei pe care o însoțise ca voluntar și a fost apreciat. “La următoarea lor venire le-am arătat primul vas. Au fost plăcut surprinși. Vă dați seama că a fost un pas foarte mare, dar ulterior am realizat că cel mai mare avantaj a fost că n-am știut nimic. Am fost nevoit să fac multe experimente, să pun la punct tehnica de ardere, de ridicare. Am fost invitat apoi la București, să țin un curs la Universitatea de Arte. Spuneau că prin materialele folosite de mine am contrazis teoria”, a precizat meșterul olar, care a avut, în ultimul deceniu, expoziții numeroase în țară și peste granițe.

A expus la sediul UNESCO de la Paris, la Comitetul Regiunilor de la Buxelles, la Strasbourg, la Milano și Torino. Explică tainele olăritului și copiilor din comuna Vădastra, unde este instructor la clasa externă de ceramică a Școlii de Arte și Meserii din Slatina. “Vin copii de la clasa a III-a la a VII-a. Sunt plăcut surprins de ce îmi spun părinții acestor copii, îmi mulțumesc pentru că au observat că acasă copiii le vorbesc despre cultura Vădastra”, mai adaugă Cococi. Meșterul olar menționează că în prezent ceramica sa a făcut din Vădastra Cultura Vădastra. Extraordinara Ceramică a Neoliticului 2013 Muzeul Olteniei Craiova Flyerun brand de renume internațional. “Acum Vădastra este recunoscută ca un centru de ceramică, deși din punctul de meu de vedere un centru de ceramică nu are un singur meșter. Vădastra este acum un brand, național și internațional”, a completat artizanul.

El arată că atelierul său și ceramica de tip Vădastra pe care o realizează atrag vizitatori, mai ales specialiști, și numărul lor ar putea crește și ar avea de câștigat și alți meșteri populari dacă ar fi creat un circuit turistic, dacă ar exista un proiect pentru investiții în ateliere și pensiuni, deoarece în județ sunt creatori populari care se disting în peisajul cultural național și internațional prin creațiile lor și sunt și locuri ce ar putea trezi interesul turiștilor, dar nevalorificate din această perspectivă. “În 2008 au venit la Vădastra 65 de turiști francezi, anul trecut a venit o familie din Germania. Eu am reușit să amenajez atelierul, lucrez la amenajarea unei camere tradiționale, aș vrea în timp să amenajez și un spațiu de cazare. Dacă cineva ar face un proiect pentru obținerea de fonduri nerambursabile pentru ateliere, pentru meșteri populari, pentru pensiuni, ar schimba viața multor oameni. Ar putea să fie pus la punct un circuit turistic”, mai spune Ionel Cococi.

Cultura neolitică Vădastra a fost descoperită în localitatea Vădastra din sudul județului Olt, în punctele Măgura Cetate și Măgura Fetelor, unde au fost efectuate săpături arheologice în a doua parte a secolului al XIX-lea. Primele descoperiri sunt făcute de Cezar Bolliac, în timpul unor “excursii arheologice”. Cultura Vădastra este una dintre cele mai importante culturi neolitice și se distinge prin aspecte particulare de originalitate și perfecțiune atât tipologice, cât și în ceea ce privește tehnica realizării uneltelor, motivele ornamentale, mai ales în sfera dispunerii acestora. Vasele tronconice, castroanele emisferice, fructierele — sunt câteva dintre formele caracteristice pentru ceramica Vădastra. Decorul este executat în tehnica inciziei-exciziei și a încrustației specifice. Spirala, meandrul, triunghiul, rombul, “dinți de lup” sunt câteva dintre motivele decorative ale ceramicii Vădastra. Acestea acoperă întreaga suprafață a vaselor într-o dispunere matematică. Arheologii au descoperit urme ale unor locuințe neolitice, unelte din piatra, silex, os, greutăți pentru războaiele de țesut, fusaiole și ceramică din acea perioadă. Arheologii au arătat că populațiile acestei culturi foloseau animalele de tracțiune în muncile agricole și prelucrau aramă, ceea ce demonstrează gradul de dezvoltare a culturii Vădastra.

 

observatoreuropean.radioromania.ro >> Ionel Cococi explică “Avem aici replici ale ceramicii neolitice de Vădastra, reînviată din anul 2000, în urma unui proiect internaţional finanţat de Banca Mondială şi Guvernul României, prin Universitatea de Arte Bucureşti. În cadrul proiectului, s-au cercetat relicvele descoperite în sit şi s-au pus la punct tehnica de ridicare arhaică, din perioada neolitică, tehnica de decorare, forma vaselor, inclusiv tehnica de ardere. Eu, până în 2000, nu am avut nicio treabă cu arta. M-am oferit ca voluntar, să le dau o mână de ajutor acelor cercetători”. La început a avut doar curiozitatea personală dacă va reuşi să lucreze singur un vas din ceramică. ‘După numai un an de zile şi jumătate, am stârnit un foarte mare interes pentru Şcoala populară de arte şi meserii, pentru Consiliul Judeţean, pentru conducerea Universităţii de Artă, toată lumea spunându-mi că sunt pe drumul cel bun şi că e o mare surpriză că au descoperit o persoană fără studii în domeniul respectiv care să realizeze replici ale ceramicii neolitice de Vădastra’, a mai spus Ionel Cococi. ‘Eu, de-a lungul anilor, am ajuns la concluzia că avantajul meu cel mai mare a fost, la început, că nu am ştiut nimic. Înaintea mea nu a mai fost nimeni care să lucreze ceramică la Vădastra şi a trebuit să experimentez, de la tehnica de ardere, cea de ridicare, de decorare, de uscare şi aşa mai departe’, ne-a spus artistul, care a avut, în ultimul deceniu, expoziţii la sediul UNESCO din Paris, la Strasbourg, Orleans şi Bruxelles. >><< VIDEO

culturavadastra.blogspot.rohiperboreea-nemuritoare.blogspot.ro Cultura Vădastra evoluează în partea de est a Olteniei și în nord – vestul Bulgariei. Această cultură se dezvoltă în prima jumatate și începutul celei de-a doua jumătăți a mileniului 4 i.e.n,  epoca neoliticului mijlociu, fiind denumită după comuna Vădastra (județul Olt).

Cultura Vădastra a atins în cursul evoluţiei sale un înalt grad de dezvoltare, evidenţiat între altele şi de realizările din domeniul plasticii antropomorfe. Întâlnim figurine atât ornamentate cât şi neornamentate, confecţionate dintr-o pastă de lut de foarte bună calitate. Ornamentele sunt executate în tehnica inciziei şi încrustaţiei cu pastă aibă, iar între motivele decorative folosite frecvent se numără spirala şi meandrul. Spirala incizată larg este motivul ornamental folosit cu precădere în zona inferioară a figurinei, marcând fesele şi picioarele. Meandrul incizat fin, pe toată suprafaţa corpului, este motivul cel mai des folosit, se mai întâlnesc romburi sau zig-zag-uri.

Figurina “FETIŢA DE LA HOTĂRANI” impresionează în mod deosebit este redarea amănunţită a fiecărei piese de port împreună cu motivele ornamentale dintre care unele foarte apropiate de cele actual. Cojocul şi ceramica de Vădastra constituie adevărate mărturii ale păstrării modului de viaţă al societăţii tradiţionale, comunităţi preponderent agricole şi practicante ale unor meşteşuguri casnice. Există, în acest sens, argumente care susţin că elementele de decor de pe ceramica şi cojocul de Vădastra sunt contemporane culturii Vădastra, adică aproximativ 6000 de ani.

Cultura Vadastra – harta perioada timpurie si tarzie 5000-4500bc >>

Posted in Etno Art, Old Europe | Tagged , , , , , | Leave a comment

Incredibilul s-a produs, a căzut simbolul securiştilor care au devenit fabulos de bogaţi după 1989 jefuind sistematic statul. 8.08.14 – 1decembrie, Paştile, Crăciunul şi Revelionul la un loc. Camelia Bogdan, o femeie, a spălat obrazul României murdărit de 25 de ani de complicitate, laşitate și prostie.


În anul 1991, o televiziune canadiană difuza un film, “Averea diavolului”, în care, la un moment dat, îl intervieva pe Dan Voiculescu în legătură cu banii din conturile firmei Crescent.
Reporter: În anii ’80 aţi strâns sute de milioane… zeci de milioane de dolari. Unde s-au dus aceşti bani?
Dan Voiculescu: Aceşti bani sunt în conturile Crescent din Cipru. Toţi banii aceştia. Profiturile nete sunt în conturile Crescent din Cipru.
Reporter: Cât valoarează compania acum?
Dan Voiculescu: Nu ştiu… Acesta este un secret, în mod normal, nu? Dacă este un secret, nu vă spun.
Reporter: Îmi puteţi spune dacă profiturile dumneavoastra au ajuns în conturile speciale ale regimului Ceauşescu?
Dan Voiculescu: Nu, domnule.
Reporter: Niciun bănuţ?
Dan Voiculescu: Niciun bănuţ. < cotidianul.ro

Incredibilul s-a produs. Curtea de Apel i-a dublat lui Voiculescu pedeapsa data de Tribunalul Capitalei la fondul procesului. De întreaga procedură de recuperare a prejudiciului şi de sechestru se ocupă DNA, sub conducerea Laurei Codruţa Kovesi. Voiculescu a primit pedeapsa maxima prevazuta in noul Cod penal. C.Vîlcu: CE FEL DE NAŢIUNE SUNTEM NOI? De ce nu ştim, fraţilor, să ne şi bucurăm împreună când e cazul? 10 ani de puşcărie pentru Voiculescu, Antenele cu sediile confiscate, ani grei pentru complicii din dosar… chiar ne-am pierdut şi luciditatea, şi sufletul? Chiar nu înţelegem şi nu simţim ce s-a întâmplat azi? Nu vă daţi seama că e mai tare decât 1 decembrie, Paştile, Crăciunul şi Revelionul la un loc?

politicstand.com/o-femeie-curajoasa-a-spalat-obrazul-romaniei – Autor: Angela Tocilă – Unul dintre cele mai toxice personaje care au populat politica și media românească, mediul de afaceri, șantajistul, devalizatorul, turnătorul Felix a primit 10 ani de închisoare în țara în care judecătorii încă se mai tem să dea sentințe cu executare potenților zilei, politicienilor și escrocilor de tot felul, într-o țară în care mai există corupție în justiție, mai există credința că unii sunt mai egali decât alții în fața legii. Rușinea unei istorii împânzite cu turnătorii și delațiuni care au distrus vieți și au despărțit familii a fost spălată azi de o mână de femeie care nu s-a temut, n-a putut fi cumpărată, șantajată și intimidată. Mâna aceasta de femeie a spălat rușinea atâtor bărbați ce s-au complăcut să închidă ochii și să deschidă buzunarul. Femeia aceasta a spălat obrazul murdărit al României de cei 25 de ani de complicitate și lașitate. Azi este ziua în care vor tremura mulți dintre cei ce au probleme cu legea, când vor înțelege că nu mai sunt în siguranță și că indirect, ne putem lua țara înapoi. 

La Antenei 3 s-a declanșat un circ de prost gust, o scălâmbăială generală care dacă n-ar fi penibilă, ar inspira doar milă. Milă pentru niște oameni care și-au pierdut calea, dacă au avut-o vreodată, care și-au pierdut omenia, dacă au avut-o vreodată, care și-au pierdut respectul de sine, dacă l-au avut vreodată. Decit sa comentez reactia redactiei de la Antena 3, prefer să mă bucur văzând explozia de entuziasm, de speranță a celor care gândesc mai mult sau mai puțin, la fel ca mine. Celor care au înțeles ce cancer cu metastaze este Voiculescu și trustul moșit de el, copilul lui hidos, diform și rău până-n măduva oaselor, Industria urâtului, a mizeriei umane, rușinea unei țări chinuite etern de proprii săi fii nerecunoscători pentru ceea ce li s-a oferit. Lăcomia și setea de putere, aroganța, sentimentul invincibilității, desprinderea de realitate, toate astea au înlesnit înjosirea până la dezumanizarea publicului acestui trust. Inconștienți, ușor de manipulat, amăgiți de adevăruri strâmbe și limbi mieroase, de cuvinte mari, de iluzia respectului și grijii ce li se poartă, mulți români au căzut într-o capcană infernală din care prea puțini se chinuie să scape. De ei mi-e milă pentru că sunt victime. La ei au lucrat anteniștii, la cei mai slabi dintre noi, și încă vor mai lucra o vreme…

Imperiul răului a fost decapitat. Fără maleficul stăpân, zilele sale sunt numărate. Slugile se vor risipi care încotro, părăsind corabia ce se scufundă pentru că pe ele, nu le caracterizează niciunul din cuvintele pe care le rostesc mincinos publicului: onoare, demnitate și curaj. Poate că pentru puțini dintre ei va fi  o lecție de viață, deși am mari îndoieli și drept să spun, nu mă interesează soarta lor. Au acumulat în ani atâta ură încât e imposibil să vadă ceea ce au devenit cu adevărat. Dar sunt puțini, mult mai puțini și mult mai slabi decât ne-am fi imaginat. Condamnarea stăpânului a dovedit-o.

Să ne bucurăm. Nu e nicio rușine să te bucuri când un hoț sau un criminal își primește pedeapsa, iar Voiculescu nu a primit altceva decât ceea ce a meritat, ce și-a căutat. Zece ani de închisoare, parcă nici acum nu-mi vine să cred, deși știu că e adevărat. Știu că mai există speranță, știu că ne putem smulge din mocirlă, știu că putem renaște. Mulțumesc, doamnă Camelia Bogdan, pentru că v-ați făcut meseria pe care tocmai ați reabilitat-o și înnobilat-o!

Florin NEGRUŢIUCultul Dan Voiculescu. 10 ani ai lui pentru cei 25 de ani ai noştri. Un val de satisfacţie străbate la această oră reţelele sociale după condamnarea lui Dan Voiculescu la 10 ani de închisoare. Explicaţia bucuriei generalizate vine din felul în care românii s-au raportat la Justiţie în ultimii ani. Să vezi un grangur pus cu fruntea în ţărână, săltat şi vârât la mititica este forma în care soarta îţi face în sfârşit dreptate şi ţie, cel furat şi umilit în cei 25 de ani de postsecurism. Acesta este, de altfel, sentimentul de Justiţie al românilor, perfect explicabil istoric. El nu are la bază un fundament moral („dacă a greşit, să plătească”), ci o explicaţie pur emoţională.
 

Pe puţini spectatori îi interesează speţa ICA, principalul e că a căzut un bogătan care provine din structurile fostei Securităţi, simbolul primei generaţii de oligarhi care au devenit fabulos de bogaţi după 1989 jefuind sistematic statul. Dupa 25 de ani devine tot mai evident cum a fost furată România de securiştii lui Ceauşescu vopsiţi în capitaliştii tranziţiei. Cei care au inteles si care sarbatoresc caderea Varanului traiesc un sentiment tardiv de dreptate: este reconfortant să-l vadă pe intangibilul Voiculescu, personajul care a ţinut Guverne în palmă, care a plătit o armată de avocaţi şi care a fost apărat seară de seară de o gardă pretoriană de ziarişti-pitbull, aşteptând neajutorat să intre la Rahova. Este un semn că generaţia celor care le-au furat viaţa în anii de tranziţie iese uşor-uşor din scenă, cu pijamalele şi periuţa de dinţi în pungă.

Dan Voiculescu este, cu siguranţă, mai sofisticat decât alţi oligarhi ai României ajunşi la puşcărie. Spre deosebire de mulţi alţii care s-au mulţumit să-şi cheltuiască purcoiul de bani cu care s-au trezit în braţe după Revoluţie, dl. Voiculescu şi-a ţesut o plasă de siguranţă pentru vremuri grele, precum acestea. Aparent greoi şi afişând un aer bonom, a construit o subtilă reţea socială, în care şi-au prins aripile mulţi oameni de bună credinţă. Construcţia n-a fost lipsită de un anume rafinament: pe lângă partidul binecunoscut, aflat mai mereu la guvernare, în ciuda faptului că nu-l votează nimeni, pe lângă trustul media folosit ca armă în politică şi în afaceri, dl. Voiculescu şi-a creat propria societate civilă. A înfiinţat o puzderie de ONG-uri, majoritatea specializate pe drepturile omului, bune de folosit atunci când interesele Omului Voiculescu erau ameninţate de procurori sau de adversarii politici. A cheltuit o avere cu oamenii – academicieni, actori, cântăreţi, sportivi, publicişti, tineri cu calităţi speciale. Când i-a fost greu şi lupta pentru propria libertate a impus-o, n-a avut nicio ezitare să scoată la înaintare în direct valorile României, pe care să le pună scut între el şi Justiţie. În fine, şi-a alcătuit un grup de ziarişti care să-i poarte războiul mediatic şi care au ajuns să trimită, în ultima fază a procesului, scrisori publice de susţinere „pentru Dom’ Profesor”. Şi-a organizat trustul media după principiul de funcţionare al unei biserici, în care ceremonialul – mereu acelaşi, simplu, maniheist, pe înţelesul poporului – este executat în fiecare seară, în care este exorcizat răul, în care se fac mărturisiri de credinţă şi în care deviaţioniştii sunt excomunicaţi fără milă. Pentru că-i trebuia un adversar, a creat un personaj unidimensional, băsistul, esenţa răului în lume.

telespectatori_antena_3.jpg

Pentru că-i trebuia un adversar, a creat un personaj unidimensional, băsistul, esenţa răului în lume. timesnewroman.ro – Alături de mogulul lor! 10 indicii ca să recunoşti telespectatorul tipic al Antenei3 

  • Când îi spui să ridice de pe strada rahatul căţelului, te face băsist;
  • În autobuz e omul care spune că staţiile sunt puse aşa rar pentru că aşa a vrut Băsescu;
  • Mulţi încă nu ştiu să ţină lingura în mână, deşi mănâncă de ani buni de la cantina de ajutor social;
  • Peste 90% cred că Dana Grecu e femeie;
  • Deşi sunt fani Antena3, îi vezi mereu pe la Ştirile de la Ora 5 pe ProTV;
  • Toţi au magneţi la apometru şi au furat cel puţin o dată materiale din digul care îi protejează;
  • Împreună au furat aproape cât a furat mogulul lor;
  • Singurele momente când nu se uită la Antena3 sunt când li se taie curentul;
  • Îşi retrag copilul de la ora de Zoologie pentru că profesoara le-a predat despre varan şi deci e băsistă;
  • Folosesc telecomanda doar pentru a-l da pe Mircea Badea mai tare;
  • În ligheanul Digi cu care prind Antena3 se şi spală. O dată pe an.

Nasul: Premierul Victor Ponta a luat-o pe urmele ”președintelui de 7 minute”, Mircea Geoană. Declarația de solidaritate cu Antena 3, făcută de premier, după condamnarea dlui Dan Voiculescu, ar putea să aibă aceleași urmări ca vizita de la miezul nopții făcută de candidatul la președiniție, Mircea Geoană, candidatului la pușcărie – Sorin Ovidiu Vântu.

Posted in Mafia, Revolucion | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

166-180:The Antonine Plague >Marcomannic Wars. 250-270:The Plague of Cyprian >First Gothic Wars >>The Liberation of Dacia and the end of Rome. 540~750:the Plague of Justinian, 50% population drop >The Slavization of the Balkans. 535–536: Extreme weather events. The continuity of ‘Magna Dacia’.


All the big ‘barbarian’ migrations, were preceded by plagues and social problems. Migrants replaced populations decimated by plagues, plagues definitely killed more people than wars and ‘barbarian killings’. ‘Barbarians’ replaced palace civilizations with rural civilizations, they replaced centralized societies based on slavery and inequities with more decentralized and democratic  societies.

Goths, slavs, huns, avars and so on, were in fact mixed and numerous tribes, with a continuous substratum and changing military elites. They all gained momentum in the ‘Old Europe’/Magna Dacia area, the Carpathian-Danubian human reservoir plus the 2 main R1a launching pads ie the NW Pontic steppes & the Pannonian  steppes. They all started in the same area, the area which first repopulated Europe after the last Ice Age, the area that produced the largest European population – the geto-thraces, from where the celts colonised Western Europe, returning back in the end as various ‘Germanic tribes’ to finish the Roman Empire, together with the Free Dacians. All these tribes had a continuous substratum based on the Old Europe population, with the epicenter in present day Romania, the ‘Dacian epicenter’, with different R1b and R1a mixtures. Some of these FEDERATIONS had more R1b elites – celts, goths, germanic tribes, some had more R1a elites – scyths, sarmatians, ‘huns’, avars, slavs, bulgars, with very small asian mixtures – the real huns, the real bulgarians, and later the real Hungarians ..

The conquest of the Dacian gold mines was the last big Roman victory, the retreat from Dacia was first of Rome’s long-term possessions to be abandoned. The death of Decebal in 106 was only the beginning of a continuous pressure from the Free Dacian areas, so many attacks/wars with 2 big waves in 166-180 and in 250-270, which led to the Liberation of Dacia and eventually to the end of the Roman empire. << istorieveche.ro/2014/23-de-razboaie-si-rascoale-dacice-intre-106-271-d-hr

The plagues contributed to the ethnogenesis of present day nations. Urban and  plain areas were of course more exposed to plague decimation, (and to military occupation / decimation) than rural, mountain areas. Decimated areas were filled up with ‘barbarian’ migrants, the Dacian/Carpathian epicenter had the best continuity while the Pontic, the Pannonic and the South of the Danube plains were filled up with more slavic, bulgarian and hungarian migrants.


0] Demography. (to be researched). Historians’ estimates of the population of Roman Dacia range from 650,000 to 1,200,000. (!?) Free Dacia had probably a population 2 times bigger than the population of Roman Dacia, ie 1,2 to 2,4 million. The Pannonian planes plus NW Pontic plains another 1,2-2,4millions. The Antonine Plague killed an estimated 5 million people. The Plague of Cyprian  probably killed another 5 million people. It is estimated that the Plague of Justinian caused Europe’s population to drop by around 50% between 541 and 700.

en.wikipedia.org/wiki/Medieval_demography > Late Antiquity saw various indicators of Roman civilization begin to decline, including urbanization, seaborne commerce, and total population. Only 40% as many Mediterranean shipwrecks have been found for the 3rd century as for the 1st.[2] During the period from 150 to 400, the population of the Roman Empire is estimated[by whom?] to have fallen from 70 million to 50 million, a decline of almost 30%. Proximate causes of the population decrease include the Antonine Plague, Plague of Cyprian, and the Crisis of the Third Century. European population probably reached a minimum during the Extreme weather events of 535–536 and the ensuing Plague of Justinian. Some have connected this demographic transition to the Migration Period Pessimum, when there was a decrease in global temperatures that impaired agricultural yields. The Early Middle Ages saw a continued de-urbanization of the population, but relatively little population growth because of continued political instability with Viking expansion in the north, Arab expansion in the south and to the east Slavs and Magyars.[1] This rural, uncertain life spurred the development of feudalism and the Christianization of Europe.Estimates of the total population of Europe are speculative, but at the time of Charlemagne it is thought to have been between 25 and 30 million, and of this more than half were in the Carolingian Empire that covered modern France, the Low Countries, western Germany, Austria, Slovenia, northern Italy and part of northern Spain.

en.wikipedia.org/wiki/Classical_demography > The population of the entire Greek civilization (Greece, the Greek-speaking populations of Sicily, the coast of western Asia Minor, and the Black Sea) in the 4th century BC was recently estimated to be 8,000,000 to 10,000,000. This is over ten times the population of Greece during the 8th century BC, about 700,000 people. The population of Sicily is estimated to range from about 600,000 to 1 million in the 5th century BC. The island was urbanized, and its largest city alone, the city of Syracuse, having 125,000 inhabitants or about 12% to 20% of the total population living on the island. With the other 5 cities probably having populations of over 20,000, the total urban population could have reached 50% of the total population.

There are many estimates of the population for the Roman Empire, that range from 45 million to 120 million with 55-65 million as the classical figure. More modern estimates place this number at the higher end (80-120 million). Russell’s 1958 estimate for the population of the empire in 1 AD: Total Empire – 46.9m. European part – 25m. Asian part – 13.2m. North African part – 8.7m. European areas outside the Empire – 7.9m. Estimates for the population of mainland Italia, including Gallia Cisalpina, at the beginning of the 1st Century AD range from 6,000,000 according to Beloch in 1886, 6,830,000 according to Russell in 1958, less than 10,000,000 according to Hin in 2007,[13] and 14,000,000 according to Lo Cascio in 2009


1] The Free Dacians. en.wikipedia.org/wiki/Roman_Dacia >>  The Free Dacians who bordered the roman province, allying themselves with the Sarmatians, hammered the province during the reign of Marcus Aurelius. Following a calmer period covering the reigns of Commodus through to Caracalla (180-217 AD), the province was once again beset by invaders, this time the Carpi, a Dacian tribe in league with the newly arrived Goths, who in time became a serious difficulty for the empire. Finding it increasingly difficult to retain Dacia, the emperors were forced to abandon the province by the 270s, becoming the first of Rome’s long-term possessions to be abandoned. Dacia was devastated by the Goths, Taifali, Bastarns together with the Carpi in 248-250, by the Carpi and Goths in 258 and 263, the Goths and Heruli in 267 and 269.[3][4] Ancient sources implied that Dacia was virtually lost during the reign of Gallienus (253-268), but they also report that it was Aurelian (270-275) who relinquished Dacia Traiana. He evacuated his troops and civilian administration from Dacia, and founded Dacia Aureliana with its capital at Serdica in Lower Moesia.

en.wikipedia.org/wiki/Bastarnae >> +R1b+R1a >> The ethno-linguistic affiliation of the Bastarnae was probably Germanic, which is supported by ancient historians and modern archeology.[1][2] However, some ancient literary sources imply Celtic or Scytho-Sarmatian influences.[2] The most likely scenario is that they were originally a group of East Germanic tribes, originally resident in the lower Vistula river valley.[3][4] In ca. 200 BC, these tribes then migrated, possibly accompanied by some Celtic elements, southeastwards into the North Pontic region. Some elements appear to have become assimilated, to some extent, by the surrounding Sarmatians by the 3rd century.

en.wikipedia.org/wiki/Roxolani >> +R1a >> In the mid-1st century AD, the Roxolani began incursions across the Danube into Roman territory. One such raid in AD 68/69 was intercepted by the Legio III Gallica with Roman auxiliaries, who destroyed a raiding force of 9,000 Roxolanian cavalry encumbered by baggage. The Roxolani avenged themselves in AD 92, when they joined the Dacians in destroying the Roman Legio XXI Rapax. During Trajan’s Dacian Wars, the Roxolani at first sided with the Dacians, providing them with most of their cavalry strength, but they were defeated in the first campaign of AD 101–102. They appear to have stood aside as neutrals during Trajan’s final campaign of AD 105–106, which ended in the complete destruction of the Dacian state. The creation of the Roman province of Dacia brought Roman power to the very doorstep of Roxolani territory. The Emperor Hadrian reinforced a series of pre-existing fortifications and built numerous forts along the Danube to contain the Roxolani threat. They are known to have attacked the Roman Province of Pannonia in 260; shortly afterwards contingents of Roxolani troops entered Roman military service. Like other Sarmatian peoples, the Roxolani were conquered by the Huns in the mid-4th century.

en.wikipedia.org/wiki/Costoboci >> +R1a+R1b >> The origin of the Costoboci is uncertain.[60] The mainstream view is that they were a Dacian tribe, among the so-called “Free Dacians” not subjected to Roman rule.[61][62][63]However some scholars suggested they were Sarmatian,[64][13] Slavic,[65] Germanic,[66] Celtic,[citation needed] or Dacian with a Celtic superstratum. During the period 400-200 BC, Transylvania and Bessarabia saw intensive Celtic settlement, as evidenced by heavy concentrations of La Tène-type cemeteries.[91]Central Transylvania appears to have become a Celtic enclave or unitary kingdom, according to Batty.[92] Ptolemy lists 3 tribes as present in Transylvania: (west to east): the Taurisci, Anartes and Costoboci.[93] The first two are generally considered by scholars to be of Celtic origin. The Lipitsa culture displays numerous Celtic features. The presence, throughout the region identified by ancient geographers as inhabited by the Costoboci (SW Ukraine, northern Moldavia and Bessarabia), interspersed among the sites of sedentary cultures such as Lipitsa, of distinct Sarmatian-style inhumation cemeteries dating from the 1st and 2nd centuries AD….The Costoboci have been linked, on the basis of their geographical location, with the Lipiţa culture.[71][72][73] This culture’s features, especially its pottery styles and burial customs, have been identified as Dacian by some scholars,[74][75] leading to the conclusion that the Costoboci were an ethnic-Dacian tribe.[76]According to Jazdewski, in the early Roman period, on the Upper Dniestr, the features of the Lipita culture indicate ethnic Thracians under strong Celtic cultural influence, or who had simply absorbed Celtic ethnic components.[77]

In AD 167 the Roman legion V Macedonica, returning from the Parthian War, moved its headquarters from Troesmis in Moesia Inferior to Potaissa in Dacia Porolissensis,[97][98] to defend the Dacian provinces against the Marcomannic attacks. Taking the opportunity,[99] in 170[100][88][101] or 171,[88][102] the Costoboci invaded Roman territory.[89] Meeting little opposition, they swept through and raided the provinces of Moesia Inferior, Moesia Superior, Thracia, Macedonia and Achaea, they reached Athens where they sacked the famous shrine of the Mysteries at Eleusis. In the same period the Costoboci may have attacked Dacia. Soon after AD 170,[126] the Vandal Astingi, under their kings, Raus and Raptus, occupied the territory of the Costoboci but they were soon attacked by another Vandal tribe, the Lacringi.

en.wikipedia.org/wiki/Iazyges >> +R1a >> The Iazyges (Jazyges is an orthographic variant) were an ancient Iranian nomadic tribe. Known also as Jaxamatae, Ixibatai, Iazygite, Jászok and Ászi, they were a branch of the Sarmatian people who, c. 200 BC, swept westward from Central Asia onto the steppes of what is now Ukraine.[1] Little is known about their language, but it was one of the Iranian languages. The Iazyges first make their appearance along the Sea of Azov, known to the Ancient Greeks and Romans as the Maeotis. They are referred to by the geographer Ptolemy as the Iazyges Metanastae (wandering or migrant Iazyges). From there, the Iazyges moved west along the shores of the Black Sea to what is now Moldova and the southwestern Ukraine. They served as allies of Mithradates VI Eupator, king of Pontus (in what is now North-Western Turkey), in his wars against the Romans (c. 88–84 BC). In 78–76 BC, the Romans sent a punitive expedition over the Danube in an attempt to overawe the Iazyges. The prime enemy of Rome along the lower Danube at this time were the Dacians. When the Dacian kingdom built up by Burebista began to collapse, the Romans took advantage and encouraged the Iazyges to settle in the Pannonian plain, between the Danube and the Tisa Rivers. They were divided into freemen and serfs (Sarmatae Limigantes). These serfs had a different manner of life and were probably an older settled population, enslaved by nomadic masters. The Romans wanted to finish off Dacia, but the Iazyges refused to cooperate. The Iazyges remained nomads, herding their cattle across what is now southern Romania every summer to water them along the Black Sea; a Roman conquest of Dacia would cut that route. In 92 May the Iazyges shattered the Roman Legio XXI Rapax. In 107, Trajan sent his general, Hadrian, to force the Iazyges to submit. In 117, Trajan died, and was succeeded as emperor by Hadrian, who moved to consolidate and protect his predecessor’s gains. While the Romans kept Dacia, the Iazyges stayed independent, accepting a client relationship with Rome. In the summer of 166, while the Romans were tied down in a war with Parthia, the peoples north of the Danube, the Marcomanni, the Naristi, the Vandals, the Hermanduri, the Lombards and the Quadi, all swept south over the Danube to invade and plunder the exposed Roman provinces. The Iazyges joined in this general onslaught in which they killed Calpurnius Proculus, the Roman governor of Dacia. The Roman emperor Marcus Aurelius spent the rest of his life trying to restore the situation (see the Marcomannic Wars). In 170, the Iazyges defeated and killed Claudius Fronto, Roman governor of Lower Moesia. Operating from Sirmium (today Sremska Mitrovica, Serbia) on the Sava river, Marcus Aurelius moved against the Iazyges personally. After hard fighting, the Iazyges were pressed to their limits.


2] 166-180:The Antonine Plague>Marcomannic Wars. The 161-166 war with Parthia had unforeseen and great consequences for the Roman Empire. The returning troops brought with them a plague, the so-called Antonine Plague, which would eventually kill an estimated 5 million people,[4] severely weakening the Empire.

en.wikipedia.org/wiki/166 >> End of the war with Parthia: The Parthians leave Armenia and eastern Mesopotamia, which both become Roman protectorates. A plague (possibly small pox), comes from the East and spreads throughout the Roman Empire, lasting for roughly twenty years. The Lombards invade Pannonia (modern Hungary). They are quickly dispatched by the Roman Army. Dacia is invaded by barbarians. Conflict erupts on the Danube frontier between Rome and the Germanic tribe of the Marcomanni.

wiki/Marcomannic_Wars >> The Marcomannic Wars (Latin: bellum Germanicum et Sarmaticum, “German and Sarmatian War”)[1][2] were a series of wars lasting over a dozen years from about 166 until 180. Roman expedition against the Iazyges and the Germanic invasion of Italy. In the autumn of 169 the Romans had gathered their forces and intended to subdue the independent tribes especially the Iazyges but the Iazyges defeat and kill Claudius Fronto, Roman governor of Lower Moesia. In the same time to the east, the Costoboci crossed the Danube, ravaged Thrace and descended the Balkans, reaching Eleusis, near Athens. The most important and dangerous invasion however, was that of the Marcomanni in the west. Their leader, Ballomar, had formed a coalition of Germanic tribes. They crossed the Danube and won a decisive victory over a force of 20,000 Roman soldiers near Carnuntum. Ballomar then led the larger part of his host southwards towards Italy, while the remainder ravaged Noricum. The Marcomanni razed Opitergium (Oderzo) and besieged Aquileia. This was the first time hostile forces had entered Italy since 101 BC, when Gaius Marius defeated the Cimbri and Teutones. In 175 the Romans focused their attention on the Iazyges living in the plain of the river Tisza (expeditio sarmatica). After a few victories, a treaty was signed. According to its terms, the Iazyges King Zanticus delivered 100,000 Roman prisoners and, in addition, provided 8,000 auxiliary cavalrymen, most of whom (5,500) were sent to Britain.[10][11]Upon this, Marcus assumed the victory title “Sarmaticus“. The war had exposed the weakness of Rome’s northern frontier, and henceforth, half of the Roman legions (16 out of 33) would be stationed along the Danube and the Rhine. Numerous Germans settled in frontier regions like Dacia, Pannonia, Germany and Italy itself. The Germanic tribes were temporally checked, but the Marcomannic Wars were only the prelude of the invasions that would eventually disassemble and end the Western Roman Empire in the 4th and 5th centuries.

3] 250-270:The Plague of Cyprian > First Gothic Wars en.wikipedia.org/wiki/Antonine_Plague >> according to the Roman historian Dio Cassius, the plague caused up to 2,000 deaths a day in Rome, one quarter of those infected. Total deaths have been estimated at five million.[4] The Antonine Plague of 165–180  killed as much as one-third of the population in some areas and devastated the Roman army. Barthold Georg Niebuhr (1776–1831) concluded that ”The ancient world never recovered from the blow inflicted on it by the plague which visited it in the reign of M. Aurelius.” According to the 5th-century Spanish writer Paulus Orosius many towns and villages in the Italian peninsula and the European provinces lost all their inhabitants.

en.wikipedia.org/wiki/Plague_of_Cyprian >> The Plague of Cyprian is the name given to a pandemic, probably of smallpox, that afflicted the Roman Empire from AD 250 onwards during the larger Crisis of the Third Century.[1] It was still raging in 270, when it claimed the life of emperor Claudius II Gothicus. The plague caused widespread manpower shortages in agriculture and the Roman army. Some modern scholars believe that this plague may have been a key driving force behind the spread of Christianity in the Empire. In 250 to 266, at the height of the outbreak, 5,000 people a day were said to be dying in Rome. The plague still raged in AD 270: in the account of the wars against Goths waged by Claudius Gothicus given in the Historia Augusta it is reported that “the survivors of the barbarian tribes, who had gathered in Mount Haemus in the Balkans, were so stricken with famine and pestilence that Claudius now scorned to conquer them further”. And “during this same period the Scythians attempted to plunder in Crete and Cyprus as well, but everywhere their armies were likewise stricken with pestilence and so were defeated.”

en.wikipedia.org/wiki/Crisis_of_the_Third_Century > 4] The Crisis of the Third Century, also known as Military Anarchy or the Imperial Crisis, (AD 235–284) was a period in which the Roman Empire nearly collapsed under the combined pressures of invasion, civil war, plague, and economic depression. The Crisis began with the assassination of Emperor Alexander Severus at the hands of his own troops, initiating a fifty-year period in which 20–25 claimants to the title of Emperor, mostly prominent Roman army generals, assumed imperial power over all or part of the Empire. 26 men were officially accepted by the Roman Senate as emperor during this period, and thus became legitimate emperors. By 258–260, the Empire split into three competing states: the Gallic Empire, including the Roman provinces of Gaul, Britannia and (briefly) Hispania; the Palmyrene Empire, including the eastern provinces of Syria Palaestina and Aegyptus; and the Italian-centered and independent Roman Empire, proper, between them.Later, Aurelian (270–275) reunited the empire; the Crisis ended with the ascension and reforms of Diocletianin 284.

With the onset of the Crisis of the Third Century, however, this vast internal trade network broke down. Before the crisis an interchange of goods between the various provinces reached a scale unprecedented in previous history and not repeated until a few centuries. After the crisis large landowners, no longer able to successfully export their crops over long distances, began producing food for subsistence and local barter. Rather than import manufactured goods from the empire’s great urban areas, they began to manufacture many goods locally, often on their own estates, thus beginning the self-sufficient “house economy” that would become commonplace in later centuries, reaching its final form in the Middle Ages’ manorialism. The common free people of the Roman cities, meanwhile, began to move out into the countryside in search of food and better protection. Made desperate by economic necessity, many of these former city dwellers, as well as many small farmers, were forced to give up hard-earned basic civil rights in order to receive protection from large land-holders. In doing so, they became a half-free class of Roman citizen known as coloni. They were tied to the land, and in later Imperial law their status was made hereditary. This provided an early model for serfdom, the origins of medieval feudal society and of the medieval peasantry.


5] The ‘Dacian’ Emperors. en.wikipedia.org/wiki/Regalianus > Regalianus (died 260) was a Dacian general [3] who turned against the Roman Empire and became himself emperor.  About his origin, the Tyranni Triginta says he was a Dacian, a kinsman of Decebalus.[4] He probably was of senatorial rank, and had received military promotion from the Emperor Valerian. The local population, facing the threat of theSarmatians, elected Regalianus emperor,[7] who raised his wife, Sulpicia Dryantilla, who was of noble lineage, to the rank of Augustato strengthen his position.[5] Regalianus bravely fought thereafter against the Sarmatians. Short time after his victory, he was killed by a coalition of his own people and of the Roxolani.[5]

en.wikipedia.org/wiki/Aureolus > Manius Acilius Aureolus (died 268) was a Roman military commander and would-be usurper. He was one of the so-called Thirty Tyrants who populated the reign of the Emperor Gallienus. Of humble Daco-Roman origins, he was ‘made’ by the Emperor Gallienus and proved himself to be one of the most brilliant and innovative soldiers of the age. However, he later turned against his benefactor, and was destroyed in the political turmoil that surrounded the Emperor’s assassination in a conspiracy orchestrated by his senior officers. Zonaras says that he was a herdsman[5] born in the Roman province of Dacia, north of the Danube. It may be conjectured that, like many Dacians, he enlisted in the Roman Army as a young man and had the good fortune to come to the attention of the Emperor Gallienus. When Gallienus was murdered it is possible Aureolus made his own bid for the Purple if a rather obscure issue of coinage is to be believed. However, as Aureolus had earlier offered his allegiance to Postumus it seems likely that he made this last defiant gesture – if indeed he did make it – only when Postumus failed to take advantage of the turmoil in Italy. Aureolus’s end came when he surrendered to Claudius Gothicus. However, apparently before Claudius could decide what to do with him, Aureolus was murdered by Claudius’s Praetorian Guard, supposedly in revenge for Aureolus’s rebellion against Gallienus.

<formula-as.ro/imparatii-daci-ai-romei> Intrat ca soldat de rand in armata romana, a castigat simpatia imparatului Valerianus si a ajuns ingrijitor al cavaleriei. Dupa ce a castigat si increderea lui Gallienus (succesorul lui Valerian la tron), a fost trimis de imparat in anul 265 sa lupte impotriva unui uzurpator din Galia, Postumus, dar Aureolus s-a aliat cu acesta impotriva imparatului de la Roma. A fost proclamat suveran la Mediolanum de catre armatele sale, in anul 268. Totul se petrecea in plina criza politica a imperiului, celebra criza a secolului al Iii-lea, cand s-au succedat la tronul Romei o multime de imparati, mai toti provinciali, mai adesea sprijiniti de armata. Gallienus a pornit impotriva celui de-al doilea dac autoproclamat imparat, Aureolus, care i-a cerut ajutor lui Postumus. Acesta insa l-a refuzat, tradand prietenia care ii lega. Totusi, cel care a murit in asediul de la Mediolanum a fost Gallienus, iar Aureolus a reusit sa-si pastreze titlul, pana in vremea lui Aurelian, dar a fost tradat si ucis, ca si Regalian, de propriii lui soldati.

en.wikipedia.org/wiki/Galerius > Galerius was born in Serdica,[13] though some modern scholars consider the strategic site where he later built his palace named after his mother – Felix Romuliana (Gamzigrad) – his birth and funeral place.[10] His father was a Thracian and his mother Romula was a Dacian woman, who left Dacia because of the Carpians‘ attacks. He later campaigned across the Danube against the Carpi, defeating them in 297 and 300. He served with distinction as a soldier under Emperors Aurelian and Probus, and in 293 at the establishment of the Tetrarchy, was designated Caesar along with Constantius Chlorus, receiving in marriage Diocletian‘s daughter Valeria (later known as Galeria Valeria), and at the same time being entrusted with the care of the Illyrian provinces. After a few years campaigning against Sarmatians and Goths on the Danube, he received command of the legions on the eastern Imperial limits.

According to Lactantius, Galerius affirmed his Dacian identity and avowed himself the enemy of the Roman name once made emperor, even proposing that the empire should be called, not the Roman, but the Dacian Empire, much to the horror of the patricians and senators. He exhibited anti-Roman attitude as soon as he had attained the highest power, treating the Roman citizens with ruthless cruelty, like the conquerors treated the conquered, all in the name of the same treatment that the victorious Trajan had applied to the conquered Dacians, forefathers of Galerius, two centuries before.

en.wikipedia.org/wiki/Licinius > Licinius I (Latin: Gaius Valerius Licinianus Licinius Augustus;[note 1][3][4] c. 263 – 325), was a Roman emperor from 308 to 324. For the majority of his reign he was the colleague and rival of Constantine I, with whom he co-authored the Edict of Milan that granted official toleration to Christians in the Roman Empire. He was finally defeated at the Battle of Chrysopolis, before being executed on the orders of Constantine I. Born to a Dacian peasant family in Moesia Superior, Licinius accompanied his close childhood friend, the future emperor Galerius, on the Persian expedition in 298.

en.wikipedia.org/wiki/Maximinus_II > Maximinus II also known as Maximinus Daia or Maximinus Daza, was Roman Emperor from 308 to 313. He became embroiled in the Civil wars of the Tetrarchy between rival claimants for control of the empire, in which he was defeated by Licinius. He was born of Dacian peasant stock to the sister of the emperor Galerius near their family lands around Felix Romuliana, a rural area then in the Danubian region of Moesia, now Eastern Serbia. He rose to high distinction after joining the army.

en.wikipedia.org/wiki/Constantinian_dynasty > The Constantinian dynasty is an informal name for the ruling family of the Roman Empire from Constantius Chlorus (†305) to the death of Julian in 363. It is named after its most famous member, Constantine the Great who became the sole ruler of the empire in 324.

en.wikipedia.org/wiki/Constantine_the_Great > Constantine the Great was Roman Emperor from 306 to 337. The age of Constantine marked a distinct epoch in the history of the Roman Empire.[5] He built a new imperial residence atByzantium and named it New Rome. However, in Constantine’s honor, the Romans called it Constantinople, which would later be the capital of what is now known as the Byzantine Empire for over one thousand years. His father was Flavius Constantius, a native of Dardania province of Moesia (later Dacia Ripensis). Constantine’s mother was Helena, a Thracian woman of low social standing. en.wikipedia.org/wiki/Arch_of_Constantine > On the top side of the Arch of Constantine, large sculptures representing Dacians can be seen.

formula-as.ro/2007/imparatii-daci-ai-romei > Dar cel mai mare imparat roman de origine dacica este Constantin, primul imparat crestin din istorie. S-a nascut la sud de Dunare, la Naissus, in Serbia de astazi, pe atunci provincia Moesia Superior. Tatal sau, imparatul Constantius Chlorus, era tot din Naissus. In anul 325, in vremea conciliului de la Niceea, la Naissus este atestat un episcop care isi spune “Dacus”. Prezenta dacilor la sudul Dunarii, atat inainte de cucerirea Daciei cat si dupa aceea, este incontestabila. Deci, Constantin era, mai exact, un moeso-dac. Desi nu stim in ce fel dacismul sau i-a influentat actiunile, stim sigur un lucru: el este cel care, la doar doua secole dupa cucerirea Daciei, spoliaza monumentele din splendidul for al lui Traian. Marea friza de piatra a lui Traian, masurand peste 30 de metri (dupa altii mult mai mult) si fiind a treia ca marime din intreaga antichitate, este sparta in bucati de Constantin. Patru bucati sunt incastrate in arcul sau de triumf de la Roma, dupa ce figura lui Traian este stearsa din reprezentarile reliefurilor. Mai mult, opt din grandioasele statui de daci, inalte de trei metri, care impodobeau forul lui Traian, sunt scoase de la locul lor si urcate pe Arcul imparatului Constantin. Ce logica sa aiba dislocarea unor statui colosale de daci si plasarea lor pe un monument al unui imparat roman, daca nu faptul ca acesta era nascut tot in tara dacilor? Cu siguranta, Constantin avea o mare pretuire pentru stramosii sai. Documentele ne spun chiar ca ar fi incercat sa aduca Dacia sub stapanirea sa si a refacut podul de peste Dunare. Totusi, cum de a fost posibila aceasta “profanare” a forului lui Traian? Specialistii spun ca era nevoie de material de constructie si ca, in acelasi timp, nu mai existau artisti talentati ca in vremurile anterioare, arta romana aflandu-se intr-un declin evident. E adevarat, pe langa piesele luate din forul lui Traian, pe Arcul lui Constantin exista si reliefuri atribuite de specialisti epocilor lui Hadrian si Marc Aureliu. Deci, Constantin ar fi luat ce i-a placut de pe monumentele predecesorilor sai. Iulian Apostatul ne povesteste ca, dupa ce a vazut pentru prima data forul lui Traian, Constantin a fost abatut timp de mai multe zile, spunand ca el nu va avea niciodata un for atat de grandios. Dar nu este suficienta aceasta explicatie. Oricat de mare ar fi fost lipsa de materiale si de artisti talentati, nici un imparat nu ar fi indraznit sa distruga monumentele unui predecesor, daca acesta era pretuit, memoria sa era onorata si facea parte din galeria sacra a parintilor Romei. Gestul atat de neobisnuit si de socant al plasarii celor opt statui de daci pe Arcul de triumf al lui Constantin isi gaseste in acest fel o explicatie. Statuile de pe arc simbolizeaza obarsia dacica, mandra si iubitoare de libertate, a imparatului. Din aceasta perspectiva, nu ar fi deloc absurd sa ne gandim ca scrierea de capatai a lui Traian despre cucerirea Daciei a disparut, ca si celelalte scrieri ce relateaza acest eveniment dramatic din istoria dacilor, din ordinul lui Constantin. Daca Galerius nu a contribuit la disparitia acestor scrieri, se poate sa o fi facut Constantin.

Constantin cel Mare este cel care a mutat capitala imperiului la Byzantion, numit dupa moartea sa Constantinopol, iar dupa cucerirea de catre turci, in sec. Xv, Istanbul. Orientul a devenit astfel izvorul spiritual si cultural al intregii Europe. In vreme ce occidentul bajbaia in intunericul in care barbarii migratori l-au aruncat, in orient straluceau luminile Bizantului crestin, Noua Roma. Cat de mult a contribuit dacismul lui Constantin la aceasta transferare a gloriei romane in orient este foarte greu de spus. Dar dacii de pe Arcul lui Constantin vegheaza vechea Roma si astazi, semn al dainuirii spiritului dac peste timp.
Elena, mama lui Constantin, era nascuta, se pare, in Asia Mica, intr-o familie foarte modesta. A avut o legatura neoficiala cu Constantius Chlorus, viitorul imparat, si l-a nascut pe Constantin in teritoriul dacic de la sudul Dunarii. Scrierile vechi spun ca Elena a contribuit foarte mult la intarirea crestinismului ca religie a imperiului. Ea a primit titlul de Augusta. Calatorind la Ierusalim, se spune ca a descoperit resturile crucii lui Isus, pe care le-a adus la Roma. Descoperirea s-a facut in urma unor sapaturi pe care ea insasi le-a comandat si coordonat. De aceea, astazi, Sfanta Elena este patroana arheologilor. Sarcofagul sau din porfir rosu egiptean se afla la Muzeul Vatican, in sala numita “Crucea greceasca”. Este ornamentat, in mod destul de bizar, cu scene de lupta. Intre soldatii reprezentati se disting cu claritate figuri de daci, cu inconfundabilele lor caciuli. Sfintii imparati Constantin si Elena, praznuiti de Biserica Ortodoxa la 21 mai, au schimbat definitiv cursul istoriei.

Falsificarea istoriei. Se impune o intrebare: de ce manualele de istorie nu pomenesc nimic despre rolul dacilor in istoria imperiului roman? A existat si continua sa existe o adevarata conspiratie in jurul acestui subiect. Istoricii nostri, dar si unii straini, in special maghiari, au facut tot posibilul pentru a “demonta” originea dacica a unor personaje ajunse pe tronul imparatiei romane. Despre mama lui Galeriu s-a spus ca era o barbara, ba roxolana, ba ilira, ba, in cazul cel mai bun, daca romanizata, desi sursele ne spun raspicat ca era daca de la nordul Dunarii, chiar daca avea nume latin. Despre informatiile pe care ni le da Lactantiu cu privire la Galeriu s-a spus ca nu merita sa fie luate de bune. Despre cele din “Historia Augusta”, care ne atesta originea dacica a lui Regalian, la fel, ca ar fi vorba de niste nascociri. De ce toate acestea? Din doua motive diferite, dar cu un unic scop. Unii istorici maghiari, in frunte cu A. Alfldi (1940), au vrut sa demonstreze ca, dupa abandonarea provinciei, in Dacia nu a mai ramas nici un dac si ca nu a existat nici un fel de continuitate de-a lungul mileniului “intunecat”, pana la venirea maghiarilor in Transilvania. Aparitia unor personaje istorice importante, de obarsie dacica, le incurca socotelile, si au recurs la contestarea surselor documentare, pentru a demonstra ca nu este vorba de daci autentici. Istoricii romani, in schimb, au cautat sa demonstreze ca, dupa abandonarea Daciei, toata populatia ramasa in provincie era deja complet romanizata. Prin urmare, si imparatii de origine dacica trebuiau sa fie tot romani. La acea vreme, “nu trebuiau” sa mai existe decat romani, eventual proveniti din stramosi daci romanizati. Dar faptul ca scrierile la care ne-am referit insista asupra originii dacice a acestor imparati ne arata cu claritate ca ei nu erau daci integral si definitiv romanizati, ci originea lor etnica era foarte importanta. Cunosteau, desigur, limba latina, erau integrati in societatea romana provinciala, dar obarsia lor era dacica. Daca ar fi fost daci complet romanizati, fara sa mai poarte vreo mostenire dacica, li s-ar fi spus romani, pur si simplu, fara prea multa insistenta pe originea etnica. Probabil din acest motiv, istorici precum Constantin Daicoviciu, Radu Vulpe si altii au contestat dacismul lui Regalian ori al lui Galerius (despre Constantin nici nu se discuta, dat fiind ca s-a nascut la sudul Dunarii). Radu Vulpe chiar a insistat asupra faptului ca mama lui Galeriu, Romula, nu era daca, ci provenea dintr-o familie de colonisti iliri stabiliti in Dacia, desi nici un document nu sugera asa ceva. Dupa trei decenii, intr-o alta lucrare a aceluiasi istoric, Romula “devenea” o daca romanizata. In schimb, Dimitrie Cantemir nu se sfia sa-l numeasca pe Aureolus “hatmanul calarimii Avreulus Dacul”. Deci, atat pe istoricii maghiari, cat si pe cei romani, ii deranja existenta unor daci dupa retragerea romanilor din Dacia. Si intr-un caz, si in celalalt, s-a dorit inlaturarea dacilor din istorie, prin incalcarea adevarului stiintific furnizat de izvoarele scrise. Aceasta falsificare persista pana astazi, iar istoria oficiala nu recunoaste originea dacica a acestor imparati. Stergerea dacilor din istorie pare sa fie urmarea unui blestem ce s-a nascut demult, dar continua si astazi. Istoricii nostri desavarsesc opera celor ce au ars scrierile despre daci si i-au lasat intr-un intuneric ce pare sa nu se mai sfarseasca.


6] The ‘Goth’ Federations. en.wikipedia.org/wiki/Goths >> The first incursion of the Roman Empire that can be attributed to Goths is the sack of Histria in 238. Several such raids followed in subsequent decades,[48] in particular the Battle of Abrittus in 251, led by Cniva, in which the Roman Emperor Decius was killed. At the time, there were at least two groups of Goths: the Thervingi and the Greuthungi. Goths were subsequently heavily recruited into the Roman Army to fight in the Roman-Persian Wars, notably participating at the Battle of Misiche in 242. The first seaborne raids took place in three subsequent years, probably 255-257. An unsuccessful attack on Pityus was followed in the second year by another which sacked by Pityus and Trapezus and ravaged large area in the Pontus. In the third year a much larger force devastated large areas of Bithynia and the Propontis, including the cities of Chalcedon, Nicomedia, Nicaea, Apamea, Cius and Prusa. After a 10-year gap, the Goths, along with the Heruli, another Germanic tribe from Scandinavia, raiding on 500 ships,[49]sacked Heraclea Pontica, Cyzicus and Byzantium. They were defeated by the Roman navy but managed to escape into the Aegean Sea, where they ravaged the islands of Lemnos and Scyros, broke through Thermopylae and sacked several cities of southern Greece (province of Achaea) including Athens, Corinth, Argos, Olympia and Sparta. Then an Athenian militia, led by the historian Dexippus, pushed the invaders to the north where they were intercepted by the Roman army under Gallienus.[50] He won an important victory near the Nessos (Nestos) river, on the boundary between Macedonia and Thrace, the Dalmatian cavalry of the Roman army earning a reputation as good fighters. Reported barbarian casualties were 3,000 men.[51] Subsequently, the Heruli leader Naulobatus came to terms with the Romans.[49] The second and larger sea-borne invasion was an enormous coalition consisting of Goths (Greuthungi and Thervingi), Gepids and Peucini, led again by the Heruli, assembled at the mouth of river Tyras (Dniester).[53] The Augustan History and Zosimus claim a total number of 2,000–6,000 ships and 325,000 men.[54] This is probably a gross exaggeration but remains indicative of the scale of the invasion. They ravaged down to the Aegean islands as far as Crete, Rhodes and Cyprus. The fleet probably also sacked Troy and Ephesus, destroying the Temple of Artemis, one of the Seven Wonders of the Ancient World. While their main force had constructed siege works and was close to taking the cities of Thessalonica and Cassandreia, they heard the news that the emperor was advancing. The Goths first attempted to directly invade Italy than they retreated to the Balkan interior. They are engaged near Naissus by a Roman army led by emperor Claudius advancing from the north. The battle most likely took place in 269, and was fiercely contested. Large numbers on both sides were killed but, at the critical point, the Romans tricked the Goths into an ambush by pretended flight. Some 50,000 Goths were allegedly killed or taken captive and their base at Thessalonika destroyed.[51] It seems that Aurelian who was in charge of all Roman cavalry during Claudius’ reign, led the decisive attack in the battle. Some survivors were resettled within the empire, while others were incorporated into the Roman army. The battle ensured the survival of the Roman Empire for another two centuries. In 270, after the death of Claudius, Goths under the leadership of Cannabaudes again launch an invasion on the Roman Empire, but were defeated by Aurelian, who however surrendered Dacia beyond the Danube.

In the late 4th century, the Huns came from the east and invaded the region controlled by the Goths. Although the Huns successfully subdued many of the Goths, who joined their ranks, a group of Goths led by Fritigern fled across the Danube. They then revolted against the Roman Empire, winning a decisive victory at the Battle of Adrianople. By this time the Gothic missionary Wulfila, who devised the Gothic alphabet to translate the Bible, had converted many of the Goths from paganism toArian Christianity. In the 4th, 5th, and 6th centuries the Goths separated into two main branches, the Visigoths, who becamefederates of the Romans, and the Ostrogoths, who joined the Huns.

The Visigoths under Alaric I sacked Rome in 410, defeated Attila at the Battle of the Catalaunian Plains in 451, and founded a kingdom in Aquitaine. The Visigoths were pushed to Hispania by the Franks following the Battle of Vouillé in 507. By the late 6th century, the Visigoths had converted to Catholicism. They were conquered in the early 8th century by the Muslim Moors, but began to regain control under the leadership of the Visigothic nobleman Pelagius, whose victory at the Battle of Covadonga began the centuries-long Reconquista. The Visigoths founded the Kingdom of Asturias, which eventually evolved into modern Spain and Portugal.[7]

After the Ostrogoths successfully revolted against the Huns at the Battle of Nedao in 454, their leader Theodoric the Great settled his people in Italy, founding a kingdom which eventually gained control of the whole peninsula. Shortly after Theodoric’s death in 526, the country was captured by the Byzantine Empire, in a war that devastated and depopulated the peninsula.[6]After their able leader Totila was killed at the Battle of Taginae, effective Ostrogothic resistance ended, and the remaining Goths were assimilated by the Lombards, another Germanic tribe, who invaded Italy and founded a kingdom in the northern part of the country in 567 AD.


7] The ‘Slav’ Federations. en.wikipedia.org/wiki/Plague > The first plague

pandemic from 541 to ~750, spreaded from Egypt to the Mediterranean and to the northwestern Europe, started with the Plague of Justinian.  At its peak the Plague of Justinian (AD 541–542) was killing 10,000 people in Constantinople every day and ultimately destroyed perhaps 40% of the city’s inhabitants. It went on to destroy up to a quarter of the human population of the eastern Mediterranean. In AD 588 a second major wave of plague spread through the Mediterranean into what is now France. It is estimated that the Plague of Justinian killed as many as 100 million people across the world.[23][24] It caused Europe’s population to drop by around 50% between 541 and 700. It contributed to the success of the Arab conquests and to the slavization of the Balkans.

en.wikipedia.org/wiki/South_Slavs>  The Byzantines broadly grouped the numerous Slav tribes into two groups: the Sclaveni and Antes.[8] They are both first encountered in the lower Danube region. From the Danube, they commenced raiding the Byzantine Empire from the 520s, on an annual basis. Large scale Slavic settlement in the Balkans begins in the late 570s and early 580s.[11] Menander, a late 6th-century historian speaks of 100,000 Slavs pouring into Thrace (though likely with some exaggeration)[12] and Illyricum, taking cities and settling down. Most scholars consider the period of 581-584 as the beginning of large scale Slavic settlement in the Balkans. The Avars arrived in Europe in the late 550s.[11] Although their identity would not last, the Avars greatly impacted the events of the Balkans. They settled the Carpathian plain, west of the main Slavic settlements.[13] They crushed the Gepid Kingdom (a Germanic tribe) and pushed the Lombards into Italy, essentially opening up the western Balkans. They asserted their authority over many Slavs, who were divided into numerous petty tribes.[13] Many Slavs were relocated to the Avar base in the Carpathian basin and were galvanized into an effective infantry force. Other Slavic tribes continued to raid independently, sometime coordinating attacks as allies of the Avars. Others still spilled into Imperial lands as they fled from the Avars.[13] The Avars and their Slavic allies tended to focus on the western Balkans, whilst independent Slavic tribes predominated in the east. Following the unsuccessful siege of Constantinople in 626, the Avars’ reputation diminished, and the confederacy was troubled by civil wars between the Avars and their Bulgar and Slav clients.[16] Their rule contracted to the region of the Carpathian basin. Archaeological evidence show that there was intermixing of Slavic, Avar and even Gepid cultures, suggesting that the later Avars were an amalgamation of different peoples. The Avar Khanate finally collapsed after ongoing defeats at the hands of Franks, Bulgars and Slavs (c. 810), and the Avars ceased to exist. What remained of the Avars was absorbed by the Slavs and Bulgars.

Prior to the advent of Roman rule, a number of native or autochthonous populations had lived in the Balkans since ancient times. South of the Jireček line were the Greeks.[22] To the north, there were Illyrians in the western portion (Illyricum), Thracians in Thrace (modern Bulgaria and eastern Macedonia), and Dacians in Moesia (northern Bulgaria and northeastern Serbia) and Dacia (modern Romania).[23] They were mainly tribalistic and generally lacked awareness of any greater ethno-political affiliations. Over the classical ages, they were at times invaded, conquered and influenced by Celts, Greeks and Romans. Roman influence, however, was initially limited to cities later concentrated along the Dalmatian coast, later spreading to a few scattered cities inside the Balkan interior particularly along the river Danube (Sirmium, Belgrade, Niš).[24] Roman citizens from throughout the empire settled in these cities and in the adjacent countryside.[24] The vast hinterland was still populated by indigenous peoples who likely retained their own tribalistic character.

Only certain areas tended to be affected by the raids of the migrants (e.g. lands around major land routes, such as the Morava corridor).[18] The pre-Slavic inhabitants sought refuge inside fortified cities and islands, whilst others fled to remote mountains and forests,[18] joining their non-Romanized kin and adopting a transhumant pastoral lifestyle. The larger cities were able to persevere, even flourish, through the hard times. Archaeological evidence suggests that the culture in the cities changed whereby Roman-style forums and large public buildings were abandoned and cities were modified (i.e. built on top of hills or cliff-tops and fortified by walls). The centerpiece of such cities was the church. This transformation from a Roman culture to a Byzantine culture was paralleled by a rise of a new ruling class: the old land-owning aristocracy gave way to rule by military elites and the clergy. In addition to the autochthons, there were remnants of previous invaders such as “Huns” and various Germanic peoples when the Slavs arrived. Sarmatian tribes (such as theIazyges) are recorded to have still lived in the Banat region of the Danube.[26]

As the Slavs spread south into the Balkans, they interacted with the numerous peoples and cultures already there. Since their lifestyle revolved around agriculture, they preferentially settled rural lands along the major highway networks which they moved along. Whilst they could not take the larger fortified towns, they looted the countryside and captured many prisoners. In his Strategikon, Pseudo-Maurice noted that it was commonplace for Slavs to accept newly acquired prisoners into their ranks.[27] Despite Byzantine accounts of “pillaging” and “looting”, it is possible that many indigenous peoples voluntarily assimilated with the Slavs. The Slavs lacked an organised, centrally ruled organisation which actually hastened the process of willful Slavicisation. The strongest evidence for such a co-existence is from archaeological remains along the Danube and Dacia known as the Ipoteşti-Cândeşti culture. Here, the villages dating back to the 6th century represent a continuity with the earlier Slavic Pen’kovka culture; modified by admixture with Daco-Getic, Daco-Roman and/or Byzantine elements within the same village. Such interactions awarded the pre-Slavic populace protection within the ranks of a dominant, new tribe. In return, they contributed to the genetic and cultural development the South Slavs. This phenomenon ultimately led to an exchange of various loan-words.

Over time, due to the larger number of Slavs, the descendants most of the indigenous populations of the Balkans were Slavicized, an exception being Greece, where the smaller number Slavs scattered there came to be Hellenized over succeeding centuries (aided in time by more Greeks returning to Greece in the 9th century and the role of the church and administration).[28] The Romance speakers within the fortified Dalmatian cities managed to retain their culture and language for a long time,[29] as Dalmatian Romance was spoken until the high Middle Ages. However, they too were eventually assimilated into the body of Slavs. In contrast, the Romano-Dacians in Wallachia managed to maintain their Latin-based language, despite much Slavic influence. After centuries of peaceful co-existence, the groups fused to form the Romanians.

istorieveche.ro/2014/06/25/dovezi-despre-continuitate-dacica-257-1000/

Posted in *****, AIS, Aryans, Dacia, Ethnogenesis | Tagged , , , , , , | 1 Comment