Greece-Aryan waves: 2800-2500bc R1b Troy, 2000-1500bc R1a Macedonians/Ionians/Micenians, 1200BC – R1b Dorians

Map of Neolithic cultures in Europe from approximately 5500 to 6000 years ago

<< 4000-3500BCE. R1b arrive in the Balkans BEFORE R1a – result Cernavoda & Hamagia cultures. Cucuteni and Vinca are not affeacted, yet. >>

<< 2800-2500BCE. Around the Black Sea, in the North of Turkey, in the East of the Balkans – the R1b highway. Old Europe is still resisting, R1b jump over Cucuteni/Vinca culture to ‘Transylvania’, the starting platform from where Western Europe will be conquered. >>

<< 2500-2000 BCE. Most of Cucuteni Culture replaced by Cotsofeni R1b. Cernavoda and Ezero also mixed cultures – Old Europe mixed with R1b, same with Otomani and Glina, R1b military elite controls the area but they will be in the end melted into the Old I2(+J2+E1b1) mixture. R1b controls wester part of Balkans, Bubanj-Hum Maliq Culture. Much of Old Europe is still resisting. Troy also R1b. >>

<< R1b coming from the Caucasus, N&S of Black Sea is ‘jumping’ over Old Europe to conquer Western Europe. R1a coming from the N is ‘jumping’ over Old Europe to conquer the all the Balkans & ‘Greece’. Why the Hittites, such a strong empire, why they were not able to conquer the south shores of the Black Sea? Because that was R1b coridor, from Caucasus to Europe.

In the above maps we can see, according to Eupedia, between 2800-2500BCE, a first R1b migration to the East Balkans and East of Greece, along the shores of the Black Sea, of R1b, coming from Caucasus/Kura Axes Culture and from the South Yamma Open Steppe Culture, Late Yamma Culture = ‘Proto Greek’?. Then between 2000-1500BCE, a second R1a migration of ‘Greco Macedonians and Thracians’ to ‘Bulgaria’ and down to the South of ‘Greece’. >>

clip_image002[11] Greek branch > Little is known about the arrival of Proto-Greek speakers from the steppes. The Mycenaean culture commenced circa 1650 BCE and is clearly an imported steppe culture (R1a). The close relationship between Mycenaean and Proto-Indo-Iranian languages suggest that they split fairly late, some time between 2500 and 2000 BCE. Archeologically, Mycenaean chariots, spearheads, daggers and other bronze objects show striking similarities with the Seima-Turbino culture (c. 1900-1600 BCE) of the northern Russian forest-steppes – R1a, known for the great mobility of its nomadic warriors (Seima-Turbino sites were found as far away as Mongolia). It is therefore likely that the Mycenaean descended from Russia to Greece between 1900 and 1650 BCE, where they intermingled with the locals to create a new unique Greek culture.

Haplogroup R1a probably branched off from R1* during or soon after the Last Glacial Maxium. Little is know for certain about its place of origin. Some think it might have originated in the Balkans or around Pakistan and Northwest India, due to the greater genetic diversity found in these regions. The diversity can be explained by other factors though. The Balkans have been subject to 5000 years of migrations from the Eurasian Steppes, each bringing new varieties of R1a. The most likely place of origin of R1a is Central Asia or southern Russia/Siberia. From there, R1a could have migrated directly to eastern Europe (European Russia, Ukraine, Belarus), or first southward through Central Asia and Iran. In that latter scenario, R1a would have crossed the Caucasus during the Neolithic, alongside R1b, to colonise the Pontic-Caspian Steppe. A third possibility is that R1a tribes split in two around Kazakhstan during the Late Paleolithic, with one group moving to eastern Europe, while the other moved south to Iran.

The Proto-Indo-Europeans originated in the Yamna culture (3300-2500 BCE). Their dramatic expansion was possible thanks to an early adoption of bronze weapons and the domestication of the horse in the Eurasian steppes (circa 4000-3500 BCE). The southern Steppe culture is believed to have carried predominantly R1b (M269 and M73) lineages, while the northern forest-steppe culture would have been essentially R1a-dominant. The first expansion of the forest-steppe people occured with the Corded Ware Culture (see Germanic branch below). The migration of the R1b people to central and Western Europe left a vacuum for R1a people in the southern steppe around the time of the Catacomb culture (2800-2200 Distribution of haplogroup R1a in EuropeBCE). The forest-steppe origin of this culture is obvious from the introduction of corded pottery and the abundant use of polished battle axes, the two most prominent features of the Corded Ware culture. Ancient DNA testing has confirmed the presence of haplogroup R1a1a in samples from the Corded Ware culture in Germany (2600 BCE), from Tocharian mummies (2000 BCE) in Northwest China, from Kurgan burials (circa 1600 BCE) from the Andronovo culture in southern Russia and southern Siberia, as well as from a variety of Iron-age sites from Russia, Siberia, Mongolia and Central Asia. In the above picture is the present day distribution of R1a in Europe. High frequencies of R1a are found in Poland (57.5% of the population), Ukraine (40 to 65%), European Russia (45 to 65%), Belarus (51%), Slovakia (42%), Latvia (40%), Lithuania (38%), the Czech Republic (34%), Hungary (32%), Norway (27%), Austria (26%), Croatia (24%), north-east Germany (24%) Sweden (19%), and Romania (18%).

Migration map of Y-haplogroup R1a from the Neolithic to the late Bronze Age - Eupedia

<< In the above picture we see R1a1a1 coming from the North of Black Sea / Yamma Culture to the lower Danube plains between 4200BCE to 2500BCE, when they started going up the Danube to ‘Germany’. >> > The chiefly Germanic L664 subclade is the only subclade of R1a that migrated alongside the bulk of the Indo-European R1b population, first invading the Balkans, then going up the Danube, then establishing the Unetice culture in Bohemia, eastern Germany and western Poland. After that it seems that R1a-L664 went along the R1b-U106 branch to found the Proto-Germanic culture in the Netherlands, North Germany and Scandinavia. It was redistributed around Western Europe (esp. British Isles) by the Germanic migrations during the Iron Age.

<< So Bulgaria had 2 R1a waves, first L664 subclade that later migrated up the Danube, over Serbia, to Germany, first wave coming alongside the bulk R1b population, than later the ‘Macedonian’ R1a wave. >>

The Neolithic Period in the Greek area spans according to archaeological finds the period between 6800-3200 BC. The neolithic Civilization lasted more than three thousand years and is divided into five main phases, the Aceramic (6800-6500 BC) , the Early Neolithic (6500-5800 BC) ,the Middle Neolithic (5300-4500 BC) and the Late Neolithic or Chalcolithic (4500-3300 BC). 

  • Cycladic (circa 3300 – 2000 BCE)
  • Minoan (circa 2600 – 1200 BCE)
  • Helladic (circa 2800 – 1600 BCE)
  • Mycenaean or Late Helladic (circa 1600 – 1100 BCE)
  • Dark Ages (circa 1100 – 700 BCE)

thelatinlibrary: Aeolians, Dorians, Ionians > During the late 3rd millennium BC there began a series of invasions by tribes from the north who spoke an Indo-European language. Evidence exists that the northerners originally inhabited the basin of the Danube River in southeast Europe. The most prominent of the early invaders, who were to be called the Achaeans, had, in all probability, been forced to migrate by other invaders. They overran southern Greece and established themselves on the Peloponnesus, According to some scholars, a second tribe, the Ionians, settled chiefly in Attica, east-central Greece, and the Cyclades, where they were assimilated to a great degree with the Helladic people. The Aeolians, a third, rather vaguely defined tribe, originally settled in Thessaly. The Trojan War, described by Homer in the Iliad, began about, or shortly after, 1200 BC and was probably one of a series of wars waged during the 13th and 12th centuries BC. It may have been connected with the last and most important of the invasions from the north, which occurred at a similar time and brought the Iron Age to Greece. The Dorians left their mountainous home in Epirus and pushed their way down to the Peloponnesus and Crete, using iron weapons to conquer or expel the previous inhabitants of those regions. The invading Dorians overthrew the Achaean kings and settled, principally, in the southern and eastern part of the peninsula. Sparta and Corinth became the chief Dorian cities. Many of the Achaeans took refuge in northern Peloponnesus, a district afterward called Achaea. Others resisted the Dorians bitterly, and after being subjugated were made serfs and called helots. Refugees from the Peloponnesus fled to their kin in Attica and the island of Euboea, but they later migrated, as did the Aeolians, to the coast of Asia Minor.

Greek dialects after the event or events termed “the Dorian invasion.” Before this, the dialect spoken in the later Dorian range (except for Doris itself) is believed to have been Achaean, from which Attic, Ionic and Aeolic descended. Doric displaced Achaean in southern Greece. > Doris is a small mountainous district in ancient Greece, bounded by Aetolia, southern Thessaly, the Ozolian Locrians, and Phocis; the original homeland of the Dorian Greeks. It lies between Mounts Oeta and Parnassus, and consists of the valley of the river Pindus (Πίνδος), a tributary of the Cephissus, into which it flows not far from the sources of the latter. In the historical period the whole of the eastern and southern parts of Peloponnesus were in the possession of Dorians. From the Peloponnesus the Dorians spread over various parts of the Aegean and its connected seas. In the invasion of Xerxes, Doris submitted to the Persians, and consequently its towns were spared.

Blegen dated the Dorian invasion to 1200 BC. Meanwhile the archaeologists were encountering what appeared to be a wave of destruction of Mycenaean palaces. At approximately this time Hittite power in Anatolia collapsed with the destruction of their capital Hattusa, and the late 19th and the 20th dynasties of Egypt suffered invasions of the Sea Peoples. A theory, reported for instance by Thomas and Conant, attributes the ruin of the Peloponnesus to the Sea Peoples. It is possible that the Mycenaean world disintegrated through “feuding clans of the great royal families”. The possibility of some sort of internal struggle had long been under consideration. Chadwick, after following and critiquing the development of different views, in 1976 settled on a theory of his own:[31] there was no Dorian invasion. The palaces were destroyed by Dorians who had been in the Peloponnesus all along as a subservient lower class.

Mylonas joins two of the previous possibilities. He believes that some developments in Argolis and attempts for recovery after 1200 BC, can be explained by an internal fighting, and by an enemy pressure, by the Dorians. Even if the Dorians, were one of the causes of the Bronze age collapse, there is evidence that they brought with them some new elements of culture. According to the scholar H. Michell:[34] “If we assume that the Dorian invasion took place some time in the twelfth century, we certainly know nothing of them for the next hundred years.” Blegen admitted that in the sub-Mycenaean period following 1200:[26] “the whole area seems to have been sparsely populated or almost deserted.” The problem is that there are no traces of any Dorians anywhere until the start of the Geometric period about 950 BC. It is possible that the destruction of the Mycenaean centres, was caused by the wandering of northern people (Illyrian migration). They destroyed the palace of Iolcos (LH III C-1), the palace of Thebes ( late LH III B), then they crossed Isthmus of Corinth (end of LH III B) they destroyed Mycenae, Tiryns and Pylos, and finally they returned northward. However Pylos was destroyed by a sea-attack, the invaders didn’t leave behind traces of weapons or graves, and it cannot be proved that all the sites were destroyed about the same time.[35] It is also possible that the Doric clans moved southward gradually over a number of years, and they devastated the territory, until they managed to establish themselves in the Mycenaean centres.[33] > Grecii sunt un popor de origine indo-europeană, care în antichitate erau denumiţi eleni. Începând cu anul 2000 î.Hr., o serie de triburi elene (aheii, ionienii, dorienii) vin succesiv din nordul Peninsulei Balcanice şi ocupă la început partea continentală a Greciei de astăzi, după care se răspândesc şi în insulele din jurul Peninsulei Greceşti şi în Asia Mică. Ajunşi în acele locuri, aceste triburi se amestecă cu popoarele neolitice aflate deja acolo şi întemeiază mici regate, guvernate de regi sau de aristocraţi[1]. Un astfel de exemplu este cetatea Micene, construită de ahei. Potrivit legendei, numele de eleni al acestor triburi vine de la un strămoş comun Ellen, ai cărui fii şi nepoţi: Eolus, Dorus, Aheus, Ion, au dat numele principalelor grupări tribale: eolienii, dorienii, aheii şi ionienii[3]. >

● 2500–2000 î.Hr. – cultura minoică timpurie este reprezentată de descoperirile oraşelor-port din estul insulei şi a mormintelor circulare din Mesara (tholoi); extinderea folosirii aramei; nivelul de dezvoltare al civilizaţiei cretane este superior celui al Greciei continentale şi al insulelor din Marea Egee.
● 2000–1580 î.Hr. – se generalizarea metalurgia bronzului şi folosirea roţii olarului; îşi fac apariţia societăţile împărţite în clase sociale; flota cretană domină Mediterana orientală; are loc trecerea scrierii pictografice în scrierea lineară A.
● 1580–1200 î.Hr. – perioada miceniană târzie; apogeul culturii cretane; sunt construite morminte cu cupolă şi fotificaţii (Micene, Tirint, Atena);
● sec. XVI î.Hr. – este reconstruit palatul din Cnossos; insula este unificată sub autoritatea legendarei dinastii Minos din Cnossos.
● cca. 1425 î.Hr. – palatul din Cnossos este distrus din cauza unui incendiu; consolidarea definitivă a dominaţiei aheene; Creta care devine o parte a lumii miceniene; la Cnossos alături de scrierea lineară A, este folosită şi scrierea lineară B.
 ● 2500–1850 î.Hr. epoca helladică timpurie. În zona Mării Egee se formează diferite culturi; în Grecia apare o cultură ţărănească în arealul ce cuprinde Tracia, Boeţia, Attica, Argolida, Focida, Argolida şi Corint; caracteristică: un tip special de olărit – urfimis – şi de ceramică străveche; urmele acestei civilizaţii, care nu este de origine indo-europeană, se regăsesc în denumirile unor localităţi care se termină cu „ntos” şi „ssos”.  Începutul epocii bronzului.
1850–1600 î.Hr. – epoca helladică mijlocie. Are loc imigrarea unor triburi de indo-europeni („protogreci”); ionieni şi eolieni (ahei); are loc o asimilare treptată a populaţiilor autohtone mediteraneană; coexistenţa paşnică alternează cu conflictele armate.
● 1600–1150. î.Hr. – epoca helladică târzie (epoca miceniană); apogeul civilizaţiei bronzului; se consolidează o puternică stratificare socială: domni de origine nobilă (aristoi) sunt luptători care trăiesc în fortăreţe monumentale; preluarea scrierii lineare A şi apariţia scrierii lineare B.
● sec. XV î.Hr. – începe expansiunea puterii şi culturii miceniene în Asia Mică, insulele din Marea Egee şi Creta (incursiuni de jaf); distrugerea palatelor noi; are loc colonizarea Cretei, Rodosului şi Ciprului.
● sec. XIII î.Hr.sunt extinse fortificaţiile care primesc dimensiuni monumentale pentru a se putea apăra de atacurile triburilor venite dinspre Balcani.

● cca. 1250 î.Hr.începe „marea migraţie egeeană”. Consecinţe: decăderea civilizaţiei miceniene, creşterea  puterii Imperiului asirian mijlociu şi a oraşelor-stat feniciene; etruscii îşi fac apariţia în Italia.

● cca. 1200 î.Hr. - începe migraţia doriană (numită şi „migraţiunea greacă”) declanşată de avansarea ilirilor către Marea Mediterană. Sfârşitul civilizaţiei miceniene.

1200–1000 î.Hr. – în contextul „Marii migraţii”, care a zdruncinat lumea Mediteranei în secolele XIII–XII, pătrund în Grecia dinspre nordul Peninsulei Balcanice triburile doriene; nimicirea civilizaţiei miceniene. Începe epoca fierului. Cristalizarea celor mai importante grupuri de limbi (trei dialecte) greceşti: ionian, eolian (aheian), dorian.  Contopirea vechiului panteon mediteranean cu cel indoeuropean.
1194–1184 î.Hr. – data tradiţională a legendarului război al Troiei – nucleul epic al epopeii homerice Iliada. Confirmat de descoperirile arheologice înAsia Mică, în special la Hissarlac (obiecte de tip micenian, Troia VII A).
● cca. 1000 î.Hr.începutul colonizării greceşti. Eolienii colonizează nord-vestul coastei Asiei Mici şi insulele din nordul Mării Egee (întemeiază oraşele Mitilene, Magnesia), ionienii, centrul (Milet, Efes, Chios, Phoceea), iar dorienii, sudul (Cnidos, Halicarnas, Rhodos). Dezvoltarea economică şi culturală a grecilor din Asia Mică, în contact cu civilizaţiile orientale, este, în raport cu Grecia peninsulară, mai rapidă.
● Sec. X–XI î.Hr. – alfabetul fenician adoptat şi dezvoltat în continuare de către greci reprezintă o bază a coeziunii culturale a grecilor. 
● c. 1000 – 900dorienii pătrund în Pelopones şi se stabil în Laconia; populaţia autohtonă este aservită treptat. Începutul perioadei întunecate ce va dura până în sec. VIII î.Hr.
● sec. IX î.Hr.
– Corintul devine cel mai important oraş al Greciei peninsulare. Miturile epocii miceniene („Atrizii”, „Perseu”, „Oedip”, „Cei şapte împotriva Tebei”, „Elena” şi „Menelau”) sunt premergătoare epopeilor homerice.
● sec. IX î.Hr. – ia naştere Sparta din unificarea celor patru aşezări din valea râului Eurotas din Laconia (Limnai, Mesoa, Kynosura, Pitane).
● cca. 800 î.Hr. – Apariţia poemelor homerice (Iliada şi Odiseea) prelucrate după epopeile eroice mai vechi despre războiul troian; Sparta este întemeiată prin sinoicism (synoykismos), uniunea a 4 sate de către legiuitorul Licurg

● cca. 750 î.Hr.începe „marea colonizare greacă”, provocată de dezvoltarea meşteşugurilor, surplusul de populaţie, comerţul maritim, datoriile ţăranilor, de contradicţiile sociale şi luptele politice din diferitele poleis ale Greciei. Promotori: Milet, Chalcis, Megara, Atena, Corint ş.a. Direcţii: nord-est (Hellespont şi Pontul Euxin), vest (Italia şi Sicilia), sud (Egipt şi Cirenaica). Întemeierea coloniilor se face sub conducerea unei cetăţi-mamă (metropola); ele se bucură de autonomie politică dar păstrează legătura metropola prin cult şi obiceiuri comune.
● cca. 750 î.Hr. – Sparta îşi afirmă hegemonia în Laconia. Atena începe realizarea unităţii Aticii prin sinoicism.

According to Eupedia the Dorians who destroyed the Ionian/Micenian  R1a civilisation in much of Greece, plunging Greece in the 40 years Bronze Dark Age, so the Dorians were R1b! The Hallstatt Culture exppansion forced the 1200 migrations, Phyrgians from Thrace destroy the Hittite Empire, the Sea Man are raging all Mediterana down to Egypt. > There is substantial archaeological and linguistic evidence that Troy was an Indo-European city associated with the steppe culture and haplogroup R1b. The Trojans were Luwian speakers related to the Hittites (hence Indo-European), with attested cultural ties to the culture of the Pontic-Caspian steppe. The first city of Troy dates back to 3000 BCE, right in the middle of the Maykop period. Troy might have been founded by Maykop people as a colony securing the trade routes between the Black Sea and the Aegean. The founding of Troy happens to coincide exactly with the time the first galleys were made. Considering the early foundation of Troy, the most likely of the two Indo-European paternal haplogroups would be R1b-M269 or L23. Most of the R1b found in Greece today is of the Balkanic L23 variety. There is also a minority of Proto-Celtic S116/P312 and of Italic/Alpine Celtic S28/U152. L23 could have descended from Albania or Macedonia during the Dorian invasion (see below), thought to have happened in the 12th century BCE. Their language appear to have been close enough to Mycenaean Greek to be mutually intelligible and easy for locals to adopt. The Mycenaeans might have brought some R1b (M269 or L23) to Greece, but their origins can be traced back through archaeology to the Catacomb culture and the Seima-Turbino phenomenon of the northern forest-steppe, which would make them primarily an R1a1a tribe.

The most important event of the period following 1200bc was incontestably the destruction of the Near-Eastern civilizations, possibly by the Sea Peoples. The great catastrophe that ravaged the whole Eastern Mediterranean from Greece to Egypt circa 1200 BCE is a subject that remains controversial. The identity of the Sea Peoples has been the object of numerous speculations. What is certain is that all the palace-based societies in the Near-East were abruptly brought to an end by tremendous acts of destruction, pillage and razing of cities. The most common explanation is that the region was invaded by technologically advanced warriors from the north, probably Indo-Europeans descended from the steppes via the Balkans.
The Hittite capital Hattusa was destroyed in 1200 BCE, and by 1160 BCE the empire had collapsed, probably under the pressure of the Phrygians and the Armenians coming from the Balkans. The Mycenaean cities were ravaged and abandoned throughout the 12th century BCE, leading to the eventual collapse of Mycenaean civilization by 1100 BCE. The kingdom of Ugarit in Syria was annihilated and its capital never resettled. Other cities in the Levant, Cyprus and Crete were burned and left abandoned for many generations. The Egyptians had to repel assaults from the Philistines from the East and the Libyans from the West – two tribes of supposed Indo-European origin. The Lybians were accompanied by mercenaries from northern lands (the Ekwesh, Teresh, Lukka, Sherden and Shekelesh), whose origin is uncertain, but has been placed in Anatolia, Greece and/or southern Italy.
The devastation of Greece followed the legendary Trojan War (1194-1187 BCE). It has been postulated that the Dorians, an Indo-European people from the Balkans (probably coming from modern Bulgaria or Macedonia), invaded a weakened Mycenaean Greece after the Trojan War, and finally settled in Greece as one of the three major ethnic groups. The Dorian regions of classical Greece, where Doric dialects were spoken, were essentially the southern and eastern Peloponnese, Crete and Rhodes, which is also the part of Greece with the highest percentage of R1b-L23.

Concluzii din linkurile de mai sus:

0] Substrat originar in Balkani/Grecia – I populatia de dupa Ice Age+E africani+J/G fermieri din Asia Mica

1] Primul val arian in Balkani/Grecia a fost R1b, 2800-2000bc. Troia – R1b.

2] Micenienii si Macedonienii 1900-1650bc – R1a. 1850–1600bc ionienii si aheii.

3]  1200bc dorienii R1b pătrund în Grecia dinspre nordul Peninsulei Balcanice impinsi de avansarea ilirilor către Marea Mediterană. 1250 civilizatia miceniana este nimicita, apar etruscii. 1194–1184 î.Hr.

4] 1000bc – dorienii intra in Pelopones. Inceputul colonizării greceşti. Eolienii impinsi de dorieni colonizează nord-vestul coastei Asiei Mici şi insulele din nordul Mării Egee, ionienii centrul, iar dorienii sudul. Bronze Dark Age. Sparta=dorieni. Intre dorieni si ionieni – un vechi conflict, dorienii au nimicit mare parte din civilizatia ioniana, au impins Grecia intr-un Dark Age de 400 de ani si au fortat ionienii sa plece in mare masura de pe continent, au plecat ionienii sa colonizeze insulele si Asia Mica.

5] cca. 750 î.Hr. - „marea colonizare greacă” – Marea Neagra & Mediterana –  Sudul Italiei, Egipt, .. Sfirsitul Epocii Negre – Sparta unifica sudul greciei, Atena unifica nordul Greciei.


Posted in *****, AIS, Aryans, Ethnogenesis, Genetic Antropology, Old Europe, Transylvania | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

From 1200BC The Bronze Dark Age – the worst disaster in ancient history, worse than the collapse of the Roman Empire. Men belonging to I1 haplogroup all descend from a single ancestor who lived between 10,000 and 7,000 years ago. people belonging to I1 hplgr all descend from a single man who lived less than 5,000 years ago. This corresponds to the arrival of the Indo-European, suggesting that a high percentage of the indigenous I1 men could possibly have been killed by the new immigrants. Understanding Haplogroups, “Deep Ancestry” 

eupedia: Neolithic & Bronze Age migrations around Europe The earliest Historical Migrations we can reconstruct from historical sources are those of the 2nd millennium BC. The Proto-Indo-Iranians began their expansion from c. 2000 BC, the Rigveda documenting the presence of early Indo-Aryans in the Punjab from the late 2nd millennium BC, and Iranian tribes being attested in Assyrian sources as in the Iranian plateau from the 9th century BC. The Dorian invasion of Greece led to the Greek Dark Ages. Very Little is known about the period of the 12th to 9th centuries BC, but there were significant population movements throughout Anatolia and the Iranian plateau. Iranian peoples invaded the territory of modern Iran in this period, taking over the Elamite Empire. The Urartians were displaced by Armenians, and the Cimmerians and the Mushki migrated from the Caucasus into Anatolia. A Thraco-Cimmerian connection links these movements to the Proto-Celtic world of central Europe, leading to the introduction of Iron to Europe and the Celtic expansion to western Europe and the British Isles around 500 BC. >> In the Late Bronze Age, the Aegean and Anatolia were overrun by moving populations, summarized as the “Sea Peoples“, leading to the collapse of the Hittite Empire and ushering in the Iron Age. The Dorian invasion of Greece led to the Greek Dark Ages. From around 1200 BC, the palace centres and outlying settlements of the Mycenaeans’ highly organized culture began to be abandoned or destroyed, and by 1050 BC, the recognizable features of Mycenaean culture had disappeared. Many explanations attribute the fall of the Mycenaean civilization and the Bronze Age collapse to climatic or environmental catastrophe combined with an invasion by Dorians or by the Sea Peoples or the widespread availability of edged weapons of iron, but no single explanation fits the available archaeological evidence. Part of the Hittite kingdom was invaded and conquered by the so-called Sea Peoples whose origins – perhaps from different parts of the Mediterranean, such as the Black Sea, the Aegean and Anatolian regions – remain obscure. The thirteenth and twelfth-century inscriptions and carvings at Karnak and Luxor are the only sources for “Sea Peoples“, a term invented by the Egyptians themselves and recorded in the boastful accounts of Egyptian military successes. With the collapse of the palatial centres, no more monumental stone buildings were built and the practice of wall painting may have ceased; writing in the Linear B script ceased, vital trade links were lost, and towns and villages were abandoned. The population of Greece was reduced,[5] and the world of organized state armies, kings, officials, and redistributive systems disappeared. Most of the information about the period comes from burial sites and the grave goods contained within them. > The Late Bronze Age collapse was a transition in the Aegean Region, Southwestern Asia and the Eastern Mediterranean from the Late Bronze Age to the Early Iron Age that historians, such as Amos Nur and Leonard R. Palmer, believe was violent, sudden and culturally disruptive. The palace economy of the Aegean Region and Anatolia which characterised the Late Bronze Age was replaced, after a hiatus, by the isolated village cultures of the Greek Dark Ages.

Between 1206 and 1150 BC, the cultural collapse of the Mycenaean kingdoms, the Hittite Empire in Anatolia and Syria,[1] and the New Kingdom of Egypt in Syria and Canaan[2] interrupted trade routes and severely reduced literacy. In the first phase of this period, almost every city between Pylos and Gaza was violently destroyed, and often left unoccupied thereafter: examples include Hattusa, Mycenae, and Ugarit.[3] The gradual end of the Dark Age that ensued saw the eventual rise of settled Syro-Hittite states in Cilicia and Syria, Aramaean kingdoms of the mid-10th century BC in the Levant, and the eventual rise of the Neo-Assyrian Empire.

Anatolia. Prior to the Bronze Age collapse, Anatolia (Asia Minor) was dominated by a number of Indo-European peoples: Luwians, Hittites, Mitanni, and Mycenaean Greeks, together with the Semitic Assyrians. From the 17th Century BC, the Mitanni formed a ruling class over the Hurrians, an ancient indigenous Caucasian people who spoke a Hurro-Urartian language isolate. Similarly, the Hittites absorbed the Hattians, a people speaking a language which may have been of the North Caucasian group. Every Anatolian site that was important during the preceding Late Bronze Age shows a destruction layer, and it appears that here civilization did not recover to the level of the Indo-European Hittites for another thousand years. Hattusas, the Hittite capital, was burned – probably by Kaskians, possibly aided by the Phrygians – abandoned, and never reoccupied. Karaoğlan was burned and the corpses left unburied. The Hittite Empire was destroyed by the Indo-European speaking Phrygians and by the Semitic speaking Aramaeans. The Trojan city of Troy was destroyed at least twice, before being abandoned until Roman times. The Phrygians had arrived probably over the Bosphorus in the 13th Century BCE, and laid waste to the Hittite Empire (already weakened by defeat at the hands of Kaska), before being checked by the Assyrians in the Early Iron Age of the 9th century BCE. Other groups of Indo-European warriors followed into the region, most prominently the Armenians, and even later, by the Cimmerians, and Scythians. The Semitic Arameans, Kartvelian speaking Colchians, and Hurro-Urartuans also made an appearance in parts of the region.

Cyprus. The catastrophe separates Late Cypriot II (LCII) from the LCIII period, with the sacking and burning of Enkomi, Kition, and Sinda, which may have occurred twice before those sites were abandoned. During the reign of the Hittite king Tudhaliya IV (reigned ca. 1237–1209 BCE), the island was briefly invaded by the Hittites, either to secure the copper resource or as a way of preventing piracy. Shortly afterwards, the island was reconquered by his son around 1200 BCE. Some towns (Enkomi, Kition, Palaeokastro and Sinda) show traces of destruction at the end of LC IIC. Whether or not this is really an indication of a Mycenean invasion is contested. Originally, two waves of destruction, ca. 1230 BCE by the Sea Peoples and ca. 1190 BCE by Aegean refugees have been proposed.[4] The smaller settlements of Ayios Dhimitrios and Kokkinokremnos, as well as a number of other sites, were abandoned, but do not show traces of destruction. Kokkinokremos was a short-lived settlement, where various caches concealed by smiths have been found. That no one ever returned to reclaim the treasures suggests that they were killed or enslaved. Recovery only occurred in the Early Iron Age with Phoenician and Greek settlement.

Syria. Ancient Syria had been initially dominated by a number of indigenous Semitic speaking peoples; the Canaanites, Amorites, and cities of Ebla and Ugarit were prominent among these. Prior to and during the Bronze Age Collapse, Syria became a battle ground between the empires of the Hittites, Assyrians, Mitanni and Egyptians, and the coastal regions came under attack from the Sea Peoples. From the 13th Century BCE, the Arameans came to prominence in Syria, and the region outside of the Phoenician coastal areas eventually became Aramaic speaking. Syrian sites previously showed evidence of trade links with Mesopotamia (Assyria and Babylonia), Egypt and the Aegean in the Late Bronze Age. Evidence at Ugarit shows that the destruction there occurred after the reign of Merneptah (ruled 1213–1203 BCE) and even the fall of Chancellor Bay (died 1192 BCE). The last Bronze Age king of the Semitic state of Ugarit, Ammurapi, was a contemporary of the Hittite king Suppiluliuma II. The exact dates of his reign are unknown. However, a letter by the king is preserved on one of the clay tablets found baked in the conflagration of the destruction of the city. Ammurapi stresses the seriousness of the crisis faced by many Levantine states from invasion by the advancing Sea Peoples in a dramatic response to a plea for assistance from the king of Alasiya. Ammurapi highlights the desperate situation Ugarit faced in letter RS 18.147: My father, behold, the enemy’s ships came (here); my cities(?) were burned, and they did evil things in my country. Does not my father know that all my troops and chariots(?) are in the Land of Hatti, and all my ships are in the Land of Lukka?…Thus, the country is abandoned to itself. May my father know it: the seven ships of the enemy that came here inflicted much damage upon us.[5]  Unfortunately for Ugarit, no help arrived and Ugarit was burned to the ground at the end of the Bronze Age. Its destruction levels contained Late Helladic IIIB ware, but no LH IIIC (see Mycenaean period). Therefore, the date of the destruction is important for the dating of the LH IIIC phase. Since an Egyptian sword bearing the name of pharaoh Merneptah was found in the destruction levels, 1190 BCE was taken as the date for the beginning of the LH IIIC. A cuneiform tablet found in 1986 shows that Ugarit was destroyed after the death of Merneptah. It is generally agreed that Ugarit had already been destroyed by the 8th year of Ramesses III—i. e. 1178 BCE. These letters on clay tablets found baked in the conflagration of the destruction of the city speak of attack from the sea, and a letter from Alashiya (Cyprus) speaks of cities already being destroyed from attackers who came by sea. It also speaks of the Ugarit fleet being absent, patrolling the Lycian coast. The West Semitic Arameans eventually superseded the earlier Amorites, Canaanites and people of Ugarit, to whom they were ethno-linguistically related. The Arameans came to dominate the region both politically and militarily from the mid 11th century BCE until the rise of the Neo Assyrian Empire in the late 10th Century BCE, after which the entire region fell to Assyria.

Southern Levant. Egyptian evidence shows that, from the reign of Horemheb (ruled either 1319 or 1306 to 1292 BCE), wandering Shasu were more problematic than the earlier Apiru. Ramesses II(ruled 1279–1213 BCE) campaigned against them, pursuing them as far as Moab, where he established a fortress, after the near collapse at the Battle of Kadesh. During the reign of Merneptah, the Shasu threatened the “Way of Horus” north from Gaza. Evidence shows that Deir Alla (Succoth) was destroyed after the reign of Queen Twosret (ruled 1191–1189 BCE). The destroyed site of Lachish was briefly reoccupied by squatters and an Egyptian garrison, during the reign of Ramesses III (ruled 1186–1155 BCE). All centres along a coastal route from Gaza northward were destroyed, and evidence shows Gaza, Ashdod, Ashkelon, Akko, and Jaffa were burned and not reoccupied for up to thirty years. Inland Hazor, Bethel, Beit Shemesh, Eglon, Debir, and other sites were destroyed. Refugees escaping the collapse of coastal centres may have fused with incoming nomadic and Anatolian elements to begin the growth of terraced hillside hamlets in the highlands region that was associated with the later development of the Hebrews.[6] During the reign of Rameses III Philistines were allowed to resettle the coastal strip from Gaza to Joppa, Denyen (possibly the tribe of Dan in the Bible, or more likely the people of Adana, also known as Danuna, part of the Hittite Empire) settled from Joppa to Acre, and Tjekker in Acre. These sites quickly achieved independence as the Tale of Wenamun shows.

Greece. Main article: Greek Dark Ages. None of the Mycenaean palaces of the Late Bronze Age survived (with the possible exception of the Cyclopean fortifications on the Acropolis of Athens) with destruction being heaviest at palaces and fortified sites. Up to 90% of small sites in the Peloponnese were abandoned, suggesting a major depopulation. The End Bronze Age collapse marked the start of what has been called the Greek Dark Ages, which lasted for more than 400 years. Other cities, like Athens, continued to be occupied, but with a more local sphere of influence, limited evidence of trade and an impoverished culture, from which it took centuries to recover.

Mesopotamia. The Middle Assyrian Empire controlled colonies in Anatolia, which came under attack from the Mushki. Tiglath-Pileser I (reigned 1114–1076 BCE) was able to defeat and repel these attacks. The Assyrian Empire survived intact throughout much of this period, with Assyria dominating and often ruling Babylonia directly, controlling south east and south western Anatolia, north western Iran and much of northern and central Syria and Canaan, as far as the Mediterranean and Cyprus. The Arameans and Phrygians were subjected, and Assyria and its colonies were not threatened by the Sea Peoples. However, after the death of Tiglath-Pileser I in 1076 BCE, Assyria withdrew to its natural borders in northern Mesopotamia. Assyria retained a stable monarchy, the best army in the world and an efficient civil administration, thus enabling it to survive the Bronze Age Collapse intact and, from the late 10th Century BCE, it once more began to assert itself internationally.[7] However, the situation in Babylonia was very different: after the Assyrian withdrawal, new groups of Semites, such as the Aramaeans and later Chaldeans and Suteans, spread unchecked into Babylonia, and the control by its weak kings barely extended beyond the city limits of Babylon. Babylon was sacked by the Elamites under Shutruk-Nahhunte (ca. 1185–1155 BCE), and lost control of the Diyala River valley toAssyria.

Egypt. Main article: Third Intermediate Period of Egypt. After apparently surviving for a while, the Egyptian Empire collapsed in the mid twelfth century BCE (during the reign of Ramesses VI, 1145 to 1137 BCE). Previously, theMerneptah Stele (ca. 1200 BCE) spoke of attacks from Libyans, with associated people of Ekwesh, Shekelesh, Lukka, Shardana and Tursha or Teresh possibly Troas, and a Canaanite revolt, in the cities of Ashkelon, Yenoam and the people of Israel. A second attack during the reign of Ramesses III (1186–1155 BCE) involved Peleset, Tjeker,Shardana and Denyen.

Conclusion. Robert Drews describes the collapse as “the worst disaster in ancient history, even more calamitous than the collapse of the Western Roman Empire“.[8] A number of people have spoken of the cultural memories of the disaster as stories of a “lost golden age“. Hesiod for example spoke of Ages of Gold, Silver and Bronze, separated from the modern harsh cruel world of the Age of Iron by the Age of Heroes.

Possible causes of collapse. There are various theories put forward to explain the situation of collapse, many of them compatible with each other. The Hekla 3 eruption approximately coincides with this period and, while the exact date is under considerable dispute, one group calculated the date specifically to be 1159 BC and implicated the eruption in the collapse in Egypt.Using the Palmer Drought Index for 35 Greek, Turkish, and Middle Eastern weather stations, it was shown that a drought of the kind that persisted from January 1972 would have affected all of the sites associated with the Late Bronze Age collapse.[10][11] Drought could have easily precipitated or hastened socio-economic problems and led to wars. More recently it has been shown how the diversion of mid-winter storms, from the Atlantic to north of the Pyrenees and the Alps, bringing wetter conditions to Central Europe but drought to the Eastern Mediterranean, was associated with the Late Bronze Age collapse.[12] Pollen in sediment cores from the Dead Sea and the Sea of Galilee show that there was a period of severe drought at the start of the collapse.

Evidence includes the widespread findings of Naue II-type swords (coming from South-Eastern Europe) throughout the region, and Egyptian records of invading “northerners from all the lands”. The Ugarit correspondence at the time mentions invasions by tribes of the mysterious Sea Peoples, who appear to have been a disparate mix of Luwians, Greeks and Canaanites, among others. Equally, the last Greek Linear B documents in the Aegean (dating to just before the collapse) reported a large rise in piracy, slave raiding and other attacks, particularly around Anatolia. Later fortresses along the Libyan coast, constructed and maintained by the Egyptians after the reign of Ramesses II, were built to reduce raiding. This theory is strengthened by the fact that the collapse coincides with the appearance in the region of many new ethnic groups. These include Indo-European tribes, such as the Phrygians, Proto-Armenians, Medes, Persians, Cimmerians, Lydians and Scythians, as well as the Pontic speaking Colchians, Hurro-Urartuans and Iranian Sarmatians. These groups settled or emerged in the Caucasus, Iran and Anatolia. Thracians, Macedonians and Dorian Greeks seem to have arrived at this time – possibly from the north, usurping the earlier Greeks of Mycenae and Achaea. There also seems to have been widespread migration of Semitic peoples, such as Aramaeans, Chaldeans and Suteans – possibly from the South-East. The ultimate reasons for these migrations could include drought, developments in warfare/weaponry, earthquakes, or other natural disasters, meaning that the Migrations theory is not necessarily incompatible with the other theories mentioned here.

The main migrations seem to be the Dorians who generated a 400years Greek Dark Age and the Phrygians who distroyed the Hittite Empire, causing a 1000years Dark Age in Anatolia. According to Homer‘s Iliad, the Phrygians were close allies of the Trojans and participants in the Trojan War against the Achaeans. Phrygian power reached its peak in the late 8th century BC under another, historical king Midas, who dominated most of western and central Anatolia and rivaled Assyria and Urartu for power in eastern Anatolia. This later Midas was, however, also the last independent king of Phrygia before its capital Gordium was sacked by Cimmerians around 695 BC. > A conventional date of c. 1180 BC is often used for the influx (traditionally from Thrace) of the pre-Phrygian Bryges orMushki, corresponding to very end of the Hittite empire. While some consider the Phrygians part of a wider “Thraco-Phrygian” group, other linguists dismiss this hypothesis since Thracian (and hence Daco-Thracian) seem to belong to theSatem group of Indo-European languages, while Phrygian shared several similarities with other Indo-European languages of the Centum group (Latin, the Anatolian languages). Classical Greek iconography identifies the Trojan Paris as non-Greek by his Phrygian cap, which was worn by Mithras and survived into modern imagery as the “Liberty cap” of the American and French revolutionaries. The Phrygians spoke an Indo-European language. (See Phrygian language.) Although the Phrygians adopted the alphabet originated by thePhoenicians, only a few dozen inscriptions in the Phrygian language have been found, primarily funereal, and so much of what is thought to be known of Phrygia is second-hand information from Greek sources. It is presently unknown whether the Phrygians were actively involved in the collapse of the Hittite capital Hattusa or whether they simply moved into the vacuum left by the collapse of Hittite hegemony. (!?!?) Though the migration theory is still defended by many modern historians, most archaeologists have abandoned the migration hypothesis regarding the origin of the Phrygians due to a lack substantial archeological evidence, with the migration theory resting only on the accounts of Herodotus and Xanthus. (!?!?) The invasion of Anatolia in the late 8th century BC to early 7th century BC by the Cimmerians was to prove fatal to independent Phrygia. Cimmerian pressure and attacks culminated in the suicide of its last king, Midas, according to legend. Gordium fell to the Cimmerians in 696 BC and was sacked and burnt, as reported much later by Herodotus. Under the proverbially rich King Croesus (reigned 560–546 BC), Phrygia remained part of the Lydian empire that extended east to theHalys River. Lydian Croesus was conquered by Cyrus in 546 BC, and Phrygia passed under Persian dominion. >> The Phrygian cap is a soft conical cap with the top pulled forward, associated in antiquity with the inhabitants of Illyria, a region of North West Ballkan peninsula. In early modern Europe it came to signify freedom and the pursuit of liberty, through a confusion with the pileus, the felt cap of manumitted (emancipated) slaves of ancient Rome. Accordingly, the Phrygian cap is sometimes called a liberty cap; in artistic representations it signifies freedom and the pursuit of liberty. For the ancient Greeks, the Phrygian cap indicates non-Greek “barbarism” (in the classical sense).[1] The Phrygian cap identifies Trojanssuch as Paris in vase-paintings and sculpture, and it is worn by the syncretic Persian saviour god Mithras and by the Anatolian god Attiswho were later adopted by Romans and Hellenic cultures. The twins Castor and Pollux wear a superficially similar round cap called thepileus. In the later parts of Roman history, the god Mithras — whose worship was widespread until suppressed by Christianity — was regularly portrayed as wearing a Phrygian cap, fitting with his being perceived as a Persian god who had “come out of the East”. The Macedonian, Thracian, Dacian and 12th-century Norman military helmets had a forward peaked top resembling the Phrygian cap called Phrygian type helmets.

Posted in Archeology of symbols, Aryans | Tagged , , , , , , | Leave a comment

RO – an I2 continuity since the Ice Age.The classical Dacian Culture – a fusion between the Old Dacians & the La Tene celts

See here the present >> Distribution of European Y-DNA haplogroups by country in percentage 


Present day haplogroup distribution in ROMANIA. (+N=0.5%,+T=0.5%,+Q=0.5%)clip_image002[7]

  • Thus most important components are:
  • 1] I = 33% original and dominant hplgr -trachians, dacians – geti, rumini;
  • 2] R1a=17.5% – ‘kurgan’, scytian, ‘slav’ component on second place;
  • 3] J= 15%   middle est, farming infusion – anatolians, ‘greeks’
  • 4] E1b1b=15%  ‘african’, ilyr – albanians, egyptians
  • 5] R1b=12% western europe hplgr – celts
Restart of Europe after Last Ice Age-I Haplogroup 25 kyr continuity-The ‘Latin’ (Indo) Europeans-Igor M. D’iakonov – Colin Renfrew-Kalevi Wiik-Gray&Atkinson  J=> 30,000 years ago (in the Middle East); E1b1b => 26,000 years ago (in southern Africa); I => 25,000 years ago (in the Balkans); R1a1 => 21,000 years ago (in southern Russia); R1b => 20,000 yrs ago (around the Caspian Sea or Central Asia); G => 17,000 years ago (between India and the Caucasus). I2 => 17,000 years ago (in the Balkans); J2 => 15,000 years ago (in northern Mesopotamia); I2b => 13,000 years ago (in Central Europe); N1c1 => 12,000 years ago (in Siberia); I2a => 11,000 years ago (in the Balkans); R1b1b2 => 10,000 years ago (north or south of the Caucasus); E-V13 => 10,000 years ago (in the Balkans); I2a2 => 7,500 years ago (in the Dinaric Alps); I1 => 5,000 years ago (in Scandinavia)

1]  Last Ice Age: The last glaciation in Europe began some 120 000 years ago, being coldest about 20‐18 000 years ago, when the ice covered the Europe to approximately 50N. Most Europe is covered by ice or tundra, the Black Sea is a lake, there is continuous land between Balkans, ‘Greek Islands’ and ‘Turkey’. 3 small pockets of human resistance remain, on of them in Balkans, with an I2 population!


2] Spread of farming in Europe – first mixtures – farming was introduced by migrations of people from Middle East with J2 haplogroup (anatolians).

Neolithic+revolution+Europe.jpg (850×599)

j2 migration

The result after this first migration is the following. The original I population in Romania melted the J2 population, present J percentage in Romania is 15%. In Europe highest J percentages can be found in Cyprus 43%, Crete 39%, Sicily 26.5%, Anatolia 33%


From Caucaz came the caucasiansG population, the shepards, present G percentage in Romania is 5%.  G is highest in Gagauzes population 13.5%, high in Anatolia 11%, Cantabria 10.5%, Tatar 11%, Sardinia 12%, S-Italy 10.5%, Central Italy 11%, Crete 9.5%, Austria!, Tyrol, Corsica, Provence 7.5%.  Present T percentage is only 0.5% in Ro, relatively high percentages of T can be found in South Greece, Auvergne and Malta – 4.5%, South of Italy, Anatolia 2.5%, South of Spain 2%. Most of Europe is ”blue”, western europe is mostly I populations (Tardenoisioan Culture), practically no R1b in Europe, R1a present only in the North of the Black Sea (Bug-Dniester Culture – Kurgan).


3] 4000-3500 BCE, most of Old Europe, is pretty much I2 population with significant J mixture and some small G percentage. However ‘the afrikans’, the E-V13 populations are advancing in the West of the Balkans – future ilyrian / albanian populations, related to Egypt, to African populations. Present day percentage of E1b1 in Romania is 15%, another big wave melted in the original basic I2 population. Biggest E percentages in Europe can be found today in Kosovo 47.5%!, Central Greece 29.5%, Albania 27.5%, Bulgaria 23.5%, Montenegro 27%, Macedonia 21.5%, Bosnia 23%, Galicia 22%, Ile de France, Sicily 20.5%, 

Transylvania is the LINK between Danube Culture = Linear Pottery (W) and the famous Vinca (SW), Boian/Hamagia (SE) & Cucuteni (E) cultures!


4] Present R1b percentage in Romania is  12%. The R1b epic saga begins around 2800-2500BCE. Again Transylvania is the central stage, the first celtic area and the link between Balkans (Old Europe), Western Europe still mostly I2 – the Megalithic Cultures and NE of Europe, the kurgan R1a Corded Ware Culture.  I am saying – ‘Latin languages’ have I origin, most future ‘latin’ areas, Romania, France and Spain were originally areas inhabited mainly by populations with I2 haplogroups, before the arrival of the R1b celts.  I guess that the celts were able to impose themselves in Western Europe as dominant haplogroup and not in the lower Danube area, because of the higher density in Old Europe, from here started the repopulation of Europe, here were the best living conditions for the most of the time, here was the biggest human reservoir of Europe. As Herodotus used to say, the Thracians were the biggest population of Europe, outnumbered in the world only by Indians. The biggest rivers always all over the world produced the biggest populations and the biggest cultures (Egypt/Nile, India/Ganges, Middle Asia/Euphrates, Europe/Danube).


2500-2000 – Conquest of Western Europe by R1b! R1a Corded Ware Culture in North Germany, Poland, Ukrajna and Russia. The R1b celts conquered Europe from E to W but later they migrated back East, to Transylvania, Balkans and Anatolia. Ancient Galatia (/ɡəˈlʃə/; Greek: Γαλατία) was an area in the highlands of central Anatolia (Ankara, Çorum, Yozgat Province) in modern Turkey. Galatia was named for the immigrant Gauls from Thrace (cf. Tylis), who settled here and became its ruling caste in the 3rd century BC, following the Gallic invasion of the Balkans in 279 BC. It has been called the “Gallia” of the East, Roman writers calling its inhabitants Galli (Gauls or Celts).

wiki: Celts in Transylvania > The appearance of Celts in Transylvania can be traced to the later La Tène period (c. 4th century BC).[1] Excavation of the great La Tène necropolis at Apahida, Cluj County, by S. Kovacs at the turn of the 20th century revealed the first evidence of Celtic culture in Romania. The Celts exercised politico-military rule over Transylvania between the 4th and 2nd century BC and brought with them a more advanced iron-working technology. They were also responsible for the spread of the potter’s wheel into a much wider area than the one they occupied.

Large areas of ancient Dacia populated early in the First Iron Age by Thracian people were affected by a massive migration of (R1a) Scythians moving east to west during the first half of the first millennium BC. They were followed by a second equally large wave of Celts migrating west to east.[4] Celts arrived in northwestern Transylvania in around 400–350 BC as part of their great migration eastwards.[5] When Celtic warriors first penetrated these territories, the group seem to have merged with the domestic population of early Dacians and assimilated many Hallstatt cultural traditions.[6]

The second half of the 4th century BC saw the Middle La Tène Celtic culture emerge in north-western and central Dacia, a development reflected especially in burials of the period.[1] Celtic artifacts dating to this time have been discovered at Turdaş, Haţegand Mediaş in modern day Romania. By 1976 the number of Celtic sites found in Transylvania had reached about 150, indicating a significant La Tène population surpassed only by the Dacians.[7] These sites are mostly cemeteries.[1] Archaeological investigations have highlighted several warrior graves with military equipment, suggesting that an elite Celtic military force penetrated the region. Celtic vestiges are found concentrated in the Transylvanian plateau and plain, as well as the upper Someş basin, whereas the surrounding valleys of Haţeg, Hunedoara, Făgăraş, Bârsa, Sf. Gheorghe and Ciuc have neither necropoleis nor settlements but only tombs or isolated items. This indicates that Celts occupied the territory between Mureş and Someş, west of the Apuseni Mountains, and the plains and plateau in the intra-Carpathian space along with the valley in the upper basin of Someş.[8] Nevertheless, these valleys as well as those of Banat and Maramureş have also yielded contemporary Dacian findings.[8] Of the Celtic cemeteries excavated the most important are those in Ciumeşti and Pişcolt (Satu Mare County) and Fântânele (Bistriţa-Năsăud County).[9] These contain over 150 graves compared to the average of 50–70.[10] Necropoleis have also been found at Sanislău (Satu Mare County), Curtuişeni (Bihor County), Galaţii Bistriţei (Bistriţa-Năsăud County), and Braşov (Braşov County).[11]

In Transylvania, the Celts shifted from inhumation to cremation, either through natural progression or because of Dacian influence.[5] Almost without exception, the necropoleis so far studied are bi-ritual, although cremation appears to be more prevalent than inhumation.[14] The Celts in Dacia certainly cremated their dead from the second La Tène period onwards[15] but Celtic inhumations appear no older than pit-grave cremations in any of the cemeteries.[16] It is impossible to say whether the Celts turned away from the practice of cremation as the Scythians had.[15] Although less frequent, inhumation still occurred as a constant practice even during the final stage of Celtic inhabitation of this territory.[16] Celtic settlements had a rural character with such sites found in Mediaș, Moreşti, (Mureş County) and Ciumeşti.

Expansion of Celtic groups in the area may be related to their invasion of the Balkans around 335 BC, when a massive colonization of the Tisa plain and theTransylvanian Plateau occurred following the death of Lysimachus. However, the eastward movement of the Celts into Transylvania used a different route from the one taken by the hordes that attacked the Balkans. [17]Celts did not occupy all intra-Carpathian areas of Transylvania, stopping short of the Maramureş Depression for instance, where excavations have uncovered Dacian fortifications from the 4th and 3rd centuries BC.[18] As regards Celtic influence on local Daco-Getic culture, Vasile Pârvan has stated that the latter is wholly indebted to Celtic traditions and that the “La Tene-ization” of these northern Tracians was a cultural phenomenon primarily due to the Celtic population who settled the area. [2]

Archaeological sites of the 3rd and 2nd centuries BC reveal a pattern of co-existence and fusion between the bearers of La Tène culture and the indigenous Dacians. Domestic dwellings exhibit a mixture of Celtic and Dacian pottery while several Celtic graves contain Dacian type vessels.[1] At Celtic sites in Dacia, finds show that the native population imitated Celtic art forms that they admired, but remained firmly and fundamentally Dacian in their culture.[19] Dacian archaeological finds in the Transylvania area increase in number from the middle of the 2nd century BC.

During the first half of the 2nd century BC, Pompeius Trogus writes in his Historiae Philippicae of a Dacian king, Oroles, who fought against Celtic incursions.[20] Oroles is recorded as resisting the intrusion of the Bastarnae, a people now generally considered to be of Germanic origin but who were in fact Celto-Germanic and, according to Livy, spoke a Celtic language.[21]The Bastarnae moved from Silesia into what is now central and northern Moldavia. Pompeius Trogus along with Justin also record the rise in Dacian authority prior to 168 BC under the leadership of King Rubobostes.[22][20][23] Around 150 BC, La Tène material disappears from the area concurrent with ancient writings which mention the rise of Dacian authority. This ended Celtic domination and it is possible that the Celts were forced out of Dacia. On the other hand, some scholars have posited that the Transylvanian Celts remained but merged with the local culture and thereafter ceased to be distinctive.[1][19] The boundary between the Celts and Dacians near the River Tisa is depicted in 2nd century BC pottery found at Pecica in Arad County, a prosperous trading center at the confluence of the two peoples.[24]

A classic period of Geto-Dacian La Tène culture began in the 1st century BC centered around the city of Sarmizegetusa Regia in south-western Transylvania.[25] Dacian king Burebista defeated the Celtic Boii and Taurisci tribes between 60–59 BC.[26] However, some archaeological finds in Dacian settlements and fortifications feature imported Celtic vessels and others made by Dacian potters imitating Celtic prototypes. These discoveries in sites from regions north and west of Transylvania show that relations between the Dacians and the Celts continued in the period 1st century BC-1st century AD. During Burebista’s time the Dacians became closer to the remaining Celtic populations than they had been when the Celts ruled Transylvania. Evidence from the earlier period shows Celtic burials and settlements with only occasional Dacian elements while Dacian settlements with Celtic finds are infrequent. This situation reversed after Burebista’s conquest when a distinctive hybrid Celtic-Dacian culture emerged on the Hungarian plain and in the Slovakian regions. Most of the Celts were melted into the Geto-Dacian population and contributed to Dacian cultural development. These Celtic tribes, who were skilled in iron exploitation and processing, also introduced the potter’s wheel to the area, thereby contributing to acceleration of the development of Dacia.[20] By this time, prosperous Celtic communities had spread over the whole territory of modern Romania.

So original ‘Dacian’ populations melted the R1b invaders, and the fusion between the old Dacians and the La Tene celts produced the main classical Dacian Culture starting with the Dacian Empire of Burebista than finishing with the Dacian kingdom conquered by the Roman Empire / Trajan.

It is interesting to see in 800AD a situation in Europe pretty much replicating much of situation we can see above in Europe, in the time of Burebista, 900 years before Charlemagne. The Carolingian Empire goes on the footsteps of the old Celtic territories, the ‘Bulgarian Vlah’ Empire covers the Dacian+Thracian area, while the Southern Slavs occupy the Ilyrian area.

So we could say that in Romania we have a 10k or 7.000years I continuity, with a main basic I2 population which melted wave after wave, J, E, R1b and R1a populations.  

5] The absorption of R1a populations was done in many thousands of year, there were many many waves coming over Romania from the East, most of them along the Black Sea shores. Present day R1a percentage in Romania is 17.5%. First wave was the Kurgan invasion that probably distroyed the Cucuteni Culture. > Kurgan IV or Pit Grave culture, first half of the 3rd millennium BC, encompassing the entire steppe region from the Ural to Romania. There were three successive proposed “waves” of expansion: > The Usatovo culture, 3500—3000 BC, is an archaeological culture facing the Black Sea between the mouths of the Bug River and the Danube in present-day Romania, Moldavia, and southern Ukraine. It is seen as a hybrid, with roots in both the Cernavodă and the Tripolye cultures, overlain by an intrusive steppe-derived element of the presumably Indo-European-speaking Kurgan culture.

Than of course followed the scytians/sarmatians who were mentioned as inhabiting large areas in the central Eurasian steppes starting with the 7th century BC up until the 4th century AD. And finally the Slaves  From the early 6th century AD.

Posted in *****, AIS, Aryans, Dacia, Ethnogenesis, Genetic Antropology, Linguistics, Old Europe | Tagged , , , , , , | Leave a comment

Prolog la cartea lui Petre Morar – Dacia Ariana

In textele urmatoare cu siguranta exista multe ‘protocronisme’, greseli, wishful thinking dar eu cred ca se pot separa si multe informatii, rationamente care merita sa fie luate in considerare, dincolo de exagerari eu cred ca exista o logica de fond buna. Studiile lingvistice ale lui Petre Morar mi se par sunt serioase, chiar daca exprimarea concluziilor e fortata.

Enuntam aici postulatele lingvistice care stau la baza Demonstratiei Morar.

Postulatul (I) Morar : “Un nume propriu provine din limba si cultura in care are o semnificatie ca substantiv comun, adjectiv sau verb “.

Postulatul (II) Morar : “Numenclatura locurilor supravietuieste disparitiei unei culturi” .

Postulatul (III) Morar : “Dezvoltarea sintactica ciclica a unui cuvint este imposibila” .

Postulatul (IV) Morar : “Cuvintele mostenite pot sa aiba o semantica complexa” sau negatia acesteia, “Cuvintele imprumutate nu pot avea o semantica complexa”.

Postulatul (V) Morar : “Natura unei limbi este determinata de gramatica si nu de vocabular”.

O nouă teorie INCREDIBILĂ adusă în actualitate: Iisus s-ar fi născut pe teritoriul Geției, România de astăzi – Arheologul american, Marija Gimbutas, în lucrarea Civilizaţie şi cultură, Bucureşti, 1989 arăta: ,,În mileniul al Vll-lea, î. Hr. în Carpaţi, era o civilizaţie puternică, prima şi singură în Europa…o societate matriarhală, teocratică, pasnică, iubitoare şi creatoare de artă”.

În cultura română, despre tăbliţe de la Sinaia cu scriere getică nu s-a scris un cuvânt, fiind învăluite într-un mister absolut. Unele informaţii care nu pot fi dovedite cu probe, spun că după terminarea mănăstirii Sinaia în anul 1695 o parte dintre sihaştrii din munţi s-au retras aici aducând cu ei şi tăbliţele cu pricina. O altă variantă a apariţiei acestor obiecte este că în anul 1875 când se săpau temeliile palatului Peleş, s-a descoperit o mare comoară formată din aproximativ 240 sau 540 de tăbliţe de aur şi plumb cu o scriere asemănătoare cu a grecilor antici dar folosind şi litere latine precum şi alte semne specifice acestor tăbliţe şi figuri de geţi, oştiri, cetăţi, simboluri divine şi alte elemente care duceau la ideea clară că s-a descoperit o mare civilizaţie. Numai că şeful guvernului României de atunci, Lascăr Catargiu a dăruit-o regelui Carol 1 care a ordonat că tăbliţele de aur să fie topite după ce s-au făcut copii. Bănuind că valoarea lor este inestimabilă şi a distrus dovezi ale istoriei noastre, a donat copiile însoţite de o scrisoare unde-şi recunoaşte greşeala, mănăstirii Sinaia! În anul 1956 puterea comunistă a confiscat de la mănăstire atât tăbliţe de plumb cât şi toate documentele care făceau referire la ele şi totul a dispărut. În anul 2003, istoricul Alexandru Deac a comunicat la Congresul de dacologie ţinut la Bucureşti, că a descoperit în arhivele Comitetului Central al PCR scrisoarea lui Carol l către mănăstirea Sinaia. În prezent la această instituţie ar mai exista 5, 35 tăbliţe după unii sau 70 după alţii, dar fără documente de intrare şi fără a fi înregistrate în patrimoniul ei!

Plăcuțele de plumb de la Sinaia descriu o civilizație impozantă care a trăit pe teritoriul țării noastre cu multe secole înainte de nașterea lui Iisus. Ei îşi spuneau geţi sau rumuni pentru că aşa este scris pe tăbliţe nu daci cum i-au numit romanii. Îşi scriau identitatea de neam cu cuvintele rumun, riomion, ruomuon, rumuno, romuno sau falnici geţi şi nu daci, iar ţara lor o numeau sfânta Getia sau Gitia. Strămoşul lor ancestral era Moş Arimin os din care s-au tras ariminii/armânii şi rumânii. Conducerea neamului era asigurată de dage bălo (adunarea neamului străbun) care alegea un mato (ocrotitor, conducător, părinte) care deţinea funcţia cât timp era sănătos la trup şi la cap. Religia lor era monoteistă având în frunte pe Sentu/Sîntu cu sensul de Creatorul, Dumnezeu iar ca simbol al sacrului era crucea cu braţele egale liberă sau înscrisă în cerc cum apare deasupra uşii la primele biserici creştine din Siria şi Palestina. Pământenii se năşteau din lumină vie a vieţii (lumina soarelui) dar toată existenţa lor trebuiau să se străduiască să facă numai fapte bune în folosul celor din jur că o probă de curăţenie pentru comuniunea cu adevărata viaţă veşnică (nemurirea) ce impunea condiţia de om.

La începutul secolului VI î.e.n. s-au aşezat printre neamurile geţilor populaţii ale galilor/galaților care au îmbrăţişat religia crucii cu taina botezului cu pâine strămoşească şi vin. În anul 279 î.e.n. aceste relaţii s-au stricat rău iar conducătorul geţilor, Biseto l a pus sabia pe gali şi i-a alungat. Fiind opriţi şi la graniţa Macedoniei, au trecut Dardanelele şi au întemeiat în podişul Anatoliei un stat – Galația – care a existat până în anul 25 î.e.n. când a fost cucerit de romani. O parte din aceşti gali au coborât mai spre sud şi s-au stabilit în anul 275 î.e.n. într-o regiune pe care au numit-o Galileea. În secolul ll î.e.n. iudeii amintesc de secta esenienilor/esenilor având centrul de cult în Galileea şi care practicau o religie diferită de a iudeilor dar identică cu a geţilor. Începutul secolului I e.n. i-a găsit pe gali – esenieni într-o aprigă dispută religioasă cu clerul iudeu. Galii cheamă în ajutor mentorii din Carpaţi. Este trimis Ili împreună cu o ceată de geţi – tăbliţa 53 – pentru a înfrunta fanatismul religios iudeu. Răstignirea lui Ili, înfăşurarea trupului cu giulgiu şi transportarea lui până la ,,galii cei roşcaţi” din Galileea apoi drumul prin Siria Efes, Grecia şi Tracia până au ajuns în Sarmisetuzo sunt povestite pe 7 tăbliţe. Durerea a fost fără margini peste neamul geţilor.

Este uluitoare asemănarea pînă la identificare a dogmei esenilor şi geţilor recunoscută chiar de Flavius, cu fundamentele iudeo-creştinismului şi faptul că acestea nu se găsesc deloc în Vechiul şi Noul Testament. Conceptele, se găsesc fără nici o excepţie toate în scrierile trismegiste, învăţăturile lui Pitagora, înCalea/Legea Adevărului şi Dreptăţii primită de Eno şi în textele descoperite la Qumran. Scrie ivritul că esenii ,,cercetează cărțile sfinte” și nu Tora, recunoscînd explicit că ei se serveau în practicarea religiei de alte scrieri tot sfinte și chiar mai sfinte decît ale ivriților cum recunoaște chiar el. Sînt vreo patru mii de oameni care fac acest lucru. Nu vor să audă de soţii şi nici să aibă slujitori, socotind că s-ar dovedi nedrepţi faţă de unii şi că cele dintîi sînt certăreţe, aşa că ei trăiesc separat şi se ajută unii pe alţii. Pentru administrarea veniturilor din munca cîmpului, îşi aleg oameni cinstiţi din rîndul preoţilor, care le procură provizii şi le pregătesc hrana. Ei îşi duc viaţa în felul acesta şi traiul lor seamănă cu cel al dacilor care se numesc poleistai.” Aceste texte scrise pe la anii 90 ai erei noastre dovedesc fără putinţă de tăgadă că geţii şi galii din Galileea cunoscuţi şi ca eseni aveau aceeaşi religie, adevăr reţinut de toată antichitatea dar mai puţin de istoricii noştri care au luat drept cale de urmat minciunile lui Herodot. Istoricul iudeu precizează că Frăţia esenilor formată în timpuri de demult din geţi şi gali la care s-au alăturat şi alte seminţii, practica un cult identic cu al preoţilor geţi din Carpaţi numiţi poleistai şi nu aveau nimic comun cu iahvismul şi fanatismul zeloţilor mozaici. El mai face o precizare uluitoare pentru istoria noastră scriind că esenii nu erau primiți în templul din Ierusalim dar aveau ritualuri religioase chiar mai purificatoare ca cel mozaic! Ori se știe că numai străinilor le era interzis să intre în templul din Ierusalim.

… Pe tăbliţa 58 avem informaţii că religia crucii a geţilor avea trecere nu numai la galii din Siria cum spune textul de mai sus dar şi la sarmaţii şi sciţii din est: ,,Cu zoile de la spălatul vaselor rituale să se purceadă la drum şi să se dea vecinilor sciţi. În patria lor să se facă seara o slujbă religioasă. Neamurile sciţilor şi sarmaţilor să plece însoţite repede de dicoe, credinciosul în sfînta cruce”. După răstignire, trupul i-a fost aruncat ca oricărui străin, într-o rîpă plină cu natră aşa cum găsim scris pe tăbliţa 57 ,,Cel care a ţinut Calea Dreaptă s-a dus să locuiască în cetatea vieţii (luminii). Neamul murdar din cetatea Sionului i-a luat inima. Acest neam l-a alergat, l-a bătut şi l-a chinuit (pus pe două lemne îmbinate) aruncîndu-l într-o surpătură de mal cu nitră”. Descrierea este aievea în Evanghelia după Matei cum am arătat mai sus. Noe şi ceilalţi geţi au intervenit pe lîngă autorităţile romane să poată lua trupul lui Ili şi să-l ducă acasă în Geţia la familia Bizino. Au plecat către Galileea la galii cei roşcaţi iar de aici în sudul Siriei unde au fost întîmpinaţi de o mulţime de credincioşi în frunte cu preotul Bofio care au venit să vadă minunea şi să se închine. Tăbliţa 57 vine cu informaţii suplimentare şi spune că ţinutul Siriei şi galii cei roşcaţi sînt sub ocrotirea sfintei cruci pentru că la ei românii au alergat şi şi-au găsit scăparea cînd au fost prigoniţi de fanaticii farisei zeloţi. Informaţiile despre obiceiul incinerării la geți sînt completate şi de date din tăbliţa 16.

Ca fundament religios, naşterea vieţii din lumină este specifică numai religiei geţilor şi esenilor fiindcă în antichitate numai acest neam era ,,scoborîtor din zei” şi apare mai tîrziu cu modificări substanţiale în iudeo-creştinism dar este străină cultului mozaic, dovedind că apostolul Ioan a cunoscut concepţiile religioase ale esenilor şi ale neamului nostru strămoşesc… Esenii din Palestina uniți în jurul Frăţiei Celui Ales din Carpaţi și a religiei crucii, respectau cu mare grijă obiceiul unei cine comune care avea toate caracteristicile euharistice ale Cinei celei de Taină. În Regula Ordinului, manuscris descoperit în peşterile de la Qumran se scrie: ,,Cînd se pregăteşte masa pentru cină şi vinul de băut, preotul trebuie mai întîi să-şi întindă mîinile şi să binecuvînteze pîinea. Dacă se bea vin, preotul trebuie mai întîi să întindă mîna şi să binecuvînteze prima bucată de pîine şi vinul”. Asta spune şi J. Flavius despre esenii pe care i-a cunoscut personal ceva timp… Că tradiţia noastră este o sursă inestimabilă de informaţii privind religia strămoşească, o arată tăbliţa 59 care spune: ,,Neamul nostru a fost ales primul să iasă din gunoaie, să aducă laude prin Miel, să se închine şi să ţină calea cea dreaptă…

În toate scrierile din Noul Testament se face referire totdeauna la rugăciuni în sinagogi sau în Templul din Ierusalim dar niciodată în faţa crucii ca simbol al sacrului şi nu se aminteşte de gestul de a face semnul crucii. Mai mult: ,,blestemat fie acela care îşi atîrnă chipul pe lemn” cu referire la icoane, pentru că iudaismul interzicea cultul imaginilor pictate specifice creştinismului arimin al geților chiar dacă şi prin sinagogi sînt fel de fel de imagini şi statui. Deci este o ipocrizie toată pretenţia pretinsului iluminat iudeu, pentru că pînă după mijlocul secolului lV î.e.n. ei practicau idolatria în draci prin cultul satanist al falusului… Ori geţii practicau cultul crucii cu patru milenii înainte, aşa cum au dovedit descoperirile de la Stefăneşti, Gorban şi Cucuteni iar neamul nostru din Ki-en-gi punea semnul crucii cînd scria pe tăbliţă numele vreunei divinităţi. Dar marea supărare vine de la înţelegerea opusă a relaţiei cu Dumnezeu pe care o aveau ivriţii şi galatenii. Pavel pretinde o cunoaştere a divinului prin credinţă nestrămutată în dogma religioasă a iudeilor, adică am spune noi astăzi că asemenea comportament se numeşte îndobitocire, pe cînd galatenii consideră relaţia cu divinitatea ca o finalitate a faptelor bune făcute în viaţa pămîntească şi punerea individului în slujba comunităţii sale, concepţie identică cu religia geţilor din stînga Istrului.  

Faptele povestite de scrisorile lui Lentulus și Pilat – persoane care au trăit evenimentele pe viu ca oficiali ai imperiului roman – sînt confirmate pe deplin de informațiile descoperite pe tăblițele de plumb ale geților și de scrierile esene Evanghelia Păcii și Cartea esenă a Învățătorului iubirii, dovedind autenticitatea evenimentelor istorice prezentate și, pe cale de consecință, marea făcătură a ivriților zeloți și a iudeo-sataniștilor numită ca religie creștină, însă corect iudeo-creștinism. Dar sare în ochi în cele două scrisori, descrierea personajului Iisus care nu aparține rasei semite, autorii scoțînd în evidență contrastul uluitor de fizionomie dintre vorbitor și ascultătorii iudei, iar prin aceasta se infirmă toate scrierile ,,revelate” înguste sau late, ale religiei iudeo-creştine și implicit originile ei.

,,Orfeu, păstorul răstignit”. Deasupra crucii este o semilună, iar deasupra acesteia este crucea cu brațele egale. De-a dreapta și de-a stînga acesteia sînt cîte trei cruci, dar răsucite puțin care seamănă cu ,,crucea sf. Andrei”. Imaginea are următoarea inscripție: OPΦEOC BAKKI(baci: șeful stînei, conducător, îndrumător) KOC(coși: a lovi, a bate, a desprinde, a nimici), adică după înțelegerea mioritică se tălmăcește astfel: Orfeu, păstorul/baciul distrus/răstignit. Textul este scris în limba română veche fiindcă grecii din secolele l-ll ale erei noastre ca și cei de azi, nu folosesc litera C pentru consoana S, ci numai semnul Σ. de_Jesus In 1856, on a wall of the rooms used by the Praetorian Guard, in the ruins of the imperial palaces of the city of Rome, an inscription on a cross of a donkey appears hanging was found. Opposite is a man with arms outstretched in prayer that includes the cross. A Greek inscription reads αλεξαμενος θεον ςεβετε , Alexamenos sébete Theon ‘Alexamenos worships God. ” It is thought that the palatal graphite from the days of the EmperorMarcus Aurelius , between 161-180 d. C., but some have been dated as late as during the reign of Alexander Severus , between 222-235 d. C… Professor JM Blázquez states that “the presence of the cross seems to indicate that this is an anti-Christian mockery…”The sign of the cross, represented in its simplest form by a crossing of two lines at right angles, preceded by much, both East and West, the introduction of Christianity. It goes back to a very remote period of human civilization “(The Catholic Encyclopedia, 1908 Ed, Volume IV, p. 517).. “Since ancient times the cross was venerated in Egypt and Syria; and honor were equally Buddhists East [...].> The Celts exercised politico-military rule over Transylvania between the 4th and 2nd century BC and brought with them a more advanced iron-working technology. Large areas of ancient Dacia populated early in the First Iron Age by Thracian people were affected by a massive migration of Scythians moving east to west during the first half of the first millennium BC. They were followed by a second equally large wave of Celts migrating west to east.  <Eu as presupune ca populatiile peste care au venit celtii si scitii erau mai curind haplogroup I2, celti si scitii au adus cu ei genele R1b respectiv R1b. S-a pastrat limba materna I2, elitele razboinice au avut neveste RUMINE, si mixul a produs pe daci, care erau  ‘fierari’, getii de peste muntii fiind oarecum diferiti, de aceea nici nu au luptat pina la capat alaturi de daci contra romanilor. De asemenea ruminii care au ramas intr-o oarecare masura clasa inferioara, ocupata de elitele razboinice, au pactizat in parte cu romanii, vorbind aceeasi limba si astfel a cistigat razboiul Traian. Mai ramine de stabilit sensul finla de circulatie, au venit R1a si R1b din N-ul si E-ul Marii Negre, circulatia a fost in ambele sensuri, sau asa cum spun unii protocronisti rumini, bazinul Dunarii a fost  bainul demografic principal de unde au plecat spre est arianii. Sau din NE-ul Marii Negre a venit materialul genetic care s-a combinat cu fondul I2 vechi, si existind conditii bune de viata s-a format in bazinul Dunarii rezervorul demografic care e explodat de 2-3 ori, de unde au mers spre sud ionierii, dorienii, oamenii marii pina in Egipt si apoi ‘arienii’ prin Iran si mai ales prin N-ul Marii Negre pina in Tarim si India.>
Celtic artifacts dating to this time have been discovered at Turdaş, Haţeg and Mediaş in modern day Romania. By 1976 the number of Celtic sites found in Transylvania had reached about 150, indicating a significant La Tène population surpassed only by the Dacians. In Transylvania, the Celts shifted from inhumation to cremation, either through natural progression or because of Dacian influence.
From at least the 3rd century BC, the undoubted interaction between the La Tène Celtic and Dacianworlds can be considered a Thracian / Dacian influence on works of Celtic craftsmanship, or even imports from these regions. > Cînd galati/gali (celti) au spart şatra cu geţii din Mesia (teritoriul Bulgariei de azi) pe la anul 279 î.e.n. şi au migrat în Anatolia, au pus de o Galatie iar alţii mai zburdalnici şi-au oprit căruţele mai la sud unde au şăruit o Galilee. Galii/galaţii erau de mult timp adepţii religiei geţilor aşa cum arată tăbliţele 10 şi 12 ducînd cu ei credinţa în nemurire şi în puterea crucii. Istoricul grec Iamblichus spune pe la sfîrşitul secolului lll în lucrarea Viaţa lui Pitagoras: ,,Şi galaţii şi alte popoare au învăţat pe pruncii lor, cum că sufletul acelora care muriră nu a pierit, ci ei trăiesc neîncetat şi sufletele sînt eterne. Asemenea Zamolxis, le-a arătat cum că nu trebuia să aibă frică de moarte, ci ei trebuia să se întărească în contra tuturor pericolelor”… Alte surse antice afirmă că înţeleptul Zamolxis ar fi introdus druidismul la gali şi cred că nu este chiar o tîmpenie atît timp cît în cele două religii, crucea în cerc simbolizînd sacrul peste întreg pămîntul a avut mare trecere.> Celts did not occupy all intra-Carpathian areas of Transylvania, stopping short of the Maramureş Depression for instance, where excavations have uncovered Dacian fortifications from the 4th and 3rd centuries BC.[18] As regards Celtic influence on local Daco-Getic culture, Vasile Pârvan has stated that the latter is wholly indebted to Celtic traditions and that the “La Tene-ization” of these northern Tracians was a cultural phenomenon primarily due to the Celtic population who settled the area.  3rd – 2nd century BC Archaeological sites of the 3rd and 2nd centuries BC reveal a pattern of co-existence and fusion between the bearers of La Tène culture and the indigenous Dacians. Domestic dwellings exhibit a mixture of Celtic and Dacian pottery while several Celtic graves contain Dacian type vessels.[1] At Celtic sites in Dacia, finds show that the native population imitated Celtic art forms that they admired, but remained firmly and fundamentally Dacian in their culture.[19]

During the first half of the 2nd century BC, Pompeius Trogus writes in his Historiae Philippicae of a Dacian king, Oroles, who fought against Celtic incursions.[20] Oroles is recorded as resisting the intrusion of the Bastarnae, a people now generally considered to be of Germanic origin but who were in fact Celto-Germanic and, according to Livy, spoke a Celtic language.[21]The Bastarnae moved from Silesia into what is now central and northern Moldavia. Pompeius Trogus along with Justin also record the rise in Dacian authority prior to 168 BC under the leadership of King Rubobostes.[22][20][23]Around 150 BC, La Tène material disappears from the area concurrent with ancient writings which mention the rise of Dacian authority. This ended Celtic domination and it is possible that the Celts were forced out of Dacia. On the other hand, some scholars have posited that the Transylvanian Celts remained but merged with the local culture and thereafter ceased to be distinctive.[1][19] The boundary between the Celts and Dacians near the River Tisa is depicted in 2nd century BC pottery found at Pecica in Arad County, a prosperous trading center at the confluence of the two peoples. A classic period of Geto-Dacian La Tène culture began in the 1st century BC centered around the city of Sarmizegetusa Regia in south-western Transylvania.[25] Dacian king Burebista defeated the Celtic Boii and Taurisci tribes between 60–59 BC. During Burebista’s time the Dacians became closer to the remaining Celtic populations than they had been when the Celts ruled Transylvania. Evidence from the earlier period shows Celtic burials and settlements with only occasional Dacian elements while Dacian settlements with Celtic finds are infrequent. This situation reversed after Burebista’s conquest when a distinctive hybrid Celtic-Dacian culture emerged on the Hungarian plain and in the Slovakian regions.[28] Scriitorul şi istoricul evreu Iosif Flaviu, care a trăit în secolul I, în opera sa, Războaiele iudaice, are multe paragrafe în care îi laudă pe esenieni ca fiind evreii cei mai virtuoşi şi exemplari ai vremii, în timp ce fariseilor şi saduceilor le acordă doar câteva rânduri; dacă ţinem cont că Iosif aparţinea curentului fariseic, putem să ne imaginăm foarte bine stima enormă de care se bucurau esenienii. De asemenea, un alt faimos scriitor evreu din acel timp, Filon din Alexandria, în operele sale literare, îi descrie de mai multe ori pe esenieni ca un grup cu puternice conotaţii religioase şi îi prezintă cititorilor săi ca model de pietate religioasă autentică. Faptul că evreii numeau cu termenul de esenieni (adică pioşi) acest grup de persoane indică, în sfârşit, prestigiul de care se bucurau la oamenii din toate clasele sociale ale timpului. The Dead Sea Scrolls are a collection of 981 texts discovered between 1946 and 1956 at Khirbet Qumran in the West Bank. They were found inside caves about a mile inland from the northwest shore of the Dead Sea, from which they derive their name. The texts are written in Hebrew Estimated 76.0–79.0% – 3rd century BC to present, Aramaic Estimated 16.0–17.0% – 8th century BC to present, Greek, and Nabataean, mostly on parchment but with some written on papyrus and bronze. The manuscripts have been dated to various ranges between 408 BCE and 318 CE. Controversy – Publication of the scrolls has taken many decades, and delays have been a source of academic controversy. The scrolls were controlled by a small group of scholars headed by John Strugnell, while a majority of scholars had access neither to the scrolls nor even to photographs of the text. > As Old Aramaic had served as a lingua franca in the Neo-Assyrian Empire from the 8th century BCE,[1] linguistic contact with even the oldest stages of Biblical Hebrew are easily accounted for. Aramaic had become the language of international dialogue, but not of the common people.

During the Babylonian exile, Aramaic became the language spoken by the Jews, and the Aramaic square script replaced the Paleo-Hebrew alphabet.[2] After the Persian Empire’s capture of Babylon, it became the language of culture and learning. King Darius I declared[3] that Aramaic was to be the official language of the western half of his empire in 500 BCE, and it is this Imperial Aramaic language that forms the basis of Biblical Aramaic.[1] Biblical Hebrew was gradually reduced to the status of a liturgical language and a language of theological learning, and the Jews of the Second Temple period would have spoken a western form of Old Aramaic until their partial Hellenization from the 3rd century BCE, and the eventual emergence of Middle Aramaic in the 3rd century CE.

Biblical Aramaic’s relative chronology has mostly been debated in the context of dating the Book of Daniel. In 1929, Rowley argued that the origin must be later than the 6th century BCE and that the language was more similar to the Targums than the Imperial Aramaic documents available at his time.[4] Others have argued that the language most closely resembles the 5th century Elephantine papyri and is therefore a good representative of typical Imperial Aramaic.[5] Kenneth Kitchen takes an agnostic position, stating that the Aramaic of the Book of Daniel is compatible with any period from the 5th to early 2nd century BCE.[6] > Aramaic (Classical Syriac: ܐܪܡܝܐ Aramaya) is a family of languages or dialects, belonging to the Semitic family. More specifically, it is a part of the Northwest Semitic subfamily, which also includes Canaanite languages such as Hebrew and Phoenician. The Aramaic script was widely adopted for other languages and is ancestral to both the Arabic and modern Hebrew alphabets.During its over 3,000 years of written history,[2] Aramaic has served variously as a language of administration of empires and as a language of divine worship. It was the lingua franca of the Neo-Assyrian Empire, Neo-Babylonian Empire and Achaemenid Empire, the day-to-day language of Yehud Medinata and of Judaea (539 BC – 70 AD), the language that Jesus probably used the most,[3][4] the language of large sections of the biblical books of Daniel and Ezra, and is the main language of the Talmud and Syriac Christianity, in particular the Assyrian Church of the East, the Chaldean Catholic Church, the Ancient Church of the East, the Saint Thomas Christian Churches in India, the Syriac Orthodox Church and the Maronite Church.[5] However, Jewish Aramaic was different from the other forms both in lettering and grammar. Parts of the Dead Sea Scrolls are in Jewish Aramaic showing the Jewish lettering, related to the Hebrew script. Aramaic was also the original language of the indigenous people of Bahrain before Islam.[6]

Aramaic’s long history and diverse and widespread use has led to the development of many divergent varieties, which are sometimes considered dialects, though they are distinct enough that they are sometimes considered languages. Therefore, there is not one singular, static Aramaic language; each time and place rather has had its own variation.

25 Fascinating Facts about the Dead Sea Scrolls Fact no.10. The Scrolls are for the most part, written in Hebrew, but there are many written in Aramaic. Aramaic was the common language of the Jews of Palestine for the last two centuries B.C. and of the first two centuries A.D. Fact no.22. Although the Qumran community existed during the time of the ministry of Jesus, none of the Scrolls refer to Him, nor do they mention any of His follower’s described in the New Testament. The group who created the Dead Sea Scrolls were Essenes. This was a community of esoterics who were in rebellion against both the Old Testament sacrifice system and the New Testament Messiah. So they are not a good source for correcting the historic Rabbinic Bible. Is something sinister happening? The Rockefeller Foundation — infamous for its involvement in one-world political organizations, such as the Council on Foreign Relations and the Trilateral Commission — is funding the research on the Dead Sea Scrolls. Also, the U.S. government’s top-secret research lab at Los Alamos, New Mexico, is digitizing these Dead Sea Scrolls so that they can be more clearly read.
Anyone might ask, “Why would these parties be interested in this material?” This is happening because the Dead Sea Scrolls prescribe all of the elements needed to coerce people to adapt to the one-world political and religious system advocated by these parties. The Dead Sea Scrolls advocate:
1. The confiscation of personal property to the group.
2. The coming of two Messiahs: one a religious prophet, the other a civil leader.

Students of Bible prophecy know that this corresponds exactly to the beast and the false prophet of Revelation. The Dead Sea Scrolls say that the Essenes are “sons of the light,” ruled by the “angel of light.” Bible students know that the “angel of light” is Satan. The Dead Sea Scrolls also call for an initiation and for receiving a “Name”, capital N-a-m-e. Revelation 13 warns against taking the name of the beast. The Dead Sea Scrolls say instead that people who will not take the “Name” during a seven-year period should be killed. > The mainstream consensus is that the New Testament was written in a form of Koine Greek,[1][2] which was the common language of the Eastern Mediterranean[3][4][5][6] from theConquests of Alexander the Great (335–323 BC) until the evolution of Byzantine Greek (c. 600).

Whereas the Classical Greek city states used different dialects of Greek, a common standard, called Koine (κοινή “common”), developed gradually in the 4th and 3rd centuries BC as a consequence of the formation of larger political structures (like the Greek colonies, Athenian Empire, and the Macedonian Empire) and a more intense cultural exchange in the Aegean area, or in other words the Hellenization of the empire of Alexander the Great. With the conquests of Alexander the Great (333-323 BC) and the subsequent establishment of Hellenistic kingdoms (above all, the Seleucid Empire and Ptolemaic Kingdom), Koine Greek became the dominant language in politics, culture and commerce in the Near East. During the following centuries, Rome conquered Greece and the Macedonian Kingdoms piece for piece until, with the conquest of Egypt in 30 BC, she held all land around the Mediterranean. However, as Horace gently puts it: “Conquered Greece has conquered the brute victor and brought her arts into rustic Latium” (Graecia capta ferum victorem cepit et artis intulit agresti Latio.[8]) Roman art and literature were calqued upon Hellenistic models. Koine Greek remained the dominant language in the eastern part of the Roman Empire, extending into the Byzantine Empire as Byzantine Greek. In the city of Rome, Koine Greek was in widespread use among ordinary people, and the elite spoke and wrote Greek as fluently as Latin.

Jewish Koine Greek did not exist as a separate dialect, but some Jewish texts in Koine Greek do show the influence of Aramaic in syntax and the influence of Biblical background in vocabulary. After the Babylonian captivity, Aramaic replaced Biblical Hebrew as the everyday language in Palestine. The two languages were as similar as two Romance languages or two Germanic languages today. Thus Biblical Hebrew, which was still used for religious purposes, was not totally unfamiliar, but still a somewhat strange norm that demanded a certain degree of training to be understood properly. After Alexander, Palestine was ruled by the Ptolemies and the Seleucids for almost two hundred years. Jewish culture was heavily influenced by Hellenistic culture, and Koine Greek was used not only for international communication, but also as the first language of many Jews. This development was furthered by the fact that the largest Jewish community of the world lived in Ptolemaic Alexandria. Many of these diaspora Jews would have Greek as their first language, and first the Torah and then other Jewish scriptures (later the Christian “Old Testament”) were therefore translated into standard Koine Greek, i.e. the Septuagint. Herodot se refera la poporul Daciei de la 500 i.e.n. ca “cel mai numeros popor din lume dupa indieni”. Prin urmare, arienii care s-au raspindit in lume intre 2000-1000 i.e.n., nu mai existau 500 de ani mai tirziu, atunci cind poporul major sint dacii (tracii) ! Cum au putut arienii sa se dezintegreze in neant intre 1000 i.e.n. si 500 i.e.n.? Cum au putut dacii sa devina “cel mai numeros popor din lume” pe la 500 i.e.n. cind ei nu existau la 1000 i.e.n.? Absurditatile continua, deoarece dacii, “cel mai numeros popor din lume” la 500 i.e.n. vor dispare de pe fata pamintului in 150 de ani de administrare romana a Daciei ! Credeti ca absurditatile s-au terminat? Nu inca, deoarece rominii vor apare din neant, dupa mileniul migratiilor, cu o limba deja formata, de o structura pur “latina” si asemanatoare cu limba spaniola de la capatul opus al Europei ! Most of the Old Testament was written in Hebrew. While Hebrew remained the sacred tongue of the Jews, its use as a common spoken language declined after the Jews’ return from exile (538 B.C.). Despite a revival of the language during the Maccabean era, it was eventually all but replaced in everyday usage by Aramaic. Ancient Aramaic originated among the Arameans in northern Syria and became widely used under the Assyrians. Some have compared the relationship between Hebrew and Aramaic to that between modern Spanish and Portuguese: they’re distinct languages, but sufficiently closely related that a reader of one can understand much of the other. The New Testament wasn’t written in Hebrew. By the time the gospels were being written, many Jews didn’t even speak Hebrew anymore. Rome had conquered Greece, and the influence of Greek culture had saturated the empire. What’s interesting about Biblical Greek is that it didn’t use a high-class or complicated style; it was written in koine (common Greek), a language that could be understood by almost anyone, educated or not. > Marea Expansiune Ariana de la 1900 i.e.n. va modifica fata lumii pina in ziua de azi, urmele sint usor de urmarit arheologic fiind insotite de raspindirea calului, carutei si rotii olarului. Din valul sudic ne-a ramas peste milenii numele regilor Elen, Ion si Doru care isi vor aseza popoarele lor in Peninsula Balcanica pina la Peloponez deunde se va naste nemuritoarea Ionie si neamul ionienilor, elenilor si dorienilor.

Rominii antici sub conducerea regelui Salitis cuceresc Egiptul la 1730 i.e.n. fara nici o singura batalie si devin stapinii celei mai mari si tari tari din lume pentru urmatoarele doua secole. Picturi din mormintele egiptene de acum 3-4000 de ani ne arata figura si culoarea negroida egipteana, figura si culoarea maronie arabo-semitica si figura si culoarea alba carpato-dunareana. Alte rase umane nu existau acum 4000 de ani in Afrieuroasia si nu exista nici in ziua de azi. Aceasta polarizare rasiala a omenirii de acum 4000 de ani a rezultat si intr-o polarizare lingvistico-culturala. Daca omul alb european este desenat in mormintele egiptene, de unde putea acesta proveni? Sigur nu din Scandinavia, originea germanilor; nu din padurile nordice europene, originea slavilor. Mai mult ca sigur, dovedit istoric, lingvistic si arheologic ca din sud-estul Europei, din Dacia pre-istorica, de pe valea Dunarii, peste Anatolia si Orientul Apropiat pina in Egipt.; iGENEA found that King Tut belonged to Y-DNA haplogroupR1b1a2; Ramesses III belonged to Y-DNA haplogroup E1b1a; – Carsten Pusch from the University of Tübingen managed to sequence the DNA of an ancient Egyptian mummy;

Limba romina veche ajunsa la 1500 i.e.n. in India devine sanctificata prin acceptarea religiei Veda a Daciei pre-istorice ca si religie a majoritatii Indiei. Limba romina veche este conservata in India prin biserica Hindu avind directe radacini Vedice. Aceeasi religie a Daciei antice este conservata si in Persia prin Avesta pentru mileniile ce vin. In lumea antica o limba nu se raspindea fara vorbitorii sai nativi si raspindirea se facea in contextul cultural al limbii respective. Rominii pre-istorici au raspindit in lume nu numai limba romina veche si tehnologia antica avansata ci si cultura Veda a spatiului carpato-dunarean. Zeii panteonului Vedic, Apaya, Sureya, Pitar, Varuna, Indra etc. au devenit panteonul Hindus in India, panteonul Avestan in Iran, panteonul Olimpic in Ionia, panteonul Roman in Italia, panteonul Dacic in Dacia. Panteonul Vedic carpato-dunarean a fost pe departe cel mai raspindit panteon in lumea antica, inca venerat la aparitia si raspindirea crestinismului in Europa si inca venerat pina in ziua de azi prin biserica Hindu contemporana. Prin biserica Hindu, panteonul Vedic carpato-dunarean este pe departe cea mai longeviva religie umana pe Tera datind cumult peste 4000 de ani!

In cursul domniei faimoasei printese romince Nefertiti din neamul rominesc al mitannilor, Egiptul trece la venerarea lui Ra-Sureya arian. Dupa moartea sa orice urma a existentei ei a fost sistematic stearsa din istoria Egiptului si este o minune ca aajuns totusi pina la noi. Bustul ei, facut in calcar vopsit si incrustat cu pietre pretioase, se gaseste azi la Berlin ca rasplata pentru cercetarile arheologice indelungate de la Teba. Peste milenii ne zimbeste o femeie frumoasa, cu trasaturi europene, cu par blond si ochi albastri, sotia faraonului Egiptului!

Dorienii se raspindesc dinspre Dacia in toate directiile geografice. O ramura se opreste numai in Sicila la capatul uscatului. O alta ramura doriana se opreste numai dupa ciocnirea cu Ramses II ale Egiptului care controla Palestina.  O alta ramura doriana se indreapta catre Peninsula Balcanica unde se gaseau deja vechi cetati rominesti fondate si dezvoltate de ionienii regelui Ion cu centrul politic la Atena-Olteana. In mai putin de un secol majoritatea cetatilor ioniene cad sub stapinirea dorienilor care patrund pina in Peloponez, capatul peninsulei. Singura zona ioniana care rezista presiunii dorienilor este coasta estica a peninsulei Balcanice si singura cetate independenta la sfirsitul expansiunii doriene anului 1100 i.e.n. este Atena-Olteana. Sub presiunea dorienilor ionienii se vad nevoiti sa se retraga tot mai mult catre coasta estica a peninsulei Balcanice marind presiunea asupra insulelor marii Egee. Ca un joc de domino insulele egeene maresc presiunea asupra AsieiMici. In cele din urma ionienii care nu mai aveau sanse de supravietuire trec sub conducerea regelui Codru peste marea Egee si incearca sa puna piciorul in Asia Mica ceea ce va destabiliza intreaga zona si va duce in final la caderea regatului Hitit de la extremitatea Anatoliei. Asia Mica a anului 1300-1100 i.e.n era deja de mult colonizata de catre valuri stravechi de romini sositi acolo direct din Tracia peste Bosfor si Dardanele si inca o data improspatati prin marea expansiune de la 1900 i.e.n. Drept urmare ionienii intilnesc o opozitie acerba incercarii de asezare in Asia Mica unde fiecare palma de pamint avea deja un stapin la aceasta data timpurie. Au loc confruntari singeroase peste tot in Asia Mica intre cetatile rominesti stravechi si neamul ionienilor dislocuit de expansiunea dorienilor. Un exemplu facut celebru prin menestrelii romini antici este faimosul razboi Troian, doar un episod din multele desfasurate in Asia Mica a secolelor XIII-XI i.e.n. In cartile de istorie contemporane razboiul Troian este categorisit drept razboiul ”greco-troian” care este o notiune nu mai putin absurda decit sa zicem termenul “germano-hitit”. Nu se gaseste absolut nimic in istoria antica a sud-estului Europei care sa aduca cit de departe a “grec” daca prin “grec” se intelege poporul care traieste azi in Grecia, de origine recenta care nu merge inaintea erei noastre. Absolut nimic din ce este azi grec si Grecia nu exista la 1100 i.e.n. Poporul care vine dinspre marea Egee si se bate cu troienii si alte cetati rominesti din zona sint rominii-ionieni ai regelui Ion care se retrageau din fata rominilor-dorieni ai regelui Doru batindu-se cu rominii-latini ai Troiei asezati acolo de pe la 2700 i.e.n. Toti protagonistii razboiului Troian si al restului razboaielor din zona erau diverse ramuri rominesti originate din spatiul carpato-dunarean la diferite momente istorice. Protagonistii acestor razboaie vorbeau limbi rominesti inrudite chiar daca erau diferentiate dialectal. In jur de 1100 i.e.n. echilibrul din zona se restabileste. Dorienii controleaza majoritatea peninsulei Balcanice iar ionienii reusesc sa fondeze Ionia in Asia Mica stapinind peste majoritatea cetatilor rominesti din zona. Noua Ionie sta cu un picior de pod pe coasta rasariteana a peninsulei Balcanice, incorporeaza toate insulele nord egeene si are al doilea picior de pod in Asia Mica. Daca soarta ionienilor parea pecetluita pe vremea invaziei dorienilor acum ionienii si-au gasit o noua patrie in Asia Mica. Ionienii se vor ridica pe culmi de civilizatie si cultura neegalate in lumea antica, cultura care va fi redescoperita 2000 de ani mai tirziu pe vremea Renasterii europene

De aici din Noua Ionie urmasii regelui Ion pornesc in cucerirea culturala si lingvistica a lumii mileniului I i.e.n. Resursele terestre ale Ioniei sint limitate dar marea Mediterana pare fara limite in lumea mileniului I i.e.n. Centrati peAsia Mica si insulele marii Egee ionienii patrund in Marea Neagra intorcindu-se inapoi la origine si fondeaza cetati Ioniene de jur imprejur. De data aceasta expansiunea este pasnica pentru ca cetatile ioniene erau locuri de schimburi comerciale si culturale si nu locuri cucerite prin forta. Cetatile ioniene de la Marea Neagra vorbesc o limba inrudita cu limba romina a dacilor pentru ca ionienii tot din Dacia se trageau desi ratacisera prin diverse locuri din sud-estulEuropei. Expansiunea ionienilor, suprapusa cu cea a dorienilor si a fenicienilor, se petrece peste tot in bazinul mediteraneean, toti acestia fiind neamuri rominesti care se intrec in a fonda cetati de schimb prin Italia, Galia, Iberia, chiar Anglia, Egiptul si restul coastei nord-africane pina la oceanul Atlantic. Expansiunea comerciala si culturala are loc si catre Asia si Egipt. Succesul comercial al ionienilor este dublat de o cultura infloritoare unica in istoria omenirii care a marcat intreaga civilizatie europeana pina in zilele noastre. Ionienii preiau alfabetul fenician si-l dezvolta in alfabetul ionian de la Alfa la Omega. Alfabetul ionian este mai tirziu preluat de latini si devine alfabetul Europei de azi si a lumii. Tot alfabetul ionian este preluat de catre slavi dupa anul 1000 e.n. devenind alfabetul slav de azi.

Prin secolele IV-III i.e.n. aparuse deja un fel de dialect internationaldirect ancorat in limbile rominesti ioniana, doriana si feniciana ajuns a ficunoscut drept limba Koine sau Comuna. Limba koine provine direct din aceste limbi rominesti antice prin agregare, anagramare si simplificare pentru ca era vorbita de toate neamurile pamintului in schimburile mondiale. Sa observam un fenomen unic pina in prezent, desi s-ar putea sa fie reeditat in viitor, si anume prezenta unei limbi fara un popor care sa o vorbeasca in mod nativ. Toate neamurile antice ajung sa cunoasca aceasta limba internationala dar la inceput nimeni nu o vorbea in mod nativ ca si limba materna. Pe vremea crestina limba koine ajunge sa fie vorbita nativ, ca singura limba invatata, dar nu de catre un singur popor ci de toate neamurile lumii antice, cum ar fi grecii-asiatici de pe anumite insule din estul Mediteranei, anumite cetati din Liban si Palestina inclusiv Ierusalimul, chiar segmente ale societatii ioniene si doriene desi acestia intelegeau koine ca pe un dialect.

Alexandru Macedon a desemnat dialectul mondial koine drept limba oficiala a imperiului. Prin Alexandru limba koine care era deja raspindita in toata lumea antica primeste greutatea politica de limba oficiala folosita in gestionarea Imperiului Macedonean din India, peste Persia, Babilon, Liban si Palestina pina in Egipt.

Primele scrieri crestine au aparut probabil ca si necesitate de cult in noile biserici pe vremea cind propovaduirea se facea doar verbal. Invataturile lui Isusau fost scrise ca mijloc de raspindire si educare in spiritul noii religii. Cind primii evanghelisti au decis sa puna in scris invataturile crestine nu aveau preamult de ales in privinta limbii in care sa-si faca scrierile: evanghelistul Pavelvorbea in limba koine cu evreii din Ierusalim. Prin Evangheliile Crestine limba romina devine sfintita pentru a treiaoara. Pe vremea crestina Hinduismul era deja asezat de peste 1000 de ani iar Budismul avea deja o istorie de peste 500 de ani. Toate aceste miscari religioase,filozofice si culturale sint scrise pentru eternitate in limba romina pre-istorica siapoi in limba romina antica.

Europa anului 1800 e.n. a uitat cu desavirsire timpul marii expansiuni rominesti de la 1900 i.e.n. Au trecut 3300 de ani de la asezarea rominilor in vestul Indiei si Europa este socata cind limba pre-istorica romina revine la originea ei europeana venind dinspre India prin faimoasa carte Riga Veda. Din Riga Veda aflam ca poporul care a compus acele versuri stravechi se numea pe sine insusi Arian. Asa s-a aflat pentru prima data in Europa moderna a anului 1800 de existenta unui mare popor antic numit poporul Arian. Regatul Hitit s-a format la extremitatea estica a Anatoliei ca urmare a marii expansiuni rominesti de la 1900 i.e.n., Imperiul Hitit din Anatolia este invecinat si provinedirect din Tracia.

Cine sa fie interesat in studierea locului limbii romine inecuatia indo-europeana cind noi rominii insine sustinem ca limba romina este olimba “noua” invatata fuga-fuga dar temeinic in doar 150 de ani de administratieromana a unei parti mici din Dacia strabuna? Cum sa studiezi locul limbiiromine intr-o ecuatie lingvistica straveche cind limba romina este “noua”? Cumsa studiezi radacinile pre-istorice ale limbii romine cind noi rominii insinesustinem ca dacii, cel mai mare popor din lume inainte de vremea crestina, si-auuitat limba complet si total? Cum am ajuns oare sa ne negam propriile radacinisi trecutul unic in istoria civilizatiilor terestre? Este oare stralucirea Romei antice mai puternica decit stralucirea adevarului istoric? Cartea ‘Noi Nu Sintem Latini’ contine scheletul pozitiei centrale a limbii romine in ecuatia indo-europeana care va deveni cunoscuta intr-o buna zi drept Rominitatea Lumii Antice.

In cartea de fata aprofundam una dintre directiile descrise in cartea  Noi Nu Sintem Latini si anume caracterul triplu-sfint al limbii romine, ultima sfintenie venind prin Evanghelia Crestina. Evangheliile Crestine pe care le discutam in aceasta lucrare sint pe cale lingvistica o dovada scrisa a prezentei universale a limbii romine in lumea antica.

Tone de documente scrise ne vin de asemenea din Egipt, Orientul Apropiat si Orientul Mijlociu. Evangheliile Crestine originale sint cunoscute in lumea de azi drept “evangheliile grecesti”. De remarcat ca cuvintul “grec” in sine nici nu exista in lumea antica si nici in vremea crestina fiind o creatie a erei noastre prin limba ascutita a romanilor, pornind de la cuvintul rominesc “grai”. In lumea antica si crestina existau in zona marii Egee trei componente lingvistice esentiale: ionienii, elenii si dorienii. Din motive greu de inteles, inclusiv Biblia Romina traduce cuvintul “elen” din limba koine prin “grec”. Daca Pavel a scris pe hirtiecu mina lui insusi literele “e l e n e s” noi de ce-l tiparim drept “g r e c i”? Cum au ajuns ionienii, elenii, dorienii, troienii, carienii, frigienii etc. a fi cu totii“greci” azi? Cindva prin secolele VII-X e.n. se cristalizeaza intr-adevar in PeninsulaBalcanica o noua natiune formata din popoare rominesti si asiatice care ajunge ase chema “greaci” de la porecla romana de “graioi”. Acesti greci ies spre Europa continentala si reusesc pina in secolul X sa ia controlul asupra orasului rominesc Constantinopol fondat de imparatul romin Canstantin cu 500 de ani inaintea acestor evenimente. Dupa dominarea Constantinopolului de catre greci Imperiul Dac al lui Constantin devine Imperiul Bizantin care se grecizeaza tot mai mult incit la caderea lui in secolul XV orasul era cu totul grec intr-adevar. Ceea ce noi cunoastem azi drept greci nu s-au manifestat in nici un fel pe scena istoriei Europei pina in secolul X cind au preluat in mod pasnic puterea la Constantinopol.

In Constantinopolul ajuns dominat de greci Evangheliile originale scrise in alfabetul ionian, toate litere mari majoritatea identice cu cele latine, sint transcrise in litere grecesti de mina care le fac complet neinteligibile celor care nu cunosc alfabetul grec, devenind la aspect intr-adevar “grecesti”! Cita lume din ziua de azi stie ca numele “Ioan” este scris de catre evanghelisti“ ΙΩΑΝΝΗΝ ” si nu “ιωαννην”? Simpla inlocuire a alfabetului ionaian cu cel grec face scrierile neinteligibile si le da un aspect intr-adevar “grecesc”. Cita lume stie ca acele cuvinte ascunse sub alfabetul grec de azi sint de fapt frumoase si curate cuvinte rominesti? Cita lume stie ca vorba evanghelica raspindita degreci sub forma “εστε” se scrie cu alfabetul ionian “EΣΤE”, cu cel latin “ESTE”si ca inseamna pur si simplu “este” din limba romina?

Posted in Archeology of symbols, Linguistics, ProtoCrestinism | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

Scrierea milenara a vechii europe si 3 simboluri precrestine – crucea imbarligata, crucea incercuita, crucea cu 7 spire. + IYI

“Desigur ca un bandit are un dosar mult mai bogat decat un onest taran care si-a cautat de rostul lui. Iar inscriptii si sculpturi lasa cei care au posibilitati materiale, deci bogatii, ci nu oamenii saraci si umili. Aceasta este o greseala: istoria reconstituita numai prin inscriptii si statui este una a celor bogati. Iar stramosii nostri, nu erau bogati, ci formau un popor de tarani, traitor in sate. Cate sunt, in toate timpurile, inscriptiile din regiunea Pindului sau chiar pe teritoriul grecesc, dupa ce viata stralucita a cetatilor creatoare ajunsese la o repede scadere? Multa lume isi inchipuie navalirile barbare ca la cinematograf: apare barbarul scrasnind din dinti, invartind niste ochi rosii, cu parul valvoi si facand semne de zdrobire si decapitare indata ce vede un colonist roman. Si atunci stramosii nostri, persoane foarte delicate, se speriau si luau cel dintai tren ca sa treaca dincolo de Dunare, caci evident podurile erau destule pentru inlesnirea circulatiei” << N. Iorga.

Istoria noastra nu a inceput in urma cu 2000 de ani, inima vechii Europe are o continuitate de 7000 de ani, Asta zice si Mario Alinei cu teoria continuitatii, nimic nu s-a schimbat radical peste ani, cu cite o invazie cu cite un razboi, nici cu romanii, nici cu barbarii, cu nici o ocupatie, timp de 7000 de ani au existat continuitati culturale, lingivistice, genetice, un fond care de fiecare data a absorbit socurile, schimbarile facindu-se gradual, pe parcursul a multe sute de ani. Iar anumite lucruri ‘au persistat, transfigurate’, mii de ani…

The framework of Paleolithic Continuity Theory (or PCT, Italian La teoria della continuità) is laid out by Alinei in four main assumptions:

  1. Continuity is the basic pattern of European prehistory and the basic working hypothesis on the origins of IE languages.
  2. Stability and antiquity are general features of languages.
  3. The lexicon of natural languages, due to its antiquity, may be “periodized” along the entire course of human evolution.
  4. Archaeological frontiers coincide with linguistic frontiers.

Piatra scrisa de la Cotargasi-Suceava – inca o bucata de istorie milenara distrusa!  “Piatra scrisă”, aşa cum o numeau localnicii, era o piatră de formă paralelipipedică, având lungimea în jur de 3 metri, înălţimea de aproximativ 2 metri şi lăţimea cam de 1,5 metri. Pe trei părţi era acoperită cu o scriere necunoscută.  Pe toate laturile avea nişte găuri în care presupun că s-au introdus drugi pentru deplasarea ei. După revoluţie, a fost aruncată în aer de către un individ care umbla după comori. Piatra a fost spartă în mai multe bucăţi, cea mai mare are aproape jumătate de metru cub. Piatra, sau ceea ce a mai rămas din ea, se află pe muntele Goia, aproape de de izvoarele Sabasei şi Cotârgaşului, evident în Carpaţii Orientali.

 “Piatra Scrisă” şi istoria scrisului Mihai Ignea – Dacă de tăbliţele de la Tărtăria descoperite de marele arheolog Nicolae Vlassa, pe malul Mureşului, în localitatea Tărtăria (anul 1961) se vorbeste mult, despre “Piatra scrisă” de pe muntele Goia nu se vorbeşte mai nimic, cu toate că, în opinia mea, reprezintă o relicvă arheologică de primă mărime în ceea ce priveşte istoria scrisului. De fapt, în zonă, se găsesc mai multe pietre scrise. În vara care tocmai a trecut am fost de două ori pe muntele Goia şi am făcut câteva fotografii la două din pietrele scrise care se găsesc în zonă. Se poate observa cu uşurinţă asemănarea dintre unele simboluri de pe tăblitele de la Tartaria şi unele simboluri de pe piatrele scrise.

Pietrele scrise de pe muntele Goia-un monument de primă mărime în istoria scrisului. Precizări. Imediat după revoluție, niște indivizi, mineri la o exploatare din zonă, au aruncat în aer piatra principală, fragmentând-o în mai multe bucăți. De-a lungul vremii au existat oameni care au încercat să sensibilizeze autoritățile și istoricii în vederea salvării pietrelor scrise. Am încercat și eu, dar nu am obținut decât promisiuni, care, bineînțeles, au fost uitate imediat. Că autoritățile nu se implică nu m-a mirat, dar am fost uluit că nici istoricii nu sunt interesați. Cel puțin cei cu care am discutat eu. Istoricii noștri par preocupați de istorie doar în măsura în care are legătură cu politica sau cu banii, stau mai mult în capul meselor, la emisiuni televizate și par preocupați să-și acorde unii altora titluri și doctorate. Nu sunt istoric și nici nu am pretenția că sunt, iar cele scrise în articolele de pe blogul UTOPIA și ANTIUTOPIA sunt opinii personale. Am scris și scriu despre pietrele scrise pentru că istoricii nu o fac.

Piatra Scrisa se afla pe Mt.Goia (1150m) acesta fiind situat intre Mt.Baisescu (1340m) si Mt.Batca Comorii (1513m), apartinand subunitatii montane Sabasa din Muntii Stanisoarei parte a Carpatilor Rasariteni. 

Scrierea ”șamanică” – swastika si crucea incercuita    Primul car funerar (aflat la Muzeul Gradski) a fost descoperit într-un mormânt în Dupljaja (Banatul de Sud, Voivodina) ce aparține culturii Zuto Brdo – Gârla Mare, aprox. 1500 î. Hr. Sufletul celui plecat dintre cei vii poartă pe piept svastica și sauvastica despărțite de două spirale-vortex care le corespund, una care l-a absorbit din viață și-l trece în lumea de dincolo și cealaltă care-l va absorbi din lumea morții și-l va trece în cea a vieții.  Al doilea car funerar descoperit tot în Serbia preistorică se afla la Muzeul Național din Belgrad are pe roț crucea încercuită – „hieroglifă” a învierii. Sufletul pe care-l duce poartă pe piept, în chip de amulete, o treime de spirale-vortex-uri, iar pe capul de pasăre și pe trup are alte mici spirale care, de altfel, apar și pe roți și pe păsările psihopompe înhămate la car.

Crucea în cerc – semn al izvorului vieții și al abundenței, crucea  încercuită, icoană a lumii… ce se învârtește neîncetat și… … simbol al învierii și al nemuririi, adică al vieții fără de moarte… poate cel mai răspândit semn din vechile scrieri … apare pe vasele de la Cucuteni, din 4000-3500 î. Hr., cultura Cucuteni fiind dominată de simbolismul feminin.

Aceeași cruce (”celtica”) în cerc apare și pe porțile maramureșene: binecuvântează și ocrotește casa și pe toți ai ei și îi ferește de dușmanii văzuți și nevăzuți, de boală, de dezbinare și de sărăcie, pe care nu le lasă să se apropie.

Semnul labirintului  Labirintul a fost, înainte de a fi sanctuar sau templu, unul din cele mai vechi semne sacre ale omenirii. Un semn care, timp de multe mii de ani, a fost gravat pe stânci, pe pământ, pe sigilii, pe tăbliţe de lut, pe amulete/filacterii sau pe vasele funerare. Arăta astfel:

America N Arizona, Anglia Rocky Valley, India Tikla si Sardinia Luzzanas.
A fost descoperit abia în secolul XIX şi nu există mărturii scrise despre „puterile” pe care le avea. Acest simbol exista în toate culturile primitive, pornind din cele două Americi până în Japonia. Labirinturi ca cele din fotografiile de mai sus s-au descoperit: în Mesopotamia, în Siria, în Egipt (Templul lui Kom Ombo), în India, în Pakistan, în Indonezia, în Java, în Sumatra, în Mexic (Arroyo Hondo, Nuevo Mexico), în Peru (Machu Picchu), ca să nu mai vorbim de Europa (în Italia – Val Camonica, în Spania – Pontevedra sau Cueva de Los Letreros). Toate sunt identice: au şapte spire care încep dintr-o cruce. Pot fi vechi de 20 000 de ani sau mai mult, de 4000 – 5000 de ani sau de 2000-500 de ani.

Doar privind semnul labirintului ne dăm seama că, de fapt, nu este altceva decât o cruce din care porneşte şi la care se întoarce o spirală cu şapte cercuri/spire. Ce semnifică crucea şi ce semnifică spirala? Crucea, pentru strămoşii noştri indo-europeni, cel puţin, nu însemna nimic altceva decât alcătuirea şi mersul lumii. O lume care se învârteşte în cerc, se roteşte şi se întoarce de unde a plecat. Care se transformă, se preschimbă, devine şi apoi… revine. Misteriosul şi străvechiul semn al labirintului, gravat de mii de ani pe stânci, în peşteri, pe malul râurilor, pe tăbliţe sau pe monede, în toată  Europa şi Asia Mică, apare pe pardoseala sau pe faţada catedralelor creştine şi în manuscrisele medievale mănăstireşti. 

Maeştrii Templari, constructorii de biserici, au adus labirintul Minotaurului în catedrale. Rostul lui? Prefacerea de sine şi îndumnezeirea. Templarii, adică constructorii de biserici, şi călugării-miniatrişti din primele secole creştine l-au împrumutat din … mozaicurile vilelelor romane. Misterul labirinturilor creştine – transfigurarea:  În centrul labirintului din Basilica San Vitale (Sf. Vitalie) din Ravenna, Italia, construită în sec. VI, nu se află nicio efigie, doar o piatră rotundă. Constructorii au dorit să simbolizeze prin el biruinţa asupra Diavolului/ispitelor/ încercărilor. Biruinţă pe care  credincioşii o aveau mereu în faţa ochilor, la fiecare mesă. Și, biruinţă care înseamnă transformare, transmutare, schimbare la faţă sau apropiere de Dumnezeu. Nu întâmplător, urmând vechea tradiţie a iniţierilor, labirintul se află chiar în faţa altarului, adică dinaintea locului cel mai sfânt de pe pământ, Sfânta Sfintelor sau Abisul de sfinţenie, unde se petrece Taina Tainelor/ Misterul Misterelor. Și are tot şapte spire, ca şi cel cretan. Nu, întâmplător, iarăşi, săgeţile dintre spire arată limpede că drumul salvării se parcurge dinspre centru spre exterior, că mântuirea vine după biruinţa de sine, sugerând, poate deschiderea totală spre lume şi spre semeni a credinciosului, cu alte cuvinte, lepădarea de sine spre a sluji celorlalţi – adică  idealul cristic. Ideea Constructorilor era simplă: calea spre Dumnezeu pentru cei mai mulţi este tocmai calea rătăcirilor, a căderilor şi a ridicărilor, a alegerilor, a fricilor, a lepădărilor, a trădărilor şi a revenirii. Cale care, mai devreme sau mai târziu, este important să ducă la biruinţa de sine. Pentru că, de fapt, asta înseamnă a-l învinge pe Ispititor. În centrul labirintului  din catedrala gotică Adormirea Maicii Domnului/ Notre-Dame din Chartres, cel mai mare din Franţa, se afla şi se mai vedea până în 1765, spun unele mărturii, minotauromahia gravată pe o placă de cupru. Labirintul din catedrala gotică Notre-Dame din Reims, astăzi pierdut, semăna foarte mult cu labirintul din Amiens. Labirintul Evului Mediu este, aproape în totalitate, al teologilor și al călugărilor alchimiști. Sensul lui ? Marea Operă: trasfigurarea și cunoașterea de sine.

Acest articol pentru mine a inceput cu pozele IYI de pe pagina Virtual Museum of Bulgaria. Apoi de  la una la alta, lecturind prin cotloanele gugalului, au aparut celelalte piese din puzzle. Legaturi, implicatii, supozitii, ipoteze au aparut pe parcurs nenumarate, … the beauty is in the eye of the beholder …

Shumen The symbol IYI is to be found more than 50 times in Pliska and Preslav, 157 times for Bulgaria altogether. The exhibit from above left is stored in the historical museum of Shumen. The plate was found in the old capital Pliska.  & Upper right picture – an ProtoElamite inscription, (2300 B.C.) Niavaran Historical complex. The Rosette from Pliska is an ancient Bulgar bronze artifact found in Pliska, Bulgaria in 1961. The Rosette is dated to the 7th-9th century. It measures around 6 cm in diameter. The Rosette itself is a seven-beam star-medallion with Proto-Bulgar signs on it. On the back of the medallion is carved the Protobulgarian symbol IYI.

Rock art in Iran Teymareh & The Last Supper, Ivanovo, Ruse, Bulgaria 


IYI occurs in walls and tiles of Pliska, Preslav, Silistra, and other sites. it is present on vessels, amulets, rings, rocks, statues, bread, even in heraldic signs. It occurs in Romania, Czech Republic, Montenegro, also in Pergamon, Asia Minor and Cyprus. Most surprising is the presence in southern Britain on coins of the tribe durotrigi. The symbol appeared in the Balkans thousands of years ago, thracians created it, Thracians used it, for the Thracians IYI had importance. Bellow runic symbol Museum of Bitola, Macedonia and same IYI symbol on a cover of an ancient Etruscan urn.

Pietrele scrise din Muntii Buzaului Un tinut cu nume bizar, “Tara Luanei“, ascunde vestigii tulburatoare, necercetate de arheologi: locuinte si schituri rupestre, urme stravechi de scrieri necunoscute, incrustate in stanci.

Poze din Muntii Buzaului Vatra de istorie si tinut de plaiuri Muntii Buzaului, munti de o zbuciumata origine geologica, se remarca prin prezenta celor mai pure si de pret zacaminte ambrifere(rumanitul , varietate de chihlimbar foarte rara , de nuanta negru-verde, specifica numai acestor locuri). Intr-un specific local se inalta maiestuos “Casa Chihlimbarului”, muzeu unic in tara si oarecum individual fata de cele din Polonia si celelalta tari baltice. Erau  recunoscute inca din paleoliticul tarziu proprietatile acestui chihlimbar de Colti, caci aproximativ acum 12 mii de ani acesta era purtat drept amuleta, in mormintele ce apartin acelei perioade descoperindu-se astfel de podoabe. In anul 1935, o echipa de geologi se deplaseaza in tinutul Coltilor, culeg mostre, le verifica in laborator si emit acelasi adevar pe care localnicii il stiau din tata in fiu , ca “ambra cea mai valororoasa din Europa se gaseste la Colti”. Acesta este legendarul tinut al Colchidei, acolo unde argonautii veneau special pentru recuperarea vestitei blani a berbecului de aur. Numai ambra de Colti putea  fi atat de ravnita. Nici aurul, nici diamnatele de mai tarziu, nici altceva din aceasta lume nu ar fi putut pretui atat de mult ca si chihlimbarul, caci se credea ca in apele sale salasuieste insusi Dumnezeu. In indepartata Antichitate, magicele minerale erau asezate pe o blana de berbec, poate ritualic, dar probabil si practic (in lipsa sitelor), duse la rau si spalate. Dintre firele lungi de lana si cu efect electrostatic, pietrele nu se risipeau si astfel, puteau fi spalate in numar foarte mare. Dupa spalare, in lumina Soarelui, avand in vedere transluciditatea chihlimbarului de Colti, data de vechimea geologica (aprox. 60 millioane ani), acestea puteau conferi aspectul de aur al blanii respective. Ori, poate importanta mare acordata acestei rasini, trasnforma aceasta expresie intr-o frumoasa metafora atat de cunoscuta in timpurile acelea.

Printre sacrele vestigii ale trecutului se numara cea mai mare concentratie de locuinte rupestre, unele dintre ele aparute din vremuri preistorice, devenite ulterior lacasuri de propovaduire a Sfintei Evanghelii. ,,Leaganul crestinismului”, cel mai vechi centru monahal cunoscut din Carpati, urmand ca importanta dupa Dacia Pontica(Dobrogea). Menhiri, tumuli funerari, trovanti, Tara Luanei, Legenda lanii de aur, centrul energetic, portalul,  fenomene paranormale, un azur de-o intensitate nemaiintalnita, scrieri necunoscute, uriasi, comori, chihlimbarul cu cele peste 160 de nuante, sunt suficiente motive pentru care orice calator s-ar abate  din drumul sau, aici, in mirificul tinut al Buzaului.

Grota Fundul Pesterii, sub aspect stiintific, este cea mai importanta din punct de vedere istoric dintre toate asezarile rupestre din cadrul faimosului ansamblu religios, Alunis-Nucu-Ruginoasda, o adevarata nestemata, ce atinge valoare mondiala prin arta parietala efectuata aici. Ultimele studii demonstreaza ca grota, de varsta tertiara, incepe sa fie utilizata in scopuri culturale, foarte probabil, in timplul neoliticului tarziu sau eneoliticului timpuriu(4000-3500, i. Hr. ), odata cu primele manifestari aparand incizii pe peretele sudic, intai desenul unor linii verticale, dupa care ar fi fost adaugate doua lame cu franjuri si cateva gravuri unghiulare. Mai tarziu, confectionarea pumnalelor din metal determina aparitia de noi gravuri pe peretele sudic, dar, cele mai multe reprezentari se descriu pe peretele nordic, eneoliticul si bronzul timpuriu (3500\3000-2300\2100 i.Hr.). Apar si gravuri care ar putea corespunde trecerii de la bronzul mijlociu la bronzul tarziu (2100-1500 i.Hr.).

Mai departe articolul complet din Revista AS, un articol de referinta. – Visam de mult sa ajung in Tara Luanei, un tinut vrajit, aflat in Muntii Buzaului. Acum a sosit clipa. Din Bucuresti, in doua ore si jumatate sunt la hotarul acestei “tari” stravechi, unde fiecare varf de munte e insemnat cu misterioase inscriptii nedescifrate. Mai am doar cativa kilometri. Intre Patarlagele si Colti e un tinut pustiu, numit dealul Burdusoaia. De o parte pereti abrupti si prafosi, de alta pamant neted, cu balti murdare. Un caine slab rataceste in pustietate. Sunt singura. Ma napadesc presimtiri si imi spun ca e ceva tare straniu cu zona asta: ori ca privelistea iti da fiori, ori ceva nevazut bantuie in colb. Apas pe acceleratie, calc cu iuteala drumul zdrobit si in cinci minute ma aflu in plin mister.

Inima dintre frunze. Dumitru Nica a fost profesor de istorie in satul Colti. O materie pe care a indragit-o inca din anii copilariei, cand jocurile il purtau prin paduri si pe varfuri de dealuri, pline de pesteri ciudate, cu peretii acoperiti de desene si semne bizare. Cunoaste toate vestigiile din zona: schituri rupestre, pietre cu inscriptii, locuri pline de istorie si povesti. Dar astazi are o misiune aparte. Ma insoteste pe culmea Broscarului, ca sa imi arate o piatra plina de semne, care a fost descoperita recent. O relicva istorica ce ascunde, cu siguranta, un mister. Trecem prin Fijeresti, Coltii de Jos si Calugaritele. De aici incepe urcusul pe munte. E amiaza si soarele de toamna loveste in pietre. Urcam pieptis, pe o scurtatura printre paduri. Drum greu, abrupt, dar profesorul parca zboara. Imi povesteste precipitat despre piatra pe care urmeaza sa o vad. E mare, acoperita de zeci de semne… Au venit si de la muzeul din Buzau, au venit si de la Iasi, dar nimeni n-a dezlegat enigma. I s-a spus ca ar fi mai bine sa acopere piatra la loc, cu pamant. A descoperit-o chiar el. Era prin 1997, intr-un noiembrie rece… Profesorul era la vanatoare de mistreti, pe dealul Broscarului. Frigul ii intepenea picioarele. Statea chiar sus, pe culme, un loc cu padure nu prea deasa, de pini. “Ce sa va spun? Am inceput sa imi frec talpile de pamant, ca sa ma incalzesc”, povesteste profesorul. Pietrele scrise din Muntii Buzaului“Si cand colo, vad pe o piatra, in fata mea, doua linii lungi, paralele. M-am gandit eu ca nu puteau fi facute de natura. Apoi, cand ma uit mai bine, sub talpile mele era o alta piatra, acoperita cu muschi si pamant, dar pe care se vedeau sapate niste stele. De atunci am fost de zeci de ori la piatra asta. I-am anuntat si pe cei de la muzeu. Am sapat in jurul ei si am dezvelit o suprafata cam de doi metri pe un metru, dar nu i-am dat inca de “radacini”. E plina de semne pe toate fetele.” Broscarul nu e o culme ascutita, cum sunt toate varfurile care il inconjoara, ci un platou, parca anume netezit de mana omului. Acolo e piatra. O bucata de stanca masiva, care de departe pare un organ urias al pamantului, o inima ciuntita, ingropata intre frunze uscate. “Vedeti, mai la vale se mai zareste cate un prun”, imi spune profesorul. “Aci erau livezi, nu paduri“. Nu-mi pot desprinde privirile de pe piatra, ca sa privesc imprejur. De departe, inima ei cenusie parca pulseaza. Si padurea pare sa respire odata cu ea, si pamantul. Profesorul mi-o ia inainte. Curata piatra de frunze si pamant, sufla prin santurile lasate de semne, ca sa le faca vizibile. Ma apropii incet, incercand sa-mi aliniez respiratia la suflul acelui loc.

Semnele de pe piatra sunt haotice. Nici o ordine: nici verticala, nici orizontala, nici serpuita, nici circulara, numai semne aruncate peste tot. Pietrele scrise din Muntii BuzauluiNu vad nici o litera cunoscuta, din nici un alfabet care sa fi fost folosit pe teritoriul tarii noastre sau pe la vecini. Doar stele alcatuite din linii intretaiate, jumatati de stele, cruci marginite de patrate si dreptunghiuri, multe simboluri solare, semne de tipul rabojului, linii care se intretaie si se frang, spice sau braduti… Unele imi par vag familiare, parca le mai vazusem pe diverse obiecte, intre semnele scrierilor din Vechea Europa si intre semnele de pe tablitele de la Sinaia, altele parca seamana cu runele. Dar sunt atat de multe si de diverse, incat in prima clipa nu pot lega in minte nimic. Ca si cum mai multi copii s-ar fi asezat in jurul pietrei si ar fi inceput sa scrijeleasca fiecare pe unde a apucat, pana ce piatra s-a umplut de semne. Sa fie doar o joaca? Greu de crezut, caci piatra e in pamant de multa vreme, se vede dupa albeata ei. “Vedeti, pe partea sudica, pamantul a acoperit piatra mai mult de un metru. In multe sute de ani se depune atata pamant“, imi spune domnul Nica, citindu-mi parca gandul. Unele semne sunt grupate cate doua-trei, altele izolate, sunt semne mai mici, scrijelite mai delicat, altele mai mari si mai adancite, unele sunt incadrate in patrate sau dreptunghiuri. Lipsesc liniile curbe, cel putin la prima vedere, fapt de inteles, caci pe piatra e destul de greu sa trasezi cercuri. “Ei, ce ziceti?”, ma intreaba nerabdator profesorul. Imi trec prin minte doua idei. Prima, ca un asemenea haos aparent ar putea reda o harta, poate o harta a cerului. Doar intr-o astfel de harta semnele sunt imprastiate fara noima pentru cel ce nu le cunoaste rostul.

A doua idee este aceea ca semnele nu au fost facute toate odata, ci pe rand, la anumite ocazii. Poate ca acolo era un loc de intalnire si procesiune periodica, si de fiecare data, se insemna ceva pe piatra: o invocatie, o ruga de multumire catre Dumnezeu, vreun nume sau lucru important. Poate era un loc cu puteri tamaduitoare, iar semnele erau lasate de cei ce se vindecau prin atingerea pietrei sau, mai bine zis, de vracii sau preotii care intermediau in procesiunile de vindecare, in numele celui bolnav. Un fel de “icoana” pagana facatoare de minuni, unde la anumite date se strangeau oameni cu nevoi si boli. Sau, cine stie, un loc sacru, unde initiatii veneau periodic si lasau insemnari pentru cei ce vor veni dupa ei, ca sa-i indrume sau sa le transmita ceva. Cand se putea intampla asta? Domnul Nica i-a intrebat pe batranii din sat daca au auzit de la batranii batranilor despre piatra asta, si nimeni nu stie nimic. Aici a fost in ultimele generatii pasune si livada si atat. Sa fie niste semne, nu tocmai de demult, simbolice, lasate de oameni care aveau un cod al lor si-si transmiteau informatii in felul acesta? Poate niste ciobani ce treceau pe acolo cu turmele? Un soi de raboj, cum era cel al plutasilor de pe Bistrita? Sau sa fie semne teribil de vechi, dinainte de inventarea alfabetelor? Greu de dat un raspuns. Sigur este ca semnele nu sunt facute in joaca, piatra a stat sub pamant, cu siguranta, sute de ani. Ma gandesc ca e uimitor cum, in ultima vreme, astfel de “documente” pretioase ies tot mai des la suprafata si cum am norocul sa aflu de ele, chiar eu… E toamna. Sunt deja trei luni de cand imi doresc sa vad aceasta piatra. Iar acum se afla in fata mea!

Chemarea. Era intr-o dimineata de sambata, la capat de iulie. Abia asteptasem sfarsitul de saptamana, pentru ca aveam mult de lucru si trebuia sa recuperez. Dar in Bucuresti era canicula, iar eu eram stapanita de o stare de agitatie, un dor de duca neclar. Stiam ca daca nu plec undeva, in zadar stau acasa, ca nu voi putea lucra. Dupa cateva ore de nehotarare, m-am urcat in masina si am plecat. Incotro sa o apuc? Era deja aproape pranzul. Dintr-o data, mi-am adus aminte ca de multa vreme doream sa vad muzeul chihlimbarului de la Colti, in judetul Buzau. Stiam ca in zona aceea sunt multe vestigii rupestre, ca locurile sunt pline de legende, ca lucruri stranii se petrec acolo, uneori, si ca la curbura Carpatilor, istoria insasi e scrisa cu un condei parca mai apasat decat in alte parti… Am ajuns dupa-amiaza, am vizitat muzeul, m-am cazat la o pensiune in sat, iar a doua zi dimineata, am pornit peste dealul Martirei, inspre paduri, pana in poiana Cozanei (ce nume de poveste!).

Pietrele scrise din Muntii BuzauluiPietrele scrise din Muntii Buzaului

<< Insemne in piatra la Policiori. Locul mi s-a parut fabulos. Pe dealul Martirei erau pajisti cu flori de camp, incredibil de inalte, aproape cat un stat de om, printre care inotam ca printre valuri. Nu mai vazusem in viata mea asa minunatie. Era chiar ca in basme, dincolo de imaginatie. M-am intors la Colti obosita, dar fericita. A doua zi dimineata, inainte de a pleca spre Bucuresti, am schimbat cateva cuvinte cu gazda mea, doamna Viorica Nica, o femeie frumoasa si blanda, un fel de zana buna a locului. Am inteles repede ca e pasionata de istorie, la fel ca sotul ei, care a fost multa vreme profesor in sat. Din vorba in vorba, ii spun ca sunt de la “Formula AS”. In acea clipa, se lumineaza brusc si-mi spune: “Dumnezeu mi v-a scos in cale! De cateva zile tot sun la redactie, pentru ca incerc sa dau de o persoana care scrie in ultimul timp la revista. Am sunat incontinuu, dar mi s-a spus ca e plecata din tara si sa-i trimit un e-mail. Am vrea sa vina sa scrie si despre locurile de-aici. Cum o cheama, Doamne? A scris acum, de curand, despre Corbii de Piatra din Arges…”. Trec cateva secunde ce ne apasa greu pe amandoua. “Eu sunt”, ii raspund cu respiratia taiata. Doamna Nica se albeste brusc la fata si mainile incep sa-i tremure. Imi spune, cu glas din ce in ce mai stins: “V-am chemat, doamna. V-am chemat in fiecare zi, cu gandul. Si cu inima. Nu-mi vine sa cred ca ati venit. Sotul meu a descoperit in padure o piatra scrisa, e plina de semne, trebuie sa o vedeti…”. Nu ma puteam dezmetici, ma simteam ca intr-o poveste fantastica. Incepeam sa-nteleg de ce traisem starea aceea de agitatie sambata dimineata. “Stiti, pe aci se intampla des lucruri de-astea – incearca doamna Nica sa ma linisteasca. In locurile astea oamenii mai comunica si cu puterea gandului. Zona e plina de vestigii stravechi, pline de semne ciudate, dar protejate de energii puternice. Aci e curbura Carpatilor, dar sa stiti ca nu oricine ajunge aci reuseste sa vada lucrurile de care va spun. Unii au ameteli, dureri de cap, stari de rau si se intorc din drum. Altii nu mai percep timpul cum trebuie, caci in unele locuri, timpul se dilata sau se strange, si sunt dezorientati.” Am plecat cu totul descumpanita, cu promisiunea ca ma voi intoarce cat de curand, probabil dupa doua saptamani. “Cel mai frumos e aci in octombrie”, mai spune doamna Nica, in drum spre poarta. “O sa vin mult mai repede”, i-am raspuns. Dar saptamanile au trecut ca stolurile de randunele, si de fiecare data cand imi propuneam sa revin la Colti, se ivea ceva. Am ajuns dupa trei luni. In octombrie.

Dati-mi voie sa afirm ca aci este un adevarat Athos romanesc”, imi spune solemn domnul Nica.In zona Alunis-Nucu-Bozioru, pe o suprafata de doar cativa kilometri patrati, avem o multime de schituri si biserici rupestre: Alunis, grota lui Dionisie Torcatorul, Fundul Pesterii, Pestera lui Iosif, Agatonul Vechi si Agatonul Nou, Schitul Fundatura, Schitul Piatra Ingaurita, Bucataria… multe. Si multe nu mai exista.

Pietrele scrise din Muntii Buzaului

<< Profesorul Nica. La Calugarite, a existat o manastire, dar nu mai e, la Gavanele a existat o manastire mare de maici, apoi intre Muscelul Caramanesti si Ulmet a existat o biserica cu hramul Sfantul Dumitru, care a disparut la un cutremur… Se spune ca a fost inghitita cu totul de pamant. Iar in unele zile din an, anumiti sateni aud dangat de clopot venind din adancuri”.
Cum de tocmai aici a luat nastere acest Athos? Ce are special acest loc?”, il intreb pe profesor, desi imi dau seama ca nu e nevoie de explicatii: se simte ca locul este foarte special si nu ar mai fi nimic de adaugat sau de lamurit. “Aci, la curbura, au existat conditii geografice prielnice pentru a se dezvolta o viata timpurie“, imi raspunde. “Zona nu este expusa intemperiilor, vanturilor, gerurilor. E un fel de microclimat ce nu cunoaste asprimea iernii. Apoi, mai tarziu, in perioada invaziilor, oamenii se ascundeau in muntii acestia si nu puteau fi gasiti de tatari si de alti invadatori. Era o zona foarte buna pentru refugiu. Si mai e ceva. Au existat in fiecare generatie batrani, buni povestitori, tarani adevarati, curati la suflet, care datorita acestei curatenii sufletesti au putut transmite din generatie in generatie lucruri foarte interesante.” “Ce fel de lucruri?”, tresar eu si ciulesc urechile. “Legende vechi de mii de ani. Aci exista o continuitate de locuire de milenii, dar arheologii nu au venit niciodata sa faca cercetari. Locurile sunt lasate in voia sortii. Multe nu sunt cunoscute nici chiar de localnici, doar fiarele padurii ajung la ele. Arheologii sapa in alte parti, la Pietroasele, Monteoru, Carlomanesti si Gheraseni, dar aci, in zona de munte, nu vin niciodata. Si nu doar ca sunt putin cunoscute, dar locurile acestea continua sa se salbaticeasca si sa se pustiasca. Au disparut sate intregi. Au fost parasite. Asa s-au pustiit Calugaritele, Magadani, Coltii de Sus, Linguresti, Lupoaia, Comarnici, Paltinu. La Matara mai sunt vreo zece locuitori… E o zona saraca, fara drumuri, unele sate nu au avut nici curent electric, tinerii au plecat, batranii au murit si au ramas in urma lor doar casele naruite si povestile… E trist ca locurile astea se salbaticesc, dar poate e si un noroc, caci in felul acesta vestigiile sunt mai protejate.”

Pietrele scrise din Muntii Buzaului

<< Schitul Agatonul Nou. Pasesc alaturi de profesorul Nica, ascultandu-i fascinata povestile. Tinutul stravechi, incremenit in timp, al curburii Carpatilor se afla in fata mea. Muntii Buzaului sunt de o frumusete pe masura salbaticiei lor. Satele si oamenii poarta in ei o samanta de stravechime ce se intoarce in timp, mult inaintea crestinismului, si chiar inaintea dacilor. S-au asternut straturi peste straturi de istorie si credinta, calugarii crestini au preluat de la pustnicii daci lacasurile sfinte, iar crucile au luat locul stalpilor dacici ai nemuririi. Nu cred ca am mai vazut undeva, in tara asta sau in alta tara, atat de multe cruci la margine de drum. Zeci, sute, la fiecare kilometru sau chiar mai des, cruci de lemn, cruci de piatra, povarnite sau drepte, cu simple scrijelituri sau frumos impodobite, umbre sfinte, ce pazesc drumul si ii apara pe calatori de rele. In trecut, numarul lor era si mai mare, dar multe cruci de lemn au putrezit si nu au mai fost inlocuite. Pe atunci, trecatorii se inchinau la fiecare. Drumul de la Colti la Ruginoasa, sub lumina rasaritului, este un drum al crucilor. Trecem prin Muscelul Caramanesti, Buduie, Scaieni, Vavalucile, Fisici, pe langa Bozioru, prin Braesti, sate arhaice, cu nume de legenda, stravechi. “Buzau” stiu ca e nume dacic, “scai” si “muscel” la fel, ma intreb ce poate fi o “vavaluca”, cuvant coborat din basme cu zane si taramuri cetoase. Rasaritul soarelui printre crucile de la Vavaluci imi curata sufletul, iar drumul prin cimitirul de la Ruginoasa e o adevarata initiere, care ma ajuta sa patrund in lumea straveche a celor de demult. Aici, la Ruginoasa, sunt “Policiorii”, salasuri ascunse, pline de semne ciudate. Policiorii sunt doua terase de piatra cocotate sus, intre stanci, care au folosit candva ca adapost. Nu e usor sa te cateri acolo. Pe o suprafata de cativa metri patrati, “podeaua” de gresie e plina de semne. Trebuie sa calc pe ele ca sa pot inainta, si simt un nod in gat pasind peste figuri ciudate, fragile, cu cine stie ce semnificatii sfinte.

Pietrele scrise din Muntii Buzaului

Astazi, calauza mea e Diana Gavrila, o localnica pasionata de istoria fabuloasa alaturi de care a copilarit. Inalta si zvelta, acum sta asezata in genunchi, migalind pe o foaie de hartie semnele pe care le vede pe piatra. “Sori”, braduti sau spice, compozitii bizare, care au mereu 12 sau 7 linii, ceva ce seamana cu un pom sau o ciuperca, “fulgi de zapada” cu ramificatii asimetrice, turnuri stranii cu 12 “trepte”, posibile figuri umane foarte stilizate, alcatuite dintr-un patrat, un dreptunghi in locul capului si doua dreptunghiuri in locul picioarelor, totul abstractizat si geometric. Spre deosebire de piatra de la Broscaru, la care m-a dus profesorul Nica, aici semnele par a fi mai grupate si contin si linii curbe, dar impresia generala este tot aceea de lipsa de coordonare. In plus, unele semne sunt vag figurative. Si aici au fost facute, probabil, la momente diferite. Sunt si desene mai noi, caci zarim reprezentate cateva biserici cu trei turle, una “semnata” la 1914. Si pe nelipsitii Marius, Anca, Fanel, Dana, Sanda, Gigel, care si-au scris numele peste inscriptiile stravechi, distrugandu-le. Intr-un colt se afla un desen complex, care pare sa umple un dreptunghi. “O tablita sumeriana”, imi spune Diana. O privesc cu circumspectie: “Ce sa caute o tablita sumeriana aici?” “Uitati-va mai bine: spicul din partea stanga, zig-zagul care delimiteaza desenul, semnele din interior, grupate in cadrane, adanciturile din partea de sus, toate sunt elemente care se gasesc in tablitele sumeriene.” Ma lasa fara grai si nu am cum sa o contrazic. Desi pentru mine nu prea are sens, asemanarea este intr-adevar izbitoare. Turnam apa peste desen, ca sa mai adancim contrastul. Diana copiaza desenul, cu un firesc care ma descumpaneste: ei i se pare normal sa gaseasca semne “sumeriene” printre stancile Ruginoasei. “La noi sunt semne stravechi, cam pe fiecare varf de munte. Unele sunt cu totul necunoscute, nepublicate.

Pietrele scrise din Muntii Buzaului

<< Diana Gavrila. Altele sunt inventariate, dar sunt considerate “de interes local” de catre autoritati. Unele au fost cercetate de un inginer, Paul Lazar Tonciulescu. Nici una nu beneficiaza de o minima protectie: ploile continua sa le macine, turistii care reusesc sa le descopere le distrug, fara nici o mustrare de constiinta.”
Imi pun aceeasi intrebare ca si la Broscaru: oare nu e o gluma? Chiar sunt semne stravechi, autentice? Obisnuita ca la orice noua descoperire care nu se incadreaza in linia “oficiala”, sa sara pe mine acuzatorii de fals, am stat si am privit indelung semnele, le-am comparat cu ce mai vazusem in alte parti si le-am facut zeci de fotografii. Multe se regasesc pe piatra de la Broscaru, care a stat in pamant sute de ani. E o legatura clara intre cele doua categorii de scrieri si probabil apartin aceleiasi epoci. Imi trece brusc prin minte ca filmele americane de aventuri, cu descoperitori de scrieri si artefacte stravechi, precum si documentarele gen “Discovery” sau “National Geographic” despre vechi civilizatii ar putea pali in fata a ceea ce am vazut eu in doar doua zile. Si asta este doar inceputul: in Tara Luanei ma mai asteapta aventuri incredibile.

Diana, fiica Luanei. Diana are ceva din taramul pe care il stapaneste: o intelepciune uimitoare, gratie exterioara si forta interioara. Si mai are ceva, un aer de basm, de zana buna dar severa, in jurul careia te astepti sa vezi roind pitici si spiridusi de padure. Ne asteapta un urcus aspru pe varful Turtudui, unde stim ca exista alta piatra scrisa.

Pietrele scrise din Muntii Buzaului

<< Semne stravechi (dupa Paul Lazar Tonciulescu). Si pentru ea, e prima data cand urca pe aceasta creasta. “Pe aici, toate varfurile ascutite se cheama Turtudui”, ma lamureste. Diana are la gat un fluier cu care alunga mistretii si ursii. Din cand in cand, in timp ce urcam, scoate din el sunete ascutite. Apoi vorbeste. Imi tine o lectie de istorie. Nu stiu cum poate vorbi in timp ce urca pieptis, printre crengile copacilor prabusiti, pe stancile afundate in frunze uscate. Fac eforturi sa nu pierd nici o vorba, caci felul in care povesteste are ceva magic. Imi spune despre schiturile rupestre, despre calugari si haiduci, despre disparitiile din muntii Buzaului si despre o misterioasa ceata albastra, despre azurul cerului la Crucea Spatarului, despre comori si cautatori de aur, despre chihlimbar si Valva Baii, despre pasarea Phoenix si despre argonauti… In rastimpuri, mai sufla in fluierisca ei, apoi o aud citand in latineste din Ovidiu, apoi povestindu-mi despre zeii sumerieni, despre Prometeu, Caucaz, Colchida, menhiri, scrieri stravechi, ape tamaduitoare… E ciudata fata asta, cu ochii ei taiati ferm, in roseata fetei, cu glasul sfatos si usor poruncitor. “O faptura din alta lume”, imi spun. Figura mitica si spirit protector al acestor locuri.

“Suntem in Tara Luanei”, imi spune Diana dupa ce mai sufla o data in fluierul argintiu. “Batranii de demult povesteau ca Luana era un rege batran, un mare intelept, o fiinta atotputernica.” “Un barbat?” intreb mirata. Pietrele scrise din Muntii Buzaului “Da, un barbat. Exista si o varianta in care Luana era o fata frumoasa, o sa v-o spun si pe aceea. Asadar, regele Luana pazea portile unei cetati puternice, cu ziduri pana la cer. Aceasta cetate era luminata zi si noapte de un soare ce stralucea aidoma astrului zilei. Cei din cetate erau puternici, drepti si netematori. Atunci cand erau raniti in razboaie, Luana ii tamaduia cu apele vii si moarte din Valea Izvoarelor. Multi ani fericiti au trait ei, pana au venit vrajmasi in care de foc si au doborat soarele Luanei. Mare prapad s-a intamplat atunci pe pamant.” Felul in care povesteste Diana arata limpede ca e vorba de o repetare fidela a unei povesti stravechi. “Pamantul s-a cutremurat din incheieturi”, continua ea oarecum mecanic, ca si cum ar vorbi in transa, “iar locul cetatii a fost ars pana la jumatate de metru adancime si nu a mai fost calcat multa vreme, nici de picior de animal salbatic, nici de picior de om, nici pasarile cerului nu au mai zburat pe deasupra.” Brusc, Diana pare ca se trezeste din poveste si trece la alt ton: “Eu cred ca apele tamaduitoare sunt cele de la Fisici, unde pe vremea comunistilor erau bai curative. Povestea regelui Luana este evident legata de un cult al soarelui, foarte vechi, si asa se explica si multimea de simboluri solare de pe pietre – stele, sori, cruci. Iar doborarea soarelui ar putea simboliza trecerea de la o credinta la alta, de la religia solara la crestinism. In cealalta varianta, Luana era o fata foarte frumoasa, venita din cer intr-un car de foc. S-a indragostit de un locuitor de aici si a ramas in locurile astea. I-a invatat pe oameni scrisul, cititul, medicina, si le vindeca bolile cu apa vie si apa moarta.

Pietrele scrise din Muntii Buzaului

Dar fostul ei iubit a descoperit unde se afla si a pornit razboi impotriva localnicilor. Luana i-a invatat sa se ascunda in stanca, deoarece numai acolo vor scapa de trambele de foc aruncate de dusmani. Asa se explica multimea de asezari rupestre in zona Carpatilor de curbura, in special la Colti-Bozioru.” “Se stie in ce zona s-au intamplat toate astea?” “Da, cum sa nu… E vorba de platoul Martirei…” Platoul Martirei! Locul fabulos in care inotasem prin flori de camp, in calatoria facuta in vara. Iar stancile in care s-au ascuns oamenii ca sa scape de trambele de foc sunt stancile din poiana Cozanei! Acolo, la Fundul Pesterii, vazusem pe pereti desenate multime de pumnale, varfuri de sageata si de lance orientate cu varful in sus, intre care erau figurate zeci de linii. Profesorul Vasile Boroneant spune ca sunt pumnale de tip akinakes, tipice perioadei sec. VI-IV inainte de Hristos. Imaginea este impresionanta, si parca ilustreaza, intr-adevar, un atac, un razboi, poate chiar trambe de foc.

Pietrele scrise din Muntii Buzaului

<< “Tablita” de la Policiori. Povestea soarelui este cu adevarat stranie, si ar putea sugera existenta unei surse de energie care presupunea o tehnologie foarte avansata pentru vremea aceea. Ce sa inteleg din aceste legende? Ca in aceasta regiune cu energii ciudate s-au stabilit, candva, niste fiinte venite poate din alte lumi, posesoare ale unor tehnologii inaintate? Stratul de arsura a fost confirmat de unii cercetatori, dar nicaieri nu s-au facut sapaturi arheologice. De altfel, Fundul Pesterii este incadrat in Lista Monumentelor cu datarea in sec. XVI-XIX! In plus, se vorbeste ca in zona sunt zacaminte de uraniu, care au fost exploatate in secret pe vremea comunistilor, deci regiunea e radioactiva… “Sumerienii aveau 12 zei-regi”, ma lamureste fata. “Cand intre ei se nastea un alt zeu, cel mai batran trebuia sa plece. Iar Luana e atestat, a fost unul dintre regii Sumerului, prediluvian, al treilea la numar. De altfel, numele acesta e strain de noi, nimeni nu il poarta, el apare doar in legenda”. O las sa continue, dar pentru mine e parca prea mult. Am patruns dintr-o data intr-o lume fantastica, dar care e pe jumatate aievea: “tablita” sumeriana de la Policiori, scrierile ciudate de pe Broscaru, povestea regelui Luana, carele si trambele de foc, florile uriase de pe dealul Martirei…

Inscriptia de pe Turtudui. Linistea de pe Turtudui e tot mai stranie. Diana povesteste, povesteste, iar cand ajungem sus, se opreste brusc. Privelistea iti taie respiratia. Si nu doar pentru o clipa. Este atat de ciudata atmosfera, incat ma tem ca daca as respira, s-ar isca cine stie ce grozavie din senin. “Ma gandesc la disparitiile acelea din poiana Cozanei, de la Tiharia, deasupra Fundului Pesterii, unde pe vremuri domnea Luana si a avut loc atacul acela”, imi spune Diana dupa cateva clipe de pauza. “Stiti, acolo au disparut in anii ’80 doi baieti. Doi frati. Au disparut, pur si simplu, si nu au mai aparut niciodata! Te apuca racorile. Daca disparem si noi? Eu ca eu, da numa dumneavoastra sa nu dispareti, ca nu stiu cum mai dau eu fata cu domnul Nica!”, spune fara urma de zambet pe chip. “Nu-i de gluma!”

Pietrele scrise din Muntii Buzaului

<< Diana transcrie semne. Ne apucam sa cautam inscriptia. Sunt zeci de colti stancosi, si pe oricare dintre ei s-ar putea gasi scrierea cautata. O luam in directii diferite, in timp ce Diana isi reia firul vorbirii. O aud departandu-se, vorbind tare, ca si cum s-ar teme de ceturile albastre sau de intensitatea azurului, care, zic unii, poate favoriza teleportarea. La un moment dat, tace brusc. Trec minute lungi si nu o mai aud. O caut printre pietre, ma duc in directia in care a mers si ea, o strig pe nume. Nu primesc nici un raspuns. De jur-imprejur, doar eternitate. Pentru o clipa, am sentimentul ca am pasit in alt taram. E o liniste absoluta, iar faptul ca nu o aud pe fata vorbind ma nelinisteste. “A disparut Diana”, imi zic, pe jumatate amuzata, pe jumatate ingrijorata. Reiau cautarile si o gasesc asezata pe jos, langa o piatra inalta, frumos fasonata, doborata la pamant. Sta si copiaza intr-un caiet inscriptia. Rasuflu usurata. Arunc o privire pe scriere si decretez scurt: “sunt chirilice”. “Nu sunt chirilice”, raspunde ea calma si absorbita. “E o scriere autohtona. Par a fi chirilice, dar sunt si semne care nu exista in alfabetul chirilic. De fapt, alfabetul chirilic deriva dintr-un alfabet de-al nostru, autohton.” “Pi Pascul”, citeste repede, pe primul rand. Apoi, sacadat, pe litere: “e-s-t-h-a-i-r-a-t-u d-o-g-a-v-b-u-i-l-i. Ce o fi insemnand?”

Pietrele scrise din Muntii Buzaului

<< Autoarea in padurea de iarba de pe Dealul Martirei. Ma uit uimita la fata asta care are doi copii, pazeste vacile si trudeste pamantul, dar citeaza in latineste din Ovidiu si, desi are doar studii medii, ar putea in orice moment sa-si dea un doctorat in “luanologie”, fiindca stie absolut tot ce s-a scris vreodata despre toate schiturile, bisericile, asezarile si intamplarile din Tara Luanei. Multe le-a invatat de la sotii Nica, multe le-a citit in carti, altele le-a vazut la fata locului si a inteles singura legaturile dintre lucruri. Fara computer, fara internet, fara posibilitati. Doar din pasiune. O intreb cum a patruns in lumea asta, a basmului, care se impleteste cu istoria. “Am ramas orfana de tata de mica, si mama s-a chinuit sa ma creasca singura, cum a putut. Ea era tare mare iubitoare de istorie si citea mereu. Seara imi spunea povesti. Niciodata nu ma saturam, o puneam sa mi le repete iar si iar… Mama a facut ca lumea in care am crescut sa mi se para de basm. Cand ma uitam pe fereastra, la marginea padurii, se vedeau saivanele, ca niste casute mici, crescute din pamant. Mama spunea ca alea sunt casele piticilor, si ca acolo este taramul lor. Cand mergea dupa lemne in padure, ma punea sa stau ascunsa sub frunze, ca sa nu-i trezesc pe pitici. Asa am crescut, cu povesti, iar cand am ajuns mare, nu mi-a fost usor sa ma infrunt cu realitatea. Mama a murit, dar am ramas de la ea cu pasiunea pentru istorie si cu bucuria povestilor.”

Epilog. Pietrele scrise din Muntii BuzauluiPlec de la Colti inainte de rasarit. Luna e inca sus. Ies din sat si intru pe drumul pustiu de pe dealul Burdusoaia. Norii se zvarcolesc deasupra pamantului sarac, lipsit de vegetatie. Trec minute lungi, drumul spart se curbeaza pe langa stanci, se intoarce, se incovoaie, colbul lui imi invaluie masina. Sunt singura, intre bezna si lumina, la hotarul dintre Tara Luanei si lume. Cainele costeliv e tot acolo, in baltile murdare. Privelistea pare ca se repeta la nesfarsit, la fiecare cotitura. Imi pare ca trece o vesnicie. Nu mai stiu pe ce lume sunt, pe lumea mea, sau in lumea patriarhului Luana. Imi trec prin fata ochilor chipuri de pustnici daci garbovi, aplecati deasupra pietrelor pe care migalesc scrieri ciudate, si vavalucile, poate fiinte de abur ce canta suierat prin vai, si aud dangat de clopote venind din adancuri… Se zaresc, in sfarsit, primele case. Trec podul si cotesc la stanga, spre Cislau. Dintr-o data, imi dau seama ca e lumina: a rasarit soarele.

Posted in *****, AIS, Archeology of symbols, Old Europe, Ortodoxie, PaleoGrafie, ProtoCrestinism | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

La Seimeni case circulare de 300mp si un inel fabulos, pe autostrada Transilvania un oras de 100ha… Se dezvaluie civilizatii mai vechi decit piramidele, Old Europe -5000BC

The Vinca pottery is almost indistinguishable from Ubaid Sumerian (Ubaid is the oldest, initial phase o the Sumerian material culture, corresponding temporarily with the end of Vinca-Turdas culture). Read more.  

>> 373 google earth photos from Dobrogea >> Seimeni, Hamangia, La Tene, Axiopolis – a 7000 year history … 200 de locuinte circulare de 300mp, cea mai mare concentrare de locuinte circulare cu diametru de peste 20m din Europa ..


sei3sei4sei5sei1seimeni hamangia

Descoperire senzațională într-unul din misterioasele discuri uriașe de la Seimeni: un inel din bronz care conține simboluri prezente și în cultura Turdaș Vincha!!! Povestea începe însă în anul 2010 când Cristian Pintilie detectează prin satelit un complex uriaș de discuri ascunse în pământ, la Seimeni, în județul Constanța. Ceea ce este cert e faptul că, deși au mai fost discuții între arheologi pe acest subiect, niciun specialist nu s-a obosit să dea o fugă până acolo să vadă despre ce este vorba. A făcut-o însă Cristian Pintilie duminica trecută iar descoperirile lui vor scrie istorie, cu siguranță! Plecat cu familia în zona Seimeni, a hotărât să facă și o scurtă investigație în aceste discuri neluate în seamă de lumea științifică și surpriză: oriunde a săpat, la 10-15 cm adâncime, a descoperit ceramică străveche, vetre de foc, amfore, bucăți de metal cu aspect de topitură – posibil din staniu sau cositor… Și cum nimic nu este întâmplător, primul lucru pe care l-a scos la lumină, la prima detecție cu aparatul (ca și cum l-ar fi așteptat de milenii pe Cristian!), a fost un inel sigilar din bronz care are incizate două simboluri identice cu semne din cultura Turdaș-Vincha, o cultură veche de 7.500 de ani. Mai mult decât atât, unul dintre simboluri seamănă bine și cu un simbol prezent pe plăcuțele de la Tărtăria.

Descoperirea este una excepțională pentru că ne vorbește despre o continuitate a simbolurilor pe o perioadă de mii de ani. Dincolo de toate, locul în sine se arată a fi unul excepțional pentru că dacă acest arheolog amator, care și-a obținut autorizația de detecție acum trei luni (!!!), a reușit ca în doar  câteva ore dintr-o după masă de duminică să descopere așa ceva, ceea ce s-ar putea descoperi acolo în urma unei investigații arheologice sistematice, de anvergură, ar putea să aducă la lumină lucruri capabile să schimbe perspectiva istorică asupra unei anumite perioade sau a unui loc, sau cel puțin să o îmbogățească cu noi informații.

Seimeni-1-300x240Seimeniseimeni >  ”În interiorul unei locuinţe circulare amplasată în prima zonă, la o adâncime de 25-30 cm, am descoperit un inel sigilar aflat într-o stare perfectă de conservare. Inelul are diametrul de 20 mm iar sigiliul are forma octogonală cu laturile de 3 şi 6 mm, dispuse alternativ. Pe sigiliu sunt gravate imagini ideografice dintre care două sunt identice cu semnele Vinca-Turdaş (unul se regăseşte pe plăcuţa circulară descoperită la Tărtăria în 1961 de cercetătorul clujean Nicolae Vlassa), iar al treilea este un simbol religios vechi de 12.000 de ani – bucraniul. Inelul se află într-o stare foarte bună de conservare datorită faptului că, prin baterea bronzului, se obţine la exterior un strat dur, similar celui obţinut prin extrudare, care nu corodează uşor. În plus, solul nisipos de pe dealul Seimeni este foarte permeabil, nereţinând umezeala. Cuprul din compoziţia bronzului nu reacţionează cu apa, dar reacţionează încet cu aerul atmosferic. În urma acestei reacții, pe suprafața cuprului se formează un strat de cupru oxidat cu nuanţe verzui . În contrast cu oxidarea fierului la aer umed, acest strat de oxid se oprește din coroziune. Din această cauză, obiectele din bronz care au stat mult în pământ au acea culoare “brun antic”. În perimetrul aşezării de la Seimeni, în interiorul locuinţelor circilare semi-îngropate, am descoperit fragmente din materiile prime necesare confecţionării bronzului antic. Movila existentă pe dealul de la Seimeni, în cel mai înalt punct, este alcătuită, în principal, din zgură, iar aceste dovezi arheologice sugerează faptul că s-au produs cantităţi foarte mari de bronz.”

seimeni case circularetartaria turdas
A fost descoperit cel mai vechi oraş din Transilvania: “Datează de dinainte de Piramide!”“De ce spun ca e primul oras din Transilvania, ca sa nu spun cel putin din sud – estul Europei: pentru ca am descoperit un sistem de fortificatie, de imprejmuire, compus din 11 palisade si santuri succesive, pe o profuzime de 200 de metri. Am descoperit doua porti de intrare in sistemul de fortificatie, cu turnuri, totul din lemn. Acest sistem, de o asa de mare dimensiune, nu s-a putut cerceta in Europa fiindca costa foarte mult. Am surprins aceste palisade, santuri, turnuri, care ocroteau un nucleu care, din punctul meu de vedere, in stadiul initial avea cam 100 de hectare imprejmuit. Faptul ca este consacrat dupa toate regulile vedem din faptul ca, la distante de aproximativ 200 de metri, in interiorul primei sau celei de-a doua fortificatii este pus cate un sacrificat. Am gasit vreo cinci (schelete – n.r.). Ceea este curios este ca nici unul nu e in aceeasi pozitie, deci e clar ca e sacrificiu, nu este o inmormantare. I-au sacrificat in diverse ritualuri. Sunt pusi fie pe burta cu mainile si picioarele legate, fie pe spate cu mainile si picioarele legate, fie cu capul taiat si pus pe piept”, a declarat directorul muzeului Brukenthal.

“Trebuie sa ne gandim la un mare centru regional al acelui moment. Am gasit explicatia asupra numarului mare de vase si statuete de lut descoperite aici. Am gasit 60 de cuptoare pentru arderea obiectelor de mici dimensiuni si singura concluzie care se poate trage este ca aici se facea plastica de statuete, idolii, pentru o tara. si aceasta mare asezare sacra cu caracter urban livra aceste piese, consacrate deja, spre comunitati. E singura asezare din toate cele cercetate pana acum din Europa neolitica care are un numar asa mare de cuptoare. (…) Putem argumenta ideea ca suntem in fata unei asezari protourbane aidoma marilor asezari din Orient, o asezare care avea sigur regi, datorita statuilor pe tron”, a explicat Sabin Luca.

“Sapaturile din ultimul an si jumatate au creat un nou muzeu, avem deja mii de piese intregi restaurate, extrem de reprezentative, unicat, de la ceramica la metal, de la piatra la os. La cercetarea aceasta se va mai lucra patru-cinci ani pana cand vom tipari volumele. (…) Pana acum s-a cercetat un esantion ceramic de doi-trei la suta si s-a cercetat cam trei-patru la suta din oase. La cea mai mare cercetare din Europa nu poti sa estimezi nimic, decat ca la final vom raporta cel mai mare esantion ceramic cercetat in Europa, cel mai mare esantion osteologic cercetat in Europa, cel mai mare, pentru ca asta a fost norocul nostru”, a adaugat Sabin Luca.

In situl de la Turdas au fost descoperite sase orizonturi diferite, datate in neoliticul timpuriu, eneoliticul timpuriu si dezvoltat, perioada dacica si cea medievala, in jurul secolului XII.

Sabin Luca, directorul Muzeului Brukenthal din Sibiu, intenţionează să realizeze la Tărtăria cel mai modern complex arheologic din România, pe o suprafaţă de 2,5 hectare! Acesta ar urma să aibă locuri de cazare pentru arheologi, spaţii speciale pentru cercetarea şi restaurarea obiectelor găsite, dar şi locuinţe neolitice reconstituite în acre, unde să poată fi cazaţi turiştii care vizitează arheoparcul. Tărtăria este un sit extraordinar de important, pentru că acolo s-au descoperit, în 1961, trei tăbliţe din lut cu pictograme vechi de aproximativ 7.000 de ani. S-a ajuns la concluzia că acele semne reprezintă prima formă de scriere din lume. Împotriva acestei concluzii s-au ridicat însă numeroşi arheologi, inclusiv Sabin Luca, toţi susţinând că în epoca pietrei nu putea exista scriere, iar semnele acelea ar fi ornamente. Tot pe traseul autostrăzii, arheologii conduşi de Luca au cercetat, la Miercurea Sibiului, o altă aşezare din epoca pietrei, în care au găsit un fragment de ceramică inscripţionat cu o scriere cuneiformă veche de… 8.000 de ani!

Din acel moment, viziunea directorului de la Brukenthal despre neolitic s-a schimbat – “Eu sunt zguduit. Am publicat volume internaţionale cu semne şi simboluri, căutând să destructurez ideea după care în neolitic exista scriere. În cazul acesta nu e ornament… Este o descoperire deosebită”, spunea Luca, uluit de acea scriere.

Posted in Case Naturale, Linguistics, Old Europe | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

SkyFly Start Kit

Grup Facebook SkyFly, site SkyFly, fly with Gigi & Adi.

Vint optim pana in 4m/s = 15km/h. Incepatorii pot decola doar sub supravegherea unui instructor. Sageata de vint iti arata de unde bate vantul, unele situ-rile arata invers. Pe windguru sageata iti arata de unde bate vantul, invers ca la busola; adica la busola sageata de sus in jos indica spre S in timp ce pe windguru sageata de sus in jos inseamna vint de N, care bate din N spre S.

Pentru a vedea unde nu se poate zbura verificati  Spatiul Aerian Notam. Pentru informatii de zbor puteti suna la Trafic Aerian Luna 0264-367064. Pentru aprobare de zbor sunati la 021-3150105: dati 1]nume, 2]locatie (ex Cheile Turzii sau Rimetea), 3]plafon de zbor, 3100m-FlyLevel 100.

ParaglidingEarth> clubul SkyFly + locuri de zbor & Wind Guru custom spots 

@Cluj-Napoca #Dezmir & #Floresti 

@Cheile Turzii *meteoblue *windguru: #Chei SE & #Petresti VNV sau NV

@Rimetea 46.451696,23.548237 *meteoblue *windguru: #Sub Padure SE sau NE, #La Brad: NE sau E-SE-S, #La Stanca: V – SV, in functie de intensitate vint si pe NV 

@Clopotiva 45.477406,22.806145 *googlemaps *meteoblue *windguru #paraglidingearth


Posted in Fly | Tagged , , , , , | Leave a comment

Lumpen-activiștii și politichia

1] Istoria PER: SOV, Magureanu, Cozmin Gusa, Petru Lificiu, Razvan Theodorescu, Hrebenciuc, Gigi Becali, Costel Bobic…

2] Caradja concureaza cu Nicusor Dan – Brianna Caradja nu se lanseaza singura, vrea sa candideze la Primaria Capitalei impreuna cu patru doamne necunoscute care vor sa se lanseze in cursa pentru primariile de sector. Potrivit directorului de comunicare al Briennei Caradja, George Epurescu, este vorba despre Luiza Volf la sectorul 1, Mihaela Mitrea la sectorul 4. Laura Gheorge la sectorul 5 si Anca Petre la sectorul 6.


3] Epurescu candideaza la Camera Deputatilor ca independent .

4] Preambul la tabara de la Pungesti, ”activistii” incep atacurile contra GISCB, in primul rind impotriva parintelui Laiu. Brianna Caradja ”JOOOS DICTATURA Barlad! Cretini. PLM.”

5] Epurescu negociaza luni de zile cu Cernea. Cernea tocmai a devenit pt a doua oara ”lider al Partidului Verde” asa zis ecologist, de data asta ca deputat PSD, alaturi de Iane tot deputat PSD, care a fost initial lider PER. Intre PER si PV de-a lungul anilor au fost multe reprize de negocieri de ”fuziune” urmate de reprize de certuri de mahala.


6] Circula lista ”42 pentru Romania”, Epurescu cu mai multi intermediari, incearca sa atraga persoane cunoscute pe aceasta lista de candidati la europarlamentare, evident lista va fi lista de partid. Se dovedeste in final ca PER a fost initiatorul si beneficiarul, singura persoana cunoscuta care accepta sa intre pe aceasta lista este Nasu. Am fost de fata la Mosna, cind Epurescu a incercat sa il combine pe Willy Schuster sa intre pe lista. Rezultat final, PER cu Moraru cu tot, au scos 1,18%.

7] Tabara de la Pungesti indemna satenii la violenta, activitatea aceasta culminind cu darimarea gardului de la sonda Chevron. Diversiunea de la Pungești din 7.12.13 a fost un pretext pentru a instaura zona de interes special Chevron.


8] Lumpen-activistii organizeaza stringeri de fonduri in numele pungestenilor, multe sute de milioane sunt trimise din tara si diaspora. In acelasi timp incearca sa preia imaginea de organizatori pe tara a ”luptei antifrack” atit ca acesti ”eroi” nu au putut organiza decit activitati pe facebook, conferinte cu 20 de participanti si alte asemenea vitejii. Asta in timp ce la Mosna 200 de voluntari gonesc Prospectiuni SA din 2-3 sate, si in timp ce in jud.Arad grupul A.Mot/Musca, organizeaza multe adunari si informari in sate, la unele sedinte participind sute de sateni si un protest de 3000 persoane. Lumpen-activistii beneficiaza de acces facil la mass media, la televiunile din Bucuresti, proteste mari ca cele din Lugoj, Barlad, Arad nu exista pentru mass media controlata de mafiocratie. 

echipa per1600316_10152088327657974_209801504_n

9] Ticu Paslaru din ”lider PER Iasi” ajunge eroul emanat al ”Rezistentei de la Pungesti”, dupa o ”cariera de afaceri’’ in Belgia care a dus la interdictie in UE  + pasaport falsificat si o constanta pasiune pt ”sporturi extreme”. Performante recente – a batut un adolescent si un ”bosorog” din Pungesti, acuza cu limbaj de mahala si amenintari ”penale” pe toti care il critica, amenitarile le face cu o haita care include un microbist, pe Zinica cea neprihanita amanta lui, citeva persoane naive din Pungesti care au primit cadouri, o pensionara activista copy paste care mi-a spus ca a facut scoala de activsim la PCR, toti foarte agresivi si vulgari, limbajul in sine ii defineste ca lumpen-activisti.

ticu se roaga12Ticu1

10] Epurescu incearca ”sa lanseze” partidul POL. Cam singur.

11] Cernea, care a debutat in cariera de ”activist” ca vajnic vinator de icoane in scoli, dupa ce este dat afara a doua oara din PV, zice ca va infiinta ”partidul MONA” (wtf is that?) alaturi de ‘activista’ Caradja, vedeta de revista Clik, faimoasa pt ca a facut ”cu contract” un copil pentru un cuplu de homosexuali. Cernea propune in parlament casatoria intre parteneri de acelasi sex.

cernea69149 8 printesa

Astept sa se Uneasca Toti, Uniti Salvam se vrea Noul Front al Salvarii, dupa ce FSN a salvat ”aristocratie rosie”. Ca cineva e ”prost” sau ”face pe prostu” nu are nici o importanta, aceste doua categorii sunt in simbioza, exista una prin alta, intr-un fel sunt mai periculosi cei care au prea multe bune intentii, prea putine informatii si prea putina judecata.

Iata doar citeva citate, dintr-o singura ”discutie”, exista sute de astfel de amenintari si exprimari ”stilate” pe Facebook:

Ticu Paslaru: ”Auzi mai dar tu chiar esti un mizerabil notoriu, daca te mai aud vreodata despre dosare cu fapte penale imaginare, chiar ca am sa fac una, ocupandu-ma de tine… Personal am sa ma deplasez la tine acasa … Daca mai indraznesti .. jur aici in public ca nu apuci Luni dimineata fara sa ma cunosti… sa nu te mire cand vei fi calcat in picioare, deh! Asa este cand vrei sa fii vierme. Din pacate am un deces in familie si sunt ocupat dar sa stii ca eu respect ceea ce promit. Nu esti decat un disperat sanctionat de superiori pentru ca nu ai putut controla si manipula fenomenul Pungesti. Am mai afirmat si repet.. Esti prea ieftin mai putza pansata pentru o lupta atat de importanta. Iti recomand sa te ascunzi pe undeva prin Africa. Dezbinatorii ca tine sunt atat de bineveniti in aceasta tara, cum este telefonul primit in timpul sexului. Nu mai incerca sa promovezi vanzatori si manipulatori ca «Don Spirache» care lesina mai mereu de cate ori vedea jandarmii si care nu stie altceva decat sa loveasca o femeie. Sa zis cu tine mai baietel, am informatii ca te-au penalizat cadrele superioare ca nu ti-a iesit «treaba» la Pungesti.”

Marius Ignat: ”Domnul microbist va ureaza: mult mai multa “caldura” tovarashe! Ticule asta e doar o carpa de sters pe jos. Am o presimtire ca in curand o sa ne angajam la o firma de curatenie in Cluj. Te bagi? Bai puta daca te mai iei de .. chiar ca voi vorbi cu prietenii de la U Cluj, da tu chiar esti nesimtit? Cine mata te crezi bai boule ?… Da te amenint si astept sa ma desconspiri sa ti fie rusine! Idiotule patriotismul nu presupune sa fii cult ..”

Tudor Andrei: ”Sunt multi tradatori, dar tu esti unul dintre cei in care nu putem avea incredere.” (adica tradatorii sunt de doua feluri, in unii se poate avea incredere in altii nu, na poftim cultura :) )

Liliana Mircea Sava: ”Helooooooo, iar nu aveti ce face???? luptatorii mei, noi avem treaba, nu latram la luna!”

Marina Stefan: ”Iar a aparut persona non grata? phii ca alta treaba nu are… greatza maxima! Tipic si comportament cf educatiei primite de la bunici – a se citi scoala de la doi si-un sfert – mai “curata” si mai “uscata”. Mintim cu spor, calomniem cu drag, poate, poate pica in plasa vreun fraier. Dar stiu, si numai instinctul si inclinatia pt legalitate si dreptate m-a ferit. Aceste notiuni ii sunt straine. Pungestenii stiu exact cine si ce face pentru ei, cand si unde. Si sa iti intre bine in minte ca oricat te-ai stradui sa bagi zizanie, nu iti va iesi planul. Motivul este simplu: exista un Dumnezeu care separa apele.”

Lumpen-activistii si manelistii politici de mai sus NU reprezinta adevarata opozitie din Romania la problemele ecologice. Cei care s-au opus serios exploatarilor cu cianura si exploatarii gazelor de sist sunt 1] Campania Save Rosia Montana  care a culminat cu protestele istorice din sept-oct 2013 – zeci de mii de oameni au protestat 10 duminici la rind in Cluj, Bucuresti, si in zeci de alte orase din tara si strainatate; 2] Grupul GISC Barlad care a facut cele mai mari proteste antifrack din Romania, insufletiti de parintele Laiu; 3] cei din judetul Arad grupati in jurul lui Andrei Mot si a lui Dimitrie Muscă; 4]cei care au gonit Prospectiuni SA din 2-3 sate de linga Medias la chemarea lui Willy Schuster precum si alte grupuri mai mici independente, din Lugoj, Oradea si din alte orase.

Posted in Manipulari, diversiuni | Tagged , , , , , | Leave a comment

Alexandra Teodor – Poporul care se implica doar in ziua de vot, este mort. Directia se schimba de la macaz, nu in gara!

Truda-acest video nu e o instigare la omor, este pur si simplu o teorie, Teoria Lunetistului.


Ioana LupeaMonopolizarea politicii de către un grup restrâns de indivizi – politicieni şi rudele ori protejaţii lor, brokeri de putere din serviciile secrete, oameni de afaceri:

Chiar dacă nu au o înţelegere verbală sau una scrisă şi semnată, Traian Băsescu şi Victor Ponta se ajută unul pe celălalt să-şi atingă obiectivele politice. Cei doi se potenţează reciproc prin atacurile cotidiene astfel încât primul să mobilizeze voturile anti-Ponta şi cel de-al doilea voturile anti-Băsescu. Mai grav este că tandemul Băsescu – Ponta crează percepţia că în afară de el nu mai există viaţă în politică, otrăvind în acelaşi timp spaţiul public cu insulte şi informaţii din viaţa personală pe care doar cei care cred şi nu cercetează le mai pot priza. Băsescu şi Ponta, cu sprijinul necondiţionat al televiziunilor subordonate,  au transformat campania pentru europarlamentare într-un bâlci de provincie şi joacă alba-neagra cu cărţi măsluite.

Protestele din ultimii ani au încurajat afirmarea unor noi identităţi colective, reticulare şi alternative la formele instituţionalizate de agregare şi reprezentare şi a unor noi solidarităţi, pe alte linii de tensiune decât cele tradiţionale, pe lângă comunism-anticomunism, Est-Vest, corupţie-anticorupţie: ecologism, feminism, globalizare, inegalitate socială, suveranism, libertatea internetului.  Niciunul dintre partidele actuale nu răspund acestor revendicări, nici prin organizare internă, nici prin program.

Nu mai votez răul cel mai mic pentru că tot rău este, nu mai votez din calcul sau pentru echilibru între putere şi opoziţie, nu mai votez cu ură sau cu dragoste. Şi eu le amintesc că votul este un drept nu o obligaţie şi le reproşez că fetişizarea votului menţine România în stadiul de subdezvoltare al unei democraţii electorale cu alegeri parţial libere pe care le câştigă cine trebuie.


Alexandra Teodor – Poporul care se implica doar in ziua de vot, este mort. E ca si cand te asezi la masa dar n-ai gatit nimic; ca si cand te duci toamna pe camp la cules, dar tu n-ai semanat nimic. Alegi dintre doua buruieni crescute la nimereala, nu ai ce sa ALEGI daca nu pregatesti. nu ai ce sa culegi daca nu semeni, nu ai ce sa votezi daca n-ai deschis drumuri noi. Ziua de vot e o figura de stil, directia se schimba de la macaz, nu in gara!

Posted in Mafia, Revolucion | Tagged , , , , , , | Leave a comment

Case Soleta zeroEnergy by ing.Justin Capra

#Soleta  zeroEnergy este un nou concept de locuinta premium moderna, ecologica, dezvoltat de catre Fundatia  pentru inventica si  tehnologii  sustenabile – Justin Capra (FITS).  Prototipul complet functional a fost finalizat si poarta numele “Soleta zeroEnergy One”, el poate fi vizitat oricand in Bucuresti. Pornind de la principiile constructive si arhitecturale ale acestui prototip am creat o familie de case Soleta cu functionalitati si suprafete variate ce pot fi utilizate atat ca locuinte permanente cat si ca locuinte de vacanta.

#EcoPrincipii #1: Arhitectura inteligenta. Un concept la scara umana care iti ofera tot ce este necesar pentru o viata lunga si plina de bucurii. Spatii largi si luminoase, materiale calde, linii curate si proportii perfecte. Prin optiunile de automatizare poti sa controlezi in timp real temperatura , iluminarea naturala si artificiala, ventilatia, consumul de energie si nivelul de securitate al casei.

#2: Materiale eficiente, de inalta calitate. Casele Soleta se adreseaza unui segment de clienti cunoscatori care apreciaza calitatea, bunul gust si trainicia unei case. Ele sunt realizate in proportie de 97% din materiale reciclabile, provenite exclusiv din Romania. Asadar suntem putin nationalisti dar mai mult ecologisti – cantitatea de combustibil consumata pentru transportul materiei prime catre fabrica este mult diminuata prin scurtarea distantelor pana la sursele de aprovizionare. Prin folosirea materialelor de calitate superioara si prefabricarea componentelor caselor se reduce cu pana la 75% cantitatea de resturi  generate la locul de montare al casei, facand o comparatie cu o constructie clasica.

#3: Conservarea energiei. O solutie High-Tech de diminuare a consumului energetic la casele Soleta si implicit de reducere a impactului negativ asupra mediului inconjurator  este 5159c807b777fimplementarea unui sistem computerizat de management energetic. Solutiile clasice deja cunoscute (termoizolatie de inalta performanta, suprafete vitrate cu doua camere si gaz inert, evitarea efectului de sera prin calculul umbririlor, folosirea aparatelor electrice clasa energetica A, etc)  se aplica deja  standard tuturor proiectelor SOLETA. Mergand mai departe, conceptul SOLETA zeroEnergy presupune dotarea casei cu sisteme de producere a energiei din surse neconventionale care sa asigure cel putin egalarea consumului propriu al casei.

#4: Utilizarea eficienta a apei. Apa este resursa cea mai prețioasă a Pământului,in prezent in lume peste 25% din apa potabila se utilizeaza pentru spalarea toaletelor. Prin dotarea caselor Soleta cu sistemele de captare a apei de ploaie si cu ministatii de epurare microbiologica facem un pas foarte mare spre eficientizarea consumului de apa potabila. Sunt de asemenea recomandate si solutii clasice deja: utilizarea toaletelor cu doua volume de spalare sau utilizarea capetelor de dus tip low-flow.

#5: Atmosfera sanatoasa. O casa cu un mediu interior sanatos este o casa fericita. Grija noastra pentru un mediu sanatos se regaseste in folosirea materialelor de constructie non-toxice, a lacurilor ecologice pe baza de apa, in utilizarea instalatiilor de ventilatie si purificare a aerului si a sistemului de recilare a apei de ploaie.

#6: Eficienta sistemului constructiv. Constructiile clasice sunt extrem de ineficiente in privinta cantitatii de reziduuri rezultate sau a energiei consumate pe parcursul derularii santierului. Prin noile tehnologii aplicate, la fabricatia caselor SOLETA se produc cu pana la  75% mai putine deseuri in procesul de fabricatie. In timpul montarii caselor nu se genereaza deseuri iar  prin reducerea drastica a timpului de montaj scade cu pana la 50% consumul de energie specific pentru aceasta operatiune.

#Inovații  •Arhitectura “fara pereti”, acoperisul preluand o mare parte din suprafata expusa mediului exterior. Prin aceasta inovatie se reduc costurile casei, si creste gradul de iluminare naturala. De asemenea protectia la vant este optimizata. •Sistem integrat de captare a apelor pluviale. Optional casele Soleta pot fi dotate cu o instalatie completa de recuperare a apelor pluviale, incastrata in structura casei si care nu necesita intretinere. •Sistem inglobat computerizat de ventilatie cu functie de recuperare a energiei. Climatizare optima si aport de aer proaspat cu costuri minime. •Inlocuirea fundatiilor cu ploturi din lemn (doar la casele cu suprafata <91mp), solutie care conduce la o economie de ~80% fata de varianta cu radier din beton. Aceasta solutie asigura si ventilatia structurii din lemn a casei crescand semnificativ durata de viata a acesteia. O alta varianta de realizare a fundatiilor caselor Soleta este cea oferita de catre KRINNER – Suruburi de fundare. Fundatiile clasice din beton armat pot fi de asemenea o solutie pentru SOLETA, acestea au insa o forma si o structura speciala. •Inglobarea in pardoseala a rezervoarelor de apa, a boilerului, a bateriilor de acumulatori, a sistemului de ventilatie, aspiratie centralizata. Economie de spatiu, intretinere usoara a acestora. •Acoperis fara structura de rezistenta – fara sarpanta. Economie de 515997ca53a0cmateriale, costuri reduse, rezistenta sporita. •Structura modulara expandabila. Completarea casei cu noi module sau chiar expandarea acesteia cu suprafete locuibile suplimentare se poate face foarte usor, in majoritatea cazurilor fara a afecta componentele casei. •Supanta. La casele Soleta incercam optimizarea spatiului disponibil, supantele prezente in mai multe modele ale familiei de case sunt solutii foarte avantajoase de suplimentare a spatiului de depozitare sau de dormit. •Accesorizare cu alte module dupa cumparare. Conceptul de structura modulara permite accesorizarea casei ulterior cumpararii cu o serie de module optionale care cresc gradul de confort al casei (ex. piscina exterioara, sera, terase suplimentare, pergola, etc). •Sistem computerizat de management al locuintei. •Sistem computerizat de reducere a consumului de energie electrica. • Sistem brevetat de asamblare rapida a elementelor de structura a casei. •Sistem de planseu celular multifunctional. •Plansee masive realizate din placi din lemn lamelar imbinate pentru realizarea supantelor si a planseelor de la etaj/mansarda. •Traseele de ventilatie, instalatiile sunt incluse in structura de rezistenta. •Solutie tehnica simpla de montare si inlocuire a inchiderilor vitrate. •Sistem de extractie silentios pentru bucatarie. •Vatra ecologica cu sistem inferior de alimentare cu aer si evacuare. •Solutie de utilizare a tuturor zonelor casei pentru crearea de spatii de depozitare suplimentare. •Sistem integrat de aspiratie.

#Sustenabilitate ENERGIE: Diferite studii realizate pe parcursul ultimilor ani au relevat faptul ca multe din solutiile constructive ale caselor Low-Energy  actuale creaza si un puternic disconfort pentru ocupantii lor. Casele sunt supra-anvelopate, realizarea unui climat sanatos este din ce in ce mai costisitoare, interactiunea pozitiva a caselor cu natura inconjuratoare este tot mai redusa. Tocmai aceasta legatura ancestrala cu natura este scapata din vedere la majoritatea constructiilor moderne. Soleta zeroEnergy include standard sau optional, o serie de tehnologii eficiente energetic care pe de o parte minimalizeaza pierderile iar pe de alta parte asigura energia necesara din surse neconventionale regenerabile, fara afectarea mediului. Printre masurile de economisire si producere a energiei se numara si : 1#Reducerea suprafetelor exterioare ale locuintei expuse direct mediului (pereti, acoperis). 2#Reducerea coeficientului de transfer termic pentru peretii exteriori la o valoare de 0,12 W/mpK iar pentru  acoperis la o valoare de 0,10 W/mpK si eliminarea puntilor termice. Am obtinut aceasta performanta prin utilizarea (intr-o abordare tehnologica inovatoare) a unor panouri din poliuretan  si celuloza la peretii exteriori si la acoperisul casei. 3#Utilizarea ferestrelor de inalta eficienta, in suprafete generoase,atat la acoperis cat si la peretii exteriori. Acest fapt permite ocupantilor sa utilizeze lumina naturala si energia solara in mod direct, economisind astfel energie. Toate ferestrele au trei straturi de sticla, cel exterior de tip MML diminueaza supraîncălzirea în zilele fierbinți iar cel 5159c800a893ainterior (LMD)  reduce pierderile de căldură în zilele reci. Valoarea coeficientului de transfer termic K pentru ferestrele de mansarda este de 1 W/mpK iar cele pentru fatada au K=0.73 W/mpK. 4#Etansarea perfecta a anvelopei exterioare; 5#Sistem de ventilatie fortata cu recuperarea energiei, integrat in structura casei; 6#Sistem separat de ventilatie naturala; 7#Colector solar amplasat in aceeasi matrice cu ferestrele pentru acoperis si integrat in sistemul energetic termic combinat (energie termica pentru incalzirea locuintei si pentru producerea apei calde menajere). Acestea acopera un procent de 65% din energia  necesara anual pentru producerea de apa calda menajera si au un aport de 30% in sistemul de generare a energiei termice; 8#Utilizarea ca sursa de energie termica suplimentara a sobelor cu lemne de inalta eficienta (randament energetic > 95%) si emisii reduse de CO 2 (<20 mg/Nm3); 9#Utilizarea unui sistem de tip KNX pentru managementul energetic si climatic al  locuintei. Acest sistem monitorizeaza si gestioneaza echipamentele de energie termica,  iluminat, audio-video, ventilatie, reducand cu pana la 45% consumul general de energie. Sistemul poate fi controlat si de la distanta prin intermediul telefoanelor mobile sau tabletelor. 10#Utilizarea unor corpuri de iluminat cu tehnologie LED; 11#Sistem de stocare a energiei termice in podeaua locuintei. 12#Sistem de stocare si filtrare a apelor pluviale, utilizate apoi in reteaua menajera.

Alte caracteristici integrate in sistemul de management computerizat al casei: 13-Sistem de monitorizare antiincendiu; 14-Sistem de monitorizare antiefractie; 15-Sistem inteligent de monitorizare a iluminatului locuintei dotat cu senzori de prezenta; 16-Sistem automat de gestionare a retelei de alimentare cu apa proaspata, pentru optimizarea consumului si prevenirea eventualelor accidente, inundatii, etc.

AER PROASPAT: Sistemul de ventilatie al caselor Soleta combina conceptul brevetat de catre compania Velux pentru ventilatia naturala prin fantele sistemului de inchidere a ferestrelor de mansarda, cu un sistem de ventilatie fortata cu recuperator de caldura. Pe baza datelor de calitate a mediului interior colectate prin senzorii sistemului de monitorizare (CO2, temperatura si umiditate), se deschide /inchide sistemul de fante de ventilatie in mod automat. În timpul iernii ventilatia se realizeaza prin sistemul automat dotat cu un recuperator de caldura, dar de îndată ce temperatura exterioara permite, sistemul trece din nou la ventilarea naturala.

Sistemul automat de ventilatie si climatizare are cateva functii si componente mai rar intalnite: #In varianta in care casele Soleta sunt echipate cu un semineu/soba cu flacara deschisa, sistemul automat sesizeaza consumul de oxigen suplimentar si actioneaza pentru compensarea volumului de aer consumat prin sistemul de ventilatie cu recuperare de caldura. Astfel presiunea din interiorul locuintei ramane constanta, tirajul semineului/sobei este optim. #De asemenea, in  cazul ventilatoarelor extractoare cu care este dotata locuinta (hota de la bucatarie si/sau ventilatorul de la baie) senzorul de presiune detecteaza scaderea presiunii interne datorata functionarii acestora si, din nou , actioneaza pentru compensarea volumului de aer dezlocuit. #In perioadele in care casa nu este locuita, sistemul de ventilatie lucreaza la nivel minim pentru economia de energie.

ECO  FRIENDLY: Pentru construirea casei Soleta am utilizat in special materiale locale, regenerabile, exceptie facand doar izolatia termica din poliuretan, substantele de tratare si finisare a lemnului si placile din gips-carton folosite la finisarea interiorului. Acestea din 515997f1136aaurma vor fi inlocuite in scurt timp cu placi speciale din fibre de lemn, un material ecologic produs de o firma partenera. Structura casei este realizata din lemn lamelar incleiat, invelitoarea casei este deasemenea din lemn – sindrila traditionala. Pardoselile sunt din lemn de pin, atat cea interioara cat si pardoseala teraselor. Pentru izolarea termica a pardoselilor am folosit un alt material natural, celuloza.  Placarile fatadelor exterioare sunt deasemenea realizate cu lambriu special tratat din lemn de molid. In conceptia noastra casele trebuie sa fie etanse, compacte si etanse si sa aiba un sistem automat de ventilare cu recuperator de energie. Pentru casa Soleta solutiile tehnice pentru incalzirea locuintei si prepararea apei calde menajere sunt multiple: 1# Un sistem combinat colectoare solare + pompa de caldura apa-apa; 2# Centrala cu lemne + colectoare solare; 3# Centrala termica cu peleti; 4# Pompa de caldura aer + aer si colectoare solare.

ILUMINARE NATURALA: Suprafetele vitrate generoase imbunatatesc semnificativ mediul de viata si reduc drastic nevoia de iluminare artificiala, economisind astfel energie. Pe de alta parte, s-a demonstrat ca lipsa luminii naturale în interior poate duce la grave dereglări de somn, scăderea performanţor şi conduce la dependenţa de numeroşi stimuli nocivi precum precum cofeina, nicotina şi chiar medicamente. Inca din faza de proiectare am luat în considerare la modul cel mai serios potenţialul luminii naturale, toate casele SOLETA beneficiaza de largi suprafete vitrate situate atat in suprafetele verticale cat si in cele inclinate ale acoperisurilor. Ca o observatie importanta, orientarea caselor SOLETA determina solutii locale de umbrire, diferite pentru fiecare situatie, astfel incat intotdeauna se evita aparitia efectului de sera.

DETALII TEHNICE: Structura de rezistenta Structura inchiderilor la peretii exteriori (de la exterior spre interior) • Lambriu tip caplama din lemn de rasinoase, tratat antifungic si antiseptic, finisat in culoarea alba – 18mm  sau placi fibrobeton 9mm finisate in culoarea alb; • Structura suport si ventilare – 40mm; • Panou sandwich termoizolant din poliuretan – 100/120/160mm; • Structura suport 40mm; • Strat fonoizolatie 40mm; • Strat tencuiala uscata – CartonGips 12,5 mm/lemn/IsoTex; • Vopsea lavabila alba sau faianta (bai sau bucatarie).  • Structura de rezistenta a caselor Soleta zeroEnergy este de tip frame autoportant realizat din grinzi si stalpi din lemn lamelar incleiat. Din acelasi material este realizata si structura planseelor si sarpanta. Tratamentul antifungic si antiseptic se realizeaza in fabrica, inainte de livrare.

Structura peretilor interiori (de compartimentare) • Strat tencuiala uscata – Gipscarton 12,5 mm/lemn/IsoTex, • Placa fibrolemnoasa 14 mm, • Structura autoportanta perete tip framing din lemn de rasinoase calitate A, uscat 12% .Stratul de fono-termoizolatie: celuloza ANSONIA I-CELL 80mm – ignifuga, • Strat tencuiala uscata – Gipscarton 12,5 mm/lemn/IsoTex, • Vopsea lavabila sau faianta (la bai sau bucatarie).  

Structura pardoseala parter este realizata din grinzi din lemn lamelar incleiat cu o 51790847cd332substructura din lemn ecarisat. In cadrul acestei structuri avem (de jos in sus): • Panouri OSB 15mm, • Folie hidrorezistenta 0.2mm, • Panouri din poliuretan 80mm (numai impreuna cu dotarea “baterie pentru stocarea energiei termice”), • Strat de celuloza ANSONIA I-CELL 240mm/65kg/mc, • Folie PE, • Placaj multistrat 20mm sau placi fibrolemnoase cu grosimea de 19mm, • Folie elastica 3mm, • Dusumea pin 20mm/parchet triplustrat.

Caracteristici tehnice: Necesar de energie primară : 124,62 kWh PE/m2/an. Defalcarea consumului de energie : -Incalzire – 64.14 kWh/m2 an, -Apa calda de consum – 45.60 kWh/m2 an, -Iluminat artificial – 14.88 kWh/m2 an. Performanţele anvelopei: -Perete nord Sindrila – 19.55 m2 – 4.127 m2K/W Rezistenta termica corectata, -Perete sud Sindrila – 12.5 m2 – 4.127 m2K/W, -Perete est – 8.05 m2 – 4.132 m2K/W, -Perete vitrat Vest Tripan – 10.87 m2 – 1.1 m2K/W, -Ferestre est – 1.37 m2 – 1.1 m2K/W, -Ferestre sud – 4 m2 – 1.1 m2K/W, -Pardoseala pe sol – 50.89 m2 – 7.423 m2K/W, -Acoperis Sindrila – 26.47 m2 – 4.3 m2K/W. Coeficientul de compactitate al clădirii : 1,0

“Atunci când lumina naturala vine din toate directiile poti sa simti ritmul naturii si anotimpurile, poti sa simti timpul! ing.Justin Capra

Posted in Case Naturale | Tagged , , , , , , , , | Leave a comment