Mihai Răzvan Ungureanu, un produs tipic al rețelei Soros. Bani murdari creează rețele paralele în politică și în opoziția civică.


Elogiile lui Mihai Răzvan Ungureanu pentru Nicolae Ceauşescu Între 1985 şi 1989, Mihai Răzvan Ungureanu a fost membru supleant al Comitetului Central (CC) al UTC.

Nu mai votati tradatori ! Nu mai votati anti-romani ! In calitatea sa de ministru de externe a afisat langa biroul sau portretul Anei Pauker. Cu toate ca i s-a cerut indepartarea acelui portrert Mihai Razvan Ungureanu a refuzat acea cerere venita din partea celor de la AAAPE. Amintirea celor torturati si ucisi cu sange rece la ordinele Anei Pauker nu face pentru Mihai Razvan Ungureanu nici cat o ceapa degerata. Şocant tupeul pe care poate să îl aibă cineva ca să afişeze cu ostentaţie într-o instituţie publică din România, portretul unuia din principalii vinovaţi de genocidul comunist!

Oficial, Soros a infiintat la Bucuresti, in 1990, fundatia care ii purta numele: “Fundatia Soros”. Ulterior, numele a fost schimbat: “Fundatia pentru o Societate Deschisa” (FSD). A fost printre primele ONG-uri infiintate in Romania. In realitate, era vorba de o adevarata retea: “Soros Open Network Romania” – Reteau Deschisa Soros din Romania. In cadrul acestei retele functioneaza o mare varietate de organizatii, asociatii, institutii, cluburi etc. Personalitatile de varf ale retelei “Soros Open Network Romania”: Renate Weber, Alina Mungiu, Monica Macovei, Cristian Parvulescu, Razvan Ungureanu, Adrian Cioroianu etc.

In cadrul retelei “Soros Open Network Romania” sunt grupate ONG-uri cunoscute, si unele mai putin cunoscute. Dintre cele mai putin afisate (pana acum) in public: “Uniunea pentru Reconstructia Romaniei”, “Centrul de Parteneriat pentru Egalitate”, “Centrul pentru Dezvoltare Economica”, Fundatia “Concept” etc. Cele mai importante sunt: “Fundatia pentru o societate deschisa” – FSD, fosta pana in 1997, “Asociatia Fundatiei Soros pentru o Societate Deschisa”, care reprezinta punctul central al “piramidei” celorlalte “ONG”-uri. Care se mai autodefinesc si drept “societatea civila“. FSD asigura finantarea celorlalte ONG-uri, care insa – intre timp – si-au creat si surse proprii de subventionare. Mai ales dupa 2000. Apartenenta la FSD a creat membrilor sai multiple oportunitati.

Razvan Ungureanu este un bun exemplu in acest sens. Pana in 1997, Razvan Ungureanu – a lucrat pentru FSD. Aceasta i-a permis sa beneficieze de burse si stagii de pregatire. Astfel, in ’90-’91, Ungureanu a primit o bursa pentru masterat la “St. Cross College” al lui “University of Oxford”, masterat luat in 1993. Acest lucru i-a ingaduit ulterior lui Ungureanu sa devina membru al prestigioasei “European Association for Jewish Studies” de la Oxford. In 1998, Ungureanu a devenit “Senior Fellow” la “Oxford Centre for Jewish and Hebrew Studies” din cadrul lui “St. Cross College” (Oxford), cel mai cunoscut centru cu acest profil din lume. Primind “Premiul Posen”, Ungureanu a beneficiat si de o bursa de doi ani (1996/1997 si 1997/1998), la cunoscuta “Universitate Ebrica” din Ierusalim. In 2000, Ungureanu a sustinut cursuri ca “Senior Reader” la “NATO School” din Oberammergau (Germania), iar in 2003 Ungureanu este “senior Reader” la “George C. Marshall Center for Security Studies” de la Garmisch-Partenkirchen (Germania). Din martie 2005, Mihai Ungureanu este profesor asociat si la “Universitatea Nationala de Aparare”. La 2 mai 2005, intampinandu-l la Ierusalim pe Mihai Ungureanu, Silvan Shalom, ministrul de Externe al Israelului, spunea: “Bine ai venit, prietene Ungureanu, expert in iudaism si prieten al Israelului!” Mihai Razvan Ungureanu este doar un exemplu pentru oportunitatile oferite de FSD si George Soros tinerilor romani. Acelasi lucru se poate spune despre multi altii dintre cei citati mai sus.

Cele mai cunoscute ONG-uri din cadrul lui “Soros Open Network Romania” (SON) sunt: ASOCIATIA PRO DEMOCRATIA” (APD). Infiintata in august 1990, de Adrian Moruzi, la Brasov. A fost finantata, mai intai, de “National Democratic Institute”, dupa care a intrat in piramida SON. Are 30 de filiale in intreaga tara si peste 1000 de membri. Specializare: supravegherea alegerilor, numaratoarea paralela a voturilor etc. Organizeaza in fiecare an “Universitatea de vara de la Balvanyos” (Covasna), alaturi de “Liga Pro-Europa”, si “Uniunea Tineretului Maghiar” precum si de FIDESZ. “Pro-Democratia” este finantata pe langa SON (mai exact de FSD) si de: “National Democratic Institute”, “Freedom House“, “USAID” (United States Agency for International Development) si “Westminster Foudation for Democracy”. Din 1999, “Pro-Democratia” il are in frunte pe Cristian Parvulescu, care a analizat finantarea partidelor in ultima campanie electorala. Rezultatul: nici un partid nu a respectat legea la acest capitol! “SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA” (SAR). Societate recent infiintata, condusa de Alina Mungiu. La ultimele alegeri a venit cu ideea aliantei “DA” – dintre Partidul Democrat si Partidul National Liberal – care le-a si castigat. Finantarea vine de la “Open Society Institute”, precum si de la “Banca Mondiala”, “Freedom House” (James Woolsey), si “Marshall Fund”. “ASOCIATIA PENTRU APARAREA DREPTURILOR OMULUI IN ROMANIA-COMITETUL HELSINKI” (APADOR-CH). Condusa la inceput de Renate Weber, apoi din 1996 de Monica Macovei. Trebuie precizat ca “APADOR-CH” este, probabil singurul ONG apolitic din Romania, care corespunde criteriilor pretinse acestor oranizatii non-guvernamentale. GRUPUL PENTRU DIALOG SOCIAL” (GDS). Infiintat cu mult zgomot in 1990, la “Hotelul Intercontinental”, GDS-ul s-a dovedit ulterior a fi principala pepiniera a FSD. GDS-ul numara azi: Gabriela Adamesteanu, Mariana Celac, Andrei Cornea, Andrei Oisteanu, Adrian Cioroianu etc.

George Soros prin ONG-urile si organizatiile sale dubioase, raspandite in toata Europa de Est, are si in Romania un ‘joc complex’. Miliardarul american de origine maghiara George Soros este actionar indirect al Rosia Montana Gold Corporation – RMGC, el detinand parti sociale la compania Newmont care este, la randul ei partener al firmei romano-canadiane care vrea sa exploateze aurul din localitatea din Apuseni. In acelasi timp reteaua Soros finanteaza unele ONG-uri cu activitate impotriva proiectului RMGC. Militanta anticrestina pentru o “Romanie murdara“, Tatiana Alina Mungiu Pipidi, contestatoare vehementa a proiectului Rosia Montana, a primit numai dintr-un singur fond de “premiere” administrat si de fundatia miliardarului George Soros, suma de 345.000 USD. Mircea Toma si ai lui au primit doar vreo 120.000 USD din acest fond. Cristian Pirvulescu cu Pro Democratia si APADOR CH, organizatii si anticrestine si “ecologiste”, au primit mai multe sute de mii de dolari pentru diverse proiecte fanteziste. Militia Spirituala, organizatie extremista de stanga, declarat anticrestina, agitatoare in Piata Universitatii si infiltrata in organul guvernamental “post-anticomunist” IICCMER al lui Marius Oprea si Vladimir Tismaneanu, a primit, si ea, 105.000 USD de la “Soros Fund”. Mai exista si o lista de burse, cu dedicatie pentru minoritari “secui” si “romi”, mai putin consistenta. Adunarile le puteti face singuri aici, la CEETrust.org – Grant-uri Romania. Evident, aceasta este numai una dintre surse. Cei numiti mai sus au zeci de alte surse similare de finantare, gen Rockefeller Brothers Fund.

Dar cine este George Soros si pentru cine lucreaza el, de fapt? Ne putem intreba cum un fost colaborator al SS-ului si Gestapo-ului in Ungaria horthysta – evreu pe deasupra, cel mai probabil preluat apoi de NKVD dupa modelul Dionis Patapievici, a ajuns miliardar in “lumea capitalului”? Prin afaceri gen Rosia Montan se pot produce sume colosale. Chiar fara sa fie proiectul dus la capat, s-au facut bani multi din speculatii bursiere. Cind ai oameni din retea atit la putere cit si in opozitia civila, e suficient sa ai informatii din interior despre actiuni pro sau contra proiectului, pentru a face multi bani la bursa, fara sa se faca nici o exploatare cu cianuri.

Dar dincolo de bani scopurile sunt ’politice’, puterea e principala tinta!! Tineri inteligenti si oportunisti, sunt lansati prin retea si ajung politicieni importanti, MRU conduce partidul ‘Forta Civica’ si a fost prim ministru. In acelasi timp, unii ‘lideri ai opozitiei civice’ finantate prin aceeasi retea, functioneaza ca supape controlate. Defapt exista mai multe retele paralele create de aceiaşi bani murdari. Bani Soros&Rockfeller&co, creeaza retele paralele 1]in structurile de putere, 2]in opozitia civica declarata apolitica si in 3]structurari politice ale ‘opozitiei’ – lansind facaturi penibile gen Cernea/Craciun sau sustinand persoane mai ‘serioase’ gen Monica Macovei. 

Problema e mai grava daca oameni care au credibilitate maxim, care intruchipeaza speranta societatii civile, ajung sa fie influentati si controlati prin reteaua Soros. Evident membrii ong-urilor care beneficiaza de fonduri Soros nu si-au vindut sufletul, problema se reduce doar la anumite virfuri care coordoneaza lucrurile si care ajung sa deturneze energiile curate. Nicusor Dan a fost selectat, lansat, flancat sistematic ani de zile, de Mircea Toma, Mircea Kivu, Alina Mungiu Pipidi, samd … In ce masura aceste persoane pot fi LA FEL ca MRU, e greu de stiut, de dovedit acum, ramine de vazut in viitor. Daca Nicusor Dan pare sa fie in continuare impecabil ca si caracter si doar putin naiv, poate ‘un autist politic’, altii au dat deja semnale ca ar putea avea mai putin caracter. Drumul spre iad e pavat cu intentii curate. Daca Nicusor Dan va face un nou partid, ramine de vazut in ce masura acest partid va fi influentat de oameni ca Mircea Toma & Alina Mungiu Pipidi. Ramine de vazut in ce masura acest nou partid va fi controlat de oameni ca Mircea Kivu, care a fost seful de campanie al lui Nicusor Dan, cind a candidat in 2012 la Primaria Bucurestiului. Mircea Kivu a fost in acelasi timp poate cel mai mare beneficiar al fondurilor Soros: Mircea Kivu este Vicepresedinte FDSC <   www.fdsc.ro/consiliul-director; se pot vedea granturile Soros cautind aici > www.ceetrust.org/grants-database > CTRL-F ‘FDSC’ >>> 28.300usd + 389.500usd + 150.000usd + 120.000usd + 307.000usd + 120.000usd = total 1.114.800usd !!!

Posted in Manipulari, diversiuni, Rosia Montana | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

Argintul Coloidal – un remediu milenar si miraculos. Desigur obstructionat de Big Pharma. Puritatea necesara – 99,99%!


Argint Coloidal

Acum, intr-o perioada in care ne luptam cu un numar foarte mare de virusi, chiar pandemii asa cum este si Ebola, cu un grad foarte ridicat de mortatitate si o viteza imensa de raspandire, este vital sa le cunoastem si tratamentul.
In laboratoarele de cercetari s-a demonstrat ca, sub actiunea argintului coloidal, virusii, bacteriile patogene si ciupercile parazite, mor intr-un timp scurt (de ordinul minutelor).
Insusirile bactericide ale argintului sunt cunoscute inca din cele mai vechi timpuri, cand vasele de argint erau utilizate pentru pastrarea apei potabile. In Egiptul Antic, ranile erau acoperite cu foite de argint pentru a se obtine o vindecare rapida.
1. Compoziţie. Din punct de vedere ştiinţific, argintul coloidal este o dispersie lichidă de argint elementar. Într-o dispersie coloidală, particulele au o dimensiune între 1 nanometru şi 1 micron. Particulele de argint (neutre sau cu sarcină pozitivă) din argintul coloidal au dimensiunea de aproximativ 5 nm, echivalentul a aproximativ 15 atomi.
2. Efecte. Particulele de argint încărcate electric (ioni pozitivi) cu dimensiunea specifică dispersiei coloidale au un efect germicid rapid, distrugând peste 600 tipuri cunoscute de microbi (viruşi, bacterii, ciuperci, stafilococi, etc.).
Cum se face? Mai simplu ca omleta.
A. Ingrediente:
► argint puritate 99.9% (ATENTIE! Este foarte important ca acesta sa nu contina alte metale sau aliaje). Se poate procura de pe Okazii.ro, noi am contactat vanzatorul si am achizitionat fir de argint de 0.25 mm, la pretul de 8 RON/metru, este foarte bun.
► apa distilata – se gaseste la benzinarii, la pretul de 3.5 RON/1.5L, noi am cumparat de la Petrom.
► 3 baterii de 9V
► 2 bucati de sarma
B. Mod de preparare:
► se pun in serie, cele 3 baterii de 9V, la fel ca in poza.
► se ataseaza cele 2 fire la bornele bateriilor ramase libere, ca in poza.
► se toarna apa distilata in pahar
► se ataseaza capetele libere ale firelor, la argint (pentru ca am folosit fir de argint foarte subtire si pentru cresterea suprafetei de contact, am infasurat argintul in jurul a 2 betisoare de lemn, pot fi si betisoare chinezesti). Vezi poza
► se adauga o cantitate foarte mica de sare in apa pentru a porni reactia
► se introduc cele 2 fire de argint infasurate pe betisoare in pahar, fara ca acestea sa se atinga unul de celalat.
► se asteapta 10-15 minute sau, pana cand apa devine albicioasa datorita atomilor de argint eliberati in reactia de hidroliza.
Dupa ce se scot din pahar cele 2 elemente de argint se amesteca apa pentru omogenizare si se lasa minim 15 minute.
argintArgintul se curata cu o carpa imbibata in otet (tinde sa capete o culoare negricioasa.)
Doza zilnica recomandata (atat pentru combaterea infectiilor si a virusilor, cat si pentru vindecare) este de 100ml de 3 ori pe zi.

www.okazii.ro/sarma-de-argint-99-999-de-0-25mm-1-metru Am folosit 1 m. Pentru mai multe informatii sau preparare cu placute de argint(pentru cine poate sa isi procure), aici ►www.youtube.com

books.google.ro/Ancient Wisdoms > .. Research shows that Hunza water carries colloidal silver particles.


Argintul coloidal – un remediu vechi de milenii > Încă din cele mai vechi timpuri, bogaţii mîncau cu tacîmuri de argint. Preoţii împart sfînta împărtăşanie cu linguriţă de argint. Apa sfinţită rezistă timp îndelungat dacă e ţinută în recipiente de argint. Acum 4.000 de ani, medicii chinezi făceau acupunctură cu ace de argint. Fenicienii navigau luni întregi peste mări, ei transportau apa, vinul şi laptele în vase din argint, pentru a le păstra nealterate un timp îndelungat. Vechii greci au observat că în perioada războaielor, aristocraţii nu sufereau de dizenterie. Explicaţia: foloseau tacîmuri şi veselă din argint care i-a protejat de multe epidemii şi boli. Coloniştii americani care străbăteau Vestul puneau adesea un dolar de argint în lapte pentru a-i întîrzia alterarea. La începutul secolului, doctorii prescriau nitrat de argint pentru ulcerele de stomac şi puneau cîteva picături de soluţie de argint în ochii nou născutului pentru a distruge eventualele bacterii care ar fi putut provoca orbirea. Bijutierii care lucrează cu argint sînt renumiti pentru sănătatea lor. Staţiile cosmice NASA şi MIR folosesc argintul coloidal pentru transformarea apei reziduale în apă potabilă.

Practic, argintul este un dezinfectant universal, adevărat medicament, detronat însă de apariţia penicilinei şi uitat pe nedrept. Argintul, un metal ale cărui virtuţi terapeutice au fost ţinute în secret secole de-a rîndul. Astăzi, ştiinţa a făcut mii de teste care au confirmat că ionii de argint au efect bactericid. Ca antibiotic natural, argintul luptă cu bacilulul dizenteriei, cu Salmonela, Escherichia coli, Streptococul pneumoniae, Streptococul mutans – cauzator principal al cariilor dentare şi alte microorganisme dăunătoare. S-a mai constatat că argintul este un puternic antioxidant natural, distrugînd radicalii liberi – cauza a peste 60 de boli printre care cancerul şi boala Alzheimer. S-a demonstrat că argintul este şi un imunomodulator, adică ajută la creşterea imunoglobulinei din clasa A, M, G şi a limfocitelor T. În domeniul chirurgiei, argintul e folosit la unirea vaselor cerebrale sau închiderea defectelor de pe suprafaţa craniului (metoda Heingenheim). A fost folosit la filtrele măştilor celor care se ocupau cu dezinfectarea în timpul epidemiei de gripă aviară. Există mărturii şi ale bolnavilor care s-au vindecat de cancer consumînd apă de argint.

Argintul coloidal nu interacţionează cu alte medicamente şi nu are efect toxic asupra organismului, nefiind un metal greu. Dat fiind faptul că el este în forma coloidală, orice surplus se va elimina foarte uşor din organism şi nu se va acumula în ţesuturi. Nu există riscul de supradozaj, iar argintul în forma coloidală nu interacţionează cu alte medicamente. Şi Organizaţia Mondială a Sănătaţii recomandă argintul coloidal ca fiind cel mai puternic dezinfectant folosit în cazul apei potabile. Apa se poate folosi în mod preventiv, pentru întărirea sistemului imunitar, sau ca un remediu valoros în terapia infecţiilor şi a bolilor. Se iau 4 linguriţe pe zi de apă tratată cu argint coloidal, pe stomacul gol. Cum putem obţine această valoroasă apă? Păstrînd apa potabilă în vase de argint. Există în comerţ şi apă cu argint coloidal gata preparată. Metalul preţios pentru sănătate poate fi obţinut şi din surse alimentare: organismele animale acvatice, ouă, lapte de vacă şi de capră.

În terapia cu apă de argint trebuie să ţinem cont şi de următorul aspect: pigmentarea pielii. Aceasta devine albastră, dar numai în cazul consumului exagerat de metal. Mai mult, excesul de argint în organism conduce la apariţia celulelor canceroase, la slăbirea văzului şi la dereglări psihice. Dar apa cu argint coloidal, obţinută cu tehnologii de ultimă oră, nu produce asemenea pericole, dimpotrivă, este un bun remediu împotriva microbilor. OMS recomandă 0,05-0,1mg argint pe fiecare litru de apă potabilă. Consumul de argint coloidal este sigur chiar şi pentru femeile însărcinate şi pentru cele care alăptează, ajută la dezvoltarea fetusului. Mai există şi persoane alergice la acest metal, cărora nu le este indicat tratamentul cu argint. Devin nervoase, contactează gastrite, ulcer stomacal şi intestinal, au insomnii şi dureri de inimă, le amorţesc mîinile. O particularitate a „oamenilor de argint“ este că le plac dulciurile.

În ce cazuri este indicată terapia cu apă de argint? Acnee, alergii, infecţii ale vezicii urinare, otită, tulburări de digestie, infecţii ale prostatei şi căderea părului sînt numai cîteva dintre afecţiunile care pot primi tratament cu apă cu argint coloidal. Este cel mai bun remediu complementar pentru afecţiuni cronice ca hipertensiune arterială, hepatită cronică, sinuzită, gastrită, ulcer, psoriazis, herpes. Cel mai simplu şi eficient produs complementar împotriva gripei, inlcusiv a celei porcine, şi a virozelor respiratorii. Se mai ştie că, acela care se spală pe faţă cu apă de argint capătă un ten frumos. Rănile spălate cu apă de argint se vindecă mai repede, nu se infectează şi cicatricele rămase după vindecare sînt mai puţin vizibile. Şi pentru păstrarea suprafeţelor afectate de arsuri cît mai aseptice este folosită tot apa de argint. Şi fiindcă tot e alertă de gripă porcină pe mapamond, trebuie să ştim că apa de argint este un excelent mijloc profilactic în timpul oricărei epidemii. Se recomandă cîte două linguriţe pe zi de apă de argint.

Rezultate în tratarea bolilor grave. Deoarece în SIDA în stare activă, sistemul imunitar reprimat al corpului este expus atacului oricărui tip de boli, argintul coloidal este un medicament netoxic perfect pentru a fi folosit datorită efectului sau antibiotic pe scară largă. Un cercetător al Universităţii Brigham Young a trimis argintul coloidal la două laboratoare diferite, printre care şi centrul medical UCLA, care au răspuns: „Acesta a distrus nu numai virusul HIV, ci orice virus pe care a fost testat în laborator“. Ştiaţi că?

  • Pentru a ameliora setea, atunci cînd nu se poate bea nimic, puteţi ţine în gură un obiect de argint.
  • Organismul unui om cu masa de 70 kg conţine aproximativ 0,07 mg de argint.
  • Cei care poartă bijuterii de argint sînt mai calmi.
  • Argintul se foloseşte şi sub formă de aliaje cu alte metale, la confecţionarea monedelor, la protezarea dinţilor, la confecţionarea bijuteriilor şi tacîmurilor.
  • Soluţiile coloidale de argint se utilizează în medicină ca mijloace antiseptice, pentru tratarea bolnavilor de tuberculoză.
  • Pînă la descoperirea penicilinei, argintul era extrem de valoros, fiindcă era singurul dezinfectant cunoscut. Un kilogram de aur preţuia cît 7 kilograme de argint. Azi, cu un kilogram de aur, se pot cumpăra 74 kilograme de argint.

Începând cu al doilea război mondial, odată cu descoperirea şi producerea pe scară largă a antibioticelor, argintul coloidal şi alte remedii naturale au început să fie descurajate şi au ieşit din sfera preocupărilor medicinei alopate. Din acel moment, industria farmaceutică s-a ocupat îndeosebi de produsele medicamentoase chimice, ce aduceau un profit crescut. În anul 1983, Ministerul Sănătăţii din SUA a recunoscut şi a aprobat argintul coloidal ca fiind un medicament fără reacţii adverse, care se poate elibera fără reţetă de la medicul specialist. În anul 1991, FDA a clasificat argintul coloidal ca un medicament anterior anului 1938… În anul 1999 FDA a interzis medicamentele ce se bazează pe argint, folosind motivul că nu se cunoaşte formula acestor produse şi că ele pretind a vindeca prea multe boli, fără dovezi ştiinţifice. În urma acestei decizii a FDA, un producător american de argint coloidal a adresat FDA o scrisoare prin care solicită ca, în baza legii libertăţii de informare, să i se furnizeze următoarele informaţii: 1. Numărul de decese provocate de consumul de argint coloidal. 2. Numărul de reacţii alergice la consumul de argint coloidal. 3. Numărul de  interacţiuni medicamentoase dăunătoare, ale medicamentelor OTC sau prescrise, în combinaţie cu argintul coloidal.
4. Numărul de cazuri de Argyria raportate, datorate consumului de argint coloidal fabricat prin metode electrice AC sau DC. Răspunsul FDA a fost năucitor: „Am căutat în înregistrările de la Sistemul de raportare a Evenimentelor adverse (AERS) al FDA şi am fost în imposibilitatea de a localiza vreun caz care să corespundă solicitării dumneavoastră.

www.csid.ro/Beneficiile argintului coloidal din nanoparticule de argint >  In contextul aparitiei tulpinilor bacteriene multi-drog rezistente (bacterii care au dobandit rezistenta la o gama larga de antibiotice) si a unor cote ingrijoratoare ale antibiorezistentei in general, nanoparticulele de argint pot fi cheia in lupta cu germenii. Argintul coloidal din nanoparticule de argint prezinta avantajul ca nu are efecte secundare, asa cum se intampla in cazul antibioticelor, nu creeaza rezistenta si nu are doar proprietati bactericide, ci si antivirale.  Cercetarea realizata de Humberto Lara a evidentiat actiunea nanoparticulelor de argint in stadiile incipiente ale replicarii virale. Mai exact, argintul colidal a blocat patrunderea in celula a virusului si a exercitat efect virucid. Efectul virucid ( de ucidere a virusului)  a fost evidentiat pe tulpini de laborator. De asemenea important este ca s-a demonstrat si actiunea in fazele ulterioare de replicare virala (post-patrundere in celula), desi mecanismul nu este inca elucidat complet.  Mai mult, studiul condus de Humberto Lara demonstreaza si faptul ca argintul coloidal nu produce rezistenta virala, spre deosebire de antiviralele folosite traditional, pentru care virusul HIV dobandeste in timp rezistenta.

Argintul coloidal, spre deosebire de sarurile de argint si de produsele obtinute in casa (!?!), este realizat din nanoparticule de argint cu dimensiuni foarte mici (un nanometru este de un million de ori mai mic decat un milimetru) si prezinta proprietati distincte fata de cele ilustrate de ionii de argint, livrati sub forma sarurilor de argint. Putem vorbi de particule de argint in solutie, cand dimensiunea acestora este chiar mai mica de un  nanometru, si de starea coloidala, atunci cand particulele dispersate in lichid au dimensiuni cuprinse intre unul si o mie de nanometri. Nanoparticulele de argint in stare coloidala prezinta avantajul unui foarte bun profil de siguranta, atat pentru om, cat si pentru mediul inconjurator, precum si proprietati antiinfectioase deosebite. De cele mai multe ori persista confuzia intre sarurile de argint, care livreaza argint ionic si coloizii de argint. In esenta, procesul de obtinere a nanoparticulelor are la baza electroliza in apa deionizata, utilizand un electrod de argint. Procesul este insa mult mai complex si implica etape suplimentare de standardizare si stabilizare a argintului coloidal. (!?!) De aceea, suplimentele alimentare pe baza de argint coloidal se obtin doar in fabrici certificate, la standarde farmaceutice si, in niciun caz, cu dispozitive improvizate acasa.


frunza-verde.ro/argint-coloidal >  Tratamentele cu argint coloidal distrug majoritatea microbilor si bacteriilor , grabesc vindecarea ranilor,  ajuta la eliminarea celulelor tumorale, stimuleaza cresterea  oaselor  si intareste sistemul imunitar.

argint coloidal

De la începuturile secolului trecut se ştie că nici o bacterie, virus, ciupercă, drojdie sau microb nu poate trăi într-un lichid în care există o singură particulă de argint. Respectivul metal le anihilează în momentul contactului în doar câteva minute. Din acest motiv argintul coloidal obţinut prin electroliza argintului pur în apă distilată este considerat unul dintre cele mai puternice şi eficace bactericide naturale cunoscute şi i se conferă denumirea de “superantibiotic”. Nu are efecte secundare în dozele indicate, nu interacţionează cu alte medicamente şi nu provoacă reacţii adverse sau alergice.

In ciuda capacităţii de investigare şi specializare a industriei farmaceutice, experienţa a demonstrat că microorganismele opun o acerbă rezistenţă în prezenţa antibioticelor foarte scumpe şi sofisticate, astfel că eficacitatea acestora din urmă este redusă sau aproape nulă. În faţa acestei realităţi un număr crescut de experţi pledează pentru întoarcerea la un bactericid considerat infailibil, argintul coloidal, foarte cunoscut în medicina naturistă, a cărui utilizare a fost abandonată progresiv la jumătatea secolului trecut din cauza impunerii antibioticelor moderne, care aduc profituri foarte mari, dar cu o eficacitate care lasă de dorit în multe cazuri. Vorbim despre “argintul coloidal”,care a fost dat uitării trei decenii, dar care revine în forţă impunându-se ca un remediu incredibil de eficace în prevenirea şi tratamentul bolilor infecţioase. Proprietăţile acestuia ? Inegalabila capacitate bactericidă în lupta cu peste 650 de specii de microorganisme patogene şi uimitorul fapt că în prezenţa lui orice agent patogen este distrus atât de repede încât le este imposibil să-şi creeze mecanisme de rezistenţă. Este vorba, concluzionând, de un remediu eficace, natural, fără efecte secundare când este utilizat în dozele prescrise, şi accesibil, care ne poate ajuta în prevenirea numeroaselor boli infecţioase şi în redobândirea sănătăţii.

Cercetările recente efectuate în universităţi şi centre de cercetare din întreaga lume au confirmat descoperirile strămoşilor noştri şi chiar au mărit lista afecţiunilor tratate. Şi astfel, în zilele noastre se consideră că argintul coloidal argintul coloidal este un puternic bactericid cu spectru larg de folosinta.

Încă din 1914 revista “The Lancet” a publicat rezultatele unui studiu efectuat de către doctorul Henry Crookes cu privire la argintul coloidal, prin care acesta a demonstrat că este un bactericid foarte puternic şi inofensiv pentru organismul uman. În acel articol cercetătorul nord-american afirma : “Nu cunosc nici un microb care nu a putut fi eliminat în laborator cu argint coloidal într-un interval de şase minute. Fără efecte secundare negative chiar şi utilizat în concentraţii mai mari”. Cercetări recente realizate la “Universitatea California” din Los Angeles ( UCLA, Statele Unite ) confirmă încă o dată că sunt de ajuns 6 minute – câteodată mai puţin – din momentul contactului germenului patogen cu argintul coloidal pentru ca acesta să fie distrus complet. Argintul coloidal inactivează enzimele pe care bacteriile, ciupercile, viruşii, drojdiile şi alte microorganisme le folosesc pentru a metaboliza oxigenul necesar, adică reuşesc să distrugă plămânul chimic al respectivilor paraziţi şi a formelor pleomorfice sau mutante ale acestora şi să le elimine chiar din faza de ou. Din acest motiv, în mod contrar acţiunii antibioticelor de sinteză, în cazul argintului coloidal, agentul patogen nu-şi poate crea nici un fel de mecanisme de rezistenţă, nici măcar vreun tip de mutaţie care să-i permită să scape de acţiunea bactericidă a argintului coloidal. Apoi celulele sistemului reticuloendotelial –  care este parte a sistemului imunitar – reuşesc să expulzeze în afara corpului germenii deja morţi.

Aşadar, argintul coloidal funcţionează ca un catalizator şi este de ajuns prezenţa sa pentru ca multe microorganisme care provoacă boli infecţioase să nu poată respira şi să moară asfixiate. Şi se întâmplă acest fapt uimitor cu peste 650 tipuri diferite de agenţi patogeni ! Printre aceştia, cum a demostrat doctorul Larry C. Ford – cercetător al Şcolii de Medicină a deja amintitei universităţi californiene -, streptococcus pyogenes, staphylococcus aureus, neisseria gonorrea, garnerella vaginalis, salmonella typhi şi alţi germeni patogeni intestinali, precum şi la candida albicans, la candida globata şi la malassezia furfur, aceasta ca să menţionăm doar câţiva. Din acest motiv, doctorul Harry Margraf – biochimist şi cercetător al Universităţii Saint Louis ( Statele Unite ), colaborator al Universităţii din Washington şi pionier în cercetarea argintului – va ajunge să afirme: “Argintul coloidal este, fără îndoială, cel mai bun şi versatil distrugător de germeni patogeni pe care-l avem”. În plus, contrar antibioticelor de sinteză – care distrug enzimele şi bacteriile benefice -, argintul coloidal nu lezează în nici un fel nici enzimele, nici alte componente ale organismului uman.

Argintul coloidal atacă doar enzimele formelor de viaţă unicelulare care sunt total diferite de cele ale organismelor pluricelulare. Să nu uităm că înăuntrul corpului omenesc argintul coloidal nu formează compuşi toxici, ci interacţionează doar cu enzima metabolizatoare de oxigen a unui germene patogen unicelular. Aşadar, nu poate cauza respingeri sau alergii de nici un fel.

Constituie al doilea sistem de apărare. Argintul coloidal nu numai că elimină virusurile , bacteriile şi ceilalţi germeni care produc îmbolnăviri, dar şi întăresc sistemul nostru imunitar şi ne ajută să prevenim numeroase afecţiuni, în special pe cele de tip infecţios.

La sfârşitul anilor 70, secolul trecut, aceasta era afirmaţia doctorului Robert O. Becker – chirurg în ortopedie, cercetător în medicină timp de mai bine de 30 de ani, şi considerat unul dintre părinţii Electromedicinii şi Electrochimiei, precum şi unul dintre pionierii reafirmării argintului în aplicaţiile medicale – care a constatat o corelaţie între valorile scăzute ale argintului în organism şi stadiile bolii şi a fost primul care a afirmat că “deficitul de argint e responsabil de funcţionarea deficitară a sistemului imunitar”. În 1978, Becker a publicat un studiu în care se putea citi: “Datorită cercetării efectuate fără idei preconcepute, argintul coloidal apare astăzi ca o minune a medicinii moderne. Un antibiotic poate elimina în jur de o duzină de microorganisme patogene diferite, dar argintul coloidal distruge circa 650 şi aceasta fără să genereze mutaţii rezistente. Şi, în plus, în afară de faptul că omoară microorganismele cauzatoare de duzine de boli, argintul coloidal stimulează într-o formă remarcabilă sistemul imunitar al organismului uman”. Aşa cum au demostrat cercetările ulterioare, luat zilnic, argintul coloidal , prin marea eficienţă şi prin rapiditatea cu care acţionează, se constituie într-un adevărat “al doilea sistem imunitar” care produce energie, vitalitate şi vigoare, reduce toxinele din organism ( când se măreşte viteza fluxului sanguin şi a drenajului limfatic, se îmbunătăţeşte oxigenarea, regenerarea celulară şi fluxul de energie în organism ), provoacă o creştere semnificativă a globulelor albe în sânge şi generează o senzaţie rapidă de uşurare. În plus, s-a constatat că nu afectează bacteriile benefice din intestinul gros deoarece argintul coloidal – în doze normale – se absoarbe în primii metri ai intestinului subţire. Şi cum nu interacţionează cu nici o substanţă din organism nu poate cauza alergie sau respingere. Conform cercetărilor de la “Brigham Young University” ( Utah, Statele Unite ), argintul coloidal elimină virusul HIV, cel care cauzează SIDA. Deşi FDA nord-americană nu permite încă folosirea argintului coloidal pentru a trata acreastă boală, a autorizat folosirea sa în derivatele unui HIV activ.

Argintul coloidal ajută în eliminarea celulelor tumorale. Doctorul Bjorn Nordestrom – de la Institutul Karolinska din Stockholm ( Suedia )  – a utilizat decenii argintul coloidal pentru tratamentul cancerului, obţinând rezultate surprinzătoare. De fapt a publicat diverse cazuri de remisie rapidă la pacienţii care-şi pierduseră orice speranţă. Alţii, ca doctorul Gary Smith – pionier în cercetarea cancerului -, a afirmat după ani de studiu că “atunci când argintul e prezent, celulele canceroase sunt diferenţiate şi organismul restabilit. Este posibil ca un deficit de argint să fie unul dintre multele motive ale existenţei cancerului şi ale creşterii rapide a numărului de îmbolnăviri de cancer”.

Grăbeşte vindecarea rănilor şi a arsurilor. De fapt, se utilizează în unităţile de arşi din principalele spitale deoarece este considerat un puternic antiseptic şi un reconstructor efectiv al ţesuturilor. În acest mod, se evită infectarea, se accelerează procesul de cicatrizare şi se atenuează cicatricile sau semnele ulterioare rănilor sau arsurilor.

Argintul coloidal stimulează creşterea oaselor. La sfârşitul anilor 70, secolul trecut, doctorul Robert O. Becker, menţionat anterior, a descoperit, în timp ce studia capacitatea de regenerare a ţesuturilor umane, că argintul coloidal grăbeşte creşterea oaselor. A observat că, în plus, elimină infecţiile înconjurătoare fără a leza ţesuturile sănătoase şi reduce până la 50% timpul de convalescenţă în cazuri de fracturi.

Presupune un ajutor în timpul sarcinii şi pentru făt. S-a demonstrat că argintul coloidal favorizează creşterea şi sănătatea fătului şi face ca naşterea şi perioada de recuperare de după naştere a mamei să fie mai uşoare şi mai rapide.

La tot ce s-a spus trebuie să adăugăm că ajută în descongestionarea inflamaţiilor, îmbunătăţeşte digestia şi este un tonic general al organismului. De fapt, multe persoane care îl iau zilnic afirmă că se simt mai tinere. Explicaţia stă, conform experţilor, în aceea că organismul, datorită proprietăţilor de prevenţie şi imunopotenţatoare ale argintului coloidal, poate utiliza energiile sale pentru alte sarcini distincte ca să lupte contra bolii.

Concluzionând, argintul coloidal este o alternativă total naturală, eficace şi fără efecte secundare; şi, în plus, este eficace împotriva familiilor microbiene care sunt rezistente la antibioticele convenţionale.


www.tratamentcancer.ro/Argintul_Coloidal >> In anul 1861, Thomas Graham a descoperit cã anumite componente pot pãtrunde prin membrana celularã iar altele nu sunt capabile de acest lucru. A descoperit o stare a materiei stabilã, intermediarã si a putut sã o caracterizeze. Descoperirea lui Graham a constat în faptul cã un mediu poate ajunge în starea de dizolvare în asa mãsurã încât dispune de alte caracteristici decât mediul original. A folosit termenul de coloid (derivat din expresia kola adicã adeziv) pentru aceastã stare intermediarã, care e asemãnãtoare cu un adeziv. Gelatina si mediile interconectate au fost pentru el cele mai evidente în aceastã stare unicã. Mãrimea si puritatea particulelor rezultate din procesul de productie este foarte importantã. Cu cât particula de argint este mai micã, cu atât ea este mai eficientã datoritã faptului cã astfel se rãspândeste mult mai usor în organism. În ceea ce priveste puritatea, aceasta este foarte importantã deoarece, dacã nu sunt folosite argint si apã de calitate si puritate ireprosabile, atunci vor apare compusi nedoriti.

Utilizare

Simptome

Modalitate de Utilizare

Utilizare internã, pe cale oralã

În toate cazurile de infectii cu bacterii, ciuperci si virusi. De asemenea: Candidoza, boala Lyme, gripã, dizenterie, febrã tifoidã, sifilis, scarlatinã, tuberculozã, reumatism, inflamatii interne si externe de toate tipurile, infectii cu paraziti si ciuperci, obosealã cronicã etc.

A se tine lichidul în gurã, apoi a se înghiti

Utilizare externã

În cazul bolilor dermatologice: acnee, negi, negeli, mãtreatã, herpes, ciuperci la laba piciorului, furuncul, rãni deschise, tãieturi, arsuri, inflamatii si întepãturi de insecte. Deci poate fi utilizat în cazul oricãror iritatii ale pielii.

Pulverizare cu spray-ul cu dozator

Gargarã si clãtirea gurii

Boli ale gurii si ale gâtului, amigdalitã, inflamatii ale mucoaselor, interventii dentare, clãtiri dupã interventii chirurgicale, prevenirea problemelor dentare, igiena cavitãtii bucale.

A se tine lichidul în gurã, apoi a se scuipa

Sub formã de spray nazal

Sinuzitã, infectii ale mucoaselor nazale din cauza ciupercilor, bacteriilor si virusilor (ex.: herpes, Staphylococcus Aureus).

Spray cu dozator

Inhalatii

Astm, bronsitã si probleme pulmonare (ex.: infectii bacteriale ale plamânilor).

Spray cu dozator

Pentru ochi

Inflamatii ale tesuturilor conjunctive si inflamatiile din zona ochilor. Pentru dezinfectarea lentilelor de contact.

Spray cu dozator

Pentru probleme ale vaginului si rectului

Inflamatii fungice, hemoroizi si în cazul unor boli cu transmitere sexualã

Dus intim

tratamentcancer.ro/stiri/Despre_Nutritie/Argintul_coloidal > … o lista a bolilor ce vor fi eficient tratate cu argint coloidal. Aceasta este o lista partiala, pentru ca de fapt in total sunt peste 650. Acneea- SIDA –alergii – apendicita –artrita – micoza piciorului – infectiile vezicii – paraziti sangvini – otravirea sangeului – furunculi – arsuri – CANCER – candida – oboseala cronica – colita – conjunctivita – cistita – matreata – dermatita – diabet – difterie – eczema – gastroenterita – gonoree – polinoza – hepatita – herpes – impetigo – indigestie – cheratita – lepra – leucemie – malarie – meningita – neurastenie – infectie parazitara – pneumonie – infectia prostatei – prurit anipsoriasis – reumatism – rinita – dermatomicoza – scarlatina – conditii septice – seboree – septicemie – zona zoster – stafilococi si streptococi – ulcere – virusuri – negi – infectii cu fungi, etc.

Prin ingerarea cantitatilor corecte de argint coloidal se evita aparitia bolilor de tip parazitar, cauzate de viermi mici, ca parazitii, ce se pot ascunde in diferite organe. in toate cazurile, acesti paraziti se reproduc prin depunerea de oua. .. Un numar de boli cum ar fi holera, parvovirusul can in si alte boli in cazul carora patogenul se afla in intestinul gros, sunt de regula fatale, in cele mai multe cazuri datorita deshidratarii rezultate din diareea si varsaturile prelungite si severe. Patogenul care cauzeaza problema este activ in intestinul gros, singurul loc unde Argintul coloidal nu va ajunge, daca este administrat in doze normale. Totusi, daca se beau patru uncii de argint coloidal cu trei sau patru pahare mari de apa pe stomacul gol, argintul coloidal va patrunde in tractul intestinului gros si va rezolva rapid problema. Holera a fost vindecata in acest mod.

Parazitii sunt recunoscuti din ce in ce mai mult drept cauza a sanatatii subrezite. Dr. Hulda Clark, N.D., autoare a „The Cure for All Cancers” [Remediul pentru toate tipurile de cancer] si “The Cure for HIV and AIDS” [Remediul pentru HIV si SIDA], declara ca nici cancerul si nici HIV nu pot exista fara paraziti si, ca daca eliminam parazitii, boala va disparea.

Criza de vindecare. Aceasta este o afectiune in cadrul careia Argintul coloidal omoara patogenii extrem de rapid. Cele cinci sisteme elim inatorii ale organismului (rinichi, ficat, piele, colonul si plamanii) sunt temporar supraincarcate. Acest lucru este real in special la invingerea HIV cu argint coloidal. Persoana se poate simti letargica si ametita datorita actiunii rapide. Continuati administrarea, insa beti pana la patru litrii de apa pe zi, impreuna cu pana la 6 grame de vitamina C.

Cele mai multe carti de chimie au un capitol despre starea coloidala, ca si cand ar fi un caz special. De fapt, starea coloidala este singura stare in care se afla toate lucrurile vii. Starea cristalina reprezinta conditia in care se afla lucrurile uscate, moarte. Cele mai multe medicamente se afla in stare cristalina. Organismul trebuie sa le transforme in stare coloidala inainte de utilizare. In timp, organismul este supus la o cheltuiala de energie si eficienta. in timpul procesului, exista elementele moleculare ramase, care incarca organismul cu necesitatea de a le elimina. Nu si in cazul Argintului coloidal.


realtratamentcancer.wordpress.com//remiterea-si-regresia-in-cancer > Ca urmare a tratamentelor conventionale un pacient bolnav de aceasta grava maladie poate, uneori, sa fie vindecat sau macar sa tina boala sub control. Acest stadiu este considerat a fi remisie. Când un pacient cu cancer este în “remisie” inseamna, totusi, ca boala poate reveni. În cazul în care cancerul se întoarce, situaţia se numeşte regresie. Regresie înseamnă, în esenţă, ca pacientul a fost vindecat de cancer, dar boala a venit înapoi. Pentru unele tipuri de cancer rata de regresie pentru medicina traditionala este de aproape 100%. De fapt, în cele mai multe cazuri în care medicii spun ca un pacient este în remisie, ei ştiu că nu l-au vindecat  de cancer iar acesta va veni înapoi. Este o tactică de a păstra pacientii loiali oncologului lor.

Toată lumea poate avea noi celule canceroase, dar cei mai mulţi oameni au un sistem imunitar care le poate trata si ucide. O persoană se imbolnaveste de cancer cand:
1] Sistemul imunitar este prea slab pentru a ucide un număr obisnuit de celule canceroase şi / sau 2] Noile celule canceroase se formeaza mai repede decât poate sistemul imunitar normal sa ucida. O persoană se imbolnaveste de cancer, fie pentru că sistemul sau imunitar a fost prea slab şi / sau numarul de celule canceroase noi care se formeaza in corp este peste normal.

Indiferent de ceea ce cauzează unei persoane imbolnavirea de cancer  tratamentele conventionale slabesc si anuleaza aproape intreg sitemul imunitar. Nu exista nimic in chimioterapie sau iradiere care sa repare sistemul imunitar. Deci, pacientii cu cancer care au început, in mod evident, a fi bolnavi datorita sistemului imunitar slab, sunt tratati astfel incat sistemul imunitar se înrăutăţeşte şi mai tare. Astfel, pacientii cu cancer au practic zero sistemul imunitar din momentul în care sunt considerati, de medicina traditionala, a fi în “remisie”, sau sunt trimisi acasă să moară. Orice pacient care a facut tratamente extinse de cancer, conventionale, în special chimioterapie, nu mai are un sistem imunitar, adica aceste tratamente distrug insasi sistemul imunitar. În plus, stomacul acestuia nu este, probabil, în măsură de a digera alimentele, precum o persoană normală, din cauza chimioterapiei (mai multe celule de la nivelul stomacului sunt cu creştere rapidă şi astfel sunt ţinte pentru chimioterapie). Ce înseamnă acest lucru este că stomacul lui nu poate extrage toate substantele nutritive din alimente, atât în timpul tratamentului alternativ cat şi după ce cancerul este în remisie. În plus, cancerul în sine a afectat grav multe din celule non-canceroase prin furt de nutrienţi, furt de glucoză, plus deteriorarea lor din cauza acidului lactic (acidul lactic consumă o cantitate enormă de energie).

Deci, aplicarea tratamentelor alternative de cancer (după tratamentele conventionale) necesita constructia sistemului imunitar înapoi. Accentul pentru remiterea cancerului trebuie pus în principal pe:
1) continuarea dezvoltarii sistemului imunitar cu dieta,
2) continuarea dezvoltarii sistemului imunitar cu suplimente,
3) continuarea dezvoltarii sistemului imunitar prin eliminarea microbilor din sânge,
4) uciderea noilor celule canceroase deoarece sistemul imunitar nu se poate ocupa încă de acestea,
5) continuarea dezvoltarii si protejarii celulelor non-canceroase,
6) protectia ficatului.

În 1890, patologul William Russell (1852-1940) a aratat ca exista “paraziţi de cancer”, în ţesutul de cancer, care a fost special pătat cu carbol fuchsin, un colorant roşu. “Parazitul” a fost găsit în interiorul şi în afara celulelor. Cele mai mici forme de abia au fost vizibile la microscop, iar cei mai mari paraziţi au fost aproape cat celulele rosii din sange. Russell a constatat, de asemenea, “paraziţi” în tuberculoză, sifilis si ulceratii ale pielii. William Russell vorbeste despre un microb care este foarte pleomorfic, ceea ce înseamnă că poate schimba dimensiunea şi forma. Şaisprezece diferite dimensiuni si forme de microb au fost descrise de William Russell si identificate de către Dr. Gaston Naessens folosind echipament mult mai bun. Gaston Naessens a fost sever persecutat pentru descoperirile sale! Motivul este faptul că acesti microbi sunt cauza cancerului. Interesele banesti nu sunt de acord ca pacientii să ştie aceasta.

Există mai mult de 400 de tratamente alternative de cancer, care sunt bine documentate şi există cel puţin 200 care nu au fost pe deplin cercetate. Câteva zeci din cele 400 tratamente sunt foarte eficiente pentru cele mai multe tipuri de cancer. Restul de tratamente sunt cure doar pentru pacienţii “recent diagnosticati” cu cancer, care nu au avut tratamente conventionale extinse, cum ar fi chimioterapia.


Cum poate fi utilizat argintul coloidal? Doza depinde şi ea de scopul urmărit. În general, doza de întreţinere recomandată pentru uz intern, pentru adulţi, este de o lingură cu argint coloidal pe zi – 10 ml în concentraţie de 10 ppm. Bineînţeles, cantitatea diferă în funcţie de concentraţie. Această cantitate, considerată „nutritivă”, asigură aceeaşi cantitate de argint pe care o asigură dieta zilnică a unui adult de la începutul secolului XX, înainte ca solul să fie sărăcit de oligoelemente prin exploatare excesivă. Se estimează că în prezent solul din SUA mai conţine, în medie, doar 15% din oligomineralele existente în anul 1900. Argintul coloidal poate fi utilizat cu succes şi sub formă de cură generală de purificare şi detoxifiere. În acest caz, doza poate varia de la 1 la 4 linguri pe zi. În cazul unor afecţiuni severe şi boli cronice, doza trebuie adaptată în funcţie de reacţia organismului, sub îndrumarea unui medic competent. În general, orice cantitate peste 5 linguri pe zi este considerată doză „terapeutică”. Unii terapeuţi relatează că au administrat cu succes unor pacienţi cu infecţii grave, considerate incurabile, până la 450 ml de argint coloidal (10 ppm) pe zi, timp de două săptămâni! Literatura medicală din primele decenii ale secolului XX abundă de relatări cu privire la utilizarea cu succes a argintului, pentru a stimula sistemul imunitar al organismului.

În timp ce organizaţiile guvernamentale responsabile cu „sănătatea populaţiei” nu fac nicio cercetare pentru a lămuri problema argintului coloidal şi a efectelor sale, străduindu-se însă să-i limiteze sfera de utilizare, milioane şi milioane de utilizatori mulţumiţi doresc să-l aibă în continuare. De asemenea, există şi un număr tot mai mare de producători care intră pe piaţă cu o gamă largă de produse noi pe bază de argint.
Între timp, mărturiile cu privire la efectele surprinzătoare, adeseori considerate miraculoase, ale argintului coloidal sunt într-o continuă creştere, el nu este considerat ca făcând parte dintre tratamentele terapeutice alopate, nici alternative şi este distribuit, cel mai adesea, sub titulatura de „supliment alimentar”.

Calitatea argintului coloidal. Există mulţi producători ce fabrică argint coloidal de diferite calităţi şi concentraţii. Criteriile de determinare a calităţii argintului coloidal sunt: dimensiunea particulelor, puritatea, concentraţia şi costul.

Cel mai bun este argintul electrocoloidal, obţinut fără procese chimice, care conţine doar argint şi apă. Apa trebuie să fie pură, distilată sau demineralizată. Chiar şi pentru distilare. nu este recomandată folosirea apei de la robinet. Cea mai bună apă are conductivitatea sub 1uS pe centimetru cub. Argintul trebuie să fie pur, 99,99%. Este foarte important ca să nu conţină plumb în aliaj, plumbul este foarte toxic chiar şi în cantităţi extrem de mici deoarece particulele foarte mici de plumb şi foarte multe au totuşi o suprafaţă mare de contact. Argintul  puritate 99,9% nu este deloc recomandat iar cel şi mai mic sub nicio formă, vă riscaţi sănătatea. Tocmai din această cauză argintul coloidal îşi are renumele pătat, deoarece unii oameni, din ignoranţă sau din “merge şi asa” au trecut cu vederea aceste atenţionări având ulterior probleme. Un argint coloidal de calitate conţine particule super-fine de argint, de dimensiuni nanometrice (>50nm), care sunt suspendate un timp nedefinit în apă distilată sau demineralizată. Dacă argintul coloidal conţine deopotrivă atât nano-particule cât şi ioni de argint, el este cu atât mai bun cu cât proporţia particule/ioni este mai mare.

Singura modalitate absolut sigură de a determina cât de coloidal şi cât de pur este un „argint coloidal” este analiza de laborator. Totuşi, pentru o evaluare sumară dar nu şi suficientă a caracteristicilor sale se pot folosi şi metode la îndemâna oricui. Aspectul argintului coloidal de cea mai bună calitate este transparent. Culorile gălbui sau mai întunecate indică de obicei o suspensie de particule prea mari, ce tind să se precipite în partea de jos a recipientului, şi nu sunt coloizi reali.

O metodă bună pentru a vedea dacă respectivul lichidul transparent este un coloid este evidenţierea efectului Faraday-Tyndall. Acesta presupune trecerea unui fascicul intens de lumină printr-un flacon transparent plin cu lichid; dacă lichidul este coloidal, drumul luminii prin flacon va fi vizibil în formă de con, datorită împrăştierii luminii în particulele de coloid. Dacă lichidul respectiv este mai degrabă o suspensie, ce tinde să se precipite, având particule prea mari pentru a fi un coloid, conul va fi mai evident în partea inferioară a recipientului şi, eventual, vom putea observa un precipitat pe fundul vasului. O altă metodă de testare implică adăugarea de acid, bază sau sare peste soluţia respectivă de argint coloidal. Dacă lichidul conţine substanţe care nu reacţionează cu electrolitul adăugat, nu se petrece nimic nici după câteva zile. Dacă soluţia reacţionează cu electrolitul – bază cu acid, de exemplu – se observă imediat o transformare – în culoare, de exemplu. Dacă lichidul testat este într-adevăr argint coloidal (sau altă dispersie coloidală hidrofobă), atunci, într-o primă fază, nu se observă nimic iar mai apoi, în decurs de câteva minute sau ore, lichidul se clarifică, deoarece particulele de coloid îşi vor pierde sarcina electrică superficială pozitivă şi se vor putea aglomera în particule mai mari. Aceste particule mai mari vor cădea apoi pe fundul vasului unde, în general, se disting foarte greu pentru o concentraţie mică de argint.

Dacă un produs conţine un stabilizator sau oligoelemente, altele decât argintul, este inferior. Dacă un produs necesită refrigerare, înseamnă că el conţine şi un alt element. Recipientul şi pipeta se recomandă a fi din sticlă, plasticul nepermiţând păstrarea coloidului de argint pentru o perioadă îndelungată de timp. Recipientul nu trebuie să permită pătrunderea în interior a razelor ultraviolete. Cele mai potrivite culori pentru sticlele în care se pastrează argintul coloidal sunt: brun-chihlimbar închis şi albastru-cobalt. Unele produse cu concentraţii mari de argint (peste 50ppm) pot să nu fie foarte sigure, concentraţiile standard folosite de cabinetele medicale internaţionale fiind de 10-20ppm.

Posted in Sănătate | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

Gabi Vacuţă – Arheoceramik. Cucuteni 5000. Cocosul de Hurez.


www.targuldelasat.ro/cococi-ionel > Ceramică neolitica de Vadastra lucrata cu ajutorul tehnicii arhaice, decorate manual cu simboluri existente pe obiecte descoperite in sit. (site cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013) – Cumpararea obiectelor din catalog se poate face doar contactand mesterul care le-a realizat. Va sugeram sa cumparati mai multe obiecte de la acelasi mestesugar, astfel incat costul de transport sa reprezinte mai putin din totalul comenzii dumneavoastra.

www.artizanescu.ro/ceramica-de-cucuteni_pagina >  ARTIZANESCU.RO este un magazin online de traditii romanesti, proprietate a S.C. Mateescu Edit S.R.L. (Editura MATEESCU), unde iubitorii culturii populare de la noi pot gasi obiecte lucrate manual, facute cu migala si pricepere de catre mesteri de pe tot cuprinsul tarii.

Prin demersul nostru incercam sa aducem in casele oamenilor de aici, dar mai ales celor plecati peste mari si tari, la munca sau stabiliti in strainatate, un colt, cat de mic, din Patria lor, in speranta ca dorul de glia strabuna le va fi alinat.

In perioada 27-29 iunie 2014, în Parcul Copou din Iaşi, a avut loc cea de-a XXXII-a ediţie a Târgului naţional de ceramică „CUCUTENI 5000” 

Povestea Târgului de ceramica “COCOSUL DE HUREZ” începe în vara anului 1971 pe malul batrânului Alutus, atunci când organizatorii Festivalului de folclor “Cântecele Oltului” au avut harul să adauge la această sărbatoare a cântecului, jocului şi portului popular, sărbătoarea lutului, a lutului care prinde viaţă în mâinile fermecate ale meşterilor olari. Începând cu 1974 (a IV-a editie), Târgul este aşezat în vatra lui firească, la Horezu, locul unde se desfăşoară – Parcul de la stejarii seculari – oferind fiecărui participant spaţii pentru a-şi expune lucrările. Prin invitarea la târg a olarilor din celelalte centre românesti, maghiare si săseşti, se realizează o foarte buna viziune de ansamblu a olaritului contemporan.

Consiliul Judeţean Argeş şi Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii – Goleşti organizează, în perioada 9 – 20 iulie, 2012, atelierul de creaţie populară Arta olăritului – Ceramica de Cucuteni, ediţia a II-a, sub coordonarea artistului plastic Ion Mitroi, din Roşiorii de Vede, judeţul Teleorman.

www.facebook.com/ceramica-gabi-vacuta

Posted in Etno Art, Old Europe | Tagged , , , , , | Leave a comment

Ceramica de Vădastra, reînviată după aproape șapte milenii de artizanul Ionel Cococi


Ceramica de Vădastra, reînviată după aproape șapte milenii de artizanul Ionel Cococi Meșterul olar Ionel Cococi, din comuna Vădastra, prin ceramica sa lucrată în stil neolitic a reușit să aducă în actualitate o cultură străveche – Vădastra și acest fapt i-a schimbat viața, devenind purtător al valorilor, tradiției și culturii românești în marile capitale europene. Creează replici ale ceramicii neolitice de Vădastra, folosind o tehnică arhaică, prin care vasele de lut sunt ridicate fără roată cu ajutorului șnurului. Realizează ceramică neagră neolitică de tip Vădastra, după o tehnică din perioada 5.000 — 5.500 î.Hr. > ceramicavadastra.sunphoto.ro < poze ceramica

Fotografii: Ionel Cococi / Facebook

A reînviat cultura Vădastra după anul 2000, când a participat voluntar într-un proiect internațional experimental având ca temă cercetarea și revitalizarea culturii Vădastra și implementarea ei în comunitate. În cadrul proiectului, coordonat de profesorul Dragoș Gheorghiu, au fost cercetate relicvele descoperite în sit și s-au pus la punct tehnica de ridicare arhaică, din perioada neolitică, tehnica de decorare, forma vaselor, inclusiv tehnica de ardere, urmărindu-se introducerea în circuitul european a valorilor ceramicii preistorice din România. Cele aflate și descoperite însoțind echipa de cercetători români și străini i-au stârnit curiozitatea, a fost “contaminat”, cum spune. “Totul a început în 2000, în timpul unor cercetări efectuate de o echipă formată din cercetători străini și români, condusă de profesorul Dragoș Gheorghiu. M-am oferit ca voluntar să le dau o mână de ajutor acelor cercetători, pe care nu-i băga nimeni în seamă”, își amintește Cococi. Ionel Cococi afirmă că după plecarea echipei care efectua cercetări curiozitatea l-a determinat să încerce că lucreze singur un vas de ceramică. Acel prim vas îl păstrează și acum. L-a arătat și echipei pe care o însoțise ca voluntar și a fost apreciat. “La următoarea lor venire le-am arătat primul vas. Au fost plăcut surprinși. Vă dați seama că a fost un pas foarte mare, dar ulterior am realizat că cel mai mare avantaj a fost că n-am știut nimic. Am fost nevoit să fac multe experimente, să pun la punct tehnica de ardere, de ridicare. Am fost invitat apoi la București, să țin un curs la Universitatea de Arte. Spuneau că prin materialele folosite de mine am contrazis teoria”, a precizat meșterul olar, care a avut, în ultimul deceniu, expoziții numeroase în țară și peste granițe.

A expus la sediul UNESCO de la Paris, la Comitetul Regiunilor de la Buxelles, la Strasbourg, la Milano și Torino. Explică tainele olăritului și copiilor din comuna Vădastra, unde este instructor la clasa externă de ceramică a Școlii de Arte și Meserii din Slatina. “Vin copii de la clasa a III-a la a VII-a. Sunt plăcut surprins de ce îmi spun părinții acestor copii, îmi mulțumesc pentru că au observat că acasă copiii le vorbesc despre cultura Vădastra”, mai adaugă Cococi. Meșterul olar menționează că în prezent ceramica sa a făcut din Vădastra Cultura Vădastra. Extraordinara Ceramică a Neoliticului 2013 Muzeul Olteniei Craiova Flyerun brand de renume internațional. “Acum Vădastra este recunoscută ca un centru de ceramică, deși din punctul de meu de vedere un centru de ceramică nu are un singur meșter. Vădastra este acum un brand, național și internațional”, a completat artizanul.

El arată că atelierul său și ceramica de tip Vădastra pe care o realizează atrag vizitatori, mai ales specialiști, și numărul lor ar putea crește și ar avea de câștigat și alți meșteri populari dacă ar fi creat un circuit turistic, dacă ar exista un proiect pentru investiții în ateliere și pensiuni, deoarece în județ sunt creatori populari care se disting în peisajul cultural național și internațional prin creațiile lor și sunt și locuri ce ar putea trezi interesul turiștilor, dar nevalorificate din această perspectivă. “În 2008 au venit la Vădastra 65 de turiști francezi, anul trecut a venit o familie din Germania. Eu am reușit să amenajez atelierul, lucrez la amenajarea unei camere tradiționale, aș vrea în timp să amenajez și un spațiu de cazare. Dacă cineva ar face un proiect pentru obținerea de fonduri nerambursabile pentru ateliere, pentru meșteri populari, pentru pensiuni, ar schimba viața multor oameni. Ar putea să fie pus la punct un circuit turistic”, mai spune Ionel Cococi.

Cultura neolitică Vădastra a fost descoperită în localitatea Vădastra din sudul județului Olt, în punctele Măgura Cetate și Măgura Fetelor, unde au fost efectuate săpături arheologice în a doua parte a secolului al XIX-lea. Primele descoperiri sunt făcute de Cezar Bolliac, în timpul unor “excursii arheologice”. Cultura Vădastra este una dintre cele mai importante culturi neolitice și se distinge prin aspecte particulare de originalitate și perfecțiune atât tipologice, cât și în ceea ce privește tehnica realizării uneltelor, motivele ornamentale, mai ales în sfera dispunerii acestora. Vasele tronconice, castroanele emisferice, fructierele — sunt câteva dintre formele caracteristice pentru ceramica Vădastra. Decorul este executat în tehnica inciziei-exciziei și a încrustației specifice. Spirala, meandrul, triunghiul, rombul, “dinți de lup” sunt câteva dintre motivele decorative ale ceramicii Vădastra. Acestea acoperă întreaga suprafață a vaselor într-o dispunere matematică. Arheologii au descoperit urme ale unor locuințe neolitice, unelte din piatra, silex, os, greutăți pentru războaiele de țesut, fusaiole și ceramică din acea perioadă. Arheologii au arătat că populațiile acestei culturi foloseau animalele de tracțiune în muncile agricole și prelucrau aramă, ceea ce demonstrează gradul de dezvoltare a culturii Vădastra.

 

observatoreuropean.radioromania.ro >> Ionel Cococi explică “Avem aici replici ale ceramicii neolitice de Vădastra, reînviată din anul 2000, în urma unui proiect internaţional finanţat de Banca Mondială şi Guvernul României, prin Universitatea de Arte Bucureşti. În cadrul proiectului, s-au cercetat relicvele descoperite în sit şi s-au pus la punct tehnica de ridicare arhaică, din perioada neolitică, tehnica de decorare, forma vaselor, inclusiv tehnica de ardere. Eu, până în 2000, nu am avut nicio treabă cu arta. M-am oferit ca voluntar, să le dau o mână de ajutor acelor cercetători”. La început a avut doar curiozitatea personală dacă va reuşi să lucreze singur un vas din ceramică. ‘După numai un an de zile şi jumătate, am stârnit un foarte mare interes pentru Şcoala populară de arte şi meserii, pentru Consiliul Judeţean, pentru conducerea Universităţii de Artă, toată lumea spunându-mi că sunt pe drumul cel bun şi că e o mare surpriză că au descoperit o persoană fără studii în domeniul respectiv care să realizeze replici ale ceramicii neolitice de Vădastra’, a mai spus Ionel Cococi. ‘Eu, de-a lungul anilor, am ajuns la concluzia că avantajul meu cel mai mare a fost, la început, că nu am ştiut nimic. Înaintea mea nu a mai fost nimeni care să lucreze ceramică la Vădastra şi a trebuit să experimentez, de la tehnica de ardere, cea de ridicare, de decorare, de uscare şi aşa mai departe’, ne-a spus artistul, care a avut, în ultimul deceniu, expoziţii la sediul UNESCO din Paris, la Strasbourg, Orleans şi Bruxelles. >><< VIDEO

culturavadastra.blogspot.rohiperboreea-nemuritoare.blogspot.ro Cultura Vădastra evoluează în partea de est a Olteniei și în nord – vestul Bulgariei. Această cultură se dezvoltă în prima jumatate și începutul celei de-a doua jumătăți a mileniului 4 i.e.n,  epoca neoliticului mijlociu, fiind denumită după comuna Vădastra (județul Olt).

Cultura Vădastra a atins în cursul evoluţiei sale un înalt grad de dezvoltare, evidenţiat între altele şi de realizările din domeniul plasticii antropomorfe. Întâlnim figurine atât ornamentate cât şi neornamentate, confecţionate dintr-o pastă de lut de foarte bună calitate. Ornamentele sunt executate în tehnica inciziei şi încrustaţiei cu pastă aibă, iar între motivele decorative folosite frecvent se numără spirala şi meandrul. Spirala incizată larg este motivul ornamental folosit cu precădere în zona inferioară a figurinei, marcând fesele şi picioarele. Meandrul incizat fin, pe toată suprafaţa corpului, este motivul cel mai des folosit, se mai întâlnesc romburi sau zig-zag-uri.

Figurina “FETIŢA DE LA HOTĂRANI” impresionează în mod deosebit este redarea amănunţită a fiecărei piese de port împreună cu motivele ornamentale dintre care unele foarte apropiate de cele actual. Cojocul şi ceramica de Vădastra constituie adevărate mărturii ale păstrării modului de viaţă al societăţii tradiţionale, comunităţi preponderent agricole şi practicante ale unor meşteşuguri casnice. Există, în acest sens, argumente care susţin că elementele de decor de pe ceramica şi cojocul de Vădastra sunt contemporane culturii Vădastra, adică aproximativ 6000 de ani.

Cultura Vadastra – harta perioada timpurie si tarzie 5000-4500bc >>

Posted in Etno Art, Old Europe | Tagged , , , , , | Leave a comment

Incredibilul s-a produs, a căzut simbolul securiştilor care au devenit fabulos de bogaţi după 1989 jefuind sistematic statul. 8.08.14 – 1decembrie, Paştile, Crăciunul şi Revelionul la un loc. Camelia Bogdan, o femeie, a spălat obrazul României murdărit de 25 de ani de complicitate, laşitate și prostie.


În anul 1991, o televiziune canadiană difuza un film, “Averea diavolului”, în care, la un moment dat, îl intervieva pe Dan Voiculescu în legătură cu banii din conturile firmei Crescent.
Reporter: În anii ’80 aţi strâns sute de milioane… zeci de milioane de dolari. Unde s-au dus aceşti bani?
Dan Voiculescu: Aceşti bani sunt în conturile Crescent din Cipru. Toţi banii aceştia. Profiturile nete sunt în conturile Crescent din Cipru.
Reporter: Cât valoarează compania acum?
Dan Voiculescu: Nu ştiu… Acesta este un secret, în mod normal, nu? Dacă este un secret, nu vă spun.
Reporter: Îmi puteţi spune dacă profiturile dumneavoastra au ajuns în conturile speciale ale regimului Ceauşescu?
Dan Voiculescu: Nu, domnule.
Reporter: Niciun bănuţ?
Dan Voiculescu: Niciun bănuţ. < cotidianul.ro

Incredibilul s-a produs. Curtea de Apel i-a dublat lui Voiculescu pedeapsa data de Tribunalul Capitalei la fondul procesului. De întreaga procedură de recuperare a prejudiciului şi de sechestru se ocupă DNA, sub conducerea Laurei Codruţa Kovesi. Voiculescu a primit pedeapsa maxima prevazuta in noul Cod penal. C.Vîlcu: CE FEL DE NAŢIUNE SUNTEM NOI? De ce nu ştim, fraţilor, să ne şi bucurăm împreună când e cazul? 10 ani de puşcărie pentru Voiculescu, Antenele cu sediile confiscate, ani grei pentru complicii din dosar… chiar ne-am pierdut şi luciditatea, şi sufletul? Chiar nu înţelegem şi nu simţim ce s-a întâmplat azi? Nu vă daţi seama că e mai tare decât 1 decembrie, Paştile, Crăciunul şi Revelionul la un loc?

politicstand.com/o-femeie-curajoasa-a-spalat-obrazul-romaniei – Autor: Angela Tocilă – Unul dintre cele mai toxice personaje care au populat politica și media românească, mediul de afaceri, șantajistul, devalizatorul, turnătorul Felix a primit 10 ani de închisoare în țara în care judecătorii încă se mai tem să dea sentințe cu executare potenților zilei, politicienilor și escrocilor de tot felul, într-o țară în care mai există corupție în justiție, mai există credința că unii sunt mai egali decât alții în fața legii. Rușinea unei istorii împânzite cu turnătorii și delațiuni care au distrus vieți și au despărțit familii a fost spălată azi de o mână de femeie care nu s-a temut, n-a putut fi cumpărată, șantajată și intimidată. Mâna aceasta de femeie a spălat rușinea atâtor bărbați ce s-au complăcut să închidă ochii și să deschidă buzunarul. Femeia aceasta a spălat obrazul murdărit al României de cei 25 de ani de complicitate și lașitate. Azi este ziua în care vor tremura mulți dintre cei ce au probleme cu legea, când vor înțelege că nu mai sunt în siguranță și că indirect, ne putem lua țara înapoi. 

La Antenei 3 s-a declanșat un circ de prost gust, o scălâmbăială generală care dacă n-ar fi penibilă, ar inspira doar milă. Milă pentru niște oameni care și-au pierdut calea, dacă au avut-o vreodată, care și-au pierdut omenia, dacă au avut-o vreodată, care și-au pierdut respectul de sine, dacă l-au avut vreodată. Decit sa comentez reactia redactiei de la Antena 3, prefer să mă bucur văzând explozia de entuziasm, de speranță a celor care gândesc mai mult sau mai puțin, la fel ca mine. Celor care au înțeles ce cancer cu metastaze este Voiculescu și trustul moșit de el, copilul lui hidos, diform și rău până-n măduva oaselor, Industria urâtului, a mizeriei umane, rușinea unei țări chinuite etern de proprii săi fii nerecunoscători pentru ceea ce li s-a oferit. Lăcomia și setea de putere, aroganța, sentimentul invincibilității, desprinderea de realitate, toate astea au înlesnit înjosirea până la dezumanizarea publicului acestui trust. Inconștienți, ușor de manipulat, amăgiți de adevăruri strâmbe și limbi mieroase, de cuvinte mari, de iluzia respectului și grijii ce li se poartă, mulți români au căzut într-o capcană infernală din care prea puțini se chinuie să scape. De ei mi-e milă pentru că sunt victime. La ei au lucrat anteniștii, la cei mai slabi dintre noi, și încă vor mai lucra o vreme…

Imperiul răului a fost decapitat. Fără maleficul stăpân, zilele sale sunt numărate. Slugile se vor risipi care încotro, părăsind corabia ce se scufundă pentru că pe ele, nu le caracterizează niciunul din cuvintele pe care le rostesc mincinos publicului: onoare, demnitate și curaj. Poate că pentru puțini dintre ei va fi  o lecție de viață, deși am mari îndoieli și drept să spun, nu mă interesează soarta lor. Au acumulat în ani atâta ură încât e imposibil să vadă ceea ce au devenit cu adevărat. Dar sunt puțini, mult mai puțini și mult mai slabi decât ne-am fi imaginat. Condamnarea stăpânului a dovedit-o.

Să ne bucurăm. Nu e nicio rușine să te bucuri când un hoț sau un criminal își primește pedeapsa, iar Voiculescu nu a primit altceva decât ceea ce a meritat, ce și-a căutat. Zece ani de închisoare, parcă nici acum nu-mi vine să cred, deși știu că e adevărat. Știu că mai există speranță, știu că ne putem smulge din mocirlă, știu că putem renaște. Mulțumesc, doamnă Camelia Bogdan, pentru că v-ați făcut meseria pe care tocmai ați reabilitat-o și înnobilat-o!

Florin NEGRUŢIUCultul Dan Voiculescu. 10 ani ai lui pentru cei 25 de ani ai noştri. Un val de satisfacţie străbate la această oră reţelele sociale după condamnarea lui Dan Voiculescu la 10 ani de închisoare. Explicaţia bucuriei generalizate vine din felul în care românii s-au raportat la Justiţie în ultimii ani. Să vezi un grangur pus cu fruntea în ţărână, săltat şi vârât la mititica este forma în care soarta îţi face în sfârşit dreptate şi ţie, cel furat şi umilit în cei 25 de ani de postsecurism. Acesta este, de altfel, sentimentul de Justiţie al românilor, perfect explicabil istoric. El nu are la bază un fundament moral („dacă a greşit, să plătească”), ci o explicaţie pur emoţională.
 

Pe puţini spectatori îi interesează speţa ICA, principalul e că a căzut un bogătan care provine din structurile fostei Securităţi, simbolul primei generaţii de oligarhi care au devenit fabulos de bogaţi după 1989 jefuind sistematic statul. Dupa 25 de ani devine tot mai evident cum a fost furată România de securiştii lui Ceauşescu vopsiţi în capitaliştii tranziţiei. Cei care au inteles si care sarbatoresc caderea Varanului traiesc un sentiment tardiv de dreptate: este reconfortant să-l vadă pe intangibilul Voiculescu, personajul care a ţinut Guverne în palmă, care a plătit o armată de avocaţi şi care a fost apărat seară de seară de o gardă pretoriană de ziarişti-pitbull, aşteptând neajutorat să intre la Rahova. Este un semn că generaţia celor care le-au furat viaţa în anii de tranziţie iese uşor-uşor din scenă, cu pijamalele şi periuţa de dinţi în pungă.

Dan Voiculescu este, cu siguranţă, mai sofisticat decât alţi oligarhi ai României ajunşi la puşcărie. Spre deosebire de mulţi alţii care s-au mulţumit să-şi cheltuiască purcoiul de bani cu care s-au trezit în braţe după Revoluţie, dl. Voiculescu şi-a ţesut o plasă de siguranţă pentru vremuri grele, precum acestea. Aparent greoi şi afişând un aer bonom, a construit o subtilă reţea socială, în care şi-au prins aripile mulţi oameni de bună credinţă. Construcţia n-a fost lipsită de un anume rafinament: pe lângă partidul binecunoscut, aflat mai mereu la guvernare, în ciuda faptului că nu-l votează nimeni, pe lângă trustul media folosit ca armă în politică şi în afaceri, dl. Voiculescu şi-a creat propria societate civilă. A înfiinţat o puzderie de ONG-uri, majoritatea specializate pe drepturile omului, bune de folosit atunci când interesele Omului Voiculescu erau ameninţate de procurori sau de adversarii politici. A cheltuit o avere cu oamenii – academicieni, actori, cântăreţi, sportivi, publicişti, tineri cu calităţi speciale. Când i-a fost greu şi lupta pentru propria libertate a impus-o, n-a avut nicio ezitare să scoată la înaintare în direct valorile României, pe care să le pună scut între el şi Justiţie. În fine, şi-a alcătuit un grup de ziarişti care să-i poarte războiul mediatic şi care au ajuns să trimită, în ultima fază a procesului, scrisori publice de susţinere „pentru Dom’ Profesor”. Şi-a organizat trustul media după principiul de funcţionare al unei biserici, în care ceremonialul – mereu acelaşi, simplu, maniheist, pe înţelesul poporului – este executat în fiecare seară, în care este exorcizat răul, în care se fac mărturisiri de credinţă şi în care deviaţioniştii sunt excomunicaţi fără milă. Pentru că-i trebuia un adversar, a creat un personaj unidimensional, băsistul, esenţa răului în lume.

telespectatori_antena_3.jpg

Pentru că-i trebuia un adversar, a creat un personaj unidimensional, băsistul, esenţa răului în lume. timesnewroman.ro – Alături de mogulul lor! 10 indicii ca să recunoşti telespectatorul tipic al Antenei3 

  • Când îi spui să ridice de pe strada rahatul căţelului, te face băsist;
  • În autobuz e omul care spune că staţiile sunt puse aşa rar pentru că aşa a vrut Băsescu;
  • Mulţi încă nu ştiu să ţină lingura în mână, deşi mănâncă de ani buni de la cantina de ajutor social;
  • Peste 90% cred că Dana Grecu e femeie;
  • Deşi sunt fani Antena3, îi vezi mereu pe la Ştirile de la Ora 5 pe ProTV;
  • Toţi au magneţi la apometru şi au furat cel puţin o dată materiale din digul care îi protejează;
  • Împreună au furat aproape cât a furat mogulul lor;
  • Singurele momente când nu se uită la Antena3 sunt când li se taie curentul;
  • Îşi retrag copilul de la ora de Zoologie pentru că profesoara le-a predat despre varan şi deci e băsistă;
  • Folosesc telecomanda doar pentru a-l da pe Mircea Badea mai tare;
  • În ligheanul Digi cu care prind Antena3 se şi spală. O dată pe an.

Nasul: Premierul Victor Ponta a luat-o pe urmele ”președintelui de 7 minute”, Mircea Geoană. Declarația de solidaritate cu Antena 3, făcută de premier, după condamnarea dlui Dan Voiculescu, ar putea să aibă aceleași urmări ca vizita de la miezul nopții făcută de candidatul la președiniție, Mircea Geoană, candidatului la pușcărie – Sorin Ovidiu Vântu.

Posted in Mafia, Revolucion | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

166-180:The Antonine Plague >Marcomannic Wars. 250-270:The Plague of Cyprian >First Gothic Wars >>The Liberation of Dacia and the end of Rome. 540~750:the Plague of Justinian, 50% population drop >The Slavization of the Balkans. 535–536: Extreme weather events. The continuity of ‘Magna Dacia’.


All the big ‘barbarian’ migrations, were preceded by plagues and social problems. Migrants replaced populations decimated by plagues, plagues definitely killed more people than wars and ‘barbarian killings’. ‘Barbarians’ replaced palace civilizations with rural civilizations, they replaced centralized societies based on slavery and inequities with more decentralized and democratic  societies.

Goths, slavs, huns, avars and so on, were in fact mixed and numerous tribes, with a continuous substratum and changing military elites. They all gained momentum in the ‘Old Europe’/Magna Dacia area, the Carpathian-Danubian human reservoir plus the 2 main R1a launching pads ie the NW Pontic steppes & the Pannonian  steppes. They all started in the same area, the area which first repopulated Europe after the last Ice Age, the area that produced the largest European population – the geto-thraces, from where the celts colonised Western Europe, returning back in the end as various ‘Germanic tribes’ to finish the Roman Empire, together with the Free Dacians. All these tribes had a continuous substratum based on the Old Europe population, with the epicenter in present day Romania, the ‘Dacian epicenter’, with different R1b and R1a mixtures. Some of these FEDERATIONS had more R1b elites – celts, goths, germanic tribes, some had more R1a elites – scyths, sarmatians, ‘huns’, avars, slavs, bulgars, with very small asian mixtures – the real huns, the real bulgarians, and later the real Hungarians ..

The conquest of the Dacian gold mines was the last big Roman victory, the retreat from Dacia was first of Rome’s long-term possessions to be abandoned. The death of Decebal in 106 was only the beginning of a continuous pressure from the Free Dacian areas, so many attacks/wars with 2 big waves in 166-180 and in 250-270, which led to the Liberation of Dacia and eventually to the end of the Roman empire. << istorieveche.ro/2014/23-de-razboaie-si-rascoale-dacice-intre-106-271-d-hr 

The plagues contributed to the ethnogenesis of present day nations. Urban and  plain areas were of course more exposed to plague decimation, (and to military occupation / decimation) than rural, mountain areas. Decimated areas were filled up with ‘barbarian’ migrants, the Dacian/Carpathian epicenter had the best continuity while the Pontic, the Pannonic and the South of the Danube plains were filled up with more slavic, bulgarian and hungarian migrants.


0] Demography. (to be researched). Historians’ estimates of the population of Roman Dacia range from 650,000 to 1,200,000. (!?) Free Dacia had probably a population 2 times bigger than the population of Roman Dacia, ie 1,2 to 2,4 million. The Pannonian planes plus NW Pontic plains another 1,2-2,4millions. The Antonine Plague killed an estimated 5 million people. The Plague of Cyprian  probably killed another 5 million people. It is estimated that the Plague of Justinian caused Europe’s population to drop by around 50% between 541 and 700.

en.wikipedia.org/wiki/Medieval_demography > Late Antiquity saw various indicators of Roman civilization begin to decline, including urbanization, seaborne commerce, and total population. Only 40% as many Mediterranean shipwrecks have been found for the 3rd century as for the 1st.[2] During the period from 150 to 400, the population of the Roman Empire is estimated[by whom?] to have fallen from 70 million to 50 million, a decline of almost 30%. Proximate causes of the population decrease include the Antonine Plague, Plague of Cyprian, and the Crisis of the Third Century. European population probably reached a minimum during the Extreme weather events of 535–536 and the ensuing Plague of Justinian. Some have connected this demographic transition to the Migration Period Pessimum, when there was a decrease in global temperatures that impaired agricultural yields. The Early Middle Ages saw a continued de-urbanization of the population, but relatively little population growth because of continued political instability with Viking expansion in the north, Arab expansion in the south and to the east Slavs and Magyars.[1] This rural, uncertain life spurred the development of feudalism and the Christianization of Europe.Estimates of the total population of Europe are speculative, but at the time of Charlemagne it is thought to have been between 25 and 30 million, and of this more than half were in the Carolingian Empire that covered modern France, the Low Countries, western Germany, Austria, Slovenia, northern Italy and part of northern Spain.

en.wikipedia.org/wiki/Classical_demography > The population of the entire Greek civilization (Greece, the Greek-speaking populations of Sicily, the coast of western Asia Minor, and the Black Sea) in the 4th century BC was recently estimated to be 8,000,000 to 10,000,000. This is over ten times the population of Greece during the 8th century BC, about 700,000 people. The population of Sicily is estimated to range from about 600,000 to 1 million in the 5th century BC. The island was urbanized, and its largest city alone, the city of Syracuse, having 125,000 inhabitants or about 12% to 20% of the total population living on the island. With the other 5 cities probably having populations of over 20,000, the total urban population could have reached 50% of the total population.

There are many estimates of the population for the Roman Empire, that range from 45 million to 120 million with 55-65 million as the classical figure. More modern estimates place this number at the higher end (80-120 million). Russell’s 1958 estimate for the population of the empire in 1 AD: Total Empire – 46.9m. European part – 25m. Asian part – 13.2m. North African part – 8.7m. European areas outside the Empire – 7.9m. Estimates for the population of mainland Italia, including Gallia Cisalpina, at the beginning of the 1st Century AD range from 6,000,000 according to Beloch in 1886, 6,830,000 according to Russell in 1958, less than 10,000,000 according to Hin in 2007,[13] and 14,000,000 according to Lo Cascio in 2009


1] The Free Dacians. en.wikipedia.org/wiki/Roman_Dacia >>  The Free Dacians who bordered the roman province, allying themselves with the Sarmatians, hammered the province during the reign of Marcus Aurelius. Following a calmer period covering the reigns of Commodus through to Caracalla (180-217 AD), the province was once again beset by invaders, this time the Carpi, a Dacian tribe in league with the newly arrived Goths, who in time became a serious difficulty for the empire. Finding it increasingly difficult to retain Dacia, the emperors were forced to abandon the province by the 270s, becoming the first of Rome’s long-term possessions to be abandoned. Dacia was devastated by the Goths, Taifali, Bastarns together with the Carpi in 248-250, by the Carpi and Goths in 258 and 263, the Goths and Heruli in 267 and 269.[3][4] Ancient sources implied that Dacia was virtually lost during the reign of Gallienus (253-268), but they also report that it was Aurelian (270-275) who relinquished Dacia Traiana. He evacuated his troops and civilian administration from Dacia, and founded Dacia Aureliana with its capital at Serdica in Lower Moesia.

en.wikipedia.org/wiki/Bastarnae >> +R1b+R1a >> The ethno-linguistic affiliation of the Bastarnae was probably Germanic, which is supported by ancient historians and modern archeology.[1][2] However, some ancient literary sources imply Celtic or Scytho-Sarmatian influences.[2] The most likely scenario is that they were originally a group of East Germanic tribes, originally resident in the lower Vistula river valley.[3][4] In ca. 200 BC, these tribes then migrated, possibly accompanied by some Celtic elements, southeastwards into the North Pontic region. Some elements appear to have become assimilated, to some extent, by the surrounding Sarmatians by the 3rd century.

en.wikipedia.org/wiki/Roxolani >> +R1a >> In the mid-1st century AD, the Roxolani began incursions across the Danube into Roman territory. One such raid in AD 68/69 was intercepted by the Legio III Gallica with Roman auxiliaries, who destroyed a raiding force of 9,000 Roxolanian cavalry encumbered by baggage. The Roxolani avenged themselves in AD 92, when they joined the Dacians in destroying the Roman Legio XXI Rapax. During Trajan’s Dacian Wars, the Roxolani at first sided with the Dacians, providing them with most of their cavalry strength, but they were defeated in the first campaign of AD 101–102. They appear to have stood aside as neutrals during Trajan’s final campaign of AD 105–106, which ended in the complete destruction of the Dacian state. The creation of the Roman province of Dacia brought Roman power to the very doorstep of Roxolani territory. The Emperor Hadrian reinforced a series of pre-existing fortifications and built numerous forts along the Danube to contain the Roxolani threat. They are known to have attacked the Roman Province of Pannonia in 260; shortly afterwards contingents of Roxolani troops entered Roman military service. Like other Sarmatian peoples, the Roxolani were conquered by the Huns in the mid-4th century.

en.wikipedia.org/wiki/Costoboci >> +R1a+R1b >> The origin of the Costoboci is uncertain.[60] The mainstream view is that they were a Dacian tribe, among the so-called “Free Dacians” not subjected to Roman rule.[61][62][63]However some scholars suggested they were Sarmatian,[64][13] Slavic,[65] Germanic,[66] Celtic,[citation needed] or Dacian with a Celtic superstratum. During the period 400-200 BC, Transylvania and Bessarabia saw intensive Celtic settlement, as evidenced by heavy concentrations of La Tène-type cemeteries.[91]Central Transylvania appears to have become a Celtic enclave or unitary kingdom, according to Batty.[92] Ptolemy lists 3 tribes as present in Transylvania: (west to east): the Taurisci, Anartes and Costoboci.[93] The first two are generally considered by scholars to be of Celtic origin. The Lipitsa culture displays numerous Celtic features. The presence, throughout the region identified by ancient geographers as inhabited by the Costoboci (SW Ukraine, northern Moldavia and Bessarabia), interspersed among the sites of sedentary cultures such as Lipitsa, of distinct Sarmatian-style inhumation cemeteries dating from the 1st and 2nd centuries AD….The Costoboci have been linked, on the basis of their geographical location, with the Lipiţa culture.[71][72][73] This culture’s features, especially its pottery styles and burial customs, have been identified as Dacian by some scholars,[74][75] leading to the conclusion that the Costoboci were an ethnic-Dacian tribe.[76]According to Jazdewski, in the early Roman period, on the Upper Dniestr, the features of the Lipita culture indicate ethnic Thracians under strong Celtic cultural influence, or who had simply absorbed Celtic ethnic components.[77]

In AD 167 the Roman legion V Macedonica, returning from the Parthian War, moved its headquarters from Troesmis in Moesia Inferior to Potaissa in Dacia Porolissensis,[97][98] to defend the Dacian provinces against the Marcomannic attacks. Taking the opportunity,[99] in 170[100][88][101] or 171,[88][102] the Costoboci invaded Roman territory.[89] Meeting little opposition, they swept through and raided the provinces of Moesia Inferior, Moesia Superior, Thracia, Macedonia and Achaea, they reached Athens where they sacked the famous shrine of the Mysteries at Eleusis. In the same period the Costoboci may have attacked Dacia. Soon after AD 170,[126] the Vandal Astingi, under their kings, Raus and Raptus, occupied the territory of the Costoboci but they were soon attacked by another Vandal tribe, the Lacringi.

en.wikipedia.org/wiki/Iazyges >> +R1a >> The Iazyges (Jazyges is an orthographic variant) were an ancient Iranian nomadic tribe. Known also as Jaxamatae, Ixibatai, Iazygite, Jászok and Ászi, they were a branch of the Sarmatian people who, c. 200 BC, swept westward from Central Asia onto the steppes of what is now Ukraine.[1] Little is known about their language, but it was one of the Iranian languages. The Iazyges first make their appearance along the Sea of Azov, known to the Ancient Greeks and Romans as the Maeotis. They are referred to by the geographer Ptolemy as the Iazyges Metanastae (wandering or migrant Iazyges). From there, the Iazyges moved west along the shores of the Black Sea to what is now Moldova and the southwestern Ukraine. They served as allies of Mithradates VI Eupator, king of Pontus (in what is now North-Western Turkey), in his wars against the Romans (c. 88–84 BC). In 78–76 BC, the Romans sent a punitive expedition over the Danube in an attempt to overawe the Iazyges. The prime enemy of Rome along the lower Danube at this time were the Dacians. When the Dacian kingdom built up by Burebista began to collapse, the Romans took advantage and encouraged the Iazyges to settle in the Pannonian plain, between the Danube and the Tisa Rivers. They were divided into freemen and serfs (Sarmatae Limigantes). These serfs had a different manner of life and were probably an older settled population, enslaved by nomadic masters. The Romans wanted to finish off Dacia, but the Iazyges refused to cooperate. The Iazyges remained nomads, herding their cattle across what is now southern Romania every summer to water them along the Black Sea; a Roman conquest of Dacia would cut that route. In 92 May the Iazyges shattered the Roman Legio XXI Rapax. In 107, Trajan sent his general, Hadrian, to force the Iazyges to submit. In 117, Trajan died, and was succeeded as emperor by Hadrian, who moved to consolidate and protect his predecessor’s gains. While the Romans kept Dacia, the Iazyges stayed independent, accepting a client relationship with Rome. In the summer of 166, while the Romans were tied down in a war with Parthia, the peoples north of the Danube, the Marcomanni, the Naristi, the Vandals, the Hermanduri, the Lombards and the Quadi, all swept south over the Danube to invade and plunder the exposed Roman provinces. The Iazyges joined in this general onslaught in which they killed Calpurnius Proculus, the Roman governor of Dacia. The Roman emperor Marcus Aurelius spent the rest of his life trying to restore the situation (see the Marcomannic Wars). In 170, the Iazyges defeated and killed Claudius Fronto, Roman governor of Lower Moesia. Operating from Sirmium (today Sremska Mitrovica, Serbia) on the Sava river, Marcus Aurelius moved against the Iazyges personally. After hard fighting, the Iazyges were pressed to their limits.


2] 166-180:The Antonine Plague>Marcomannic Wars. The 161-166 war with Parthia had unforeseen and great consequences for the Roman Empire. The returning troops brought with them a plague, the so-called Antonine Plague, which would eventually kill an estimated 5 million people,[4] severely weakening the Empire.

en.wikipedia.org/wiki/166 >> End of the war with Parthia: The Parthians leave Armenia and eastern Mesopotamia, which both become Roman protectorates. A plague (possibly small pox), comes from the East and spreads throughout the Roman Empire, lasting for roughly twenty years. The Lombards invade Pannonia (modern Hungary). They are quickly dispatched by the Roman Army. Dacia is invaded by barbarians. Conflict erupts on the Danube frontier between Rome and the Germanic tribe of the Marcomanni.

wiki/Marcomannic_Wars >> The Marcomannic Wars (Latin: bellum Germanicum et Sarmaticum, “German and Sarmatian War”)[1][2] were a series of wars lasting over a dozen years from about 166 until 180. Roman expedition against the Iazyges and the Germanic invasion of Italy. In the autumn of 169 the Romans had gathered their forces and intended to subdue the independent tribes especially the Iazyges but the Iazyges defeat and kill Claudius Fronto, Roman governor of Lower Moesia. In the same time to the east, the Costoboci crossed the Danube, ravaged Thrace and descended the Balkans, reaching Eleusis, near Athens. The most important and dangerous invasion however, was that of the Marcomanni in the west. Their leader, Ballomar, had formed a coalition of Germanic tribes. They crossed the Danube and won a decisive victory over a force of 20,000 Roman soldiers near Carnuntum. Ballomar then led the larger part of his host southwards towards Italy, while the remainder ravaged Noricum. The Marcomanni razed Opitergium (Oderzo) and besieged Aquileia. This was the first time hostile forces had entered Italy since 101 BC, when Gaius Marius defeated the Cimbri and Teutones. In 175 the Romans focused their attention on the Iazyges living in the plain of the river Tisza (expeditio sarmatica). After a few victories, a treaty was signed. According to its terms, the Iazyges King Zanticus delivered 100,000 Roman prisoners and, in addition, provided 8,000 auxiliary cavalrymen, most of whom (5,500) were sent to Britain.[10][11]Upon this, Marcus assumed the victory title “Sarmaticus“. The war had exposed the weakness of Rome’s northern frontier, and henceforth, half of the Roman legions (16 out of 33) would be stationed along the Danube and the Rhine. Numerous Germans settled in frontier regions like Dacia, Pannonia, Germany and Italy itself. The Germanic tribes were temporally checked, but the Marcomannic Wars were only the prelude of the invasions that would eventually disassemble and end the Western Roman Empire in the 4th and 5th centuries.

3] 250-270:The Plague of Cyprian > First Gothic Wars en.wikipedia.org/wiki/Antonine_Plague >> according to the Roman historian Dio Cassius, the plague caused up to 2,000 deaths a day in Rome, one quarter of those infected. Total deaths have been estimated at five million.[4] The Antonine Plague of 165–180  killed as much as one-third of the population in some areas and devastated the Roman army. Barthold Georg Niebuhr (1776–1831) concluded that ”The ancient world never recovered from the blow inflicted on it by the plague which visited it in the reign of M. Aurelius.” According to the 5th-century Spanish writer Paulus Orosius many towns and villages in the Italian peninsula and the European provinces lost all their inhabitants.

en.wikipedia.org/wiki/Plague_of_Cyprian >> The Plague of Cyprian is the name given to a pandemic, probably of smallpox, that afflicted the Roman Empire from AD 250 onwards during the larger Crisis of the Third Century.[1] It was still raging in 270, when it claimed the life of emperor Claudius II Gothicus. The plague caused widespread manpower shortages in agriculture and the Roman army. Some modern scholars believe that this plague may have been a key driving force behind the spread of Christianity in the Empire. In 250 to 266, at the height of the outbreak, 5,000 people a day were said to be dying in Rome. The plague still raged in AD 270: in the account of the wars against Goths waged by Claudius Gothicus given in the Historia Augusta it is reported that “the survivors of the barbarian tribes, who had gathered in Mount Haemus in the Balkans, were so stricken with famine and pestilence that Claudius now scorned to conquer them further”. And “during this same period the Scythians attempted to plunder in Crete and Cyprus as well, but everywhere their armies were likewise stricken with pestilence and so were defeated.”

en.wikipedia.org/wiki/Crisis_of_the_Third_Century > 4] The Crisis of the Third Century, also known as Military Anarchy or the Imperial Crisis, (AD 235–284) was a period in which the Roman Empire nearly collapsed under the combined pressures of invasion, civil war, plague, and economic depression. The Crisis began with the assassination of Emperor Alexander Severus at the hands of his own troops, initiating a fifty-year period in which 20–25 claimants to the title of Emperor, mostly prominent Roman army generals, assumed imperial power over all or part of the Empire. 26 men were officially accepted by the Roman Senate as emperor during this period, and thus became legitimate emperors. By 258–260, the Empire split into three competing states: the Gallic Empire, including the Roman provinces of Gaul, Britannia and (briefly) Hispania; the Palmyrene Empire, including the eastern provinces of Syria Palaestina and Aegyptus; and the Italian-centered and independent Roman Empire, proper, between them.Later, Aurelian (270–275) reunited the empire; the Crisis ended with the ascension and reforms of Diocletianin 284.

With the onset of the Crisis of the Third Century, however, this vast internal trade network broke down. Before the crisis an interchange of goods between the various provinces reached a scale unprecedented in previous history and not repeated until a few centuries. After the crisis large landowners, no longer able to successfully export their crops over long distances, began producing food for subsistence and local barter. Rather than import manufactured goods from the empire’s great urban areas, they began to manufacture many goods locally, often on their own estates, thus beginning the self-sufficient “house economy” that would become commonplace in later centuries, reaching its final form in the Middle Ages’ manorialism. The common free people of the Roman cities, meanwhile, began to move out into the countryside in search of food and better protection. Made desperate by economic necessity, many of these former city dwellers, as well as many small farmers, were forced to give up hard-earned basic civil rights in order to receive protection from large land-holders. In doing so, they became a half-free class of Roman citizen known as coloni. They were tied to the land, and in later Imperial law their status was made hereditary. This provided an early model for serfdom, the origins of medieval feudal society and of the medieval peasantry.


5] The ‘Dacian’ Emperors. en.wikipedia.org/wiki/Regalianus > Regalianus (died 260) was a Dacian general [3] who turned against the Roman Empire and became himself emperor.  About his origin, the Tyranni Triginta says he was a Dacian, a kinsman of Decebalus.[4] He probably was of senatorial rank, and had received military promotion from the Emperor Valerian. The local population, facing the threat of theSarmatians, elected Regalianus emperor,[7] who raised his wife, Sulpicia Dryantilla, who was of noble lineage, to the rank of Augustato strengthen his position.[5] Regalianus bravely fought thereafter against the Sarmatians. Short time after his victory, he was killed by a coalition of his own people and of the Roxolani.[5]

en.wikipedia.org/wiki/Aureolus > Manius Acilius Aureolus (died 268) was a Roman military commander and would-be usurper. He was one of the so-called Thirty Tyrants who populated the reign of the Emperor Gallienus. Of humble Daco-Roman origins, he was ‘made’ by the Emperor Gallienus and proved himself to be one of the most brilliant and innovative soldiers of the age. However, he later turned against his benefactor, and was destroyed in the political turmoil that surrounded the Emperor’s assassination in a conspiracy orchestrated by his senior officers. Zonaras says that he was a herdsman[5] born in the Roman province of Dacia, north of the Danube. It may be conjectured that, like many Dacians, he enlisted in the Roman Army as a young man and had the good fortune to come to the attention of the Emperor Gallienus. When Gallienus was murdered it is possible Aureolus made his own bid for the Purple if a rather obscure issue of coinage is to be believed. However, as Aureolus had earlier offered his allegiance to Postumus it seems likely that he made this last defiant gesture – if indeed he did make it – only when Postumus failed to take advantage of the turmoil in Italy. Aureolus’s end came when he surrendered to Claudius Gothicus. However, apparently before Claudius could decide what to do with him, Aureolus was murdered by Claudius’s Praetorian Guard, supposedly in revenge for Aureolus’s rebellion against Gallienus. 

<formula-as.ro/imparatii-daci-ai-romei> Intrat ca soldat de rand in armata romana, a castigat simpatia imparatului Valerianus si a ajuns ingrijitor al cavaleriei. Dupa ce a castigat si increderea lui Gallienus (succesorul lui Valerian la tron), a fost trimis de imparat in anul 265 sa lupte impotriva unui uzurpator din Galia, Postumus, dar Aureolus s-a aliat cu acesta impotriva imparatului de la Roma. A fost proclamat suveran la Mediolanum de catre armatele sale, in anul 268. Totul se petrecea in plina criza politica a imperiului, celebra criza a secolului al Iii-lea, cand s-au succedat la tronul Romei o multime de imparati, mai toti provinciali, mai adesea sprijiniti de armata. Gallienus a pornit impotriva celui de-al doilea dac autoproclamat imparat, Aureolus, care i-a cerut ajutor lui Postumus. Acesta insa l-a refuzat, tradand prietenia care ii lega. Totusi, cel care a murit in asediul de la Mediolanum a fost Gallienus, iar Aureolus a reusit sa-si pastreze titlul, pana in vremea lui Aurelian, dar a fost tradat si ucis, ca si Regalian, de propriii lui soldati.

en.wikipedia.org/wiki/Galerius > Galerius was born in Serdica,[13] though some modern scholars consider the strategic site where he later built his palace named after his mother – Felix Romuliana (Gamzigrad) – his birth and funeral place.[10] His father was a Thracian and his mother Romula was a Dacian woman, who left Dacia because of the Carpians‘ attacks. He later campaigned across the Danube against the Carpi, defeating them in 297 and 300. He served with distinction as a soldier under Emperors Aurelian and Probus, and in 293 at the establishment of the Tetrarchy, was designated Caesar along with Constantius Chlorus, receiving in marriage Diocletian‘s daughter Valeria (later known as Galeria Valeria), and at the same time being entrusted with the care of the Illyrian provinces. After a few years campaigning against Sarmatians and Goths on the Danube, he received command of the legions on the eastern Imperial limits.

According to Lactantius, Galerius affirmed his Dacian identity and avowed himself the enemy of the Roman name once made emperor, even proposing that the empire should be called, not the Roman, but the Dacian Empire, much to the horror of the patricians and senators. He exhibited anti-Roman attitude as soon as he had attained the highest power, treating the Roman citizens with ruthless cruelty, like the conquerors treated the conquered, all in the name of the same treatment that the victorious Trajan had applied to the conquered Dacians, forefathers of Galerius, two centuries before.

en.wikipedia.org/wiki/Licinius > Licinius I (Latin: Gaius Valerius Licinianus Licinius Augustus;[note 1][3][4] c. 263 – 325), was a Roman emperor from 308 to 324. For the majority of his reign he was the colleague and rival of Constantine I, with whom he co-authored the Edict of Milan that granted official toleration to Christians in the Roman Empire. He was finally defeated at the Battle of Chrysopolis, before being executed on the orders of Constantine I. Born to a Dacian peasant family in Moesia Superior, Licinius accompanied his close childhood friend, the future emperor Galerius, on the Persian expedition in 298.

en.wikipedia.org/wiki/Maximinus_II > Maximinus II also known as Maximinus Daia or Maximinus Daza, was Roman Emperor from 308 to 313. He became embroiled in the Civil wars of the Tetrarchy between rival claimants for control of the empire, in which he was defeated by Licinius. He was born of Dacian peasant stock to the sister of the emperor Galerius near their family lands around Felix Romuliana, a rural area then in the Danubian region of Moesia, now Eastern Serbia. He rose to high distinction after joining the army.

en.wikipedia.org/wiki/Constantinian_dynasty > The Constantinian dynasty is an informal name for the ruling family of the Roman Empire from Constantius Chlorus (†305) to the death of Julian in 363. It is named after its most famous member, Constantine the Great who became the sole ruler of the empire in 324.

en.wikipedia.org/wiki/Constantine_the_Great > Constantine the Great was Roman Emperor from 306 to 337. The age of Constantine marked a distinct epoch in the history of the Roman Empire.[5] He built a new imperial residence atByzantium and named it New Rome. However, in Constantine’s honor, the Romans called it Constantinople, which would later be the capital of what is now known as the Byzantine Empire for over one thousand years. His father was Flavius Constantius, a native of Dardania province of Moesia (later Dacia Ripensis). Constantine’s mother was Helena, a Thracian woman of low social standing. en.wikipedia.org/wiki/Arch_of_Constantine > On the top side of the Arch of Constantine, large sculptures representing Dacians can be seen.

formula-as.ro/2007/imparatii-daci-ai-romei > Dar cel mai mare imparat roman de origine dacica este Constantin, primul imparat crestin din istorie. S-a nascut la sud de Dunare, la Naissus, in Serbia de astazi, pe atunci provincia Moesia Superior. Tatal sau, imparatul Constantius Chlorus, era tot din Naissus. In anul 325, in vremea conciliului de la Niceea, la Naissus este atestat un episcop care isi spune “Dacus”. Prezenta dacilor la sudul Dunarii, atat inainte de cucerirea Daciei cat si dupa aceea, este incontestabila. Deci, Constantin era, mai exact, un moeso-dac. Desi nu stim in ce fel dacismul sau i-a influentat actiunile, stim sigur un lucru: el este cel care, la doar doua secole dupa cucerirea Daciei, spoliaza monumentele din splendidul for al lui Traian. Marea friza de piatra a lui Traian, masurand peste 30 de metri (dupa altii mult mai mult) si fiind a treia ca marime din intreaga antichitate, este sparta in bucati de Constantin. Patru bucati sunt incastrate in arcul sau de triumf de la Roma, dupa ce figura lui Traian este stearsa din reprezentarile reliefurilor. Mai mult, opt din grandioasele statui de daci, inalte de trei metri, care impodobeau forul lui Traian, sunt scoase de la locul lor si urcate pe Arcul imparatului Constantin. Ce logica sa aiba dislocarea unor statui colosale de daci si plasarea lor pe un monument al unui imparat roman, daca nu faptul ca acesta era nascut tot in tara dacilor? Cu siguranta, Constantin avea o mare pretuire pentru stramosii sai. Documentele ne spun chiar ca ar fi incercat sa aduca Dacia sub stapanirea sa si a refacut podul de peste Dunare. Totusi, cum de a fost posibila aceasta “profanare” a forului lui Traian? Specialistii spun ca era nevoie de material de constructie si ca, in acelasi timp, nu mai existau artisti talentati ca in vremurile anterioare, arta romana aflandu-se intr-un declin evident. E adevarat, pe langa piesele luate din forul lui Traian, pe Arcul lui Constantin exista si reliefuri atribuite de specialisti epocilor lui Hadrian si Marc Aureliu. Deci, Constantin ar fi luat ce i-a placut de pe monumentele predecesorilor sai. Iulian Apostatul ne povesteste ca, dupa ce a vazut pentru prima data forul lui Traian, Constantin a fost abatut timp de mai multe zile, spunand ca el nu va avea niciodata un for atat de grandios. Dar nu este suficienta aceasta explicatie. Oricat de mare ar fi fost lipsa de materiale si de artisti talentati, nici un imparat nu ar fi indraznit sa distruga monumentele unui predecesor, daca acesta era pretuit, memoria sa era onorata si facea parte din galeria sacra a parintilor Romei. Gestul atat de neobisnuit si de socant al plasarii celor opt statui de daci pe Arcul de triumf al lui Constantin isi gaseste in acest fel o explicatie. Statuile de pe arc simbolizeaza obarsia dacica, mandra si iubitoare de libertate, a imparatului. Din aceasta perspectiva, nu ar fi deloc absurd sa ne gandim ca scrierea de capatai a lui Traian despre cucerirea Daciei a disparut, ca si celelalte scrieri ce relateaza acest eveniment dramatic din istoria dacilor, din ordinul lui Constantin. Daca Galerius nu a contribuit la disparitia acestor scrieri, se poate sa o fi facut Constantin.

Constantin cel Mare este cel care a mutat capitala imperiului la Byzantion, numit dupa moartea sa Constantinopol, iar dupa cucerirea de catre turci, in sec. Xv, Istanbul. Orientul a devenit astfel izvorul spiritual si cultural al intregii Europe. In vreme ce occidentul bajbaia in intunericul in care barbarii migratori l-au aruncat, in orient straluceau luminile Bizantului crestin, Noua Roma. Cat de mult a contribuit dacismul lui Constantin la aceasta transferare a gloriei romane in orient este foarte greu de spus. Dar dacii de pe Arcul lui Constantin vegheaza vechea Roma si astazi, semn al dainuirii spiritului dac peste timp.
Elena, mama lui Constantin, era nascuta, se pare, in Asia Mica, intr-o familie foarte modesta. A avut o legatura neoficiala cu Constantius Chlorus, viitorul imparat, si l-a nascut pe Constantin in teritoriul dacic de la sudul Dunarii. Scrierile vechi spun ca Elena a contribuit foarte mult la intarirea crestinismului ca religie a imperiului. Ea a primit titlul de Augusta. Calatorind la Ierusalim, se spune ca a descoperit resturile crucii lui Isus, pe care le-a adus la Roma. Descoperirea s-a facut in urma unor sapaturi pe care ea insasi le-a comandat si coordonat. De aceea, astazi, Sfanta Elena este patroana arheologilor. Sarcofagul sau din porfir rosu egiptean se afla la Muzeul Vatican, in sala numita “Crucea greceasca”. Este ornamentat, in mod destul de bizar, cu scene de lupta. Intre soldatii reprezentati se disting cu claritate figuri de daci, cu inconfundabilele lor caciuli. Sfintii imparati Constantin si Elena, praznuiti de Biserica Ortodoxa la 21 mai, au schimbat definitiv cursul istoriei.

Falsificarea istoriei. Se impune o intrebare: de ce manualele de istorie nu pomenesc nimic despre rolul dacilor in istoria imperiului roman? A existat si continua sa existe o adevarata conspiratie in jurul acestui subiect. Istoricii nostri, dar si unii straini, in special maghiari, au facut tot posibilul pentru a “demonta” originea dacica a unor personaje ajunse pe tronul imparatiei romane. Despre mama lui Galeriu s-a spus ca era o barbara, ba roxolana, ba ilira, ba, in cazul cel mai bun, daca romanizata, desi sursele ne spun raspicat ca era daca de la nordul Dunarii, chiar daca avea nume latin. Despre informatiile pe care ni le da Lactantiu cu privire la Galeriu s-a spus ca nu merita sa fie luate de bune. Despre cele din “Historia Augusta”, care ne atesta originea dacica a lui Regalian, la fel, ca ar fi vorba de niste nascociri. De ce toate acestea? Din doua motive diferite, dar cu un unic scop. Unii istorici maghiari, in frunte cu A. Alfldi (1940), au vrut sa demonstreze ca, dupa abandonarea provinciei, in Dacia nu a mai ramas nici un dac si ca nu a existat nici un fel de continuitate de-a lungul mileniului “intunecat”, pana la venirea maghiarilor in Transilvania. Aparitia unor personaje istorice importante, de obarsie dacica, le incurca socotelile, si au recurs la contestarea surselor documentare, pentru a demonstra ca nu este vorba de daci autentici. Istoricii romani, in schimb, au cautat sa demonstreze ca, dupa abandonarea Daciei, toata populatia ramasa in provincie era deja complet romanizata. Prin urmare, si imparatii de origine dacica trebuiau sa fie tot romani. La acea vreme, “nu trebuiau” sa mai existe decat romani, eventual proveniti din stramosi daci romanizati. Dar faptul ca scrierile la care ne-am referit insista asupra originii dacice a acestor imparati ne arata cu claritate ca ei nu erau daci integral si definitiv romanizati, ci originea lor etnica era foarte importanta. Cunosteau, desigur, limba latina, erau integrati in societatea romana provinciala, dar obarsia lor era dacica. Daca ar fi fost daci complet romanizati, fara sa mai poarte vreo mostenire dacica, li s-ar fi spus romani, pur si simplu, fara prea multa insistenta pe originea etnica. Probabil din acest motiv, istorici precum Constantin Daicoviciu, Radu Vulpe si altii au contestat dacismul lui Regalian ori al lui Galerius (despre Constantin nici nu se discuta, dat fiind ca s-a nascut la sudul Dunarii). Radu Vulpe chiar a insistat asupra faptului ca mama lui Galeriu, Romula, nu era daca, ci provenea dintr-o familie de colonisti iliri stabiliti in Dacia, desi nici un document nu sugera asa ceva. Dupa trei decenii, intr-o alta lucrare a aceluiasi istoric, Romula “devenea” o daca romanizata. In schimb, Dimitrie Cantemir nu se sfia sa-l numeasca pe Aureolus “hatmanul calarimii Avreulus Dacul”. Deci, atat pe istoricii maghiari, cat si pe cei romani, ii deranja existenta unor daci dupa retragerea romanilor din Dacia. Si intr-un caz, si in celalalt, s-a dorit inlaturarea dacilor din istorie, prin incalcarea adevarului stiintific furnizat de izvoarele scrise. Aceasta falsificare persista pana astazi, iar istoria oficiala nu recunoaste originea dacica a acestor imparati. Stergerea dacilor din istorie pare sa fie urmarea unui blestem ce s-a nascut demult, dar continua si astazi. Istoricii nostri desavarsesc opera celor ce au ars scrierile despre daci si i-au lasat intr-un intuneric ce pare sa nu se mai sfarseasca.


6] The ‘Goth’ Federations. en.wikipedia.org/wiki/Goths >> The first incursion of the Roman Empire that can be attributed to Goths is the sack of Histria in 238. Several such raids followed in subsequent decades,[48] in particular the Battle of Abrittus in 251, led by Cniva, in which the Roman Emperor Decius was killed. At the time, there were at least two groups of Goths: the Thervingi and the Greuthungi. Goths were subsequently heavily recruited into the Roman Army to fight in the Roman-Persian Wars, notably participating at the Battle of Misiche in 242. The first seaborne raids took place in three subsequent years, probably 255-257. An unsuccessful attack on Pityus was followed in the second year by another which sacked by Pityus and Trapezus and ravaged large area in the Pontus. In the third year a much larger force devastated large areas of Bithynia and the Propontis, including the cities of Chalcedon, Nicomedia, Nicaea, Apamea, Cius and Prusa. After a 10-year gap, the Goths, along with the Heruli, another Germanic tribe from Scandinavia, raiding on 500 ships,[49]sacked Heraclea Pontica, Cyzicus and Byzantium. They were defeated by the Roman navy but managed to escape into the Aegean Sea, where they ravaged the islands of Lemnos and Scyros, broke through Thermopylae and sacked several cities of southern Greece (province of Achaea) including Athens, Corinth, Argos, Olympia and Sparta. Then an Athenian militia, led by the historian Dexippus, pushed the invaders to the north where they were intercepted by the Roman army under Gallienus.[50] He won an important victory near the Nessos (Nestos) river, on the boundary between Macedonia and Thrace, the Dalmatian cavalry of the Roman army earning a reputation as good fighters. Reported barbarian casualties were 3,000 men.[51] Subsequently, the Heruli leader Naulobatus came to terms with the Romans.[49] The second and larger sea-borne invasion was an enormous coalition consisting of Goths (Greuthungi and Thervingi), Gepids and Peucini, led again by the Heruli, assembled at the mouth of river Tyras (Dniester).[53] The Augustan History and Zosimus claim a total number of 2,000–6,000 ships and 325,000 men.[54] This is probably a gross exaggeration but remains indicative of the scale of the invasion. They ravaged down to the Aegean islands as far as Crete, Rhodes and Cyprus. The fleet probably also sacked Troy and Ephesus, destroying the Temple of Artemis, one of the Seven Wonders of the Ancient World. While their main force had constructed siege works and was close to taking the cities of Thessalonica and Cassandreia, they heard the news that the emperor was advancing. The Goths first attempted to directly invade Italy than they retreated to the Balkan interior. They are engaged near Naissus by a Roman army led by emperor Claudius advancing from the north. The battle most likely took place in 269, and was fiercely contested. Large numbers on both sides were killed but, at the critical point, the Romans tricked the Goths into an ambush by pretended flight. Some 50,000 Goths were allegedly killed or taken captive and their base at Thessalonika destroyed.[51] It seems that Aurelian who was in charge of all Roman cavalry during Claudius’ reign, led the decisive attack in the battle. Some survivors were resettled within the empire, while others were incorporated into the Roman army. The battle ensured the survival of the Roman Empire for another two centuries. In 270, after the death of Claudius, Goths under the leadership of Cannabaudes again launch an invasion on the Roman Empire, but were defeated by Aurelian, who however surrendered Dacia beyond the Danube.

In the late 4th century, the Huns came from the east and invaded the region controlled by the Goths. Although the Huns successfully subdued many of the Goths, who joined their ranks, a group of Goths led by Fritigern fled across the Danube. They then revolted against the Roman Empire, winning a decisive victory at the Battle of Adrianople. By this time the Gothic missionary Wulfila, who devised the Gothic alphabet to translate the Bible, had converted many of the Goths from paganism toArian Christianity. In the 4th, 5th, and 6th centuries the Goths separated into two main branches, the Visigoths, who becamefederates of the Romans, and the Ostrogoths, who joined the Huns.

The Visigoths under Alaric I sacked Rome in 410, defeated Attila at the Battle of the Catalaunian Plains in 451, and founded a kingdom in Aquitaine. The Visigoths were pushed to Hispania by the Franks following the Battle of Vouillé in 507. By the late 6th century, the Visigoths had converted to Catholicism. They were conquered in the early 8th century by the Muslim Moors, but began to regain control under the leadership of the Visigothic nobleman Pelagius, whose victory at the Battle of Covadonga began the centuries-long Reconquista. The Visigoths founded the Kingdom of Asturias, which eventually evolved into modern Spain and Portugal.[7] 

After the Ostrogoths successfully revolted against the Huns at the Battle of Nedao in 454, their leader Theodoric the Great settled his people in Italy, founding a kingdom which eventually gained control of the whole peninsula. Shortly after Theodoric’s death in 526, the country was captured by the Byzantine Empire, in a war that devastated and depopulated the peninsula.[6]After their able leader Totila was killed at the Battle of Taginae, effective Ostrogothic resistance ended, and the remaining Goths were assimilated by the Lombards, another Germanic tribe, who invaded Italy and founded a kingdom in the northern part of the country in 567 AD.


 

7] The ‘Slav’ Federations. en.wikipedia.org/wiki/Plague > The first plague pandemic from 541 to ~750, spreaded from Egypt to the Mediterranean and to the northwestern Europe, started with the Plague of Justinian.  At its peak the Plague of Justinian (AD 541–542) was killing 10,000 people in Constantinople every day and ultimately destroyed perhaps 40% of the city’s inhabitants. It went on to destroy up to a quarter of the human population of the eastern Mediterranean. In AD 588 a second major wave of plague spread through the Mediterranean into what is now France. It is estimated that the Plague of Justinian killed as many as 100 million people across the world.[23][24] It caused Europe’s population to drop by around 50% between 541 and 700. It contributed to the success of the Arab conquests and to the slavization of the Balkans.

en.wikipedia.org/wiki/South_Slavs>  The Byzantines broadly grouped the numerous Slav tribes into two groups: the Sclaveni and Antes.[8] They are both first encountered in the lower Danube region. From the Danube, they commenced raiding the Byzantine Empire from the 520s, on an annual basis. Large scale Slavic settlement in the Balkans begins in the late 570s and early 580s.[11] Menander, a late 6th-century historian speaks of 100,000 Slavs pouring into Thrace (though likely with some exaggeration)[12] and Illyricum, taking cities and settling down. Most scholars consider the period of 581-584 as the beginning of large scale Slavic settlement in the Balkans. The Avars arrived in Europe in the late 550s.[11] Although their identity would not last, the Avars greatly impacted the events of the Balkans. They settled the Carpathian plain, west of the main Slavic settlements.[13] They crushed the Gepid Kingdom (a Germanic tribe) and pushed the Lombards into Italy, essentially opening up the western Balkans. They asserted their authority over many Slavs, who were divided into numerous petty tribes.[13] Many Slavs were relocated to the Avar base in the Carpathian basin and were galvanized into an effective infantry force. Other Slavic tribes continued to raid independently, sometime coordinating attacks as allies of the Avars. Others still spilled into Imperial lands as they fled from the Avars.[13] The Avars and their Slavic allies tended to focus on the western Balkans, whilst independent Slavic tribes predominated in the east. Following the unsuccessful siege of Constantinople in 626, the Avars’ reputation diminished, and the confederacy was troubled by civil wars between the Avars and their Bulgar and Slav clients.[16] Their rule contracted to the region of the Carpathian basin. Archaeological evidence show that there was intermixing of Slavic, Avar and even Gepid cultures, suggesting that the later Avars were an amalgamation of different peoples. The Avar Khanate finally collapsed after ongoing defeats at the hands of Franks, Bulgars and Slavs (c. 810), and the Avars ceased to exist. What remained of the Avars was absorbed by the Slavs and Bulgars.

Prior to the advent of Roman rule, a number of native or autochthonous populations had lived in the Balkans since ancient times. South of the Jireček line were the Greeks.[22] To the north, there were Illyrians in the western portion (Illyricum), Thracians in Thrace (modern Bulgaria and eastern Macedonia), and Dacians in Moesia (northern Bulgaria and northeastern Serbia) and Dacia (modern Romania).[23] They were mainly tribalistic and generally lacked awareness of any greater ethno-political affiliations. Over the classical ages, they were at times invaded, conquered and influenced by Celts, Greeks and Romans. Roman influence, however, was initially limited to cities later concentrated along the Dalmatian coast, later spreading to a few scattered cities inside the Balkan interior particularly along the river Danube (Sirmium, Belgrade, Niš).[24] Roman citizens from throughout the empire settled in these cities and in the adjacent countryside.[24] The vast hinterland was still populated by indigenous peoples who likely retained their own tribalistic character.

Only certain areas tended to be affected by the raids of the migrants (e.g. lands around major land routes, such as the Morava corridor).[18] The pre-Slavic inhabitants sought refuge inside fortified cities and islands, whilst others fled to remote mountains and forests,[18] joining their non-Romanized kin and adopting a transhumant pastoral lifestyle. The larger cities were able to persevere, even flourish, through the hard times. Archaeological evidence suggests that the culture in the cities changed whereby Roman-style forums and large public buildings were abandoned and cities were modified (i.e. built on top of hills or cliff-tops and fortified by walls). The centerpiece of such cities was the church. This transformation from a Roman culture to a Byzantine culture was paralleled by a rise of a new ruling class: the old land-owning aristocracy gave way to rule by military elites and the clergy. In addition to the autochthons, there were remnants of previous invaders such as “Huns” and various Germanic peoples when the Slavs arrived. Sarmatian tribes (such as theIazyges) are recorded to have still lived in the Banat region of the Danube.[26]

As the Slavs spread south into the Balkans, they interacted with the numerous peoples and cultures already there. Since their lifestyle revolved around agriculture, they preferentially settled rural lands along the major highway networks which they moved along. Whilst they could not take the larger fortified towns, they looted the countryside and captured many prisoners. In his Strategikon, Pseudo-Maurice noted that it was commonplace for Slavs to accept newly acquired prisoners into their ranks.[27] Despite Byzantine accounts of “pillaging” and “looting”, it is possible that many indigenous peoples voluntarily assimilated with the Slavs. The Slavs lacked an organised, centrally ruled organisation which actually hastened the process of willful Slavicisation. The strongest evidence for such a co-existence is from archaeological remains along the Danube and Dacia known as the Ipoteşti-Cândeşti culture. Here, the villages dating back to the 6th century represent a continuity with the earlier Slavic Pen’kovka culture; modified by admixture with Daco-Getic, Daco-Roman and/or Byzantine elements within the same village. Such interactions awarded the pre-Slavic populace protection within the ranks of a dominant, new tribe. In return, they contributed to the genetic and cultural development the South Slavs. This phenomenon ultimately led to an exchange of various loan-words.

Over time, due to the larger number of Slavs, the descendants most of the indigenous populations of the Balkans were Slavicized, an exception being Greece, where the smaller number Slavs scattered there came to be Hellenized over succeeding centuries (aided in time by more Greeks returning to Greece in the 9th century and the role of the church and administration).[28] The Romance speakers within the fortified Dalmatian cities managed to retain their culture and language for a long time,[29] as Dalmatian Romance was spoken until the high Middle Ages. However, they too were eventually assimilated into the body of Slavs. In contrast, the Romano-Dacians in Wallachia managed to maintain their Latin-based language, despite much Slavic influence. After centuries of peaceful co-existence, the groups fused to form the Romanians.

Posted in *****, AIS, Aryans, Dacia, Ethnogenesis | Tagged , , , , , , | Leave a comment

Balkan ‘Aryan’ waves: 2800-2500bc R1b Troy, 2000-1500bc R1a Macedonians/Ionians/Micenians, 1200BC – R1b Dorians


retreat of ice in Europewww.esd.ornl.gov/nercEUROPE > 7,000-5,000 14C y.a. Warmer-than-present climates allowed forest to spread further north. At about 6,000bc, rising Mediterranean sea waters broke through the Bosphorous. In perhaps less than a year, the Black Sea became brackish and rose several hundred feet, inundating former shores and river valleys deep into the interior. The waters would have encroached on the land at a rate of about 1 km a day. More than 60,000 square miles of land were soon submerged, a 30 percent expansion in the Black Sea’s size, which essentially gave the body of water its modern configuration. Climate changes in Europe/Near East during the last 15,000 calendar years (note that these dates are in ‘real’ years not radiocarbon years).

  • 14,500 y.a. – rapid warming and moistening of climates. Rapid deglaciation begins.
  • 13,500 y.a. – climates about as warm and moist as today’s
  • 13,000 y.a. ‘Older Dryas’ cold phase (lasting about 200 years) before a partial return to warmer conditions.
  • 12,800 y.a. (+/- 200 years)- rapid stepwise onset of the intensely cold Younger Dryas. Much drier than present over much of Europe and the Middle East, though wetter-than-present conditions at first prevailed in NW Europe.
  • 11,500 y.a. (+/- 200 years) – Younger Dryas ends suddenly over a few decades, back to relative warmth and moist climates (Holocene, or Isotope Stage 1).
  • 11,500 – 10,500 y.a. – climates possibly still slightly cooler than present-day.
  • 9,000 y.a. – 8,200 y.a. – climates warmer and often moister than today’s
  • about 8,200 y.a. – sudden cool phase lasting about 200 years, about half-way as severe as the Younger Dryas. Wetter-than-present conditions in NW Europe, but drier than present in eastern Turkey.
  • 8,000-4,500 y.a. – climates generally slightly warmer and moister than today’s.
  • #but 5,900 y.a. – a possible sudden and short-lived cold phase corresponding to the ‘elm decline’#.
  • Since about 4,500 y.a. – climates fairly similar to the present
  • 2,600 y.a. – relatively wet/cold event (of unknown duration) in many areas
  • #1,400 y.a. {536-538 A.D.} wet cold event of reduced tree growth and famine across western Europe and possibly elsewhere#.
  • #Followed by ‘Little Ice Age’ about 700-200 ya#

After last Ice Age Europe only small human pockets resisted, Europe was recolonized with I2 populations from the Lower Danube Area. Land bridges: Black Sea was a lake, Crete, Greek Islands, Sicily and British Islands were part of mainland.Than E black populations came to Balkans from Africa, followed by J2/G farmers from Middle Asia. Thus I2+E+J2/G formed the Old Europe substratum, that was ‘fecundated’ after 4000bc by R1b+R1a ‘aryans’.

File:Ice Age Europe map.png

eupedia – R1b – Neolithic cattle herders> It has been hypothetised that R1b people (perhaps alongside neighbouring J2 tribes) were the first to domesticate cattle in northern Mesopotamia some 10,500 years ago. R1b tribes descended from mammoth hunters, and when mammoths went extinct, they started hunting other large game such as bisons and aurochs. With the increase of the human population in the Fertile Crescent from the beginning of the Neolithic (starting 12,000 years ago), selective hunting and culling of herds started replacing indiscriminate killing of wild animals. The increased involvement of humans in the life of aurochs, wild boars and goats led to their progressive taming. Cattle herders probably maintained a nomadic or semi-nomadic existence, while other people in the Fertile Crescent (presumably represented by haplogroups E1b1b, G and T) settled down to cultivate the land or keep smaller domesticates. The analysis of bovine DNA has revealed that all the taurine cattle (Bos taurus) alive today descend from a population of only 80 aurochs. The earliest evidence of cattle domestication dates from circa 8,500 BCE in the Pre-Pottery Neolithic cultures in the Taurus Mountains. The two oldest archaeological sites showing signs of cattle domestication are the villages of Çayönü Tepesi in southeastern Turkey and Dja’de el-Mughara in northern Iraq, two sites only 250 km away from each others. This is presumably the area from which R1b lineages started expanding – or in other words the “original homeland” of R1b. The early R1b cattle herders would have split in at least three groups. One branch (M335) remained in Anatolia, but judging from its extreme rarity today wasn’t very successful, perhaps due to the heavy competition with other Neolithic populations in Anatolia, or to the scarcity of pastures in this mountainous environment. A second branch migrated south to the Levant, where it became the V88 branch. Some of them searched for new lands south in Africa, first in Egypt, then colonising most of northern Africa, from the Mediterranean coast to the Sahel. The third branch (P297), crossed the Caucasus into the vast Pontic-Caspian Steppe, which provided ideal grazing grounds for cattle. They split into two factions: R1b1a1 (M73), which went east along the Caspian Sea to Central Asia, and R1b1a2 (M269), which at first remained in the North Caucasus and the Pontic Steppe between the Dnieper and the Volga. It is not yet clear whether M73 actually migrated across the Caucasus and reached Central Asia via Kazakhstan, or if it went south through Iran and Turkmenistan. In the latter case, M73 might not be an Indo-European branch of R1b, just like V88 and M335.

R1b-M269 (the most common form in Europe) is closely associated with the diffusion of Indo-European languages, as attested by its presence in all regions of the world where Indo-European languages were spoken in ancient times, from the Atlantic coast of Europe to the Indian subcontinent, which comprised almost all Europe (except Finland, Sardinia and Bosnia-Herzegovina), Anatolia, Armenia, European Russia, southern Siberia, many pockets around Central Asia (notably in Xinjiang, Turkmenistan, Tajikistan and Afghanistan), without forgetting Iran, Pakistan, northern India and Nepal. The history of R1b and R1a are intricately connected to each others.

Phylogenetic tree of haplogroup R1b (Y-DNA) - Eupedia


Map of Neolithic cultures in Europe from approximately 5500 to 6000 years ago

<< 4000-3500BCE. R1b arrive in the Balkans BEFORE R1a – result Cernavoda & Hamagia cultures. Cucuteni and Vinca are not affeacted, yet. >>

<< 2800-2500BCE. Around the Black Sea, in the North of Turkey, in the East of the Balkans – the R1b highway. Old Europe is still resisting, R1b jumps over Cucuteni/Vinca culture to ‘Transylvania’, the starting platform from where Western Europe will be conquered. >>

<< 2500-2000 BCE. Most of Cucuteni Culture replaced by Cotsofeni R1b. Cernavoda and Ezero also mixed cultures – Old Europe mixed with R1b, same with Otomani and Glina, R1b military elite controls the area but they will be in the end melted into the Old I2(+J2+E1b1) mixture. R1b controls western part of Balkans, Bubanj-Hum Maliq Culture. Much of Old Europe is still resisting. Troy also R1b. >>

early-bronze-ageR1b migration – bronze age = R1b migrants melted into I2+E/J/G Enelolithic/Old Europe populations produce new cultures: Cernavoda in Dobrogea >> Gumelnita from Dobrogea to Olt river >> Salcuta between Olt river and Serbia >> Krivodol/Bubanj in Serbia >> Maliq in Albania; plus Ezero in Bulgaria and Cotofeni in Transilvania. These Bronze Age mixes are proto-Thracians, and proto-Illyrians from which the Iron Age populations resulted – Thracians, Dacians, Getae and Illyrians. < eliznik.org.uk/EastEurope/History 

<< R1b coming from the Caucasus, N&S of Black Sea is ‘jumping’ over Old Europe to conquer Western Europe. R1a coming from the N is ‘jumping’ over Old Europe to conquer the the Balkans & ‘Greece’. Why the Hittites, such a strong empire, why they were not able to conquer the south shores of the Black Sea? Because that was R1b corridor, from Caucasus to Europe. Same Romania had a 7000 years continuity, Dacians had a ‘Latin language’ before the birth of Roman Empire and we preserved this ‘Latinity’ to present day!, BECAUSE we had the highest European population density in Neolithic. All migrations melted into this lower Danube area, the biggest European human reservoir, all migrating populations were absorbed by the I2 old Europeans, due to the best living conditions found in this area. First from the Lower Danube area,  Europe was colonized with I2 populations, than through the Balkans arrived in Europe the J2/G farming populations  and finally from the Lower Danube area, R1b made the celtic conquest of Western Europe, and from the north shores of the Black Sea R1a made the conquest of all East EuropeAs Herodotus used to say, thracians were the biggest, most powerful population of the known world, compared only to the population of India. All over the world the biggest rivers produced the biggest populations and consequently the biggest cultures. Nile > Egypt, Indus/Ganges > India, Tigris/Euphrates > Mesopotamia, Lower Danube + Black Sea shores > ‘Arian’ Old Europe.

In the above maps we can see, according to Eupedia, between 2800-2500BCE, a first R1b migration to the East Balkans and East of Greece, along the shores of the Black Sea, of R1b, coming from Caucasus/Kura Axes Culture and from the South Yamma Open Steppe Culture, Late Yamma Culture = ‘Proto Greek’?. Then between 2000-1500BCE, a second R1a migration of ‘Greco Macedonians and Thracians’ to ‘Bulgaria’ and down to the South of ‘Greece’. >>

clip_image002[11]

eupedia.com/europe/Haplogroup_R1a Greek branch > Little is known about the arrival of Proto-Greek speakers from the steppes. The Mycenaean culture commenced circa 1650 BCE and is clearly an imported steppe culture (R1a). The close relationship between Mycenaean and Proto-Indo-Iranian languages suggest that they split fairly late, some time between 2500 and 2000 BCE. Archeologically, Mycenaean chariots, spearheads, daggers and other bronze objects show striking similarities with the Seima-Turbino culture (c. 1900-1600 BCE) of the northern Russian forest-steppes – R1a, known for the great mobility of its nomadic warriors (Seima-Turbino sites were found as far away as Mongolia). It is therefore likely that the Mycenaean descended from Russia to Greece between 1900 and 1650 BCE, where they intermingled with the locals to create a new unique Greek culture.

Haplogroup R1a probably branched off from R1* during or soon after the Last Glacial Maxium. Little is know for certain about its place of origin. Some think it might have originated in the Balkans or around Pakistan and Northwest India, due to the greater genetic diversity found in these regions. The diversity can be explained by other factors though. The Balkans have been subject to 5000 years of migrations from the Eurasian Steppes, each bringing new varieties of R1a. The most likely place of origin of R1a is Central Asia or southern Russia/Siberia. From there, R1a could have migrated directly to eastern Europe (European Russia, Ukraine, Belarus), or first southward through Central Asia and Iran. In that latter scenario, R1a would have crossed the Caucasus during the Neolithic, alongside R1b, to colonise the Pontic-Caspian Steppe. A third possibility is that R1a tribes split in two around Kazakhstan during the Late Paleolithic, with one group moving to eastern Europe, while the other moved south to Iran.

The Proto-Indo-Europeans originated in the Yamna culture (3300-2500 BCE). Their dramatic expansion was possible thanks to an early adoption of bronze weapons and the domestication of the horse in the Eurasian steppes (circa 4000-3500 BCE). The southern Steppe culture is believed to have carried predominantly R1b (M269 and M73) lineages, while the northern forest-steppe culture would have been essentially R1a-dominant. The first expansion of the forest-steppe people occured with the Corded Ware Culture (see Germanic branch below). The migration of the R1b people to central and Western Europe left a vacuum for R1a people in the southern steppe around the time of the Catacomb culture (2800-2200 Distribution of haplogroup R1a in EuropeBCE). The forest-steppe origin of this culture is obvious from the introduction of corded pottery and the abundant use of polished battle axes, the two most prominent features of the Corded Ware culture. Ancient DNA testing has confirmed the presence of haplogroup R1a1a in samples from the Corded Ware culture in Germany (2600 BCE), from Tocharian mummies (2000 BCE) in Northwest China, from Kurgan burials (circa 1600 BCE) from the Andronovo culture in southern Russia and southern Siberia, as well as from a variety of Iron-age sites from Russia, Siberia, Mongolia and Central Asia. In the above picture is the present day distribution of R1a in Europe. High frequencies of R1a are found in Poland (57.5% of the population), Ukraine (40 to 65%), European Russia (45 to 65%), Belarus (51%), Slovakia (42%), Latvia (40%), Lithuania (38%), the Czech Republic (34%), Hungary (32%), Norway (27%), Austria (26%), Croatia (24%), north-east Germany (24%) Sweden (19%), and Romania (18%).


Migration map of Y-haplogroup R1a from the Neolithic to the late Bronze Age - Eupedia

<< In the above picture we see R1a1a1 coming from the North of Black Sea / Yamma Culture to the lower Danube plains between 4200BCE to 2500BCE, when they started going up the Danube to ‘Germany’. >>

Migration map of Y-haplogroup R1b from the Paleolithic to the end of the Bronze Age - Eupedia

<< European Ethnogenesis – between 4200 and 2500bc BOTH R1B and R1a, arrived in the Lower Danube Area, in the Daco-Thracian area, mixing with the I2+E/J/G substratum. From here are all Western Europe plus Anatolia were conquered.>>

eupedia.com/New-migration-map-of-haplogroup-R1a1a > The chiefly Germanic L664 subclade is the only subclade of R1a that migrated alongside the bulk of the Indo-European R1b population, first invading the Balkans, then going up the Danube, then establishing the Unetice culture in Bohemia, eastern Germany and western Poland. After that it seems that R1a-L664 went along the R1b-U106 branch to found the Proto-Germanic culture in the Netherlands, North Germany and Scandinavia. It was redistributed around Western Europe (esp. British Isles) by the Germanic migrations during the Iron Age.

<< So Bulgaria had 2 R1a waves, first L664 subclade that later migrated up the Danube, over Serbia/Pannonia, to Germany, first wave coming alongside the bulk R1b population (4000bc>), than later the ‘Macedonian’ R1a wave (2000bc>). >>


The Neolithic Period in the Greek area spans according to archaeological finds the period between 6800-3200 BC. The neolithic Civilization lasted more than three thousand years and is divided into five main phases, the Aceramic (6800-6500 BC) , the Early Neolithic (6500-5800 BC) ,the Middle Neolithic (5300-4500 BC) and the Late Neolithic or Chalcolithic (4500-3300 BC). 

  • Cycladic (circa 3300 – 2000 BCE)
  • Minoan (circa 2600 – 1200 BCE)
  • Helladic (circa 2800 – 1600 BCE)
  • Mycenaean or Late Helladic (circa 1600 – 1100 BCE)
  • Dark Ages (circa 1100 – 700 BCE)

thelatinlibrary: Aeolians, Dorians, Ionians > During the late 3rd millennium BC there began a series of invasions by tribes from the north who spoke an Indo-European language. Evidence exists that the northerners originally inhabited the basin of the Danube River in southeast Europe. The most prominent of the early invaders, who were to be called the Achaeans, had, in all probability, been forced to migrate by other invaders. They overran southern Greece and established themselves on the Peloponnesus, According to some scholars, a second tribe, the Ionians, settled chiefly in Attica, east-central Greece, and the Cyclades, where they were assimilated to a great degree with the Helladic people. The Aeolians, a third, rather vaguely defined tribe, originally settled in Thessaly. The Trojan War, described by Homer in the Iliad, began about, or shortly after, 1200 BC and was probably one of a series of wars waged during the 13th and 12th centuries BC. It may have been connected with the last and most important of the invasions from the north, which occurred at a similar time and brought the Iron Age to Greece. The Dorians left their mountainous home in Epirus and pushed their way down to the Peloponnesus and Crete, using iron weapons to conquer or expel the previous inhabitants of those regions. The invading Dorians overthrew the Achaean kings and settled, principally, in the southern and eastern part of the peninsula. Sparta and Corinth became the chief Dorian cities. Many of the Achaeans took refuge in northern Peloponnesus, a district afterward called Achaea. Others resisted the Dorians bitterly, and after being subjugated were made serfs and called helots. Refugees from the Peloponnesus fled to their kin in Attica and the island of Euboea, but they later migrated, as did the Aeolians, to the coast of Asia Minor.

Greek dialects after the event or events termed “the Dorian invasion.” Before this, the dialect spoken in the later Dorian range (except for Doris itself) is believed to have been Achaean, from which Attic, Ionic and Aeolic descended. Doric displaced Achaean in southern Greece.

en.wikipedia.org/Doris > Doris is a small mountainous district in ancient Greece, bounded by Aetolia, southern Thessaly, the Ozolian Locrians, and Phocis; the original homeland of the Dorian Greeks. It lies between Mounts Oeta and Parnassus, and consists of the valley of the river Pindus (Πίνδος), a tributary of the Cephissus, into which it flows not far from the sources of the latter. In the historical period the whole of the eastern and southern parts of Peloponnesus were in the possession of Dorians. From the Peloponnesus the Dorians spread over various parts of the Aegean and its connected seas. In the invasion of Xerxes, Doris submitted to the Persians, and consequently its towns were spared.

Blegen dated the Dorian invasion to 1200 BC. Meanwhile the archaeologists were encountering what appeared to be a wave of destruction of Mycenaean palaces. At approximately this time Hittite power in Anatolia collapsed with the destruction of their capital Hattusa, and the late 19th and the 20th dynasties of Egypt suffered invasions of the Sea Peoples. A theory, reported for instance by Thomas and Conant, attributes the ruin of the Peloponnesus to the Sea Peoples. It is possible that the Mycenaean world disintegrated through “feuding clans of the great royal families”. The possibility of some sort of internal struggle had long been under consideration. Chadwick, after following and critiquing the development of different views, in 1976 settled on a theory of his own:[31] there was no Dorian invasion. The palaces were destroyed by Dorians who had been in the Peloponnesus all along as a subservient lower class.

Mylonas joins two of the previous possibilities. He believes that some developments in Argolis and attempts for recovery after 1200 BC, can be explained by an internal fighting, and by an enemy pressure, by the Dorians. Even if the Dorians, were one of the causes of the Bronze age collapse, there is evidence that they brought with them some new elements of culture. According to the scholar H. Michell:[34] “If we assume that the Dorian invasion took place some time in the twelfth century, we certainly know nothing of them for the next hundred years.” Blegen admitted that in the sub-Mycenaean period following 1200:[26] “the whole area seems to have been sparsely populated or almost deserted.” The problem is that there are no traces of any Dorians anywhere until the start of the Geometric period about 950 BC. It is possible that the destruction of the Mycenaean centres, was caused by the wandering of northern people (Illyrian migration). They destroyed the palace of Iolcos (LH III C-1), the palace of Thebes ( late LH III B), then they crossed Isthmus of Corinth (end of LH III B) they destroyed Mycenae, Tiryns and Pylos, and finally they returned northward. However Pylos was destroyed by a sea-attack, the invaders didn’t leave behind traces of weapons or graves, and it cannot be proved that all the sites were destroyed about the same time.[35] It is also possible that the Doric clans moved southward gradually over a number of years, and they devastated the territory, until they managed to establish themselves in the Mycenaean centres.

<< The Bronze Dark Age have similarities with the Medieval Dark Age. Both finished slavery and centralism, bringing decentralized democracy. In both cases the migrants probably were the top of the aisberg, the ferment, they had effect through the collaboration with the enslaved populations. Empires, palaces, cities, were destroyed, rural societies followed. Both Dark Ages were followed by new levels of ‘technology’, Bronze Dark Age was followed by Iron Age, Medieval Dark Age was followed by modern society.>> 


ro.metapedia.org/wiki/Greci > Grecii sunt un popor de origine indo-europeană, care în antichitate erau denumiţi eleni. Începând cu anul 2000 î.Hr., o serie de triburi elene (aheii, ionienii, dorienii) vin succesiv din nordul Peninsulei Balcanice şi ocupă la început partea continentală a Greciei de astăzi, după care se răspândesc şi în insulele din jurul Peninsulei Greceşti şi în Asia Mică. Ajunşi în acele locuri, aceste triburi se amestecă cu popoarele neolitice aflate deja acolo şi întemeiază mici regate, guvernate de regi sau de aristocraţi[1]. Un astfel de exemplu este cetatea Micene, construită de ahei. Potrivit legendei, numele de eleni al acestor triburi vine de la un strămoş comun Ellen, ai cărui fii şi nepoţi: Eolus, Dorus, Aheus, Ion, au dat numele principalelor grupări tribale: eolienii, dorienii, aheii şi ionienii[3]. istorie-edu.ro/istorie-universala/Grecia >

● 2500–2000 î.Hr. – cultura minoică timpurie este reprezentată de descoperirile oraşelor-port din estul insulei şi a mormintelor circulare din Mesara (tholoi); extinderea folosirii aramei; nivelul de dezvoltare al civilizaţiei cretane este superior celui al Greciei continentale şi al insulelor din Marea Egee.
● 2000–1580 î.Hr. – se generalizarea metalurgia bronzului şi folosirea roţii olarului; îşi fac apariţia societăţile împărţite în clase sociale; flota cretană domină Mediterana orientală; are loc trecerea scrierii pictografice în scrierea lineară A.
● 1580–1200 î.Hr. – perioada miceniană târzie; apogeul culturii cretane; sunt construite morminte cu cupolă şi fotificaţii (Micene, Tirint, Atena);
● sec. XVI î.Hr. – este reconstruit palatul din Cnossos; insula este unificată sub autoritatea legendarei dinastii Minos din Cnossos.
● cca. 1425 î.Hr. – palatul din Cnossos este distrus din cauza unui incendiu; consolidarea definitivă a dominaţiei aheene; Creta care devine o parte a lumii miceniene; la Cnossos alături de scrierea lineară A, este folosită şi scrierea lineară B.
 ● 2500–1850 î.Hr. epoca helladică timpurie. În zona Mării Egee se formează diferite culturi; în Grecia apare o cultură ţărănească în arealul ce cuprinde Tracia, Boeţia, Attica, Argolida, Focida, Argolida şi Corint; caracteristică: un tip special de olărit – urfimis – şi de ceramică străveche; urmele acestei civilizaţii, care nu este de origine indo-europeană, se regăsesc în denumirile unor localităţi care se termină cu „ntos” şi „ssos”.  Începutul epocii bronzului.
1850–1600 î.Hr. – epoca helladică mijlocie. Are loc imigrarea unor triburi de indo-europeni („protogreci”); ionieni şi eolieni (ahei); are loc o asimilare treptată a populaţiilor autohtone mediteraneană; coexistenţa paşnică alternează cu conflictele armate.
● 1600–1150. î.Hr. – epoca helladică târzie (epoca miceniană); apogeul civilizaţiei bronzului; se consolidează o puternică stratificare socială: domni de origine nobilă (aristoi) sunt luptători care trăiesc în fortăreţe monumentale; preluarea scrierii lineare A şi apariţia scrierii lineare B.
● sec. XV î.Hr. – începe expansiunea puterii şi culturii miceniene în Asia Mică, insulele din Marea Egee şi Creta (incursiuni de jaf); distrugerea palatelor noi; are loc colonizarea Cretei, Rodosului şi Ciprului.
● sec. XIII î.Hr.sunt extinse fortificaţiile care primesc dimensiuni monumentale pentru a se putea apăra de atacurile triburilor venite dinspre Balcani.

● cca. 1250 î.Hr.începe „marea migraţie egeeană”. Consecinţe: decăderea civilizaţiei miceniene, creşterea  puterii Imperiului asirian mijlociu şi a oraşelor-stat feniciene; etruscii îşi fac apariţia în Italia.

● cca. 1200 î.Hr. - începe migraţia doriană (numită şi „migraţiunea greacă”) declanşată de avansarea ilirilor către Marea Mediterană. Sfârşitul civilizaţiei miceniene.

1200–1000 î.Hr. – în contextul „Marii migraţii”, care a zdruncinat lumea Mediteranei în secolele XIII–XII, pătrund în Grecia dinspre nordul Peninsulei Balcanice triburile doriene; nimicirea civilizaţiei miceniene. Începe epoca fierului. Cristalizarea celor mai importante grupuri de limbi (trei dialecte) greceşti: ionian, eolian (aheian), dorian.  Contopirea vechiului panteon mediteranean cu cel indoeuropean.
1194–1184 î.Hr. – data tradiţională a legendarului război al Troiei – nucleul epic al epopeii homerice Iliada. Confirmat de descoperirile arheologice înAsia Mică, în special la Hissarlac (obiecte de tip micenian, Troia VII A).
● cca. 1000 î.Hr.începutul colonizării greceşti. Eolienii colonizează nord-vestul coastei Asiei Mici şi insulele din nordul Mării Egee (întemeiază oraşele Mitilene, Magnesia), ionienii, centrul (Milet, Efes, Chios, Phoceea), iar dorienii, sudul (Cnidos, Halicarnas, Rhodos). Dezvoltarea economică şi culturală a grecilor din Asia Mică, în contact cu civilizaţiile orientale, este, în raport cu Grecia peninsulară, mai rapidă.
● Sec. X–XI î.Hr. – alfabetul fenician adoptat şi dezvoltat în continuare de către greci reprezintă o bază a coeziunii culturale a grecilor. 
● c. 1000 – 900dorienii pătrund în Pelopones şi se stabil în Laconia; populaţia autohtonă este aservită treptat. Începutul perioadei întunecate ce va dura până în sec. VIII î.Hr.
● sec. IX î.Hr.
– Corintul devine cel mai important oraş al Greciei peninsulare. Miturile epocii miceniene („Atrizii”, „Perseu”, „Oedip”, „Cei şapte împotriva Tebei”, „Elena” şi „Menelau”) sunt premergătoare epopeilor homerice.
● sec. IX î.Hr. – ia naştere Sparta din unificarea celor patru aşezări din valea râului Eurotas din Laconia (Limnai, Mesoa, Kynosura, Pitane).
● cca. 800 î.Hr. – Apariţia poemelor homerice (Iliada şi Odiseea) prelucrate după epopeile eroice mai vechi despre războiul troian; Sparta este întemeiată prin sinoicism (synoykismos), uniunea a 4 sate de către legiuitorul Licurg

● cca. 750 î.Hr.începe „marea colonizare greacă”, provocată de dezvoltarea meşteşugurilor, surplusul de populaţie, comerţul maritim, datoriile ţăranilor, de contradicţiile sociale şi luptele politice din diferitele poleis ale Greciei. Promotori: Milet, Chalcis, Megara, Atena, Corint ş.a. Direcţii: nord-est (Hellespont şi Pontul Euxin), vest (Italia şi Sicilia), sud (Egipt şi Cirenaica). Întemeierea coloniilor se face sub conducerea unei cetăţi-mamă (metropola); ele se bucură de autonomie politică dar păstrează legătura metropola prin cult şi obiceiuri comune.
● cca. 750 î.Hr. – Sparta îşi afirmă hegemonia în Laconia. Atena începe realizarea unităţii Aticii prin sinoicism.

According to Eupedia the Dorians who destroyed the Ionian/Micenian  R1a civilisation in much of Greece, plunging Greece in the 40 years Bronze Dark Age, so the Dorians were R1b! The Hallstatt Culture exppansion forced the 1200 migrations, Phyrgians from Thrace destroy the Hittite Empire, the Sea Man are raging all Mediterana down to Egypt. 

eupedia.com/europe/Haplogroup_R1b_Y-DNA > There is substantial archaeological and linguistic evidence that Troy was an Indo-European city associated with the steppe culture and haplogroup R1b. The Trojans were Luwian speakers related to the Hittites (hence Indo-European), with attested cultural ties to the culture of the Pontic-Caspian steppe. The first city of Troy dates back to 3000 BCE, right in the middle of the Maykop period. Troy might have been founded by Maykop people as a colony securing the trade routes between the Black Sea and the Aegean. The founding of Troy happens to coincide exactly with the time the first galleys were made. Considering the early foundation of Troy, the most likely of the two Indo-European paternal haplogroups would be R1b-M269 or L23. Most of the R1b found in Greece today is of the Balkanic L23 variety. There is also a minority of Proto-Celtic S116/P312 and of Italic/Alpine Celtic S28/U152. L23 could have descended from Albania or Macedonia during the Dorian invasion (see below), thought to have happened in the 12th century BCE. Their language appear to have been close enough to Mycenaean Greek to be mutually intelligible and easy for locals to adopt. The Mycenaeans might have brought some R1b (M269 or L23) to Greece, but their origins can be traced back through archaeology to the Catacomb culture and the Seima-Turbino phenomenon of the northern forest-steppe, which would make them primarily an R1a1a tribe.

The most important event of the period following 1200bc was incontestably the destruction of the Near-Eastern civilizations, possibly by the Sea Peoples. The great catastrophe that ravaged the whole Eastern Mediterranean from Greece to Egypt circa 1200 BCE is a subject that remains controversial. The identity of the Sea Peoples has been the object of numerous speculations. What is certain is that all the palace-based societies in the Near-East were abruptly brought to an end by tremendous acts of destruction, pillage and razing of cities. The most common explanation is that the region was invaded by technologically advanced warriors from the north, probably Indo-Europeans descended from the steppes via the Balkans.
The Hittite capital Hattusa was destroyed in 1200 BCE, and by 1160 BCE the empire had collapsed, probably under the pressure of the Phrygians and the Armenians coming from the Balkans. The Mycenaean cities were ravaged and abandoned throughout the 12th century BCE, leading to the eventual collapse of Mycenaean civilization by 1100 BCE. The kingdom of Ugarit in Syria was annihilated and its capital never resettled. Other cities in the Levant, Cyprus and Crete were burned and left abandoned for many generations. The Egyptians had to repel assaults from the Philistines from the East and the Libyans from the West – two tribes of supposed Indo-European origin. The Lybians were accompanied by mercenaries from northern lands (the Ekwesh, Teresh, Lukka, Sherden and Shekelesh), whose origin is uncertain, but has been placed in Anatolia, Greece and/or southern Italy.
The devastation of Greece followed the legendary Trojan War (1194-1187 BCE). It has been postulated that the Dorians, an Indo-European people from the Balkans (probably coming from modern Bulgaria or Macedonia), invaded a weakened Mycenaean Greece after the Trojan War, and finally settled in Greece as one of the three major ethnic groups. The Dorian regions of classical Greece, where Doric dialects were spoken, were essentially the southern and eastern Peloponnese, Crete and Rhodes, which is also the part of Greece with the highest percentage of R1b-L23.

iron-age-transition1

The archaeology has shown that the Hallstatt culture and Urnfield cultures of central Europe spread into west Romania and pushed south down the Morava-Vardar valleys into Macedonia. The Glasinac (Illyrian) features moved south into Albania, Epirus and the Greek peninsular. In Romania the Noua culture of Moldavia and Sabatinovka culture continued throughout most of the region. “Traditional” history says that in about 1300 BC the Illyrian and Venetic tribes started migrating south from Pannonia to Dalmatia. This caused the Doric tribes to move south and take the Mycenae lands of the Achaeans and in turn the Achaeans moved into the Aegean islands and Asia Minor.

eupedia.com/forum/threads/Y-DNA-haplogroups-of-ancient-civilizations >

  • The Pelasgians (pre-Minoan Greeks, or Helladic Greeks) belonged to an admixture of I2, E1b1b, T and G2a. E-V13 and T probably arrived in Greece from the Levant (and ultimately from Egypt, hence the small percentage of T) in the early Neolithic, 8,500 years ago.
  • According to ancient sources, the Thracians were a fusion of Proto-Indo-European Steppe people with the Neolithic inhabitants of the Carpathians (Cucuteni-Trypillian culture). As such they probably belonged to R1a (about 30%), R1b (10%), I2a1b (25-30%), E-V13 (10-15%), G2a, J1, J2a, J2b, and T1a.
  • Minoan Greeks migrated from Mesopotamia via Anatolia. They were mostly J2 people, but probably had some E1b1b too.
  • Mycenaean Greeks arrived around 3,600 years ago from the Pontic steppes via the Balkans. They were an Indo-European people belonging to R1b-L23 and/or R1a.
  • Greece was invaded by the Dorians around 1200 BCE. Nobody knows who they were or where they came from, but the high percentage of R1b in the regions where they settled (Peloponese, Crete) strongly suggest that they were R1b people. The events are linked to the Sea Peoples (see below), who were probably R1b people from the north-east of the Black Sea, or early Celts from central Europe. Greek historians sometimes mention that the Dorians were the descendants of the Trojans who came back to avenge their ancestors. The Trojans were an Indo-European people related to the R1b Hittites (see below).
  • Southern Anatolia was colonised early by Neolithic farmers and herders from the Fertile Crescent (E1b1b, G2a, J1, J2, T).
  • The Indo-European invasions brought the Hittites (1750 BCE), the Lydians and Lycians (1450 BCE), Phrygians (1200 BE) and the Proto-Armenians(1200 BCE). All were probably predominantly R1b-L23, considering its high percentage in the regions they settled.
  • The Cimmerians are probably the last wave of migration (around 700 BCE) from the Pontic Steppe. By that time the steppe would have been thoroughly overrun by R1a people, so that was probably the Cimmerians’s main haplogroup.


Citeva concluzii din linkurile de mai sus:

  1. Substrat originar in Balkani/Grecia – I populatia de dupa Ice Age+E africani+J/G fermieri din Asia Mica
  2. Primul val arian in Balkani/Grecia a fost R1b, 2800-2000bc. Troia – R1b.
  3. Micenienii si Macedonienii 1900-1650bc – R1a. 1850–1600bc ionienii si aheii.
  4. 1200bc dorienii R1b pătrund în Grecia dinspre nordul Peninsulei Balcanice impinsi de avansarea ilirilor către Marea Mediterană. 1250 civilizatia miceniana este nimicita, apar etruscii. 1194–1184 î.Hr.
  5. 1000bc – dorienii intra in Pelopones. Inceputul colonizării greceşti. Eolienii impinsi de dorieni colonizează nord-vestul coastei Asiei Mici şi insulele din nordul Mării Egee, ionienii centrul, iar dorienii sudul. Bronze Dark Age. Sparta=dorieni. Intre dorieni si ionieni – un vechi conflict, dorienii au nimicit mare parte din civilizatia ioniana, au impins Grecia intr-un Dark Age de 400 de ani si au fortat ionienii sa plece in mare masura de pe continent, au plecat ionienii sa colonizeze insulele si Asia Mica.
  6. cca. 750 î.Hr. - „marea colonizare greacă” – Marea Neagra & Mediterana –  Sudul Italiei, Egipt, .. Sfirsitul Epocii Negre – Sparta unifica sudul greciei, Atena unifica nordul Greciei.
  7. R1b-M269 crescatori de vite, este ramura R1b care intra in Bazinul Dunarii de Jos intre 4200-2500bc, venind prin Moldova/Dobrogea pe malul Marii Negre (drumul clasic al tuturor migratiilor venite din Asia – drumul crivatului).
  8. De aici intre 2800-2000bc pleaca mai departe spre Europa de Vest spre a infaptui Marea Cucerire/Colonizare Celtica – rezulta proto italo-celto-germanii.
  9. Aceeasi ramura R1b-M269=R1b1a2a-L23 pleaca tot din bazinul Dunarii de Jos intre 2000-1200bc pt a coloniza Anatolia – Z2103.
  10. Intre 4200-3000bc  R1a1a1-L664, pe aceeasi cale pe tarmul Marii Negre, vine la Dunare din zona IMPADURITA Nistru /Don, spre deosebire de R1b crescatori de animale care veneau din zona pontica fara paduri. L664 e prima ‘slavizare’ care intra in Balcani.
  11. Aceasta ramura R1a urca pe Dunare, peste Serbia/Ungaria spre Germania intre 2800-2500bc unde intilneste ramura R1a-M458 – principala ramura a primei expansiuni slave in Europa de Vest, cultura Corded Ware. Atit L664/ramura ‘bulgareasca’ cit si M458/ramura ‘poloneza’ provin ambele din M417, Cultura Yamma Nordica si ambele fac impreuna prima ‘slavizare’ a Cimpiei Panonica.
  12. Intre 2000 si 1200bc R1b1a2a-L23 si R1a1a1-L664 colonizeaza Balcanii, Grecia. Dar fiind vorba de perioade de multe sute, mii de ani, nu putem vorbi de migratii pur genetice. Pe parcursul acestor migratii care tin sute mii de ani, grupurile initiale R1a, R1b se amesteca cu substratumul originar al Vechii Europe (I2+J/G/E), au conditii bune de inmultire si dupa cresterea populatiei urmeaza ROIREA, prea-plinul se revarsa dupa ‘principiul vaselor comunicante’. Deci intre 2000 si 1200bc, din bazinul Dunarii de Jos, pornesc spre S proto-grecii: 1]micenienii, 2]aheii si ionienii, 3]macedonienii. Micenienii cultural par sa fie legati mai curind de R1a.
  13. Dupa 1200bc urmeaza a doua mare roire din bazinul Dunarii de Jos. Presiunea demografica de data asta e dubla sau chiar tripla. Se revarsa populatiile care s-au inmultit in bazinul Dunarii de Jos si  imping TARE din centrul Europei, din zona Dunarii de Sus proto-celtii din Cultura Hallstat, care au gasit acolo si ‘conditii bune de inmultire’ si mine de fier, pt a se inarma cu noile arme, dupa ce au facut revolutia tehnologica, trecind de la arme de bronz la arme de fier. Si in al treilea rind imping ilirii din NV, toate aceste presiuni declanseaza marea migratie a dorienilor si roirea ‘popoarelor marii’, care creaza Evul Intunecat din Epoca de bronz. Este distrus imperiul Hitit, cultura miceniana, ionienii sunt fortati sa fuga in insule si Asia Mica, timp de 400 de ani Grecia continentala intra in ‘bezna’, dupa care spartanii domina sudul Greciei si atenienii revin.
  14. Dorienii par sa fie de ‘coloratura R1b in timp ce ionienii par sa fie de coloratura R1a ceea ce explica apoi razboiale indelungate dintre atenieni si spartani, care au luptat mai mult intre ei, unii contra celorlalti, in razboaiele peloponesiene, decit ‘uniti’ impreuna contra persilor. Macedonienii la fel poate ca au o ‘coloratura R1a’, mai apropiati de traci.
  15. Evul Mediu provocat de dorieni (+popoarele marii) seamana cu sfirsitul Imperiului Roman in mai multe feluri. 1]Se sting civilizatii de bogati cu palate, se elibereaza popoare cucerite si sclavi, dispar imperii si urmeaza democratii descentralizate, ‘civilizatii’ rurale. Hunii si gotii nu erau un popor omogen, erau elite razboinice care au actionat ca ferment si care au fost urmate de multe popoare aliate in confederatia huna, sau angrenate in migratiile ‘gotice’. Gotii au plecat la fel ca proto-grecii din zona Dunarii, Romania, Bulgaria. In razboaiele dintre bulgari si Imperiul Grecesc de la Constantinopole, bulgarii probabil au fost fermentul care a declansat rascoala vlahilor, rezultind in final Imperiul Vlaho Bulgar, a fost mai curind opozitia dintre lumea greaca si lumea vlaha, cele doua lumi fiind separate de  Linia Jireček. La fel popoarele marii au fost probabil o amestecatura de ‘pirati’ si la fel invazia doriana o fi fost dominata de o elita R1b dar poate ca era un amestec de popare.
  16. Invazia doriana (Sparta) a produs in Sudul Greciei concentratia mare de R1b. Primele migratii R1b din nordul Marii Negre, (4000-2500bc) au trecut pe linga Marea Cultura Cucuteni si au produs pe rind culturile Hamangia si Cernavoda. Apoi infuzia R1b s-a intins pina la Olt prin cultura Gumelnita, de la Old in Serbia prin cultura Salcuta. Abia in faza a doua (2500-2000bc) valul ‘Kurgan’ R1b a distrus cultura Cucuteni, inlocuita de cultura Cotofeni de coloratura R1b. Cultura Vinca a fost urmata de cultura Krivodol/Bubanj din Serbia de coloratura R1b. Acest continum R1b a ajuns apoi in Albania – cultura Maliq, care e responsabila de procentajul R1b mare din aceasta tara. Spre sudul Dobrogei acest continuum R1b a produs in Bulgaria cultura Ezero, proto-tracii.
  17. Transilvania a fost tot timpul un loc special, un creuzet, cu un rol important. Initial R1b a sarit peste Cultura Cucuteni si proto-celtii au avut un prim loc de propasire in Transilvania, care a fost apoi rampa de lansare a proto-celtilor spre Vest, spre cucerirea intregii Europe de Vest.
  18. Apoi simultan cu Marea Invazie doriana, presiunea culturii Hallstat a impins celtii inapoi spre Transilvania, celtii din Cultura La Tene au cucerit o parte din Transilvania, vechii daci pastrind controlul muntilor, celtii controlind militar podisul transilvan, vaile riurilor mari. Cind celtii au fost in vest cuceriti de romani, de Cezar, in est vechii daci au redobindit controlul Transilvaniei. Acesti celti La Tene au fost absorbiti de vechii daci. Fuziunea dintre vechii daci si celtii La Tene, a produs la inceputul Epocii de Fier marea cultura clasica a dacilor cu centrul in Sarmisegetusa. La fel cum cultura Hallstat avea epicentrul in jurul minelor din Alpi, la fel dacii aveau centrul lor politic, militar in jurul minelor de fier ‘de la Rosia Montana’/Alburnus Maior. Totul a culminat cu Imperiul lui Burebista care s-a intins peste Cimpia Panonica pina in Austria si Slovacia.
  19. Traian l-a invins pe Decebal pentru ca dacii de peste munti din Moldova si getii din Cimpia Dunarii nu au luptat pina la capat. Dacii din Apuseni aveau o coloratura mai diferita, elita militara era in parte urmasa elitelor celtice, oarecum diferita de substratumul ruminilor I2/J2/E/G din paturile inferioare, care au vorbit cu Traian (vezi pe columna) si astfel Decebal nu a fost sustinut pina la capat, nici de o parte din clasele inferioare si nici de dacii din Moldova, care nu aveau ‘coloratura celtica’ a dacilor de la Sarmisegetusa. Dacii din Maramures au avut cetati mari, puternice, recent descoperite, celtii La Tene nu au putut cuceri aceste cetati si nici romanii nu au putut sa le cucereasca, atit celtii cit si romanii s-au oprit la granita Maramuresului istoric. Si la fel, inca de dinainte de anul zero, tracii din sudul dunarii aveau o coloratura R1a diferita de dacii din Transilvania – mai R1b. Diferenta care s-a accentuat, si in ziua de azi Romania fiind latina si pro vest in timp ce statele slave din jur, bulgarii, sarbii fiind slavi mai pro est. Astept sa vad statisticile pe YDNA pe zonele istorice din Romania, as face pariu ca Transilvania bate spre rosu/r1b, Tara Romaneasca bate spre verde/J2/E si Moldova bate spre galben/r1a, desi unul din triburile dace din Moldova e tot cam ‘celtic’. originea.org/2010/11/originea-poporului-roman > Studiile genetice la aromani arata o prezenta a Haplogrupului R1b mult mai ridicata decat la celelalte populatii balcanice! Frecvente de peste 20% nu se gasesc decat in provincia Dacia Traiana (Banat, Transilvania, Oltenia)… Tracii
  20. Puternicul imperiu hitit nu a putut cuceri coasta de nord a Marii Negre unde era coridorul de serviciu al migratiilor R1b dinspre Caucaz spre Tracia. Cultura Cucuteni a supravietuit mult timp invaziilor kurgane pt ca era dens populata. Populatiile I2 au absorbit initial fermierii J2/G/E si au rezultat culturile Vechii Europe (Old Europe). In Romania neolitica avem cea mai densa populatie, conditii bune de inmultire inca de la terminarea glaciatiunii, de aici a fost recolonizata Europa cu I2. Acest rezevor uman de care vorbeste si Herodot, fiind populatia cea mai numeroasa dupa inzi, a absorbit rind pe rind toti migratorii, avem o continuitate de 7000 de ani, continuitatea unei culturi rurale, o continuitate genetica si poate o continuitate lingvistica de 3-4000 de ani. Limba romana este continuatoarea limbii dacilor, limba care a fost si este foarte inrudita cu limba koine, greaca veche. ‘greaca vulgara’, limba traco / macedoniana / ioniana folosita din Balcani pina in India si Egipt de tot imperiul lui Alexandru Macedon si limba in care a fost scrisa Bibila, Noul Testament. Vezi >>>

    Petre Morar-Dacia Ariana

clip_image002[19]

Posted in *****, AIS, Aryans, Ethnogenesis, Genetic Antropology, Old Europe, Transylvania | Tagged , , , , , , , , | Leave a comment

From 1200BC The Bronze Dark Age – the worst disaster in ancient history, worse than the collapse of the Roman Empire.


eupedia.com/europe/Haplogroup_I1_Y-DNA Men belonging to I1 haplogroup all descend from a single ancestor who lived between 10,000 and 7,000 years ago. familytreedna.com/I1 people belonging to I1 hplgr all descend from a single man who lived less than 5,000 years ago. This corresponds to the arrival of the Indo-European, suggesting that a high percentage of the indigenous I1 men could possibly have been killed by the new immigrants. Understanding Haplogroups, “Deep Ancestry” 

eupedia: Neolithic & Bronze Age migrations around Europe 

en.wikipedia.org/wiki/Historical_migration The earliest Historical Migrations we can reconstruct from historical sources are those of the 2nd millennium BC. The Proto-Indo-Iranians began their expansion from c. 2000 BC, the Rigveda documenting the presence of early Indo-Aryans in the Punjab from the late 2nd millennium BC, and Iranian tribes being attested in Assyrian sources as in the Iranian plateau from the 9th century BC. The Dorian invasion of Greece led to the Greek Dark Ages. Very Little is known about the period of the 12th to 9th centuries BC, but there were significant population movements throughout Anatolia and the Iranian plateau. Iranian peoples invaded the territory of modern Iran in this period, taking over the Elamite Empire. The Urartians were displaced by Armenians, and the Cimmerians and the Mushki migrated from the Caucasus into Anatolia. A Thraco-Cimmerian connection links these movements to the Proto-Celtic world of central Europe, leading to the introduction of Iron to Europe and the Celtic expansion to western Europe and the British Isles around 500 BC.

wikipedia.org/Greek_Dark_Ages#Mediterranean_warfare_and_the_Sea_Peoples >> In the Late Bronze Age, the Aegean and Anatolia were overrun by moving populations, summarized as the “Sea Peoples“, leading to the collapse of the Hittite Empire and ushering in the Iron Age. The Dorian invasion of Greece led to the Greek Dark Ages. From around 1200 BC, the palace centres and outlying settlements of the Mycenaeans’ highly organized culture began to be abandoned or destroyed, and by 1050 BC, the recognizable features of Mycenaean culture had disappeared. Many explanations attribute the fall of the Mycenaean civilization and the Bronze Age collapse to climatic or environmental catastrophe combined with an invasion by Dorians or by the Sea Peoples or the widespread availability of edged weapons of iron, but no single explanation fits the available archaeological evidence. Part of the Hittite kingdom was invaded and conquered by the so-called Sea Peoples whose origins – perhaps from different parts of the Mediterranean, such as the Black Sea, the Aegean and Anatolian regions – remain obscure. The thirteenth and twelfth-century inscriptions and carvings at Karnak and Luxor are the only sources for “Sea Peoples“, a term invented by the Egyptians themselves and recorded in the boastful accounts of Egyptian military successes. With the collapse of the palatial centres, no more monumental stone buildings were built and the practice of wall painting may have ceased; writing in the Linear B script ceased, vital trade links were lost, and towns and villages were abandoned. The population of Greece was reduced,[5] and the world of organized state armies, kings, officials, and redistributive systems disappeared. Most of the information about the period comes from burial sites and the grave goods contained within them.

http://en.wikipedia.org/wiki/Bronze_age_collapse > The Late Bronze Age collapse was a transition in the Aegean Region, Southwestern Asia and the Eastern Mediterranean from the Late Bronze Age to the Early Iron Age that historians, such as Amos Nur and Leonard R. Palmer, believe was violent, sudden and culturally disruptive. The palace economy of the Aegean Region and Anatolia which characterised the Late Bronze Age was replaced, after a hiatus, by the isolated village cultures of the Greek Dark Ages.

Between 1206 and 1150 BC, the cultural collapse of the Mycenaean kingdoms, the Hittite Empire in Anatolia and Syria,[1] and the New Kingdom of Egypt in Syria and Canaan[2] interrupted trade routes and severely reduced literacy. In the first phase of this period, almost every city between Pylos and Gaza was violently destroyed, and often left unoccupied thereafter: examples include Hattusa, Mycenae, and Ugarit.[3] The gradual end of the Dark Age that ensued saw the eventual rise of settled Syro-Hittite states in Cilicia and Syria, Aramaean kingdoms of the mid-10th century BC in the Levant, and the eventual rise of the Neo-Assyrian Empire.

Anatolia. Prior to the Bronze Age collapse, Anatolia (Asia Minor) was dominated by a number of Indo-European peoples: Luwians, Hittites, Mitanni, and Mycenaean Greeks, together with the Semitic Assyrians. From the 17th Century BC, the Mitanni formed a ruling class over the Hurrians, an ancient indigenous Caucasian people who spoke a Hurro-Urartian language isolate. Similarly, the Hittites absorbed the Hattians, a people speaking a language which may have been of the North Caucasian group. Every Anatolian site that was important during the preceding Late Bronze Age shows a destruction layer, and it appears that here civilization did not recover to the level of the Indo-European Hittites for another thousand years. Hattusas, the Hittite capital, was burned – probably by Kaskians, possibly aided by the Phrygians – abandoned, and never reoccupied. Karaoğlan was burned and the corpses left unburied. The Hittite Empire was destroyed by the Indo-European speaking Phrygians and by the Semitic speaking Aramaeans. The Trojan city of Troy was destroyed at least twice, before being abandoned until Roman times. The Phrygians had arrived probably over the Bosphorus in the 13th Century BCE, and laid waste to the Hittite Empire (already weakened by defeat at the hands of Kaska), before being checked by the Assyrians in the Early Iron Age of the 9th century BCE. Other groups of Indo-European warriors followed into the region, most prominently the Armenians, and even later, by the Cimmerians, and Scythians. The Semitic Arameans, Kartvelian speaking Colchians, and Hurro-Urartuans also made an appearance in parts of the region.

Cyprus. The catastrophe separates Late Cypriot II (LCII) from the LCIII period, with the sacking and burning of Enkomi, Kition, and Sinda, which may have occurred twice before those sites were abandoned. During the reign of the Hittite king Tudhaliya IV (reigned ca. 1237–1209 BCE), the island was briefly invaded by the Hittites, either to secure the copper resource or as a way of preventing piracy. Shortly afterwards, the island was reconquered by his son around 1200 BCE. Some towns (Enkomi, Kition, Palaeokastro and Sinda) show traces of destruction at the end of LC IIC. Whether or not this is really an indication of a Mycenean invasion is contested. Originally, two waves of destruction, ca. 1230 BCE by the Sea Peoples and ca. 1190 BCE by Aegean refugees have been proposed.[4] The smaller settlements of Ayios Dhimitrios and Kokkinokremnos, as well as a number of other sites, were abandoned, but do not show traces of destruction. Kokkinokremos was a short-lived settlement, where various caches concealed by smiths have been found. That no one ever returned to reclaim the treasures suggests that they were killed or enslaved. Recovery only occurred in the Early Iron Age with Phoenician and Greek settlement.

Syria. Ancient Syria had been initially dominated by a number of indigenous Semitic speaking peoples; the Canaanites, Amorites, and cities of Ebla and Ugarit were prominent among these. Prior to and during the Bronze Age Collapse, Syria became a battle ground between the empires of the Hittites, Assyrians, Mitanni and Egyptians, and the coastal regions came under attack from the Sea Peoples. From the 13th Century BCE, the Arameans came to prominence in Syria, and the region outside of the Phoenician coastal areas eventually became Aramaic speaking. Syrian sites previously showed evidence of trade links with Mesopotamia (Assyria and Babylonia), Egypt and the Aegean in the Late Bronze Age. Evidence at Ugarit shows that the destruction there occurred after the reign of Merneptah (ruled 1213–1203 BCE) and even the fall of Chancellor Bay (died 1192 BCE). The last Bronze Age king of the Semitic state of Ugarit, Ammurapi, was a contemporary of the Hittite king Suppiluliuma II. The exact dates of his reign are unknown. However, a letter by the king is preserved on one of the clay tablets found baked in the conflagration of the destruction of the city. Ammurapi stresses the seriousness of the crisis faced by many Levantine states from invasion by the advancing Sea Peoples in a dramatic response to a plea for assistance from the king of Alasiya. Ammurapi highlights the desperate situation Ugarit faced in letter RS 18.147: My father, behold, the enemy’s ships came (here); my cities(?) were burned, and they did evil things in my country. Does not my father know that all my troops and chariots(?) are in the Land of Hatti, and all my ships are in the Land of Lukka?…Thus, the country is abandoned to itself. May my father know it: the seven ships of the enemy that came here inflicted much damage upon us.[5]  Unfortunately for Ugarit, no help arrived and Ugarit was burned to the ground at the end of the Bronze Age. Its destruction levels contained Late Helladic IIIB ware, but no LH IIIC (see Mycenaean period). Therefore, the date of the destruction is important for the dating of the LH IIIC phase. Since an Egyptian sword bearing the name of pharaoh Merneptah was found in the destruction levels, 1190 BCE was taken as the date for the beginning of the LH IIIC. A cuneiform tablet found in 1986 shows that Ugarit was destroyed after the death of Merneptah. It is generally agreed that Ugarit had already been destroyed by the 8th year of Ramesses III—i. e. 1178 BCE. These letters on clay tablets found baked in the conflagration of the destruction of the city speak of attack from the sea, and a letter from Alashiya (Cyprus) speaks of cities already being destroyed from attackers who came by sea. It also speaks of the Ugarit fleet being absent, patrolling the Lycian coast. The West Semitic Arameans eventually superseded the earlier Amorites, Canaanites and people of Ugarit, to whom they were ethno-linguistically related. The Arameans came to dominate the region both politically and militarily from the mid 11th century BCE until the rise of the Neo Assyrian Empire in the late 10th Century BCE, after which the entire region fell to Assyria.

Southern Levant. Egyptian evidence shows that, from the reign of Horemheb (ruled either 1319 or 1306 to 1292 BCE), wandering Shasu were more problematic than the earlier Apiru. Ramesses II(ruled 1279–1213 BCE) campaigned against them, pursuing them as far as Moab, where he established a fortress, after the near collapse at the Battle of Kadesh. During the reign of Merneptah, the Shasu threatened the “Way of Horus” north from Gaza. Evidence shows that Deir Alla (Succoth) was destroyed after the reign of Queen Twosret (ruled 1191–1189 BCE). The destroyed site of Lachish was briefly reoccupied by squatters and an Egyptian garrison, during the reign of Ramesses III (ruled 1186–1155 BCE). All centres along a coastal route from Gaza northward were destroyed, and evidence shows Gaza, Ashdod, Ashkelon, Akko, and Jaffa were burned and not reoccupied for up to thirty years. Inland Hazor, Bethel, Beit Shemesh, Eglon, Debir, and other sites were destroyed. Refugees escaping the collapse of coastal centres may have fused with incoming nomadic and Anatolian elements to begin the growth of terraced hillside hamlets in the highlands region that was associated with the later development of the Hebrews.[6] During the reign of Rameses III Philistines were allowed to resettle the coastal strip from Gaza to Joppa, Denyen (possibly the tribe of Dan in the Bible, or more likely the people of Adana, also known as Danuna, part of the Hittite Empire) settled from Joppa to Acre, and Tjekker in Acre. These sites quickly achieved independence as the Tale of Wenamun shows.

Greece. Main article: Greek Dark Ages. None of the Mycenaean palaces of the Late Bronze Age survived (with the possible exception of the Cyclopean fortifications on the Acropolis of Athens) with destruction being heaviest at palaces and fortified sites. Up to 90% of small sites in the Peloponnese were abandoned, suggesting a major depopulation. The End Bronze Age collapse marked the start of what has been called the Greek Dark Ages, which lasted for more than 400 years. Other cities, like Athens, continued to be occupied, but with a more local sphere of influence, limited evidence of trade and an impoverished culture, from which it took centuries to recover.

Mesopotamia. The Middle Assyrian Empire controlled colonies in Anatolia, which came under attack from the Mushki. Tiglath-Pileser I (reigned 1114–1076 BCE) was able to defeat and repel these attacks. The Assyrian Empire survived intact throughout much of this period, with Assyria dominating and often ruling Babylonia directly, controlling south east and south western Anatolia, north western Iran and much of northern and central Syria and Canaan, as far as the Mediterranean and Cyprus. The Arameans and Phrygians were subjected, and Assyria and its colonies were not threatened by the Sea Peoples. However, after the death of Tiglath-Pileser I in 1076 BCE, Assyria withdrew to its natural borders in northern Mesopotamia. Assyria retained a stable monarchy, the best army in the world and an efficient civil administration, thus enabling it to survive the Bronze Age Collapse intact and, from the late 10th Century BCE, it once more began to assert itself internationally.[7] However, the situation in Babylonia was very different: after the Assyrian withdrawal, new groups of Semites, such as the Aramaeans and later Chaldeans and Suteans, spread unchecked into Babylonia, and the control by its weak kings barely extended beyond the city limits of Babylon. Babylon was sacked by the Elamites under Shutruk-Nahhunte (ca. 1185–1155 BCE), and lost control of the Diyala River valley toAssyria.

Egypt. Main article: Third Intermediate Period of Egypt. After apparently surviving for a while, the Egyptian Empire collapsed in the mid twelfth century BCE (during the reign of Ramesses VI, 1145 to 1137 BCE). Previously, theMerneptah Stele (ca. 1200 BCE) spoke of attacks from Libyans, with associated people of Ekwesh, Shekelesh, Lukka, Shardana and Tursha or Teresh possibly Troas, and a Canaanite revolt, in the cities of Ashkelon, Yenoam and the people of Israel. A second attack during the reign of Ramesses III (1186–1155 BCE) involved Peleset, Tjeker,Shardana and Denyen.

Conclusion. Robert Drews describes the collapse as “the worst disaster in ancient history, even more calamitous than the collapse of the Western Roman Empire“.[8] A number of people have spoken of the cultural memories of the disaster as stories of a “lost golden age“. Hesiod for example spoke of Ages of Gold, Silver and Bronze, separated from the modern harsh cruel world of the Age of Iron by the Age of Heroes.

Possible causes of collapse. There are various theories put forward to explain the situation of collapse, many of them compatible with each other. The Hekla 3 eruption approximately coincides with this period and, while the exact date is under considerable dispute, one group calculated the date specifically to be 1159 BC and implicated the eruption in the collapse in Egypt.Using the Palmer Drought Index for 35 Greek, Turkish, and Middle Eastern weather stations, it was shown that a drought of the kind that persisted from January 1972 would have affected all of the sites associated with the Late Bronze Age collapse.[10][11] Drought could have easily precipitated or hastened socio-economic problems and led to wars. More recently it has been shown how the diversion of mid-winter storms, from the Atlantic to north of the Pyrenees and the Alps, bringing wetter conditions to Central Europe but drought to the Eastern Mediterranean, was associated with the Late Bronze Age collapse.[12] Pollen in sediment cores from the Dead Sea and the Sea of Galilee show that there was a period of severe drought at the start of the collapse.

Evidence includes the widespread findings of Naue II-type swords (coming from South-Eastern Europe) throughout the region, and Egyptian records of invading “northerners from all the lands”. The Ugarit correspondence at the time mentions invasions by tribes of the mysterious Sea Peoples, who appear to have been a disparate mix of Luwians, Greeks and Canaanites, among others. Equally, the last Greek Linear B documents in the Aegean (dating to just before the collapse) reported a large rise in piracy, slave raiding and other attacks, particularly around Anatolia. Later fortresses along the Libyan coast, constructed and maintained by the Egyptians after the reign of Ramesses II, were built to reduce raiding. This theory is strengthened by the fact that the collapse coincides with the appearance in the region of many new ethnic groups. These include Indo-European tribes, such as the Phrygians, Proto-Armenians, Medes, Persians, Cimmerians, Lydians and Scythians, as well as the Pontic speaking Colchians, Hurro-Urartuans and Iranian Sarmatians. These groups settled or emerged in the Caucasus, Iran and Anatolia. Thracians, Macedonians and Dorian Greeks seem to have arrived at this time – possibly from the north, usurping the earlier Greeks of Mycenae and Achaea. There also seems to have been widespread migration of Semitic peoples, such as Aramaeans, Chaldeans and Suteans – possibly from the South-East. The ultimate reasons for these migrations could include drought, developments in warfare/weaponry, earthquakes, or other natural disasters, meaning that the Migrations theory is not necessarily incompatible with the other theories mentioned here.

The main migrations seem to be the Dorians who generated a 400years Greek Dark Age and the Phrygians who distroyed the Hittite Empire, causing a 1000years Dark Age in Anatolia. According to Homer‘s Iliad, the Phrygians were close allies of the Trojans and participants in the Trojan War against the Achaeans. Phrygian power reached its peak in the late 8th century BC under another, historical king Midas, who dominated most of western and central Anatolia and rivaled Assyria and Urartu for power in eastern Anatolia. This later Midas was, however, also the last independent king of Phrygia before its capital Gordium was sacked by Cimmerians around 695 BC.

en.wikipedia.org/wiki/Phrygians > A conventional date of c. 1180 BC is often used for the influx (traditionally from Thrace) of the pre-Phrygian Bryges orMushki, corresponding to very end of the Hittite empire. While some consider the Phrygians part of a wider “Thraco-Phrygian” group, other linguists dismiss this hypothesis since Thracian (and hence Daco-Thracian) seem to belong to theSatem group of Indo-European languages, while Phrygian shared several similarities with other Indo-European languages of the Centum group (Latin, the Anatolian languages). Classical Greek iconography identifies the Trojan Paris as non-Greek by his Phrygian cap, which was worn by Mithras and survived into modern imagery as the “Liberty cap” of the American and French revolutionaries. The Phrygians spoke an Indo-European language. (See Phrygian language.) Although the Phrygians adopted the alphabet originated by thePhoenicians, only a few dozen inscriptions in the Phrygian language have been found, primarily funereal, and so much of what is thought to be known of Phrygia is second-hand information from Greek sources. It is presently unknown whether the Phrygians were actively involved in the collapse of the Hittite capital Hattusa or whether they simply moved into the vacuum left by the collapse of Hittite hegemony. (!?!?) Though the migration theory is still defended by many modern historians, most archaeologists have abandoned the migration hypothesis regarding the origin of the Phrygians due to a lack substantial archeological evidence, with the migration theory resting only on the accounts of Herodotus and Xanthus. (!?!?) The invasion of Anatolia in the late 8th century BC to early 7th century BC by the Cimmerians was to prove fatal to independent Phrygia. Cimmerian pressure and attacks culminated in the suicide of its last king, Midas, according to legend. Gordium fell to the Cimmerians in 696 BC and was sacked and burnt, as reported much later by Herodotus. Under the proverbially rich King Croesus (reigned 560–546 BC), Phrygia remained part of the Lydian empire that extended east to theHalys River. Lydian Croesus was conquered by Cyrus in 546 BC, and Phrygia passed under Persian dominion.

en.wikipedia.org/wiki/Phrygian_cap >> The Phrygian cap is a soft conical cap with the top pulled forward, associated in antiquity with the inhabitants of Illyria, a region of North West Ballkan peninsula. In early modern Europe it came to signify freedom and the pursuit of liberty, through a confusion with the pileus, the felt cap of manumitted (emancipated) slaves of ancient Rome. Accordingly, the Phrygian cap is sometimes called a liberty cap; in artistic representations it signifies freedom and the pursuit of liberty. For the ancient Greeks, the Phrygian cap indicates non-Greek “barbarism” (in the classical sense).[1] The Phrygian cap identifies Trojanssuch as Paris in vase-paintings and sculpture, and it is worn by the syncretic Persian saviour god Mithras and by the Anatolian god Attiswho were later adopted by Romans and Hellenic cultures. The twins Castor and Pollux wear a superficially similar round cap called thepileus. In the later parts of Roman history, the god Mithras — whose worship was widespread until suppressed by Christianity — was regularly portrayed as wearing a Phrygian cap, fitting with his being perceived as a Persian god who had “come out of the East”. The Macedonian, Thracian, Dacian and 12th-century Norman military helmets had a forward peaked top resembling the Phrygian cap called Phrygian type helmets.

Posted in Archeology of symbols, Aryans | Tagged , , , , , , | Leave a comment

RO – an I2 continuity since the Ice Age.The classical Dacian Culture – a fusion between the Old Dacians & the La Tene celts


See here the present >> Distribution of European Y-DNA haplogroups by country in percentage 

B4INREMOTE-aHR0cDovLzIuYnAuYmxvZ3Nwb3QuY29tLy13R05NdFMyVjRhZy9VWGdjSzJ5ZlE2SS9BQUFBQUFBQVhuUS91NUNuMnFENjgzZy9zNjQwL0hhcGxvZ3JvdXBzX2V1cm9wZS5wbmc=

Present day haplogroup distribution in ROMANIA. (+N=0.5%,+T=0.5%,+Q=0.5%)clip_image002[7]

  • Thus most important components are:
  • 1] I = 33% original and dominant hplgr -trachians, dacians – geti, rumini;
  • 2] R1a=17.5% – ‘kurgan’, scytian, ‘slav’ component on second place;
  • 3] J= 15%   middle est, farming infusion – anatolians, ‘greeks’
  • 4] E1b1b=15%  ‘african’, ilyr – albanians, egyptians
  • 5] R1b=12% western europe hplgr – celts
Restart of Europe after Last Ice Age-I Haplogroup 25 kyr continuity-The ‘Latin’ (Indo) Europeans-Igor M. D’iakonov – Colin Renfrew-Kalevi Wiik-Gray&Atkinson  J=> 30,000 years ago (in the Middle East); E1b1b => 26,000 years ago (in southern Africa); I => 25,000 years ago (in the Balkans); R1a1 => 21,000 years ago (in southern Russia); R1b => 20,000 yrs ago (around the Caspian Sea or Central Asia); G => 17,000 years ago (between India and the Caucasus). I2 => 17,000 years ago (in the Balkans); J2 => 15,000 years ago (in northern Mesopotamia); I2b => 13,000 years ago (in Central Europe); N1c1 => 12,000 years ago (in Siberia); I2a => 11,000 years ago (in the Balkans); R1b1b2 => 10,000 years ago (north or south of the Caucasus); E-V13 => 10,000 years ago (in the Balkans); I2a2 => 7,500 years ago (in the Dinaric Alps); I1 => 5,000 years ago (in Scandinavia)

1]  Last Ice Age: The last glaciation in Europe began some 120 000 years ago, being coldest about 20‐18 000 years ago, when the ice covered the Europe to approximately 50N. Most Europe is covered by ice or tundra, the Black Sea is a lake, there is continuous land between Balkans, ‘Greek Islands’ and ‘Turkey’. 3 small pockets of human resistance remain, on of them in Balkans, with an I2 population!

Europe_During_Last_Ice_Age


2] Spread of farming in Europe – first mixtures – farming was introduced by migrations of people from Middle East with J2 haplogroup (anatolians).

Neolithic+revolution+Europe.jpg (850×599)

j2 migration

The result after this first migration is the following. The original I population in Romania melted the J2 population, present J percentage in Romania is 15%. In Europe highest J percentages can be found in Cyprus 43%, Crete 39%, Sicily 26.5%, Anatolia 33%

old_neolithic_map

From Caucaz came the caucasiansG population, the shepards, present G percentage in Romania is 5%.  G is highest in Gagauzes population 13.5%, high in Anatolia 11%, Cantabria 10.5%, Tatar 11%, Sardinia 12%, S-Italy 10.5%, Central Italy 11%, Crete 9.5%, Austria!, Tyrol, Corsica, Provence 7.5%.  Present T percentage is only 0.5% in Ro, relatively high percentages of T can be found in South Greece, Auvergne and Malta – 4.5%, South of Italy, Anatolia 2.5%, South of Spain 2%. Most of Europe is ”blue”, western europe is mostly I populations (Tardenoisioan Culture), practically no R1b in Europe, R1a present only in the North of the Black Sea (Bug-Dniester Culture – Kurgan).


late_neolithic_europe

3] 4000-3500 BCE, most of Old Europe, is pretty much I2 population with significant J mixture and some small G percentage. However ‘the afrikans’, the E-V13 populations are advancing in the West of the Balkans – future ilyrian / albanian populations, related to Egypt, to African populations. Present day percentage of E1b1 in Romania is 15%, another big wave melted in the original basic I2 population. Biggest E percentages in Europe can be found today in Kosovo 47.5%!, Central Greece 29.5%, Albania 27.5%, Bulgaria 23.5%, Montenegro 27%, Macedonia 21.5%, Bosnia 23%, Galicia 22%, Ile de France, Sicily 20.5%, 

Transylvania is the LINK between Danube Culture = Linear Pottery (W) and the famous Vinca (SW), Boian/Hamagia (SE) & Cucuteni (E) cultures!


early_bronze_age_europe

4] Present R1b percentage in Romania is  12%. The R1b epic saga begins around 2800-2500BCE. Again Transylvania is the central stage, the first celtic area and the link between Balkans (Old Europe), Western Europe still mostly I2 – the Megalithic Cultures and NE of Europe, the kurgan R1a Corded Ware Culture.  I am saying – ‘Latin languages’ have I origin, most future ‘latin’ areas, Romania, France and Spain were originally areas inhabited mainly by populations with I2 haplogroups, before the arrival of the R1b celts.  I guess that the celts were able to impose themselves in Western Europe as dominant haplogroup and not in the lower Danube area, because of the higher density in Old Europe, from here started the repopulation of Europe, here were the best living conditions for the most of the time, here was the biggest human reservoir of Europe. As Herodotus used to say, the Thracians were the biggest population of Europe, outnumbered in the world only by Indians. The biggest rivers always all over the world produced the biggest populations and the biggest cultures (Egypt/Nile, India/Ganges, Middle Asia/Euphrates, Europe/Danube).

megalithic-europe

2500-2000 – Conquest of Western Europe by R1b! R1a Corded Ware Culture in North Germany, Poland, Ukrajna and Russia. The R1b celts conquered Europe from E to W but later they migrated back East, to Transylvania, Balkans and Anatolia. Ancient Galatia (/ɡəˈlʃə/; Greek: Γαλατία) was an area in the highlands of central Anatolia (Ankara, Çorum, Yozgat Province) in modern Turkey. Galatia was named for the immigrant Gauls from Thrace (cf. Tylis), who settled here and became its ruling caste in the 3rd century BC, following the Gallic invasion of the Balkans in 279 BC. It has been called the “Gallia” of the East, Roman writers calling its inhabitants Galli (Gauls or Celts).

wiki: Celts in Transylvania > The appearance of Celts in Transylvania can be traced to the later La Tène period (c. 4th century BC).[1] Excavation of the great La Tène necropolis at Apahida, Cluj County, by S. Kovacs at the turn of the 20th century revealed the first evidence of Celtic culture in Romania. The Celts exercised politico-military rule over Transylvania between the 4th and 2nd century BC and brought with them a more advanced iron-working technology. They were also responsible for the spread of the potter’s wheel into a much wider area than the one they occupied.

Large areas of ancient Dacia populated early in the First Iron Age by Thracian people were affected by a massive migration of (R1a) Scythians moving east to west during the first half of the first millennium BC. They were followed by a second equally large wave of Celts migrating west to east.[4] Celts arrived in northwestern Transylvania in around 400–350 BC as part of their great migration eastwards.[5] When Celtic warriors first penetrated these territories, the group seem to have merged with the domestic population of early Dacians and assimilated many Hallstatt cultural traditions.[6]

The second half of the 4th century BC saw the Middle La Tène Celtic culture emerge in north-western and central Dacia, a development reflected especially in burials of the period.[1] Celtic artifacts dating to this time have been discovered at Turdaş, Haţegand Mediaş in modern day Romania. By 1976 the number of Celtic sites found in Transylvania had reached about 150, indicating a significant La Tène population surpassed only by the Dacians.[7] These sites are mostly cemeteries.[1] Archaeological investigations have highlighted several warrior graves with military equipment, suggesting that an elite Celtic military force penetrated the region. Celtic vestiges are found concentrated in the Transylvanian plateau and plain, as well as the upper Someş basin, whereas the surrounding valleys of Haţeg, Hunedoara, Făgăraş, Bârsa, Sf. Gheorghe and Ciuc have neither necropoleis nor settlements but only tombs or isolated items. This indicates that Celts occupied the territory between Mureş and Someş, west of the Apuseni Mountains, and the plains and plateau in the intra-Carpathian space along with the valley in the upper basin of Someş.[8] Nevertheless, these valleys as well as those of Banat and Maramureş have also yielded contemporary Dacian findings.[8] Of the Celtic cemeteries excavated the most important are those in Ciumeşti and Pişcolt (Satu Mare County) and Fântânele (Bistriţa-Năsăud County).[9] These contain over 150 graves compared to the average of 50–70.[10] Necropoleis have also been found at Sanislău (Satu Mare County), Curtuişeni (Bihor County), Galaţii Bistriţei (Bistriţa-Năsăud County), and Braşov (Braşov County).[11]

In Transylvania, the Celts shifted from inhumation to cremation, either through natural progression or because of Dacian influence.[5] Almost without exception, the necropoleis so far studied are bi-ritual, although cremation appears to be more prevalent than inhumation.[14] The Celts in Dacia certainly cremated their dead from the second La Tène period onwards[15] but Celtic inhumations appear no older than pit-grave cremations in any of the cemeteries.[16] It is impossible to say whether the Celts turned away from the practice of cremation as the Scythians had.[15] Although less frequent, inhumation still occurred as a constant practice even during the final stage of Celtic inhabitation of this territory.[16] Celtic settlements had a rural character with such sites found in Mediaș, Moreşti, (Mureş County) and Ciumeşti.

Expansion of Celtic groups in the area may be related to their invasion of the Balkans around 335 BC, when a massive colonization of the Tisa plain and theTransylvanian Plateau occurred following the death of Lysimachus. However, the eastward movement of the Celts into Transylvania used a different route from the one taken by the hordes that attacked the Balkans. [17]Celts did not occupy all intra-Carpathian areas of Transylvania, stopping short of the Maramureş Depression for instance, where excavations have uncovered Dacian fortifications from the 4th and 3rd centuries BC.[18] As regards Celtic influence on local Daco-Getic culture, Vasile Pârvan has stated that the latter is wholly indebted to Celtic traditions and that the “La Tene-ization” of these northern Tracians was a cultural phenomenon primarily due to the Celtic population who settled the area. [2]

Archaeological sites of the 3rd and 2nd centuries BC reveal a pattern of co-existence and fusion between the bearers of La Tène culture and the indigenous Dacians. Domestic dwellings exhibit a mixture of Celtic and Dacian pottery while several Celtic graves contain Dacian type vessels.[1] At Celtic sites in Dacia, finds show that the native population imitated Celtic art forms that they admired, but remained firmly and fundamentally Dacian in their culture.[19] Dacian archaeological finds in the Transylvania area increase in number from the middle of the 2nd century BC.

During the first half of the 2nd century BC, Pompeius Trogus writes in his Historiae Philippicae of a Dacian king, Oroles, who fought against Celtic incursions.[20] Oroles is recorded as resisting the intrusion of the Bastarnae, a people now generally considered to be of Germanic origin but who were in fact Celto-Germanic and, according to Livy, spoke a Celtic language.[21]The Bastarnae moved from Silesia into what is now central and northern Moldavia. Pompeius Trogus along with Justin also record the rise in Dacian authority prior to 168 BC under the leadership of King Rubobostes.[22][20][23] Around 150 BC, La Tène material disappears from the area concurrent with ancient writings which mention the rise of Dacian authority. This ended Celtic domination and it is possible that the Celts were forced out of Dacia. On the other hand, some scholars have posited that the Transylvanian Celts remained but merged with the local culture and thereafter ceased to be distinctive.[1][19] The boundary between the Celts and Dacians near the River Tisa is depicted in 2nd century BC pottery found at Pecica in Arad County, a prosperous trading center at the confluence of the two peoples.[24]

A classic period of Geto-Dacian La Tène culture began in the 1st century BC centered around the city of Sarmizegetusa Regia in south-western Transylvania.[25] Dacian king Burebista defeated the Celtic Boii and Taurisci tribes between 60–59 BC.[26] However, some archaeological finds in Dacian settlements and fortifications feature imported Celtic vessels and others made by Dacian potters imitating Celtic prototypes. These discoveries in sites from regions north and west of Transylvania show that relations between the Dacians and the Celts continued in the period 1st century BC-1st century AD. During Burebista’s time the Dacians became closer to the remaining Celtic populations than they had been when the Celts ruled Transylvania. Evidence from the earlier period shows Celtic burials and settlements with only occasional Dacian elements while Dacian settlements with Celtic finds are infrequent. This situation reversed after Burebista’s conquest when a distinctive hybrid Celtic-Dacian culture emerged on the Hungarian plain and in the Slovakian regions. Most of the Celts were melted into the Geto-Dacian population and contributed to Dacian cultural development. These Celtic tribes, who were skilled in iron exploitation and processing, also introduced the potter’s wheel to the area, thereby contributing to acceleration of the development of Dacia.[20] By this time, prosperous Celtic communities had spread over the whole territory of modern Romania.

So original ‘Dacian’ populations melted the R1b invaders, and the fusion between the old Dacians and the La Tene celts produced the main classical Dacian Culture starting with the Dacian Empire of Burebista than finishing with the Dacian kingdom conquered by the Roman Empire / Trajan.

It is interesting to see in 800AD a situation in Europe pretty much replicating much of situation we can see above in Europe, in the time of Burebista, 900 years before Charlemagne. The Carolingian Empire goes on the footsteps of the old Celtic territories, the ‘Bulgarian Vlah’ Empire covers the Dacian+Thracian area, while the Southern Slavs occupy the Ilyrian area.

So we could say that in Romania we have a 10k or 7.000years I continuity, with a main basic I2 population which melted wave after wave, J, E, R1b and R1a populations.  


5] The absorption of R1a populations was done in many thousands of year, there were many many waves coming over Romania from the East, most of them along the Black Sea shores. Present day R1a percentage in Romania is 17.5%. First wave was the Kurgan invasion that probably distroyed the Cucuteni Culture.

en.wikipedia.org/wiki/Kurgan_hypothesis#Kurgan_culture > Kurgan IV or Pit Grave culture, first half of the 3rd millennium BC, encompassing the entire steppe region from the Ural to Romania. There were three successive proposed “waves” of expansion:

en.wikipedia.org/wiki/Usatovo_culture > The Usatovo culture, 3500—3000 BC, is an archaeological culture facing the Black Sea between the mouths of the Bug River and the Danube in present-day Romania, Moldavia, and southern Ukraine. It is seen as a hybrid, with roots in both the Cernavodă and the Tripolye cultures, overlain by an intrusive steppe-derived element of the presumably Indo-European-speaking Kurgan culture.

Than of course followed the scytians/sarmatians who were mentioned as inhabiting large areas in the central Eurasian steppes starting with the 7th century BC up until the 4th century AD. And finally the Slaves  From the early 6th century AD.

Posted in *****, AIS, Aryans, Dacia, Ethnogenesis, Genetic Antropology, Linguistics, Old Europe | Tagged , , , , , , | Leave a comment

Prolog la cartea lui Petre Morar – Dacia Ariana


In textele urmatoare cu siguranta exista multe ‘protocronisme’, greseli, wishful thinking dar eu cred ca se pot separa si multe informatii, rationamente care merita sa fie luate in considerare, dincolo de exagerari eu cred ca exista o logica de fond buna. Studiile lingvistice ale lui Petre Morar mi se par sunt serioase, chiar daca exprimarea concluziilor e fortata.

Enuntam aici postulatele lingvistice care stau la baza Demonstratiei Morar.

Postulatul (I) Morar : “Un nume propriu provine din limba si cultura in care are o semnificatie ca substantiv comun, adjectiv sau verb “.

Postulatul (II) Morar : “Numenclatura locurilor supravietuieste disparitiei unei culturi” .

Postulatul (III) Morar : “Dezvoltarea sintactica ciclica a unui cuvint este imposibila” .

Postulatul (IV) Morar : “Cuvintele mostenite pot sa aiba o semantica complexa” sau negatia acesteia, “Cuvintele imprumutate nu pot avea o semantica complexa”.

Postulatul (V) Morar : “Natura unei limbi este determinata de gramatica si nu de vocabular”.


O nouă teorie INCREDIBILĂ adusă în actualitate: Iisus s-ar fi născut pe teritoriul Geției, România de astăzi – Arheologul american, Marija Gimbutas, în lucrarea Civilizaţie şi cultură, Bucureşti, 1989 arăta: ,,În mileniul al Vll-lea, î. Hr. în Carpaţi, era o civilizaţie puternică, prima şi singură în Europa…o societate matriarhală, teocratică, pasnică, iubitoare şi creatoare de artă”.

În cultura română, despre tăbliţe de la Sinaia cu scriere getică nu s-a scris un cuvânt, fiind învăluite într-un mister absolut. Unele informaţii care nu pot fi dovedite cu probe, spun că după terminarea mănăstirii Sinaia în anul 1695 o parte dintre sihaştrii din munţi s-au retras aici aducând cu ei şi tăbliţele cu pricina. O altă variantă a apariţiei acestor obiecte este că în anul 1875 când se săpau temeliile palatului Peleş, s-a descoperit o mare comoară formată din aproximativ 240 sau 540 de tăbliţe de aur şi plumb cu o scriere asemănătoare cu a grecilor antici dar folosind şi litere latine precum şi alte semne specifice acestor tăbliţe şi figuri de geţi, oştiri, cetăţi, simboluri divine şi alte elemente care duceau la ideea clară că s-a descoperit o mare civilizaţie. Numai că şeful guvernului României de atunci, Lascăr Catargiu a dăruit-o regelui Carol 1 care a ordonat că tăbliţele de aur să fie topite după ce s-au făcut copii. Bănuind că valoarea lor este inestimabilă şi a distrus dovezi ale istoriei noastre, a donat copiile însoţite de o scrisoare unde-şi recunoaşte greşeala, mănăstirii Sinaia! În anul 1956 puterea comunistă a confiscat de la mănăstire atât tăbliţe de plumb cât şi toate documentele care făceau referire la ele şi totul a dispărut. În anul 2003, istoricul Alexandru Deac a comunicat la Congresul de dacologie ţinut la Bucureşti, că a descoperit în arhivele Comitetului Central al PCR scrisoarea lui Carol l către mănăstirea Sinaia. În prezent la această instituţie ar mai exista 5, 35 tăbliţe după unii sau 70 după alţii, dar fără documente de intrare şi fără a fi înregistrate în patrimoniul ei!

Plăcuțele de plumb de la Sinaia descriu o civilizație impozantă care a trăit pe teritoriul țării noastre cu multe secole înainte de nașterea lui Iisus. Ei îşi spuneau geţi sau rumuni pentru că aşa este scris pe tăbliţe nu daci cum i-au numit romanii. Îşi scriau identitatea de neam cu cuvintele rumun, riomion, ruomuon, rumuno, romuno sau falnici geţi şi nu daci, iar ţara lor o numeau sfânta Getia sau Gitia. Strămoşul lor ancestral era Moş Arimin os din care s-au tras ariminii/armânii şi rumânii. Conducerea neamului era asigurată de dage bălo (adunarea neamului străbun) care alegea un mato (ocrotitor, conducător, părinte) care deţinea funcţia cât timp era sănătos la trup şi la cap. Religia lor era monoteistă având în frunte pe Sentu/Sîntu cu sensul de Creatorul, Dumnezeu iar ca simbol al sacrului era crucea cu braţele egale liberă sau înscrisă în cerc cum apare deasupra uşii la primele biserici creştine din Siria şi Palestina. Pământenii se năşteau din lumină vie a vieţii (lumina soarelui) dar toată existenţa lor trebuiau să se străduiască să facă numai fapte bune în folosul celor din jur că o probă de curăţenie pentru comuniunea cu adevărata viaţă veşnică (nemurirea) ce impunea condiţia de om.

La începutul secolului VI î.e.n. s-au aşezat printre neamurile geţilor populaţii ale galilor/galaților care au îmbrăţişat religia crucii cu taina botezului cu pâine strămoşească şi vin. În anul 279 î.e.n. aceste relaţii s-au stricat rău iar conducătorul geţilor, Biseto l a pus sabia pe gali şi i-a alungat. Fiind opriţi şi la graniţa Macedoniei, au trecut Dardanelele şi au întemeiat în podişul Anatoliei un stat – Galația – care a existat până în anul 25 î.e.n. când a fost cucerit de romani. O parte din aceşti gali au coborât mai spre sud şi s-au stabilit în anul 275 î.e.n. într-o regiune pe care au numit-o Galileea. În secolul ll î.e.n. iudeii amintesc de secta esenienilor/esenilor având centrul de cult în Galileea şi care practicau o religie diferită de a iudeilor dar identică cu a geţilor. Începutul secolului I e.n. i-a găsit pe gali – esenieni într-o aprigă dispută religioasă cu clerul iudeu. Galii cheamă în ajutor mentorii din Carpaţi. Este trimis Ili împreună cu o ceată de geţi – tăbliţa 53 – pentru a înfrunta fanatismul religios iudeu. Răstignirea lui Ili, înfăşurarea trupului cu giulgiu şi transportarea lui până la ,,galii cei roşcaţi” din Galileea apoi drumul prin Siria Efes, Grecia şi Tracia până au ajuns în Sarmisetuzo sunt povestite pe 7 tăbliţe. Durerea a fost fără margini peste neamul geţilor.

Este uluitoare asemănarea pînă la identificare a dogmei esenilor şi geţilor recunoscută chiar de Flavius, cu fundamentele iudeo-creştinismului şi faptul că acestea nu se găsesc deloc în Vechiul şi Noul Testament. Conceptele, se găsesc fără nici o excepţie toate în scrierile trismegiste, învăţăturile lui Pitagora, înCalea/Legea Adevărului şi Dreptăţii primită de Eno şi în textele descoperite la Qumran. Scrie ivritul că esenii ,,cercetează cărțile sfinte” și nu Tora, recunoscînd explicit că ei se serveau în practicarea religiei de alte scrieri tot sfinte și chiar mai sfinte decît ale ivriților cum recunoaște chiar el. Sînt vreo patru mii de oameni care fac acest lucru. Nu vor să audă de soţii şi nici să aibă slujitori, socotind că s-ar dovedi nedrepţi faţă de unii şi că cele dintîi sînt certăreţe, aşa că ei trăiesc separat şi se ajută unii pe alţii. Pentru administrarea veniturilor din munca cîmpului, îşi aleg oameni cinstiţi din rîndul preoţilor, care le procură provizii şi le pregătesc hrana. Ei îşi duc viaţa în felul acesta şi traiul lor seamănă cu cel al dacilor care se numesc poleistai.” Aceste texte scrise pe la anii 90 ai erei noastre dovedesc fără putinţă de tăgadă că geţii şi galii din Galileea cunoscuţi şi ca eseni aveau aceeaşi religie, adevăr reţinut de toată antichitatea dar mai puţin de istoricii noştri care au luat drept cale de urmat minciunile lui Herodot. Istoricul iudeu precizează că Frăţia esenilor formată în timpuri de demult din geţi şi gali la care s-au alăturat şi alte seminţii, practica un cult identic cu al preoţilor geţi din Carpaţi numiţi poleistai şi nu aveau nimic comun cu iahvismul şi fanatismul zeloţilor mozaici. El mai face o precizare uluitoare pentru istoria noastră scriind că esenii nu erau primiți în templul din Ierusalim dar aveau ritualuri religioase chiar mai purificatoare ca cel mozaic! Ori se știe că numai străinilor le era interzis să intre în templul din Ierusalim.

… Pe tăbliţa 58 avem informaţii că religia crucii a geţilor avea trecere nu numai la galii din Siria cum spune textul de mai sus dar şi la sarmaţii şi sciţii din est: ,,Cu zoile de la spălatul vaselor rituale să se purceadă la drum şi să se dea vecinilor sciţi. În patria lor să se facă seara o slujbă religioasă. Neamurile sciţilor şi sarmaţilor să plece însoţite repede de dicoe, credinciosul în sfînta cruce”. După răstignire, trupul i-a fost aruncat ca oricărui străin, într-o rîpă plină cu natră aşa cum găsim scris pe tăbliţa 57 ,,Cel care a ţinut Calea Dreaptă s-a dus să locuiască în cetatea vieţii (luminii). Neamul murdar din cetatea Sionului i-a luat inima. Acest neam l-a alergat, l-a bătut şi l-a chinuit (pus pe două lemne îmbinate) aruncîndu-l într-o surpătură de mal cu nitră”. Descrierea este aievea în Evanghelia după Matei cum am arătat mai sus. Noe şi ceilalţi geţi au intervenit pe lîngă autorităţile romane să poată lua trupul lui Ili şi să-l ducă acasă în Geţia la familia Bizino. Au plecat către Galileea la galii cei roşcaţi iar de aici în sudul Siriei unde au fost întîmpinaţi de o mulţime de credincioşi în frunte cu preotul Bofio care au venit să vadă minunea şi să se închine. Tăbliţa 57 vine cu informaţii suplimentare şi spune că ţinutul Siriei şi galii cei roşcaţi sînt sub ocrotirea sfintei cruci pentru că la ei românii au alergat şi şi-au găsit scăparea cînd au fost prigoniţi de fanaticii farisei zeloţi. Informaţiile despre obiceiul incinerării la geți sînt completate şi de date din tăbliţa 16.

Ca fundament religios, naşterea vieţii din lumină este specifică numai religiei geţilor şi esenilor fiindcă în antichitate numai acest neam era ,,scoborîtor din zei” şi apare mai tîrziu cu modificări substanţiale în iudeo-creştinism dar este străină cultului mozaic, dovedind că apostolul Ioan a cunoscut concepţiile religioase ale esenilor şi ale neamului nostru strămoşesc… Esenii din Palestina uniți în jurul Frăţiei Celui Ales din Carpaţi și a religiei crucii, respectau cu mare grijă obiceiul unei cine comune care avea toate caracteristicile euharistice ale Cinei celei de Taină. În Regula Ordinului, manuscris descoperit în peşterile de la Qumran se scrie: ,,Cînd se pregăteşte masa pentru cină şi vinul de băut, preotul trebuie mai întîi să-şi întindă mîinile şi să binecuvînteze pîinea. Dacă se bea vin, preotul trebuie mai întîi să întindă mîna şi să binecuvînteze prima bucată de pîine şi vinul”. Asta spune şi J. Flavius despre esenii pe care i-a cunoscut personal ceva timp… Că tradiţia noastră este o sursă inestimabilă de informaţii privind religia strămoşească, o arată tăbliţa 59 care spune: ,,Neamul nostru a fost ales primul să iasă din gunoaie, să aducă laude prin Miel, să se închine şi să ţină calea cea dreaptă…

În toate scrierile din Noul Testament se face referire totdeauna la rugăciuni în sinagogi sau în Templul din Ierusalim dar niciodată în faţa crucii ca simbol al sacrului şi nu se aminteşte de gestul de a face semnul crucii. Mai mult: ,,blestemat fie acela care îşi atîrnă chipul pe lemn” cu referire la icoane, pentru că iudaismul interzicea cultul imaginilor pictate specifice creştinismului arimin al geților chiar dacă şi prin sinagogi sînt fel de fel de imagini şi statui. Deci este o ipocrizie toată pretenţia pretinsului iluminat iudeu, pentru că pînă după mijlocul secolului lV î.e.n. ei practicau idolatria în draci prin cultul satanist al falusului… Ori geţii practicau cultul crucii cu patru milenii înainte, aşa cum au dovedit descoperirile de la Stefăneşti, Gorban şi Cucuteni iar neamul nostru din Ki-en-gi punea semnul crucii cînd scria pe tăbliţă numele vreunei divinităţi. Dar marea supărare vine de la înţelegerea opusă a relaţiei cu Dumnezeu pe care o aveau ivriţii şi galatenii. Pavel pretinde o cunoaştere a divinului prin credinţă nestrămutată în dogma religioasă a iudeilor, adică am spune noi astăzi că asemenea comportament se numeşte îndobitocire, pe cînd galatenii consideră relaţia cu divinitatea ca o finalitate a faptelor bune făcute în viaţa pămîntească şi punerea individului în slujba comunităţii sale, concepţie identică cu religia geţilor din stînga Istrului.  

Faptele povestite de scrisorile lui Lentulus și Pilat – persoane care au trăit evenimentele pe viu ca oficiali ai imperiului roman – sînt confirmate pe deplin de informațiile descoperite pe tăblițele de plumb ale geților și de scrierile esene Evanghelia Păcii și Cartea esenă a Învățătorului iubirii, dovedind autenticitatea evenimentelor istorice prezentate și, pe cale de consecință, marea făcătură a ivriților zeloți și a iudeo-sataniștilor numită ca religie creștină, însă corect iudeo-creștinism. Dar sare în ochi în cele două scrisori, descrierea personajului Iisus care nu aparține rasei semite, autorii scoțînd în evidență contrastul uluitor de fizionomie dintre vorbitor și ascultătorii iudei, iar prin aceasta se infirmă toate scrierile ,,revelate” înguste sau late, ale religiei iudeo-creştine și implicit originile ei.

,,Orfeu, păstorul răstignit”. Deasupra crucii este o semilună, iar deasupra acesteia este crucea cu brațele egale. De-a dreapta și de-a stînga acesteia sînt cîte trei cruci, dar răsucite puțin care seamănă cu ,,crucea sf. Andrei”. Imaginea are următoarea inscripție: OPΦEOC BAKKI(baci: șeful stînei, conducător, îndrumător) KOC(coși: a lovi, a bate, a desprinde, a nimici), adică după înțelegerea mioritică se tălmăcește astfel: Orfeu, păstorul/baciul distrus/răstignit. Textul este scris în limba română veche fiindcă grecii din secolele l-ll ale erei noastre ca și cei de azi, nu folosesc litera C pentru consoana S, ci numai semnul Σ.

es.wikipedia.org/wiki/Crucifixion de_Jesus In 1856, on a wall of the rooms used by the Praetorian Guard, in the ruins of the imperial palaces of the city of Rome, an inscription on a cross of a donkey appears hanging was found. Opposite is a man with arms outstretched in prayer that includes the cross. A Greek inscription reads αλεξαμενος θεον ςεβετε , Alexamenos sébete Theon ‘Alexamenos worships God. ” It is thought that the palatal graphite from the days of the EmperorMarcus Aurelius , between 161-180 d. C., but some have been dated as late as during the reign of Alexander Severus , between 222-235 d. C… Professor JM Blázquez states that “the presence of the cross seems to indicate that this is an anti-Christian mockery…”The sign of the cross, represented in its simplest form by a crossing of two lines at right angles, preceded by much, both East and West, the introduction of Christianity. It goes back to a very remote period of human civilization “(The Catholic Encyclopedia, 1908 Ed, Volume IV, p. 517).. “Since ancient times the cross was venerated in Egypt and Syria; and honor were equally Buddhists East [...].


en.wikipedia.org/wiki/Celts_in_Transylvania> The Celts exercised politico-military rule over Transylvania between the 4th and 2nd century BC and brought with them a more advanced iron-working technology. Large areas of ancient Dacia populated early in the First Iron Age by Thracian people were affected by a massive migration of Scythians moving east to west during the first half of the first millennium BC. They were followed by a second equally large wave of Celts migrating west to east.  <Eu as presupune ca populatiile peste care au venit celtii si scitii erau mai curind haplogroup I2, celti si scitii au adus cu ei genele R1b respectiv R1b. S-a pastrat limba materna I2, elitele razboinice au avut neveste RUMINE, si mixul a produs pe daci, care erau  ‘fierari’, getii de peste muntii fiind oarecum diferiti, de aceea nici nu au luptat pina la capat alaturi de daci contra romanilor. De asemenea ruminii care au ramas intr-o oarecare masura clasa inferioara, ocupata de elitele razboinice, au pactizat in parte cu romanii, vorbind aceeasi limba si astfel a cistigat razboiul Traian. Mai ramine de stabilit sensul finla de circulatie, au venit R1a si R1b din N-ul si E-ul Marii Negre, circulatia a fost in ambele sensuri, sau asa cum spun unii protocronisti rumini, bazinul Dunarii a fost  bainul demografic principal de unde au plecat spre est arianii. Sau din NE-ul Marii Negre a venit materialul genetic care s-a combinat cu fondul I2 vechi, si existind conditii bune de viata s-a format in bazinul Dunarii rezervorul demografic care e explodat de 2-3 ori, de unde au mers spre sud ionierii, dorienii, oamenii marii pina in Egipt si apoi ‘arienii’ prin Iran si mai ales prin N-ul Marii Negre pina in Tarim si India.>
 
early_bronze_age_europe
Celtic artifacts dating to this time have been discovered at Turdaş, Haţeg and Mediaş in modern day Romania. By 1976 the number of Celtic sites found in Transylvania had reached about 150, indicating a significant La Tène population surpassed only by the Dacians. In Transylvania, the Celts shifted from inhumation to cremation, either through natural progression or because of Dacian influence.
 
From at least the 3rd century BC, the undoubted interaction between the La Tène Celtic and Dacianworlds can be considered a Thracian / Dacian influence on works of Celtic craftsmanship, or even imports from these regions.
 
ariminia.ro/ro/iisus-a-fost-get > Cînd galati/gali (celti) au spart şatra cu geţii din Mesia (teritoriul Bulgariei de azi) pe la anul 279 î.e.n. şi au migrat în Anatolia, au pus de o Galatie iar alţii mai zburdalnici şi-au oprit căruţele mai la sud unde au şăruit o Galilee. Galii/galaţii erau de mult timp adepţii religiei geţilor aşa cum arată tăbliţele 10 şi 12 ducînd cu ei credinţa în nemurire şi în puterea crucii. Istoricul grec Iamblichus spune pe la sfîrşitul secolului lll în lucrarea Viaţa lui Pitagoras: ,,Şi galaţii şi alte popoare au învăţat pe pruncii lor, cum că sufletul acelora care muriră nu a pierit, ci ei trăiesc neîncetat şi sufletele sînt eterne. Asemenea Zamolxis, le-a arătat cum că nu trebuia să aibă frică de moarte, ci ei trebuia să se întărească în contra tuturor pericolelor”… Alte surse antice afirmă că înţeleptul Zamolxis ar fi introdus druidismul la gali şi cred că nu este chiar o tîmpenie atît timp cît în cele două religii, crucea în cerc simbolizînd sacrul peste întreg pămîntul a avut mare trecere.
 
en.wikipedia.org/wiki/Celts_in_Transylvania> Celts did not occupy all intra-Carpathian areas of Transylvania, stopping short of the Maramureş Depression for instance, where excavations have uncovered Dacian fortifications from the 4th and 3rd centuries BC.[18] As regards Celtic influence on local Daco-Getic culture, Vasile Pârvan has stated that the latter is wholly indebted to Celtic traditions and that the “La Tene-ization” of these northern Tracians was a cultural phenomenon primarily due to the Celtic population who settled the area.  3rd – 2nd century BC Archaeological sites of the 3rd and 2nd centuries BC reveal a pattern of co-existence and fusion between the bearers of La Tène culture and the indigenous Dacians. Domestic dwellings exhibit a mixture of Celtic and Dacian pottery while several Celtic graves contain Dacian type vessels.[1] At Celtic sites in Dacia, finds show that the native population imitated Celtic art forms that they admired, but remained firmly and fundamentally Dacian in their culture.[19]
 

During the first half of the 2nd century BC, Pompeius Trogus writes in his Historiae Philippicae of a Dacian king, Oroles, who fought against Celtic incursions.[20] Oroles is recorded as resisting the intrusion of the Bastarnae, a people now generally considered to be of Germanic origin but who were in fact Celto-Germanic and, according to Livy, spoke a Celtic language.[21]The Bastarnae moved from Silesia into what is now central and northern Moldavia. Pompeius Trogus along with Justin also record the rise in Dacian authority prior to 168 BC under the leadership of King Rubobostes.[22][20][23]Around 150 BC, La Tène material disappears from the area concurrent with ancient writings which mention the rise of Dacian authority. This ended Celtic domination and it is possible that the Celts were forced out of Dacia. On the other hand, some scholars have posited that the Transylvanian Celts remained but merged with the local culture and thereafter ceased to be distinctive.[1][19] The boundary between the Celts and Dacians near the River Tisa is depicted in 2nd century BC pottery found at Pecica in Arad County, a prosperous trading center at the confluence of the two peoples. A classic period of Geto-Dacian La Tène culture began in the 1st century BC centered around the city of Sarmizegetusa Regia in south-western Transylvania.[25] Dacian king Burebista defeated the Celtic Boii and Taurisci tribes between 60–59 BC. During Burebista’s time the Dacians became closer to the remaining Celtic populations than they had been when the Celts ruled Transylvania. Evidence from the earlier period shows Celtic burials and settlements with only occasional Dacian elements while Dacian settlements with Celtic finds are infrequent. This situation reversed after Burebista’s conquest when a distinctive hybrid Celtic-Dacian culture emerged on the Hungarian plain and in the Slovakian regions.[28]

lumea.catholica.ro/2008/05/cine-erau-straniii-esenieni-de-la-marea-moarta Scriitorul şi istoricul evreu Iosif Flaviu, care a trăit în secolul I, în opera sa, Războaiele iudaice, are multe paragrafe în care îi laudă pe esenieni ca fiind evreii cei mai virtuoşi şi exemplari ai vremii, în timp ce fariseilor şi saduceilor le acordă doar câteva rânduri; dacă ţinem cont că Iosif aparţinea curentului fariseic, putem să ne imaginăm foarte bine stima enormă de care se bucurau esenienii. De asemenea, un alt faimos scriitor evreu din acel timp, Filon din Alexandria, în operele sale literare, îi descrie de mai multe ori pe esenieni ca un grup cu puternice conotaţii religioase şi îi prezintă cititorilor săi ca model de pietate religioasă autentică. Faptul că evreii numeau cu termenul de esenieni (adică pioşi) acest grup de persoane indică, în sfârşit, prestigiul de care se bucurau la oamenii din toate clasele sociale ale timpului.

en.wikipedia.org/wiki/Dead_Sea_Scrolls The Dead Sea Scrolls are a collection of 981 texts discovered between 1946 and 1956 at Khirbet Qumran in the West Bank. They were found inside caves about a mile inland from the northwest shore of the Dead Sea, from which they derive their name. The texts are written in Hebrew Estimated 76.0–79.0% – 3rd century BC to present, Aramaic Estimated 16.0–17.0% – 8th century BC to present, Greek, and Nabataean, mostly on parchment but with some written on papyrus and bronze. The manuscripts have been dated to various ranges between 408 BCE and 318 CE. Controversy – Publication of the scrolls has taken many decades, and delays have been a source of academic controversy. The scrolls were controlled by a small group of scholars headed by John Strugnell, while a majority of scholars had access neither to the scrolls nor even to photographs of the text.

en.wikipedia.org/wiki/Biblical_Aramaic > As Old Aramaic had served as a lingua franca in the Neo-Assyrian Empire from the 8th century BCE,[1] linguistic contact with even the oldest stages of Biblical Hebrew are easily accounted for. Aramaic had become the language of international dialogue, but not of the common people.

During the Babylonian exile, Aramaic became the language spoken by the Jews, and the Aramaic square script replaced the Paleo-Hebrew alphabet.[2] After the Persian Empire’s capture of Babylon, it became the language of culture and learning. King Darius I declared[3] that Aramaic was to be the official language of the western half of his empire in 500 BCE, and it is this Imperial Aramaic language that forms the basis of Biblical Aramaic.[1] Biblical Hebrew was gradually reduced to the status of a liturgical language and a language of theological learning, and the Jews of the Second Temple period would have spoken a western form of Old Aramaic until their partial Hellenization from the 3rd century BCE, and the eventual emergence of Middle Aramaic in the 3rd century CE.

Biblical Aramaic’s relative chronology has mostly been debated in the context of dating the Book of Daniel. In 1929, Rowley argued that the origin must be later than the 6th century BCE and that the language was more similar to the Targums than the Imperial Aramaic documents available at his time.[4] Others have argued that the language most closely resembles the 5th century Elephantine papyri and is therefore a good representative of typical Imperial Aramaic.[5] Kenneth Kitchen takes an agnostic position, stating that the Aramaic of the Book of Daniel is compatible with any period from the 5th to early 2nd century BCE.[6]

en.wikipedia.org/wiki/Aramaic_language > Aramaic (Classical Syriac: ܐܪܡܝܐ Aramaya) is a family of languages or dialects, belonging to the Semitic family. More specifically, it is a part of the Northwest Semitic subfamily, which also includes Canaanite languages such as Hebrew and Phoenician. The Aramaic script was widely adopted for other languages and is ancestral to both the Arabic and modern Hebrew alphabets.During its over 3,000 years of written history,[2] Aramaic has served variously as a language of administration of empires and as a language of divine worship. It was the lingua franca of the Neo-Assyrian Empire, Neo-Babylonian Empire and Achaemenid Empire, the day-to-day language of Yehud Medinata and of Judaea (539 BC – 70 AD), the language that Jesus probably used the most,[3][4] the language of large sections of the biblical books of Daniel and Ezra, and is the main language of the Talmud and Syriac Christianity, in particular the Assyrian Church of the East, the Chaldean Catholic Church, the Ancient Church of the East, the Saint Thomas Christian Churches in India, the Syriac Orthodox Church and the Maronite Church.[5] However, Jewish Aramaic was different from the other forms both in lettering and grammar. Parts of the Dead Sea Scrolls are in Jewish Aramaic showing the Jewish lettering, related to the Hebrew script. Aramaic was also the original language of the indigenous people of Bahrain before Islam.[6]

Aramaic’s long history and diverse and widespread use has led to the development of many divergent varieties, which are sometimes considered dialects, though they are distinct enough that they are sometimes considered languages. Therefore, there is not one singular, static Aramaic language; each time and place rather has had its own variation.

25 Fascinating Facts about the Dead Sea Scrolls Fact no.10. The Scrolls are for the most part, written in Hebrew, but there are many written in Aramaic. Aramaic was the common language of the Jews of Palestine for the last two centuries B.C. and of the first two centuries A.D. Fact no.22. Although the Qumran community existed during the time of the ministry of Jesus, none of the Scrolls refer to Him, nor do they mention any of His follower’s described in the New Testament.

www.avpublications.com/avnew/downloads/PDF The group who created the Dead Sea Scrolls were Essenes. This was a community of esoterics who were in rebellion against both the Old Testament sacrifice system and the New Testament Messiah. So they are not a good source for correcting the historic Rabbinic Bible. Is something sinister happening? The Rockefeller Foundation — infamous for its involvement in one-world political organizations, such as the Council on Foreign Relations and the Trilateral Commission — is funding the research on the Dead Sea Scrolls. Also, the U.S. government’s top-secret research lab at Los Alamos, New Mexico, is digitizing these Dead Sea Scrolls so that they can be more clearly read.
Anyone might ask, “Why would these parties be interested in this material?” This is happening because the Dead Sea Scrolls prescribe all of the elements needed to coerce people to adapt to the one-world political and religious system advocated by these parties. The Dead Sea Scrolls advocate:
1. The confiscation of personal property to the group.
2. The coming of two Messiahs: one a religious prophet, the other a civil leader.

Students of Bible prophecy know that this corresponds exactly to the beast and the false prophet of Revelation. The Dead Sea Scrolls say that the Essenes are “sons of the light,” ruled by the “angel of light.” Bible students know that the “angel of light” is Satan. The Dead Sea Scrolls also call for an initiation and for receiving a “Name”, capital N-a-m-e. Revelation 13 warns against taking the name of the beast. The Dead Sea Scrolls say instead that people who will not take the “Name” during a seven-year period should be killed.


en.wikipedia.org/wiki/Language_of_the_New_Testament > The mainstream consensus is that the New Testament was written in a form of Koine Greek,[1][2] which was the common language of the Eastern Mediterranean[3][4][5][6] from theConquests of Alexander the Great (335–323 BC) until the evolution of Byzantine Greek (c. 600).

Whereas the Classical Greek city states used different dialects of Greek, a common standard, called Koine (κοινή “common”), developed gradually in the 4th and 3rd centuries BC as a consequence of the formation of larger political structures (like the Greek colonies, Athenian Empire, and the Macedonian Empire) and a more intense cultural exchange in the Aegean area, or in other words the Hellenization of the empire of Alexander the Great. With the conquests of Alexander the Great (333-323 BC) and the subsequent establishment of Hellenistic kingdoms (above all, the Seleucid Empire and Ptolemaic Kingdom), Koine Greek became the dominant language in politics, culture and commerce in the Near East. During the following centuries, Rome conquered Greece and the Macedonian Kingdoms piece for piece until, with the conquest of Egypt in 30 BC, she held all land around the Mediterranean. However, as Horace gently puts it: “Conquered Greece has conquered the brute victor and brought her arts into rustic Latium” (Graecia capta ferum victorem cepit et artis intulit agresti Latio.[8]) Roman art and literature were calqued upon Hellenistic models. Koine Greek remained the dominant language in the eastern part of the Roman Empire, extending into the Byzantine Empire as Byzantine Greek. In the city of Rome, Koine Greek was in widespread use among ordinary people, and the elite spoke and wrote Greek as fluently as Latin.

Jewish Koine Greek did not exist as a separate dialect, but some Jewish texts in Koine Greek do show the influence of Aramaic in syntax and the influence of Biblical background in vocabulary. After the Babylonian captivity, Aramaic replaced Biblical Hebrew as the everyday language in Palestine. The two languages were as similar as two Romance languages or two Germanic languages today. Thus Biblical Hebrew, which was still used for religious purposes, was not totally unfamiliar, but still a somewhat strange norm that demanded a certain degree of training to be understood properly. After Alexander, Palestine was ruled by the Ptolemies and the Seleucids for almost two hundred years. Jewish culture was heavily influenced by Hellenistic culture, and Koine Greek was used not only for international communication, but also as the first language of many Jews. This development was furthered by the fact that the largest Jewish community of the world lived in Ptolemaic Alexandria. Many of these diaspora Jews would have Greek as their first language, and first the Torah and then other Jewish scriptures (later the Christian “Old Testament”) were therefore translated into standard Koine Greek, i.e. the Septuagint.

danlupu.net/2012/dacia-mare-petre-morar-noi-nu-suntem-latini Herodot se refera la poporul Daciei de la 500 i.e.n. ca “cel mai numeros popor din lume dupa indieni”. Prin urmare, arienii care s-au raspindit in lume intre 2000-1000 i.e.n., nu mai existau 500 de ani mai tirziu, atunci cind poporul major sint dacii (tracii) ! Cum au putut arienii sa se dezintegreze in neant intre 1000 i.e.n. si 500 i.e.n.? Cum au putut dacii sa devina “cel mai numeros popor din lume” pe la 500 i.e.n. cind ei nu existau la 1000 i.e.n.? Absurditatile continua, deoarece dacii, “cel mai numeros popor din lume” la 500 i.e.n. vor dispare de pe fata pamintului in 150 de ani de administrare romana a Daciei ! Credeti ca absurditatile s-au terminat? Nu inca, deoarece rominii vor apare din neant, dupa mileniul migratiilor, cu o limba deja formata, de o structura pur “latina” si asemanatoare cu limba spaniola de la capatul opus al Europei !

biblegateway.com/what-was-the-original-language-of-the-bible Most of the Old Testament was written in Hebrew. While Hebrew remained the sacred tongue of the Jews, its use as a common spoken language declined after the Jews’ return from exile (538 B.C.). Despite a revival of the language during the Maccabean era, it was eventually all but replaced in everyday usage by Aramaic. Ancient Aramaic originated among the Arameans in northern Syria and became widely used under the Assyrians. Some have compared the relationship between Hebrew and Aramaic to that between modern Spanish and Portuguese: they’re distinct languages, but sufficiently closely related that a reader of one can understand much of the other. The New Testament wasn’t written in Hebrew. By the time the gospels were being written, many Jews didn’t even speak Hebrew anymore. Rome had conquered Greece, and the influence of Greek culture had saturated the empire. What’s interesting about Biblical Greek is that it didn’t use a high-class or complicated style; it was written in koine (common Greek), a language that could be understood by almost anyone, educated or not.


scribd.com/doc/73921379/Petre-Morar-Dacia-Ariana > Marea Expansiune Ariana de la 1900 i.e.n. va modifica fata lumii pina in ziua de azi, urmele sint usor de urmarit arheologic fiind insotite de raspindirea calului, carutei si rotii olarului. Din valul sudic ne-a ramas peste milenii numele regilor Elen, Ion si Doru care isi vor aseza popoarele lor in Peninsula Balcanica pina la Peloponez deunde se va naste nemuritoarea Ionie si neamul ionienilor, elenilor si dorienilor.

Rominii antici sub conducerea regelui Salitis cuceresc Egiptul la 1730 i.e.n. fara nici o singura batalie si devin stapinii celei mai mari si tari tari din lume pentru urmatoarele doua secole. Picturi din mormintele egiptene de acum 3-4000 de ani ne arata figura si culoarea negroida egipteana, figura si culoarea maronie arabo-semitica si figura si culoarea alba carpato-dunareana. Alte rase umane nu existau acum 4000 de ani in Afrieuroasia si nu exista nici in ziua de azi. Aceasta polarizare rasiala a omenirii de acum 4000 de ani a rezultat si intr-o polarizare lingvistico-culturala. Daca omul alb european este desenat in mormintele egiptene, de unde putea acesta proveni? Sigur nu din Scandinavia, originea germanilor; nu din padurile nordice europene, originea slavilor. Mai mult ca sigur, dovedit istoric, lingvistic si arheologic ca din sud-estul Europei, din Dacia pre-istorica, de pe valea Dunarii, peste Anatolia si Orientul Apropiat pina in Egipt.

en.wikipedia.org/wiki/List_of_DNA-tested_mummies; en.wikipedia.org/List_of_genetic_results_derived_from_historical_figures iGENEA found that King Tut belonged to Y-DNA haplogroupR1b1a2; Ramesses III belonged to Y-DNA haplogroup E1b1a; eupedia.com/Egyptian-mummy-identified-as-belonging-to-Y-haplogroup-I2 – Carsten Pusch from the University of Tübingen managed to sequence the DNA of an ancient Egyptian mummy nature.com/news/egyptian-mummies-yield-genetic-secrets; eupedia.com/R1a#Tarim_mummies

Limba romina veche ajunsa la 1500 i.e.n. in India devine sanctificata prin acceptarea religiei Veda a Daciei pre-istorice ca si religie a majoritatii Indiei. Limba romina veche este conservata in India prin biserica Hindu avind directe radacini Vedice. Aceeasi religie a Daciei antice este conservata si in Persia prin Avesta pentru mileniile ce vin. In lumea antica o limba nu se raspindea fara vorbitorii sai nativi si raspindirea se facea in contextul cultural al limbii respective. Rominii pre-istorici au raspindit in lume nu numai limba romina veche si tehnologia antica avansata ci si cultura Veda a spatiului carpato-dunarean. Zeii panteonului Vedic, Apaya, Sureya, Pitar, Varuna, Indra etc. au devenit panteonul Hindus in India, panteonul Avestan in Iran, panteonul Olimpic in Ionia, panteonul Roman in Italia, panteonul Dacic in Dacia. Panteonul Vedic carpato-dunarean a fost pe departe cel mai raspindit panteon in lumea antica, inca venerat la aparitia si raspindirea crestinismului in Europa si inca venerat pina in ziua de azi prin biserica Hindu contemporana. Prin biserica Hindu, panteonul Vedic carpato-dunarean este pe departe cea mai longeviva religie umana pe Tera datind cumult peste 4000 de ani!

In cursul domniei faimoasei printese romince Nefertiti din neamul rominesc al mitannilor, Egiptul trece la venerarea lui Ra-Sureya arian. Dupa moartea sa orice urma a existentei ei a fost sistematic stearsa din istoria Egiptului si este o minune ca aajuns totusi pina la noi. Bustul ei, facut in calcar vopsit si incrustat cu pietre pretioase, se gaseste azi la Berlin ca rasplata pentru cercetarile arheologice indelungate de la Teba. Peste milenii ne zimbeste o femeie frumoasa, cu trasaturi europene, cu par blond si ochi albastri, sotia faraonului Egiptului!

Dorienii se raspindesc dinspre Dacia in toate directiile geografice. O ramura se opreste numai in Sicila la capatul uscatului. O alta ramura doriana se opreste numai dupa ciocnirea cu Ramses II ale Egiptului care controla Palestina.  O alta ramura doriana se indreapta catre Peninsula Balcanica unde se gaseau deja vechi cetati rominesti fondate si dezvoltate de ionienii regelui Ion cu centrul politic la Atena-Olteana. In mai putin de un secol majoritatea cetatilor ioniene cad sub stapinirea dorienilor care patrund pina in Peloponez, capatul peninsulei. Singura zona ioniana care rezista presiunii dorienilor este coasta estica a peninsulei Balcanice si singura cetate independenta la sfirsitul expansiunii doriene anului 1100 i.e.n. este Atena-Olteana. Sub presiunea dorienilor ionienii se vad nevoiti sa se retraga tot mai mult catre coasta estica a peninsulei Balcanice marind presiunea asupra insulelor marii Egee. Ca un joc de domino insulele egeene maresc presiunea asupra AsieiMici. In cele din urma ionienii care nu mai aveau sanse de supravietuire trec sub conducerea regelui Codru peste marea Egee si incearca sa puna piciorul in Asia Mica ceea ce va destabiliza intreaga zona si va duce in final la caderea regatului Hitit de la extremitatea Anatoliei. Asia Mica a anului 1300-1100 i.e.n era deja de mult colonizata de catre valuri stravechi de romini sositi acolo direct din Tracia peste Bosfor si Dardanele si inca o data improspatati prin marea expansiune de la 1900 i.e.n. Drept urmare ionienii intilnesc o opozitie acerba incercarii de asezare in Asia Mica unde fiecare palma de pamint avea deja un stapin la aceasta data timpurie. Au loc confruntari singeroase peste tot in Asia Mica intre cetatile rominesti stravechi si neamul ionienilor dislocuit de expansiunea dorienilor. Un exemplu facut celebru prin menestrelii romini antici este faimosul razboi Troian, doar un episod din multele desfasurate in Asia Mica a secolelor XIII-XI i.e.n. In cartile de istorie contemporane razboiul Troian este categorisit drept razboiul ”greco-troian” care este o notiune nu mai putin absurda decit sa zicem termenul “germano-hitit”. Nu se gaseste absolut nimic in istoria antica a sud-estului Europei care sa aduca cit de departe a “grec” daca prin “grec” se intelege poporul care traieste azi in Grecia, de origine recenta care nu merge inaintea erei noastre. Absolut nimic din ce este azi grec si Grecia nu exista la 1100 i.e.n. Poporul care vine dinspre marea Egee si se bate cu troienii si alte cetati rominesti din zona sint rominii-ionieni ai regelui Ion care se retrageau din fata rominilor-dorieni ai regelui Doru batindu-se cu rominii-latini ai Troiei asezati acolo de pe la 2700 i.e.n. Toti protagonistii razboiului Troian si al restului razboaielor din zona erau diverse ramuri rominesti originate din spatiul carpato-dunarean la diferite momente istorice. Protagonistii acestor razboaie vorbeau limbi rominesti inrudite chiar daca erau diferentiate dialectal. In jur de 1100 i.e.n. echilibrul din zona se restabileste. Dorienii controleaza majoritatea peninsulei Balcanice iar ionienii reusesc sa fondeze Ionia in Asia Mica stapinind peste majoritatea cetatilor rominesti din zona. Noua Ionie sta cu un picior de pod pe coasta rasariteana a peninsulei Balcanice, incorporeaza toate insulele nord egeene si are al doilea picior de pod in Asia Mica. Daca soarta ionienilor parea pecetluita pe vremea invaziei dorienilor acum ionienii si-au gasit o noua patrie in Asia Mica. Ionienii se vor ridica pe culmi de civilizatie si cultura neegalate in lumea antica, cultura care va fi redescoperita 2000 de ani mai tirziu pe vremea Renasterii europene

De aici din Noua Ionie urmasii regelui Ion pornesc in cucerirea culturala si lingvistica a lumii mileniului I i.e.n. Resursele terestre ale Ioniei sint limitate dar marea Mediterana pare fara limite in lumea mileniului I i.e.n. Centrati peAsia Mica si insulele marii Egee ionienii patrund in Marea Neagra intorcindu-se inapoi la origine si fondeaza cetati Ioniene de jur imprejur. De data aceasta expansiunea este pasnica pentru ca cetatile ioniene erau locuri de schimburi comerciale si culturale si nu locuri cucerite prin forta. Cetatile ioniene de la Marea Neagra vorbesc o limba inrudita cu limba romina a dacilor pentru ca ionienii tot din Dacia se trageau desi ratacisera prin diverse locuri din sud-estulEuropei. Expansiunea ionienilor, suprapusa cu cea a dorienilor si a fenicienilor, se petrece peste tot in bazinul mediteraneean, toti acestia fiind neamuri rominesti care se intrec in a fonda cetati de schimb prin Italia, Galia, Iberia, chiar Anglia, Egiptul si restul coastei nord-africane pina la oceanul Atlantic. Expansiunea comerciala si culturala are loc si catre Asia si Egipt. Succesul comercial al ionienilor este dublat de o cultura infloritoare unica in istoria omenirii care a marcat intreaga civilizatie europeana pina in zilele noastre. Ionienii preiau alfabetul fenician si-l dezvolta in alfabetul ionian de la Alfa la Omega. Alfabetul ionian este mai tirziu preluat de latini si devine alfabetul Europei de azi si a lumii. Tot alfabetul ionian este preluat de catre slavi dupa anul 1000 e.n. devenind alfabetul slav de azi.

Prin secolele IV-III i.e.n. aparuse deja un fel de dialect internationaldirect ancorat in limbile rominesti ioniana, doriana si feniciana ajuns a ficunoscut drept limba Koine sau Comuna. Limba koine provine direct din aceste limbi rominesti antice prin agregare, anagramare si simplificare pentru ca era vorbita de toate neamurile pamintului in schimburile mondiale. Sa observam un fenomen unic pina in prezent, desi s-ar putea sa fie reeditat in viitor, si anume prezenta unei limbi fara un popor care sa o vorbeasca in mod nativ. Toate neamurile antice ajung sa cunoasca aceasta limba internationala dar la inceput nimeni nu o vorbea in mod nativ ca si limba materna. Pe vremea crestina limba koine ajunge sa fie vorbita nativ, ca singura limba invatata, dar nu de catre un singur popor ci de toate neamurile lumii antice, cum ar fi grecii-asiatici de pe anumite insule din estul Mediteranei, anumite cetati din Liban si Palestina inclusiv Ierusalimul, chiar segmente ale societatii ioniene si doriene desi acestia intelegeau koine ca pe un dialect.

Alexandru Macedon a desemnat dialectul mondial koine drept limba oficiala a imperiului. Prin Alexandru limba koine care era deja raspindita in toata lumea antica primeste greutatea politica de limba oficiala folosita in gestionarea Imperiului Macedonean din India, peste Persia, Babilon, Liban si Palestina pina in Egipt.

Primele scrieri crestine au aparut probabil ca si necesitate de cult in noile biserici pe vremea cind propovaduirea se facea doar verbal. Invataturile lui Isusau fost scrise ca mijloc de raspindire si educare in spiritul noii religii. Cind primii evanghelisti au decis sa puna in scris invataturile crestine nu aveau preamult de ales in privinta limbii in care sa-si faca scrierile: evanghelistul Pavelvorbea in limba koine cu evreii din Ierusalim. Prin Evangheliile Crestine limba romina devine sfintita pentru a treiaoara. Pe vremea crestina Hinduismul era deja asezat de peste 1000 de ani iar Budismul avea deja o istorie de peste 500 de ani. Toate aceste miscari religioase,filozofice si culturale sint scrise pentru eternitate in limba romina pre-istorica siapoi in limba romina antica.

Europa anului 1800 e.n. a uitat cu desavirsire timpul marii expansiuni rominesti de la 1900 i.e.n. Au trecut 3300 de ani de la asezarea rominilor in vestul Indiei si Europa este socata cind limba pre-istorica romina revine la originea ei europeana venind dinspre India prin faimoasa carte Riga Veda. Din Riga Veda aflam ca poporul care a compus acele versuri stravechi se numea pe sine insusi Arian. Asa s-a aflat pentru prima data in Europa moderna a anului 1800 de existenta unui mare popor antic numit poporul Arian. Regatul Hitit s-a format la extremitatea estica a Anatoliei ca urmare a marii expansiuni rominesti de la 1900 i.e.n., Imperiul Hitit din Anatolia este invecinat si provinedirect din Tracia.

Cine sa fie interesat in studierea locului limbii romine inecuatia indo-europeana cind noi rominii insine sustinem ca limba romina este olimba “noua” invatata fuga-fuga dar temeinic in doar 150 de ani de administratieromana a unei parti mici din Dacia strabuna? Cum sa studiezi locul limbiiromine intr-o ecuatie lingvistica straveche cind limba romina este “noua”? Cumsa studiezi radacinile pre-istorice ale limbii romine cind noi rominii insinesustinem ca dacii, cel mai mare popor din lume inainte de vremea crestina, si-auuitat limba complet si total? Cum am ajuns oare sa ne negam propriile radacinisi trecutul unic in istoria civilizatiilor terestre? Este oare stralucirea Romei antice mai puternica decit stralucirea adevarului istoric? Cartea ‘Noi Nu Sintem Latini’ contine scheletul pozitiei centrale a limbii romine in ecuatia indo-europeana care va deveni cunoscuta intr-o buna zi drept Rominitatea Lumii Antice.

In cartea de fata aprofundam una dintre directiile descrise in cartea  Noi Nu Sintem Latini si anume caracterul triplu-sfint al limbii romine, ultima sfintenie venind prin Evanghelia Crestina. Evangheliile Crestine pe care le discutam in aceasta lucrare sint pe cale lingvistica o dovada scrisa a prezentei universale a limbii romine in lumea antica.

Tone de documente scrise ne vin de asemenea din Egipt, Orientul Apropiat si Orientul Mijlociu. Evangheliile Crestine originale sint cunoscute in lumea de azi drept “evangheliile grecesti”. De remarcat ca cuvintul “grec” in sine nici nu exista in lumea antica si nici in vremea crestina fiind o creatie a erei noastre prin limba ascutita a romanilor, pornind de la cuvintul rominesc “grai”. In lumea antica si crestina existau in zona marii Egee trei componente lingvistice esentiale: ionienii, elenii si dorienii. Din motive greu de inteles, inclusiv Biblia Romina traduce cuvintul “elen” din limba koine prin “grec”. Daca Pavel a scris pe hirtiecu mina lui insusi literele “e l e n e s” noi de ce-l tiparim drept “g r e c i”? Cum au ajuns ionienii, elenii, dorienii, troienii, carienii, frigienii etc. a fi cu totii“greci” azi? Cindva prin secolele VII-X e.n. se cristalizeaza intr-adevar in PeninsulaBalcanica o noua natiune formata din popoare rominesti si asiatice care ajunge ase chema “greaci” de la porecla romana de “graioi”. Acesti greci ies spre Europa continentala si reusesc pina in secolul X sa ia controlul asupra orasului rominesc Constantinopol fondat de imparatul romin Canstantin cu 500 de ani inaintea acestor evenimente. Dupa dominarea Constantinopolului de catre greci Imperiul Dac al lui Constantin devine Imperiul Bizantin care se grecizeaza tot mai mult incit la caderea lui in secolul XV orasul era cu totul grec intr-adevar. Ceea ce noi cunoastem azi drept greci nu s-au manifestat in nici un fel pe scena istoriei Europei pina in secolul X cind au preluat in mod pasnic puterea la Constantinopol.

In Constantinopolul ajuns dominat de greci Evangheliile originale scrise in alfabetul ionian, toate litere mari majoritatea identice cu cele latine, sint transcrise in litere grecesti de mina care le fac complet neinteligibile celor care nu cunosc alfabetul grec, devenind la aspect intr-adevar “grecesti”! Cita lume din ziua de azi stie ca numele “Ioan” este scris de catre evanghelisti“ ΙΩΑΝΝΗΝ ” si nu “ιωαννην”? Simpla inlocuire a alfabetului ionaian cu cel grec face scrierile neinteligibile si le da un aspect intr-adevar “grecesc”. Cita lume stie ca acele cuvinte ascunse sub alfabetul grec de azi sint de fapt frumoase si curate cuvinte rominesti? Cita lume stie ca vorba evanghelica raspindita degreci sub forma “εστε” se scrie cu alfabetul ionian “EΣΤE”, cu cel latin “ESTE”si ca inseamna pur si simplu “este” din limba romina?

Posted in Archeology of symbols, Linguistics, ProtoCrestinism | Tagged , , , , , , , | Leave a comment