Scitii & Sarmatii; Roxolanii

http://www.enciclopedia-dacica.ro/

 

Sarmatii – grup de popoare  iraniene (ramura vestica),   strins  inruditi  cu  scitii. Venind din regiunile de la E de Volga (uralo-caspice), sarmatii patrund  spre V mai tirziu decit scitii, pe care ii inlocuiesc in cele din urma, in  stepele  nord-pontice, dislocindu-i  sau  absorbindu-i. 

 

Inaintarea lor spre V s-a facut treptat si in valuri succesive.  In epoca cind scria Herodot (mijlocul sec. 5 i.e.n.), granita dintre sciti si sarmati era pe Don (Tanais).  In secolele 3—1 i.e.n., ei ocupasera stepele nord-pontice, lucru confirmat atit de descoperirile arheologice, cit si de stirile antice. Astfel, Strabo (Geogr., VIT, 3, 17) arata ca in N Marii Negre, intre Istru (Dunare) si Boristhenes (Nipru) se afla mai intii „pustia getilor" (Buceagul), apoi erau tiragetii (getii de la Nistru), iar dincolo de acestia sarmatii-iazigi si  cei  numiti  „regali".  Intre  Nipru si  Don  se  aflau  roxolanii,  o  alta semintie  sarmatica.  Pe  harta  lui Agrippa, granita de V a sarmatilor  este trecuta pe Nipru. Descoperirile arheologice arata ca nu se cunosc morminte sarmatice anterioare secolului I e.n. la V de Nistru.

 

In sec. I e.n. iazigii se instaleaza in numar mare in cimpia dintre Dunare si Tisa (Alfold), teritoriu locuit in cea mai mare parte de  daci.  Tacitus  {Annales,  XII, 29—30) informeaza ca in timpul domniei lui Claudiu (in cca 50 e.n.), iazigii erau stabiliti in Cimpia ungara, primele grupuri patrunzind probabil in jurul anului 20 e.n., in vremea lui Tiberiu. Descoperirile  arheologice arata ca, iazigii au venit in Cimpia Tisei prin N Daciei, avind ca punct de plecare  stepele  nord-pontice şi nu din  Muntenia,  pe  valea  Dunarii, prin Oltenia si Banat. In Muntenia si Moldova nu s-au descoperit morminte sarmatice care sa poata fi atribuite  iazigilor.  Dupa  plecarea acestora in Alfold, locul (in stepele nord-pontice) si rolul lor politic si militar la  Dunarea  de  Jos au fost preluate de catre roxolani, care n-au patruns la V de Prut mai timpuriu de inceputul sec. 2 e.n. De aici, din zona  de  la  E  de  Dacia,  vor  face incursiuni  pradalnice   in   Moesia. Infringerea dacilor  de catre romani in anii 105—106  e.n.  a favorizat deplasarea unor grupuri  de  sarmati  la V de Prut, in Moldova, in timp ce in Muntenia ei nu vor patrunde decit dupa anii 117—118 e.n., respectiv dupa parasirea de catre romani a castrelor din regiunea subcarpatica. In Muntenia si In Moldova cei mai multi s. au patruns la sfirrsitul sec. 2  si  in  prima  jumatate  a  sec. 3 e.n.,  sub presiunea altor triburi si in special  a  gotilor,  noi  stapini  ai stepelor nord-pontice, care la mijlocul sec. 3 au ocupat Olbia si Tyrasul. Sarmatii intrati in aceasta perioada in zona  extracarpatica  a  Romaniei, intens locuita de carpi si daci liberi, au trebuit sa accepte  hegemonia carpilor. Roxolanii care n-au voit sa accepte hegemonia carpilor s-au indreptat spre V, la fratii lor iazigi, unde puteau sa se manifeste mai liber.

 

 Asa se explica prezenta mormintelor tumulare in Cimpia Ungara  (Alfold) si  absenta  tumulilor  din  regiunile noastre, dominate de carpi. Ca inaintea lor iazigii, roxolanii au patruns spre V prin N Daciei, urcind de-a lungul Nistrului si Prutului si nu pe valea Dunarii (Muntenia,  Oltenia si   Banat),   prin   teritoriul   provinciei Dacia  Inferior,  cum  sustin  unii cercetatori.  Prezenta  sarmata  pe  teritoriul Romaniei este atestata de morminte de  barbati,  femei  si copii,  ceea ce arata, ca se aflau aici cu familiile. Pina in prezent in Romania  s-au descoperit  morminte  sarmatice  in cca  134  puncte  situate  in  zona extracarpatica,  (Moldova,  Muntenia si Dobrogea) si in cimpia din Vest (Crisana si Banat). Nu s-au identificat asezari apartinind acestor migratori, in schimb s-au gasit materiale sarmatice in asezari apartinind dacilor  liberi  si  carpilor.  Spatiul  preferat de locuire al sarmatilor era stepa cu baltile  si  inaltimile  din preajma ei.

 

Pe teritoriul Daciei sarmatii s-au limitat la zona de cimpie si la colinele din jur.  In Transilvania si Oltenia lipsesc  vestigii  sarmatice. Multi istorici au exagerat rolul sarmatilor la Dunarea de Jos, considerind ca in primele sec. ale e.n. ei  au controlat zona extracarpatica a Romaniei, constituind populatia majoritara a acestei regiuni. In prezent, cercetarile arheologice infirma aceste teze, aratind ca populatia autohtona (dacii si carpii) a locuit intens acest teritoriu.  Chipurile  acestor  calareti  ai stepei au ramas daltuite in piatra, alaturi de ai dacilor cu care au fost vecini si tovarasi de lupta (dar si dusmani),  pe Columna lui Traian  de la Roma si pe Tropaeum  Traiani de  la Adamclisi.

 

Roxolanii – trib sarmatic care in secolele 3 i.e.n locuiau in zona marii Azov. In anii 68 e.n in alianta ca dacii ataca imperiul roman. Au patruns la Dunarea de Jos dupa iazigi si inaintea alanilor. Sint bine documentati arheologic in zona extracarpatica unde au convietuit bine cu dacii liberi. Dispar din istorie pana la retragerea aureliana fiind probabil asimilati de populatia locala . Ca si bastarnii si iazygii si acesti roxolani au jucat un rol mai aparte in istoria Daciei.

Iazygii – populatie de origine iraniana, din marea familie a sarmatilor.  Au locuit initial in regiunile de la E de Volga, apoi s-au infiltrat in stepele nord-pontice. Incepind cu sec. I e.n. patrund in numar mare (prin N Daciei) in Cimpia Ungara, iar de aici si in V Romaniei in zona de ses. Au jucat un rol important in razboaiele daco-romane ca aliati ai romanilor iar dupa secolul 2 en ca inamici ai acestora adesea in alianta cu triburile dacilor liberi.

Alanii au fost un trib nomad de origine iraniana care au ocupat stepele Caucazului pana la sfarsitul secolelor 2 e.n.   Alanii constituie ultimul val sarmatic care au pornit in secolele 2-3 si ei in directia vestului miscandu-se spre Dunare. La 370 se afiliaza hunilor lui Atila si ataca impreuna cu ei imperiul Bizantin. O parte a alanilor s-au asociat cu vandalii si au plecat in Africa impreuna cu acesti vandali. Au disparut din istorie in jurul secolului 5 e.n fiind probabil asimilati pentru ca nu se stie nici o sursa sa fi fost exterminati de vre-un razboi. O buna parte din ei au ramas insa in zona lor de origine, respectiv zona Caucazului si a Cubanului, osetinii de azi fiind urmasii lor.  Popor vechi, autodenumidu-se yas, alanii sint semnalati de chinezi, in anul 126 e.n sub numele de an-zai, si de greci care i-au numit initial asaioi.