De ce se spune sept/7-luna 9, oct/8-luna 10, noi/9-luna 11, dec/10-luna 12?


 

De ce ne-am indepartat de natura si de sarbatorile firesti? De ce am permis unor oameni aflati la putere in anumite perioade din istoria noastra sa ne manipuleze relatia cu natura? Cititi si minunati-va….Dacii sarbatoreau anul nou la echinoctiu de primavara, in colindul Florile Dalbe ….se vorbeste de flori de mar….de unde in decembrie, v-ati intrebat vreodata? Mereu m-am intrebat de ce se spune septembrie (sapte) – luna a IX-a, octombrie (opt)- luna a X-a, noiembrie (noua) – luna a XI-a, decembrie (zece) – luna a XII-a parca nu se portiveste ceva, nu? Cineva a ras de noi, nu? plugusorul in plina iarna, pare mai mult o urare de primavara, nu? interesant, nu?
Cititi ce scrie Petrea Ciortan :
Din motive administrative – taxe – anul nou pe 1 ianuarie a inceput sa fie sarbatorit ca data intrarii in anmul nou…

În dimineaţa zilei de 20 martie la ora 7:40, ora Bucureştiului, va fi echinocţiul de primăvară. Nimic extraordinar ar părea. Dar oare este aşa? În urmatoarele rânduri voi incerca să arăt că este o zi excepţională care merită să îşi recâştige dreptul, respectul în conştiinţa noastră a oamenilor…
De ani de zile îmi invit prietenii mai apropiaţi să petrecem această zi aşa cum s-ar cuveni. I-am întâmpinat mai mereu cu bucurie, vin de ţară, mâncare sănătoasă şi cu o hârtie unde erau înşiruite câteva date despre importanţa echinocţiului.
Apoi am postat informaţii pe www.aqvarius. ro (
http://aqvarius. ro/ferestre/ zarva_din_ calendar. htm) despre echinocţiu şi mărţişor, despre pluguşor şi echinocţiu. Scriitura era mai blândă, cu titlu de informare. Acum voi schimba puţin accentul.
Şi asta fiindcă ziua de echinocţiu este extrem de importantă. Ea este începutul firesc al anului.
Iar politica şi istoria nu pot schimba ciclul cosmic.
Serbarea Anului Nou pe 1 ianuarie este o convenţie politico-administra tivăce a reuşit să se impună în ultimile sute de ani în mai toată Europa şi apoi asupra întregii lumi şi este lipsită de orice miez spiritual, sau de orice raportare la ciclul firesc al planetei în relaţie cu sistemul solar.
Este o sărbătoare de An Nou fără ca anul să se înnoiască, este o formă fără fond, un act mimetic pe care l-am moştenit şi acceptat crezând că aşa e normal.

Preocupat printre altele de mitologie, de lumea societăţilor tradiţionale, de-a lungul timpului am descoperit o serie de neconcordanţe intre calendarul oficial şi cel al sarbătorilor tradiţionale, intre aceste amândouă şi anumite momente ciclice şi cruciale ale planetei.
Pasionat dar şi sub imperativul nevoii de a inţelege am căutat şi am tot cautat, am săpat printre informaţii şi inţelesuri, sprijinit mai mult sau mai puţin voit de îndelungate discuţii cu prietenii, şi am reuşit sa fac puţină linişte in zarva din calendar.
Vreau să amintesc înainte de toate că marile sarbători, atât cele religioase cât şi cele populare sunt grefate pe ceea ce ne invaţă astronomia ca fiind momentele de echinocţii şi solstiţii. Ar fi de mare însemnatate pentru noi dacă am revalorifica echinocţiile şi solstiţiile şi am întelege că aceste momente sunt cruciale (+), realitaţi sacre imuabile pentru planetă şi pentru noi, şi astfel ne-am re-acorda la ritmul planetei care este perfect şi de care ne-am îndepărtat fără să conştientizăm.
Calendarul oficial al zilelelor noastre şi folosit de întreaga lume până să ajungă în forma actuală a suferit dese transformări.
Neexistând nici o intenţie (cred), ci datorită împrejurărilor, în timp, aceste schimbări au făcut ca data calendaristică a unor sarbători şi obiceiuri să nu mai corespundă cu realitatea astronomică peste care s-a grefat iniţial sărbătoarea sau obiceiul printr-un anumit ritual.
Astfel s-a ajuns la un paradox. Trăim plini de sfinţenie unele sarbători religioase, participăm la unele obiceiuri sau le observăm cu interes dar într-un timp altul decât cel peste care se suprapune ideal şi sublim armonia realităţii cosmice, astronomice.Am intrat fără să vrem în lumea formelor fără fond. Dar, dacă ne-am încurcat, sunt convins că avem puterea să ne “descurcăm”.
Întrucât cuvintele sunt vehicol al inţelepciunii umane, s-ar cuveni să pornim într-un joc în care să (re)descoperim sensuri pierdute ale unor cuvinte ce definesc anumite realităţi, fiindcă unele cuvinte ce codifică în înţelesul lor realitatea înconjurătoare au suferit un tratament "murdar" ajungând să nu mai însemne mai nimic pentru om la nivel global.
Este binevenită, chiar necesară această aventură a recuperării sensului unor cuvinte, tocmai fiindcă ele s-au născut într-un context definind o anumită realitate şi nu alta. Îmbogăţirea semantică este binevenită, uneori mutaţiile semantice sunt necesare, dar pierderea totală a legăturilor cu realitatea ce a născut un termen este periculoasă fiindcă poate crea multa confuzie si ne privează de inţelesurile originare si esenţiale.
De exemplu cuvântul astronomie, uzitat în zilele noastre, mai spune foarte puţin din ceea ce înseamnă şi presupune el. Echinocţiu, de asemenea. Des pomenite, ele au devenit din păcate nişte noţiuni seci. Ele vorbesc împreună despre o anumită realitate care ar trebui să intereseze pe oricine şi nu la nivel de ştiinţă, ci la nivel de “a şti pe ce lume trăim”.
Cu mult timp în urmă aceste noţiuni erau înţelese în simplitatea lor şi tratate după importanţa cuvenită, subordonată ideii de cosmologie (înţeleasă astăzi sub acest nume). Şi tot atunci anul nou era serbat de echinocţiu, în special în emisfera nordică ce cuprinde cea mai mare parte a uscatului şi este de departe cea mai locuită suprafaţă.
De ce ? Pe 20-21 martie razele soarelui cad perpendicular pe ecuator începând să dezgheţe pământurile emisferei nordice, renăscând viaţa.Iar ciclul vieţii începe cu mugurele, cu sămânţa germinând. Alba iarnă este un anotimp al bătrâneţii, iar gerul, gheaţa şi zăpada ei sunt decorul cristalizarii înţelepciunii umane.
Argumentul dezgheţului, al firului de iarbă reîntors vieţii nu este singurul. Tot în acest timp în extremitatea nordică a planetei începe ziua polară. Iar dacă un an poate fi considerat o zi şi o noapte polară, începutul anului (pentru cei din emisfera nordică), desigur, echivalează cu primele zori de zi la Polul Nord.
Care este istoria începerii Anului Nou la 1 ianuarie? E mai mult decât simpla: în 153 i.Hr. consulii romani au hotarât ca anul sa înceapă pe 1 ianuarie; se pare ca la acea data intrau proconsulii în functie. Această decizie a fost mai degrabă administrativă, dar în anul 46 i.Hr., printr-o reformă a calendarului, alături de alte modificari, Cezar a hotărât ca prima lună a anului sa fie Januarius.
Până atunci în imperiul Roman anul începea pe 1 Martie când, de altfel, avea loc şi echinocţiul. Iar această realitate poate fi întâlnită şi la alte civilizaţii.
În România Anul Nou este serbat la 1 ianuarie nu decând e lumea, deşi pare surprinzător, ci doar de la sfarşitul secolului XVII – începutul sec. XVIII.Şi dacă am ajuns în spaţiul cultural românesc, vreau să amintesc de o sărbătoare din tradiţia poporului român numită “Ieşirea la plug” şi care se serba pe 9 martie, de echinocţiu. Este un pic derutant dacă nu se ştie că existenţa acestei sarbători a fost consemnată în secolul XIX, iar reforma calendarului, începuta in Occident cândva în sec. XIV, a ajuns în România abia in 1919, iar
rectificarea firească a datelor calendarului popular nu a fost niciodată facută. Citat de Simion Florea Marian în lucrarea “Sărbătorile la romani”, G. Dem. Teodorescu, referindu-se la sărbătorea “Ieşirea la plug”, afirma: “Fără a mai stărui asupra acestei credinţe, faptul demn de reamintit este că la 9 martie pământul intra în echinocţiu de primavară, când începe această mult frumoasa junie a anului şi când noaptea devine egală cu ziua.”
Revenind la pluguşorul amintit de titlu, să mai facem un pas. Anul Nou actual, serbat la 1 ianuarie, poartă cu sine celebrul obicei numit “pluguşorul”.Când eram mic (şi dispus să fiu mai simplu) nu inţelegeam ce caută plugul şi ideea de “arat” în miezul iernii. Chiar nu înţelegeam, dar mă linişteam crezând că fantezia mea e bogată, iar cei mari ştiu ei mai bine….
Crescând şi ajungând în cautarea mea să scriu aceste rânduri, nu m-am facut aviator ca Antoine de Saint-Exupery, fiindcă nici nu ştiam să desenez, fiindcă nici nu am desenat ceva mic fiind; dar am inţeles de ce lumea vrea să are şi să semene în miezul iernii când se intamplă ca sămânţa să ingheţe imediat ce ai aruncat-o din mână.
E simplu: schimbarea începutului de an impusa candva de Caesar la 1 ianuarie, a mutat cu sine si obiceiul “Iesirii la plug”.Astfel se întâmplă că (mai ales) ţăanii ies cu mic cu mare la 1 ianuarie şi încep să are. Şi ară şi ară şi trag brazde după brazde. Iar asta, chiar dacă acum pare amuzant, nu au făcut-o din ignoranţă, ci poate dintr-o înverşunare dată de credinţa şi respectul faţă de tradiţie, ce i-a determinat să nu renunţe la un obicei specific începutului de an şi vechi decând lumea. Mai trebuie menţionat că Pluguşorul de îl ştim cu toţii este o variantă răspândită mai ales în Moldova si care a suportat multe şlefuiri la nivel estetic. În Transilvania, dar şi în alte zone ale ale ţării,Pluguşorul păstrează variante care nu sunt altceva decât o descriere a muncii agrare, un inventar al universului specific cultivării pământului.
Câdva în mod firesc Anul Nou se serba la 1 martie, ce coincidea cu echinocţiul, iar un ritual al acestei sărbători era, printre altele, Ieşirea la plug, sau Pluguşorul.
În anul 1079, în Persia (Iranul de astăzi) Omar Khayyam a realizat, la cererea sultanului Melek Sah, unul din cele mai precise calendare din istorie, având o eroare foarte mica: 1 zi la 4.500 de ani. La 15 martie 1079, după calendarul iulian, Omar Khayam a introdus calendarul solar cu ani comuni de 365 zile si cu ani bisecţi de 366. “Alternanţa anilor bisecţi era însă cu totul alta decât cea aplicată în Imperiul Roman. Într-o perioadă de 33 ani erau 25 ani comuni si 8 ani bisecţi, intercalarea acestora făcându-se ţinând cont de condiţia impusă
ca, intervalul de 33 de ani, echinocţiul de primăvară care era fixat ca începutul anului să nu se depărteze niciodată de poziţia sa cu mai mult de o jumătate de zi. Astfel s-a stabilit ca anii bisecţi să fie al 4-lea, al 8-lea, al 12-lea, al 16-lea, al 20-lea, al 24-lea, al 28-lea, al 33-lea.” Din păcate a fost folosit foarte puţin timp până la subjugarea perşilor de către musulmani care au impus propiul calendar ce este şi astăzi oficial.
Remarcabil la acest calendar este că anul începe odata cu echinocţiul şi cum am mai amintit, odată cu mugurele, când natura începe să renască, într-un mod miraculos, ciclic. La fel de important este că acest calendar este opera uneia dintre cele mai mari spirite ale umanităţii care a înţeles pe deplin relaţia planetei cu sistemul solar şi a valorificat şi rectificat, probabil unele forme arhaice de calendar.
Ca încheiere, amintesc că ultimele luni ale anului se cheamă Septembrie, Octombrie, Noiembrie şi Decembrie (în latina: september, october, november, december) adică a şaptea, a opta, a noua şi a zecea luna. Deşi semantic Decembrie înseamnă “a zecea lună”, pentru noi ea este ultima din an, adica a 12-a.Consider că acest exemplu este înca o marturie a faptului că ultima lună a anului era februarie, iar anul începea în martie. Este, de asemenea, o dovadă a dezordinii ce se ascunde în calendar, a formelor care se păstrează fără fond.
Nu-i aşa că ceva schimbări sunt necesare? Eu cred ca da.

Poate că singura “lume” care nu a fost influenţată de decizii aberante este lumea astrologiei. În aceasta lume (multa vreme combătută şi considerată pseudoştiinţă, dar reintrată mai nou în drepturi la nivel socio-cultural prin aportul unor celebrităţi care au avut şi au tangenţa cu astrologia, dar vin dinspre alte discipline: Carl Gustav Jung, William Keepin –vezi “Astrologia si fizica modernă” http://astrele. eastrolog. ro/Astrele020/ art7-2.html ,
Stanislav Grof si mulţi alţii),totul începe odata cu berbecul, adica in momentul echinocţiului.
Nici nu e de mirare,fiindcă astrologia – printre altele – se apleacă asupra relaţiei dintre oamenii de pe aceasta planetă şi cosmos.
Şi, după cum am scris articolul nu de dragul de a scrie ceva, fiindcă altă ocupaţie nu aveam, trag aer în piept, mă opresc şi spun că ar fi bine să conştientizăm faptul că serbăm anul nou într-un moment nepotrivit, decis politic, fără a se tine cont de o logică superioară dictată de spirit, de relaţia firească dintre Planeta Pământ şi sistemul solar. Şi astfel se întâmplă să trăim defazaţi de ritmul planetar, dar “amagiţi” că suntem destul de evoluaţi, oricum mult mai evoluaţi decât stramoşii noştri care respectau echinocţiul.
Cu zeci de instituţii gigantic de respectate, cu academii ce işi onorează existenţa anual, cu mii de genii morţi ce sunt comemoraţi cu respect, cu drepturile omului în mână şi cu ochii în plasme şi computere de ultimă generaţie, nu suntem în stare să ne bucurăm şi să respectăm cele mai importante momente ale anului. Suntem atât de evoluaţi încât ne scapă esenţialul.
În stilul nostru sofisticat de a fi, considerăm decembrie fiind a dousprezecea luna, desi numele ei inseamna a zecea (luna) si exemplele pot continua.
E firesc? Ne convine? Cât de normali suntem?
Ritmurile planetare numite solstiţii si echinocţii sunt momente extrem de importante atât pentru planeta cât şi pentru oameni, când se vehiculeaza puternice energii. La fel şi momentele de luna noua şi plină, eclipsele, dar asta este alta discuţie…Iar faptul că nu ne racordăm la ele ne priveaza de foarte multe.
E normal să reconsiderăm aceste momente foarte importante; dacă cândva au fost comise unele greşeli sau abuzuri, ele trebuie rectificate.
Politica şi istoria nu pot schimba ciclul cosmic. Pe 20- 21 martie ar fi firesc să serbam Anul Nou!!!
Eu o să continui să petrec acest moment aşa cum se cuvine, o să sărbătoresc alături de prietenii mei fiindcă este minunat şi indicat ca în aceste momente oamenii să fie împreună. M-ar bucura dacă din ce în ce mai mulţi oameni s-ar aduna grupuri, grupuleţe şi ar marca acest moment şi s-ar scălda in energiile acestui portal (cum mai e denumit) ce se deschide in momentul echinocţiului. O dublă realizare: normalizare şi armonizare la ciclul firesc al naturii, cosmosului.
Din fericire aud prin jur din ce în ce mai multe voci care sunt constiente de faptul că Anul Nou înseamnă echinocţiu de primăvară.
La infinit ani!!!
Echinoctiul si Martisorul
Referitor la mărţişor, numele acestuia, la fel ca şi numele lunii martie şi cel al zilei de marţi, provine etimologic şi se incarcă simbolic de la numele planetei Marte. Iar planeta Marte în astrologie este guvernatorul zodiei Berbecului. Altfel spus, ziua de marţi şi luna martie sunt închinate planetei Marte personificate de cunoscutul zeu al războiului. Dar esenţial este că, atunci când luna martie a fost botezată, ea corespundea in intregime zodiei Berbecului, care astăzi marcheaza intervalul de timp 21 martie-22 aprilie.
1 martie acum mii de ani era ziua în care cădea echinocţiul de primavară, ba mai mult, 1 martie însemna începutul anului pentru multe civilizaţii, dintre care îi amintesc pe romani la care anul incepea astfel până in anul 153 i.e.n.
Mărţişorul pe care îl oferim noi astăzi cu bucurie sau din obligaţie, îl dăruim cu fix 21 de zile inainte decât era oferit atunci când a luat naştere acest obicei. El a reprezentat mult timp un dar cu o funcţie magică şi de protecţie, precum şi un semn distinct că un nou an a inceput, odată cu zodia Berbecului şi cu o noua primavară.
Dar nu numai numele oferă indicii că mărţişorul ar trebui dăruit de echinocţiu, ci şi cromatica acestuia. Planetei Marte şi zodiei Berbecului îi sunt asociate culoarea roşie, culoare in care mărţişorul se îmbracă sub diferite forme ca un etern inceput de an. Iar dacă acest argument nu este convingător, legat tot de aspectul cromatic, mentionăm că in anumite zone ale ţinutului Sucevei mărţişorul incă se mai regăseşte împletit dîntr-un fir de aţă alb şi unul negru, ce amintesc de acest moment al anului, echinocţiul, când ziua şi noaptea sunt egale.
Dintr-o altă perspectivă ne putem da lesne seama că primavara nu incepe cu adevărat pe 1 martie printr-o simplă observaţie a vremii (e şi firesc, soarele incă nu luminează puternic emisfera nordică, echinocţiul fiind momentul când razele acestuia cad perpendicular pe ecuator, indreptându-se spre emisfera nordică).
Vremurile şi obişnuinţele moderne ne-au invăţat sa delimităm primăvara calendaristică de cea astronomică, considerând-o pe cea dintâi veridică iar pe cea de-a doua într-un fel abstractă. Intrebaţi care ar fi lunile primăverii, am răspunde repede, ca orice copil: martie, aprilie, mai. E adevărat, dar nu in totalitate. Astronomic şi real, primăvara ţine de pe 21 martie până pe 22 iunie.
Adevărul e că in fiecare an iarna nu fuge până pe 1 martie, dimpotrivă, îţi face de cap in voia ei până pe 21 martie, ba chiar îşi mai arată rareori colţii şi după. Aceste zăpezi excepţionale de după echinocţiu sunt aşa-numitele zăpezi ale “babelor” şi-ale “mieilor”.
Din mai multe motive e bine sa inţelegem că primavara nu incepe pe 1 martie, ci pe 21; nu de alta, dar ne facem aşteptări inutile şi orice ninsoare care apare in luna martie ne va face sa credem ca s-a intors lumea pe dos.
Cultura tradiţională a creat in timp un cod de semne care prevesteau vremea, cod ce nu prea mai funcţionează astăzi. Aparent e ceva in neregulă. In realitate e firesc, fiindcă, sa dăm un exemplu, intervalul de timp cuprins intre 1 şi 16 martie inainte de reforma calendarului din 1919 corespunde astăzi cu intervalul de timp dintre 14 şi 29 martie. E şi normal ca acel cod sa nu mai funcţioneze astăzi fiindcă după reforma calendarului nimeni nu s-a gândit sa aducă la zi calendarul sarbătorilor populare şi sa reactualizeze şi acel cod de care am amintit. Sarbătorile au rămas ca dată pe rit vechi, cum se mai spune, şi, paradoxal, sunt studiate fără a se şti că ele nu corespund cu datele reale ale vremurilor in care trăim.
Toate ca toate, dar, cum am început cu marţişorul, sa ne intoarcem la el citând din monumentala lucrare a lui Simion Florea Marian “Sărbătorile la români”: “Scopul legării sau punerii mărţişorului la gâtul sau mâinile copiilor este ca copiii cărora li s-a pus şi-l poartă sa aibă noroc in decursul anului, sa fie deplini sanătoşi şi curaţi ca argintul cu venirea primăverii, şi peste vară sa nu-i apuce şi scuture frigurile.”
Dar nu-i aşa că e ciudat sa oferi un obiect cu scopul de a ţine noroc in decursul anului altcândva decât la inceputul anului?
Iar dacă noi ştim astăzi că femeile sunt in special beneficiarele mărţişorului (cu siguranţă datorită influenţei zilei de 8 martie), iar Simion Florea Marian aminteşte de copii, in timpuri mai indepărtate mărţişorul era oferit de toţi tuturor. Acelaşi autor aminteşte in lucrarea menţionată următoarele: “mărţişorul era mai demult un dar ce-l dau nu numai părinţii fiilor lor, ca in ziua de azi, ci un dar care şi-l trimiteau românii unul altuia la 1 martie.”
Iar asta o făceau ca un semn de inţelegere şi de bucurie că trăiesc împreună aceeaşi viaţă.

 

Alta opinie: Florile Dalbe flori de mar nu se refera la Primavara,ci,la inceputul lunii Undrea-1 decembrie in calendarul dacic-(21 noiembrie in calendarul gregorian)cand se puneau cateva crengute de merisor(mar) la incoltit intr-un vas pt flori,ca pana la Craciun(25 dec cal.gregorian)dar mai sigur pana la Solsitiul de Iarna(22 decembrie gregorian) SA INFLOREASCA.
Nu infloreste la toata lumea marul,ci doar la cei cu inima curata….obiceiul,culmea,se pastreaza si astazi!
Marele Sanctuar Circular din Gradistea de Munte ESTE ORIENTAT SPRE SOLSTITIUL DE IARNA……daca sunt "dubii" cu privire la numarul pietrelor si stalpilor din Marele Sanctuar,directia sa nu are nici un dubiu…se poate observa cu busola,eu am fost si am masurat si verificat,asadar nu vorbesc din carti.In traditia noastra Craciunul e cea mai mare sarbatoare,coincidenta cu schimbarea anului la 22 decembrie cum era la daci.Craciun vine de la Creatiune-Crearea Lumii…
in Ardeal,Bucovina si Ardeal sunetul "TZ" se pronunta "CI"…de ex. "potzi sa mergi" se zice "poci sa mergi"…asadar,Tz-iul din Creatziune se pronunta Creaciune…..doar Pastele crestin e mai important decat Craciunul…dar Pastele are doar 2000 de ani…..Pana la pastele crestin nu era nici o sarbatoare de calibrul Craciunului in perioada primaverii,dovada este lipsa in traditiile populare a ceva similar Craciunului.La daci,Craciunul simboliza Nasterea Lumii totodata cu schimbarea Anului,de aceea si Hristos s-a nascut tot de Craciun,ca sa Re-nasca Lumea distrusa de pacat de pana atunci…..

About Alex Imreh

http://www.aleximreh.ro http://www.facebook.com/alex.imreh 0742-669918
This entry was posted in Dacia. Bookmark the permalink.

One Response to De ce se spune sept/7-luna 9, oct/8-luna 10, noi/9-luna 11, dec/10-luna 12?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s