Pasajele Secrete ale Clujului


Citynews.ro a patruns in unul din tunelurile-legenda ale Clujului, cel de sub Liceul de Muzica “Sigismund Toduta”. Desi sunt prezentate de istorici ca simple legende, tunelurile subterane din Cluj exista. Pus fata in fata cu fotografiile facute de reporterii Mesagerului de Cluj in subteranul Liceului, istoricul Tudor Salagea de la Muzeul National de Istorie a Transilvaniei, acesta a recunoscut ca incaperile nu pot fi simple tuneluri de legatura intre beciurile cladirilor vechi, ci pot reprezenta cai de acces in afara vechii Cetati.
 
Citynews.ro va prezinta o harta a tunelurilor si adaposturilor subterane din Cluj, asa cum sunt ele descrise de specialistii istorici si din constructii.
Tunelul in care au patruns reporterii citynews.ro se afla chiar sub actualul Liceu de Muzica “Sigismund Toduta”, unde, potrivit istoricilor, in Evul Mediu functiona claustrul ordinului dominican, devenit ulterior al celui franciscan.
 
Sub o trapa aparent banala din PAL, chiar in fata secretariatului liceului, se ascunde intrarea in sistemul subteran de pasaje secrete folosite pana la sfarsitul secolului al XIX-lea. Accesul se poate face doar cu ajutorul unei scari, adancimea gropii fiind de peste trei metri. Odata ajunsi in subteran, constructia veche, specifica epocii, se poate ghici usor.
 
Pe partea dreapta a primei incaperi, dupa ce se trece de un hol foarte ingust, se ajunge intr-o incapere mai larga, asemanatoare unui sanctuar. Aceasta are aproximativ patru metri patrati si o inaltime de peste doi metri.
 
 
Aerul greu si umed da primele semne asupra faptului ca tunelul nu a mai fost folosit de mult. Rezonanta oricarei miscari este prima dovada ca acest tunel se intinde pe o suprafata mai insemnata. Pietre cazute pe jos, acoperite cu pamant si nisip fac anevoioasa avansarea pe coridorul stramt. Acesta se bifurca la un moment dat. La stanga zidurile pasajului sunt curbate usor in directia Bisericii Franciscane aflate la doar cativa pasi de liceu. Dupa cativa metri pasajul este prabusit, iar nisipul si pietrele cazute opresc trecerea.
 
 
La dreapta tunelul care pare a fi construit dupa un proiect bine pus la punct continua pe un traseu de peste 10 metri. Zidurile din lespezi de piatra masiva si tavanul din placi imense de calcar au asigurat trainicia acestui pasaj.
 
 
Dupa ce se parcurge acest segment in patru labe se ajunge intr-un alt coridor transversal.
Din start se observa inaltimea acestuia de peste doi metri si faptul ca este foarte ingust, dar si ca de-a lungul acestuia se afla din loc in loc bolte de piatra. Interesant este ca unul dintre peretii acestui coridor este construit mai recent, din ciment. Celalalt zid tradeaza din nou faptul ca acel coridor a functionat ca o cale de comunicare si iesire in caz de urgenta din incinta zidurilor cetatii.
 
 
Acesta este din blocuri de piatra masiva, putand fi observat modul de contructie stravechi. In acest coridor aerul devine si mai apasator creand o usoara stare de disconfort.
 
Fanta continua in partea dreapta, pe zidul vechi putandu-se observa cateva guri de aerisire astupate. Dupa depasirea mai multor bolte de piatra, unele putand fi trecute deasupra, altele doar pe sub, se ajunge in capatul coridorului.
 
Chiar inainte de capat se poate observa o trapa in tavan, care in prezent este acoperita cu un bloc de beton. In partea opusa a coridorului spatiul se ingusteaza, iar capatul prinde forma unei scari din caramida, care par sa dea in partea vestigiilor romane de pe strada Victor Deleu. In ceea ce priveste pozitionarea, coridorul se afla sub curtea interioara a liceului.
 
Istoricii nu au o explicatie clara
 
De-a lungul timpului multi istorici si arheologi au cautat fara succes intrari in acest sistem care s-a transformat, de-a lungul timpului, in unul din cele mai cunoscute mituri urbane ale Clujului.
 
Tunelul de sub Liceul de Muzica este, insa, o dovada solida a faptului ca in subteranul Clujului medieval nu existau doar pasaje de legatura intre pivnitele invecinate, ci adevarate tuneluri de refugiu in caz de asediu sau de comunicare intre cladirile principale. Istoricul Tudor Salagean spune ca este foarte posibil ca acest tunel sa faca legatura cu alte cladiri sau chiar sa fie unul de refugiu in afara zidurilor cetatii.
 
“In Clujul medieval existau foarte multe pasaje intre pivnitele caselor invecinate. Cu toate acestea tunelul de sub Liceul de Muzica nu are legatura cu pivnita cladirii. Este foarte posibil ca intre claustru (actualul liceu – n.red) si biserica dominicana, acum franciscana, sa fi existat un tunel secret. Pe partea cealalta e posibil sa fi iesit pe sub zidurile Cetatii si sa ajunga pana la canalul Morii. De asemenea in imediata vecinatate, in zona vestigiilor romane, existau pe atunci un spital si o manastire de maici. Nu exclud posibilitatea unor pasaje mai scurte, insa tuneluri mari prin care sa treci chiar calare nu au fost gasite pana acum”, a precizat Salagean.
 
Tuneluri de Hitchcock si din Biserica Franciscana
 
La fel ca multe alte biserici vechi clujene, Biserica Fanciscana din Piata Muzeului, are la subsol adevarate catacombe. Ascunsa sub o piesa de mobilier din interiorul bisericii, trapa care duce in subsol nu a mai fost ridicata de mult timp. Marturie stau panzele de paianjeni si aerul inchis si misterios demn de un film al lui Hitchcock.
 
Pe peretii celor trei incaperi subterane se observa din prima clipa placile mortuare ale nobililor si preotilor ingropati in criptele de aici. In ultima incapere, in spatele unei candele uitate de timp se zareste o zidarie vizibil mai noua decat restul camerei. Aceasta ar putea acoperi vechea intrare in tunelul prabusit de sub liceu. Istoricul clujean, Asztalos Lajos, considera, insa, ca un tunel intre claustru si biserica era inutil.
 
“Nu avea niciun rost sa sape un tunel intre manastire si biserica, de vreme ce era o usa, care exista si astazi, numai ca este inchisa”, a spus istoricul. Salagean spune insa ca nu este exclusa existenta unui astfel de tunel, specific Evului Mediu.
 
“Facea parte din cultura omului medieval acest mister, iar pasaje secrete erau peste tot. Era un fel de siguranta existenta lor. Aici faceau contrabanda, ascundeau marfa pentru care nu vroiau sa plateasca impozit”, a conchis Salagean.
 
Istoricii dau “din colt in colt”
 
Majoritatea istoricilor clujeni cad de acord in rezumarea acestor tuneluri la simple legende, nascocite de oameni. Desi multi spun ca tunelurile de mari dimensiuni care permite trecerea calului cu calaret sau chiar al trasurilor nu exista in Cluj, acestia recunosc ca pivnitele vechilor cladiri aveau legaturi si iesiri directe in strada.
 
“Era un obicei ca toate locuintele mai mari sa aibe pivnite sub cladire, iar sub trotuar era inca o incapere. Acea incapere avea iesire directa in strada astfel incat butoaiele de vin sa poata fi mai usor scoase sau introduse. Aceste pivnite erau folosite mai ales pentru vin care era consumat foarte mult in secolele trecute”, a explicat Radu Lupescu, profesor universitar la Universitatea Sapientia.
 
Asztalos intareste cele afirmate de Lupescu, spunand ca exista o intreaga breasla care se ocupa de transportul vinului. “Clujul era o regiune viticola si produceau foarte mult vin pe care il aduceau in butoaie in oras. Casele aveau iesire la strada din pivnita iar pe aici dadeau “patinatorii” drumul la butoaie printr-o rampa. Era o breasla intreaga de patinatori, care si-au primit numele de la rampa respectiva denumita pe atunci patina. Aceste iesiri au fost insa incet incet inchise si asfaltate dupa aceea”, a completat Asztalos.
 
Muzeul Farmaciei, legat de Melody?
 
Astfel de legaturi subterane par sa fi existat intre toate cladirile importante din centrul vechi al orasului. De exemplu intre hotel Melody si actualul Muzeu al Istoriei Farmaciei se presupune ca ar fi existat un tunel.
 
Intrarea in acesta este vizibila si astazi la subsolul muzeulul, dar este blocata de un zid de caramida. Tot de la Melody se spune ca ar pleca un tunel catre subsolul Bisericii Sf. Mihail, de altfel din subteranul bisericii pleaca un alt tunel catre subsolul casei in care s-a nascut principele Stefan Bocskai (azi Universitatea Sapientia – n.red.).
 
 
“S-au gasit mai multe intrari in pasaje, dar sunt blocate. De exemplu s-a gasit intrarea unui pasaj din Palatul Rhedey (cladirea de pe colt, din spatele monumentului Stalpi Impuscati – n.red.) spre Piata Unirii, si o alta intrare din Palatul Banffy (Muzeul de Arta – n.red.) spre Piata Unirii. Se mai spune ca ar fi un tunel de dimensiuni mai mari de la casa Rhedey si inspre Faget”, a spus Salagean.
 
Variantele istoricilor se contrazic uneori…
 
Vasile Lechintan, referent al Arhivelor Nationale spune ca aceste refugii ar fi putut aparea intre secolele XIV-XV. El adauga, insa, ca niciun document nu atesta existenta unor tuneluri de acest fel.
 
“Costurile unei astfel de constructii trebuiau sa apara in evidentele primariei, dar nu apare nimic. De asemenea tehnica necesara nu era disponibila la acea vreme”, a declarat Lechintan. Salagean spune, insa, ca acestea ar fi putut aparea in perioada imperiala.
“Tuneluri mari, care sa duca pe o distanta considerabila si in care sa incapa chiar si trasuri au fost construite in Transilvania de catre austrieci in perioada imperiala. Un astfel de exemplu este cetatea de la Alba Iulia, ce mai mare din Transilvania, sub care s-au descoperit foarte multe tuneluri mari. Acestea urmeaza sa fie reconditionate si redate publicului. La Cluj ar putea fi asa ceva pe Cetatuie, dar nu cred ca era o fortificatie chiar asa de importanta ca sa se faca o asemenea investitie. Argumentul ca pasajele subterane mici nu apar in evidentele oficiale nu este unul plauzibil, deoarece acestea erau de obicei secrete si erau realizate din bani privati”, a punctat Salagean.
 
Tuneluri vechi, adaposturi anti-aeriene noi
 
Cert este ca in timpul si dupa cel de-al doilea razboi mondial multe din legaturile dintre incaperile subterane au ajuns sa fie distruse, iar acestea au fost transformate in adaposturi anti aeriene. De exemplu in perioada comunista Clujul alaturi de alte localitati importante din tara a fost inclus intr-un proiiect de construire a cat mai multor adaposturi de apararea impotriva bombardamentelor. Florian Pop, fost inspector cu adapostirea pe regiunea Cluj este unul dintre cei care au fost insarcinati in perioada 59-61 cu construirea acestor buncare.
 
“La nivelul municipiului Cluj-Napoca exista zeci de astfel de adaposturi, mai ales in zona centrala, unde  pivnitele caselor au fost transformate. Cert este ca multe astfel de adaposturi erau construite dupa un model rusesc si trebuiau sa rescpecte mai multe standarde. De exemplu planseul de beton trebuia sa reziste la o sarcina de 5.000 de kilograme pe metru patrat. Multe adaposturi au cai de iesire aflate in afara perimetrului cladirii. Distanta dintre adapost si iesire trebuia sa fie de minim o treime  din inaltimea cladirii, pentru ca potrivit calculelor, daramaturile unei cladiri bombardate nu ajung mai departe de o treime din inaltimea acesteia”, a declarat Florian Pop.
 
Acesta a mai spus ca multe astfel de adaposturi erau chiar si sisteme proprii de filtrare a aerului. Conform Serviciului de Protectie Civila din cadrul Primariei Cluj-Napoca in adaposturile anti-aeriene ar incapea 16% din populatia orasului.
 
Potrivit lui Salagean s-a propus cartarea incaperilor subterane ale Clujului insa propunerea a fost abandonata deoarece foarte multe cladiri sunt proprietati private si ar insemna o munca foarte grea.
 
Tudor Ravoiu
Elza Almasi

 
 
 

About Alex Imreh

http://www.aleximreh.ro http://www.facebook.com/alex.imreh 0742-669918
This entry was posted in Romania. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s