Kymatica


The Documentary on Google Video 

Evoluţia este un termen care defineşte doar un singur organism, şi acesta este Sinele. Sinele este Universul, Sinele este Alfa şi Omega, Divinitatea şi Infinitul, şi este singurul lucru care evoluează, pentru că noi suntem parte integrantă a Sinelui. Nimic nu trece printr-un proces evoluţionist pe cont propriu sau fără a contribui direct la întreg. Deci, atunci când începi să crezi că există o elită care controlează tot, o mână care dirijează din spatele cortinei, ducând planeta spre distrugere, când te gândeşti că sfârşitul este aproape, Apocalipsa, Armageddonul, şi când te gândeşti că noi, ca specie, suntem condamnaţi, nu EI, ci TU eşti cel care face să se întâmple asta. Şi cu un motiv foarte întemeiat. Evoluezi. Încetează să mai dai vina pe oricine şi orice. Renunţă la panică pe care ţi-o provoacă tirania globală şi dezastrele naturale, şi fii atent. Pentru că lumea îţi spune ceva, îţi spune exact ce e în neregulă cu tine şi cum să repari asta. Nu căuta răspunsul prin străini, fă o introspecţie în tine însuţi, pentru că adevărul sălăşluieşte în conştiinţa umană. Toate religiile mari ale lumii au făcut referire în învăţăturile lor la îndrumarea interioară. Spiritul lui Cristos, Atman, Dumnezeul din sine.

CREATIA: Se crede că Pământul s-a format cu 4.6 miliarde de ani în urmă. În primii 150 milioane de ani, a început să se răcească şi să emane gaze din litosferă care au dus la crearea celei mai timpurii forme a atmosferei terestre. Înainte de crearea acestei atmosfere, radiaţiile ultraviolete emanate de Soare au dus la condiţii de nelocuit, dar pe măsură ce Pământul s-a răcit, apa s-a condensat în atmosferă şi oxigenul s-a acumulat, lăsând cale liberă substanţelor organice. Aceasta a dus la apariţia organismelor unicelulare şi, apoi, la apariţia vieţii. Şi în timp, lanţul evoluţiei a continuat. Astfel ajungem la o specie care pare să nu se integreze în mediu la fel de bine ca restul. Perioada de gestaţie de 9 luni a Omului Modern imită cele 3.8 miliarde de ani de evoluţie a vieţii de pe Pământ. Embrionul uman imită evoluţia tuturor speciilor. Când sperma şi ovulul se unesc, această nouă creaţie este un organism unicelular. În câteva ore, această unică celulă se divide şi se multiplică mai rapid decât în cazul oricărei alte specii. 4 săptămâni mai târziu, embrionului încep să-i apară branhii, specifice vieţii acvatice. După încă două săptămâni, dezvoltă plămâni şi o coadă tipică unei reptile. De acum înainte, se distinge forma unui mamifer, şi apoi, în continuare, forma de primată. Apoi îşi leapădă învelişul care este blana embrionică. Şi, în final, prezintă trăsăturile unui copil uman. Corpul omenesc este o comunitate de aproximativ 50 trilioane de celule. Tot ce face corpul, face şi celula. Celulele au atât sistem respirator cât şi pe cel expirator, se hrănesc, simt, gândesc şi comunică cu celelalte celule. Miliarde de celule alcătuiesc un singur organism numit ‘corpul uman’ şi miliarde de corpuri omeneşti alcătuiesc organismul pe care noi îl numim Pământ. Pământul are mai multe similarităţi cu anatomia umană decât vă puteţi imagina. Pământul are propriul generator electromagnetic, exact ca şi corpul uman. Cercetătorii au descoperit că un impuls direct de electricitate curge prin celulele perineuronale ce se găsesc aproape în jurul oricărui nerv din corp. Aceste căi se numesc meridiane energetice şi sunt folosite în acupunctură de cel puţin 2000 de ani. Datând cu şi mai mult timp în urmă, e noţiunea de ‘căi ale dragonului’ sau ‘aliniamente’ pe care au fost ridicate multe structuri megalitice şi monumente din piatră, marcând meridianele energetice ale Pământului. Aceste meridiane energetice sunt generate de frecvenţele de rezonanţă ale Pământului, numite ‘Undele Schumann’. Fiecare corp planetar are propria frecvenţă de rezonanţă care este determinată de circumferinţă şi diametru ca şi de viteza de rotaţie şi viteza de orbitare în jurul Soarelui. Frecvenţa de rezonanţă a Pământului începe la 7.83 Hz şi se încheie cu a 7-a armonică la 43.2 Hz în corelaţie cu cele 7 chakre. În fine, cea mai extraordinară descoperire cu privire la Pământul nostru, este faptul că are conştiinţă. O însuşire vizibilă a conştiinţei este un câmp energetic care guvernează naşterea organismelor. Morfogeneza este un termen ştiinţific pentru a explica acest ansamblu de ţesuturi, organe şi organisme întregi. Conştiinţa este forţa creatoare a întregului univers. I s-a dat o multitudine de nume, cum ar fi Dumnezeu, Yahweh, Krishna, Natura, Câmpul şi Divinitatea. Întregul univers este, de fapt, un organism unic, viu şi conştient, cu o absolută conştiinţă de sine. Motivul pentru care acest fapt ne poate părea greu de înţeles este acela că puterea de înţelegere ne este limitată de limbaj. Când auzim termenul “Organism Conştient”, avem tendinţa de a-l antropomorfoza conferindu-i însuşiri omeneşti. Trecem cu vederea în mod greşit de ceea ce este, cu adevărat, un organism. Definiţia pentru “Organism”, este aceea de ‘orice entitate vie, capabilă să reacţioneze la stimuli, ‘care se înmulţeşte, creşte, se dezvoltă,’ ‘şi îşi menţine diversele constante fiziologice ca un întreg stabil.’ Universul nostru face toate aceste lucruri. Conştiinţa universului nostru este responsabilă de forma şi de scopul pe care îl capătă toată materia. Frecvenţele de rezonanţă ale Pământului sunt un rezultat al formei sale. Aceste frecvenţe sunt responsabile de ritmurile biologice, cum ar fi ciclurile menstrual şi circadian, ca şi de tiparele emoţionale şi de comportament. Frecvenţele sunt preluate apoi de floră şi faună care sunt instrumente biologice ce răspund tiparelor undelor. Tiparele undelor rezonează în structura craniană a capului nostru şi converg în centrul creierului, acolo unde se găseşte glanda pineală. În multe culturi, se crede că glanda pineală este al treilea ochi, cel spiritual, responsabil cu intuiţia. Descartes a numit-o “Locul Sufletului” unde se întâlnesc mintea şi trupul. Fiecare celulă individuală din corpul nostru primeşte un impuls electromagnetic de la sistemul nostru nervos central. Ele primesc exact acelaşi impuls care a fost propagat în fiecare instrument biologic de pe Pământ. Încercări de a explica universul nostru conştient au fost făcute de religie, de ştiinţă şi de filozofie. Neglijarea naturii biologice a oricărui organism duce la boală. Separarea de natură, izgonirea din Rai, amestecarea limbilor, toate sunt simptome, dar nu ale unei Divinităţi sau Zeităţi biblice, ci ale conştiinţei de sine. Cea mai mare şi unică ameninţare pentru noi este pierderea Sinelui nostru, moartea propriei divinităţi. Pe măsură ce istoria ne pune la dispoziţie un ocean de informaţie, totuşi, abia, un strop de înţelepciune, trebuie să înţelegem cum ne-am pierdut identitatea de sine.

MITURI: În textele sacre şi scripturile antice lăsate de strămoşii noştri, găsim o legătură incredibilă între poveştile Creaţiei, Marele Potop, Războiul Zeilor, Mesia murind pentru păcatele omului, profeţii cu privire la Sfârşitul Lumii şi referinţe asemănătoare. Aceste corelaţii apar în miturile unor culturi care, prin supoziţie, n-au avut niciun contact una cu alta din cauza distanţei geografice şi a timpului. Un fir comun despre care aflăm că leagă toată mitologia îşi are rădăcinile în stele. Una dintre cele mai revelatoare istorisiri este bătălia zeilor în ceruri şi potopul care a urmat. În Biblie, Lucifer s-a opus Domnului şi a fost învins şi aruncat pe Pământ. În mitul creaţiei din Anuma Alish, găsim o istorisire similară despre Tiamat fiind învins de către Marduk şi aruncat în abisul Absu. Şi haosul, Tiamat, mama amândurora. Apele lui Apsu şi ale lui Tiamat au fost unite. Asta însemnând că apele învolburate ale lui Tiamat au fost, cumva, amestecate cu dulcile unde ale lui Absu. Absu era Zeul Abisului Sumero-Akadian de sub Pământ. Tiamat, cunoscut şi ca Lucifer, era cunoscut drept Şarpele sau dragonul şi a fost înfrânt de Marduk. Marduk era tatăl lui Nibo, sau Mercur, iar Mercur este acelaşi personaj mitologic ca şi Zoroastrul Mithra, Egipteanul Hermes Anubis, şi creştinul Christos. Oricum, cea mai recentă versiune despre Mercur este că ar fi Arhanghelul Mihail din Biblie, care l-a învins pe Lucifer şi l-a trimis în abisul Pământului, sau Iad. Această poveste are o importantă semnificaţie astrologică în Biblie şi în multe alte scripturi antice. Faptul conduce la un eveniment istoric înregistrat de mulţi cercetători cu privire la haosul cosmic şi potopul istoric. William Comyns Beaumont declară Potopul imortalizează coliziunea unei planete căzute, mai târziu numită Satana, fiind vorba, de fapt, de o cometă, cu pământul nostru. Gândiţi-vă la ce ni se relevă aici. El pretinde că o planetă, numită mai târziu Satana, a căzut pe Pământ declanşând potopul menţionat în Biblie şi în alte mituri. Lucifer sau Tiamat a fost o planetă, cunoscută culturilor antice ca Cea Sclipitoare, dragonul apelor sărate învolburate. Lumina Soarelui a iluminat apele de pe această planetă dându-le o strălucire care a rivalizat cu însăşi lumina Soarelui, acest fapt reprezentând rivalitatea lui Lucifer cu Dumnezeu, în acest caz, Dumnezeu fiind Soarele care susţine şi încălzeşte Pământul. Planeta Tiamat, sau Lucifer, a fost distrusă de un eveniment cataclismic care a aruncat planeta apelor în abisul Pământului. În cartea lui Enoch, se spune Şi iată, o stea căzu din cer. …şi când căzu pe Pământ, am văzut cum Pământul fu înghiţit de un imens abis. Mitul tribului Ute Indian afirmă Soarele fu sfărâmat într-o mie de fragmente, care au căzut pe Pământ şi au declanşat o conflagraţie generală. Atunci, TA-WATS a fugit din faţa distrugerii pe care el însuşi o provocase, dar în timp ce fugea, Pământul arzând îi devora picioarele, trupul, mâinile şi braţele… până ce, într-un final, umflaţi de căldură, ochii zeului au plesnit şi lacrimile s-au revărsat într-un potop ce a inundat tot Pământul stingând, astfel, focul. Acest mit seamănă cu traducerea din Anuma Alish făcută de Stephanie Dalley în cartea ei ‘Mit din Mesopotamia’, în care explică că ochii lui Tiamat au devenit izvorul fluviilor Tigru şi Eufrat. Aşa cum scrie în cartea Apocalipsei Şi era război în cer. Mihail şi îngerii lui au luptat împotriva dragonului, iar dragonul şi îngerii lui au ripostat. Marele dragon fu aruncat jos, acel şarpe antic numit ‘diavolul’, sau Satana, care duce toată lumea în ispită. Fu aruncat pe pământ. Mitologia romană a lui Oved redă povestea lui Phaeton, care se întâmplă să fie doar un alt nume dat planetei apei Lucifer, sau Tiamat. Această istorisire dezvăluie că Phaeton era unul din copiii Soarelui care şi-a dorit să fie el Soarele pentru o zi. Phaeton a încercat această postură şi, până la urmă, Jove, care este cunoscut şi sub numele de Marduk, l-a distrus pe Phaeton, trimiţându-l să se zdrobească în flăcări de Pământ şi să fie stins de un potop de apă imens al unui fluviu nemaivăzut înainte. Motivul comun pe care-l putem observa aici e cel al unei planete cu apă sărată, Marele Dragon, Lucifer, Tiamat, Phaeton care a fost învinsă şi a căzut pe Pământ iar acum sălăşluieşte în abis, cunoscut drept Iad, conturându-ne, astfel, în linii mari, povestea lui Lucifer care se revoltă împotriva lui Dumnezeu, este înfrânt şi izgonit să guverneze lumea de dincolo. După cum ştim, însă, o schiţă e doar stratul de suprafaţă al unei relatări. Sensul intrinsec, spiritul mitului presupune o înţelegere mai profundă a esenţei fiecărei planete. Nu doar a planetei ca şi corp fizic, ci a însăşi miezului conştiinţei acesteia, pentru că ştim acum că proporţiile şi viteza unei planete îi dă acesteia frecvenţa caracteristică ce guvernează tiparele ei biologice şi comportamentale. Aceste planete reflectă psihologia arhetipală a omului. În antichitate, probabil, că cel mai important domeniu de cercetare era studierea cerului. Corpurile galactice şi mişcările lor pe cer erau reprezentate simbolic în facultăţile interne ale conştiinţei umane, în toate organismele. Ştiinţa veche a explicat lumea fizică percepută doar prin cele 5 simţuri ale noastre. Numai în religiile ezoterice, misticism şi în fizica cuantică e de aşteptat să găsim încercări care să explice de ce gândurile şi emoţiile îşi găsesc locul în această lume perceptibilă prin simţuri. Înţelegem, de asemenea, că Umanitatea este o comuniune de celule ale organismului Pământului. Prin urmare, Pământul e un organism superior care ne modelează forma şi funcţiile. Acest organism superior şi toate celelalte corpuri planetare sunt guvernate de conştiinţă, aşa cum şi noi, indivizii umani, suntem. Astfel, credinţa Newtoniană potrivit căreia corpurile galactice nu sunt decât nişte forme fără viaţă, plutind în spaţiu, e ca şi cum ai pretinde, practic, că noi, oamenii, nu suntem altceva decât un amalgam de elemente în mişcare. Ştim că acest lucru nu e adevărat pentru că simţim, gândim, şi, în plus, vedem rezultatele conştiinţei noastre prin crearea a ceea ce noi numim Viaţă. Platon scria …această lume e, într-adevăr, o fiinţă vie dotată cu suflet şi inteligenţă, o singură entitate vizibilă vie integrând toate celelalte entităţi vii, care, prin natura lor, sunt interconectate. Ca urmare, cosmosul este o Creatură Vie unică care conţine toate creaturile ce trăiesc în ea. Iar într-un articol al ziarului Sufi, autorul scrie Lumea este o fiinţă spirituală vie. Acest lucru a fost înţeles de filozofii antici şi de alchimişti care se refereau la esenţa spirituală a lumii numind-o ‘Anima Mundi’, ‘Sufletul Lumii’. În scripturi, se spune că îngerii le ghidează oamenilor conştiinţa pentru acţiunile lor sau că zeii îşi exercită puterea asupra omului. Multe învăţături spirituale şi ştiinţifice din antichitate aveau credinţa că ierarhiile divine Îngeri, Arhangheli, până jos pe linie până la Heruvimi şi Serafimi, sunt ierarhiile psihicului uman. De aceea, trebuie să înţelegem că atunci când toate miturile antice şi sfintele scripturi vorbesc despre influenţa spirituală a unei fiinţe superioare, se referă la forţele arhetipale care ne sunt inerente, nu la o influenţă provenită dintr-o sursă exterioară. Din acest moment, începem să vedem relevanţa Astrologiei ca formă de ştiinţă antică şi care a reapărut în secolele 19 şi 20 sub numele de Psihologie. Însuşi Friedrich Nietzsche afirma ‘Câtă vreme veţi considera stelele ca ceva aflat deasupra voastră, încă veţi avea o cunoaştere trunchiată’. Aceasta este Astro-Psihologia, care cartografiază abilităţile interne ale psihicului. În vremurile pre-creştine, existau şcoli cunoscute astăzi ca ‘şcoli ezoterice’ sau ‘religii ezoterice’. Mesajele encodate în scripturi şi în arheologia antică au provenit de la adepţi ai ştiinţei spirituale. Intenţia era de a-i învăţa pe iniţiaţi sensul profund al acestor mituri. Ce a fost numit mai târziu Lucifer, Satana, sau Diavolul era reprezentantul Eului ce rivalizează cu Dumnezeu, reprezentantul Sinelui. Adevărata identitate este epicentrul întregii fiinţe a unei persoane. Este suma totală a tot ceea ce suntem. Falsul ego, pe de altă parte, este ideea şi conceptul pe care îl creăm în legătură cu noi înşine, în cursul vieţii noastre, ce exclude, tipic, orice însuşiri pe care nu vrem să le acceptăm despre noi înşine. În orice caz, Umanitatea a fost înzestrată cu libertatea de a alege, fie să asculte de adevărata identitate, fie să cadă pradă tentaţiei vanităţii şi a materialismului falsului ego. Acesta e însuşirea cea mai remarcabilă ce ne diferenţiază pe noi, ca oameni, de animale. Libertatea noastră de alegere. Alegerea de a ne urma planurile şi idealurile ori impulsurile noastre naturale. Alegerea de a sprijini natura sau de a o distruge. Această libertate de alegere împovărează credinţa întregului organism pe care-l numim ‘umanitate’. Cancerul debutează din cauza faptului că un grup de celule dintr-o comuniune nu mai comunică cu semnalul conştient al organismului. Aceste celule încep să crească necontrolat şi să se răspândească în celelalte arii ale organismului. Exact această boală este evidentă astăzi în lumea noastră. Cancerul ce a cuprins pământul nostru este dominaţia falsului nostru ego şi separarea noastră de natură. Per ansamblu, raportat la toţi oamenii, vanitatea duce la segregare şi concurenţă. Concurenţa duce la frică şi lăcomie. Lăcomia duce la înşelătorie şi imoralitate. Iar imoralitatea este terenul proprice bolilor sau declanşării de războaie pe Pământul nostru. Orice acţiune de ură şi generatoare de distrugere în lumea noastră începe cu ura de sine şi auto-distrugerea. Şi toate acestea încep cu prăbuşirea comunicării.

CUVANTUL: În natură, tot ce percepem cu ajutorul celor 5 simţuri e rezultatul a două principii fundamentale. Tot ce există ia naştere pe baza unei relaţii între vibraţie şi materie. Vibraţia este o forţă creatoare masculină, contracarată de materie, care este forţa receptivă feminină. Astfel începe principiul dualităţii. Vedem această dualitate în miturile şi filozofiile antice, totuşi, doar acele sisteme filozofice şi scripturi care au fost distorsionate şi cărora li s-a răpit sensul original au dat impresia că un pol e bun în vreme ce celălalt e diabolic. Înţelepţii, adepţii şi şamanii veritabili ne învaţă că amândouă sunt necesare şi că una n-ar putea exista fără cealaltă. Aceste două principii importante se întrepătrund pentru a forma toate lucrurile din univers. Aceasta este Kymatica. Chiar şi limba, Cuvântul, comunicarea între toate lucrurile din natură depind de acest principiu. Pete Petterson, în lucrarea sa Kymatica – Ştiinţa Viitorului afirmă …natura oferă exemple ale Kymaticii în toate. S-a descoperit că acest fenomen este una din forţele primare care îndrumă evoluţia biologică în drumul ei. Dan Winter a realizat un experiment pentru a dovedi că limbile antice ca ebraica sau sanskrita, atunci când sunt vorbite, creează o frecvenţă vibratorie ce modelează materia în tipare geometrice sacre. La o cercetare şi mai profundă, Ebraica, Sanskrita, Aramaica, Araba şi alte dialecte vechi au rădăcini şi mai vechi în indiscutabilul limbaj Galic şi, destul de posibil, o origine chiar mai veche. În “Ştiinţa Mantrei” de Swami Murugesu, acesta afirmă că atunci când o persoană incantează un anumit cuvânt în sanskrită în timp ce filmează o lumânare arzând, se schimbă atât intensitatea flăcării cât şi culoarea acesteia datorită frecvenţei emise de cuvântul rostit. S-a arătat că exact aceeaşi ştiinţă scade sau măreşte presiunea sanguină, aşa cum spune chiar el. Anumite sunete pot afecta sistemul nostru circulator sau nervos. Indiferent ce modificări produc aceste vibraţii, ele se extind asupra psihicului unei persoane precum şi asupra atmosferei înconjurătoare, cauzând căldură sau frig. Toate acestea pot fi cunoscute prin studiu şi demonstrate în practică. Această cunoaştere redescoperită a ştiinţei sunetului arată că sunetul înseamnă mai mult decât un simplu semnal vibratoriu. Sunetul nu doar interacţionează cu viaţa, dar o menţine şi o dezvoltă. Acţionează ca un cod de conduită al intenţiei conştiente între oameni, societăţi şi civilizaţii întregi. Însă, boala psihică pe care o îndurăm din cauza dominaţiei falsului nostru ego se reflectă în ansamblu. Ruptura noastră psihologică ne-a tăiat calea de a comunica corect cu eul nostru interior. Şi acesta este exact modul în care acţionează celulele canceroase în interiorul corpului. La nivel colectiv, am creat o barieră de limbaj între umanitate şi restul naturii, ce acţionează ca un cancer global. Consemnată de istorie, eficacitatea limbilor vechi a fost, cu brutalitate, dezrădăcinată. Traducerea alfanumerică din ebraică în engleză dovedeşte o totală schimbare a celor două limbi, conferind efectului kimatic rezultate nenaturale. Doctorul Lenon Orwell arată în lucrarea să despre ADN …o treime din cortexul senzorialo-motor al creierului e afectată limbii, cavităţii bucale, buzelor, limbajului. Cu alte cuvinte, frecvenţele orale propagate prin vorbă sau cântec exercită un control puternic asupra vieţii prin vibraţiile trasmise genelor ce influenţează starea de sănătate şi chiar evoluţia speciilor. S-a arătat că o degradare a limbajului, în acest caz, afectează biologia. Dacă ceva atât fundamental şi important că limbajul poate fi degradat şi devalorizat într-un asemenea grad, totuşi, niciodată pus la îndoială, ce altceva ne-ar putea scăpa din vedere? Gândeşte-te la un aspect al vieţii tale care dictează limitele libertăţii tale. Guvernul şi constrângerea prin lege, companiile farmaceutice şi de asigurări, taxele, autorizaţiile de construcţii, permisele de conducere şi multe altele. Există sute, dacă nu chiar mii de stipulaţii, regulamente şi limitări ale libertăţii noastre. Şi din cele pe care tocmai le-am menţionat, cât de multe au intrat în sfera cercetărilor tale ca să afli dacă ţi se aplică ţie sau nu? Haideţi să aruncăm o privire la formele legii pe care, actualmente, o acceptăm necondiţionat.

LEGEA: O concepţie greşită des întâlnită printre oameni este aceea că orice regulă sau normă care îi guvernează intră într-o unică categorie. ‘Legea’. Însă există multe alte forme ale legii cărora oamenii se conformează, fără să-şi dea seama că, pur şi simplu, nu li se aplică lor. Altă concepţie greşită e cea conform căreia constituţia unei naţiuni ne conferă drepturile. O constituţie nu are decât rolul de a lista drepturile pe care le avem deja. Ne naştem cu drepturi inalienabile, conferite nouă de Creatorul nostru. Ele nu ne sunt date de cineva, şi nici nu ne pot fi luate. Lucrul pe care îl poate face o persoană cu un drept al ei este să aleagă dacă şi-l exercită sau nu. Legea Amiralităţii Maritime e cea cunoscută ca legea apei. Locul ei a fost luat de dreptul civil şi se mai aplică doar celor care, voluntar, se obligă prin contract să o respecte. Definiţia Legii Amiralităţii ţine de domeniul dreptului internaţional privat şi reglementează relaţiile între persoane juridice care operează pe navele maritime. Să vedem cum şi de ce o lege care a dat naştere corporaţiilor guvernamentale, comerciale şi navale, şi-a impus normele şi asupra persoanleor fizice. Totul a fost făcut printr-o a formă a cuvântului ‘magie’. O simplă denaturare a limbii a făcut posibilă convingerea oamenilor din întreaga lume că aceste legi alternative li se aplică şi lor. Una dintre cele mai predominante credinţe în civilizaţia modernă e aceea potrivit căreia permisele de conducere, autorizaţiile, înmatriculările şi alte forme de documentaţie sunt obligatorii pentru a conduce vehicule motorizate, pentru a circula pe drumuri publice, pentru a construi structuri şi clădiri, punerea în practică a unor iniţiative private şi multe altele. Din păcate, aceste credinţe n-au la bază absolut nicio investigaţie şi sunt false. Această concepţie este perpetuată de Legea Amiralităţii Maritime. Această lege a fost, iniţial, creată pentru reglementarea regimului navelor, acostarea lor în porturi străine în vederea importului şi exportului de produse şi resurse. Reglementează domeniul afacerilor bancare şi comerciale, nu a celor civile. Când un produs este descărcat de pe o navă şi adus pe un teritoriu străin, acea ţară primeşte în custodie acel produs şi justifică acest lucru prin emiterea unei chitanţe de depozit. Acea chitanţă marchează data naşterii acelui produs în custodia ţării respective. Gândiţi-vă de ce se presupune că e obligatoriu să ai un certificat de naştere. Dicţionarul de termeni Bancari ‘Barran’ defineşte certificatul drept “un act ce instituie deţinerea unei proprietăţi.” Deci observăm că oricine are un certificat de naştere e definit ca “fiind deţinut”. Deţinut de către Cine? Oamenii sunt folosiţi drept garanţii în contractele Statelor Unite cu alte naţiuni deoarece acestea sunt falimentare. Statele Unite au declarat falimentul pe 9 martie 1933. În acel moment, Statele Unite au început să contracteze împrumuturi de la o corporaţie non-guvernamentală privată numită “Rezerva Federală”. Din cauza faptului că nu avea bani să returneze împrumuturile, Statele Unite au început să-şi folosească cetăţenii drept garanţie. Toate certificatele de naştere, respectiv de căsătorie, sunt, practic, chitanţe de depozit. Priviţi doar similarităţile dintre chitanţele de depozit şi certificatele de naştere. Ambele documente cuprind data eliberării, seria de identificare, numărul de înregistrare sau numărul de recepţie, o descriere a produsului, şi un informator autorizat care să înştiinţeze agenţia guvernamentală competentă. Cu toate aceste informaţii gata disponibile, majoritatea oamenilor nu conştientizează legătura lor cu Legea Amiralităţii Maritime. Acest lucru este posibil prin manipularea limbajului. Legea Amiralităţii schimbă sensul cuvântului “Persoană” dintr-o persoană fizică într-o corporaţie. Permisele de conducere, certificatele de înmatriculare, asigurările auto, autorizaţiile de construcţii, permisele de port-armă, permisele de muncă, actele de plată a impozitelor, certificatele de naştere şi de deces, amenzile de circulaţie, şi multe alte documente despre care odată se credeau că sunt absolut obligatorii se aplicau doar persoanelor, sau corporaţiilor. La semnarea unui asemenea document legal, indirect uzezi de drepturile tale constituţionale şi îţi cobori statusul la acela al unei corporaţii care este creată având acelaşi nume cu al tău. Singurul mod de a-ţi diferenţia numele real de numele corporaţiei este să observi că numele corporaţiei e scris în întregime cu majuscule. Acest fapt este cunoscut sub numele de ‘Capitis Diminutio Maxima’. Ai putea observă şi că permisul tău de conducere, certificatul de naştere, cardul bancar, cel de asigurare şi altele, folosesc exclusiv majuscule pentru a reprezenta legal corporaţia cu numele tău, nu pe tine. Corporaţia este cunoscută şi sub numele de persoană juridică, în timp ce tu, fiinţă umană, eşti cunoscută ca fiind persoană fizică. Această inducere în eroare merge şi mai departe când vine vorba de tribunalul la care suntem citaţi. Când vei intra în sala de judecată, vei observa că băncile destinate martorilor se afla în spatele unei bariere din lemn. Apărătorul trebuie să treacă de intrare, spre cealaltă parte a barierei, unde stau reclamantul şi judecătorul. Acest act simbolizează îmbarcarea pe vas. În acest moment, afacerea intră sub incidenţa Dreptului Maritim. Judecătorului, ce acţionează în calitate de căpitan sau bancher, îi revine responsabilitatea de a echilibra balanţa între cele două părţi. Acesta este motivul pentru care întotdeauna orice proces judiciar implică o valoare monetară. Căpitanul are, pur şi simplu, de-a face cu dispute bancare şi comerciale. Odată ce balanţa conturilor este plătită, cazul este închis. Pentru a scoate cazul tău de sub incidenţa legii amiralităţii în care drepturile nu îţi sunt apărate, trebuie să eviţi să fii de acord cu reprezentarea unei persoane juridice. Acest lucru îl faci afirmând că eşti persoană fizică. Nu ai un nume şi un prenume pentru că acestea implică un titlu corporaţionist. Într-o sală de tribunal, poţi cere ca tribunalul să ia notă judiciară de jurământul de intrare în serviciu a judecătorului. De regulă, orice judecător depune un jurământ de intrare în serviciu ca să poată judeca. De asemenea, trebuie să clarifici foarte exact curţii şi juraţilor că judecătorul acţionează în calitate de judecător, şi nu de bancher. Aminteşte-ţi că eşti o fiinţă naturală pe acest Pământ. Nu te guvernează nimic decât propria conştiinţă. Legile sunt create într-o societate. Societatea care a creat legile pe care le vedem puse în executare astăzi se numeşte societate de drept. Totuşi, cel mai atrăgător aspect al acestei întregi minciuni este faptul că noi nu suntem parte a societăţii de drept, aşa că legile lor nu ni se aplică nouă. Judecătorii, avocaţii, ofiţerii care pun în executare legea, toţi sunt parte a societăţii. În cadrul acelei societăţi, şi-au creat propriul limbaj, care este înşelător de similar cu engleza. Posedă nişte chestii mici numite acte şi norme statutorii care par a fi legi dar care se aplică, realmente, doar celor din cadrul societăţii lor. Asta înseamnă, practic, că toate normele privind încălcarea legilor de circulaţie, vârsta minimă admisă, totul, cu excepţia vătămării altei persoane sau a proprietăţii acesteia, nu se aplică, în realitate, persoanei fizice. Legile se aplică exclusiv celor din interiorul societăţii de drept. Jocul care se derulează este o iluzie. Poţi alege, pur şi simplu, să deschizi ochii şi să-ţi revendici libertatea cu care te-ai născut, nefiind încătuşat de nimic altceva decât de limitele imaginaţiei tale. Acestea sunt doar câteva exemple prin care te asiguri că drepturile tale sunt protejate. De departe, cea mai importantă linie de apărare împotriva acestei minciuni, este să fii la curent cu acest abuz asupra limbii vorbite şi să fii absolut conştient de felul în care îţi dezvolţi părerile şi ideile. În religie şi politică, părerile şi convingerile oamenilor sunt, în aproape toate cazurile, însuşite indirect şi fără vreo examinare, din partea autorităţilor care, nici chiar ele, nu au examinat chestiunile în cauză, preluându-le tot indirect de la alţi non-examinatori, ale căror opinii despre ele nici nu merită osteneala a fi menţionate. Pentru orice formă de alterare a limbajului există o reflecţie în oglindă a acesteia în microcosmosul psihicului. Şi problema pe care văd că o are astăzi umanitatea este aceea că nu mai ştim, cu adevărat, cine suntem noi înşine. Avem o slujbă de la 9 o casă, copiii, facturile, televizorul, preferinţele, şi treburile pe care le avem de rezolvat în fiecare zi, şi sfârşim prin a crede că asta suntem noi. Dar cine suntem noi, cei de după paravanul postului pe care-l ocupăm, de după paravanul statusului de “Mamă” sau “Tată” “Credincios” sau “Ateu”, “Republican” sau “Democrat” “Negru” sau “Alb”, “Bărbat” sau “Femeie”. Cine suntem noi? Cine suntem, în profunzimea sufletelor noastre? Nu ştim pentru că, de câte ori auzim un răspuns despre noi pe care nu vrem să-l acceptăm, îl negăm, îl dăm uitării, îl proiectăm asupra altcuiva şi îl judecăm pentru asta. Asta este represiunea, şi vedem ce ne poate face represiunea la nivel de individ. Dar oare ce ne-ar putea face la nivel colectiv, ca Umanitate? Ce se întâmplă când absolut toţi refuzăm să vedem cum suntem pe dinăuntru?”

PSIHICUL: Carl Jung a descoperit că există un inconştient colectiv la care sunt conectaţi toţi oamenii. Asta înseamnă că toţi oamenii, ca întreg, împărtăşesc o singură conştiinţă unul cu altul. Este un lucru evident în lume prin relatările şi simbolurile mitologice, prin studiul câmpurilor morfice şi cu ajutorul kinesiologiei. Această colectivitate este un exemplu global a minţii inconştiente a corpului uman, în care miliarde de celule au în comun acelaşi semnal. Acest parazit, numit “fals-ego” necesită un continuu flux de întreţinere pentru a supravieţui. Hrana, combustibilul şi orice altă formă de susţinere este energie. Conştiinţa umană este un câmp electromagnetic de energie. Când această energie latentă este utilizată, eliberează energie kinetică, folosită pentru alimentarea falsului-ego. Acest scenariu are loc de la cele mai mici organisme parazite până la un organism colectiv numit “Umanitate”. Un parazit va emite substanţe chimice care determină gazda să dorească ardent hrana de care parazitul are nevoie pentru a supravieţui. Câtă vreme gazda nu ştie, ea va continua să hrănească parazitul, înfometându-se pe ea însăşi. Într-un mod similar, Wilhelm Reich declara că societăţi întregi suferă de o psihoză produsă prin înfometarea impulsurilor noastre organice biologice. Acesta mai spune că reprimarea sexuală întăreşte autoritatea bisericii, care a trasat rădăcini foarte adânci în rândurile maselor exploatate prin intermediul neliniştii şi sentimentului de vinovăţie legat de sexualitate. Acest lucru generează timiditate în faţa autorităţii şi îi face pe copii dependenţi de părinţii lor având ca rezultat transformarea adulţilor în unelte servile autorităţii statale şi supuşi exploatării capitaliste. Paralizează abilităţile intelectuale critice ale maselor oprimate deoarece consumă cea mai mare parte a energiei biologice. În cele din urmă, paralizează dezvoltarea hotărâtă a forţelor creatoare şi face imposibilă realizarea tuturor aspiraţiilor de eliberare umană. În acest fel, sistemul economic dominant în care indivizii pot cu uşurinţă guverna mase întregi, este înrădăcinat în structurile psihicului celor exploataţi. Ceea ce Reich a vrut să arate în acest intens citat este faptul că, la nivel colectiv, suprimarea unei funcţii naturale, fie că e biologică, spirituală sau emoţională, va conduce la o reacţie anormală, la o boală fizică. Această suferinţă sau boală se reflectă în mase prin subconştientul colectiv, şi acţionează ca o epidemie. Umanitatea este chinuită de incapacitatea de a se elibera, ceea ce înseamnă că omul şi masele sunt lipsiţi de abilitatea de a se guverna pe ei înşişi la nivelul psihicului, iar acest lucru se manifestă în tot sistemul, prin existenţa guvernului şi a puterii religioase organizate, deschizând, în consecinţă, drumul spre tron, spre tronul nostru naţional şi individual, spre tot şi toate, şi lăsând să intre infamii conducători ai pământului, patriarhii civilizaţiei dictatura politică, socială, economică şi spirituală, tirania psihică. Această boală simplă din interiroul psihicului nostru, această lipsă de responsabilitate şi neglijare a libertăţii umane primare a lăsat loc oricărui tiran care a condus vreodată oamenii de pe planeta asta. Omenirea este prinsă în ciclul fricii, al apatiei şi al urii. Aceste instincte umane propulsează sisteme politice ierarhice şi birocratice, cele mai multe limitând adesea dreptul uman de bază, cel de căutare a fericirii. O societate a cărei fundaţie este frică, apatia şi ura instaurează un sistem care, esenţialmente, afectează fericirea individului. Reprimă dezvoltarea individului şi permanentizează un tipar comportamental ciclic de superioritate şi inferioritate, şi o societate stratificată fondată pe idealuri false. Dar aceşti tirani exploatatori care sunt demonizaţi de mase nu sunt diferiţi faţă de noi. De fapt, sunt una cu noi. În cartea “Profetul” de Kahlil Gibran, acesta declamă poetic ‘Consider că cei sfinţi şi cei drepţi nu se pot ridica peste cel superior care se găseşte în fiecare din voi. Deci, cei vicleni şi cei slabi nu pot cade mai jos decât cel mai de jos care se găseşte tot în voi. Fiecare dintre noi are puterea de a săvârşi cel mai îngrozitor păcat sau de a dovedi cel mai mişcător gest de compasiune fată de semenii noştri.’ Aceasta este definiţia a înseşi bolii psihicului şi sufletului uman, Pentru că nu ne războim contra cărnii şi a sângelui nostru, ci contra principatelor, contra puterilor, contra conducătorilor întunecimii acestei lumi, contra răutăţii spirituale de sus. Gândiţi-vă la orice autoritate pe care o credeţi a fi deasupra voastră. Familii regale, lideri de guverne, Naţiunile Unite, organizaţii financiare, corporaţii monopoliste şi moguli media. Toate sunt faţete ale falsului nostru ego. Ele sunt apariţia fizică a propriei noastre boli. Ele cer participarea noastră conştientă, energia noastră conştientă pentru a supravieţui. Pentru că fără colaborarea noastră, fără a le furniza sprijinul complicităţii noastre, mor de foame. Prin însăşi natura lor, depind de dorinţa noastră de a fi conduşi. Şi un simptom tipic bolii de care suferă astăzi umanitatea este continua noastră negare că am fi bolnavi.

REPRESIUNEA: Reprimăm cu consecvenţă acele însuşiri despre noi înşine pe care nu le acceptăm. De aceea ne este foarte greu să vedem falsul-ego şi multiplele sale manifestări aşa cum sunt acestea în realitate. O naţiune poate supravieţui nebunilor ei, şi chiar celor ambiţioşi. Dar nu poate supravieţui trădării venite din interior. Aceasta este însăşi natura falsului-ego. Acţionează ca o diversiune pentru a ne distrage atenţia de la libertatea pe care o avem cu adevărat. Pentru ca parazitul psihic să supravieţuiească, trebuie să ne furnizeze o substanţă ce ne va face să rămânem dependenţi de el. În acest caz, ceea ce-l susţine este energia noastră conştientă, şi pentru ca noi să hrănim parazitul, substanţa fricii sileşte umanitatea să tânjească după protecţie şi apărare. Funcţiile de supravieţuire ale corpului pot fi scindate în două funcţii, necesare oricărui organism să supravieţuiască. Să fie capabil să se dezvolte, să se întreţină, să aibă grijă de biologia lui, dar trebuie, de asemenea, să se şi poată apăra. Deci, dacă doar creşti, dar nu te poţi apăra pe tine însuţi, devii sursă de hrană pentru altceva. Supravieţuirea înseamnă un echilibru între dezvoltare şi apărare. De-a lungul istoriei civilizaţiei şi evoluţiei umane, recunoaştem faptul că firea noastră se află într-un stadiu de dezvoltare. Şi că apărarea noastră se presupune a fi utilizată doar ca să ne ajute într-un moment ameninţător. Nu poţi fi în cele două stadii în acelaşi timp. Semnificaţia este aceasta. Când avem nevoie de protecţie, hormonii stresului din corp închid vasele de sânge în viscere sau intestine care este partea responsabilă cu dezvoltarea. Problema este că dacă iei sânge din viscere şi îl muţi în braţe, rămâi fără niciun pic de sânge în viscere, asta însemnând dezvoltare zero. Însă eşti gata de luptă. Şi când lupta a luat sfârşit, sângele ţi se reîntoarce …în viscere, şi procesul dezvoltării reîncepe. Dar în lumea în care trăim astăzi, frică este prezentă 24 de ore din 7 zile. Ca urmare, avem o continuă scurgere a hormonului de stres în corp. Picură tot timpul, punându-ne în starea de a alerga, de a lupta sau de zbura În orice clipă… Suntem gata de drum… pentru că suntem în alertă. Ei bine, întrebarea care se pune este ce înseamnă această alocare de energie? Şi se spune că ne cheltuim cea mai mare parte din energia noastră pe protecţie. Nu putem supravieţui dacă suntem în stadiul de protecţie tot timpul. Şi dacă parazitul poate controla natura fricii, atunci poate crea frică între noi, împotriva căreia doar el ne poate apăra. O manifestare fizică recentă a acesteia vine de la Zbigniew Brzezinski, fost secretar de stat şi, în acelaşi timp, un susţinător al preşedintelui Barack Obama. În cartea lui, “Marea Tablă de Şah”, el afirmă Pe măsură ce America devine, din ce în ce mai mult, o societate multi-culturală, i-ar putea fi şi mai dificil să realizeze un consens al chestiunilor politice externe, exceptând cazul unei ameninţări externe directe, cu adevărat masivă şi percepută la scară largă. Până şi liderul Reichului şi al Partidului Nazist, Hermann Goring, rezumă perfect acest joc al cererii şi ofertei, când afirmă ‘Oamenii pot fi întotdeauna aduşi în situaţia de a cerşi de la liderii lor. Asta e uşor. Tot ce ai de făcut e să le spui că sunt atacaţi şi să-i acuzi pe pacificatori de lipsă de patriotism şi punerea ţării la pericol’. Funcţionează la fel în orice ţară. Şi funcţionează la fel şi în fiecare psihic individual. Amintiţi-vă doar că falsul ego are doar o singură dorinţă, să devină mai mare şi mai puternic decât conştiinţa de sine. Această boală ne face să credem că suntem separaţi de natură. De aceea asistăm la o asemenea creştere a dependenţei de tehnologie. De aceea asistăm la un atât de mic interes pentru pământ şi mediul înconjurător. Şi de aceea asistăm la bigotism, rasism, sexism, şi la orice altă formă de discriminare posibilă ce conduce la crimă, violenţă, războaie, şi, în cele din urmă, la distrugerea globală a organismului. Această nesfârşită stare de frică, de confuzie şi de segregare în care pare a trăi lumea noastră este simptomul falsului-ego ce creează o ameninţare falsă. Dacă oamenii îşi bazează identitatea pe identificarea cu autoritatea, libertatea produce anxietate. Atunci ei trebuie să-şi camufleze victima în ei înşişi, recurgând la violenţă împotriva celorlalţi.

SIMBOLURI: Majoritatea preşedinţilor Statelor Unite sunt înrudiţi între ei prin legături de sânge. Genealogia familiei Bush are legături de sânge cu un număr impresionant de foşti preşedinţi. George Washington, Millard Fillmore, Franklin Pierce, Abraham Lincoln, Ulysses Grant, Rutherford Hayes, James Garfield, Grover Cleveland, Theodore Roosevelt, William Taft, Calvin Coolidge, Herbert Hoover, Franklin Roosevelt, Richard Nixon şi Gerald Ford. Michael Tsarion indică în lucrarea lui că Bush este înrudit de aproape cu toţi monarhii europeni, fie că au venit sau nu la tron, şi se înrudeşte cu toţi membrii familiei regale britanice. Arborele genealogic al familiei Bush poate fi urmărit departe în timp, până în zorii sec. XV. Este descendent direct al lui Henry al III-lea şi al celei de-a 8-a surori a acestuia, Mary Tudor. Descinde, de asemenea, din Charles al II-lea al Angliei. Şi mai aflăm şi faptul că George W. Bush este descendent direct al lui Godfroi de Bouillon. Godfroi a fost primul rege al Ierusalimului după ce l-a recucerit din mâinile Sarazinilor, aceasta fiind titulatura celor ce îmbrăţişau religia Islamică în perioada Evului Mediu. Este interesant de observat că ocupaţia actuală de către U.S în Orientul Mijlociu a fost restabilită de aceeaşi familie. George Bush Senior în 1991, şi din nou de George Bush Junior în 2003. Aflăm apoi că George Bush J. este văr cu doi candidaţi opozanţi pentru preşedinţie – Al Gore şi John Kerry. Preşedintele democrat Barack Obama este şi el înrudit cu George W. Bush, ca şi cu Gerald Ford, Lyndon Johnson, Harry Truman, James Madison şi primul ministru britanic, Sir Winston Churchill. Aflat la polul opus a alegerilor prezidenţiale din 2008, John McCain descinde din Robert De Bruce, Regele William Întâiul al Scoţiei, şi, de asemenea, din Godfroi de Bouillon. Şi, probabil, una din cele mai interesante faţete ale relaţiilor de sânge este faptul că întreaga familie regală britanică descinde din profetul musulman Mohamed prin regii arabi din Sibyl. Această legătură de sânge a fost transmisă până la regii Portugaliei, Castiliei, şi, eventual, până la regele Edward IV. Este o poveste foarte, foarte diferită de ceea ce media ne serveşte zi de zi. Această idee a superiorităţii ereditare este totalmente demitizată de o autoritate în materie de ereditate aristocratică, şi anume ‘Ghidul Lui Burke’. Şi asta dovedeşte că există povestea reală, şi apoi există iluzia fabricată, faţada, ce este servită opiniei publice. Aceste legături de rudenie continuă la nesfârşit şi sunt pe deplin documentate prin intermediul literaturii, cum ar fi “Ghidul lui Burke” şi al altor cărţi de aceeaşi factură. Esenţa tuturor acestor lucruri este că nu avem de-a face doar cu aceiaşi oameni, ci şi cu aceleaşi intenţii ale acestor oameni care au deţinut poziţii înalte în monarhie, dinastie, aristocraţie şi democraţie, în trecut şi în prezent. Şi toţi sunt relaţionaţi de o legătură fizică sau simbolică. Această linie de sânge poartă în ea simbolul bolii noastre. Ca să-ţi formezi o imagine a ta mai mult sau mai puţin justă, trebuie doar să obţii o cunoaştere cuprinzătoare ale acestor faţete ale tale de care nu ştiai că există. Şi aceste faţete sunt uşor de remarcat pentru că ele se fac simţite ca simptome.

SIMPTOME: Simptomele suferinţei noastre psiho-spirituale sunt războaiele, atacurile teroriste, dezastrele artificiale sau cele provocate de om şi figurile liderilor. Atâta vreme cât oamenii rămân străini de pornirile lor intrinseci şi de natura lor interioară, vor eşua întotdeauna să recunoască de ce aceste evenimente se produc şi de ce aceste figuri se ridică în asemenea poziţii de putere. Motivul pentru care de mii de ani eşuăm să-i doborâm definitiv pe aceşti conducători arhetipali este faptul că, de mii de ani, luptăm contra efectelor unei boli, şi nu contra cauzelor acesteia. Pentru că în locul oricărui guvern corupt ce cade în urma unei revoluţii populare, de fiecare dată, alte două îi vor lua locul. Deoarece rădăcina unui guvern corupt nu există în individul ce conduce acel guvern. Există în psihicul fiecărui individ. Pentru că o gazdă ce nu ştie de existenţa parazitului mortal va face orice ca să evite acceptarea propriei incapacităţi de a fi liber. Oamenii vor face orice lucru, oricât de absurd ar fi, ca să evite confruntarea cu propriul suflet. Suntem atât de lipsiţi de sănătate spirituală în lumea asta, încât cei câţiva care, pur şi simplu, încetează a se mai raporta la ceilalţi şi încep a-şi înfrunta proprii demoni, sunt consideraţi nevrotici. Un articol scris în 195 că studiile au arătat că indivizii care au fost scoşi din mediul lor familial, social şi cultural, au devenit nevrotici. Acest fapt dovedeşte că în momentul în care acei indivizi n-au mai avut un obiect cu care să-şi identifice emoţiile lor întunecate, au început să vadă în ei înşişi acele lucruri pe care refuzaseră să le recunoască înainte, şi de care nu ştiau cum au apărut şi cum să le învingă. Înfruntarea propriului nostru eu este, efectiv, necunoscută în lumea noastră de azi. Din această cauză, indiferent de câte civilizaţii se ridică şi decad, conştiinţa noastră colectivă e cea care creează aparatul guvernamental, nu oamenii ca indivizi. Definiţia nebuniei, dupa Albert Einstein – cind cineva face acelaşi lucru în mod repetat, aşteptând rezultate diferite. Şi, după nenumărate încercări, te-ai putea aştepta ca oamenii să-şi dea seama că soluţia n-ar fi represaliile fizice. Totuşi, iată unde ne aflăm mii de ani mai târziu, cu tehnologie capabilă să cloneze ADN-ul, vehicule care pot sparge bariera sunetului şi explora profunzimile spaţiului, cu ştiinţa care poate birui aproape orice boală. În ciuda a toate astea, încă nu reuşim să remarcăm importanţa gândurilor şi a conştiinţei. Aceasta este însăşi definiţia nebuniei. Şi fiecare dintre noi este responsabil pentru această epidemie psihică. Pentru că noi ucidem mesagerul şi nu dăm nicio atenţie mesajului adus de acesta.

SINELE: În anii ’90 trei laureaţi ai premiului Nobel pentru medicină au întreprins cercetări avansate ce au revelat că funcţia de bază a ADN-ului nu stă în sinteza proteică, cum se credea în secolul trecut, ci în recepţia şi transmisia de energie electromagnetică. Mai puţin de 3% din funcţiile ADN-ului sunt implicate în producerea de proteine, şi mai mult de 90% actionează pe tărâmul comunicării bioacustice şi bioelectrice. Deci, de ce este important să cunoaştem că ADN-ul are funcţii în comunicarea bioelectrică? Institutul HEARTHMATH a descoperit că inima şi creierul poartă un continuu dialog dus-întors, fiecare influenţând funcţiile celuilalt. Deşi nu este bine cunoscut, inima trimite mult mai multă informaţie creierului decât trimite creierul inimii iar semnalele pe care inima le trimite creierului pot influenţa percepţia, procesele emoţionale şi funcţiile superioare de cunoaştere. De asemenea, inima generează cel mai puternic câmp electromagnetic ritmic din corp şi acest lucru poate fi, practic, măsurat în undele cerebrale ale oamenilor din jurul nostru. Suntem, literalmente, o expresie electromagnetică a funcţiei noastre de cunoaştere superioară. Comportamentul electromagnetismului este evident în toată lumea ca dualism. Toată materia are o încărcătură pozitivă şi negativă, ceea ce înseamnă că organismele sunt clădite pe această fundaţie. Homeostaza naturală a oricărui organism este un echilibru al ambilor poli. În plus, cercetarea în domeniul energeticii emoţionale arată că teritoriul inimii este o carieră de informaţii emoţionale şi un mediator de comunicare bio-electromagnetică, în interiorul şi în afara corpului. Cercetările arată faptul potrivit căruia câmpul inimii noastre se schimbă diferit pe măsură ce ne încearcă emoţii diferite. Acest lucru se înregistrează în creierele oamenilor din jurul nostru şi se pare că este capabil să influenţeze celule, apă şi ADN-ul studiat în vitro. Frica, substanţa chimică furnizată de un parazit colectiv creează un semnal bioelectric distinct emis de către gazdă. Acest semnal este difuzat în organismele din comunitatea noastră şi se va răspândi în tot organismul dacă nu este contracarat de o forţă contrară. Doctorul Fritz Allan Poe a descoperit că celulele corpului nostru comunică prin bio-fotoni, care sunt nişte particule mici de lumină ce sunt unităţi singulare ale unui câmp electromagnetic. Acest sistem de comunicare din corpul nostru există şi între oameni şi este cunoscut sub numele de rezonanţă morfică. Era cunoscut de şamani, înţelepţi şi adepţi ai antichităţii. Aceste învăţături erau ceva obişnuit în culturile preistorice. Nu printr-o pură întâmplare, exprimările artistice şi ritualurile erau piatra unghiulară a oricărei civilizaţii antice. Arta era utilizată ca metodă personală de exercitare a conţinutului spiritual al psihicului şi de introducere a lui în gândurile conştiente. Acest lucru era văzut, literalmente, ca terapie psihică. Ritualurile erau bazate pe datele astrologice. Aşa cum am aflat, studierea stelelor şi a planetelor reflectă propria noastră astro-psihologie. Şamanii desfăşurau ritualurile în funcţie de datele astrologice care se corelau cu un ritm circadian sau un ciclu psihologic. Aceste ritualuri îi făceau pe participanţi să conştientizeze propria conştiinţă de sine şi să prevină represiunea conţinutului psihologic. Câtă vreme oamenii îşi înfruntau demonii interiori şi îi acceptau ca fiind ai lor, nu îi mai proiectau, în mod colectiv, în lumea fizică. ‘Dacă scoţi la lumină ce e în interiorul tău, ceea ce scoţi la lumină te va salva. Dacă nu scoţi la lumină ce e în interiorul tău, ceea ce nu scoţi la lumină te va distruge’. Progenitura bolii noastre psihologie a început să crească cu repeziciune după o serie de catastrofe, forţând colectivul la o stare somatică de luptă sau de evadare. Acest lucru a avut drept consecinţă slăbirea imunităţii populaţiei prin introducerea unei stări de stres uriaş. Corpul nostru devine mult mai expus la boli dacă e supus stresului. În acest mod, Umanitatea s-a îmbolnăvit când întregi regiuni de pământ au fost înghiţite de ape. Asta a dezrădăcinat multe triburi, căpetenii şi civilizaţii din locurile lor de baştină iar practicile lor ritualice care erau folosite ca o conduită pentru binefacerea psihicului au fost lăsate în aşteptare, pentru a putea supravieţui catastrofelor şi căuta noi cămine. Şamanii s-au răspândit în multe arii noi ale lumii. Această informaţie a fost suprimată. Suntem făcuţi să credem că civilizaţiile avansate ca Egiptul antic sau Mayaşii din Mezoamerica au ajuns astfel fără a avea niciun fel de vestigii anterioare sau dovezi ale artefactelor de evoluţie intelectuală care i-au făcut să atingă progresul pe care l-au atins. Suntem făcuţi să credem că incredibilele lor cunoştinţe de matematică, astrologie, agricultură, economie, formă de guvernământ şi arhitectură au venit de nicăieri. Asta îi face pe mulţi cercetători din ziua de azi să înţeleagă că originile acestor civilizaţii au fost suprimate. Nu e deloc suprinzător să aflăm că forţa care a dirijat suprimarea acestor informaţii vine chiar de la linia de sânge a liderilor politici şi religioşi enumeraţi anterior. Acestea sunt câteva dintre cărţile importante ce au fost arse sau ascunse pentru textele importante din istoria noastră conţinute în ele. Totuşi, după toată această confiscare, există încă rămăşiţe ale existenţei vechilor civilizaţii în aproape orice ţară. Există dovezi fantastice de civilizaţii antice ce au vizitat America de Nord cu mult înainte de varianta oficială a colonizării europene. Barry Fell afirmă în cartea lui “America Înainte de Cristos” Există inscripţii antice descoperite în aproape toate părţile Statelor Unite, în Canada şi America Latină… scrise în diverse limbi europene şi mediteraneene, în alfabete datând de acum 2500 de ani. William Comynus Beaumont scria Civilizaţiile Toltec şi Maya nu şi-au avut niciodată originile în solul american ci au apărut acolo deplin-dezvoltate, cu o artă bine-definită şi cu un sistem hieroglific de scriere, care prezintă similarităţi cu cel egiptean. S-au descoperit mii de situri preistorice peste tot în New England şi în alte câteva state nordice, înfăţişând inscripţii, sculpturi şi movile de pământ ridicate de marinarii druizi şi care datează de prin anul 100 BC. Pentru a suprima această informaţie şi mai departe, nu era doar imperativ pentru descendenţi să ardă documentele scrise conţinând adevărata informaţie istorică, ci şi să şteargă urmele culturilor ce au derivat din aceşti şamani antici. Cel mai devastator genocid suferit vreodată a fost şi încă este anihilarea triburilor şamanice. Ne-am pierdut rădăcinile tradiţionale, şi nu ştim nimic despre ritualuri. Dansurile dragonului sau cele ale fantasmelor Indio-Americanilor nativi… Ce credeţi că făceau? Toţi şamanii din lume, când îşi desfăşurau ritualurile, făceau asta armonios, prin dansuri, pentru a întări sistemul imunitar al Pământului, dar au fost cu toţii ucişi. De aceea, în secolul al XVII-lea, exact în aceeaşi perioadă la care mă refer, s-a aplicat peste tot un plan stabilit, ca atunci când sunt întâlniţi indigeni, trebuie anihilaţi. Columb a fost trimis în expediţia lui împreună cu agenţii coroanei, pentru a distruge vieţile nativilor şi a le acapara resursele minerale. A trecut prin fiecare insulă din Caraibe, furând aurul şi luând cât mai mulţi sclavi posibil din nativul trib Tano. 5 milioane de nativi au fost ucişi în trei ani, potrivit lui Leah Trabich. În termen de 15 ani, tribul Arawak de 250.000 membri a fost complet exterminat. Înainte de contactul cu europenii, populaţia Statelor Unite depăşea 12 milioane. Patru secole mai târziu, ajunsese la 237.000 persoane, fiind redusă cu 95%.Din 1494 până în 1508, peste 3 milioane de oameni au murit în războaie, sclavie şi în mine. Cine din următoarele generaţii va crede asta? Eu însumi scriu că, în calitate de martor informat, îmi vine greu să cred… Ochii mei au asistat la aceste acte, atât de străine naturii omeneşti, încât tremur chiar şi acum când scriu’. Alt agent al descendenţei falsului-ego a fost Hernando Cortes care a decimat tribul Aztec şi l-a jefuit de resursele minerale. Acelaşi lucru l-a făcut şi Francisco Pizzaro, văr de-al doilea al lui Cortes, care a cucerit imperiul Incaş în Peru. Aceste atrocităţi se văd în Africa, Noua Zeelandă, Noua Guinee, Timorul de Est şi se văd încă şi astăzi în Canada. E vorba de o încercare deliberată de a arde orice semne de supravieţuire a lumii antice şi a istoriei noastre reale. În orice caz, e o greşeală naivă, să categorisim şi să învinuim pe oricine şi orice implicat în politică sau religie, pentru această suprimare a cunoaşterii. Însă e firesc ca oamenii să râvnească după înţelegerea spirituală când există atâtea legături lipsă fabricate şi denaturări în textele spirituale de astăzi. Şi din cauza acestui vid de înţelepciune spirituală, oamenii cinstiţi şi morali care, pur şi simplu, încearcă să înţeleagă locul lor în lumea asta, devin consumatorii principali de pe piaţă pentru cei care vor să le exploateze vulnerabilitatea, pentru a avea destulă putere ca să ne guverneze, de fapt, propriile vieţi. Să ne uităm spre mişcarea ‘New Age, de pildă, care e un alt soi de capcană în toate astea, în care oamenii ar putea pică, până la urmă. Se află în căutarea a ceva atât de rău încât iau toate aceste lucruri care ne sunt înmânate nouă, sau lor. Însă nu se bazează, realmente, pe niciun fel de înţelegere adevărată. E tot un fel de abordare dintr-o perspectivă religioasă. Oamenii sunt în căutarea a ceva nou, sunt în căutarea unui nou tip de spiritualitate ori vor să devină mai buni sau să schimbe ceva, dar această încercare a lor este sabotată. Şi ceea ce fac ei, de fapt, este să te atragă într-un alt soi de mentalitate de grup, sau o nouă religie, indiferent care ar fi aceasta şi oamenii tot nu se pot elibera ca să-şi urmeze propria călătorie sau propriul drum, care cred că este un lucru foarte important în toate astea. Fiecare dintre noi este o parte a unei personalităţi schizofrenice, dramatic divizată contra noastră. În era pre-creştină, au existat câteva culte cu o putere incredibilă. Cele mai remarcabile sunt Cultul Stelar, Solar, Saturnian, Lunar şi al Ciupercii. E simplu de văzut că adoratorii Domnului Lunar fac parte din cultul lunar. Adorarea Zeului Soarelui era reprezentativă pentru cultul Solar. Cultul Saturnian, format din Fenicieni şi Canaaniţi îl venerau pe zeul El, sau Ely. Exodul Evreilor din Egipt prezentat în Biblie arată că aceştia au intrat în Canaan şi au unificat cultul Lunar cu cel al lui Isis, cultul Solar al lui Ra şi cultul Saturnian al lui El, formând Isis-Ra-El, Israel. Vechea mitologie şi cult Israelite, adorarea lui Yahweh, legendele patriarhale, şederea în Egipt, şi altele, îşi au rădăcinile în religia ciupercii sacre, dezvoltată din fertilitatea fundamentală a filozofiei Orientului Apropiat antic. Miter Evreiesc, Turbanele Musulmane şi beretele militare sunt derivate ale simbolului cultului Ciupercii. Unul din primele şi cele mai proeminente a fost cultul Stellar. Şi deşi multe din aceste culte antice au fost create în scopuri şamanice şi erau legate de Pământ, unele au fost preluate, totuşi, cu intenţii diferite. Aşa cum v-aţi imagina, în orice instituţie a puterii culte mai mici s-au format în sânul celor principale pentru adorarea zeităţilor individuale. Cultul lui Mithras şi cultul lui Dionysos sunt două astfel de exemple. Boneta mitraica sau Frigiană se poate vedea şi astăzi pe simbolul efigiei libertăţii de pe bancnota de 1 dolar, pe însemnele militare ale multor ţări, pe reversul drapelului Paraguay-ului, pe sigiliul Senatului american, şi chiar în sărbătoarea cultului solar pe care noi o numim Crăciun. În cultul lui Dionysos, erau celebrate multe festivaluri, cum ar fi Marele Dionysia, celebrat la Atena cu ocazia echinocţiului de primăvară. Cel mai important eveniment al acestui festival era concursul Thaimela unde poeţii, muzicienii şi animatorii dădeau reprezentaţii într-un teatru în aer liber. Muzicienii nu trebuiau să plătească taxe, iar membrii breşei artistice nu trebuiau să ia parte la chestiunile militare. Cultul lui Dionysos rezistă şi astăzi, ca parte a industriei de divertisment. Biserica Creştină este o enciclopedie de culte preistorice. Vechiul Testament conţine povestea reunirii lor. Dinastiile de frunte ale acestor culte operează astăzi, în această lume, prin descendenţii lor şi sunt extrem de puternice. Aceste culte există încă în multe poziţii importante ale puterii din întreaga lume civilizată. Totuşi, cele mai importante funcţii ale acestor grupuri urmăresc să plăsmuiască consimţământul şi complicitatea oamenilor. Mintea conştientă este mintea creatoare, este cea care are imprimată în ea propria ta identitate, cea care gândeşte cu adevărat. Şi apoi există mintea subconştientă, în care nu există nicio entitate. Mintea subconştientă este echivalentă cu o casetă, înregistrează comportamente după care, la o simplă apăsare de buton, le redă ca un automat. E un lucru foarte convenabil pentru că asta înseamnă că nu suntem nevoiţi să reînvăţăm mereu. Odată ce ai învăţat un lucru, poţi face un model al acelui lucru. Problema este că modelele primare ale gândirii şi comportamentului care sunt programate în subconştient au venit de la profesorii noştri, în speţă de la părinţii noştri, familia şi comunitatea noastră. Aşa că cei mai mulţi oameni nici măcar nu înţeleg cât de uşor suntem influenţaţi de mediul în care trăim. Fiecare persoană cu care ne întâlnim, fiecare situaţie în parte cu care ne confruntăm, fiecare cuvânt spus la televizor, poate că nu pare prea influenţabil la nivelul conştientului, dar subconştientul tău este conceput tocmai pentru a permite oricărui semnal din mediu să te influenţeze, fără ca tu să ştii asta. Deci întrebarea este suntem conştiinţe vii sau vieţi inconştiente? Iar acum ştiinţa neurologică ne spune că în derularea vieţilor noastre, numai 5% din viaţa noastră este controlat de mintea conştientă, şi 95% din timp se află sub controlul subconştientului, cu ajutorul unor programe pe care alţi oameni le-au instalat acolo. Şi asta înseamnă că atunci când acele programe rulează, noi nu le vedem. Iar scepticii vor sta şi se vor întreba “Conştiinţă? Arhetipuri? Astrologie?” “Nu, nu, nu, noi creăm lucrurile cu mâinile, nu cu minţile noastre.” “Archetipurile nu sunt ceva palpabil, nu mă pot influenţa.” Însă când te gândeşti la faptul că suntem conştienţi” doar în măsura acelui mic procent al comportamentului nostru… Ce nu realizăm noi este faptul că ţări întregi, civilizaţii întregi care cred că sunt libere şi independente, dar care, inconştient, prea temătoare să fie libere şi independente, vor implora să fie guvernate, şi dacă nu vor putea face ele însele acest lucru, cine credeţi că, conştient sau inconştient, îşi va asuma această responsibilitate? De regulă, totul se sfârşeşte în mâinile acelei figuri arhetipale masculine puternice. Când ne gândim că suntem în pericol, nu alergăm în braţele mamei să ne răsfeţe. Vrem ca tatăl nostru să ne protejeze. Şi atunci, la momentul potrivit, alături de era fricii, această era a catastrofei, era acestui parazit, asistăm la dominaţia masculină. Una dintre conduitele de bază care ne determină să renunţăm la responsabilitatea şi la conştiinţa noastră, sunt banii. Sigur că nu vrem să admitem că dependenţa noastră de bani e ceva greşit pentrru că asta ar insinua că noi suntem vinovaţi pentru asta. Şi, Doamne fereşte, să ne asumăm responsabilitatea pentru vieţile noastre… Aşa că dăm vina pe bani. Aceasta este piatra unghiulară a unei întregi iluzii ridicate în jurul nostru de falsul-ego. Se spune că banii sunt sămânţa tuturor relelor. Totuşi, nu pot fi diabolici pentru că banii sunt doar un simbol. Simbolurile conţin doar credinţa spiritului privitorului. Asta înseamnă că simbolul banilor de hârtie evocă şi aduc la lumină intenţiile diabolice şi defectul inerent al falsului ego al nostru. Banii există doar pentru că noi îi acceptăm ca având valoare. Şi ca să ilustrăm şi mai departe incapacitatea noastră de a fi liberi, am cedat controlul banilor întemeiaţi pe credinţă noastră unei corporaţii private, în locul guvernului federal. Nicio lege nu prevede că trebuie să folosim bancnote federale ca monedă naţională. Noi alegem să facem asta pentru că ne temem de alternativă. Independenţa. Nimeni nu e mai înrobit fără speranţă decât cei care au credinţa falsă că sunt liberi. Dar nici măcar nu e vorba de bani, ci despre energie, pentru că banii sunt, pur şi simplu, acest lucru material care le permite la miliarde de oameni să tânjească doar după un lucru şi să-şi angajeze toata energia în slujba aceluiaşi lucru. Nu e vorba de Televizorul cu Plasmă, nici de Casa ori de Stilul de Viaţă, sau de Slujbă, ori de cel important de alături, ori de statutul social, lucrurile după care alergăm cu adevărat, pentru că ştim că suntem goi pe dinăuntru. Aceşti oameni simt tristeţe, şi singurătate, şi un vid la fel ca oricine altcineva şi vor să umple acel vid cu lucruri materiale pentru că sunt de părere că aşa se vor simţi mai bine. Sau vor să sedeze sentimentul de vid cu posesiuni materiale şi, deci, totul revină la acest sentiment de a trebui să punem toată dependenţa noastră într-o sursă externă, în ceva asupra căruia nu avem absolut niciun control. Ceea ce vedem acum, concurenţa asta dintre noi, faptul că ne distrugem unul pe celălalt, războaiele, competiţia pentru existenţă materială, devastând planeta şi făcând-o bucăţi ca să ne alegem cu o bucată din ea şi să putem spune că am câştigat partida, fiecare din aceste mişcări este distructivă nu doar pentru planetă, ci pentru civilizaţia umană, pentru că civilizaţia umană va înflori de pe urma colaborării şi va muri din cauza competiţiei. Şi dacă dăm la o parte aceste adevăruri, sfârşim prin a ne confrunta cu extincţia care ne aşteaptă. Vedeţi, toţi avem demoni, ca să-i numim aşa, toţi avem demonii noştri interiori dar să nu aşteptăm să vedem monştri demonici sau apariţii întunecate, dacă te gândeşti la tipul de demon pe care îl vezi la cinema. Însă demonii noştri sunt oamenii cu care venim în contact în viaţa noastră cotidiană, oamenii cu care ne certăm, oamenii pe care-i invidiem sau îi urâm, cei pe care, fizic său emoţional, îi rănim într-un anume mod, fel sau formă. Şi facem asta nu pentru că invidiem sau urâm anumite calităţi ale acestor oameni, cât pentru că urâm faptul că ei ne reamintesc de noi înşine. Ei sunt o reflecţie a însuşirilor pe care ne dorim mai mult să le avem, sau a unora pe care nu vrem să le avem deloc. Şi deci ce facem? Îndulcim această durere nu luptând împotriva propriilor noştri demoni, ci făcându-le rău oamenilor care ne amintesc de aceşti demoni, făcându-le rău oamenilor care ne reamintesc acele lucruri despre noi care nu ne plac. Şi când devenim frustraţi din cauza faptului că nu ne putem controla propriile emoţii, şi asta pentru că nu ştim cu adevărat ce ne afectează emoţiile, ne vărsăm frustrarea pe ceilalţi, pe absolut orice altceva care ne poate arăta sau poate acţiona ca un catalizator al urii noastre. Şi de aceea facem aceleaşi lucruri şi animalelor. Animalele sunt perfecte pentru a primi ura noastră pentru că ele nu se pot apăra. Acest fapt constituie un catalizator perfect pentru agresiunea interioară, confuzia, ura noastră. Pur şi simplu, nu simţim decât nevoia de a ne vărsa furia pe oricine este neajutorat. Doar imaginaţi-vă cât de inconştientă trebuie să fie o persoană cu privire la faptele lui sau ale ei încât să tortureze, să mutileze sau să brutalizeze orice fiinţă vie. Gândiţi-vă la lipsa de compasiune pe care trebuie să o ai faţă de viaţă, în general, ca să nu fii capabil să simţi nici măcar o fărâmă de simpatie faţă de întregi populaţii, ce să mai vorbim de indivizi sau de animale singure. Întregi populaţii de specii care sunt crescute tocmai cu scopul de a ne asigura nouă confortul. Dar vă spun eu ce este şi mai periculos de atât… Nu e vorba doar de oamenii care se dedau la aceste cruzimi, pentru că acest fapt a fost deja stabilit. Această formă de ură şi de cruzime a fost deja stabilită şi e cunoscută. Ceea ce mă îngrijorează cu adevărat este că oamenii care sunt împotriva faptelor inumane, oamenii care sunt împotriva cruzimii faţă de animale şi se cred îndreptăţiţi să gândească că este justificat să-i pedepsească sau chiar să le dorească răul acestor oameni, pentru că aceşti oameni sunt cei care ridică comportamentul crud inconştient la un nivel absolut nou de comportament, cel crud conştient care li se pare perfect acceptabil, pentru că simt că e datoria lor să aducă alţi oameni în faţa justiţiei, ca şi cum ei ar reprezenta un fel de autoritate de o anumită factură. Aceştia sunt oamenii cărora le va fi mult mai dificil să realizeze de ce simt atât de multă ură şi resentimente. Nu par să-şi dea seama că ceea ce fac ei nu e decât o altă formă al aceluiaşi tip de ură pe care vor să-l combată. Şi ca să nu ne înfruntăm demonii interiori, ce facem în mod consecvent? Când începem să realizăm, “Hei, stai o clipă, poate nu e bine să pedepsesc orice altă fiinţă vie”, atunci eul trebuie să inventeze o formă mult mai ascunsă de cruzime ca să ne atragă în manifestarea aceleiaşi forme de ură faţă de sine, aceleiaşi atitudini indignate, dar doar într-un alt fel de a o afişa şi faţă de alt grup de oameni. Însă goliciunea va regăsi din nou drumul înăuntru şi oamenii vor reîncepe întotdeauna să se simtă neliniştiţi, indiferent de câte ori vor da vina pe altă persoană sau pe alt grup. Avem nevoie de haos în vieţile noastre, tânjim după distrugere, implorăm catastrofa. Pentru că dacă nu avem aceste lucruri care să acţioneze ca o formă de exorcizare sau ca o forţă catalizatoare asupra noastră, începem să conştientizăm acele lucruri mai profunde din noi înşine şi exact asta nu vrem. Ne putem descurca cu războaiele, putem trata cu teroriştii, putem rezolva situaţia prăbuşirii pieţelor financiare şi cu colapsul economic, putem face faţă acestor lucruri. Însă odată ce vom începe să observăm haosul din noi înşine, de acest lucru ne temem cel mai mult. Aş pune în balanţă 1 milion de zile de 11 Septembrie cu un singur moment de introspecţie adevărată a urii noastre de sine. Practic, ne distrugem pe noi înşine prin violenţă travestită în dragoste. Există multă durere în viaţă şi, poate, singura durere care poate fi evitată este durerea provocată de încercarea de a evita durerea. Şi, ştiţi, cel mai interesant aspect în toate astea este că ne lovim de astfel de lucruri în fiecare zi. Fiecare zi în parte pe care, fie o întâmplinăm cu braţele deschise, fie o respingem cu violenţă, cea mai interesantă parte nu atât ceea ce acceptăm sau respingem, cât ceea ce este înăuntrul fiecăruia dintre noi care ne face să ne simţim constrânşi de un anumit lucru sau respinşi de un altul. Există acest comportament dualist fundamental între forţă musculară şi slăbiciune, între atracţie şi respingere, şi ce este interesant este atunci când realizezi faptul potrivit căruia conştiinţa, această esenţă intangibilă ce animează toată materia în ceea ce vedem în jurul nostru ca fiind viaţa, exact acolo vei găsi originea acestui comportament dualist. Exemple de astfel de dualităţi sunt inspiraţia şi expiraţia lui Brahma, contracţia şi expansiunea lui Arman şi Lucifer într-un decor antropozofic. Proprietăţile active şi pasive ale Electricităţii, Masculinul şi Femininul, Yin şi Yang, Existenţa şi Nimicul. Toate acestea sunt modalităţi de a explica acelaşi proces comportamental care începe cu conştientizarea, începe cu conştiinţa. Şi dacă scăpaţi de toate imaginile şi conceptele din minţile noastre, dacă înlăturaţi aceste enunţuri din mintea voastră, şi doar încercaţi să simţiţi diferenţa dintre cele două polarităţi, veţi începe să observaţi că toate scenariile şi posibilităţile diferite care sunt puse în scenă în lume, toate au apărut din această origine comună. Milioane de oameni îţi vor spune de ce biblia se presupune că e considerată a fi cuvântul Domnului şi că ar trebui să-i urmezi preceptele literă cu literă. În acelaşi timp, însă, alt milion de oameni îţi vor spune că este o formă de control mental şi să nu crezi nimic din ce se spune în ea. Toţi îţi vor spune “Ai grijă cu asta”, sau “Fereşte-te de alta” “Asta e informaţie bună”, “Asta e informaţie rea”… Şi trebuie doar să mă întreb cine îl face pe cineva o autoritate în domeniu ca să afirme despre ceva că e adevărat sau fals? Şi de ce negaţi sau acceptaţi ceva pentru că vă spune altcineva să faceţi aşa? De ce nu luaţi o decizie pe cont propriu? Informaţia e doar informaţie. Nu există noţiuni de genul “informaţie rea”. Important este ce faci cu acea informaţie. Eu spun să consideraţi fiecare informaţie ca fiind Biblia voastră. Primiţi orice informaţie, orice persoană, orice eveniment, scenariu sau situaţie cu mintea deschisă şi corectă. Pentru că e responsabilitatea ta să răspunzi la asta în modul ales de tine. Nu urma părerile turmei, nu urma o convenţie. E responsabilitatea ta. Şi aici e punctul în care, indiferent de câţi oameni îţi spun că procedezi bine sau greşeşti, nu depinzi de aprobarea lor. Dacă, cel puţin, ne punem la îndoială propriile acţiuni, dacă ne punem la îndoială propriile noastre procese de gândire şi, în fiecare zi, adoptăm o decizie în deplină cunoştinţă de cauză cu ceea ce simţim că e bine, asta cred eu că înseamnă Divinitatea. Acesta este şamanismul adevărat. Şi asta, pentru mine, înseamnă să simţi că trăieşti cu adevărat. În acest univers cu o conştiinţă vie, nu există legi ale naturii, doar obiceiuri. Nu există nimic în afara universului care să impună o lege asupra lui. Iluzia unei legi fixe a naturii e doar rezultatul faptului că nu e nevoie ca acel obicei să fie încălcat. Când este nevoie că obiceiurile să fie încălcate, pentru a se asigura supravieţuirea organismului, vedem acest eveniment în natură şi îl numim Evoluţie. Mintea colectivă modelează evoluţia noastră. Şi o renumită exemplificare a acestui fapt este experimentul făcut de John Karat în 1988. Echipa lui a introdus celule intolerante la lactoză într-un mediu în care aveau ca sursă de hrană doar lactoză. Potrivit unei “Legi” a naturii, fiecare dintre aceste celule intolerante la lactoză ar fi murit. Dar, în mod surprinzător, toate au supravieţuit. Fiecare dintre ele a înţeles problema cu care se confruntă, şi au înlocuit enzima deficientă în lactoză cu una funcţională care să utilizeze lactoză drept hrană. Dacă o celulă are abilitatea de a decide cum şi când să evolueze pentru a evita extincţia, atunci orice de pe lumea asta poate face acest lucru. Credinţa existentă este aceea că un trup uman este o maşină biochimică controlată de gene. Şi, în consecinţă, comportamentul, emoţiile, şi trăsăturile anatomiei noastre, sănătăţii noastre, vieţilor noastre sunt controlate de gene asupra cărora noi nu avem control. Şi iată ce îi învăţăm pe oameni “Eşti o victimă, genele îţi controlează viaţa, nu le-ai ales tu, nu le poţi schimba tu, genele cu care te-ai ales programează ce se va întâmpla cu tine.” Experimentele mele pe celulele stem, pe care le-am început în 1967 constau în faptul că izolăm o celulă stem, o puneam într-un recipient şi aceasta se dividea la fiecare 10 ore. Aşa că am luat toate celulele, le-am separat în 3 grupuri şi le-am pus în trei recipiente. Apoi am schimbat mediul de creştere, constituenţii mediului în fiecare din cele trei recipiente. Într-unul din recipiente, celulele au dat naştere unui os, în cel de-al doilea, au dat naştere unui muşchi, iar în cel de-al treilea, au dat naştere la celule grase. Ce a controlat soarta unei celule? Şi primul lucru pe care-l spui este “Stai puţin, toate erau identice genetic când au fost puse în recipient.” Deci, evident, genele nu au impus niciun control pentru că toate au aceleaşi gene. Cel care a făcut diferenţa a fost mediul. Şi, dintr-o dată, în cariera mea, am spus “Oh, Doamne!” Iată-mă aici, după ce am studiat că genele controlează viaţa, iar celulele îmi spun că genele reacţionează în faţa vieţii. Şi dacă poţi controla reacţia, poţi controla viaţa. Este vorba despre cum citeşti mediul, despre cum mintea ta percepe mediul, şi dacă înţelegi asta, atunci ai putea adopta cea mai extraordinară expresie de pe planeta asta, să fii plin de viaţă şi să ai o sănătate de fier, aşa ai riposta lumii. În faţa colapsului financiar din toată lumea, în faţa războaielor politice şi religioase dezlănţuite la nesfârşit şi cu un sentiment din ce în ce mai acut de a te simţi pierdut şi golit de sens, o mare cantitate de energie este împinsă la suprafaţa minţii colective. Evoluţia nu are loc gradual, se produce repetat şi convulsiv şi datorită unei extraordinare nevoi a organismului de a supravieţui. Noi ne aflăm acum într-un moment al istoriei în care va trebui să alegem. Vom alege dacă rămânem suverani sau rămânem dependenţi. Vom alege să ne înfruntăm adevăratul nostru eu sau să continuăm lupta cu o fantomă. Să ne însănătoşim sau să permitem acestei boli să se acutizeze. Să Trăim…sau să Murim. ALEGEREA E A VOASTRĂ. http://www.lukasig.com

About Alex Imreh

http://www.aleximreh.ro http://www.facebook.com/alex.imreh 0742-669918
This entry was posted in Globalism Neoliberal. Bookmark the permalink.

2 Responses to Kymatica

  1. Pingback: Româna, limba Vechii Europe? | Editura Solif – Dr. Lucian Iosif Cueşdean

  2. suveranul says:

    http://www.suveranitate.wordpress.com de asemenea te astept pe y messenger sa discutam despre aceasta situatie. Suntem cativa care vedem marea iluzie si am dorii sa trezim cati mai multi posibil. Doamne ajuta

    nickul de mess pepikul

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s