Signs Out of Time – Povestea arheologului Marija Gimbutas


gimbutas-filmcoverA face portretul vietii si lucrărilor unuia din cei mai prolifici arheologi ai secolului al XX-lea este o initiativă curajoasă. A-l comprima într-un documentar de o oră pare aproape imposibil.

Reusita acestei initiative este tributară întelegerii si talentului filmografic ale producătorilor Donna Read si Starhawk. La un deceniu după colaborarea lor în scopul realizării trilogiei „Goddess and Spirituality” („Zeită si spiritualitate”), cei doi si-au concertat eforturile pentru a ne prezenta acest film biografic despre unul dintre adevăratii profeti ai trecutului nostru ascuns.

O prejudecată care durează de mult timp si care predomină în studiile istorice sustine că civilizatia si limbajul scris au apărut simultan, în Orientul Mijlociu antic, în plină efervescentă a formării imperiilor. Multe dintre cele mai vechi scrieri existente la ora actuală relatează isprăvile de război ale regilor cuceritori.

Stânga: figurină din marmură, din insulele Ciclade, de pe coasta Greciei, circa 2800 î.H. Gimbutas se referă la faţa plată numind-o „mască”. Unele figurine mai poartă încă urme usoare de culoare.

Gimbutas a contrazis această optică, arătând trei lucruri:

–          în primul rând, faptul că asezările urbane neolitice erau cu mult anterioare „primelor orase” promovate de teoria traditională patriarhală;

–          în al doilea rând, faptul că cel putin unele din aceste asezări nu aveau ziduri de apărare, nu organizau funeralii militare si nu aveau obiecte de artă care să rememoreze acte de război;

–          în al treilea rând, faptul că modelele decorative artistice ale acestor culturi ar putea constitui, de fapt, un sistem sofisticat de simboluri, al cărui scop era acela de a  înregistra si transmite valori si idei.

Biografie si teze: Filmul Signs out of Times” face o trecere în revistă a vietii si carierei universitare de început ale Marijei Gimbutas, în care ariile de interes ale cercetătoarei erau o îmbinare de folclor si o profundă cunoastere a limbilor europene. Această combinatie de competente i-a deschis niste zone de perspectivă care au rămas închise cercetătorilor a căror formatie culturală era axată pe modelul clasic si ale căror limbi „standard” erau greaca sau latina.

Pe fundalul derulării vietii ei, filmul se apleacă asupra teoriilor emise de Gimbutas, referitoare la limba si simbolismul Vechii Europe. Ipotezele ei par uneori „trase de păr”, ca, de pildă, atunci când afirmă că două spirale sunt, de fapt, serpi care se încolăcesc, formând doi ochi divini [*vezi imaginea de mai jos]. Însă odată ce suntem pusi în fata zecilor sau sutelor de piese asemănătoare pe care le-a studiat Gimbutas – unele naturaliste, altele abstracte – simbolismul comun tuturor devine limpede.

Dreapta: abdomenul si fesele proeminente ale figurinelor Vechii Europe erau interpretate de Gimbutas ca fiind simboluri ale unei fertilităti accentuate. La această piesă datând din 21000 î.H., descoperită în Haute Garonne, Franta, abdomenul, sânii si fesele devin un ciorchine de „ouă”.

De la această descoperire si părerea că aceste simboluri formează un sistem de mare diversitate, continând semnificatii intercalate, care pot transmite idei si traditii complexe este un salt considerabil si multi cercetători i-au respins teoriile Marijei Gimbutas. Chiar si unii din admiratorii ei consideră că vederile ei sunt „depăsite”, neavând altceva decât „puterea sugestiei”.

Cu toate acestea, în ultimii ani ai vietii lui, marele arheolog si istoric vizionar Joseph Campbell făcea des referire la Marija Gimbutas, regretând faptul că cercetările ei privitoare la culturile neolitice europene nu fuseseră în circulatie în anii ‘60, când scrisese „The Masks of God” („Măstile lui Dumnezeu”). Pentru că, în acest caz, si-ar fi „revizuit tot” ce scrisese. Campbell compara importanta muncii Marijei cu descifrarea, de către Champollion, a hieroglifelor egiptene. „Marija Gimbutas ne-a oferit o veritabilă «piatră de la Rosetta» de o mare valoare euristică pentru viitoarea activitate din domeniul hermeneuticii arheologice si antropologice”.

Rescrierea trecutului: La fel de controversate au fost si teoriile Marijei Gimbutas referitoare la o epocă „preistorică” a Zeitei, în care societăti matriarhale au construit culturi, si-au dezvoltat un limbaj simbolic si o paletă întreagă de arte decorative si au trăit timp de secole în orase neapărate si nemilitarizate.

Opiniile Marijei Gimbutas pun la grea încercare teza hobbesiană – conform căreia „omul primitiv” era o fiintă abrutizată, violentă, hrăpăreată si care nu era în stare să trăiască în societate decât sub pumnul unui tiran – si, odată cu ea, structurile politice moderne, care pornesc, încă, de la presupunerea că oamenii sunt prin natura lor viciosi si distructivi si trebuie tinuti sub control printr-o guvernare si o structură socială puternice.

În cartea sa, „The Chalice and the Blade”, Riane Eisler a dus aceste teorii si mai departe, postulând o adevărată epocă de aur a feminismului, înaintea perioadei pe care o cunoastem, de regulă, ca fiind istoria scrisă. Un moment important în „Signs Out of Time” este, de altfel, un interviu pe care Eisler i l-a luat Marijei Gimbutas, care a decedat înaintea realizării filmului.

Arheologie computerizată: A încerca să acoperi vasta bogătie a gândirii Marijei Gimbutas într-o oră este imposibil. Filmul face, însă, uz, cu succes, de grafica de calculator pentru a-i ilustra teoriile. Imaginile vorbesc, într-adevăr, mai mult decât o mie de cuvinte, iar capacitatea filmografică de a transforma si scoate în evidentă grafica este folosită foarte eficient.

Poate că cel mai mare compliment pe care i l-as putea aduce filmului este faptul că după ce l-am văzut, m-am dus si am cumpărat cartea Marijei Gimbutas, „The Language of the Goddess” („Limbajul Zeitei”), ilustrată cu sute de schite si fotografii realizate în urma săpăturilor arheologice pe care le-a efectuat. Pe fundalul bogătiei de imagini care umplu această carte, teoriile Marijei Gimbutas prind viată, iar limbajul Vechii Europe prinde contur chiar înaintea ochilor nostri. Stânga: Gimbutas a interpretat aceste două figurine din România, datate în jurul mileniului 5 î.H., ca fiind două zeităti – una masculină si una feminină. Cuplul bărbat-femeie, realizate, după toate aparentele, de acelasi artist, este neobisnuit în ansamblul descoperirilor arheologice din Vechea Europă. Că vom descifra sau nu, vreodată, acest limbaj, asa cum am făcut cu hieroglifele egiptene sau scrierea sumeriană, rămâne o întrebare deschisă. Ceea ce a reusit, însă, Marija Gimbutas a fost să convingă cel putin o parte din cercetători si cititori că un asemenea limbaj a existat, într-adevăr si că merită studiat cu toată atentia.

Până la urmă, filmul este frustrant de scurt; prea scurt. Pe măsură ce mă uitam la numărătoarea inversă a contorului VCR, ceva, parcă, mă îndemna să caut mai multe imagini, mai multe idei. Si, mai ales, viziunea Marijei Gimbutas, a unei lumi în care valorile de prim rang erau pacea, dreptatea si armonia. Dacă această lume a existat vreodată, ea poate fi revendicată.

Paralele cu teoriile Marijei Gimbutas: În prefata cărtii „Language and the Goddess”, Marija Gimbutas scrie:

„Acum vreo douăzeci de ani, când am început prima oară să-mi pun întrebări despre întelesul semnelor si modelelor care apăreau în mod repetat pe obiectele de cult si pe piesele de olărit din Europa perioadei neolitice, m-a frapat faptul că erau niste bucăti dintr-un mozaic – din care lipseau două treimi. Pe măsură ce munceam pentru a-l completa, au iesit la iveală temele principale ale ideologiei Vechii Europe, mai ales prin analiza simbolurilor si imaginilor si pe măsură ce le descopeream ordinea intrinsecă. Ele reprezintă gramatica si sintaxa unui tip de metalimbaj prin care este transmisă o întreagă constelatie de semnificatii. Ele ne dezvăluie optica fundamentală asupra lumii a culturii Europei Vechi.

Simbolurile sunt rareori abstracte în sensul adevărat al cuvântului. Legătura lor cu natura rămâne si trebuie descoperită prin studierea contextelor si prin asociere. În acest fel, putem spera să descifrăm gândirea mitică – gândire care este ratiunea de-a fi a acestei arte si forma ei.”

Teoriile Marijei Gimbutas referitoare la semnificatia contextuală – potrivit cărora întelesul oricărui simbol poate fi perceput numai prin raport cu alte simboluri si, în final, cu contextul în care au fost folosite simbolurile – a găsit ecouri în lingvistica si hermeneutica modernă, în rândul unor autori precum Jacques Derrida si Hans-Georg Gadamer. Ambii considerau că rădăcinile semnificatiei lingvistice se găsesc în contrastul dintre o serie de simboluri. Derrida, contemporan cu Gimbutas, a scris pe larg despre teoria diferentei, care sustine că cuvintele au înteles numai în relatie cu alte cuvinte: nici un cuvânt nu are un „înteles absolut”. Contextul si relatia sunt determinante, iar sensul se află întotdeauna în miscare, pe măsură ce apar raporturi noi. Gimbutas spunea, referitor la simbolurile Vechii Europe: „Ele constituie un sistem complex, în care fiecare unitate este împletită cu toate celelalte, după cât se pare, în cadrul unor categorii anume. Nici un simbol nu poate fi tratat izolat; întelegerea părtilor componente duce la întelegerea ansamblului, care, la rândul lui, duce la identificarea si mai multor părti componente”.

Ea merge mai departe si corelează această cercetare cu studiul religiei Zeitei antice. „Aceste asocieri sistematice, prezente în Orientul Apropiat, în Europa de sud-est, în zona mediteraneană si în Europa centrală, apuseană si de nord indică răspândirea aceleiasi religii a Zeitei în toate aceste regiuni, ca sistem ideologic coeziv si persistent.”

Gimbutas a recunoscut dificultătile de descifrare a unui sistem lingvistic vechi, în care nu exista nici un punct sigur de sprijin. Însă a rămas, în continuare, optimistă. „Nu cred, asa cum cred multi arheologi din această generatie, că vom afla vreodată semnificatia artei si religiei preistorice. Da, lipsa resurselor face reconstructia dificilă în majoritatea cazurilor, însă religia perioadei agrare timpurii din Europa si Anatolia este foarte bogat documentată.”

Munca Marijei Gimbutas este un corn al abundentei din care se vor revărsa foarte multe roade. Ca personalitate vizionară ce a fost, particularitătile cercetărilor si concluziilor ei vor fi disputate si poate respinse de către generatiile viitoare. Însă toti arheologii, antropologii, istoricii si specialistii din domeniul stiintelor sociale îi sunt datori pentru faptul de a fi deschis un nou câmp de cercetare, precum si pentru convingerea ei că oamenii au trăit si vor trăi din nou în pace si armonie.

Filmul „Signs Out of Time” este produs de Donna Read si Starhawk, naratiunea fiind realizată de Olympia Dukakis. Sunt disponibile si materiale video integrale ale interviurilor originale, din care au fost preluate fragmente în acest film. Coordonate de contact: www.gimbutas.org Material redactat de George Franklin/RQ

Cine a fost Marija Gimbutas? Marija Gimbutas s-a născut la Vilnius, în Lituania, în 1921. De-a lungul întregii ei vieti, a manifestat un interes constant pentru cultura si obiceiurile tării ei natale. A venit în Statele Unite ca refugiată, în timpul regimului sovietic, în 1949, după obtinerea gradului de doctor în filosofie a arheologiei, în 1946, la Universitatea din Tübingen, din Germania.

Specializările ei cuprindeau lingvistica, etnologia si istoria religiilor – domenii neobisnuite pentru un arheolog. În 1950, Marija a fost angajată de Universitatea Harvard pentru a desfăsura activităti de cercetare si a redacta texte referitoare la preistoria Europei. A rămas la Harvard timp de treisprezece ani, unde a devenit si conferentiar în cadrul catedrei de antropologie. În 1963, Marija Gimbutas a fost invitată să predea la Universitatea California din Los Angeles, unde a si rămas, până la pensionare, în 1989.

Dreapta: În această carte, bogat ilustrată, publicată către sfârsitul vietii sale, Marija Gimbutas si-a prezentat cu îndrăzneală elementele concrete ale teoriei ei, conform căreia motivele aparent „decorative” din arta europeană veche erau, de fapt, un sistem cu o codificare complexă, în care „fiecare unitate este împletită cu toate celelalte… în modele care traversează granitele spatiului si timpului”. Lucrarea este publicată de editura Thames & Hudson.

În 1956, la o conferintă internatională din Philadelphia, Marija si-a prezentat „ipoteza Kurgan”. Prin această teorie, a îmbinat si a pus la lucru cunostintele de lingvistică si de arheologie, pentru a aborda problema originii popoarelor de limbă protoindoeuropeană si pentru a merge pe urmele traseelor lor de migrare în Europa.

Marija Gimbutas a fost coordonator de lucrări în cinci proiecte de săpături arheologice majore, care au avut loc între 1967 si 1980. Efectuate în fosta Iugoslavie, Macedonia, Grecia si Italia, ele s-au axat pe epoca Neoliticului (pe care ea o numea a „Vechii Europe”), scopul fiind acela de a întelege dezvoltarea culturală de dinaintea influentei indoeuropene. Munca ei a avut ca rezultat publicarea lucrării „The Gods and Goddesses of Old Europe” („Zeii si zeitele Vechii Europe”), în 1974, republicată în 1982 sub titlul „The Goddesses and Gods of Old Europe” („Zeitele si zeii Vechii Europe”).

În timpul vietii, Marija Gimbutas a publicat aproape douăzeci de cărti si peste trei sute de articole referitoare la preistoria Europei. Trei dintre cele mai cunoscute cărti ale ei au stârnit reactii puternice. „Zeitele si zeii Vechii Europe” – 1974, 1982, „The Language of the Goddess” („Limbajul Zeitei”; 1989) si „The Civilization of the Goddess” („Civilizatia Zeitei”; 1991) prezintă o interpretare a preistoriei europene care pune la încercare multe presupuneri „traditionale” despre începuturile civilizatiei europene.

Signs Out of Time” este un nou documentar realizat de Donna Read (care a realizat si „The Goddess Remembered”) si Starhawk. Naratiunea filmului: Olypmia Dukakis. Pentru a comanda filmul sau pentru a obtine informatii suplimentare, vizitati site-ul: www.gimbutas.org

Sursa: http://www.reclaimingquarterly.org/web/gimbutas/gimbutas1.html

About Alex Imreh

http://www.aleximreh.ro http://www.facebook.com/alex.imreh 0742-669918
This entry was posted in Old Europe and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s