Povestea a doua banci de John Medaille


Există concepţia greşită că scopul FMI este de a oferi asistenţă în rezolvarea problemelor financiare ale ţărilor cu greutăţi în a-şi plăti datoriile. De fapt, FMI există pentru a salvgarda băncile! Este un exerciţiu macroeconomic hazardat şi imoral. Băncile (private) împrumută statele (risipitoare sau nu) care, se ştie încă de la Adam Smith, nu îşi vor plăti niciodată datoriile, dar vor plăti dobânzi şi se vor refinanţa la infinit. Economia speculativă ”sustinuta” de marile banci – opusă economiei reale – conduce la umflarea unui imens balon de săpun, la „smulgerea” unor profituri uriaşe cu orice risc, până când acest balon se sparge, provocând recesiunea. In recesiune statul se imprumuta de la FMI pt a salva aceste banci, amanetind viitorul populatiei. Oligarhii financiari, capitaliştii corporatişti transnaţionali, în complicitate cu statul managerial, sunt principalii responsabili pentru colapsul sistemului utopic pe care ei înşişi l-au construit.  Capitalismul neoliberal monopolist globalist creează condiţii favorabile economiei speculative, declanşeaza crize economice inevitabile, duce la dezumanizarea fiinţei umane. Intelegerea acestor mecanisme trebuie să ne îndrume spre o schimbare a paradigmei iluzorii create de capitalismul corporatist, spre revenirea la om, la relaţiile interumane, la o economie la scară umană. Punctul de plecare în iniţierea aceste schimbări trebuie să îl constituie omul în integralitatea sa, nu omul redus la latura sa egoistă, nu omul care-şi vede doar propriile lui interese. Adevărul se referă la un întreg, altminteri se transformă în utopie. Instituţiile bancare mari şi puternice conduse de noua clasă de „stăpâni ai universului” au eşuat, iar acum există doar în virtutea accesului lor privilegiat la banii publici.

Cu toate acestea, există o instituţie financiară care nu a eşuat, nu se află într-o situaţie critică şi nu se confruntă cu dificultăţi în găsirea persoanelor care facă împrumuturi şi să le achite. Este vorba despre Grameen Bank, instituţia care a inventat practic sistemul de microfinanţare, infiintata de laureatul Nobel Dr. Muhammad Yunus. Băncile Grameen oferă împrumuturi de sute de milioane de dolari oamenilor săraci din Bangladeş şi din întreaga lume. Băncile oferă împrumuturi oamenilor înstăriţi; Grameen acordă credite celor săraci. Băncile cer garanţii; la Grameen, oamenii fac împrumuturi fără garanţie. Băncile cer complicate documente legale şi echipe de avocaţi; Grameen nu solicită astfel de documente şi nici necesitatea vreunui avocat. Băncile acordă împrumuturi mai ales bărbaţilor; Grameen împrumută în special femeile. Există însă o deosebire şi mai propunţată între Grameen şi Citibank. Băncile „too big to fail” (prea mari ca să eşueze) se ocupă îndeosebi cu acţiunea de creare a banilor şi de investire a lor în speculaţii financiare. Activităţile lor nu au practic legătură cu economia reală, cu economia axată pe producţie, pe locurile de muncă şi cu producerea unei reale bunăstări. Dimpotrivă, activităţile lor speculative sunt de natură să falimenteze economia reală. Grameen Bank, pe de altă parte, este conectată la economia reală. Când sunt împrumutaţi 50 $ unei femei, aceasta cumpără pui sau capre sau o maşină de cusut sau alte bunuri cu adevărat productive, care contribuie în mod precis la sporirea bunăstării reale a persoanei împrumutate şi a naţiunii.

Mai există, desigur, şi o altă distincţie. Grameen Bank este angajată în această afacere nu pentru a face profit. Realizează, de fapt, şi profit, dar nu acesta este scopul principal. Realizarea de profit îi îngăduie doar să continue să-şi îndeplinească rolul, care constă în a-i salva pe oameni din sărăcia asupritoare, pentru a-i face să-şi câştige independenţa şi încrederea în sine. Grameen îşi propune să construiască familii puternice, comunităţi puternice, o economie solidă, centrată pe om. Cu alte cuvinte, este o afacere socială, o afacere care are un scop social şi facilitează crearea unui anumit cadru social. Grameen Bank acordă împrumuturi mici fără garanţie şi fără documente legale persoanelor nevoiaşe, fermierilor, meşteşugarilor, întreprinzătorilor etc., astfel încât aceştia să poată începe o mică afacere care să-i ajute să scape de sărăcie. Împrumuturile sunt acordate unui grup de minim cinci persoane, fiecare procedând ca un fel de girant una pentru cealaltă; pentru a nu atrage dezaprobarea din partea grupului sau a comunităţii, fiecare persoană este responsabilizată, pentru onorarea obligaţiilor de returnare a banilor. Rata de restituire a creditelor s-a dovedit a fi mult mai mare (de la înfiinţarea băncii, au fost returnaţi 99% din banii împrumutaţi) decât în cazul împrumuturilor clasice. Grameen Bank a reuşit să înlăture dependenţa de cămătari şi să pună capăt exploatării la care erau supuşi oamenii săraci de către aceştia.

Dr. Yunus fost, anterior, preşedintele Departamentului de Economie la Chittagong University. Contactul cu satele dimprejurul universitătii l-a făcut să îşi dea seama că toate procedeele complicate, toate imensele sisteme financiare şi împrumuturile de la bănci străine nu funcţionează. Sau, mai cu seamă, ele funcţionează, dar numai pentru a spori sărăcia oamenilor. A descoperit că poate rezolva dependenţa de camătă într-un sat cu un capital de doar 27$. Pentru un om obişnuit să lucreze cu milioane si miliarde, aceasta a fost o adevărată revelaţie. Acesta a fost punctul de plecare pentru înfiinţarea Băncii Grameen. Dr. Yunus a ajuns să înţeleagă că întreaga teorie economică ia în considerare doar jumătate din ceea ce reprezintă de fapt omul. Ea se întemeiază pe ideea că oamenii sunt egoişti. Şi, într-adevăr, aşa sunt. Dar această trăsătură nu reflectă omul în integralitatea sa. Oamenii sunt şi altruişti, fiindcă, altminteri, nicio ordine socială, şi nicio economie, nu ar fi posibilă sau sustenabilă. Astfel că bunul economist a început să pună bazele unei economii şi ale unei instituţii bancare pornind de la omul întreg, si nu doar de la o jumătate din ceea ce este el. Citibank ne înglodează pe toţi în datorii; Grameen îi ajută pe împrumutători să ajungă la adevarata independenţă. 

Un sistem bancar întemeiat numai pe egoism va da naştere doar unei ordini sociale bazate pe egoism. Dar această ordine se dovedeste a fi dezordine, un echilibru tot mai fragil mentinut printr-un stat din ce in ce mai totalitar, pe masura ce concentrarea economica, financiara, e din ce in ce mai totala si genereaza probleme structurale tot mai mari. Mai mult, această dezordine îi privilegiază pe deţinătorii de capital, care trebuie să fie tot mai puţini, şi îi plasează pe aceştia în conflict cu oamenii care posedă doar munca şi care vor fi mereu majoritari. Dar Grameen uneşte capitalul cu munca astfel încât oamenii şi familiile să devină productivi şi independenţi. Ordinea socială trebuie să fie susţinută financiar, toţi avem nevoie să mâncăm. Dar ordinea sociala nu poate fi redusă la ideea de a consuma, altminteri vom sfârşi prin a ne mânca unii pe alţii. La drept vorbind, a face din sistemul bancar doar un instrument pentru satisfacerea lăcomiei echivalează cu a-l ruina pe celălalt sau, cel puţin, a-i consuma resursele şi a-i reduce viaţa. Nu există absolut niciun motiv pentru care să trebuiască să se întâmple acest fapt, distincţia dintre Citibank şi banca Grameen demonstrează acest lucru. În fond, este vorba despre distincţia dintre lăcomie şi dăruire; dintre afacerea înţeleasă ca mod de a-ţi însuşi cât de mult poţi şi afacerea ca un mijloc de a dărui tot ceea ce poţi.

„Experţii” sunt acel soi de oameni care, din prea multă specializare, au pierdut din vedere întregul. „Experţii” în economie au ruinat economia fiindcă au înţeles economia corelând-o doar la cifre şi profit. Acest mod de a înţelege economia a condus la instaurarea unei ordini sociale greşite, care s-a dovedit nedreaptă, o ordine, în fapt, falsă şi efemeră, sfârşind prin a provoca tocmai efectele contrare celor scontate, şi anume, anularea pieţei libere, a economiei de piața, saracirea clasei mijlocii, recesiunea şi dezordinea socială. O economie reală este cea care porneşte de la determinările fireşti, de la realităţile locale şi comunitate, de la relaţiile dintre oameni, relaţii care nu pot exista în mod real decât dacă sunt bazate pe dreptate şi pe grija de a-şi trata aproapele în mod adecvat „Nu banii salvează, ci încrederea, solidaritatea şi fraternitatea” – spune într-un interviu Muhammad Yunus. Acest mod de înţelegere just conduce la consolidarea unei ordini sociale stabile, încurajează cooperarea între oameni, responsabilitatea, dezvoltarea comunităţilor. Un model viabil de economie la scară umană, este cel oferit de Muhammad Yunus, al cărui succes este dovedit în mod incontestabil.

Dupa ‘A Tale of Two Banks’ scris de John Medaille, pe site-ul The Distributist Review, Traducere de Irina Bazon distributistreview/un-model-de-distributism-grameen-bank

responsiblemanagement.ro/muhammad-yunus-provocarea-afacerilor-sociale

Via pagina 30311/fb – www.facebook.com/Green.Romania

PS. goodbeecredit.ro, ziuaonline.ro/economic/cum-a-ajuns-gheorghe-badea-bade-a-112-oi-si-260-de-capre.html >>

  • Curca Paul : Am intrat pe site-ul lor şi apoi am şi sunat ca să văd cum se procedează pt obţinerea unui credit. Actionari sunt Erste bank din Austria, deci tot un mare concern. Cer garanţii, ca orice altă bancă, do…bânda e f mare, 12,5 % sau , 22%. Faptul că acordă credite unor persoane care ar obţine mai greu sau deloc credite prin băncile clasice e un lucru bun pt ei nu pt noi. Adică ei încearcă să ajungă şi la persoane”nebancarizate”, adică cele care nu pot primi credite de la băncile comerciale. Dar asta o fac din bunătate, nu ca să ajute pe cineva, ci pt că ştiu că şi de acolo se pot obţine câştiguri f mari.

  • Ilie Catrinoiu : Atentie, baietii au inceput sa compromita si ideea distributista. Cei care au adus neoliberalismul in Romania acum se prefac ca pun in practica si distributismul. E o facatura. In primul rand ca Erste nu este o banca distributista iar dna in cauza vad ca nu face nimic pt a pune pe picioare in romania o banca distributista, cu capital integral romanesc. Apoi, fiscalitatea e aceeasi. Nu poti sa dai credite mici cu o fiscalitate mare. Apa de ploaie. Dar suntem obisnuiti, in Romania “merge si asa”.

About Alex Imreh

http://www.aleximreh.ro http://www.facebook.com/alex.imreh 0742-669918
This entry was posted in *****, AIS, Distributism, GreenFuture and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s