Sintagma-o solidaritate extraordinară. Razboiul global contra bancilor. Romania-o societate zombie, retardata politic.


Articol scris de Florin Flueras in Critic Atac

Atena. Cartierul Exarhia, Atena. Autoritatile statului, in primul rand politia, apoi bancile, corporatiile, au fost rejectate, excluse din intregul cartier. Urmarea: s-a instaurat haosul? Dimpotriva. A luat nastere o viata a comunitatii foarte interesanta, vie, s-a iesit din apatia generala a lipsei de speranta instaurata de capitalism, si care se observa mai ales in societatile “zombie” resemnate, ca cea romaneasca. Oamenii nu mai acceptă poliţia în cartier, tot cartierul se mobilizează în forţă dacă o echipă a poliţiei îşi ia curajul să intre – până şi pensionarii şi casnicile le aruncă oale şi ghivece în cap de la ferestre. Oamenii au îndepărtat toate reclamele comerciale, şi-au luat în posesie cartierul, au spart betonul din unele parcări şi le-au transformat în grădini foarte animate, în special serile. Cartierul e plin de magazine cu cărţi şi discuri de vinil, spaţii ocupate ce funcţionează ca centre sociale, artistice, şcoli publice alternative şi oameni interesanţi. Exarchia e defapt principalul centru studenţesc, politic, activist, artistic şi cultural al Greciei şi probabil al lumii. Aici e noul centru al contraculturii.

Un moment important pentru mişcare a fost greva generală şi protestul din 15 Iunie. Sute de mii de oameni s-au adunat pe străzile Atenei. Ca de obicei poliţia a umplut piaţa cu gaze lacrimogene – nu poţi să respiri, te ustură ochii, plângi şi nu mai vezi nimic – cam asta e democraţia europeană aplicată în Atena în acest moment… Plus tunuri de apă şi temutele brigăzi pe motociclete care intră cu viteză în mulţime, poliţistul din spate lovind în stânga şi dreapta tot ce prinde.

În condiţiile astea a fost incredibil cum oamenii au apărat piaţa Sintagma şi democraţia reală pe care au instaurat-o acolo. A fost evidentă la fiecare pas o experienţă în confruntările cu politia – o capacitate specială, un fel de inteligentă a mulţimii dobândită în ultimii ani de proteste. Adesea mişcările poliţiei erau anticipate – tacticile lor de a ne compartimenta, de a ocupa poziţii avantajoase în funcţie de vânt (pentru grenadele chimice) etc. Dacă un grup era izolat alţii săreau în ajutor şi eliberau. Dacă cineva era rănit sau leşina, din cauza chimicalelor, se creau culoare prin care se proteja transportul la ambulanţă, sau se dădea primul ajutor conform instrucţiunilor primite prin telefon de la medici. Adesea ni se cererea ajutorul să protejăm accesul pe una sau alta din stradutele ce dau în piaţă.

În câteva ore poliţia a fost efectiv învinsă si îndepărtată. În final piaţa arăta ca după război. Oamenii au început să treacă din mână în mână pet-uri cu apă ca să îndepărteze stratul de chimicale depus pe jos de la grenadele chimice. Au curăţat gunoiul şi după ce au sărbătorit puţin s-au reîntors la activităţile obişnuite din piaţă. Ore după îndepărtarea asaltului politistilor atmosfera era încă greu respirabila. Am avut privilegiul să simt ce poate o mulţime când iese din amorţeală. Plutea în aer acea energie revoluţionară, simţeai că ceva important se poate întâmpla. Doar declaraţia strategică a premierului că demisionează a calmat lucrurile. Multimea nu şi-a jucat rolul atribuit de putere – de a performa un protest paşnic, autorizat. Nu a fost deloc obişnuita mulţime pacificată care să strige continu “fără violenţa” în timp ce-şi ia bastoane pe spinare. Nu a fost o turmă de oi, obiect al manevrelor poliţiei. Nu, atitudinea a fost cu totul alta, activă, combativa. De la tinerii radicali bine echipaţi şi organizaţi din linia întâi, până la batranicile care ceartă şi aruncă cu sticle cu apă în scutierii ce păzesc sedii de bancă în preajma pieţei, a existat o solidaritate extraordinară.

Într-un fel acţiunea “democraţie reală acum” e una trans-ideologică. Există grupuri diferite care se identifică sau nu cu anumite ideologii dar, dincolo de profundele diferenţe, ceea ce le uneşte sunt câteva lucruri simple şi clare:  O totală neîncredere în politicieni, în întregul joc politic. Conştientizarea faptului că suveranitatea naţională a fost în totalitate transferată structurilor suprademocratice (FMI, Banca Centrală Europeană). Revolta faţă de luarea de credite în numele populaţiei pentru salvarea băncilor şi a marilor corporaţii, a căror interese politicienii le reprezintă. Şi indignarea faţă de faptul că populaţia intră în joc abia în faza a doua, de plată (prin suprataxare, privatizarea resurselor şi serviciilor, tăieri masive în serviciile sociale, etc.) De asemenea foarte clar e caracterul Internaţional al problemei. În mare cam aceleaşi lucruri s-au întâmplat în Argentina, Ecuador, se întâmplă acum în Grecia, Spania, România, se întâmplă peste tot.

Apare la nivel de masă conştiinţa clară că sistemul politic-economic-financiar e un instrument de privatizare a profitului şi de socializare a costurilor – un mecanism perfid de concentrare a bogăţiilor, a resurselor în mâna unei oligarhii financiar-globale. Că avem de-a face cu o luptă globală contra intereselor unor elite financiare reprezentate de structuri suprademocratice şi trans-naţionale gen FMI, bănci centrale, World Trade Organization, ce doar se folosesc de aşa numitele structuri democratice şi naţionale. Ce acum câţiva ani era de domeniul teoriei conspiraţiei, acum e de domeniul evidenţei. Intr-o lume în care sistemele ecologice şi economice sunt în descompunere, în care s-a cam atins pragul de creştere economică datorită epuizării petrolului ieftin şi a diminuării drastice în general a resurselor, puterea încearcă să-şi protejeze avantajele în spatele spectacolului democraţiei. Dar încet, încet mirajul “democraţiei” se evaporă şi trezirea brutală la realitate e dureroasă.

Întrebări si probleme fundamentele sunt în sfârşit adresate. S-a ieşit din modul obişnuit, apolitic, de punere a problemei în care capitalismul e un dat şi problemele pot fi doar personale, morale – corupţia, lăcomia, incompetenţă, etc. Cu alte cuvinte corupţia şi lăcomia nu mai sunt percepute ca excepţii ce ţin de caracter, de sfera personală a unora, ci parte normală şi chiar necesară a sistemului economic-politic actual. Mărturisesc că e foarte reconfortant sa vezi sute de mii de oameni care adresează şi altceva decât obişnuitele cerinţe salariale şi înjurături la adresa puterii.

Ma întreb de ce nu se întrevede aşa ceva in România. Grecii nu sunt deloc într-o situaţie mai disperată decât românii – cum s-ar zice, “o duc mult mai bine decât noi”. Sunt indignaţi, mai precis ultragiati cum spun ei, nu pentru că nu au ce să manance ci pentru că sunt conştienţi de inacceptabila dimensiunea politică a escrocheriei ce se întâmplă la nivel financiar – economic… Totul poate fi privit astfel şi ca o ieşire violentă dintr-o criză de inconştienţă politică. Criza îngrijorătoare rămâne în societăţile zombie ca cea românească, unde individualismul neoliberal a produs un climat de inconştienţă politică şi o descompunere urât mirositoare a corpului social. Un corp social care nu mai are nicio reacţie, nu mai produce anticorpi şi continuă intr-o negare bolnăvicioasă de parcă totul ar fi ok. Intors în Bucureşti am simţit un aer provincial mai irespirabil decât gazele lacrimogene. O puternică senzaţie de obedienţă provincială, de retardare politică. Că mentalul colectiv e total încadrat în percepţia oficială (capitalistă) a realităţii. Prin comparaţie toată România pare un Vaslui din “A fost sau n-a fost”. Poate e timpul să ne mai întoarcem privirile admirative dinspre occident şi către vecinii noştri din Sud, eu zic că avem ce învăţa.

About Alex Imreh

http://www.aleximreh.ro http://www.facebook.com/alex.imreh 0742-669918
This entry was posted in Bildenberg, Green Party, Revolucion and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s