Ioan Rosca despre "Ministerul Adevarului"


Orbecaind prin mlastina efectelor, fara memorie, ghidati de oglinzi strimbatoare[…] In jurul unei mese rotunde tropaiau actorii triunghiului politic FSN1(PSD) – FSN2(PD) -FSN3(PNL). Explicau de ce, pentru urmatorii patru ani, “triunghiul politic” care a capturat Romania trebuie intors cu un alt colt in jos – daca vrem sa ne fie mai bine. Nu m-au socat argumentele tipice in favoarea “rotativei” care captureaza populatiile gestionate “democratic”. Ci modul sfruntat cum era exploatat filonul “justiatiarismului antimafiot si anticomunist”. X si Y se aliaza azi impotriva lui Z, pentru a combate clica parazitilor genocidului si tranzitiei… dupa ce au folosit, fiecare, puterea, alaturi de Z, pentru a proteja interesele respectivei clici (care a distrus societatea). Intr-o singura ora, m-am prabusit in mine pina aproape de limita deznadejdii (sau turbarii).

Cred ca si camarazilor mei de afinitati, spectacolul fatarniciei aburcate le produce efecte similare. E greu (si toxic) sa stai cu ochii tintiti spre cangrena exhibata (cu aparenta impudoare) de mercenarii mediatici care fabrica incontinuu sens degenerescent. Pentru a evita depresia, in fata noului val de aiureala/abureala, trebuie sa ramii agatat de repere conservate cu indaratnicie in ciuda unei prelungite coroziuni, sa navighezi pe scindurile uitate de potopul postmodernist. Sa mai ai memorie vie si forma interna.

Daca uiti ce au facut in trecut cei ce iti concesioneaza viitorul-esti condamnat la perpetua inselaciune.

Actorii farsei si-au impartit rolurile de exploatatori ai uitarii. Unii spera ca ai uitat istoria FSN-ului, ca nu mai stii ce este si ce a facut PD-ul (si Basescu in particular) pentru protejarea intereselor securicomuniste (evitarea judecatii si imbogatirea vinovatilor- prin acapararea distructriva a economiei anationale); ca ai uitat ce facea “razboinicul antisistem” prin 1990-92 (sau 1996-2000); sau ce nu facea el intre 2004 si 2009 (asemenea altui “emanat” al sperantelor noastre, Emil Constantinescu). Altii spera ca ai uitat ce este si ce a facut PSD-ul din noi, cine este “presedintele sau de onoare”: cel mai distructiv criminal din istoria contemporana a Romaniei, care a atins performanta extrema de a fi votat de victimele sale. Sau ce politica a facut “PNL”-ul, o creatie tipica a Sistemului securistic, plamadita de agenti infiltrati, cladita pe cupiditate si veleitarism. Sau cine sint “criticii nelegiurilor”, responsabili cu deturnarea justitiarismului, grupati in jurul unui alde’ Vadim. Cu totii sperind ca publicul, capturat de “actualitate” (castrat de radacinele sensurilor, ancorate in trecut) nu percepe fratietatea de interes dintre asa-zisii oponenti. Ca fara lumina trecutului viu nu se vede ca impartirea in “tabere adverse” are doar rolul de a legitima circular sectoarele aceleiasi benzi, si se pot exploata netsingherit viciile microbistului politic, invatat sa refuleze excitindu-se in fata “confruntarii”. 

Pentru a mentine publicul in resemnare, perplexitate sau febrilitate sterila, nu este suficienta atrofierea memoriei, bombardata cu “recenta” de care (doar) vorbeste Patapievici . Este nevoie si de o reducere a capacitatii de judecata. Simplismul complet (primitivismul intelectual) impune scoaterea gindirii de pe pista scrutarii cauzelor si cantonarea ei la observarea satioasa a efectelor.

De 20 de ani ne spun “intelectualii” romani ceea ce se vede cu ochiul liber. Ca o ducem rau. Ca sintem explotati si manipulati. Ca Iliescu e odios. Ca securitatea ne conduce. Ca se fura. Ca iar am fost pacaliti. Etc. Dar cind e vorba de explicarea riguroasa a fenomenelor, de modelarea lor operationala (incit mecanismul degenerarii sa fie revelat pina la nivelul definirii strategiei de combatere)- se face liniste. 

Poetii si actorii declamanti au creat un adevarat continent din aluviuni sentimentale, dar nu au facut un singur pas catre o reala infruntare a agresorilor societatii. “Contestatarii” efectelor din aval, incapabili de incursiuni spre amonte, infrinti ascunsi ai complexitatii, nu reusesc sa propuna victimelor un program concret de combatere a cauzelor. Nici nu vor sa mearga prea departe, se simt binisor latrind civic – atita cit trebuie pentru un oscior cultural, consumat discret, invelit cu respectabilitate.

Estomparea lanturilor cauza-efect, descompunerea macro-fenomenelor in portii inconsistente, dar usor administrabile mediatic, fac posibil jocul banalistilor politici. Pestele credul musca momeala din urna, pomenindu-se in toate cirligele. Naivitatea convine miseliei. Credulul hraneste licheaua. Anticomunistii puternici moral dar slabi intelectual sint tinte usoare pentru Ministerul Adevarului. Ei au tremurat pentru un CDR infestat cu PD, apoi au “inteles” ca pericolul Vadim il legitimeaza pe Iliescu, apoi ca Nastase se combate cu Basescu. Alearga continuu dupa “raul mai mic”, ca un ciine manevrat de Pavlovii apetiturilor morale.

As putea da exemple dureroase de “personalitati” care au cazut in toate capcanele, au crezut in toate facaturile, au sustinut fiecare garnitura “reformista”… propusa de Regizori. Jefuiti de memorie si cu ratiunea amortita, doar prizonierii reductionismului se pot uita la Basescu ca la un cavaler al justitiarismului anticomunist, sau la Geoana ca la un promotor al “reconcilierii”, sau la Antonescu ca la un autentic exponent al partidelor istorice (distruse de actualii sai parteneri). Dar molima cecitatii temporale si atrofiei logice are si ea cauze, este rezultatul activitatii de formare a omului vesnic nou. In primul rind, intervine aici “lectia vietii”, a inotului in mlastina compromisurilor, invatatura implicita pe care o primeste fiecare prizonier al patologiei sociale in timp ce se “descurca” (e “tehnica Pitesti” de degradare in lant).

Faptul ca “radicalismul” contestatar (rezidual) se manifesta mai mult la romanii plecati (scapati) decit la cei care stau de 20 de anii in pat cu violatorii lor – are explicatii semnificative. Pirghia “auto-educarii” este greu de contracarat, putind fi rasturnata doar o data cu schimbarea fiziologiei socio-politice. In schimb, am putea declara razboi celuilalt instrument de domesticire si alienare – mediei aservite parazitilor ancorati de putere. Tele-populatia se raporteaza la o falsa realitate, crezind-o oglindita mediatic. Privesc omul si societatea prin ecranul “formativ”. Putini sesizeaza ca “oglinda” confiscata deformeaza, triaza, ascunde, creeaza valori si misiuni artificiale, dirijeaza nazuinte – si ca trebuie sparta. 

Mintile romanilor ar trebui scoase din priza. Sa punem capat ingaduintei (resemnarii, pasivitatii, negligentei) cu care tratatam manipularea (intoxicarea) mediatica. Sa declansam o lupta fatisa contra formatorilor de opinie de serviciu. Sint ziaristii indobitocirii si minciunii, propagandistii teleratacirii mai putin periculosi (nocivi) decit politicienii? Cit timp vom mai eluda pericolul pe care-l reprezinta otravitorii spiritelor si le vom mai tolera impostura? Mai avem nevoie de alte dovezi privind noicivitatea celei de a patra puteri uzurpate? De ce ne resemnam in fata ingineriei iluziei publice si fabricarii consimtamintului – si nu cladim o retea de eliberare a constiintelor? In Piata Universitatii s-a facut greva foamei si s-au primit injuraturi, scuipaturi, bulane si bite – in primul rind pentru o televiziune libera. O avem acum?

Discernamintul ascutit, care poate ajuta evadarea din blocajele afective prin depasirea constructiva a furiilor – este si el educabil/atrofiabil. Vom pierde si razboiul de sens daca nu il asumam (prin dezertare) sau daca il purtam fara sa ne inarmam adecvat (prin nevolnicie). Eu mi-am depasit furoarea doar distantindu-ma, observind inca o data conditia telecetateanului roman, care orbecaieste in mlastina compromisurilor, curatat de memorie, intors cu spatele spre cauze, imputinat de reductionisme, calauzit de oglinzi masluite. Nu este el sursa degenerarii, dar o raspindeste, zbatindu-se neputincios. Arhitectii beneficiari ai acestei prabusiri in masa ar trebui reperati, denuntati, infruntati, doboriti. 

Va apare pina la urma un curent in acest sens? A astepta asta de la “tineri” inseamna a recidiva in neglijarea caracterului longitudinal, intregrant, al sensului colectiv. Cine tot incepe de la zero – va parcurge ciclic seria farselor si capcanelor politice, elaborate tot mai metodic. Ce sa puna “tinerii” in centrul reformei, daca nu pornesc de la geografia valorilor si nazuintelor sapate in noi de istorie? Reflexele nocive ale vechiului om nou nu trebuie depasite prin uitare ci transcedate prin intelegere si vointa. Nu urci o scara, revenind mereu la prima treapta. Fara lumina trecutului semnificativ, activitatea socio-politica e absurda. De ce nu ar crede noua generatie in respectabilitatea neo-canaliilor (scolite “european”) care vorbesc tot mai bine – despre pacea sociala, ierarhia averilor, relativitatea valorilor, relansarea economiei, depasirea crizei, prescrierea crimelor, alinierea Romaniei, etc. ? 

Noi, cei ce avem acces longitudinal la sensuri (percepem fuioarele devenirilor, nu numai corelatiile accidentale din sectiunea prezentului), care avem radacini in trecut, care putem lega efectele de cauze si revela falsificarea mediatica – avem datoria sa luminam “tinerii” care ar incerca o renastere. Putem incepe prin a le explica diferenta esentiala intre a opta pentru un bine care eventual pierde meciul cu raul si a opta pentru un rau care se hartuie cu altul doar pentru a-si sigura legitimitatea. Putem repera nihilismul domesticit care se ascunde in spatele teoriei ” raului mai mic”. Noi, esuatii vechiului val de revolta, trebuie sa prevenim eventualul nou val justitiar, ca sa nu se risipeasca in acelasi mod. 

Sa invitam spectatorii sa priveasca atent ce se va intimpla imediat dupa alegeri, indiferent cine va cistiga. Vor vedea ce rost a avut actuala competitie “anticomunista” si vor intelege ca libertatea trebuie cucerita la un nivel mult mai inalt/profund decit o crede activistul naiv. El trebuie sa afle ca se poate lupta inarmat cu un vot, cu un text sau cu un par – numai daca spiritul cauta un urcus, cu sufletul ancorat in trecut si ratiunea trudind spre intelegerea cauzelor, cu ochii intorsi spre realitate si spatele spre cei care o deformeaza.

About Alex Imreh

http://www.aleximreh.ro http://www.facebook.com/alex.imreh 0742-669918
This entry was posted in Manipulari, diversiuni, Revolucion and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s