Conservatorismul modern refuza atît statul paternalist cât și capitalismul monopolist, propune statul civic


978-973-8131-66-8O lectură personală a unui articol scris de P.Blond, publicat în cartea A Treia Forţă. ECONOMIA LIBERTĂŢII. Renaşterea României profunde. Editori: Ovidiu Hurduzeu, John Chrysostom Médaille. Anul apariţiei: 2009, Număr de pagini: 352, ISBN: 978-973-8131-66-8.  Cartea poate fi comandată la  Editura Logos, Preţ: 25 lei (TVA inclus). Dincolo de capitalism şi de comunism, înaintea lor şi după ele, există modele economice mai potrivite firii omeneşti. Economii ale viitorului cu rădăcini adânci în trecut.

Phillip Blond – Remoralizați piața, relocalizați economia, recapitalizați nevoiașii

Știm ce are bun și ce are rău statul paternalist; este îndreptățit să oferim oamenilor un colac de salvare ca să nu se înnece, este îndreptățit să avem o plasă de siguranță care să-i susțină pe cei care din motive de sănătate sau din cauza fluctuațiilor pieței și a condiției lor financiare, în mod temporar, nu se pot ține pe propriile picioare. În sfârșit, este îndreptățit să asigurăm bunăstarea tuturor printr-o responsabilizare generală față de binele comun și prin asigurarea unei participări totale pentru atingerea acestui bine. Dar știm de asemenea că asistența socială este mai degrabă un bolovan legat de picior decât un colac de salvare. Dacă pe mulți îi ajută, pe la fel de mulți îi trage la fund, condamnând la sărăcie permanentă și la dependentă față de stat. Asistații social devin neputincioși, filozofia lui „mi se cuvine“ distruge conștiința reciprocității, fragmentează cultura muncii și distruge pentru totdeauna imboldul asociativ, singurul care poate să formeze comunități și să promoveze crearea bogăției și a independenței. În ultimă analiză, statul paternalist este un târg faustic care doar confirma dominația strivitoare a capitalismului monopolist. El asigură un ascendent permanent al oligarhiilor asupra societații și creează o structură feudală, antagonică, în care orice veritabilă extindere a puterii și a proprietății către săraci este blocată.

În mod similar, știm ce are bun și ce are rău statul pieței. În mod clar, piața este un mecanism mai eficient de distribuție a numeroaselor resurse decât este statul. În mod evident, dacă intri pe piață și ai ce să oferi la schimb, piața creează prosperitate și independență. Și nu în ultimul rând, mai există și binele evident pe care ni-l oferă libertatea, dar dacă aceasta nu are o realitate economică, atunci rămânem sub permanentul jug al statului sau al cartelurilor private. Știm însă ce are greșit statul pieței – in final inevitabil înlocuiește monopolurile de stat cu un cartel de monopoluri private. În numele spargerii dominației statului, s-a făcut prea puțin pentru spargerea pieței. Prin mecanismul de distribuire al statului pieței, monopolul privat a înlocuit monopolul public iar noilor veniți li se blocheaza sistematic accesul pe piață. Majoritatea cetățenilor sunt împiedicați să intre pe piață, au pierdut orice acces la capital și la posibilitatea de a investi. Drept urmare, capacitatea lor de a-și schimba viața sau situația materială s-a deteriorat constant, pe măsură ce bogăția s-a deplasat tot mai în sus, spre noua clasă oligarhică, posesoare de active și cunoscătoare a modului de a întoarce lucrurile în avantajul ei – așa-numita libertate a pieței este sinonimă cu ascensiunea noii oligarhii. Fundamentalismul pieței a abandonat fundamentele pieței. Astfel, asa zisa economie de piața și statul paternalist au joncționat pentru a forma un sistem al cărui faliment evident se desfășoară sub ochii noștri. Statul paternalist și statul pieței sunt acum două eșecuri care se sprijină unul pe celălalt.

Conservatorismul modern respinge cele două alternative și caută să înlocuiască și statul paternalist și statul pieței prin statul civic. Statul civic urmărește să unească beneficiile statului paternalist și ale mecanismelor pieței, dar nu prin favorizarea unuia sau altuia dintre ele, ci prin depășirea amândurora. Noua structură civică propusă de conservatori privilegiază asocierea în fața înstrăinării, responsabilitatea în fața interesului egoist și (știu că este șocant), obștescul în fața individualismului. Drept urmare, agenda politică a lui Cameron este cu mult mai radicală, mai cuprinzătoare și mai transformatoare decât bănuiește majoritatea. Oferă o ieșire din politica falimentară bazată pe diferențele dintre clase prin lărgirea noțiunilor de proprietate și oferă o cale de a evita conflictele dintre capital și forța de muncă. Se opune cu egală vigoare monopolurilor publice ale statului și cartelurilor private ale pieței, pentru a dărâma barierele care blochează accesul pe piață și capitalizarea individuală. În sfârșit, ar putea să elimine consecințele multiculturalismului încurajat de stat, ale leneșului relativism moral și social de care dă dovadă clasa de mijloc liberală. Injectând un nou obiectiv moral și o nouă cultură politică în Marea Britanie, Cameron ar putea și ar trebui să elaboreze un nou pact al înțelegerii mutuale și al eticii sociale. Astfel, conservatorismul modern ar putea pune bazele unei noi bunăstări comune și ale unui nou și mai bun fel de a ne trăi viața.

Cum putem transpune în practică atât de necesarul și doritul stat civic? În fața actualului colaps al capitalismului monopolist, creat de credit și sprijinit de stat, nevoia cea mai urgentă a conservatorilor este să creeze o cu totul nouă economie politică și o paradigmă reconfigurată a pieței și a comerțului. Această economie conservatoare progresistă va urmări trei obiective întrepătrunse: remoralizarea pieței, relocalizarea economiei și recapitalizarea nevoiașilor.

Doar piețele situate în cadrul unei arhitecturi morale care să le modeleze sunt sustenabile, așa cum bine a înțeles Adam Smith. Fără lege, moralitate, tradiție și conștiință am avea anarhie în loc de schimburi comerciale și extorcare în loc de contracte. Dezvoltarea economică trebuie să treacă o serie de teste sociale, iar conservatorii trebuie să lege politica economică de obiectivele sociale pe care vor să le atingă. Iar pentru conservatori acestea ar trebui să fie răspândirea foarte largă a bogăției, a activelor și a beneficiilor bunăstării sociale și ecologice. Eliberarea de sub dominația monopolistă a birocrației etatiste și de sub cea a pieței monopoliste va permite independența necesară formării comunităților și o reechilibrare a nevoilor legate de muncă, familie și creșterea copiilor.

În al doilea rând, trebuie acordată o mai mare atenție sănătății economiilor locale. Statul capitalismului monopolist, slugarnic față de marile companii, a generat o țară de „orașe clonate“ și de „orașe fantomă“ în care centrele comerciale sunt fie identice, fie absente. Venerația față de piețele monopoliste a produs paradoxul competiției fără competiție, favorizarea exclusivă a unui model comercial bazat pe mall-uri și permanenta dominare a supermarketurilor. Micii întreprinzători sunt eliminați de puterea monopolistă a întreprinderilor transnaționale și le este blocat accesul pe piață datorită economiei de scară. Nu-i de mirare că în Regatul Unit ponderea întreprinderilor mici și mijlocii înregistrează unul dintre cele mai mici procente din OECD. Întreprinderile mici și mijlocii sunt însă formele prin care milioane de oameni obișnuiți sunt proprietari și își asigură bunăstarea pentru ei și familiile lor. Actuala piață îi deposedează și îi recategorizează drept membri ai clasei prost plătite de servitori ai întreprinderilor în loc să-i considere o clasă de proprietari de întreprinderi. Prin înăsprirea legilor care asigură echilibrul dintre dezvoltarea economică și calitatea mediului înconjurător și prin reforma sistemului de impozitare locală, conservatorii pot să restaureze economiile locale și capitalul local. Drept urmare, toți factorii economici vor beneficia de pe urma tranzacțiilor comerciale și nu numai aristocrația transnațională, care se sustrage de la plata impozitelor.

Al treilea obiectiv al conservatorismului progresist este recapitalizarea nevoiașilor. Sub dominația pieței monopoliste, aceștia au fost în totalitate deposedați. În 1976, jumătatea de jos a populației deținea 12% din lichiditățile națiunii; în 2003 procentul s-a redus la 1%. În aceeași perioadă, avuția celor situați în segmentul de 10% cei mai bogați britanici a sporit de la 57% la 71%. Chiar dacă includem proprietățile, jumătatea de jos nu deține mai mult de 7% din bogăția țării. Rata economiilor a scăzut la nivelul anilor 1940, salariile mici au crescut cel mai puțin, prăpastia dintre bogați și săraci s-a adâncit atât în termeni relativi cat și în termeni absoluți – toate acestea în timp ce elitele ne țineau lecții despre beneficiile universale ale capitalismului global.

În consecință, o nouă agendă conservatoare privitoare la extinderea și asigurarea proprietății este imperios necesară. Trebuie să salvăm de la pauperizare și o permanentă dependență de un stat paternalist inadecvat victimele cele mai vulnerabile sărăcite prin depresia economică generată de criza creditelor. Pentru aceasta este nevoie de o nouă filozofie privitoare la sporirea activelor și la echitatea capitalurilor. Noul conservatorism reprezintă o critică adâncă și cuprinzătoare a extremelor existente și o restaurare a ceva apropiat de inima Marii Britanii: un conservatorism organic căruia îi pasă de noi toți.

<< Statul paternalist egal comunism / socialism, tendința globală spre state supra-dimensionate controlate de birocrații tot mai monstruoase. Statul pieței egal actualul sistem capitalist monopolist / globalist, construit de politicile neoliberale din vest gen Bush/Reagan, Thatcher, FMI/BM etc., controlat de marile finanțe globale. Dar „statul pieței” egal și capitalismul sălbatic construit de politicile neoliberale ale „băieților deștepți cu ochi albaștrii” din est, proveniți din fosta aristocrație roșie, mafiocrație controlată de oligarhiile locale în simbioză cu oligarhiile globale. Aceste oligarhii în România de 23 de ani fac trădare de țară cedând pentru mite resursele naționale și marile afaceri, distrugând economia națională și mediul pentru a realiza un jaf dublu. Jaful nerușinat al baronilor locali este dublat de colonizarea economică.

Capitalismul monopolist se îndreaptă astfel cu pași rapizi spre un nou stat totalitar global, controlat de marile finanțe din „vârful piramidei”, spre un „fascism corporatist”. Ceea ce a zis Mussolini în urma cu aproape un secol e valabil din nou – fascismul egal colaborarea strânsă dintre „big business” și „monster state”. Totul fiind controlat de un număr extrem de mic de nebuni care controleaza monedele și finanțele.

Puterea corupe, puterea absolută corupe în mod absolut, pentru acest număr extrem de mic de persoane care deține puterea absolută, pentru toate oligarhiile care monopolizeaza puterea economică, politică, distrugerea catastrofală a naturii e doar o pagubă colaterală iar 99% din oamenii de pe planetă pot fi striviți ca niște gândaci. În acest joc nebunesc de monopolizare a puterii, valorile, morala, oamenii, natura, toate sunt strivite de niște scelerați, pentru cei puțini toate valorile firești dispar, nu mai contează decât mirajul unui control tot mai absolut al puterii, iar cei mulți devin tot mai abrutizați de o sclavie tot mai perversă.>>

About Alex Imreh

http://www.aleximreh.ro http://www.facebook.com/alex.imreh 0742-669918
This entry was posted in a3f, Distributism and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s