Căile Bătrânilor


Pe timpul dacilor și al romanilor, valea Arieșului și alte văi asemănătoare din Apuseni, erau doar păduri sălbatice. Romanii au avut fortificații și drumuri SUS nu în văi, de exemplu fortificații pe Creasta Secuiului, drum pe sub și peste Bedeleu. De sus puteau vedea până departe, se simțeau mai în siguranță. Probabil sus pe platouri au început și primele defrișări. În Evul Mediu și până în zilele noastre, moții au cultivat grâu sus pe platouri, până la 1200m altitudine. Singura fortificație necucerită de mongoli, a fost cea de pe Creasta Secuiului, sub cetatea medievală de la Colțești a fost un castru roman.

Drumul romanilor din Munții Bargăului este pavat cu un strat de piatră, are o lungime de 13 kilometri, porneşte din drumul european E 58 şi revine pe acelaşi drum în Pasul Tihuţa. Traseul este marcat şi integrat în circuitul turistic. Gradul de dificultate este uşor spre mediu, oscilând între pante reduse şi unele cu valori mari. Potrivit lui Ioan Bâca se porneşte de la 450 de metri şi se ajunge la 1200 de metri, la ieşirea în Pasul Tihuţa. Drumul Romanilor se desfăşoară în cea mai mare parte pe suprafeţe care oferă vizibilitate foarte bună asupra peisajului. historia.ro/secretele-drumului-romanilor-din-muntii-bargaului

August 2009: Traseele drumurilor romane din Munţii Apuseni, de pe Valea Arieşului şi de pe Valea Ampoiului vor putea fi vizualizate de orice persoană, prin Google Earth, la finalul unei campanii de identificare şi cartografiere a vechilor căi de comunicaţii, care se va derula pe parcursul a trei ani, în premieră pentru România. Intre 21 august şi 5 septembrie, în judeţul Alba va avea loc prima ediţie a Universităţii de Vară de restaurare de monumente şi situri ‘Pe drumurile romane în Ţara Moţilor’, organizată de asociaţia Rencontres du Patrimoine Europe-Roumanie, sub înaltul patronaj al Academiei Române şi cu sprijinul Fundaţiei Raţiu. Directorul Universităţii, Horia Ciugudean, a declarat astăzi că în acest an se va parcurge traseul Turda – Buru – Vidolm – Lunca – Sălciua – Baia de Arieş – Lupşa – Roşia Montană, adică în jur de 100 de kilometri. în fiecare zi se va parcurge pe jos câte un sector de drum. în 2010 va urma tronsonul Roşia Montană – Bucium – Zlatna – Alba Iulia, iar în 2011 Zlatna – Geoagiu Băi, judeţul Hunedoara. Pe lângă acţiunea de identificare a drumului roman, se are în vedere înregistrarea monumentelor şi obiectivelor istorice şi naturale din apropierea traseului. Organizatorii intenţionează să realizeze vizionarea tridimensională a întregului traseu al drumurilor romane şi cu ajutorul Google Earth. ziuadecj.realitatea.net/drumul-roman-turda-buru-rosia-montana-va-fi-disponibil-pe-google-earth

18342247_1404871126264726_7600491029425788739_n

La 94 de ani, Moșu (tetea) din Poșaga în picioare.

August 2009: Traseele drumurilor romane din Munţii Apuseni, de pe Valea Arieşului şi de pe Valea Ampoiului vor putea fi vizualizate de orice persoană, prin Google Earth, la finalul unei campanii de identificare şi cartografiere a vechilor căi de comunicaţii, care se va derula pe parcursul a trei ani, în premieră pentru România. Intre 21 august şi 5 septembrie, în judeţul Alba va avea loc prima ediţie a Universităţii de Vară de restaurare de monumente şi situri ‘Pe drumurile romane în Ţara Moţilor’, organizată de asociaţia Rencontres du Patrimoine Europe-Roumanie, sub înaltul patronaj al Academiei Române şi cu sprijinul Fundaţiei Raţiu. Directorul Universităţii, Horia Ciugudean, a declarat astăzi că în acest an se va parcurge traseul Turda – Buru – Vidolm – Lunca – Sălciua – Baia de Arieş – Lupşa – Roşia Montană, adică în jur de 100 de kilometri. în fiecare zi se va parcurge pe jos câte un sector de drum. în 2010 va urma tronsonul Roşia Montană – Bucium – Zlatna – Alba Iulia, iar în 2011 Zlatna – Geoagiu Băi, judeţul Hunedoara. Pe lângă acţiunea de identificare a drumului roman, se are în vedere înregistrarea monumentelor şi obiectivelor istorice şi naturale din apropierea traseului. Organizatorii intenţionează să realizeze vizionarea tridimensională a întregului traseu al drumurilor romane şi cu ajutorul Google Earth.
posagaDrumurile romane din Ţara Moţilor, care au fost identificate după primele două ediţii ale Universităţii de Vară cu acelaşi nume, vor putea fi accesate de oricine pe internet prin intermediul Google Earth, începând din vara acestui an. În acest fel, turiştii care doresc să parcurgă aceste trasee vor putea avea acces liber la aceste informaţii, care vor fi completate în urma ediţiei din acest an a manifestării. Anunţul a fost făcut de directorul Universităţii de Vară “Drumuri romane în Ţara Moţilor”, Horia Ciugudean, de la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia. Acesta a recunoscut că există anumite întârzieri din punctul de vedere al accesibilităţii acestor hărţi faţă de programul anunţat iniţial, însă a arătat că totul este pregătit din punctul de vedere al specialiştilor. “Am făcut marcarea, din păcate suntem în întârziere, şi Muzeul Naţional al Unirii şi RPER-ul cu site-ul”, a declarat acesta. Cei care nu mai au răbdare pot vedea această hartă într-o expoziţie inaugurată astăzi la Sibiu. “În expoziţie traseul este plasat pe o hartă Google Earth, dar site-urile sunt ambele în construcţie şi nu le putem, la ora actuală deschide on-line. Am înţeles că site-ul muzeului este curs în finalizare, iar pentru RPER vă pot promite că în iunie-începutul lunii iulie traseul va putea fi vizualizat on-line”, a spus Horia Ciugudean.  evz.ro/drumuri-romane-vizibile-cu-ajutorul-google-earth

Historians have created the interactive ‘Orbis: The Stanford Geospatial Network Model of the Roman World’ that lets you explore the Empire, and see how long it would have taken to travel the world in 200 CE. orbis.stanford.edu

1Pelagios – A digital map of the Roman Empire – pelagios.org/maps/greco-roman

Un cercetator clujean a realizat harta amanuntita a drumurilor romane din Transilvania. Ca o curiozitate, traseele acestora coincid cu cele ale celor mai bune sosele de azi. Uneori, romanii au reusit sa gaseasca chiar trasee mai bune decat cele ale drumurilor moderne.  Profesorul Dorin Ursutiu, unul dintre cei mai renumiti topografi-arheologi din Romania, a lucrat, impreuna cu cercetatorii de la Facultatea de Istorie si Filosofie din Cluj-Napoca, cateva zeci de ani la realizarea hartilor. El a strabatut, cu masina sau cu piciorul, cele mai multe dintre drumurile construite in Antichitate.
Topograful a pus la punct si o metoda empirica pentru depistarea acestora. Dupa ce determina, cu ajutorul informatiilor pastrate in folclor si cu calcule matematice, traseul aproximativ al drumului, mergea pe teren. El a spus ca gasea drumul roman dupa anumite indicii, cum ar fi, de pilda, faptul ca primavara, in timpul topirii zapezii, persista mai mult o fasie de omat pe traseul drumului roman, deoarece constructia din piatra este mai rece. Vara, plantele de cultura crescute pe traseul acestor drumuri sunt mai galbejite, pentru ca ele nu au posibilitatea sa absoarba atatea saruri cat celelalte.
Principala artera era Drumul Imperial. Acesta avea grosimea de un metru si o latime de 6,2 metri. Mai intai, romanii sapau terenul pana cand dadeau de un strat stabil. Apoi, ei construiau patru straturi. Primul era reprezentat de pietre de mari dimensiuni, iar cel de-al doilea din pietris amestecat cu caramizi pisate. Urma un strat de nisip amestecat cu roci vulcanice macinate, iar ultimul strat era format din dale slefuite de calcar. Drumul Imperial incepea de la Dunare, urca prin Banat, pe la Laederata, si trecea pe la Tapae, azi Portile de Fier ale Transilvaniei. De aici, el mergea pe la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, apoi urma pe la Apulum. Drumul ajungea apoi la castrul roman de la Razboieni si de aici mergea pana la castrul Legiunii V Macedonica de la Potaissa, Turda de azi.
Acel castru era cea mai importanta fortificatie militara romana din aceasta provincie. De la Turda, drumul pornea spre Cluj, prin Ceanu Mare si prin Aiton. Traseul coincide insa in mare masura cu cel al soselei judetene de azi. Drumul romanilor merge paralel fata de actualul drum european, care uneste Turda de Cluj prin Valcele. Ruta drumului roman este insa mai buna decat cea a soselei europene, pentru ca el ocoleste in intregime Dealul Feleacului, unde in prezent au loc cele mai multe accidente auto din judetul Cluj.
Din nefericire insa, drumul roman a fost distrus in mare masura. Si asta pentru ca inginerii care lucrau la reabilitarea drumului judetean au descoperit drumul roman foarte bine pastrat. Ca sa economiseasca bani, ei au decis sa nu mai faca o fundatie noua pentru soseaua extinsa si au turnat asfaltul direct pe drumul romanilor.
Drumul Imperial se bifurca la Dezmir. Calea de acces principala ducea in orasul Napoca, Cluj-Napoca de azi, principalul centru economic si cultural al Transilvaniei de Nord in epoca, iar un drum secundar ducea spre castrul de la Gherla, iar apoi, prin Dej, spre castrul de la Porolissum. O alta varianta pleca din Cluj spre Gilau, unde era un important castru, apoi pe la castrul din Bologa, din Muntii Apuseni, ajungea la Porolissum, azi Moigrad, din judetul Salaj.
Exista si un drum de granita, al limes-ului roman, care trecea prin Muntii Mesesului. Drumul Imperial si drumurile de langa limes, adica de langa frontiera, erau rezervate exclusiv militarilor ori postei imperiale. Drumurile secundare erau folosite si de negustori. Dar drumurile secundare erau mai inguste, de doar 4,3 metri. Fundatia lor era, de asemenea, mai subtire, de doar o jumatate de metru.
Profesorul Alexandru Diaconescu, de la Facultatea de Istorie si Filosofie, a realizat o harta digitala a lor. Toate drumurile din Imperiul Roman erau construite doar de soldati. Viteza de construire era mai mare decat cea practicata in prezent.
Drumurile romane sunt atat de rezistente incat unele portiuni din ele mai sunt folosite si azi. Oamenii le-au botezat “Drumul lui Traian”, “Drumul Imparatului” sau “Drumul batranilor”. Drumurile romanilor au fost preferate de ofiterii austrieci, care au realizat, in anul 1835, prima harta militara moderna a Transilvaniei. De asemenea, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, ofiterii Armatei Rosii sovietice au traversat Transilvania cu tancurile pe traseul drumurilor romane, pe motiv ca acestea erau mai rezistente decat soselele vremii. Drumurile romanilor erau bombate, ca sa se scurga apa de ploaie. Aceasta era adunata in bazine, care puteau fi folosite de calatori pentru spalat sau pentru adaparea animalelor. Drumurile erau construite doar in apropierea surselor de apa potabila si doar pe versantii sudici ori estici ai dealurilor, pentru ca zapada sa se topeasca rapid.
In Transilvania, drumurile romanilor serveau cu prioritate transportului sarii, una dintre cele mai pretioase resurse ale vremii. Sarea de la Potaissa era dusa pe drumul imperial spre Apulum, azi Alba Iulia. Drumul dintre Turda si Cluj-Napoca trecea pe langa rezervele de sare de la Pata. La Gherla exista un drum al sarii, care ducea spre localitatea Sic, iar cel dintre Dej si Porolissum trecea pe langa Ocna Dej, unde sunt, de asemenea, mari rezerve naturale de sare. El era pazit de castul de la Casei. Sarea era exploatata in galerii in forma de clopote, adanci de circa 15 metri fiecare. Profesorul Ioan Piso a spus ca, pentru romani, drumurile erau atat de importante incat prima data le construiau si abia apoi ridicau orase in provinciile cucerite. Caile de acces erau strajuite de turnuri de observatie, aparate de paznici care avertizau militarii de apropierea dusmanului, cu ajutorul focurilor ori fumului. Drumurile erau marcate cu borne numite miliari, puse din 10.000 in 10.000 de pasi. Multe dintre acestea au fost insa folosite drept piatra de constructie. romanialibera.ro/drumul-lui-traian–mai-bun-decat-soselele-lui-berceanu2

În perioada 22 iulie – 6 august 2017, Asociaţia Rencontres du Patrimoine Europe-Roumanie – RPER, în parteneriat cu Ordinul Arhitecţilor din România, organizează a VI-a ediţie a „Universităţii de Vară Bucium”- UdV Bucium, sub înaltul patronaj al Academiei Române. Continuare a ediţiilor 2011, 2012, 2013, 2014 şi 2015, UdV Bucium 2017 este un stagiu anual care asigurã cursanţilor, în majoritate arhitecţi, dar şi istorici, istorici de artă, sociologi, politologi, geografi şi antropologi, un program multidisciplinar de pregătire în domeniul cercetării şi protejãrii patrimoniului rural, în contextul decalajului uriaş dintre percepţia şi tratarea arhitecturii vernaculare în România şi cea din tările vest-europene. Iniţiat în 2011, pe fondul unei crize acute de preocupare privind moştenirea culturală…
Contacte Ştefana BIANU, Coordonator UdV Bucium, Preşedinte RPER-Fr, tel: 0754 716 433, Iozefina POSTAVARU, Consultant ştiinţific, din partea INP, tel: 0743 646 462, dr. Ioana BOGDAN CATANICIU, Preşedinte RPER-Ro, tel: 0745 334 750. Adrese RPER Intrarea dr. Bobeică, nr.4, ap.1, cod poştal 024025, sector 2, Bucureşti, România tel. : 021 322 81 15, rper.romania@yahoo.com, www.rper.ro

cruce_stejar_primavara

“La teiul Bandâ” intre Salciua si Ponor

drrm1

Sub Bedeleu, sub stîncă se vede .. vechiul drum roman? Ady din Posaga: Da pozele sunt de pe drumul roman, care poate fi vazut pe toata valea Ariesului, incepand de la Moldovenesti, de la ultimul bastion deasupra “greblei”, unde a fost candva un fort de lemn, se zice pe temeliile unui fost fort roman. Acolo este drum, acum dupa caderea frunzelor o sa il vedeti peste Aries cum urca unde e teren stancos ca sa ocoleasca stancile si cum coboara unde sunt lunci, unde se poate merge pe malul raului. La Lunca Ariesului cred ca urca pe Valea Morilor, in drept la Usoi el merge drept si coboara doar la Salciua. Interesante este ca drenurile din paraie functioneaza si acum dupa 2000 de ani. Poza cu carele e o vedere de pe Valea Ariesului din 1919 sau 1909, am vazut-o prima data prin 1987 in casa bunicului Popic, care a trait in cantonul construit mai tarziu acolo unde este facuta poza, cantonul exista si azi, tot acolo s-a nascut si mama mea.
Am strabatut toate  satele acestea, sunt putine locuri unde nu am fost dar cred ca cel mai mult am strabatut Trascaul in zona Lunca Ariesului, Salciua. Imi plac vaile cu fund de calcar, cascadele cu frunze si crengi calcificate, pesterile, padurile neatinse de om. Mai este un drum mai nou care a fost folosit mai intens, drumul ce lega zona aceasta de cetatea grofilor de la Trascau Chirai, prin cariera de piatra de la Izvorul lui Cenan intre Ocolis si Lunca. Si azi terenul de deasupra e numit de batrani “Baia lui Chirai”. Dar sa revenim la drumul roman, are un traseu superb. Porneste din Lunca de Aries, urca in “Poduri”, de acolo face Dreapta pe păraul de la capatul satului peste niste stanci. Cand eram copil se intretinea drumul toamna cu mesteceni si pamant, ca sa poata fi circulabil cu carele. La finalul stancilor drumul ajunge la “Usoiul de Jios”. Din drumul folosit de care in urma cu zeci de ani, nu e foarte clar cat  se intersecteaza si cat se suprapune efectiv cu vechiul drum roman. De la Usoiul de Jios calea batrinilor urca pe la “bisericile de pamant” in stanga, pe coama dealului face dreapta prin padure pe langa pestera si ajunge sus pe munte la “Saivane”. De acolo continua drept pe creasta si coboara in partea cealalta a Trascaului pe valea care iese la Coltesti in cheile Aiudului, superbe peisaje si acolo. Drumul a fost folosit intens dar este erodat de ape. Copil fiind imi aminteesc ca era o sarbatoare “Armindenul”, cand se pun mesteceni la poarta si atunci ziceau batranii ca e targ la Trascau asa stiau cand sa treaca muntele cu animalele la targ. Drumurile de care aveau locuri de innoptat.
Mai este un drum care lega Posaga de Iara unde mergeau oameni la targuri. Bunica povestea ca a fost in 1918 la Iara sa isi scoata o masea la targ. E frumos si acesta, trece pe la Stana. Intre stana si Scarite Belioara se vad urmele carelor in stanca, cum mergeau carele infranate (impiedecate), pline cu cerealele cumparate de la Iara.
Am gasit un loc in Posaga cu niste ziduri vechi de piatra, pare sa fie o imprejmuire,un zid de aparare, cu urme de case si bordeie. Nu am vrut sa vorbesc despre asta cu nimeni fiindca toti umbla numai dupa comori si nu-i intereseaza istoria. Nu stiu de cand sunt sau ce sunt, poate ca apartin cautatorilor de aur din vechime.
Majoritateea drumurilor vechi erau insotite de cruci. Langa cruci erau si banci, noi cand eram copii le intretineam, acum nu mai sunt. Le zice lumea cand povestea – la “Hodiniș”. “La Hodinis la crucea Ciobanului nu se crepase de ziua can am ajuns.. ”
In zona Podeni, Pietroasa, Valea Dracului totul e de piatra: case, garduri, suri, cuptoare, toate sunt facute din piatra. Multe urme de cuptoare de var, o alta indeletnicire foarte veche..

aleximreh.wordpress.com/2017/09/18/crucile-solare-din-apuseni Se leaga toate, sus pe coame, pe platourile inalte din Tara Motilor, de-a lungul drumului roman, este o continuitate de mii de ani. Ctitorii de cruci de piatra erau oameni cu stare, zonele cu cruci de piatra erau zone instarite. Culmile au fost defrisate in urma cu sute, mii de ani, acolo se cultiva grau la cota 1200 altitudine, toate culmile erau sau pentru agricultura sau pentru pastorit/fanate. Inainte de romani au fost dacii, care erau fierari ca si celtii, totul se leaga de mine, de resurse folosite inca din neolitic pentru bronz, aur si apoi fier. De la Rosia Montana pe deasupra Vaii Ariesului pana la Moldovenesti, apoi prin zona Podeni spre Turda, se vad crucile de piatra si/sau urme ale fostului drum roman. M-a mirat prima oara cand am vazut dealuri mari “sterpe” defrisate in “fundatura” unde s-a facut recent Manastirea Ponor. Cand mi-au zis ca acolo mai demult se cultiva grau, am inceput sa fac asocieri. Vad o asociere intre platourile inalte de la Ponor, Podeni unde se facea agricultura (grau/pastorit/fanate) si cruci de piatra, toate legate de Căile Bătrânilor.
lunca coltestiAdy: Drumul de la Lunca la Coltesti trece peste munte si sus la Bisericile de Pamant se intersecteaza cu Drumul Roman. Pe vremea grofilor veneau oameni cu vite si care vechi de la Segagea, Orăști, Incești, Turcești sa vanda animalelele la vestitul targ de la Trascau, singurul targ autorizat de grof. Incesti este din cate stiu primul sat depopulat din Romania, acum nu mai locuieste nimeni acolo sunt doar case prin care cresc brusturii prin podele. Turceștiul la fel depopulat, pustiu. La Turcesti in copilaria mea mai locuia un om, era cioban imi amintesc ca purta papuci speciali, ca purta un numar foarte mare gen 50 si avea o palma cu care ma mangaia cat capul meu. Turcești este pe valea Salciuței cu aces din Salciua, Incești este dupa Belioara, Orasti – valea din dreapta. Batranii pentru zona Rimetea, Coltesti de azi aveau o singura denumire – Trascau – cetatea Trascau.
Sunt multe mituri si legende frumoase din zona, o parte le stiu de la bunicu care era din Ocolis si alta parte le-am citit intr-un manuscris al nasului meu, invatatorul Rosa, care le-a adunat de pe la batrani in perioada interbelica. Unele le pomeneste si domnul profesor Borfota Iustin, intr-o biografie scrisa de el si publicata, mai anii trecuti putea fi gasita cartea la magazinul din sat.  Mituri despre  denumirea de Posaga, despre denumirea de Belioara, despre o pestera cu o comoara, sunt frumoase si asta cred eu e tot o istorie dar in alt fel.
“Bisericile de pamant” sunt formatiuni de pamant erodat ca niste turle si oameni le asemanau cu turle de biserici. Drumul Roman e greu de identificat de sus datorita curbelor de nivel si datorita faptului ca acele terenuri in zona intersectiei au fost arate si cultivate sute de ani, sunt niste razoare imense create de plug. Drumul apare si dispare in multe locuri, daca o sa il strabateti o sa vedeti stanci taiate, taluzuri, drenuri din bolovani imensi, pe alocuri mai late, au peste tot panta minima si pentru mine, care am lucrat la drumuri, sunt incredibil de drepte (orizontale).
Legat de drumul roman, urcand din Lunca la Bisericile de Pamant: la dreapta duce la puntea de la intrarea in Salciua, la stanga duce pe sub Bedeleu la pod la Vidolm.
Salciua VidolmTraseul drumului roman trebuie lucrat, strabatut pe jos, e mai aproape de Aries desi s-ar putea sa aiba pe alocuri mai multe variante. Mergeau pe un traseu iarna spre Albunus Maior si vara pe altul. Intre Vidolm si Lunca eu cred ca drumul era chiar pe luncile Ariesului. Sunt zone de drum facut in stanca deasupra raului si-i greu sa cred ca au fost facute de localnici, chiar daca zona asta Lunca Ariesului are o traditie grozava in lucrul cu piatra. Jidovina e un vulcan, jumatatea dinspre Posaga e andezit curat fara fisuri. Aici a fost o cariera de piatra in masivul unde este si azi, dar la Coltul Rosu din Jidovina. Sunt deasupra niste formatiuni foarte interesante. Exploatarea a inceput din ce zic batranii odata cu venirea Austriecilor.
Dupa Salciua incep muntii Metaliferi si sunt foarte multe urme de mine romane, cred ca drumul le lega pe toate. Undeva dupa iesirea din Salciua spre Baia de Aries se vede un drum pe partea dreapta a Ariesului care urca si coboara pana in Baia, cred ca e tot din drumul Roman, apoi se continua pe la Fagul Imparatului spre Lupsa, unde cred ca trece spre Rosia Poieni apoi la Rosia Montana. La Baia de Aries e cert ca sunt mine romane. In zona cunoscuta ca “La Gropane”, este minerit intr-un perete de 2000 de ani. Exploatarea miniera recenta din anii 80 a fost facuta in Abataj. Au facut o cariera subterana, puscau tavanul si peretele din fata pana au ajuns la ceva de genul salinelor si la un moment dat au ajuns acolo la un filon bogat in Aur, exact unde sunt si minele romane, au dat in galeriile romane. La putin timp aceste imense gropi interioare s-au surpat cu tot cu partea de varf exterioara a muntelui, ramanand o groapa imensa. In pereti verticali care zic eu ca acum au vreo 80m, e o sectiune efectiva in munte unde se vad toate galeriile si cele vechi si cele recente! Galeriile vechi au aceeasi forma trapezoidala ca la Rosia Montana. Pana la finalul exploatarii prin 96, cred s-au format astfel 3 gropane exact in varful muntelui, merita vazut.
gropane86872947Fagul imparatului este chiar pe Drumul Romanilor. Legenda spune ca acolo sub fag s-a intalnit Avram Iancu cu imparatul Franz Joosef. Si ca Avram Iancu ar fii venit calare pe cal invers in sea sa isi arate dispretul fata de stapanire. Drumul mare e dincolo de Aries, s-a reabilitat drumul (roman) in 2015 pt a pune in valoare fagul, drumul leaga Valea Harmanesei de Muncel. Drumul “reabilitat” era un drum asa ca restul drumului roman, inacesibil pt auto, pietruit, foarte circulat candva, cu portiuni foarte adancite de eroziuni si carute. Nu l-au acoperit tot (macelarit arheologic), nu cred ca se stie ca e Roman drumul asta, e o banuiala a mea. Prea era drum acolo pe vremea lui Avram Iancu, prea batran e copacul ala care nici macar nu e indigen e adus de undeva si prea nu mai este alt drum sa mearga la Rosia din Baia. Ma refer la un drum vechi si vizibil. Drumul are continuare pana la Lupsa, mai pe deal mai pe lunci. Toamna tarzie e o perioada prielnica de strabatut Valea Ariesului de la Moldovenesti pana la Biserica din Lupsa, aia atestata in 1383, peste Aries de pe drumul mare se vede/recunoaste drumul roman in multe locuri cu ochiul liber. poza-fagul-imparatuluiLa 500m de fag este muzeul Nicolae Sima. Acest muzeu privat extraordinar de frumos, facut din pasiune, a reusit sa adune din zona de la costume la unelte de minerit, totul intr-o gospodarie autentica facuta de la zero. Nicolae Sima a construit si un atelier de căuăcie in spate, atelier de fierar, cu poarta traditionala, gard, forghitău. >> Link la Pagina Facebook a Muzeului Nicolae Sima.
muzeu sima

Mai sunt urme de sapaturi prin toate dealurile chiar si la Posaga dar nu am certitudinea ca sunt Romane, sunt impadurite toate, dar se vede clar ca a fost exploatare. In Lunca piatra asta de andezit, are o proprietate extraordinara. Cateva zile dupa scoaterea din pamant se poate modela foarte usor, se rupe in bucati cu laterale absolut perfecte. Batranii zic ca asa au fost facute pavele si borduri pentru Viena, ar trebui verificat cumva odata. Idea e ca dupa ce da soarele de piatra, in cateva zile devine extrem de tare, cred ca e una dintre cele mai dure pietre folosite in constructii. Apoi mai este Valea Morilor unde au fost 8 mori din cunostintele mele, mai sunt vreo 3 canale de apa ce trec de la o casa la alta pe sub podelele din bucatarie prin curti, apa fiind canalizata de la unul la altul si asta mi se pare foarte frumos. La una din morile astea prin 2006 am vazut facuta dintr-o piele de vaca, o trusa a cioplitorilor de piatra – dalti, ciocane, icuri din coarne de animale, toate manufacturate manual local, nimic cumparat, nimic importat, fascinant de-a dreptu. In Lunca, Posaga si Ocolis au fost multi mesteri pietrari, dovada stau stalpii portilor caselor vechi din Lunca si Ocolis, treptele caselor din Posaga, halaele vitelor, gainilor pe care le intalnesti in orice gospodarie mai veche, cioplite perfect cu dalta si ciocanul. Halău = scobitura in lemn sau piatra din care beau vitele apa. Ș ipot = bucata de lemn lunga scobita pe care vine apa din izvor in Halău. Indeosebi de frumoase sunt stalpii portilor. Sa scoti din pamant cu boi, pietre de 3 m lungime, sa le spargi perfect si sa faci un stalp de poarta, apoi sa il transporti si montezi cu mijloacele de acum 150 de ani e ceva de neinchipuit.
Salciua Lunca

openmaps trascau

Pe GoogleMaps se vad cel mai bune poze de satelit, OpenMaps au cele mai bune trasee, pe Strava se fac cel mai bine rute, inregistrari, pe OutdoorActive se vad bine curbele de nivel. +cimec.ro

ge salc lunca

Google Earth 3D – earth.google.com/web/

get1Ady: De la Salciua de Jos la Lunca, traseu de strabatut acum doar cu piciorul, posibil parte din vechiul drum roman. In dreptul vaii Ocolis se pierde, trebuie cautat in padure, dar nu e complicat, este doar o trecere spre Vidolm, acolo sunt pante mari. Cert e ca in dreptul Posegii nu poate fi alt drum pe partea dreapta a Luncii de Aries. Aveau aceste drumuri fundatii care ar putea fi acum gasite prin sapaturi? Am cunoscut un conferentiar de la Cluj care imi povestea cum aratau drenurile facute de romani si mai sunt cateva elemente prin care specialistii recunosc lucrarile romanilor. Am discutat si de fundatii, el era de parere ca in zonele montane romanii nu au facut fundatii, au folosit piatra dislocata pt drenurri, zicea ca nu ar fi drumuri conventionale. Au fost facute in graba pt ca nu au avut certitudinea ca o sa poata exploata aceste drumuri multa vreme. Asa se explica de ce sunt mai multe variante Aries, Ampoi, Arieseni. Omul mi-a parut foarte bine documentat, a facut descarcari arheologice in cariere, a descoperit un mormant foarte vechi intr-un varf de deal si cateva tunuri din razboi.
Tot prin el am cunoscut si un geolog deosebit care m-a ajutat cu lucrarile de la cariere.  Era o placeere sa il auzi vorbind despre vulcanul de la Jidovina, despre fundul de mare care a fost Transilvania, de cel mai vechi calcar din Europa care este la Scarite Belioara, despre faptul ca avem in tara doar 8 izbucuri din care 2 la Posaga. Crapa pietre in cariere si imi arata fosile. Parca era din alta poveste, domnu asta pe mine m-a fascinat.
Acolo dupa cascada de la Sipote este un urcus si urmeaza un parau adanc. Nu am reusit sa gasesc drumul, cred ca e surpat, se poate trece doar pe cararea marcata sau pe sub stanci pe la grohotisuri, banuiesc ca drumul pe acolo trecea fiindca este si de o parte si de alta drum si nu duce nicaieri altundeva, deasupra e zid de stanca. In jos o rapa imensa,  singura din zona aceea care a fost exploatata forestier cu funiculare in anii 70.
23192745_10214191468236693_226128525_nIn poza aceasta, (vedere din 1919 sau 1909), ce se vede in stanga e grohotis, padurea nu era asa ca acum. Linia alba sunt pietre cazute de pe stanci. Eu cred ca drumul cobora in Salciua, fiindca se continua mai sus spre Baia de Aries. E posibil sa fie o ramificatie spre Ponor care sa continue prin Simulesti, Piatra Caprei la Baia de Aries. Spre Rosia Montana acolo sunt doua vai paralele cu Ariesul si sunt zone metalifere, sunt convins ca au fost exploatari peste tot, de acolo e un pas pana la valea Ampoiului, Mogosul nu-i departe de Ponor.

Mormantul Preotului Rusdea, capitan in oastea lui Avram Iancu.

Din paleolitic s-au găsit în locurile numite Stâna şi Jidovina câte un topor de granit de munte, perforate, cu gaură mică într-o parte pentru a se fixa mai bine în coadă. Ambele topoare au fost predate Muzeului din Municipiul Turda. Pe teritoriul comunei Poşaga s-a descoperit în 1843 un tezaur de obiecte dacice alcătuit din fibulă cu două noduri, un lanţ ornamental, pandativ, brăţară spirală cu exteriorul în formă de capete de şarpe. Despre descoperirea arheologică de la Poşaga a scris şi Vasile Pârvan.1 Tezaurul se află la muzeul din Viena. Un alt tezaur dacic de obiecte de argint s-a descoperit la Poşaga de Sus şi se află la Muzeul din Deva. Urme ale minelor romane se găsesc la: Gruieţ, Ştiolne.
Prima menţiune documentară a comunei datează din 1325. O diplomă aminteşte de „moşia” Poşaga într-o dispută de moştenire. Denumiri Poșaga: Pothsaga la 1365, Pachaga la 1425, Pathchaga la 1479, Pathsaga la 1487, Pochaga la 1511, Potsaga la 1733, la 1835 Pocsaga în primul şematism românesc. Poşaga de Sus este menţionată doar din 1824, până în anul 1824 era o singură localitate Poşaga. Numai după această dată apare Poşaga de Sus, formată din trei sate: Belioara, Orăşti şi Săgagea. Denumirea de Belioara se trage conform legendelor locale de la numele unui crai al Ardealului, Bela/Belea despre care se spune că s-a refugiat aici cu toată oastea ce i-a mai ramas în urma luptelor cu tătarii. Între 1366 şi 1502 comuna Poşaga a făcut parte din cel de-al treilea cnezat al comitatului Turda, situat în zona montană, cu centrul la Lupşa. Cnezatul era condus de familia nobiliară Cândea. Din punct de vedere administrativ, comuna a făcut parte, tot Evul mediu, epoca modernă şi perioada interbelică, din judetul Turda. Pe timpul stăpânirii austro-ungare ea a aparţinut de plasa Trascăului. Din anul 1926 a trecut la plasa Baia de Arieş nou infinţată.
posaga
Până la cucerirea Transilvaniei de catre unguri în perioada sec. X-XII, locuitorii de aici erau oameni liberi. Apoi au devenit aserviți de cetatea Trascău, apoi iobagi ai baronilor Torotzkái din Sângiorgiu Trascăului, azi Colţeşti, până la reforma agrară din 1853.  Aşa cum arată documentele vremii, familia avea un domeniu ce cuprindea minele de fier, morile împreună cu 9 sate, cât şi valea Aiudului partea de Sus – Sângeorz, Bedeleu, iar pe Arieş – Buru, Vidolm, Ujfalu. În anul 1845,conform conscripţiei, erau în comună 151 familii de iobagi din care 18 familii erau formate din văduve, o familie erau iobagi noi (neo rusticu), 17 familii fugiseră de pe sesie (dezertorum) iar 151 erau pe loc (iobagiorum). În fruntea locuitorilor din Poşaga se găseau în sec. XV cneji, intermediari între obştea care se mai păstra şi cetate. În anul 1700 Poşaga trece şi ea la unirea religioasă cu Roma la fel ca o mare partea satelor din Transilvania şi rămâne fidelă acestei opţiuni în perioada tulburărilor religioase din prima jumătate a secolului XVIII. În zorii epocii moderne conscripţia fiscală a Transilvaniei din 1750 ne oferă date importante despre comuna Poşaga. Ea era amplasată într-un loc de fertilitate medie. Ocupaţiile de bază erau creşterea animalelor şi fierăritul ale căror produse erau vândute la târgurile din Trascău şi Turda.

Manastirea Posaga, 2704Comuna Bistra este atestată documentar în anul 1437, sub denumirea de “sat cnezial” condus de cneazul de Bezere. Dar Bistra este una dintre cele mai vechi așezări de pe Valea Arieșului, iar numele ei era cunoscut încă de pe vremea regelui Carol Robert de Anjou. În secolul al XV-lea, Bistra aparținea de Capitulului de Alba-Iulia și era socotită ca un cnezat: Kenesius Byzere. Teritoriul comunei Bistra a fost locuit încă din preistorie. Descoperirea unor podoabe de aur, provenind din neoliticul tîrziu, precum și înmultirea urmelor în epocile bronzului și a fierului dovedesc cunoașterea de către localnici a tehnicilor obținerii metalului nobil, procurat îndeosebi din aluviunile Arieșului și ale afluenților săi. În secolele III-II Î.Cr., dacii au început exploatarea și prelucrarea zăcămintelor auro-argintifere din Munții Apuseni prin săparea de galerii și prin spălătorii de aur. Una din urmele cele mai importante rămase de la romani este drumul care leagă orașele romane Apulum (Alba Iulia) de Alburnus Maior (Roșia Montana), coborând apoi pe Arieș în jos până la Potaisa (Turda) și trecând, deci, peste teritoriul actual al comunei Bistra.
costume_populareocolis-ab.ro/istoric: La Vidolm s-au facut o suma de descoperiri arheologice mai importante. In primul rand, s-au descoperit monede romane de secol II-III. In al doilea rand, langa raul Aries au fost observate urme ale spalarii nisipului aurifer. Din aceasta zona provin si o secure din fier, de epoca romana, precum si caramizi si olane romane. Traditia orala din Ocolis spune ca in locul numit Grohotele Cioprii ar fi existat in perioada romana mine de aur. Aurul s-a exploatat prin spalarea nisipurilor aurifere pe teritoriul comunei Ocolis cel putin pana in anul 1560, conform unui document citat de Pal Binder in articolul „Geografia istorica a Muntilor Apuseni”, publicat in revista Apulum. Avand in vedere structurile de organizare din Transilvania medievala, se poate presupune ca satul Ocolis (probabil deja intemeiat) ar fi putut face parte din voievodatul lui Gelu, ca zona de granita. Statutul de zona de granita reiese din toponimele din hotarul satului Ocolis. Astfel, doua locuri din hotar se cheama Presaca (unul inspre satul Ocolisel, celalalt langa stancile de la Vulturese). Acest toponim trimite la intariturile care delimitau in epoca medievala diferitele formatiuni politice. Presacile erau intarituri realizate cu valuri de pamant si palcuri de padure (lat. indagines). De asemenea, intrarea in sat a fost dintotdeauna desemnata cu numele de origine maghiara Vama, ceea ce iarasi trimite la statutul de frontiera pe care localitatea pare sa-l fi avut. Stim din Cronica lui Anonymus ca voievodatul lui Gelu era strabatut de cel putin un rau din nisipurile caruia se extragea aur: acest rau nu e altul decat Ariesul. Dupa ce ungurii il inving pe Gelu, Transilvania intra – cel putin teoretic – in componenta regatului ungar.

rosia

Repertoriul arheologic național : map.cimec.ro/Mapserver

Selection_212

De la Izvoarele spre Poarta Zmeilor-cruci celtice si drum de care (roman?) taiat in piatra.
dscf5476dscf5377dscf5384dscf5393dscf5415dscf5426

Foarte putina lume stie, s-a gasit o Fortificaţia Latene in Râmetea/Piatra Secuiului, parte din Faza culturală geto-dacică. cimec.ro/fortificatia-latene-de-la-rametea-piatra-secuiului-cod-sit-ran-6609.01 Din perioada romană (106-274 d.C.) s-au gasit monezi romane, din timpul împăraţilor Antoninus Pius si Maximinus Thrax.

latenecoltestiposaga latenerimetea

In Rimetea/Trascau în secolul al XV-lea exista o singură fierărie în care se produceau unelte agricole. Două secole mai târziu (în cea de-a doua jumătate a secolului al XVII și în prima jumătate a secolului al XVIII), exploatarea minereului și prelucrarea fierului ajungeau la apogeu. În anul 1716, datorită celor 16 cuptoare de topit minereu și celor 16 ciocane hidraulice, Rimetea era unul dintre principalele centre de prelucrare a fierului din Transilvania iar uneltele agricole produse aici erau cele mai renumite din principat și din estul regatului Ungariei, fiind vândute de negustori în piețe importante, precum Brașov, Bistrița, Arad și Debrețin. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 124), localitatea apare sub numele de „Thorotzko”. De-a lungul văii de la nord de localitate (vale care se varsă în Arieș la Buru), apar pe Harta Iosefină cca 15 șteampuri de prelucrare a minereurilor de fier extrase din zonă, notate (în limba germană) ca “Eisen Hamer
Schmeltz Stamph Mühlen”. O perioadă scurtă tot aici s-a prelucrat și aur în monezi. In a doua jumătate a secolului al XIII-lea, în localitate au fost colonizati mineri de origine austriacă (din zona Eisenwurzen, care apoi s-au contopit cu populatia maghiara.
Cetatea medievală, localizată pe “Piatra Secuiului”, era încă în picioare în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dar la începutul secolului XXI mai sunt observabile doar niște rămășițe. Această cetate de piatră, ridicată înainte de marea invazie mongolă din 1241, a fost și singura din Transilvania care a putut ține piept trupelor tătare.
PiatraSecuiului-Rimetea
O a doua cetate medievală se găsește la aproximativ 3 km de Rimetea, în vestul satului Colțești / Torockószentgyörgy: este vorba despre Cetatea Trascăului, care a fost construita de familia Thoroczkói după 1291. Cetatea a fost abandonată dupa 1703, cand a suferit distrugeri din partea austriecilor.
moara
Majoritatea obiectivelor de patrimoniu datează din secolele XVII-XIX. Printre acestea se numără: # aproximativ 200 de clădiri laice tradiționale (case, grajduri, ateliere etc.) construite între secolele XVII și XIX; cea mai veche casă din sat este casa unui miner, construită în 1668 și renovată după 2004; #cea mai veche moară de apă funcțională din Munții Apuseni, la 300 m de centrul satului; construită în 1752 de către Toroczkai Klára, este încă folosită ocazional de localnici; #urmele câtorva mine de fier (guri de mină; începuturi de galerii deocamdată nerecondiționate etc.); #morminte de familie săpate în stâncă, unice în România, folosite din generație în generație; declinul demografic din prezent face caducă saparea unor noi morminte în stâncă, astfel încât oamenii din prezent sunt îngropați în mormintele strămoșilor. Tot in sat se poate vizita si Muzeul etnografic deschis in 1952. Aici puteti admira: mobila pictata, unelte de minerit si ustensile casnice, frumoase porturi populare traditionale, cusaturi si broderii foarte frumoase. Custodele muzeului este o femeie atat de placuta, care cunoaste atat de bine istoria locului incat este realmente o placere sa o asculti povestind despre cele expuse in muzeu. Se mai poate vizita Muzeul particular Geley Anna dar si Muzeul particular Ida Néni. Cimitirul vechi cu morminte din sec. XVI, ai nobililor Thorockay, reprezinta, el in sine un muzeu in aer liber.
Josephinische_Landaufnahme_pg124Ridicarea topografică iozefină (în germană Josephinische Landesaufnahme), denumită și „Prima ridicare topografică”, este primul proiect unitar de ridicare topografică a Imperiului Habsburgic. Cele 3589 planșe inițiale, desenate și colorate de mână, au fost apoi completate până la 4096 de secțiuni. Au fost denumite după Iosif al II-lea, împărat romano-german. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 124), localitatea apare sub numele de „Thorotzko”. mapire.eu/de/map/firstsurvey
Trascautrascau-cu-trasee-2Interesant cum sunt trecute pe aceasta harta foste terenuri agricole, care in ziua de azi par greu accesibile pentru “pantofari” – Gradina Cetatii, Gradina Mare, Gradina la Roma… La mine de fier din Trascau se circula pe vremuri din greu, cu material adus de acolo s-a facut “industrie siderurgica”, acum turistii se plang ca nu gasesc nici macar marcajul turistic prin padure. Vechile drumuri de care acum sunt trasee turistice sau nu mai apar nici macar ca poteci de picior.
mine fier

Se pare ca drumul roman ce venea de la Alburnus Maior, de la Salciua NU mergea pe Valea Ariesului spre Turda! Trecea peste creasta dupa Bedeleu, spre castrul roman de la Coltesti! Peste acest castru s-a construit in evul mediu cetatea Trascaului. Aici >>> Lista de castre romane din România. Fisierul kmz pt vizualizare pe Google Earth se poate descarca de aici >>> List of the roman castra from ancient Dacia, now Romania. De la Salciua / Lunca, ocolea pe la Nord Bedeleul spre mina de fier de la Trascau, apoi ocolea pe la Sud Creasta Secuiului, apoi prin Podeni, Cicau mergea spre Salinele de la Ocna-Mures, apoi spre Turda si prin Aiton, ocolind Feleacul, ajungea in Estul Cluj-Napoca, la Dezmirul de astazi.lccsccps

Advertisements

About Alex Imreh

http://www.aleximreh.ro http://www.facebook.com/alex.imreh 0742-669918
This entry was posted in Dacia, Transylvania and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

3 Responses to Căile Bătrânilor

  1. Pingback: Ciclo Cimec Cluj | Alex Imreh

  2. Alex Imreh says:

    Reblogged this on Trascău.

  3. Pingback: Ciclo Cimec – Trascău

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s