Malus Dacus


Dacus, “Dacian” (adjectival form of Latin Dacia, ancient kingdom in Central and South-d1Eastern Europe). The most usual adjective that means ‘Dacian’ is dacicus,-a,-um. The form dacus is typically used as substantive that means ‘a Dacian’. Ex of use – Dacus Germanusque diversi inrupissent. = Dacians and Germans invading Italy from opposite sides. Dacia is the country/region. Dacus is a demonym for an inhabitant of the region. Dacicus,-a,-um is an adjective. As an example: Dacia, Dacus, Dacicus – Britain, Briton, Britis.
O dovadă istorică că în Evul Mediu românii erau percepuţi de vecinii lor drept urmaşi MDdirecţi ai dacilor: Mihai Viteazul, era numit „Malus Dacus” adică Dacul cel Rău în lb. latină, de catre dusmani, de cei care se temeau de el. A fost ucis în mod laş şi inutil, ca și în cazul lui Vlad Țepeș, trădarea a venit din partea creștinilor catolici, care l-au considerat pe Mihai, mai periculos planurilor pe care le aveau, decât Imperiul Otoman. Mihai Viteazul se afla in cortul sau impreuna cu inca doua persoane importante. Unul era un Rakoczi de origine slovaca, care a si fost ranit la gat in lupta ce s-a dat, bunicul viitorului voievod al Transilvaniei, un alt personaj facea parte probabil din complot. Mihai Viteazul a fost aparat de doi osteni unguri, care faceau parte din garda sa si care au cazut la datorie. Garda valona a generalului Basta, era compusa din niste bestii cu chip de om. Batjocorirea oribila a trupului lui Mihai Viteazul si jupuirea lui de piele pentru a o lua ca amintire, da dovada de o cruzime iesita din comun, cruzime fara seaman la acesti occidentali, gata acum sa ia pielea si de pe trupul Romaniei. Stema MV“După ce Basta şi-a orânduit oastea în mare linişte, trimis-a trei sute de valoni şi nemţi asupra cortului lui Mihai Vodă; cu mare iuţeală au şi înconjurat cortul. Unul din căpitani cu numele Bori (Jacques Beauri) dacă a intrat în cort împreună cu încă câţiva, a pus mâna pe Mihai zicând: eşti prins. Mihai i-a zis: ”Ba” şi cu aceasta puse mâna pe sabie s-o scoată. Un valon, ţintind cu puşca a slobozit-o şi l-a lovit în mâna stângă cu care a căutat să scoată sabia căci Mihai Vodă era stângaci. Alt valon i-a străpuns îndată pieptul cu sabia, al treilea valon l-a împuşcat în spate şi astfel prăbuşindu-se, i-au tăiat capul cu propria lui sabie. Şi jefuindu-l şi împărţindu-i toată prada ce o avea în cort şi vitele de afară, i-au târât trupul din cort şi a zăcut trei zile, gol, la marginea drumului. Capul, cu barbă cu tot, l-au pus pe hoitul unui cal şi astfel a stat capul acolo mult timp…”
Despre Mihai Viteazul s-au spus multe dar mereu mai este câteva ceva important de spus. Marele lider al românilor de acum peste 400 de ani, mare și la propriu pentru că avea aproape 2 metri înălțime, a creat întotdeauna o impresie covârșitoare celor din jur. Cronicile vremii spun, printre altele, că nobilii transilvani se temeau până și de umbra lui (Vezi aici o serie de Mărturii medievale remarcabile despre Mihai Viteazul, care îi desființează pe denigratorii lui de azi: cunoastelumea.ro/marturii-medievale-remarcabile-despre-mihai-viteazul.
OLYMPUS DIGITAL CAMERAMihai Viteazu a fost decapitat pe 9 august 1601 în tabăra de la Câmpia Turzii, la comanda împăratului Rudolf al II-lea. Capul a fost luat de un credincios de-al său, conform unei însemnări a lui Radu Mihnea, domn al Ţării Româneşti. Trupul său a rămas timp de trei zile pe câmpul de bătălie, unde a fost batjocorit şi de oameni şi de câini, după care a fost îngropat. Ulterior, trupul a fost dus la Biserica Mitropolitană de la Alba Iulia, unde a rămas pentru o perioadă de timp. Se ştie că osemintele Voievodului au dispărut de acolo înainte de desfiinţarea Mitropoliei Ardealului şi transformarea lăcaşului în biserică catolică (1701). Din 1701 nu se mai ştia nimic de osemintele voievodului. De atunci însă şi până în 2010, nu a mai existat nici un indiciu despre osemintele lui Mihai Viteazu. În 2010, călugării de la Mănăstirea Plăviceni au făcut o descoperire de excepţie, respectiv un schelet care se potrivea în ceea ce priveşte dimensiunile cu cel al marelui domnitor. Argumentele iniţiale care susţineau teoria potrivit căreia osemintele ar fi aparţinut lui Mihai Viteazul erau legate de faptul că Mănăstirea Plăviceni a fost ridicată de Doamna Stanca, că hramul este al Arhanghelui Mihail, dar şi faptul că din schelet lipsea capul, dar şi membrele superioare fără claviculă şi coaste, ceea ce corespundea modului cum a fost mutilat Voievodul în 1601, după cum a precizat părintele Teoctist Moldovanu, stareţul mănăstirii. Preotul a fost hotărât să facă un test ADN şi măsurători antopometrice ale oaselor descoperite folosind material ADN de la mama lui Mihai Viteazu, Teodora Cantacuzino, înmormântată la Mănăstirea Cozia.

maxxyblog.wordpress.com/despre-malus-dacus >>> Mînat de curiozitate, am început să caut. Nu am găsit nicăieri cronici cu titulatura de Malus Dacus. Am găsit însă epitaful scris în batjocură pentru Mihai de cronicarul transilvănean Istvan Szamoskozy. L-am găsit pe Malus Dacus într-o carte scrisă şi publicată în 1936, la Oradea, de către Tiron Albani, ziarist, publicist şi aproape-istoric de sorginte socialistă. Albani scria că, într-o şedinţă a Parlamentului Maghiar, la Budapesta, prin 1905 sau 1906, deputatul transilvănean Ion Raţiu ar fi dat citire, în plen, epitafului scris de Szamoskozy, în următoarea formă:
“Hic jacet ille ferus, latro merus et Nero Verus
Atque Malus Dacus, scelerum lacus, ille Valachus;
Hic qui transibis, terque cacabis et ibis.”
(Pt. Albani a se vedea Tiron Albani, Leul dela Șișești, Editura Cercul Ziariștilor Oradea, 1936, p. 174). Cu siguranţă nu îi putem considera duşmani ai lui MV pe Ion Raţiu sau pe Tiron Albani, ambii patrioţi veritabili. Pînă la proba contrarie, avem deci doar 2 (două) dovezi ale folosirii termenului Malus Dacus, una sigură (Albani) şi una probabilă (Raţiu). Alte dovezi despre titulatura Malus Dacus nu am gasit.

urban
Malus.Dacus.eu

steama transStema Transilvaniei adoptată de Dieta Transilvaniei în 1659. Conform acestei steme, cîmpurile de pe scutul heraldic au fost împărțit între națiunile privilegiate: acvila care iese îi simbolizează pe unguri, cele şapte turnuri pe saşi iar elementele astrale (soarele și luna) pe secui. Propunerea românilor de a se include în stemă, ca alt cîmp, la mijloc între cele existente, nu a fost acceptată, deși erau cea mai numeroasă populaţie din Transilvania. Stema Transilvaniei 1550Până la dispariţia regatului Ungariei din 1526 (după bătălia de la Mohacs, cînd Ungaria a fost transformată în pașalîc turcesc) nu a existat o stemă a Transilvaniei. În jurul anului 1530 la curtea lui Ferdinand I de Habsburg a început să fie folosită ca stemă a Transilvaniei un scut cu două spade încrucişate cu garda în şef, suprapuse peste un trichetru cu extremităţile terminate în frunze de tei – în realitate simbolul străvechi al saşilor Transilvăneni. Ne întoarcem astfel la politică: Ferdinand I de Habsburg dorea să preia moştenirea regatului Ungariei distrus de otomani şi se folosea în acest scop de saşii transilvăneni. Program politic codificat într-un simbol heraldic. Această stemă a Transilvaniei s-a impus o perioadă în spaţiul german: a apărut ca atare în Chorographia Transylvaniae a lui Georg Reichersdorfer (1550, vezi foto) şi în armorialul lui Martin Schrot (1581).
Spre sfârşitul secolului al XVI-lea apare o altă variantă a stemei Transilvaniei, atestată într-un sigiliu al principelui Sigismund Bathory din 1595: într-un cartuş stema lui personală de principe al Imperiului (acvila bicefală pe pieptul căreia apar cei trei colţi de lup ai familiei Bathory), în dreapta stema Transilvaniei compusă din acvila flancată de soare şi lună deasupra a şapte turnuri; în stânga stema Ţării Româneşti, acvila cruciată; sub stema imperială fiind aşezat simbolul heraldic al Moldovei: capul de bour. Sigismund Bathory se intitula în 1595 şi principe al Ţării Româneşti şi Moldovei. Precizare: în heraldică ne raportăm la stînga sau dreapta scutului heraldic, stemei ori reprezentării heraldice, nu la stînga şi dreapta privitorului. O stemă practic identică cu aceea descrisă mai sus a avut şi cardinalul Andrei Bathory în 1599, înainte să fie alungat de pe tronul Transilvaniei de Mihai Viteazul. Stema lui Mihai Viteazul in 1600Şi acum ajungem la marele sigiliu al lui Mihai Viteazul din anul 1600. Aici apar înşiruite de sus în jos: acvila cruciată valahă, bourul Moldovei şi la sfârşit o stemă uşor misterioasă: doi lei afrontaţi, stând pe şapte piscuri şi ţinând în labe o spadă. Mihai Viteazul (şi cei care i-au compus stema aceasta) au respins stema transilvană în curs de formare avansată de familia Bathoreştilor. Cei doi lei au fost consideraţi în heraldica imaginară a epocii drept stema Daciei antice, lucru cunoscut inclusiv în spaţiul românesc (mai târziu Nicolae Costin o spune limpede). Faptul că leii afrontaţi au fost consideraţi în epoca lui Mihai Viteazul drept stemă a Transilvaniei o dovedeşte faptul că acest simbol a fost folosit şi de principele ardelean Moise Szekely în 1603. Din păcate cei doi lei afrontaţi nu s-au impus ca stemă a Transilvaniei, acest simbol a fost folosit doar de Mihai Viteazul şi Moise Szekely. În schimb s-a impus varianta păstrată până în ziua de azi. Au existat două şanse de revigorare a acestui simbol: în 1921 la lucrările Comisiei Heraldice care a fixat stema României Mari şi pe cele ale localităţilor sale şi în 1992 când a fost adoptată actuala stemă a României. Nu a fost să fie. Sursă: GeorgeDamian.ro

Advertisements

About Alex Imreh

http://www.aleximreh.ro http://www.facebook.com/alex.imreh 0742-669918
This entry was posted in Romania, Transylvania and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink.

4 Responses to Malus Dacus

  1. ‘O dovadă istorică că în Evul Mediu românii erau percepuţi de vecinii lor drept urmaşi direcţi ai dacilor: Mihai Viteazul, era numit „Malus Dacus”‘ – dar mai apoi ne dati ca dovada un link catre maxxyblog unde ni se explica faptul ca aceasta denumire de Malus Dacus nu provine din evul mediu(deocamdata nu am vazut nicio dovada pentru aceasta afirmatie) ci este o denumire moderna. Ceva nu se leaga!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s