Cluj-Napoca – date, monumente istorice


Cluj Zona Istorica6.000-5.500 î.e.n : Cea mai veche așezare umană descoperită în Transilvania, la Gura Baciului lângă Suceag, în valea unui pârâu afluent al Nadășului și în apropierea dealului Hoia. Face parte din cultura Starčevo-Criș, în cartierul Mănăștur s-a descoperit un mormânt din aceeași cultură, iar pe actuala stradă a Memorandumului a fost găsită o așezare similară.

Deși majoritatea locuitorilor orașului ar crede ca numele vechii așezări romane Napoca provine de la romani, originea numelui Napoca este mai veche, ea fiind doar preluată de către coloniștii așezați aici de Traian, la început mai ales celți romanizați, cei care au pus bazele primei așezări romane (ale cărei ruine s-au găsit lângă Piața Ion Luca Caragiale, pe Strada Victor Deleu) de pe teritoriul orașului cunoscut sub denumirea de castrul roman Napoca. 

107 e.n.: Napoca apare menționată pe o bornă kilometrică, (miliarul de la Aiton) găsită în localitatea Aiton în 1758, pe atunci drumul roman care venea de la Turda (latină Potaissa) nu trecea peste Feleac, ocolea Feleacul ajungănd din Aiton în Dezmir prin Pata. Napoca fondata pe malul drept al Someșului Mic în centrul actual al Clujului, lângă podul peste Somes (parcul Caragiale).
Traducerea înscripției : Împaratul Caesar Nerva Traianus Augustus (învingator al) germanilor (şi) dacilor, preot suprem (investit) cu putere (tribuniciară) de 12 ori, consul de 4 ori, aclamat împarat de 6 ori, părintele patriei, a făcut (această bornă) prin intermediul (unităţii militare) cohorta I Flavia Ulpia Hispanorum de o mie de pedestraşi, cetăţeni romani şi cuprinzând un contingent de cavalerie. De la “Potaissa către Napocae” (sunt) 14,8 km (M.P.X. = millia passuum 10 = 1000 x 1,48 x 10 = 14,8 km).
Milliarum_of_Aiton,_modern_copy_erected_in_Turda,_Romania_in_1993

124: Impăratul Hadrian ridică Napoca la rangul de municipiu, fiind primul municipiu din această regiune a imperiului. Pe Bd. Eroilor a fost descoperit găsit un atelier din secolul al II-lea în care se confecționau fibule de bronz.

160-180: capitala Daciei Porolissensis avansată la rangul de colonie, primind totodată privilegiul Ius Italicum, cel mai înalt statut urban din Imperiul roman. Astfel, locuitorii beneficiau de importante drepturi și avantaje materiale, inclusiv scutirea de plata impozitelor pe terenuri.

275: Retragerea administrației și armatei romane la sud de Dunăre. Regiunea a continuat să fie locuită, mărturie stau descoperirile din regiunea Mănăștur. Napoca la intersecția drumurilor. (sare spre crescătorii de vite din Panonia ..) Download kmz! dacia romana

sec IX: Calvaria – kilometrul zero al Clujului, locul acesta musteşte efectiv de istorie, istoria locului este extrem de densă. Există ipoteza ca ea să fi fost chiar cetatea de scaun a voievodatului. Prima cetate medievală a Clujului se numea „Cetatea Cluj-Mănăștur” sau „Cetatea de pe Someș” a fost construită de-a lungul a trei secole (IX – XI). Era vorba de o fortificaţie modestă, cu un val de pământ înalt de numai doi metri. Fortificațiile Cluj-Mănăștur au fost distruse/refăcute în câteva rânduri. Voievodatul lui Gelu ce cuprindea bazinele Someșului Mic și Almașului, avea puncte de apărare la cetățile Dăbâca și Gilău. Conform documentelor istorice, prima atestare documentară a satului datează încă din anul 1063, întreaga populație a satului Cluj-Mănăștur deservea abația. Satul Cluj-Mănăștur s-a unit cu orașul Cluj abia în secolul al XIX-lea, mai exact în anul 1895, devenind astfel unul dintre cartierele orașului.clv3

1068:  Fortificațiile de pe dealul Calvaria. Aici pe dealul Calvaria a funcţionat prima cetate regală a comitatului Cluj, din perioada arpadiană. Aceasta avea un val de pământ cu un metru mai înalt decât cel anterior şi o palisadă pe coama valului. Fortificaţia a fost însă prea slabă pentru a rezista unui atac peceneg la 1068, când a fost distrusă, iar aşezarea pe care o proteja a fost arsă din temelii. Aici şi-a avut probabil reşedinţa şi acel Toma (Thomas), primul comite reţinut de istorie al Clujului, menţionat într-un document databil în anii 1173-1177. În secolul XIII, abaţia era înconjurată de un zid de piatră, ale cărui ruine mai erau vizibile în secolul al XIX-lea.
Potrivit volumului „Castele și Cetăți din Transilvania: Județul Cluj”, redactat de Liviu Stoica, Gheorghe Stoica și Gabriela Popa, prima etapă a construirii fortificație a fost menționată în secolul IX și consta din înălțarea unui strat de pământ bătătorit, înconjurat de un zid din lemn cu rol de apărare, numit palisadă. Pe acest deal a fost ridicată o fortificație care avea formă eliptică, accesul în cetate relizându-se printr-un mic defileu care se păstrează și azi. Cea de-a doua etapă a construirii cetății a avut loc în secolul XI și a constat într-un nou sistem de apărare format din palisade formate din două garduri din lemn consolidare cu bârne amplasate lateral, care formau compartimente care erau umplute cu pământ. La sfârșitul aceluiași secol, în urma conflictelor dintre regalitatea ungară și pucenici cetatea a fost asediată, iar sistemul de apărare a fost incendiat și distrus. În cea de-a treia etapă de fortificare, cetatea a fost refăcută, iar pentru o mai bună apărare dealul pe care a fost amplasată a mai fost înălțat cu doi metri. Ea a fost însă din nou distrusă în urma invaziei mongole din anul 1241 și nu a mai fost refăcută.
Platoul Calvaria este vizitabil zilnic între orele 10.00-13.00 și 15.00-18.30. Biserica poate fi vizitată doar marțea, joia și sâmbăta, între orele 16.00-18.00.clv2

1077-1095: Fondarea mănăstirii Calvaria în timpul domniei regelui Ladislau I al Ungariei. Ladislau I a murit în timp ce se pregătea să participe la Prima Cruciadă, papa Grigore al VII-lea a cerut să fie comandantul armatei cruciate. După 1113, rămășițele pământești i-au fost mutate la Oradea, în vechea catedrală distrusă în 1241 de marea invazie tătară. In anul 1202, după abandonarea fortificației de către regalitate, mănăstirea a devenit exemptă, adică scoasă de sub jurisdicția Episcopiei Transilvaniei. Exempțiunea  dădea dreptul abatelui de a strânge dijmele pentru sine, mănăstirea a devenit mare proprietar feudal, între satele cele mai însemnate dijmuite de mănăstire se număra Apahida (Podul Abatelui). Din cauza acestor privilegii mănăstirea a intrat în conflict armat cu Episcopia Transilvaniei, mai întâi în timpul episcopului Adrian (11891203), care a pricinuit mari pagube mănăstirii, apoi cu episcopul Wilhelm (12041221), care într-una din incursiunile sale a reușit să ardă privilegiile papale doveditoare ale exempțiunii, iar pe cele regale a reușit să le arunce în Someș.[3] În anul 1225, la insistența regelui Andrei al II-lea, papa Honorius al III-lea a reînnoit privilegiile mănăstirii și a acordat abatelui dreptul de a purta însemne episcopale (inel și mitră). Marea invazie tătară din 1241 a provocat mănăstirii distrugeri atât de mari, încât a adus-o în pragul desființării. În anul 1263 mănăstirea a fost reconstruită de către regele Béla al IV-lea. Săpături arheologice efectuate la nord de corul gotic al actualei biserici au scos la iveală ruinele unei rotonde romanice din secolul al XIII-lea.[4] Rotonda avea diametrul de 8,60 metri, construită la exterior cu un soclu profilat. În interior avea 6 absidiole bine conturate. Lucrări de restaurare au avut loc și în anul 1342. În 1362, în urma unui conflict cu meșteșugarii din Feneșul Săsesc, aceștia au incendiat casa și palatul abatelui. Mănăstirea a funcționat ca loc de autentificare a documentelor până în 1556, fiind cel mai important notariat din Transilvania, în afară de capitulul de la Alba Iulia. Primele date referitoare la conventul de la Cluj-Mănăștur ca loc de autentificare datează din anul 1288. În 1437, în timpul Răscoalei de la Bobâlna, oștile lui Anton cel Mare din Buda au atacat mănăstirea și au prădat casa abatelui, făcând victime și printre călugări. Ulterior tot aici s-a întrunit conventul care a stabilit înțelegerile dintre reprezentanții țăranilor răsculați și nobilime, și tot aici a fost ucis Anton cel Mare din Buda, căpetenia țăranilor răsculați. În 1465 abația s-a înconjurat cu o fortificație de apărare, fortificație distrusă aproape imediat de Matia Corvin ca urmare a împotrivirii cetățenilor Clujului. cluj manasturDupă 1540-1556, când a avut loc secularizarea averilor mănăstirii, aceasta a devenit subordonată trezoreriei.  Nobilii din familia Podmaniczky transformă clădirile într-un castel. Arhiva vechiului convent a fost mutată la Cluj, în turnul bisericii Sf. Mihail, abia în anul 1557, ceea ce dovedeşte persistenţa unor vechi amenajări la fosta mănăstire. În acelaşi an se emite un ordin de demolare a castelului. Între timp, locul trece, pe rând în mâinile lui Francisc Forgács (ante 1567, prin donaţia împăratului Maximilian de Habsburg – post 1570, confirmare a principelui Ioan Sigismund), apoi al fiscului. Donaţia făcută iezuiţilor (1579-1581) se va menţine până în anul 1606, până la alungarea lor definitivă din principat. Ștefan Báthory a dăruit mănăstirea Ordinului Iezuit, împreună cu șase sate dintre fostele posesiuni ale abației benedictine de Mănăștur, respectiv Feneșul Săsesc, fostă posesiune a episcopului catolic de Alba Iulia. După Dieta de la Mediaș iezuiții au fost forțați să părăsească temporar țara (între 1588-1594), reîntorcându-se în 1595. Parțial distrusă de un trăsnet în 1598, clădirea a intrat o perioadă îndelungă în renovare, după care a fost restituită călugărilor iezuiți.[5] Un alt episod trist din istoria mănăstirii a fost scris cu ocazia invaziei tătarilor din 16581661 când a fost din nou distrusă, devenind nelocuibilă. În secolul XVIII clădirea a fost folosită drept depozit de armament, accentuându-se distrugerea sa. Episcopul Alexandru Rudnay a dispus apoi demolarea atât a bisericii cât și a clădirilor din jur. A supraviețuit acelor momente doar altarul, care a fost transformat într-o capelă, împreună cu Statuia Fecioarei Maria cu Isus în brațe. calvariaÎn 1896 Episcopia Romano-Catolică a Transilvaniei a reconstruit nava bisericii și a refăcut bolțile și pereții corului. Biserica a fost oferită franciscanilor în 1922, care au refuzat-o, după care a fost dată în chirie Bisericii Greco-Catolicepentru o sumă simbolică, Biserica Romano-Catolică păstrându-și drepturile de proprietar. În 1948, după instaurarea regimului comunist și interzicerea Bisericii Greco-Catolice, biserica a fost dată de către autoritățile comuniste Bisericii Ortodoxe Române, care a folosit-o până în 1990. O perioadă mai specială a existat între 1991 și 1994, când biserica a fost folosită în comun de către Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică. În anul 1994 edificiul a revenit în folosința Bisericii Romano-Catolice, ulterior el fiind renovat. Parohia romano-catolică a cumpărat o orgă construită în 1792 de Samuel Mätz din Biertan, orgă care a fost adusă de la Biserica Evanghelică din Daia Săsească în urma stingerii comunității săsești din Daia.Biserica_Calvaria_de_la_Cluj-Mănăștur,_vedere_sud-vestică,_2014

Vestigiile din parcul Ion Luca Caragiale dateaza inca dinainte de cucerirea Daciei de catre romani. Situl include si necropole romane din secolele II – IV, dar si vestigii feudale si medievale. Cercetarile in zona au debutat la inceputul secolului XIX, cand acolo au fost descoperite peste 200 de inscriptii, altare votive, monumente funerare, statui si fragmente de arhitectura. Fotografie realizata la inceputul sec XX. Lic MuzicaÎn 2013 arheologii clujeni au descoperit în curtea fostei mănăstiri franciscane din centrul oraşului zidurile unei foste aşezări romane, dar şi cripte în care au fost înmormântate persoane din înalta societate a secolului XVIII. Potrivit arheologului Andrei Adrian Rusu, zidul roman este cea mai importantă descoperire în cadrul acestor săpături. „Zidurile romane se vedeau deja la suprafaţă pentru că se intervenise brutal în diverse epoci până la baza lor aşa că noi n-am făcut, în unele zone, decât să curăţăm, să le scoatem şi să le trecem pe nişte planuri”, a declarat Rusu. A mai fost descoperită şi o locuinţă post-romană care a fost construită riguros peste o vatră romană, o vatră înconjurată cu stâlpi. Arheologul Viorica Rusu a subliniat că unele dintre zidurile romane scoase la lumină de arheologi sunt groase ceea ce sugerează ideea unor clădiri publice, cum ar fi un minister al finanţelor din acea vreme.dc1

1260-1290: Biserica şi Mănăstirea Romano-Catolică Franciscană din Cluj-Napoca reprezintă unul din edificiile cele mai vechi şi semnificative din oraş. Iniţial, pe acest loc a existat o mai veche biserică romano-catolică, prima din Cluj, ridicată în secolele XI-XII, dar distrusă complet în timpul primei invazii a tătarilor (1241). În perioada 1260-1290 o biserică în stil romanic târziu, refăcută în secolul al XV-lea în stil gotic. Biserica a fost lărgită (lucrări în stil gotic) şi a fost ridicată o mănăstire lângă aceasta, cu sprijinul domnitorului Ioan de Hunedoara, complexul revenind ordinului Dominican. Odată cu alungarea ordinelor religioase catolice de către protestanţi în martie 1556, clădirea mănăstirii nu a mai fost folosită cu scop religios. Până în 1557 în clădire a locuit regina Ungariei, Izabella, după care lăcaşul a fost transformat în şcoală (unitariană din 1558). Din 1609, din dorinţa principelui Gabriel Báthory, clădirea a fost donată cultului reformat-calvin.Odată cu anul 1728 franciscanii, reveniţi în oraş, iniţiază o campanie de restaurare a bisericii şi construiesc turnul, acesta fiind principala componentă în stil baroc. Ansamblul mănăstire-biserică este dispus pe trei laturi, în jurul unei curţi interioare spre care se deschideau arcadele frânte ale foişoarelor. Încăperile monastice adăposteau chilii, săli de bibliotecă, dormitoare comune, spaţii administrative… lm1Tot aici se afla şi o vestită şcoală, la care a învăţat Nicolaus de Mirabilibus, devenit mai târziu profesor la Universitatea din Florenţa. În interiorul mănăstirii se afla o bibliotecă vestită a franciscanilor, colecţie care depăşea o mie de volume. În perioada anilor 1906-1948 în mănăstire a funcţionat tipografia Sfântul Bonaventura, care tipărea diverse reviste religioase (Lumea catolicăSfânta Cruce…). Din anul 1898, în faţa bisericii se află amplasat Obeliscul Carolina, după mutarea sa din Piaţa Unirii. Lucrări de restaure au fost efectuate în perioada 1976-1978, urmate apoi de altele în 1980-1986. În 1949 lăcaşul a fost confiscat franciscanilor, după ce autorităţile comuniste au decis să dizolve ordinul franciscanilor în România, iar clădirea mănăstirii a adăpostit Şcoala de Muzică, devenită ulterior Liceul de Muzică Sigismund Toduţă, care există şi astăzi. Din anul 1990 biserica a revenit în proprietatea ordinului romano-catolic franciscan, împreună cu o parte din vechea mănăstire. A fost realizat un proiect de restaurare reabilitare şi reamenajare  cu o valoare estimată la 10 milioane de euro  de Arh Service Guttmann & Comp SNC şi Retro Studio SRL.lm6

1213: Clujul împreună cu dealurile din împrejurimi este menționat drept Castrum Clus. Primul sigiliu al orașului poartă inscripția S(igillium) Civium De Cluswar.

1241: Invazia tătarilor distruge cetatea, decimeaza populatia, Clujul ramane asezare rurala, centrul militar-strategic fiind preluat de cetatea de la Lita. Pentru repopulare sunt adusi sasi, in 1275 regele Ladislau al IV-lea Cumanul a reînnoit privilegiile sașilor din villa ClusvarKlausenburg a fost una dintre cele șapte cetăți medievale săsești ale Transilvaniei (în germană Siebenbürgen, cu sensul de „Șapte Cetăți”).

1270: Cetatea și așezările din apropiere au fost donate de Ștefan al V-lea, regele Ungariei, Episcopiei Transilvaniei și Catedralei Sf. Mihail din Alba Iulia. Acest regim juridic a durat până în anul 1313. În această perioadă locuitorilor li s-a impus o fiscalitate excesivă, iar localitatea a fost considerată în continuare un sat.

1316: Carol Robert de Anjou acordă privilegii și libertăți Clujului. Decretul dorea să consolideze puterea regelui, în dauna nobililor feudali și a clericilor. Localitatea este eliberată de sub stăpânirea episcopului, primește titlul de oraș (civitas) și unele drepturi de a se autoadministra pe plan juridic și bisericesc (printre acestea era și dreptul orașului de a își alege liber preotul și parohul).

1316: Se începe ridicarea bisericii Sfântul Mihail. Biserica a fost înălțată pe un teren care servise drept cimitir și unde existase o capelă dedicată Sf. Iacob. Constructia fost finalizată în 1390, urmată de o a doua fază între 1410-1487. În anul 1390 a fost finalizat și altarul. Biserica Sf. Mihail din Cluj-Napoca este considerată a fi unul dintre cele mai impozante edificii de cult din România, cu 70 de metri lungime (locul al cincilea în țară după Biserica Neagră din Brașov, Catedrala Sfântul Mihail din Alba Iulia, Catedrala 1377Evanghelică din Sibiu și Catedrala Romano-Catolică din Oradea) și cu o înălțime maximă a turlei de 80 de metri (locul al doilea, după Catedrala Ortodoxă din Timișoara de 90,5 metri). Au fost proiectate două turnuri pentru fațada principală, dar nu a fost ridicat decât cel de nord-vest între 1511-1543. În 1697 turnul a fost distrus ca urmare a unui incendiu și reconstruit în stil baroc în 1744. Acesta a trebuit demolat însă în 1763, după ce un cutremur îl deteriorase foarte mult, aflându-se în pericol de prăbușire. În 1837 s-a început ridicarea actualului turn cu ceas, în stilul neogotic, de pe fațada de nord, fiind terminat în 1860. Turnul a rămas și astăzi ca cel mai înalt turn de biserică din România. Aici a fost botezat Matia Corvin, regina Izabella a predat în lăcaș însemnele regale trimișilor împăratului Ferdinand I. Aici au fost investiți principi ai Transilvaniei Gabriel Bethlen, Sigismund Rákoczi, Sigismund Báthory și Gabriel Báthory. Începând cu secolul al XVIII-lea în jurul bisericii au fost construite mai multe clădiri, prăvălii pe care parohia le închiria asigurându-și în acest fel un venit suplimentar. Odată cu sistematizarea Pieței Centrale, în 1890, aceste clădiri au fost demolate, sub presiunea opiniei publice, pentru a nu mai ascunde biserica între ele. Tot atunci portalul baroc din fața bisericii a fost mutat în fața Bisericii Sf. Petru din Cluj. În schimb, parohia a fost despăgubită cu unele terenuri din zona centrală a orașului, terenuri pe care biserica a ridicat cele 2 clădiri „în oglindă” de pe actuala stradă Iuliu Maniu.bsfmh

1336-1365: Clujul devine oraș regal, noi privilegii scot Clujul de sub supremația principelui Transilvaniei, orașul se va subordona direct regelui.

1373: Statuia Sfântului Gheorghe realizată de meșterii clujeni Martin și Gheorghe în 1373 la comanda împăratului Carol al IV-lea, este considerată cel mai important bronz pre-renascentist din afara Italiei, comparata cu statui renascentiste realizate de Donatello şi Verrocchio, cu statui de bronz din sec.XIV, depăşind ca realizare artistică monumente de factură similară din Italia vremii.  Lucian Blaga, inspirat de această descoperire, a scris poemul Sfântul Gheorghe, în volumul Nebănuitele trepte, 1943. Originalul statuii a fost mutat de-a lungul timpului în diverse locații ale Cetății din Praga, iar în acest moment se află amplasat în „A Treia Curte”, în stânga portalului de sud al Catedralei Sfântul Vitus, lângă o mică fântână. A fost comandat de împăratului Carol al IV-lea, cu ocazia căsătoriei fiului său Sigismund de Luxemburg cu Maria de Anjou, fiica regelui Ungariei, Ludovic cel Mare. Peste secole, în amintirea celor doi clujeni, Martin și George, împăratul Francisc Iosif a dăruit orașului Cluj o copie în ghips a statuii de la Praga, fiind expusă în lapidariul Muzeului Ardelean. Astăzi se află în lapidariul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei. De asemenea o copie a ajuns în Muzeul Național de la Budapesta. Pe fundalul sărbătoririi a 1.000 ani de la sosirea triburilor ungare în Europa, Primăria din Cluj decide in 1894 realizarea unei copii a statuii din Praga, amplasată în anul 1904, în piața căruia i s-a și dat numele Sf. Gheorghe. Ideea realizării unui monument la Cluj cu statuia Sfântului Gheorghe a stăpânit mințile oficialilor locali în frunte cu primarul Károly Haller și arheologul Béla PóstaÎn baza unui contract, sculptorul budapestan József Róna  și arhitectul Kálmán Lux au realizat copia de bronz de la Cluj. După instaurarea regimului comunist și redenumirea pieței respective (actualmente Lucian Blaga), statuia a fost mutată în fața Bisericii Reformate de pe Ulița Lupilor (Kogălniceanu). Pe soclul statuii este prevăzută inscripția A.D. MCCCLXXIII HOC OPUS IMAGINIS S. GEORGII PER MARTINUM ET GEORGIUM DE CLUSSENBERCH CONFLATUM EST, în traducere: „A[nul] D[omnului] 1373 Această operă îl reprezintă pe S[fântul] George [și este] de Martin și George de Clussenberch (Cluj) făcută.”sfgh

1405: Clujului devine oraș liber prin decizia împăratul romano-german Sigismund de Luxemburg, devenit rege al Ungariei.

1409: Prima atestare documentară a învățământului public în Cluj – “Caspar notarius et rector scholarum“. În cetatea Clujului exista și o școală confesională catolică, ambele instituții fiind însă mai vechi (app. sec. XIV).

1437: Clujenii fraternizează cu răsculații, pe perioada răscoalei de la Bobâlna. În același an, la Calvaria-Mănăștur a funcționat conventul care a stabilit înțelegerile cu reprezentanții țăranilor răsculați de la Bobâlna.

1438: Pentru ajutorul dat răsculaților, Clujul este asediat și cucerit. Localității i se retrag privilegiile de oraș, locuitorii săi fiind declarați țărani, iar în apropierea zidurilor bisericii Calvaria este executat Anton cel Mare din Buda, lider al răsculaților. Orașului i se vor restitui privilegiile pe timpul domniei lui Iancu de Hunedoara.

1443: În casa Matei Corvin se naște Matei Corvin, fiul lui Ioan de Hunedoara și viitor rege al Ungariei.

1446: Este înființată la Cluj o monetărie, iar producătorii de argint și aur vor furniza materialul necesar pentru a bate monede. Orașul primește dreptul de a organiza 2 târguri anuale și târguri săptămânale. Clujul devine un centru regional pentru producția și schimbul de mărfuri. Se creează patriciatul negustoresc și meșteșugăresc organizat în bresle.

1458-1490: Matei Corvin a acordat un număr de 41 de privilegii localității sale natale, apărând-o în conflictele cu nobilii, biserica și așezările din jur. Pentru a ajuta la creșterea populației, a emis o serie de decrete (în 1467, 1478 și 1485) prin care a decis să acorde dreptul de a se stabili în oraș iobagilor ce și-au achitat taxele. În 1463 și apoi în 1467 Corvin va apăra Clujul în procesele cu reprezentanții bisericești ai mănăstirii de la Cluj-Mănăștur, urmând ca apoi să îi sprijine împotriva atacurilor nobililor de Someșeni. Matei Corvin va crește implicarea meșteșugarilor în administrarea urbei, decizând ca cetatea să fie condusă de un consiliu format din 100 de centumviri, 50 breslașii și 50 feudali. Jumătate din cei 100 aleși erau maghiari, cealaltă jumătate sași. Matei Corvin va decreta totodată și scutirea negustorilor clujeni de plata vămii la Turda, Nădășel, Bernadea, Oradea, Fughiu, Vadul Crișului, Gilău, Buza și Bahnea.

1487-1645: Biserica Reformată de pe Ulița Lupilor (azi: str. Mihail Kogălniceanu nr.21) din Cluj-Napoca (în maghiară Farkas utcai református templom, în germană Reformierte Kirche in der Wolfsgasse) din imediata apropiere a Bastionului Croitorilor este unul din cele mai valoroase edificii gotice din Transilvania. Construcția propriu-zisă a bisericii și mănăstirii a început în 1487 sub supravegherea călugărilor franciscani minoriți și cu susținerea regelui Matia Corvin. După moartea acestuia, construcția este continuată cu sprijinul regelui Vladislav al II-lea al Ungariei din veniturile obținute de mineritul sării.  Biserica a fost finalizată în anul 1510 și are aspectul unui castel medieval (motiv pentru care mai este denumită și Biserica-Cetate). Aspectul de astăzi al edificiului se datorează restaurărilor și arată zidăria originală formată din pietre imense dispuse asimetric ce oglindește trăsăturile stilului gotic târziu. Din cauza luptelor din epoca reformei, călugării franciscani-minoriți au fost alungați în 1566, iar biserica a rămas pustie până în 1579, când principele Ardealului Cristofor Báthory a încredințat-o călugărilor romano-catolici iezuiți și universității fondate de ei aici, împreună cu întreg ansamblul de clădiri aferente. Universitatea iezuită a reușit rapid să câștige un prestigiu deosebit, iar în 1583 erau educați aici peste 150 de tineri. La acest colegiu a studiat și Nicolae Pătrașcu, fiul lui Mihai Viteazul. În vara anului 1603 Moise Szekely a cucerit orașul ocupat de habsburgi. La îndemnul pastorilor unitarieni locuitorii Clujului au atacat biserica și au început să o distrugă. Pe parcursul acestor încercări, mai multe blocuri de piatră au căzut peste atacatori și 14 dintre ei au fost omorâți, ceea ce i-a făcut pe ceilalți să se oprească imediat, considerându-l un semn divin. A fost distrusă însă extrem de grav bolta lăcașului, rămânând intact doar tavanul altarului. Clădirea bisericii a început să fie folosită drept sursă de piatră pentru alte clădiri, sanctuarul fiind folosit pentru o vreme ca depozit. Distrusă și devastată, biserica a rămas în această stare până în 1622, când voievodul Gabriel Bethlen și Dieta de la Cluj, au decis să fie atribuită reformaților calvini. În 1627 biserica a fost afectată de o explozie a prafului de pușcă depozitat în imediata apropiere, în Bastionul Croitorilor. Reformații, care erau minoritari în Clujul majoritar unitarian, nu dispuneau de fonduri suficiente reparării clădirii. Din acest motiv, refacerea și renovarea clădirii au avut loc abia în perioada 16381645, la inițiativa voievodului Gheorghe Rákóczi I, când au fost reparate distrugerile provocate la arcada bisericii și a fost construit un amvon în stilul specific Renașterii. DCF 1.0O problemă specială a pus-o bolta care, fiind prea vastă, fusese construită după o tehnică specială, pierdută de-a lungul timpului. Rakoczi a hotărât să nu apeleze la soluții mai ieftine și a adus meșteri din Curlanda (actuala Letonie) pentru a repara, conform stilului inițial, bolțile distruse. Se presupune că tot acum a fost ridicat și turnul clopotniță, care era dispus în partea de sud, precum și clădirea mănăstirii aferente. În turn a fost instalat un clopot uriaș, iar în 1640 a fost confecționat mobilierul interior. Turnul sudic nu a suportat greutatea clopotului uriaș și a fost necesară demolarea sa parțială, clopotul fiind mutat în actuala casă parohială aflată lângă biserică. Primele reparații din epoca modernă au avut loc între 1910 și 1911, fiind construit cu acel prilej balconul vestic în stil neogotic, în care a fost instalată orga construită de firma Angster din Pecs în 1913. Alte lucrări de renovare au avut loc în perioada 1959-1961 când a fost reconstruit parțial tavanul neogotic aflat deasupra coridorului. Biserica a rămas un monument unic datorită vechimii și dimensiunilor sale, fiind cea mai mare construcție gotică de tip sală (cu o singură navă) din Transilvania și din sud-estul Europei. În 1603 călătorul Giovanni Argenti o descria drept „cea mai frumoasă din toată Transilvania”. Are 34 m lungime și 15 m lățime. Înălțimea pereților atinge 19 m. În 1651 a fost construit claustrul, în care a funcționat un colegiu universitar condus de eruditul János Apáczai Csere. Pe pereții bisericii se află cea mai bogată colecție de blazoane și steme din România aparținând unor nobili transilvăneni; unii dintre acești nobili precum principii Apafi I și II au fost de altfel înmormântați aici. Colecția a fost realizată de pastorul Gergely Herepei la sfârșitul secolului al XIX-lea. În fața edificiului a fost amplasată copia statuii ecvestre a Sf. Gheorghe ucigând balaurul. Originalul, realizat în 1373, de sculptorii clujeni Gheorghe și Martin la comanda lui Carol al IV-lea, se află în palatul regal Hradciani din Praga.fatada-vest-noapte (Custom)

1534-1544, 1576-1582 și 1590-1600: Casa Wolphard-Kakas din Cluj-Napoca (Piața Unirii nr. 31) a fost construită în trei etape. Prima fază are încă influența stilului gotic, a doua fază a Renașterii nord-italiene, iar faza a treia are accente spre baroc. Casa a început sa fie construită în stil renascentist, la comanda lui Adrianus Wolphard, paroh, apoi vicar episcopal și consilier la Curtea Regală din Budapesta. Adrianus Wolphard a studiat științele umaniste la Universitatea din Bologna și, întors la Cluj, a început construcția imobilului. Mare admirator al renașterii italiene, Adrianus a introdus motive specifice acesteia în clădirea construită. A murit însă, înainte de finalizarea lucrării, casa fiind continuată de fratele său, Stephanus Wolphard, jude-primar al orașului Cluj, matematician și astrolog de renume. În timpul vieții lui Stephanus Wolphard s-a construit primul etaj al casei și partea din spate a curții și, foarte probabil, lui i se datorează existența cadranului solar. Clădirea a fost definitivată abia după moartea lui Stephanus Wolphard, când soția lui s-a recăsătorit cu Stephanus Kakas, membru al unei familii din Ungaria, refugiată în Transilvania, clădirea căpătând numele de „Wolphard-Kakas”. Casa avea la etaj și un salon pe al cărui tavan era amenajat un zodiac astronomic. Din clădirea finalizată la 1600 a mai rămas neatins doar o parte din fațada parterului dinspre curte[1]. Clădirea a fost parțial demolată în 1894, o parte din ancadramentul ușilor și ferestrelor fiind luate și încastrate în casa pe care și-a ridicat-o orfevrarul Elek Szathmari pe str. Republicii nr. 37. O altă parte împreună cu alte elemente de decor ale casei, se află astăzi în Lapidarul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei.

Bastions of the defence walls of Cluj

1541: Regatului ungar este ocupat de Imperiul Otoman (și cel Austriac). Primii conducători ai Principatul Autonom al Transilvaniei sunt soția (regina Isabella) și fiul (Ioan Sigismund) ultimului rege ungar Ioan Zápolya. Alba Iulia era capitala politică dar Clujul devine centrul economic, cultural și religios al principatului Transilvaniei, sprijinind mereu principii transilvăneni.

1581: Ștefan Báthory, guvernatorul catolic al Transilvaniei, fondează aici o academie iezuită (Contrareforma).

1545-1570: Numeroși sași părăsesc orașul, datorită introducerii doctrinelor unitariene. Restul de sași rămași în oraș au fost asimilați de unguri, orașul devenind un centru al nobilimii și intelectualității ungare.

1600: Mihai Viteazul este înfrânt în bătălia de la Mirăslău, Clujul se va răzbuna pe oamenii acestuia. În timp ce se afla cu o solie, Baba Novac a fost arestat de Dieta de la Cluj formată din aristocrația maghiară, condusă de Ștefan Csaky. Novac va fi condamnat la moarte împreună cu preotul Saski. Ulterior aceeași soartă o vor avea și alți oameni ai lui Mihai Viteazul: Ioan Szelestey, armașul Sava și un soldat al său, un grec “inima și sufletul lui Mihai Vodă”.

5 februarie 1601: Baba Novac și preotul Saski vor fi arși pe rug. În arhivele istorice ale orașului există încă notele privind cheltuielile făcute. Execuția s-a săvârșit în piața centrală a orașului (actuala Piața Unirii), în prezența autorităților, a nobililor și a generalului Gheorghe Basta care urmărise execuția de la fereastra unei case din piața orașului punându-l apoi în țeapă pe Drumul Feleacului, în fața bastionului croitorilor.

3 august 1601: Mihai Viteazul se întoarce biruitor la Cluj în fruntea armatei sale și alături de Basta și Mihail Székely. Orașul îngrozit se va supune imediat, speriat fiind de posibile represalii ale lui Mihai după uciderea lui Novac. O parte dintre nobilii care îl executaseră pe Novac au venit cerând îndurare, o parte au fugit de teamă din oraș. Aflând locul unde a fost tras în țeapă, Mihai Viteazul va pune în acel loc un steag în amintirea bravului ostaș și haiduc. Aici a cinat pentru ultima oară întemeietorul primei uniri a românilor, Mihai Vodă, ucis la 9 august 1601 din ordinul generalului Basta pe câmpia de la Turda. Trupul voievodului a fost îngropat la Mormântul lui Mihai Viteazul din Turda.

1617

1613-1629: Gabriel Bethlen principe al Transilvaniei. Pentru necesitățile curții și ridicarea palatului princiar de la Alba-Iulia Gabriel Bethlen a apelat în repetate rânduri la negustorii și meșterii clujeni, oferindu-le totodată diverse înlesniri. Astfel, în 1627 negustorii clujeni vor primi dreptul de a exporta 1.000 de vite. Mulți negustori au primit dreptul de a își comercializa mărfurile în numele principelui, fiind avantajați de taxe vamale scăzute. Ajung să fie foarte apreciați meșterii aurari și arginatari, fabricanții de arme, constructorii ș.a. Astfel, în 1609 aurarul Andreas primește o comandă neobișnuit de mare pentru acele vremuri, comandă pentru care dieta de la Cluj va vota o suplimentare a impozitelor, astfel încât să poată fi plătită. Armurierii au beneficiat de asemenea de comenzi semnificative, ei furnizându-i lănci, mânere de drapel, sulițe de luptă și sulițe de paradă. Tot ei vor fi cei la care va apela principele pentru a efectua reparații ale tunului mare al cetății de la la Alba Iulia. Odată cu ridicarea palatului princiar de la Alba Iulia, majoritatea constructorilor clujeni vor primi comenzi în condiții deosebit de profitabile, în perioada 1616-1617 pietrarii clujeni fiind plecați la Alba. Au beneficiat de comenzi semnificative cu această ocazie și sticlarii, zugravii, constructorii și fabricanții de vopsele din Cluj.

1630-1648: Gheorghe Rákóczi I. La fel ca în timpul domniei principilor Gabriel Bethlen sau Gheorghe Rákóczi al II-lea, Principatul Transilvaniei aflat sub suzeranitate otomană a cunoscut o epocă de înflorire economică și de afirmare politică și culturală, întărindu-se puterea centrală. A promovat o politica absolutistă care a fost dublată de tendința de răspândire a Calvinismului. Conform ideilor Calvinismului a sprijinit folosirea limbii materne în liturgie și în învățământ, nu numai în cazul comunității maghiare, dar și în cazul românilor și sașilor. La îndemnul lui și pe cheltuielile Principatului s-a tipărit în tipografia domnească de la Alba Iulia prima traducere completă a Noului Testament în limba română, Noul Testament de la Bălgrad, cunoscut și sub denumirea de Biblia Rakocziana. De numele lui se leagă înființarea în 1669 a sistemului educațional elementar în limba română, bazat pe școli primare („népiskola”), după ce soția lui, Zsuzsanna Lórántffy a înființat prima școală românească medie la Făgăraș în 1657.

1648-1660: Gheorghe Rákóczi al II-lea. La urcarea pe tron (octombrie 1648), și-a exprimat ambițiile asupra tronului Poloniei. În vederea acestui obiectiv, s-a aliat cu cazacii conduși de Bogdan Hmelnițki și cu domnii Moldovei și Țării Românești, Vasile Lupu și Matei Basarab. În 1657, aliat cu Carol X Gustav al Suediei, a condus o armată de 40.000 soldați împotriva regelui polonez Ioan II Cazimir, în a treia parte al celui de-al Doilea Război Nordic (1655-1660). A cucerit Cracovia și a intrat în Varșovia, dar alianța cu suedezii căzând, planurile sale s-au prăbușit. În iulie 1657, a fost înfrânt de polonezi în bătălia de la Czarny Ostrów, dar a fost lăsat să se întoarcă în Transilvania. Aici, la 3 noiembrie 1657, Dieta Transilvaniei, la cererea Sublimei Porți, l-a detronat, din cauză că a purtat un război neautorizat de sultan, dar în ianuarie 1658 a fost reinstalat ca principe al Transilvaniei de Dieta reunită la Mediaș. A fost iarăși revocat de turci, apoi din nou instalat de Dietă. Turcii invadeaza Transilvania.

1660 mai: Turcii înving la Gilău/Florești trupele lui Gheorghe Rákóczi II și ale lui Constantin Basarab. Rákóczi fuge la Oradea, unde moare din cauza rănilor suferite în luptă. După bătălie Mohamed Pașa din Buda emite proclamație de supunere a poporului, citită și în limba română la Cluj pe 6 iunie 1660. Armate otomane asediază Clujul între 10-14 septembrie 1658. După plata unor despăguburi în sumă de 60.000 de taleri către otomani, aceștia au oprit asediul. Clujul decade economic sub stăpânirea turcească.

La Cluj, în cartierul Mărăști, în spatele Bisericii Sfântu Petru, Fecioara Maria pare că face echilibristică pe un piedestal din piatră erodată. De pe laturile lui ies în relief chipuri de ClujStatuiaCiumeicopii rotunde și înnegrite, ca niște buboane ale ciumei. Statuia în stil baroc a Sfintei Maria Protectoarea sau „Statuia Ciumei” a fost primul monument public al Clujului. Guvernatorul Anton Kornis a cerut să fie înălțată în faţa Bisericii Iezuiţilor în 1774, după ultima mare epidemie de ciumă din oraș. A fost restaurată în 1957-1958 și demontată în 1959. Doi ani mai târziu, la cererea Parohiei Sfântu Petru, „Statuia Ciumei” și-a găsit loc în spatele bisericii din Mărăști. Astăzi, doar cine știe după ce să se uite o poate vedea. Aproape de Muzeul de Istorie, se înălța odată o mănăstire franciscană. Pe fostul ei teritoriu, arheologul Mihai Wittenberger, de la Muzeul de Istorie a Transilvaniei, a descoperit în 1997 așa-zisul „cimitir al ciumaților”, datat în secolul XIV, cu circa 50 de schelete. Echipa pe care o conducea a săpat pe o porțiune de doar 20 de metri, până la 4,5 metri adâncime. Nu i-au permis mai mult clădirile din jur. Primul nivel găzduia schelete aliniate în sicrie, de unde arheologul a tras concluzia că a fost o groapă comună. „La al doilea nivel, morții erau aliniați la fel, numai că aveau doar giulgiuri. La următoarele două nivele, scheletele nu aveau absolut nimic [pe ele]. E o dovadă că ciuma a fost cât de cât redusă la început, se puteau face sicrie, apoi ritmul s-a accelerat”.
Între 1600-1839, Țările Române s-au confruntat cu
21 de mari epidemii de ciumă, fără a lua în calcul focarele latente. În 1553-1554, după atestările parohului Valentin Wagner, epidemia a doborât peste jumate din cei 11.000 de locuitori ai Brașovului. În 1554, molima s-a extins la Sibiu,care găzduia atunci 6.500-7.000 de locuitori, unde s-au înregistrat 3.200 de morți. Ciuma s-a răspândit apoi în întreaga Transilvanie, unele așezări au rămas cu zero locuitori. în 1712, în întreaga Transilvanie se pare că ar fi murit circa 200.000 de oameni. Șapte ani mai târziu, când ciuma a luat în stăpânire Dejul. În 1730, în timpul epidemiei din Moldova, guvernul ardelean a închis granițele și a interzis orice corespondență și comunicare cu moldovenii. Epidemia din 1755-1757 a fost ultima de mari proporţii din Transilvania secolului XVIII. Graţie măsurilor cerute de medicul Adam Chenot, epidemiile din 1770, 1771 şi 1786 au fost mai restrânse.

Josephinische_Landaufnahme_pg083

1699: Prin Tratatul de la Karlovitz Clujul devine parte a monarhiei habsburge, intrând sub dominație austriacă. După un acord silit semnat de Mihai Apafi I, cetatea Clujului a fost nevoită să găzduiască trupele ducelui de Lorena, asigurându-le un serviciu de 100.000 de florini. Cu toate acestea ostașii au și jefuit orașul și au cerut sume suplimentare de la contribuabili.

1704: Generalul austriac Rabutin distruge zidurile Clujului, pentru ca orașul să își piardă puterea militară. Începând cu 1715, armata habsburgă începe construirea fortificației Vauban Cetățuia, prima fortificație de acest fel din Transilvania. După invazia mongolă din 1241 saxonii sunt aduși să completeze populația măcelărită, timp de 300 de ani sunt la paritate cu maghiarii în Cluj: populație egală, drepturi egale, conducere egala a orașului și a breslelor. Unul din vechile cartiere era locuit în întregime de sași, numindu-se Hostat și se întindea între podul de peste Someș de pe strada Horea și locul unde în prezent se află gara. După recensământul din 1456, s-a ajuns la concluzia că majoritatea proprietarilor de case erau germani. De asemenea, pe strada Napoca erau înregistrate trei nume maghiare, iar restul erau sași. Între 1545-1570 în timpul Reformei, populația germana este practic expulzată (resturile fiind asimilate), introducerea doctrinelor unitariene are la bază preluarea economică și politică a orașului de maghiari. Procesul s-a realizat și pe fondul statutului de Principat Autonom sub suzeranitate turcească, în opoziție cu Imperiul Habsburgic care a preluat N-ul si V-ul Ungariei Mari, dovedindu-se a fi un asupritor mai rapace decât tucii.
Asediul turcilor, este punctul de cotitură pentru oraș. Turcii cer o rascumpărare de 75.000 taleri care nu a putut sa fie adunată de clujeni, mare parte din populație e dusă ca ostateci de turci. Ciume și incendii se adună la nenorociri, populația scade la jumătate, din Oraș Comoară, Clujul ajunge Oraș Cerșetor. După 1700 Clujul devine oraș habsburgic, cel puțin din punct de vedere militar și arhitectonic. Au darâmat cetatea dar mai toate cladirile istorice care stau astăzi în picioare sunt arhitectură baroca, clădiri construite în perioada habsburgica / dualista. Românilor li s-a permis să intre în cetate abia în anul 1848.Zidurile_vechii_cetati_a_Clujului-gravura_de_epocat0t1

1714-1723-1735: Fortăreaţa de pe Dealul Cetăţuii a fost ridicată la scurt timp după Pacea de la Satu Mare, semnată în 1711, care a pus capăt Războiului Curuţilor, consfiinţind intrarea Transilvaniei sub stăpânire austriacă. Istoricii nu au căzut de acord cu data începerii construcţiei, nici cu cea a finalizării sale. Sunt avansaţi ca ani de început 1714-1716, iar ca date de finalizare 1723 sau 1735. Încartiruirea aici a trupelor habsburgice a fost o mare uşurare pentru cetăţenii unui oraş pustiit de război şi, nu cu mult timp înainte, devastat de un incendiu. Faptul că clujenii nu au mai trebuit să suporte costurile legate de cazarea garnizoanei austriece în propriile case a ajutat la renaşterea oraşului. La fel ca şi Cetatea din Alba Iulia, „Cetăţuia” a fost proiectată de arhitectul militar italian Giovanni Morandi Visconti, în timpul guvernării militare a Transilvaniei de către contele Stephan de Steinville. Poziţia a fost aleasă strategic, deoarece aici se află cel mai bun punct de observaţie asupra centrului istoric al Clujului. Valurile de pământ protejau clădiri administrative, garnizoana şi depozitul de armament. Cetatea este situată la o altitudine de 405 m şi respectă tipicul fortificaţiilor de tip Vauban, cu ziduri oblice, bastioane, şanţuri şi o redută, chiar dacă a fost construită din pământ, spre deosebire de cetatea similară de la Alba Iulia. Clădirile fortificaţiei austriece sunt primele construcţii laice baroce din Cluj. „Cetăţuia” a funcţionat ca şi cazarmă sau închisoare peste 200 de ani, până în anii 1960, când în zonă a fost ridicat Hotelul „Belvedere”. Ultimele modificări pe Dealul Cetăţuia au survenit în 1995, când a fost montată o cruce monumentală, în amintirea celor ucişi aici în 1848-1849.cetatuiafortificatii

1718-1725: Biserica Piariștilor, cunoscută inițial ca Biserica Iezuiților din Cluj, respectiv ca Biserica Universității, situată pe strada Universității nr. 5, cu hramul Sfânta Treime, este prima biserică catolică edificată în Transilvania după Reforma Protestantă, totodată primul edificiu ecleziastic în stil baroc din provincie. Biserica a constituit un ansamblu arhitectonic cu colegiul academic iezuit, pe locul căruia se află astăzi clădirea centrală a Universității Babeș-Bolyai. Lăcașul de cult prezintă un contrast puternic între o arhitectură monumentală și sobră în exterior, și un interior bine ornamentat, aproape exuberant, o bijuterie a stilului baroc. În fața bisericii s-a aflat până în anul 1959 statuia Fecioarei Maria, monument mutat de autoritățile comuniste în dosul Bisericii Sf. Petru din Cluj.Biserica_Piaristilor_si_Statuia_Fecioarei_Maria_la_1859Seminarul Báthory-Apor – Școala de băieți Sfântul Iosif, construit în anii 1728-1731-1769, Mai sus, colt cu strada A. Iancu este cladirea Mensa Academica.1728

1668-1674, 1704-1711: Castelul Bánffy de la Bonțida cunoscut ca Versailles-ul Transilvaniei. Domeniul de la Bonțida a intrat în posesia familiei Bánffy de Losonc în anul 1387, când regele Sigismund de Luxemburg l-a donat lui Dionisie, fiul lui Toma Losonci. Înaintea realizării ansamblului actual, pe acest loc a existat o reședință nobiliară (conac) construit în secolele XV-XVI, această clădire fiind atestată documentar după 1640. Dionisie Bánffy al II-lea (1638-1674), comite de Dăbâca și Cluj, cumnat și consilier al principelui Transilvaniei Mihai Apafi I, a fost cel care a inițiat construcția ansamblului actual, între anii 1668-1674. Între 1704 și 1711, castelul renascentist a fost avariat în războiul de independență condusă de Francisc Rákóczi al II-lea, necesitând reconstrucții și reparații în mai multe locuri. În 1735 domeniul a fost moștenit de Dionisie Bánffy al IV-lea, care avea în acel moment 12 ani. După un timp petrecut la Curtea de la Viena, acesta s-a întors în Transilvania în anul 1747 ca Mare Comis al împărătesei Maria Tereza, după care a inițiat reconstrucția castelului în stil baroc între anii 1747-1751. În 1858 József Bánffy a vândut castelul baronului Miklós Bánffy, comite a comitatului Alba de Jos, bunicul scriitorului și politicianului Miklós Bánffy, ultimul proprietar al castelului înainte de naționalizare. În 1935-1937 acesta a restaurat fațada vestică și turnul nord-vestic. În timpul celui de-al doilea război mondial, castelul a fost folosit ca spital militar. În anul 1944 imobilul a fost serios afectat, când trupele germane aflate în retragere, au atacat, jefuit și incendiat întreg ansamblul. A fost distrus întreg mobilierul, bine-cunoscuta galerie de portrete și biblioteca. Contele Nicolae (Miklós) Bánffy, proprietarul castelului la acel moment, inițiase o negociere a Ungariei cu România pentru ca ambele state să schimbe tabăra și să întoarcă armele împotriva Germaniei, devastarea castelului se presupune a fi o acțiune de vendetă a guvernului german la adresa baronului. În 2007 Principesa Margareta a României și-a asumat rolul de Patron Spiritual al Centrului de Specializare în Reabilitarea Patrimoniului construit la Bonțida. În anul 2008 contesa Bánffy Katalin, fiica lui Bánffy Miklós, proprietara actuală a castelului, care trăiește în Maroc, a încheiat un contract concesional pe 49 ani cu Fundația Transylvania Trust, conform căruia Fundația va reabilita castelul și va înființa un centru cultural și de specializare. Poze 1890.

banffy bontindaBontida_Castle_in_1890-2

1735-1740: Statuia lui Donath, una dintre cele mai frumoase statui în stil baroc, a fost realizată de meşteri bavarezi între anii 1735-1740. Istoricii spun că ar fi vorba de Sf. Donathus, care a trăit în secolul al IV-lea, în vremea împăratului Constantin cel Mare. El era prieten cu un membru al familiei imperiale romane, respectiv cu nepotul lui Constantin, Iulian. Sfântul Donathus a fost martirizat în vremea lui Iulian. Biserica Sfântului Donathus a fost invadata de păgâni, care i-au luat potirul, l-au aruncat pe jos şi l-au spart. Donath a reușit să refacă paharul şi să pună înapoi vinul care s-a vărsat pe jos. De atunci, sfântul a rămas protectorul viticultorilor. Aceasta poate fi vazuta in incinta Parcului Etnografic dupa ce a fost restaurata in anul 2014. Aici în stânga Someșului, se vede terenul agricol pe care s-a construit cartierul Grigorescu, pe dealuri erau culturile de viță de vie ale Clujului.donath

1774-1775: A fost construit Palatul Banffy pe laturile unei curți rectangulare de către contele Gheorghe (György) Banffy guvernatorul Transilvaniei. Este considerat a fi cea mai reprezentativă clădire în stilul baroc din Transilvania. Frontispiciul rococo are blazonul familiei Banffy[1] și 6 statui ale unor personaje din mitologie (de la stânga spre dreapta): Hercule, Apollo, Marte, Minerva (Atena), Diana și Perseu. Palatul a găzduit ca oaspeți pe împărații Francisc I și Franz Josef. Datorită importanței sale, clădirea a fost inclusă pe listele de monumente istorice din 1992, 2004 și 2010, fiind considerată un monument arhitectural de importanță națională. Bánffy Castle was designed by the German architect Johann Eberhard BlaumannFrancis II, Holy Roman Emperor and his wife Caroline Augusta of Bavaria were hosted in the palace during their visit in Kolozsvár, between 18 and 27 August 1817. This was the first occasion when a ruler from the Habsburg family visited the city. Franz Joseph I of Austria was also the guest of the palace between 2-4. August 1852 and 22–24 September 1887.banffy

1775-1779: Catedrala Schimbarea la Față din Cluj, cunoscută și ca Biserica Minoriților, a fost ridicată între 1775-1779 în stil baroc. Din 1924 servește drept catedrală a Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla. Biserica se găsește pe actualul Bulevard al Eroilor, la nr. 10. Foto: Lehota Anna Sursa: bcucluj.robis minoritilor

1776: Împărăteasa Maria Tereza a Austriei fondează în Klausenburg o universitate germană. Aceasta nu a existat pentru multă vreme, Iosif al II-lea de Habsburg transformând-o în “Universitatea Piaristă”, cu predare în latină.

1790-1795: Palatul Teleki construit pe str. M. Kogălniceanu nr.7 (în trecut Ulița Lupilor) este unul din cele mai valoroase monumente de arhitectură barocă laică clujeană, edificiu reprezentativ pentru barocul transilvăneanFamilia Teleki a trebuit să achiziționeze mai multe case alăturate, pentru a obține, după demolarea acestora, terenul necesar noului edificiu. Generalul conte Adam Teleki I (1703-1763) avea trei case pe Ulița Lupilor. Clădirea a fost construită între 1790-1795, după planurile arhitectului Joseph Leder. Actualmente clădirea adăpostește sala de lectură a Bibliotecii Județene „Octavian Goga”.teleki.jpg

1798: Orașul a fost distrus în mare parte de un incendiu.

1804-1821: Teatrul de Piatra – prima cladire a teatrului maghiar din Cluj, situat langa universitate. Prima trupa de teatru maghiar din Cluj a fost fondat in anul 1792. Aceasta cladire a fost construita in stil baroc intre anii 1804 si 1821 pe baza planurilor arh. Alföldi Antal. In anul 1865 a fost reconstruit in stil clasicist. La data de 2 ianuarie 1899 aici a fost proiectat primul film in Cluj. La data de 7 septembrie 1899 a avut loc ultimul spectacol, deoarece trupa de teatru s-a mutat in noua cladire din P-ta A.Iancu, actualul Teatrul National Roman.tp

1810-1812: Palatul „Reduta” din Cluj-Napoca, situat pe str. Memorandumului la nr. 21, adăpostește Muzeul Etnografic al Transilvaniei, fiind una dintre cele mai vechi clădiri din Cluj-Napoca. În secolele XVIII-XIX, în clădire a existat cel mai important han al Clujului, ”Calul Bălan”. În perioada 1810-1812 clădirea a fost refăcută în stil neoclasic. Aici s-a întrunit Dieta Transilvaniei din 1790-1791 și s-a respins memoriul națiunii române din Transilvania Supplex Libellus Valachorum. Clădirea a adăpostit în perioada 18481865 Dieta Transilvaniei. Aici s-a reunit și cea din urma Dietă, care a decis în 1865, unirea Transilvaniei cu Ungaria. În sala principală s-au desfășurat concerte și baluri celebre, aici concertând mari muzicieni ca Johannes Brahms, Franz Liszt, Béla Bartók și George Enescu. În 1923 s-a organizat în clădire Congresul general al Sindicatelor din România. Clădirea a rămas celebră mai ales pentru procesul memorandiștilor din 1894.iluminat

1816-1829: Biserica Evanghelică-Luterană Sinodo-Prezbiteriană construită după planurile arhitectului George Winkler, îmbină armonios elemente ale barocului cu stilul neoclasic. În zidurile sale au fost încorporate pietrele din așa-numitul Bastion rotund. Lungimea bisericii este de 33,8 metri, lățimea de 18 metri, înălțimea interioară 15 metri, iar înălțimea turnului de 43 metri. Pe fațadă apare inscripția „PIETATI” (fiți pioși, pocăiți-vă). Pictura din altar este opera lui Johann Gentiluomo, iar orga bisericii a fost construită de către firma Walker din Ludwigsburg în anul 1913.luterana

1827: Se inaugurează în noaptea de Revelion iluminatul Clujului – 247 felinare.

1830: Orașul devine sediul mișcării naționale ungare din principat. În perioada revoluțiilor de la 1848, Clujul a fost ocupat de trupele generalului polonez Józef Bem. Austriecii muta capitala la Sibiul săsesc, pentru a exista o influență austriacă mai mare asupra autorităților. Clujul rămâne unul dintre cele șase districte militare transilvănene, administrând un teritoriu de 400.000 de locuitori.

1834-1837: Construcţia edificiului impozant al Cazărmii Sfântul Gheorghe.

1840

1844-1846: Biserica Romano-Catolică Sf. Petru. Satul Sf. Petru, situat la est de Cluj a fost distrus la una din invaziile tătarilor, fiind apoi reconstruit. În anul 1560 biserica a devenit unitariană și a fost distrusă din nou în timpul răscoalei lui Rákoczi (războiul Curuților), fiind reconstruită pe vechiul amplasament în anul 1711, după ce a fost retrocedată de romano-catolicilor, urmând ca în 1724 să fie folosită de minoriți (Ordinul Romano-Catolic Franciscan al Minoriților). Biserica în forma actuala a fost ridicată de meșterul Anton Kagerbauer între 1844-1846, pe temelia vechii biserici, ajunsă într-o stare avansată de degradare. sfp

1845: În îndelungata sa istorie, Casa Consiliului a fost distrusă de mai multe ori şi reclădită de fiecare dată. Prima renovare – sau mai precis, reconstrucţie din temelii – a avut loc în anul 1650. Casa a fost refăcută în arhitectura stilului renascentist, iar pe frontispiciul ei au fost aşezate blazoanele celor şapte oraşe libere regeşti ale Transilvaniei din acea epocă. Pe lângă blazoanele celor şapte oraşe transilvănene, pe frontispiciul Casei Consiliului erau încrustate peste 50 de maxime şi proverbe, scrise în limba latină. Ele alcătuiau un cod de comportament civic, iar prin faptul că erau afişate pe faţada unei clădiri oficiale erau mereu în atenţia populaţiei, îndemnând-o să şi le însuşească şi să le respecte. Casa avea şi un turnuleţ în care fusese montat un clopot. Rolul său era acela de a înştiinţa locuitorii cetăţii despre existenţa unui condamnat la moarte care urma a fi executat în piaţa centrală. Două incendii devastatoare au mistuit clădirea, în 1775 şi 1798. Din lipsă de spaţiu, a fost concesionat terenul din apropiere, pe care se afla biserica unitariană, precum şi casa parohială a acesteia. În 1842, rămăşiţele vechii construcţii au fost complet înlăturate şi, totodată, au fost demolate casa parohială şi biserica unitariană. Cărămizile recuperate din vechile clădiri, precum şi pietre luate din zidurile care împrejmuiau oraşul au constituit materialul din care a fost ridicată noua clădire a consiliului aşa cum este ea astăzi. Refolosirea acestor materiale pare să arate că şi atunci, ca şi acum, bugetul local era supus unui regim de austeritate. La ridicarea noului edificiu, au fost obligaţi să participe toţi cetăţenii oraşului. Unii au fost implicaţi financiar în acest proiect, însă marea majoritate au muncit efectiv la realizarea sa. Faptul că cetăţenii au fost nevoiţi să participe la construcţie nu evidenţiază spiritul lor civic deosebit, ci dovedeşte doar că munca patriotică nu este un apanaj al comunismului. Pentru decorarea curţii interioare a edificiului, s-au folosit blazoanele marilor familii nobiliare ale Clujului, precum şi ale principilor Transilvaniei. În perioada comunistă, aceste blazoane au fost mutate la Muzeul de Istorie al Transilvaniei, iar pe frontispiciul clădirii a fost aşezată emblema oraşului. Construcţia casei noului consiliu local a debutat în 1843, clădirea a fost dată în folosinţă la data de 16 septembrie 1845.casa-consiliului-Ioan-Ciorca-021859
1859: Cele 3 cladiri mai mici sunt in locul mag. SORA, urmeaza vechiul colegiu unitarian (actualul lic. Brassai) si biserica unitariana. Poza fotografului clujean Veress Ferenc.1858 soraImagine de pe Cetățuie în care se poate observa demolarea Bastionului Aurarilor. În fundal se vede Cimitirul Central.1859 ba 
1861-1867: Clujul redevine capitala Marelui Principat al Transilvaniei în cadrul imperiului austriac, fiind totodată și sediul dietelor transilvane.

1870: Este dată în folosință calea ferată Oradea–Cluj, care asigura legătura spre Budapesta, iar în 1873 calea ferată Cluj–Cucerdea Secuiască, care asigura legătura spre Târgu Mureș și spre Alba Iulia. Tot în acea perioadă și-au început activitatea Uzinele de Material Rulant. Gara din Cluj-Napoca a fost terminată în 1870 de firma engleză Warring, conform planurilor lui Karl von Gegg, devenit celebru în epocă datorită faptului că a fost autorul unui proiect considerat imposibil: calea ferată care traversează Munţii Semmering din Austria. Pe unul dintre pereţii clădirii apare şi astăzi simbolul masonic echerul şi compasul. Gara a fost grav avariată în bombardamentul sovietic asupra gării din 1944.  Apoi, în 1950, clădirea a fost refăcută după planurile iniţiale.Gara_cluj_europeanabombGara din Cluj după bombardamentul sovietic din 1944.

1887: Sediul Administraţiei Domeniilor Forestiere (astăzi Palatului Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului şi Clujului).
1880: Palatul de Finanțe construit după planurile întocmite de arhitectul Friedrich Mätz. De-a lungul timpului clădirea și-a păstrat destinația.  finante

1890: Se trece la iluminatul pe bază de gaz. Abia în 1904 primăria reușește să înlăture firma privată de iluminat cu gaz aerian. Se încheie în 1904 contract cu firma Ganz, se încep lucrările la hidrocentrala de pe Someșul Rece, punerea în funcțiune făcându-se în 15 iulie 1906. Uzina electrică realizată de austro-ungari, a asigurat din 1906 timp de 64 de ani, energia electrică pentru Cluj-Napoca. Instalaţiile sunt şi acum perfect funcţionale şi pot oricând da, din nou, lumină.

uzina
1900-1903: Construcția palatului de Justiţie şi a Casei Învăţătorului.

1904: S-a mai numit Szécsenyi tér / Piața Mihai Viteazu.19041887: Piața Mihai Viteazu văzută din turnul pompierilor. În spate se vede str.Racovița și viile de pe Cetățuie.
1887Restaurantul lui Nagy Gábor – construit la sfarsitul sec. XIX pe Cetatuie. A avut gradina de vara si vie proprie (cea din imagine).nagy gabor

1906 – 1908: Biblioteca Centrală Universitară (BCU).bcu

1902: Liceul Teoretic Gheorghe Şincai.1902.jpg

1902: Statuia lui Matei Corvin.SMC

1903-1906: Guvernul de la Budapesta a hotărât în 1903 construcţia unui teatru nou în Cluj, chiar dacă nu oferea nici un fel de sprijin financiar oraşului în realizarea acestui proiect. Teatrul Naţional Maghiar urma să fie ridicat în centrul pieţei Ştefan cel Mare, în spaţiul unde se mai ţineau ocazional târguri şi la începutul secolului al XX-lea. Proiectul a fost încredinţat fără concurs firmei vieneze reputate Fellner&Helmer, care a dominat construcţia teatrelor în Europa Centrală între 1873-1919: aceasta a proiectat 48 de teatre, între Hamburg şi Sofia, Zürich şi Lemberg (Lviv) sau Odesa. Proiectul lui Ferdinand Fellner pentru teatrul clujean a fost acceptat în 1904 de către Adunarea Generală a oraşului, apoi şi de Ministerul de Interne de la Budapesta. Lucrările au debutat încă în toamna aceluiaşi an, iar la sfârşitul lui 1904 s-au aşezat fundaţiile edificiului. Acoperişul clădirii a fost terminat în vara lui 1905, amenajarea interioarelor însă a mai durat un an, astfel că lucrările au fost finalizate în 15 august 1906. În 1919 clădirea a fost preluată de autorităţile române, iar echipa maghiară a teatrului s-a mutat în teatrul de vară din vecinătatea Parcului Central.teatru

2016După 1900: Cartierul rezidențial Andrei Mureșanu a apărut înainte de Întâiul Război Mondial. Anterior, pe aici trecea doar drumul spre Făget, loc de agrement citadin, unde ieșeau orășenii la iarbă verde. Acum, în prag de război, apare Majalis utca– Strada Maialului.  Dintâi și-au ridicat locuințe aici ungurii și germanii, după război entuziasmul României Mari aduce aici noi familii, de data asta românești. Avocați, funcționari cu dare de mână, profesori universitari, intelectuali, oameni cărora primăria le acordă parcele de teren pentru a-și construi locuințe. Multitudinea de stiluri, dictatul civilității, armonia formelor, echilibrul cu ambientul par să fie legile supreme care guvernau pe atunci acest spațiu. În interbelic era zona cu cea mai mare concentrare de notabilități : primul român medaliat cu aur la Olimpiadă- șahistul Paul Farago, Lucian Blaga, Ion Agârbiceanu, Alexandru Lapedatu,  D.D. Roșca, Consulatul Maghiar, Nicolae Balotă, Iuliu Hațieganumarele director al BCU dintre cele două războaie mondiale, ctitorul Arhivei de Folclor clujene Ion Mușlea, neobosit cercetător al „singurei noastre civilizații autohtone”, cum numea el cultura țărănească de altădată, Generalului Vasiu, frații Renner-patronii evrei ai Dermatei, în viitor cunoscută drept Clujana, șamd. Cartierul oferă și azi găzduire unor creatori de renume, compozitori, academicieni.Cluj_1897Pe harta de mai sus din 1897: Andrei Mureșanu era zona de ”iarbă verde”, în Piața Cipariu case dar în sus spre Gheorgheni și Pata doar câteva case rasfirate, toate cartierele de blocuri construite in sec.XX erau sau zone agricole, sau livezi/vii. Mai jos vedere de pe Cetățuie spre Mănăștur, se vede Biserica Calvaria.Manastur

1908-1911: S-a construit primul stadion cu o capacitate de 1500 persoane.  La inaugurare s-a jucat partida de fotbal cu echipa Galatasaray Istanbul, primul joc în Europa al echipei din Istanbul. Selecționata Clujului a câștigat cu 8 la 1. In 1961 vechiul stadion a fost mutat la Câmpia Turzii, noula stadion construit avea o capacitate de 28.000 locuri. Arena Cluj terminata in oct. 2011 a costat €44.000.000 și are o capacitate de 30,201 persoane.

1910: Prefectura Cluj. Proiectul clădirii a fost gândit de celebrul arhitect Josef Huber, într-o compoziţie de mare plasticitate, îmbinând elemente populare cu cele de factură gotică, renaştere maură şi secession. În clădire a funcţionat Camera de Comerţ şi Industrie, în perioada 1910- 1940. De-a lungul anilor, aici a mai funcţionat Primăria şi Sediul de Partid, până in anul 1989.Prefectura-2

1919: Academia de Muzică “Gheorghe Dima”, din Cluj-Napoca, a fost înființată în 1919 sub denumirea “Conservatorul de Muzică din Cluj”. Primul ei rector a fost compozitorul și dirijorul Gheorghe Dima. În anul 1949, după desființarea Bisericii Române Unite cu Roma, sediul central al Academiei de Muzică a fost mutat în clădirea Academiei Teologice Unite din Cluj, pe strada Regelui nr. 25 (în perioada comunistă str. 23 August, în prezent I. C. Brătianu). conservator

1920-1930: Catedrala Ortodoxă situată în Piața Avram Iancu, a fost ridicată imediat după unirea Transilvaniei cu România. În 1920 episcopul Nicolae Ivan a solicitat Primăriei clujene ca parcul din fața Teatrului Național să fie cedat pentru zidirea catedralei, cerere care a fost și ea acceptată. A fost organizat un concurs de proiecte, câștigat de către arhitecții George Cristinel și Constantin Pomponiu, aceiași care au definit și planurile mausoleului de la Mărășești. Planurile au înglobat o serie de modele din arhitectura brâncovenească, specifică Țării Românești, fiind foarte evidentă influența bizantină. Sfințirea catedralei s-a făcut într–un cadru festiv la 5 noiembrie 1933, fiind oficiată de Patriarhul României, Miron Cristea, împreună cu Mitropolitul Transilvaniei, Nicolae Bălan și episcopul de Cluj, Nicolae Ivan. La festivitate a fost prezent și regele Carol al II-lea, prințul moștenitor Mihai, membri ai guvernului României și numeroase personalități.

1919-1925: În anul 1872, odată cu fondarea Universității Franz Josef din Cluj, unicei catedre de botanică i s-a atașat o vastă grădină, organizată în parcul dăruit de contele Mikó Muzeului Național Ardelean, care urma să fie transformat în grădină botanică. La 12 mai 1919, o comisie de 14 specialiști ardeleni a fost delegată de către Consiliul Dirigent al Transilvaniei să preia inventarul mobil și imobil al Universității. Pentru instituțiile cu profil biologic a fost delegat Alexandru Borza care a rămas din acest moment la Cluj. În 1920 el elaborează planul Grădinii împreună cu Kornél Gürtler. În toamna anului 1923 s-au terminat lucrările de construire a instalațiilor hidraulice proprii ale Grădinii. În 1924 se reconstituie și adaptează palmarul de la vechea Grădină. la 25 iunie 1925, directorul a invitat reprezentanții ziarelor locale și naționale, prezentându-le Grădina și explicându-le istoricul organizării ei. În 1960 au fost date în folosință serele noi ale grădinii cu cele 6 compartimente. grad botanica

Hartă interactivă cu toate monumentele din Cluj-Napoca.mon ist

În perioada interbelică la Cluj au funcţionat consulate ale Franţei, Germaniei, Italiei, Angliei, Suediei, Cehoslovaciei şi Ungariei. În oraş funcţionau peste 40 de tipografii, numeroase biblioteci şi mai mult de 30 de librării şi anticariate. La Cluj erau publicate mai mult de 140 de reviste şi de ziare. În 1938 este înfiinţat Ţinutul Someş. Oraşul Cluj va fi numit reşedinţă de ţinut. Ţinutul includea 7 judeţe – Bihor, Cluj, Maramureş, Satu Mare, Sălaj, Someş şi Turda, cu 56 de plăşi, 16 oraşe şi 1575 de sate. Suprafaţa ţinutului era de 33.385 kmp, iar populaţia de 2.143.453 locuitori, din care la 1 iulie 1937 372.609 trăiau în oraşe. În oraş existau la nivelul anului 1938 2.808 firme şi erau înregistraţi 2.736 meseriaşi. Pe teritoriul judeţului funcţionau 30 de bănci, din care 22 în Cluj. Tot în Cluj funcţionau şi 59 de întreprinderi şi 89 de cooperative. Aeroportul asigura mai multe legături aeriene, printre către Cernăuţi, Arad, Satu-Mare, Târgu Mureş, Bucureşti, Uzhorod, Pyestian, Praga.cluj bikes

1940: În urma Dictatului de la Viena, Clujul a revenit sub administrație maghiară. Granița era dincolo de Feleac, între Cluj și Turda. Forțele armate maghiare și germane care controlau orașul au fost respinse de trupele române și sovietice în octombrie 1944.

1944: evreii au fost concentrați în Ghetoul Iris, unde au stat în condiții inumane, lipsiți de orice facilități. Lichidarea ghetoului a fost efectuată prin șase deportări la Auschwitz în perioada mai–iunie 1944. Episcopul Áron Márton s-a pronunțat public la Cluj, în mai 1944, în favoarea evreilor, ceea ce a dus la expulzarea sa. În ciuda sancțiunilor dure instituite de administrația Horthy, mulți evrei au reușit să scape, trecând granița spre România, cu ajutorul țăranilor din satele învecinate și a unei rețele conduse de Raoul Șorban.

Mai multe fotografii vechi pe paginile Vechiul Cluj și Istoria Fotografiei Clujene.garibaldiClujDemografia Clujului: Sec XV – 6.000, Sec XVI – 10.000 (Brasov 8-9.000, Sibiu 6.000), 1848-10.660 de locuitori. 1920 – 83.000loc, 1930 – 106.295loc, 1938 – 115.000locuitori. În 2011, 324,576 oameni locuiau în cadrul limitelor orașului. Zona metropolitană Cluj-Napoca are o populație de 411,379 de oameni. #02-Sate-1770zona metropolitana clujClujul devine megalopolis. Oficial e pe locul 3 dupa Iasi si Timisoara dar cu Floresti/33.000, Baciu/11000, Apahida/11.000 care au ajuns suburbii ale orașului (plus studenti / nerezidenti), Clujul e pe locul 1. Boc: “Clujul, astăzi, are o jumătate de milion de oameni cu Florești, Apahida și suburbii. Peste peste 30 de ani va avea 800.000 de oameni.”metrocluj-napoca-vedera-aeriana-aerial-view-biserica-sf-mihail-01

Advertisements

About Alex Imreh

http://www.aleximreh.ro http://www.facebook.com/alex.imreh 0742-669918
This entry was posted in 2018, Romania, Transylvania, Uncategorized and tagged , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s