Marmarosa – Maramureș


1443000930-507786__marmaros
marmarosa.JPG104584_original.jpgThe third movie from the “Incredible Carpathians” series, about the most marvelous and mysterious mountain range of Marmarosas. >> Youtube <<

Marmara Massif (Marmaros MountainsMarmaros) (Room  Munţii Maramureşului) is a mountain range in the Eastern Carpathians. Most of the massif lies in the territory of Romania. Within Ukraine (in Ivano-Frankivsk and Transcarpathian oblasts), its northern and northwestern outskirts are located, in particular Chyvchyn and Rakhiv mountains (Hutsul Alps). serbianThe Marble Mountains The name Marmora appears for the first time in documents in 1199, when these lands are in close contact with the Hungarian state. In 1386, the land of Marmarosh was included in Hungary as a Maramaros, and in 1526 fell under the authority of the Habsburgs; In 1553, the emperor Ferdinand I attached the lands to Transylvania province. After the First World War in 1918-20, Marmarosh was divided between Czechoslovakia and Romania. In the new country, Marmaros became part of Subcarpathian Rus of Czechoslovakia. In 1939 this same part entered the young state of Carpathian Ukraine with its capital in Khust. In 1939-44 it was included in Hungary.
The Black Mountains range is located on the administrative border between Ivano-Frankivsk and Zakarpattia oblasts. It is adjacent to the Gorgany range. The highest peak of Chornohora is Hoverla (2,062 m) with other high peaks including Pip Ivan (2,022 m) and Petros (2,020 m). The mountains are made of flysch rock. The major part of the range forms the watershed between the Prut and Tysa River. The lower parts of Chornohora are inhabited by Hutsuls, whose primary occupation is herding. Major tourist centres of Chornohora are Bystrets, Rakhiv, Verkhovyna, Vorokhta and Yasinia. In the interwar period (1918–1939) the Pip Ivan peak marked the Polish – Czechoslovak, from March 1939 Polish – Hungarian border. >> https://en.wikipedia.org/wiki/Chornohora

Farcau_and_Michaylec.jpgVârful Farcău, Munții Maramureșului, este cel mai înalt vârf montan din partea românească a Munților Maramureșului, având altitudinea de 1.957 metri. Din întreg lanțul Munților Maramureșului, cel mai înalt punct este piscul Hovârla, situat pe teritoriul Ucrainei, cu 2.061 m. Cele mai înalte puncte de pe teritoriul Ucrainei, în mare parte au rămas să poarte toponimia românească, după cum se poate vedea: Brebenescul, 2.038 m, Muntele Negru, 2.022 m, Pietrosul, 2.020 m, Gutin Tomnatic, 2.016 m, Muncel, 1.998 m, Turcul, 1.933 m, Brescul, 1.911 m.

varfuri1280px-Rebra_ukr

guide.karpaty.ua For most tourists, Marmaros is a good target for the first week of May. Attn there is no Crimean climate, so do not wait for warm nights and dry paths under your feet. In Marmaros will be cold, wet and even snowy.1443005660-528518__pip-ivan2

Yalinsky Waterfall – the Highest Waterfall in the Ukrainian Carpathians.

blog.karpaty.ua The mountains of Marmaris lie on the border of Ukraine and Romania, so you will not be able to get on the route without the permission of the border guard service. There is not much need to obtain permission: send a request in advance to the commander of the Mukachevo border guard unit (preferably two weeks before the indicative date of departure) with a complete list of people traveling with you in the campaign. In the request, submit all info: P.I.B., passport no/series, where and when the passport was issued, official registration, date of birth, mobile phone number.Мармароси параплан.jpg

Another great reason to climb mountains is the  shepherds’ waves to the valley. The grazing of sheep in Hutsulshchyna has more than 300 years of history. Shepherds go to the mountain for several months, they are being watched ceremoniously. Exit to the valley is accompanied by various celebrations and even concerts. To get on such an action with old traditions and ceremonies you can go in the beginning of summer, search for villages engaged in sheep breeding. In Mezhygirshchina the festival “Wake the Otar to the Polonynu” is held. The main action unfolds on the Synevyr pass.

66861_800x600_train_karpaty-768x384Another original and interesting variant of excursions to the Carpathians is the Carpathian Trains. The vehicle itself is small: a locomotive that can accommodate only 12 people and 2 separate wagons. Different in type and comfort: closed with soft seats car-cabriolet, and open, that in principle is more convenient for photographing landscapes. “Carpathian tram”  takes place on an extremely picturesque route with the  hottest and most environmentally friendly places in the Carpathians.Igor-Melika-56Arheologii au descoperit la Arad o cetate care ar fi de trei ori mai mare decât Troia și se întinde pe aproape 90 hectare. Cetatea ar fi fost ridicată în urmă cu aproximativ 3.400 de ani, în epoca bronzului, avea un palat uriaș.Cetatea Veche, cum a fost denumită de arheologi, a fost descoperită pe raza teritorială a oraşului Sântana. În satul Malaja Kopanja – Ucraina, la doar 15 km de frontiera cu Satu Mare, la vest de Carpaţi, se află una dintre cele mai impresionante cetăţi dacice. Aşezarea, cu o suprafaţă de 3,5 ha, se află pe un deal cu pante abrupte de pe malul drept al Tisei. Sistemul de apărare al cetăţii este deosebit de complex, demn de un mare centru politic, comercial şi religios, aflat la fruntariile nordice ale Daciei. Dealul, care are pe trei laturi pante abrupte cu înălţimi de 80 metri, a fost înconjurat de un zid imens construit din pămant, piatră şi barne de lemn. În locurile în care este mai bine păstrat, acesta are şi acum o înălţime de 2,5 m şi o lăţime de 12 m. Comerţul intens ce se desfăşura în acest centru tribal din nord-vestul Daciei este atestat de provenienţa diversă a monedelor găsite în timpul săpăturilor din dava de la Malaja Kopanja.igor-melika-14-20-08-11-153.jpgDr. Ion M. Botoş, preşedintele Uniunii Regionale „Dacia ” a Românilor din Transcarpatia, gazduieste in casa sa din Apşa de Jos, Muzeul de Istorie şi Etnografie al Românilor din Transcarpatia. 70 de ani de la deportarea românilor din APȘA DE JOS. Nu mulți cunosc faptul că sintagma „Maramureșul istoric” face trimitere la un teritoriu din care doar o treime se află în prezent în componența statului român, celelalte două, situate la nord de Tisa, făcând parte din Ucraina. Pe acele meleaguri, de-a lungul regiunii Transcarpatia, se întinde un șirag de sate și comune românești deosebite, cu specific maramureșean. Printre cele mai frumoase și bogate localități din imediata apropiere a României, incluse în raionul Teaciv, corespondentul satului Teceu din România, se numără Apșa de Jos, Slatina, Strâmtura, Topcino, Bouțu Mare, Bouțu Mic, Podișor, Cărbunești. Localități tot atât de frumoase sunt incluse și în raionul Rahiv (Rahău): Apșa de Mijloc, Biserica Albă, Plăiuț, Dobric etc.Igor-Melika-57Cu aproximativ două mii de ani î.Hr. au pătruns și în acestă regiune triburi de indo-europeni, încât epoca bronzului este bine reprezentată prin depozite mai importante din Săpânța, SarasăuSighetTisaCălineștiȘieu, Rozavlea, IeudCuheaSăliște și Moisei. Din perioada dacică sunt atestate cetăți la Sighet (dealul Solovan), Oncești (dealul cetății), Slatina și Călinești. Au fost găsite monede, vase și obiecte de proveniență grecească și romană, ceea ce dovedește legăturile comerciale și culturale cu civilizațiile mediteraneene, dar mai ales cu provincia romană Dacia. Deși regiunea a rămas în afara teritoriului cucerit de Imperiul Roman, dacii locali au primit influențele civilizației romane. Datorită poziției mai ferite a Maramureșului, în perioada marilor migrații, dintre triburile de goți, huni, gepizi, vandali și slavi, numai slavii au avut un impact asupra populației locale.
Veche regiune românească, Țara Maramureșului este atestată documentar pentru prima oară cu acest nume în 1199, în perioada expansiunii ungare în Transilvania. În acea epocă, exista populație românească în întreg Maramureșul, precum și în regiunile vecine, la vest, UngBereg și Ugocea. Pentru acestea din urmă, regii Ungariei garantau românilor dreptul de a-și alege singuri voievodul și de a fi judecați după “dreptul valah” (ius valachicum) până după anul 1383, de când datează ultima atestare documentară în această privință.
În primele secole ale mileniului II, Voievodatul Maramureșului a fost condus de voievozi locali și organizat în cnezate de vale. Din secolul al XIV-lea, presiunea regilor Ungariei s-a intensificat prin înnobilarea conducătorilor locali, care a dus la pierderea autonomiei și integrarea în Regatul Ungar. În timp ce unii au acceptat schimbarea, integrându-se în nobilimea Ungariei, alții au opus rezistență și, în final, au trecut munții spre regatul Poloniei, unde, remarcându-se prin fapte de arme, au primit ranguri nobiliare și latifundii, o parte s-au oprit în Țara Lăpușului, înființând pe noile domenii sate care au rezistat până astăzi (Cupșeni, Măgoaja) iar alții au trecut Carpații răsăriteni și au întemeiat voievodatul Moldova.Igor-Melika-56The name “Carpates” is highly associated with the old Dacian tribes called “Carpes” or “Carpi” who lived in a large area from the east, north-east of the Black Sea to Transylvanian plains on the present day Romania and Moldova. In late Roman documents, the Eastern Carpathian Mountains were referred to as Montes Sarmatici (meaning Sarmatian Mountains).[18] The Western Carpathians were called Carpates, a name that is first recorded in Ptolemy‘s Geographia (second century AD). 11th to 15th centuries.
In the Bronze Age (ca 1800 BC) Transcarpathia maintained continuity in its painted pottery style of the Stanove culture than gained metalworking skills (swords, knives, sickles, axes) through the Thracian tribes. Subsequently Transcarpathia came under the control of the Celts, who arrived from the west and brought with them iron-smelting (ca 400–200 bc); the first local coins were minted in the 3rd century BC.
Igor-Melika-14-20.08.11.17Of the eastern nomadic peoples the earliest to influence Transcarpathia were the Iranian-speaking Scythians (expressed locally from the 6th century BC in the Kushtanovytsia culture) and then the Iazyges, a Sarmatian tribe confronting the Romans in Dacia (50 AD); their influence was followed by the invasions of the Turkic-speaking Huns (380 AD), the Avars (558 AD), and finally the Magyars (896 AD). In the 2nd century AD neighboring Dacia (Transylvania) became a Roman province, and Roman merchants visited Transcarpathia. In the early Middle Ages Transcarpathia was traversed by Germanic tribes. Remnants of the Ostrogoths (the Gepidae) remained in neighboring Transylvania until the 10th century.
The Slavic colonization of Transcarpathia began in the 2nd century, with migration from the north across the mountain passes. By the 8th and 9th centuries the lowlands of Transcarpathia were fairly densely peopled by White Croatians (at the time inhabiting both the north and the south side of the Carpathians). The Slavs in the upper Tysa River and in Transylvania were subject to the Avars (6th–8th centuries) and later to the Bulgarian kingdom (9th–10th centuries). 1443010164-322270__marmaros2King Stephen I joined Transcarpathia to Hungary while his son, Imre (Emeric), was titled Prince of the Ruthenians. From that time until the beginning of the 20th century Transcarpathia remained within the Hungarian state as its border province in the northeast.  Carpathian RutheniaCarpatho-Ukraine or Zakarpattia[A 1] (RusynКарпатьска РусьUkrainianКарпатська РусьKarpats’ka Rus’ or ЗакарпаттяZakarpattjaSlovak and CzechPodkarpatská RusHungarianKárpátaljaRomanianTranscarpatiaPolishZakarpacieRussianКарпатская РусьKarpatskaya Rus’GermanKarpatenukraine) is a historic region mostly located in western Ukraine‘s Zakarpattia Oblast, with smaller parts in easternmost Slovakia (largely in Prešov Region and Košice Region) and Poland’s Lemkovyna. The Romanian name of the region is Maramureș which geographically located in eastern and south-eastern portion of the region.uninhabitedMáramaros (RomanianMaramureș; Rusyn: Мараморош / Maramorosh, Мараморыш / Maramorŷsh; UkrainianМармарощина – MarmaroshchynaLatinMarmatia) was an administrative county (comitatus) of the Kingdom of Hungary. Its territory is now in north-western Romania and western Ukraine. The capital of the county was Máramarossziget (present-day Sighetu Marmației).
Maramures_Josephinische_Landesaufnahme_1782-1785_Background-500x488.jpgIn ancient times, this area was settled by CeltsDaciansSarmatians and Germanic peoples. In the first century BC, it was part of the Dacian Kingdom under Burebista, while in the early Middle Ages, it was ruled by the Hunnic Empire, the Kingdom of the Gepids, the Kingdom of the Avars, the White Croatia and the Kievan Rus’.
The territory was part of the Kingdom of Hungary from the 11th century and was nominally divided between the Gyepű border region, comitatus of Szatmár and comitatus of Borsova. Later, the whole region was included into the comitatus of Máramaros. Initially, the inhabitants of the region were allowed to preserve their native political organization, the Voevodates, which formed many small autonomous areas. The King long struggled to convince the Voivodes to accept the title of Count, with the implied losing independence in political and financial matters. During the Middle Ages, the people in many mountain villages, where each family by definition had a considerable domain, were called nameşi, meaning free peasants taking pride in their family (the origin of the word is disputed, in the Kingdom of Hungary, free people possessing land were called “nemes” in Hungarian, in Romanian neam means extended family).
In the 16th century, when the Kingdom of Hungary was invaded and destroyed by the Ottoman Empire the area came under administration of the semi-independent Principality of Transylvania and later (in the end of the 17th century) under administration of the Habsburg Monarchy (later known as the Austrian Empire). During Habsburg administration, region was firstly part of the Habsburg Principality of Transylvania, but was later (in 1732) included into the Habsburg Kingdom of Hungary. In 1867, the Austrian Empire was transformed into the dual monarchy of Austria-Hungary and the region was included into the Transleithania or Hungarian part of the Monarchy. After the First World War, the region was divided between Romania and Czechoslovakia at the territory of Hutsul Republic. maristVoievozii si Cnejii maramu­re­şeni au stăpânit spre apus şi nord un te­ritoriu de zece ori mai mare decât Mara­mureşul de azi. Pe această hartă, înconjurată de o ghirlandă de însemne he­ral­dice (steme nobiliare maramure­şe­neşti), sunt trecute localităţile în care s-au aflat şi se află familii nobile româneşti. Numai la nord de Tisa au fost identificate, pe baza acestor diplome, 104 (una sută patru) fa­mi­lii nobile româ­neşti, şi încă dintre cele mai vechi, unele al căror nume vine direct din preistorie. 
Harta Voievodatelor Maramuresului
Maramureşul, Ţara Dacilor Mari. Istoria Maramureşului coboara până în timpurile îndepărtate ale epocii mijlocii a bronzului, 1600 – 1300 i.e.n. Descoperirea făcută între anii 2009 – 2011 în localitatea Lăpuş avea să pună la grea încercare dogmele istoricilor privitor la confirmarea existenţei unei populaţii şi comunităţi bine organizate,cu evoluţii îndelungate, adevărate epicentre economice, politice şi religioase. Săpăturile făcute la Lăpuş au adus la lumină una dintre cele mai mari clădiri preistorice din Europa de Est. Fundaţiile executate din piatra au forma dreptunghiulară cu laturile de 25 x 11 m. Suprastructura clădirii se pare a fost executată din lemn de stejar. Destinaţia clădirii era cea de sanctuar, destinat efectuarii ceremoniilor de înmormântare dar şi a comemorărilor ritualice ale strămoşilor. Dimensiunile fundaţiilor şi existenţa unui drum pavat cu piatra de râu îi va face pe arheologi să boteze situl cu numele de Troia Maramureşului.
Descendenţa dacilor din această populaţie pre-dacică este dovedită şi de asemănarea ritului înmormântării , prin înhumare sau încinerare, între „ preistoricii lăpuşeni” şi Dacii Mari, trib daco-getic numit de greci „Megaloi dahai”. Comunităţile umane sunt atestate din preistorie, în Paleoliticul Superior si Neolitic, precum cele de la Sighet, Câmpulung la Tisa şi pe malul stâng al râului Iza, între localităţile Rozavlea şi Strâmtura. Vestigii ale epocii bronzului sau descoperit la Săpânţa, Sărăsău, Sighet, Tisa, Călineşti, Şieu, Rozavlea, Ieud, Cuhea, Sălişte şi Moisei. Perioada dacică este şi ea bine reprezentată prin cetaţile dacice de la Sighet, Onceşti, Slatina şi Călineşti. Urme ale dacilor au reieşit cu ocazia săpăturilor efectuate între anii 1964 – 1965 la Onceşti lângă Sighet, pe dealul Cetăţuia, săpături care atestă existenţa unei aşezări de crescători de animale. Anterior în anul 1938 la Mireşul Mare, sa descoperit un vas mare de lut care conţinea aproape 1000 de monede de argint din timpul lui Filip al II-lea (359-336 î.Chr) şi Alexandru Macedon (336-323 î.Chr. ).800px-siebenbc3bcrgen_1300-1867Înainte de venirea maghiarilor, românii din Maramureş se conduceau prin forme de organizare proprii, preluate de la strămoşii lor geto-daci. Cnezii maramureşeni erau o clasă de nobili ridicaţi din rândurile obştilor săteşti, care preluau stăpânirea satelor (moşiilor) şi aveau drept ereditar asupra lor. Voievozii erau conducătorii aleşi dintre cnezi care administrau o grupare mai mare de comunităţi, respectiv cnezate, organizate în voievodate independente şi autonome. Funcția de voievod era electivă, şi alegerea lui se făcea dintre cei mai vrednici și mai puternici cnezi. În Maramureş regii maghiari aveau să-i recunoască oficial pe aceşti cnezi şi voievozi, acordându-le autonomie, în schimbul unor favoruri şi servicii.
Prima menţiune despre existenţa structurilor formaţiunilor politice din Maramureş şi a conducătorilor acestora este făcută în timpul regelui maghiar Stefan al V-lea (1270 – 1272) când sunt pomeniţi cneazul Negrilă care stăpânea regiunea Vişeului, şi cneazul Radomir care stăpânea Valea Izei. În anul 1299 se pomeneşte în cronici despre existenţa unui conducător al Maramureşului nord – estic, Nicolaus Voievod, fiul lui Mauriciu. Nicolaus era voievod de Ugocea şi Beregh, teritorii aflate în prezent în componenţa Ucrainei şi a Ungariei. Tot la începutul secolului XIII este pomenit, Tatomir, voievodul de Ung şi de Beregh. Tatomir îi are ca fii pe Seneslau de Dolha, Voievod de Ung, Crăciun de Bilca, voievod de Beregh si Maxim, cneaz de Iloşva, înobilaţi de regele Ludovic I (1342 – 1382) în anul 1343, în urma serviciilor făcute de către acestia coroanei maghiare. Interesant este de specificat faptul că familiile maramureşene făceau între ele alianţe matrimoniale, încuscriri. Astfel Seneslau de Dolha se va căsători cu sora lui Dragoş Vodă , iar Craciun cu sora lui Bogdan Vodă. Urmaşii lui Tatomir vor fi implicaţi într-o adevarată sagă maramureşeană în timpul conflictelor dintre familiile Bogdăneştilor şi Drăgoşeştilor.
889px-Transylvanian_Principality.svgInformaţiile despre aceşti voievozi şi cnezi o găsim în mod detaliat, în lucrarea “Diplome Maramureşene din sec. XIV si XV”, apărută la editura Dragoş Vodă din Cluj Napoca în anul 2009, prin grija lui Vasile Iuga de Sălişte. Lucrarea “Diplome Maramureşene din sec. XIV si XV” a fost scrisă de către Dr.Ioan Mihaly de Apşa (1844-1914), membru corespondent al Academiei Române, născut în Maramureşul istoric în comuna Ieud, localitate de pe Valea Izei. În decursul a zeci de ani a adunat şi tradus un numar de 366 de documente emise de cancelaria coroanei maghiare, începand din anii 1300, în care sunt pomeniţi conducători români: cnezi şi voievozi, toponime şi hidronime din Transilvania, fapte si acţiuni istorice care au influentat viaţa comunităţii existente la acea vreme în Ardeal şi împrejurimi. Ce este mai important de menţionat că multe dintre aceste documente sunt adevărate “extrase CF” care dovedesc dreptul de proprietate a românilor asupra moşiilor, cnezatelor şi voievodatelor existente la acea vreme în Ardeal şi Ungaria. În aceste documente vom întâlni menţionate nume cunoscute precum a lui Dragoş Vodă şi Bogan Vodă, dar vom descoperi şi numele cnezilor şi voievozilor români despre care nu am auzit, până acum, sau, a altor conducători de obşte maramureşeni, care au stăpânit ţinuturi atât în Transilvania, cât şi în actuala Ungarie şi Ucraină (comitatele Ung, Ugocea şi Beregh).
tumblr_inline_nnq54sb2ya1rb4342_640Numele acestor înainte mergători sunt cele tradiţionale poporului roman indiferent de zona geografică, putandu-le evidenţia ca prezente în secolul al XIV – XV – lea: Alexandru, Andrei, Andreica, Bârsan, Baila, Balc, Bogdan, Bud,Codrea, Corui, Clement, Cosma, Costea, Crăciun, Drag, Drăguş, Dragoş, Dragomir, Dragoslav, Dumitru, Feier (Albu), Francisc, Gheorghe, Ghergheş, Giula, Gilian (Iulian), Gurzo (Burzo), Ioan, Iuga, Ivancu, Ladislau, Laţcu, Locovoi, Luca, Lucaciu, Mariş, Maxim, Miclea, Micu, Micula, Mihail, Mihalca, Miroslav, Nicolae, Opriş, Petru, Rad, Radu, Săracin, Sas, Stan, Stanislău, Ştefan, Şteţco, Tatomir, Tătar, Uglea, Valentin, Vancea, Vasile, Vlad, Zouard, Zolon s.a. Povestea transmisă prin documentele culese de către Ioan Mihaly de Apsa este impresionanta, fiind necesară o carte de dimensiunile lucrarii autorului maramureşan, pentru a cuprinde evenimentele şi actiunile în care au fost implicaţi maramureşenii acelor vremuri. Lucrarea ne transmite o lume vie în care stramoşii maramureşenilor sunt implicaţi în lupte împotriva autorităţii coroanei maghiare, în conflicte cu clasa nobiliară maghiara în creştere dar şi conflicte armate sau judecătoreşti între români.
Naşterea Ţarii Moldovei a început încă din Maramureş pe fondul conflictului dintre familiile Dragoşeştilor şi a Bogdăneştilor, conflict care a degenerat în confruntări armate, distrugeri şi arderi de moşii şi pierderi de vieţi omeneşti de ambele părţi. Multe din familiile maramureşene vor fi implicate în acest conflict de o parte sau alta, unele continuandu-si existenţa în Maramureş iar altele “emigrand” în Moldova, sau alte ţinuturi ale Ardealului. Până în anul 1386, românii îşi vor putea păstra obiceiurile şi rangurile cneziale şi voievodale, prin grija reginelor Ungariei, dar după acest an, drepturile lor se vor restrânge până la aproape totala dispariţie. Cei care vor incerca să supravieţuiască altfel vor alege calea catolicizării şi maghiarizarii, ajungându-se ca multe din marile familii nobiliare maghiare din Transilvania, din secolele urmatoare, să fie din spiţa românească.

apsaApșa de Jos, un sat românesc din regiunea Zakarpatie (Maramureșul Istoric – n.red) este cea mai bogată localitate rurală din Ucraina. Locuitorii își construiesc adevărate castele, în loc de case, iar arhitectura acestora impresionează pe toată lumea. 

Aici, în dreapta Tisei sunt cele mai vechi aşezări româneşti, populate cu demnitate de urmaşii adevăraţi ai dacilor liberi, urmaşi ai lui Bogdan şi Dragoş. Şi astăzi dacă stai la sfat cu moroşenii poţi observa graiul lor parcă luat din cronici. Nu este întâmplător că de acolo de unde porneşte inima limbii noastre, din Maramureşul istoric, de la Peri, rebotezată de ucraineni Gruşevo, acolo unde s-a aflat Mănăstirea „Sfântul Arhanghel Mihail”, au fost tipărite primele traduceri ale cărţilor sfinte în româneşte.
Într-un document scris în limba română şi publicat de Iona Mihalyi de Apşa în „Diplome maramureşene din sec. XIV şi XV” este menţionat că localitatea Apşa de Jos este atestată documentar la 25 noiembrie 1387, când regele Sigismund recunoaşte şi pune în stăpânire pe Ioan Românul, fiul lui Dragomir şi nepotul lui Balc şi Drag în moşia acestei localităţi. Mai bine de cinci veacuri Apşa de Jos a purtat acest nume, dar după 1946 localitatea este rebotezată de sovietici Dibrova. Şi chiar dacă din anul 2000 s-a solicitat revenirea la toponimul vechi, iar după aceea a fost organizat şi un referendum, abia în 2004 autorităţile au permis ca Dibrova să se numească Apşa de Jos. Apşa de Jos e o localitate deosebită în care oamenii au apărat şi-n vremuri de grele încercări bisericile neamului. În mijlocul localităţii sunt două coline şi pe ambele se află câte o biserică de lemn. Prima a fost ridicată la 1561 şi are hramul „Sfântul Nicolae”, iar a doua la 1776 şi are hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Biserica veche de lemn este catolică, însă iniţial a fost ortodoxă. FormatiuniPoliticeRomanestiSecolele_IX_XIIIPe ridicarea topografică iozefină se vede ca Maramuresul istoric se suprapune cu bazinul hidrografic al raului Tisa. harta josef

 

About Alex Imreh

http://www.aleximreh.ro http://www.facebook.com/alex.imreh 0742-669918
This entry was posted in 2018, Carpati, Go, Romania and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s