Kolosz – Koloszvar


actualdecluj.ro/de-ce-clujul-s-a-numit-judetul-cojocna-dupa-marea-unire Nu mulți clujeni știu că, după unirea din 1918, reorganizarea Transilvaniei a început cu redenumirea vechilor comitate ale Transilvaniei, în 1919, prin emiterea unui decret al Consiliului Dirigent – și astfel, pentru că în maghiară Kolozs înseamnă Cojocna, comitatul Cluj a fost redenumit „județul Cojocna”, denumire ce s-a păstrat până în 1925 turismcojocna.ro/istoric

Dar de ce, totuși, această denumire pentru județ? Altfel spus, de ce „Kolozs” se traduce „Cojocna”? Specialiștii nu au răspunsuri certe. Istoricul Lukacs Jozsef explică pentru actualdecluj.ro că problema e una nerezolvată: „există doar presupuneri legate de inceputurile comitatului Cluj. Kolozs este nume de persoană. Putem presupune că a existat o căpetenie, șef de trib, după care a fost numit un domeniu extins. Denumirea localității Cojocna provine din Kolozs-Akna, adica Ocna de la Kolozs sau Ocna (de sare) a Kolozs-ului. La Cojocna a existat o exploatare de sare importantă, băile cu apă sărată, mai exact lacul Durgău arată locul vechii mine. Denumirea maghiară a Clujului, Kolozsvár, are ințelesul de cetatea lui Kolozs. Cluj-Mănăștur în maghiară e Kolozs-Monostor, adică mănăstirea lui Kolozs. Este limpede că zona localităților Cojocna-Cluj-Cluj-Mănăștur a fost centrul unui teritoriu pe care în sec. XI-XII s-a format comitatul Kolozs. Forma alungită în direcția Est-Vest al acestuia sugerează direcția în care s-a făcut cucerirea teritoriului de către maghiari. În consecință, putem presupune că Kolozs a fost o căpetenie despre care nu știm practic nimica, dar care la vremea sa a fost atât de importantă încât numele lui s-a păstrat în mai multe construcții de nume de locuri aflate pe teritoriul acelui domeniu regal, pe care s-au aflat localitățile amintite mai sus”. Denumirea „Cojocna” a județului reprezintă, deci, preluarea – stâlcită – a denumirii maghiare, Kolozs – Akna, chiar dacă denumirea comitatului a fost doar Kolozs.

Kolozs County, Comitatus Kolosiensis  (Latin), Kolozs vármegye  (Hungarian), Komitat Klausenburg  (German), Comitatul Cluj  (Romanian) – Kolozs County was an administrative county (comitatus) of the Kingdom of Hungary, of the Eastern Hungarian Kingdom and of the Principality of Transylvania. Kolozs county was formed in the 11th century.

Kolozs.png

Despre trecutul, despre istoria comunei Cojocna, s-a scris foarte puţin şi se ştie foarte puţin. Deşi este o aşezare foarte veche, foarte puţine obiecte arheologice au fost scoase din acest pământ al comunei. Părţile de hotar Catalintău, Felminieş, Tăbăriştea, Ghiurgberg, poate mai ascund şi astăzi din rămăşiţele culturii Coţofene răspândită în această parte în perioada trecerii de la piatra şlefuită la bronz.  Lucrau pământul cu brăzdarul de corn de cerb, tras de animale. Urmele aşezării lor în părţile acestea sunt dovedite prin câteva unelte scoase la iveală: topoare, râşniţe de andezit.
Epoca de bronz, în patria noastră, comparativ cu alte epoci, a avut o durată relativ scurtă. Această epocă cu unelte încă nu reuşeşte să destrame societatea în clase, dar reuşeşte să pătrundă în subsol şi să deschidă minele de cupru, iar la noi în Transilvania minele de sare şi de aur. Locul culturii coţofene este preluat în Transilvania de cultura Witemberg; cultură care s-a născut pe fondul coţofenean cu elemente eterogene final-neolitice din Transilvania centrală şi din complexul Furchestich, complex înrudit cu cel coţofenean. În Cojocna, şi din această perioadă istorică avem doar obiecte fragmentare, precum veriga de bronz. Această cultură de bronz este deja cultură prototracică.

Cruce “Celtica” pe tumul la intrarea in Boju

Epoca fierului, de care ţine şi cultura Nova, cuprinde perioada istorică dintre anii 1200-1300 î.e.n. Cultura fierului este una de etnicitate celtică, adusă şi răspândită de cetele celtice războinice. Ea aduce în Transilvania brăzdarul de fier, care la rândul său dezvoltă agricultura. La Apahida, la 10 km de Cojocna, a fost descoperit un cimitir celtic format din 21 de morminte, un document foarte valoros care arată că celţii au ajuns până aproape de meleagurile comunei. Cultura aceasta mai poartă numele de La Tene. La Tene II este deja cultura dacică, caracterizată prin arta argintului scos din minele Munţilor Apuseni. Brăţările în general sunt spiralice, iar în aşezările descoperite s-au găsit multe fibule din argint. Şi în Cojocna s-au găsit până în prezent un lanţ ornamental de argint, un fragment de brăţară spiralică şi trei fibule de argint tip La Tene II.
Luând în considerare cele arătate mai sus precum şi cele câteva descoperiri din hotarul Cojocnei, îndrăznim să afirmăm că şi pe teritoriul comunei a fost o aşezare dacică. Se spune că sarea a fost exploatată încă din timpul dacilor. Exploatarea se făcea cu sclavi. Exploatarea sării din Cojocna a continuat şi în perioada ocupaţiei romane. Colonizarea comunei probabil se face chiar în timpul domniei lui Traian, atunci când se face şi colonizarea oraşului Napoca, ridicat pe locul unei aşezări dacice. În timpul ocupaţiei Daciei de către romani s-a extras sare din salinele: Cojocna, Sic, Ocna Dejului, Turda.
În legătură cu vechimea satului Cojocna mai trebuie amintită o problemă. În arhiva oraşului (până în anul 1918 Cojocna a fost oraş), s-a găsit un act datat 13 iunie 1733 în care se afirma că Koloys Akna (Cojocna) este cel mai vechi oraş al comitatului, oraş care ar fi dat şi numele de Koloysvar, deci numele oraşului Cluj. Sarea exploatată din minele din Cojocna a fost transportată pe uscat până la Arieş, de unde se transporta mai departe cu nava, pe Mureş. Mureşul era un drum fluvial, foarte ieftin în vremea romanilor. Sarea era transportată cu carele până la Arieş, pe drumul Cojocna – Aiton – Turda.

Despre existenţa slavilor în aceste părţi vorbesc cimitirele slave descoperite la Someşeni, numai la 20 km de Cojocna. În timpul pătrunderii feudalismului maghiar, pe acest teritorii domneşte Gelu, care este învins, iar pe teritoriul voievodatului său se formează un nou voievodat, al lui Gyula. Voievodatul lui Gyula era mult mai mare decât a lui Gelu; se întindea de la poarta Meseşului până la cursul superior al Mureşului.
În secolul al XII-lea înaintarea feudalismului maghiar ajunge văile Someşului şi valea Mureşului, pătrunzând până şi în văile Târnavelor. Ca sprijin al orânduirii feudale, în Transilvania pătrunde şi biserica romano-catolică, organizând parohii în centrele cele mai importante şi ridicând biserici. Aceste parohii, organizate chiar în perioada pătrunderii feudalismului în Ardeal, se numesc Parohii Antice. O astfel de parohie antică este şi Cojocna. Prima amintire despre comuna Cojocna se face prin anul 1199. Pontificele roman Inocenţiu, în anul 1199, ia sub patronarea sa pe arhidiaconul Cojocnei, Heinrich. Probabil că în acest timp se ridică şi prima biserică în Cojocna, biserica romano-catolică numită Szent Imre, demolată prin secolul al XVI-lea. Pe locul acestei biserici astăzi se află casa Clopotarului confesiunii unitariene.
Cojocna/Kolosz devine Civitas, adică oraş „liber”, cu privilegii de libertate date încă în secolele al XIII-lea şi al XIV-lea. Cu intensificarea exploatării sării, ca şi în celelalte oraşe cu caracter minier, şi în Cojocna sunt aduşi colonişti, mai ales minieri din Austria nordică. În anul 1217 numele satului era Kulus. Între anii 1291-1310 Cojocna este amintită ca şi colonia Hospesilor cu „multe privilegii” întărite prin mai multe diplome, dintre care o diplomă a fost donată de regele Andrei al III-lea în anul 1291.
În anul 1291, regele Ungariei, pentru colonizarea oraşului Turda, lansează o diplomă prin care donează oraşului aceleaşi privilegii de care dispuneau celelalte „ocne de sare” din Ardeal, diplomă în care se aminteşte şi de Cojocna. O altă diplomă care aminteşte despre Cojocna a fost scrisă la Visegrad (Ungaria) la 6 decembrie 1375, în timpul lui Ludovic Cel Mare. Despre sarea din Cojocna vorbeşte chiar şi Anonimus afirmând că, pe lângă aurul din Transilvania, sarea a fost articolul celălalt care i-a atras pe feudalii maghiari pe aceste meleaguri. După pătrunderea lor în Transilvania imediat pun mâna pe sarea din Dej, Turda, Sic, Cojocna. Sarea se transporta, în general, pe Mureş. Cel care, în anul 1226, primeşte dreptul de a transporta sarea este fiul baronului Mahor. El avea pe Mureş şase nave, trei de dus şi trei de întors. A fost scutit de taxe vamale. În anul 1247 dreptul de a transporta sarea o au Cavalerii Ioaniţi. După lege, numai regii aveau dreptul de a exploata şi valorifica sarea. Venitul acesta valoros în acele timpuri ocupă un loc important, între veniturile aşa zise „regale”. Minele de sare ajung în administraţia regelui pe baza dreptului feudal de proprietate asupra subsolului. Pentru conducerea minelor de sare, încă prin domnia primului rege al Ungariei se înfiinţează o administraţie a sării încadrată în administraţia comitatului. Mai târziu această administraţie a sării este separată de cea a comitatului, devenind administraţie de sine stătătoare, numită „cămară”. Regele exploata şi transporta sarea cu iobagii proprii, deci avea interes direct ca aceste locuri să fie bine populate. Acesta este şi motivul pentru care regele acordă locuitorilor de la ocnele de sare anumite privilegii. În Cojocna, oficiul salin, cămara, a fost înfiinţată între anii 1291-1310. În această perioadă în Cojocna funcţionau două ocne. Sarea de aici era „solidă, compactă, de culoare cenuşie”.

În anul 1310, minele de sare sunt donate, ca simbol de fidelitate, de către Ladislau, voievodul Ardealului, regelui Carol I. În acest an Cojocna figurează tot ca arhidiaconat. Arhidiaconul îndeplineşte în Cojocna şi funcţia de paroh. După aceste doua funcţii, sub domnia regelui Carol I, este obligat să plătească impozit papal destul de mare. În anul 1336 arhidiaconul Cojocnei se numea Mihai.
În anul 1467, în timpul domniei lui Matei Corvin, Cojocna îşi pierde dreptul de oraş. Porunca care subordonează oraşul Cojocna oraşului Cluj-Napoca a fost dată la 30 ianuarie 1466 la Szeke Fehervar prin grof Janos din Szentgyorgy, voievodul Transilvaniei. Se susţine că această anexare a oraşului Cojocna împreună cu o parte a satului Feiurdeni, la oraşul Cluj-Napoca a fost făcută la cererea locuitorilor din oraşul Cluj-Napoca. O altă versiune susţine că anexa s-a făcut din porunca regelui, întrucât cojocnenii au susţinut mişcarea voievodului Transilvaniei împotriva regelui Matei Corvin. O altă variantă afirmă despre Cojocna că a fost alipită oraşului Cluj-Napoca pentru a fi apărată de jafurile nobilului Feherdi Ştefan. Această degradare a oraşului în comună a adus mari pagube locuitorilor din Cojocna. Până la urmă cetăţenii hotărăsc să trimită o delegaţie la rege pentru a cere reîncadrarea oraşului în drepturile sale vechi.
Între anii 1850-1852 se închid minele de sare din Cojocna. Prin anul 1883 intelectualii încep să facă băi în lacurile care s-au creat. Atunci se naşte ideea deschiderii unor băi sărate. 

About Alex Imreh

http://www.aleximreh.ro http://www.facebook.com/alex.imreh 0742-669918
This entry was posted in 2021, Transylvania and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s