From top left: Hutsul, Hungarian, Rom (Romani or Gypsy), Lipovan, Jew, Pole, Schwab, Romanian, Rusyn
the source: History of the Imperial-Royal 41st Infantry Regiment, Volume 3 (see https://czernowitzbook.blogspot.com/2017/07/
www.memoria.ro/multimedia/galerie_de_imagini/colectia_i_g_andron/7348/
RUSTICA – Asta este cea mai valoroasă imagine etnografică pe care am văzut-o în ultimii ani. De ce zic asta? Pentru că Lucia Apolzan zicea, în urma cercetărilor sale interbelice, că au dispărut demult ultimii bătrâni care mai purtau pletele în tipul ăsta străvechi de pieptănătură. Singura reprezentare grafică a acestui tip, de care eu ştiam, erau gravurile, picturile de secol XVIII cu Horea, Cloşca şi Crişan. Această fotografie a fost făcută în anul 1894, în satul Mărgău, Cluj, de către János Jankó. Eu am dat de ea datorită lui Claudiu Ilyes, cel care a descoperit-o în arhiva “Muzeului de Etnografie” din Budapesta, şi căruia îi mulțumesc şi pe această cale. Claudiu Ilyes este fondatorul monumentalei arhive “Satele din România“. Vă invit să-i urmăriți şi noul său proiect: Vatra Satelor din România. Evident, recunoştință deplină am pentru János Jankó, cel care a făcut această fotografie, precum şi pentru Néprajzi Múzeum , care a făcut-o accesibilă.
contributors.ro/muntenii-misteriosi-din-carpatii-nordici – Mons Lupi (Munţii Lupilor) şi Kaltberg (Muntele Îngheţat), aşa erau numiţi Carpaţii de nord pe hărţile veacului al XVI-lea, asta, poate, pentru a-i opri pe curioşi să se apropie de acest tărâm puţin cunoscut. Metoda a fost descoperită de romani care, acolo unde locurile erau rele sau necartografiate, le marcau pe hartă cu sintagme precum Hic sunt leones (aici sunt lei). Munţii din nord au fost arareori vizitaţi de străini până pe la absolutismul austriac, fiind populaţi şi străbătuţi mai mult de către muntenii localnici, singurii care ştiau trecătorile ascunse ale Pădurii Negre (numele purtat în evul mediu şi de Carpaţii Păduroşi, adică acea pădure sălbatică care a început să fie defrişată abia în cel de-al XVIII-lea veac). Civilizaţia montană prezintă similitudini frapante de-a lungul Carpaţilor în ceea ce priveşte etnografia, folclorul sau economia rurală şi are comună o parte a vocabularului, păstrat atât în arhaisme dialectale cât şi în toponimia montană. Peste tot, simbolurile cioplite pe obiectele de lemn sunt la fel ca în Maramureş. Practic, dacă exceptăm aspectul exterior al caselor din bârne de lemn, interiorul locuinţelor este de multe ori identic până la amănunt în toate regiunile amintite. Numai urmărirea markerilor genetici şi studiile comparate aprofundate ar putea lămuri dacă „triburile” slavofone şi cele latinofone din Carpaţii de nord au aparţinut iniţial unui singur grup etnic. Şi de ar fi aşa, ar mai trebui elucidat, tot cu ajutorul paleogeneticii, dacă nu cumva românii din nord sunt diferiţi de cei din sudul României de azi. Puţinele studii genetice efectuate până în prezent au demonstrat deja că există diferenţe între românii din Constanţa şi cei din Ploieşti, că boikii au origini mai vechi decât restul muntenilor şi că lemkii au origini comune cu locuitorii insulei Krk de pe Marea Adriatică din Croaţia!
Alex Imreh 