3 zile în Apuseni & 2 zile în Maramureș


Ziua 1 revoltă. Valea Someșului Rece și Valea Răcătăului. Ocolul Silvic Someșul Rece = măcel, ecocid apocaliptic. Versanți întregi tăiați la ras, Facebook mi-a cenzurat, sters postarea în care am zis că ar trebui puși la zid cei puși să păzească, gospodărească pădurea. Ironică cenzură în aceste vremuri cînd este ”cool” sa vezi peste tot cum niște pifani explodează în Ukraina. România nu va fi o Elveție / Norvegie, nu știu ce va mai rămâne pentru generația următoare. Valea Răcătău mai suportabilă și cred ca am pierdut acolo partea cea mai buna.
Asta a fost o tură în care am mers mai tot timpul cu rezervorul plin, am dus 2 sticle cu benzina am făcut plin din nou la benzinărie Măguri și la benzinărie Remeți lânga barajul Drăgan. Dar așa am putut măsura exact consumul DRZ, la mers domol am făcut 60km cu 2L, la urcare cu vit2(3) pe forestiere cam 50km cu 2L, autonomie peste 200km.
Am făcut în total vreo 460km. Drumul Generalului și o parte din Valea Răcătău cu altă ocazie.
Prima noapte cu cortul lângă Mănăstirea Crucea Iancului, urcarea de pe Valea Răcătău frumoasă.
Când mă duc să pun cortul în loc ferit îl văd pe stareț ca vine spre mine cu 3 hăndrălăi! Cu limba mea păcătoasă salut ”Sărumâna părinte, mai înainte am vorbit cu o maică mi-a zis că nu e problemă să pun cortul aici.” Autoritar îmi spune ca numa dânsul poate decide și repetă de vreo 3-4 ori ”Dacă vine cineva să intre la tine în curte îl intrebi ce vrea nu e așa?” Dupa logica mea de păgân nu era chiar așa că mă duceam dincolo de gardul sfintei Mănăstiri unde nu eram vizibil din curtea lor. Și când dânsul dă sa plece nu mă pot pot stăpâni și cu obrăznicie zic ”Da faina delegație ..” La care starețul ia foc: ”Nu e treaba ta, să te smerești daca vrei sa rămâi aici.” Noaptea furtună, fulgere/tunete, m-am cam ”smerit” dar micul cort de 1700 grame din pânză de parapantă s-a dovedit a fi chiar jmeker, a rezistat bine la ploaie. Dimineața intru sa îmi fac o cruce, starețul când sa plec mă cheama înapoi și mă invită să iau plăcintă dintr-o stivă amețitoare pe o farfurie ținută de o maică. ”Zic – astea sunt slăbiciunea mea.” Revin dupa 2minute și eu, întind către o alta maică pâinea mea cea mai bună multicereale, cărată în rucsac, cu un fir de cârnaț. Starețul zâmbind – ”Așa, asta e dragostea creștinească!!”

Ziua 2 super moto. Beliș-Dealu Botii-Smida-Ic Ponor asfalt nou, superb, epic. Apoi vreo 8km de rupt mașinile până la Padiș, am văzut acolo un van cu copii, curajos șoferul. De la Padiș asfalt bun frumos apoi Valea Crișul Pietros din nou super moto epic până la Pietroasa. De la Ferice aproape că am reușit sa trec prin pădure la Budureasa. Urcând fără GPS, încărcat cu rucsac greu si echipament camping, pe pante am ratat o intersecție în pădure, m-am trezit că în loc sa cobor la Budureasa am coborât pe o râpă înapoi în Ferice.
Am vrut să dorm pe la Mănăstire Stâna de Vale, dar faimoasa stațiune era scabroasa, iar tăiat mișelește în jur, scârbit am fugit de acolo. Seara cu telefonul descărcat, fără GPS am luat-o spre Lacul Leșu Valea Guga drum în amenajare, de rupt mașini deocamdata. Mai mult șantier decât pădure, un traseu care a fost cândva frumos, iar nu știu ce va mai rămâne în curând acolo. Totul pietros, abia jos în vale spre lac ceva locuri de pus cortul. M-am bagat printre ceva cabane, văd un cablu de curent mă conectez cu tupeu la el să încarc telefonul să văd pe GPS unde naiba am ajuns. După ce vorbesc la telefon cu Leo constat ca am aruncat rucsacul intr-o balegă. Ma duc la râu sa îl spăl și când să ies rucsacul greu mă dezechilibrează cad rușinos în apa, dau să ma ridic mai cad o data, încep să râd de mine. Mort de foame fără haine de schimb, toate ude, cu bocancii plini de apă, mă apuc de cort. Când depășesc criza îmi vine idea ”genială” să trag cablul de curent la cort. Dimineața la 7 cioc cioc – ”domnu mi-ati luat curentul”. Rușinat mă smeresc de 10 ori, omu tot repetă pe a lui, eu nevăzând lumină am crezut ca e cabana goala la fel ca mai toate in jur. Până sa se usuce hainele la soare, mai fac o baie în râu, de data asta fără haine pe mine.

Ziua 3 Lacul Drăgan. Coada Lacului super moto frumos, apoi drum forestier pe partea dreaptă a lacului. Credeam văzând poze (mai vechi) din satelit pe Google Maps ca voi găsi o zonă mai ferită, împădurită. Dar și aici se taie cu nerușinare, versanți întregi la ras. Pe drum public care ar trebui să fie si drum turistic, era semn – ”drum forestier interzis”. Culmea tupeului, spre capătul Văii Drăganului, mama lor de mitocani, au vandalizat semn turistic spre Cascada Moara Dracului și au pus o placă – ”traseu turistic închis datorită căderilor masive de copaci” !! Cad copacii într-adevăr sub drujbele îndrăciților. Scârbit o iau înapoi și pe partea stângă a lacului la cătunul Alun. Să îl caut pe Profesorul Sanislav cu muzeul lui – ”Costumul popular românesc, este un templu la purtător. Cu simboluri religioase care au o continuitate de peste 10.000 de ani.” Cabane de lux, semnal mobil ioc, nimeni pe acolo să îmi zica unde e muzeul să îmi pun cortul până sa vină profesorul a doua zi. Se anunța 90% ploaie a doua zi, așa că am luat-o spre Cluj, spre test Zero Motorcycle, nimerind la Bike Fest Gilău unde am stat 5minute.

pe Someșul Rece
de la Valea Someșul Rece spre Valea Răcătău
Mănăstirea Crucea Iancului
cazare de 1700 grame
am oprit la un izvor pe Crișul Pietros ..
Spre Pietroasa
Poienii de Sus
de la Felice spre Budureasa a început domol, după aia nu prea a mai fost loc de oprit, gaz pe pante ..
la uscat
drum forestier ”interzis turiștilor – pericol cad copacii” !
”traseu turistic închis datorită căderilor masive de copaci” !!
modul în care se asigură regenerarea …
catun de lux Alun
la băut ..
looseri la băut și panglicari la epatat
și ceva oameni faini ..

Clau Claus – Cum a reusit ea societatea asta sa ne indobitoceasca in halul in care:
Sa ne dorim 4 pereti atat de tare incat sa ne indatoram pe 40 de ani si sa muncim atat, pentru ca atunci cand vom fi batrani si senili si singuri, sa spunem ca avem casa noastra?
Intalnirile s-au transformat in interviuri. Zici ca fac angajari, numai ca nu intreaba direct: tu cu ce aduci valoare in aceasta relatie? Relatiile s-au transformat in parteneriate de afaceri. El are casa, tu o cumperi prin prima casa, am primit banul. Hai sa facem si-un copil si mai la urma: dar ce s-a intamplat? Ah, nu, nepotrivire de caracter, am impartit si am terminat. Oamenii traiesc realizari, nu mai traiesc relatii. Nu mai vor sa construiasca impreuna, toata lumea vrea barbati si femei de-a gata. Se numesc realizati daca au reusit sa ia credite si leasing-uri. Pai si copii? Mai la urma dupa ce le achita…
Daca inainte Gheorghe trebuia sa fie om bun, muncitor si responsabil, acum Gheorghe trebuie sa aiba CLS ul in garaj si una mai mica, pentru ea. Daca ea inainte trebuia sa stie sa aiba grija de Gheorghe , sa fie desteapta si mama buna, acu’ ea trebuie sa demonstreze lumii ca poate mai mult decat Gheorghe si daca Gheorghe nu sta drepti, ea nu se mai simte femeie si pa-pa Gheorghe draga. Si asa au aparut alea de mijloc, independentele intretinute si tot saracu’ Gheorghe a iesit in pierdere. Nu se mai cauta om cu om. Se cauta capital social cu capital social. Casatoria a devenit societate pe actiuni. Copiii nu se mai fac decat dupa 30, pentru ca femeia nu mai are timp de asa ceva, dar are timp sa ingroase buzunarele companiilor pentru care lucreaza. Iar daca se fac pana in 30, se fac ca avem bone filipineze si cand sunt intrebati la scoala ce le place sa manance, citeaza meniurile restaurantelor. Nu stiu daca va dati seama, dar copiii nu or sa mai ajunga sa isi cunoasca bunicii, daca ma-sa il face la 30 si ea la randul ei a fost facuta la 30… Dar ce ne trebuie bunici cand avem gadgeturi? 🙂 Nu?
Oamenii renunta mult prea usor unii la altii, stiind ca “fericirea” e la o distanta de scroll in news feed. Ei se refugiaza in silicoane, alimentate de like-uri mii si ele trantesc usa mult prea usor ca nu se mai simt fericite.
Reclamele TV si filmele promoveaza individualismul si independenta tuturor. De ce? Pentru ca suntem prea multi pe planeta si pentru ca oamenii singuri si nefericiti cumpara mai mult. Pentru ca oamenii singuri aduc profit mai mare. Ce iubire, ce caldura, ce mame, ce copii, ce mai la deal la vale? Divorturi, infidelitate, bani multi si xanax.
Se lovește puternic în ideea de familie de pe toate fronturile, ne dorim o tara ca afară unde avem părinte unu și părinte doi. De ce? Retoric vorbind pentru ca familia este biserica lui Dumnezeu iar neooccidentalismului nu-i place Dumnezeu. Societatea este robotizata de mirajul luxului. Cautam fericirea în lucruri materiale mărunte, muncim un an sa mergem intr un concediu într o zona exotica ca de asa e la moda. Uitam esența noastră, cine suntem de unde am venit și unde plecam și cu ce plecam la final din aceasta lume. Domane ajuta tuturor și Duminica binecuvântată.

Padiș

De la Fundătura prin Bobâlna mi-a plăcut așa de mult încât am vrut să vin și la întoarcere pe acolo în loc sa vin plictisitor pe drumul național Dej-Cluj. Asfalt bun 4*. Urcare macadam de câțiva km la monumentul Bobâlna. Văd acum ca este și o aşezare hallstattiană pe Dealul Bobâlna de la Igriţia. Panoramă frumoasă. Mi-au sărit în ochi câteva chestii care arată că sunt oameni gospodari pe acolo, uite ca îmi spune google povestea de mai jos.

Primarul din Corneşti, om gospodar şi antreprenor care a activat în mai multe domenii, şi-a dorit mereu că în urma lui să rămână ceva palpabil. În 2013, primarul a primit mailul unui evreu american de origine română, care îi spunea că ar avea informaţii că strămoşi de-ai lui ar fi îngropaţi în comună. Primarul a vorbit cu bătrânii din sat şi în zona indicată de aceştia a început să cureţe de copaci şi mărăcini. Încet, încet au început să iasă la iveală pietre „funerare”. Deşi se aştepta să găsească doar 7 locuri de veci, primarului i-a fost adus la cunoştinţă că pe deal au fost îngropate nu mai puţin de 21 de trupuri de evrei. La doar două zile după ce a aflat că i-au fost descoperiţi strămoşii, Menachem Abraham a ajuns în România. În semn de recunoştinţă pentru interesul pe care şi l-a dat primarul pentru problema sa, dar şi pentru că a vrut cumva să îşi lege numele de locul în care au trăit şi au murit înaintaşii săi, omul de afaceri care acum trăieşte în Boston a făcut o donaţie comunei. Şi a vrut ca banii să meargă acolo unde oamenii se întâlnesc şi petrec timp împreună. Cum chiar la birtul din sat nu era potrivit, următorul de pe listă a fost Căminul Cultural. 180.000 de dolari au costat Căminul Cultural şi pensiunea, împreună. Iar 50.000 de dolari au venit din sponsorizare. „Vorbesc în dolari pentru că aşa au venit primii bani, aşa am calculat în continuare. Restul de 130.000 i-am alocat din fonduri proprii. Doi ani şi ceva, aproape 3 am tot lucrat. Dar acum arată… Las’ că vedeţi voi”, spune cu mândrie Dorel Julean. Şi, într-adevăr, pensiunea arată splendid. Închirierea întregii pensiuni costă 290 de lei pe zi. Mai puţin de 100 de lei pe camera.

Altă supriză plăcută – drumul reabilitat Ciceu-Giurgești / Suciu de Sus și drum secundar până la Mănăstirea Breaza tot asfalt bun. De la Mănpstire prin padure și macadam m-am reîntors la drumul principal și așa am ajuns din nou la panorama de mai sus. Spre Groșii Tibleșului drum mai puțin bun, vroiam sa ajung spre Codrul secular Valea Prelucilor – Monument Unesco, am vazut ceva versanți tot așa decimați la ras, un alt ocol silvic care probabil ”gospodărește de zor”. Codrul acela – drum per pedes cu alta ocazie .. Și vârful Țibleș..

campingul meu – 47.829650,24.055181

Ziceam văzând ecocidul de pe Valea Someșul Rece că nu va fi la noi nici o Elveție și uite că totuși am ajuns la câteva zile să mă contrazic. Bârsana o fi comercială dar pe acolo începe Maramureșul turistic, cred ca am vazut mai multe pensiuni decât turiști, totuși o mulțime de porți maramureșene, case de lemn, drumuri bune. Bârsana ce să zic, de vâzut dar parcă nu am minerit, până la urma am nimerit mai bine pe ceva deal în apropiere unde am găsit ”camping”-ul potrivit pt mine. De pe acea șea vedere și spre sud și spre nord ..

A doua zi am ratat pasul Gutâi, am auzit ca e asfalt nou impecabil, am ratat bâile Ocna Șugatag că nu am știut, am făcut puțin macadam/poezie la Mănăstirea Văleni. Pe lângă Breb / Cresta Cocoșului m-a furat asfaltul 5* spre Casa Olarului Daniel Les în Baia-Sprie. Am improvizat deșelat fără gps spre Târgu-Lăpuș, apoi am nimerit pe 109F și Mănăstirea Dealul Mare. Până la Poiana Blenchii 5* pe 109F!! Multe motive să revin..
Seară la Dej m-am hotărât subit să o iau pe Valea Someșului. M-am pierdut spre Camping Băbdiu, din greșeală în greșeală m-am hotărât să o iau spre Panticeu. Cețuri epice dar din nou asfalt suprinzător de bun până după Pustuța! De acolo chinuit, înfrigurat, pe beznă greu spre Cluj, drum decopertat de îmi juca direcția ..
Era o vorbă ”râs cu plâns / balegă de mânz”. Varianta mea – agonie și extaz / pizda Babei. În Apuseni mă chinuiam să imi golesc mintea de revolte, în Maramureș în loc sa stau să profit de ”Elveția” m-am întors să mă tratez pe țambal, totul pe fond de supermoto.

MN Breaza
MN Văleni
MM Dealul Mare
MN Bârsana
Elveția RO
Daniel Les – Casa Olarului – Baia Sprie

About Alex Imreh

http://www.aleximreh.ro http://www.facebook.com/alex.imreh 0742-669918
This entry was posted in 2022, Bike Travel, Forests, Mafia, Transylvania, Uncategorized and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s