Cărări Josefine Grădina Zmeilor – Moigrad


Am căutat pe hartile moderne trecere de la Gâlgăul Almașului spre Porolissum peste Gradina Zmeilor. Și în Sudul vechiului Castru și în crestele de dupa Gradina Zmeilor, prin padure nu se prea vede trecere nici dupa poze de satelit, cu atat mai putin pe harti gen Muntii Nostrii, sunt zone complicate. Buneii nostrii mii de ani au avut drumurile lor, crestele si padurile nu erau un obstacol ci din contra erau adapost, locuri in care nu veneau “cotropitorii” sau “exploatatorii”. Drumuri de coamă pentru lemne, trecători ocolind zone cu râpe sau pante mari, toate au fost bătute la pas sau cu carele mii de ani, erau treceri, legaturi între sate. Drumuri care nu se mai vad pe harțile moderne nici ca poteci sau trasee ”sălbatice”, se văd fain frumos pe hărțile josefine. Planșa 39 realizată între 1769 și 1773, arată clar toate aceste treceri prin paduri peste coame, între sate / văi și se vede cât de mult s-a mai defrișat în ultimii 250 de ani, pe atunci doar văile erau defrișate în rest păduri, păduri, păduri.

La prima vedere nu prea semăna nimic cu hartile moderne, am identificat valea Almasului, apoi alte văi, tabelul de mai sus e cheia pentru denumirile vechi. Dacă știi puțină limbă maghiară denumirile vechi bat bine și spre limba română. Cu mici excepții care arată forțări paralele, în oglindă gen Magyor Egregy – Românași. Dar mai curând aș căuta o rădăcină veche din româna veche, intr-un Egregy maghiarizat decât într-un ”Românași” ”sovietizat”…

Gâlgău – Lupoaia
Jac – Moigrad

Drumurile de-a lungul văilor alternează cu drumurile de coamă. La S de Moigrad se strâng, se intâlnesc intr-o singură trecere, intrare în vechiul castru. Rămâne de explorat la pas prin paduri să vedem ce a mai ramas din toate aceste drumuri ale ”bătrânilor”. Drumuri ancestrale care legau satele pot deveni acum trasee de mers pe jos sau de cicloturism, ”turism eco în cautarea valorilor tradiționale”, cu substrat istoric, arheologic. Dar marea istorie e cea nescrisă, cultura țărănească care reflectă dupa cum as vrea eu sa cred, o continuitate de 7000 de ani, de la ”facerea lumii”.

E simplu erau folosite drumuri de vale, cand valea era defrisata, cultivata, sau folosita macar ca fâneață dar mai ales drumuri de coamă. Unele vai care azi au drumurile mari de asfalt, in urma cu 2 mii ani erau poate jungle si locuri in care armate puteau fi prinse in ambuscade, in timp ce pe coama o coloana de soldati avea tot timpul pozitie dominanta. Pe coame drumurile erau line fara pante, peste tot intre 2 vai pe coame sigur veti gasi drumuri vechi. De la Galgau spre Porolissum sunt 2 vai – Valea Rea si Valea Buna, chiar si azi aproape imposibil de parcus pe jos. De la Gradina Zmeilor am mers pe coama comod vreo 6km spre o alta stanca mare, cand am coborat jos era atat de accidentat si atat de deasa vegetatia ca a trebuit sa ne intoarcem sus la ”autostrade”, care in unele locuri erau atat de largi ca puteau trece chiar si 3 carute una langa alta, sau o cohorta romana .. La o anumita intersectie drumurile de coama si de vale s-au intalnit, practic din acea intersetie puteai sa o iei in toate directiile N/S/E/V..

După anul 180 se estimează că numărul total al soldaţilor romani din Dacia a putut fi de 40.000-45.000 de oameni, ceea însemna aproximativ 10% din întreaga armată a Imperiului Roman!! De-a lungul unor porţiuni de graniţă ale Imperiului Roman au fost ridicate – pe lângă castre legate între ele de drumuri (atât castrele, cât şi drumurile erau construite de către militari) – şi unele bariere continue, cum a fost Zidul lui Hadrian pe graniţa de nord a Britanniei romane. O asemenea construcţie a fost ridicata şi în zona marelui centru militar de la Porolissum/Moigrad: o porţiune de graniţă, iniţial cu val de pământ şi şanţ, apoi cu zid din piatră.
Culmea Meseşului este acoperită de păduri. Defrişările din secolele trecute (ultima,masivă, în anii 1946-1948, pentru plata datoriilor față de Uniunea Sovietică) au afectat doar poalele ei, unele măguri şi dealurile care o însoțeau. Amintirea graniței romane care a folosit această culme ca frontieră se păstrează şi azi în memoria populară: locuitorii de la est de Meseş sunt numiți ardeleni, iar cei de la vest de Meseş sunt numiți ungureni.
La Moigrad a fost descoperit cel mai vechi tezaur de aur masiv din România. Cântărește 780 grame, datează din perioada neoliticului și întruchipează idoli antropomorfi, simboluri ale fertilității.  Moigrad a fost atestată prima oară în 1423 (Villa olachalis Mojgrad). De-a lungul timpului, a apărut în diverse documente sub câteva forme, apropiate între ele: Mojgrad (1450), Mojgradu (1894). Prima atestare documentară a localităţii Gâlgăul Almașului provine din anul 1560, când satul apare sub numele de Ghalgo. Alte atestări documentare provin din anii 1733 Galgo, 1837 Gilgo, 1854 Galgo, Gîlgău, 1900 Galgo, 1930 Gîlgău, 1966 Gîlgău. Pe harta josefină apare ca Gelgo.

Drumul roman dinspre Românaşi spre Porolissum trece prin hotarul satului pe partea din stânga Pârâului Pomet. La Brusturi era Castrul roman Certiae.
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEȚULUI SĂLAJ

Gâlgău Almaşului (comuna Bălan; magh.Almásgalgó) 1. Descoperiri preistorice. a) Punctul Pogoare. De aici provine un topor din piatră şlefuită de tip calapod. Bibliografie: Lakó 1981, p. 55. b) Punctul Ursoaia. La sud-est de localitate a fost descoperit un topor din piatră, şlefuit şi perforat. Bibliografie: Lakó 198 p. 55. c) În hotarul localității s-a descoperit în condiții necunoscute un topor de luptă din bronz. Bibliografie: Lakó 1983, p. 76.
Chechiş (comuna Bălan; magh.Kettısmezö) 1. Situri arheologice cu stratigrafie complexă. a) Punctul Büdırkút. De aici provin trei topoare din piatră şlefuită şi fragmente ceramice romane. Bibliografie: Marțian 1909 p. 333, nr. 296.
Bălan (comună; magh.Almásbalásháza) 1. Descoperiri preistorice. a) Punctul Curmătura sau Gura Hornului. Spre Gârbou, pe malul pârâului Valea Mare, a fostdescoperit un topor din piatră şlefuită cu gaură de prindere a cozii. Bibliografie: Lakó 1981 p. 40. b) Punctul Orăii. Aici, la circa 2,5 km vest de sat, s-a descoperit unalt topor din piatră şlefuită şi perforată. Bibliografie: Lakó 1981 p. 40. 2. Biserici şi mănăstiri. a) Punctul Cricova. O biserică din lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnului, datată în secolul al XVII-lea, ar fi aparținut unei mănăstiri ortodoxe. Bibliografie: Rusu A.A. 2000 p. 64.
Borza (comuna Creaca; magh.Egregyborzova; Borza) 1. Descoperiri monetare. De aici provine un tezaur medieval târziu formatdin monede şi obiecte de podoabă (Tezaur Borza1). Bibliografie:  Papp şi Muscă 2000.
Gălpâia (comuna Bălan; magh. Galponya)1. Descoperiri monetare. a) Punctul Pustă. De aici provine o monedă dacică, schifată, din argint. Bibliografie: Matei 1979 p. 11; Chirilă şi Matei1979; Pop 1994; 1995 p. 112; 2008 p. 19, 20-21; Pop şi Pupeză 2006 p. 190 şi urm.
Chechiş (comuna Bălan; magh.Kettısmezö) 1. Situri arheologice cu stratigrafie complexă. a) Punctul Büdırkút. De aici provin trei topoare din piatră şlefuită şifragmente ceramice romane. Bibliografie: Marțian 1909 p. 333, nr. 296.
Chendrea (comuna Bălan; magh.Kendermezı) 1. Descoperiri preistorice. a) Punctul Podu Malului. Pe versantul drept al Văii Almaşului (afluent de stânga al Someşului) s-au descoperit trei piese neolitice, două din obsidian şi una din silex. Ele pot aparține unui gravettian sau neoliticului. Bibliografie: Păunescu 2001 p. 449. b) În centrul satului, la casa cu numărul 88, s-au descoperit fragmente ceramice aparținând fazelor târzii ale complexului cultural Starčevo-Criş. Bibliografie: Lakó 1981 p. 49; Lazarovici 985 p. 69; Kalmar 1987 p. 61; Băcueț S. 2001 p. 50; 2008 p. 54, 71-72.
Lupoaia (comuna Creaca; magh.Farkasmezı) 1. Descoperiri preistorice. a) În hotarul localității s-a descoperit un topor de cupru cu brațele în cruce. Bibliografie: Roska 1942 p. 83; 1942a p. 34, nr.54; Vulpe 1975 p. 54; Lakó 1979 p. 47; 1981 p.58.
Brusturi (comuna Creaca; magh.Somróújfalu) 1. Descoperiri preistorice. a) Din arealul localității provine un celt de tiptransilvănean din bronz. Bibliografie: Lakó 1983 p. 72; Bejinariu 2005 p.132.
2. Descoperiri de epocă romană. Castrul roman Certiae. Castrul de pământ are dimensiunile de 225 / 187m, la fel ca şi cel de piatră. Se cunoaşte aşezarea civilă, baia şi cimitirul complexului arheologic (şi la Romita). Bibliografie: Gooss 1876 p. 103, 111 (pomeneşte drumul roman); Tudor 1968 p. 254; Bajusz şi Matei 1997; Tamba 2001 p. 263-264.

Drumul roman dinspre Românaşi spre Porolissum trece prin hotarul satului pe partea din stânga
 Pârâului Pomet. La Brusturi era Castrul roman Certiae
, la Românași Castrul Largiana.

Creaca (comună; magh. Karika)1. Descoperiri de epocă romană. a) De aici provine o lampă romană din ceramică. Bibliografie: Băluță 1996 p. 101. b) Punctul Dumbravă sau Dealul lui Taloş. La nord-vest de sat, la 1000 m spre vest de turnul din punctul Dealul Mănăstirii (sat Brebi, com.Creaca), se află urmele unui turn de pază şi semnalizare. Bibliografie: Ferenczi 1941 p. 212; Matei şi Lakó 1979 p. 126; Gudea 1985 p. 180; 1997 p.83-84, nr. IV.62. c) Punctul Vârful Cigleanului sau Boroneasa. La vest de sat (Ciclean), deasupra şoselei Creaca – Jibou, dincolo de cuptoarele pentru ars varul, se află urmele unui presupus turn de pază şisemnalizare. Bibliografie: Ferenczi 1941 p. 212; Gudea 1985 p. 181; 1997 p. 84, nr. V.
2. Peşteri săpate de om, cariere. a) Peştera Încăperea săpată în stâncă Creaca – Ticlar. Într-o carieră se află săpată o încăpere proprie locuirii. Bibliografie: Boroneanț 2000 p. 107. b) Peştera Creaca sau Piatra Lată. Peştera este săpată de om şi se află în apropierea carierei de piatră. Se pare că aceasta poate fi datată în secolele II-III d.Chr. Bibliografie: Torma 1863 p. 15-20; Tudor 1968 p. 50; Wollmann 1996, p. 440; Boroneanț 2000 p.107; Popa 2002 p. 68, nr. 202. c) Cariera Creaca Ticlar sau łicla. În carieră se exploata cuarț-dacit în epoca romană pentru Porolissum. Bibliografie: Torma 1863 p. 15-20; Tudor 1968 p. 251; Matei şi Lakó 1979 p. 125; Crişan 1979 p. 277, 315; Wollmann 1996 p. 440; Boroneanț 2000 p. 145; Popa 2002 p. 68, nr. 202. d) Cariera Creaca sau Piatra Lată. În carieră se exploata trahitul pentru Porolissum. În secolul al XIX-lea se mai vedea aici o statuie feminină numită „Ileana”. De la statuie a primi tnumele un părău care se varsă în râul Agrig, Valea Leanca. Bibliografie: Tudor 1969 p. 250-251; Wollmann1973 p. 108; Matei şi Lakó 1979 p. 125; Gudea1989 p. 198-199; Boroneanț 2000p. 144-145.

Cateva poze din Gâlgău si Jebuc mai jos.

About Alex Imreh

http://www.aleximreh.ro http://www.facebook.com/alex.imreh 0742-669918
This entry was posted in 2022, Dacia, Go, Gradina Zmeilor, Transylvania and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s