Marcu Jura – credințele Bătrânilor


Din texte publicate pe republica.ro/autor/marcu-jura

Tușă, cum e cu sărbătorile ăstea, sunt oameni care zic că-s păgâne, că-s diavolești, că-i păcat să le ții… – “Da dă-i în bubă șî pe-ahăia, că nu-i treaba lor! Fiștecari să țână ce-o vre, că ieu din a lor nu-i smintesc. Io-mi văd de treaba me. Păi cum să fie de la satana? Nu Dumnedzău le-o fi lasat? Că-s toate cu rostu lor: unele răle de trăznet, altele de foc, altele de gadini, de șerpi, de pureci, de mană, de dială… Ahăia ce șciu iei? Că noi așe le-am pomenit din batrâni șî din moși stramoși! Șî să țâni minte de la minie că aheștea-s măi rele ca hele bisericești. Că pe hele din călindari dacă nu le țâni îi cu pacat, șî te spovedi șî te cumineci șî țî să iartă. Da dint-aheștea nu te scapă. Aheștea-s ale ceriului ș-ale pamântului șî cân te-o trazni ore ț-o loa lupu oaia, nu ț-o măi dă napoi nime șî nime nu te măi înviadză. Că numa să te spândzuri îi măi mare pacatu păntru om ca cân îi omu mort de trăznet, să șcii…”
În creștinismul cosmic, în zilele de sărbătoare se sărbătorea. Și nu doar atât: toate sărbătorile aveau o însemnătate practică. În primul rând armonizau viața omului cu ritmurile cosmice. Apoi o organizau practic. Aveau rol spiritual, cultural, social. Aveau un impact uriaș asupra psihicului uman. Și aveau un sens religios. Era un întreg complex organizat de ceea ce se cheamă astăzi mit. Dincolo de toate acestea, aveau încă ceva extraordinar: o încărcătură magică. Ce este magia? Magia este, în esență, capacitatea omului de a-și influența mediul și viața prin puterea cuvântului. Dar ce putere poate avea cuvântul dacă nu spune o poveste? Cu cât povestea este mai frumoasă, cu atât puterea mai mare. Ceva… magic.
republica.ro/povestea-ca-viata-adiet-sau-sarbatorile-batranilor-zii-rau-de-traznet-precupu-doamne-feri

Acei Bătrâni nu știau să-și facă cruce. Mișcau degetele de la mână în dreptul pieptului de câteva ori, apăsau palma pe piept și înclinau ușor capul. Mergeau la biserică doar pentru a se întâlni. Pe Dumnezeu îl aveau cu ei pretutindeni. Pentru ei, Pământul însuși, cu bolta cerească, era o biserică. Se spovedeau la brazi, se împărtășeau mâncând prima brândușă pe care o vedeau primăvara, ciopleau cruci pe arbori, aveau cruce în vârful colibii, în vârful stânii, în mijlocul mesei. Acolo, pe munți, în poiene și păduri, erau vecini cu Dumnezeu, cu Duhurile Sfinte. Pământ, Cer, arbori, animale, totul era sacru. În lumea ce creștea jos, în Vale, sacru mai era numai Banul. Tot ce atingea el devenea marfă.
Bunu a înțeles că, în noua orânduire comunistă, „Haia Lume” nu poate fi păstrată decât la adăpostul Bisericii. Și s-a sacrificat să protejeze tot ceea ce alți preoți batjocoreau ca păgân. A mers până într-acolo încât a vrut ca Buna să nască 5 copii acasă pentru ca moașa să primească ursitorile cum se cuvine. În același timp, s-a luptat ca Iazul Urieșilor, chiar fără mori, pive și văiege, să brăzdeze în continuare satul, s-a opus demolării caselor vechi de către comuniști. Pe crucea lui stă scris: „Las vouă moștenire credință și obiceiuri străbune”. Tata i-a urmat exemplul, nepăsător la consecințe.
Pot să înțeleg venerația pe care Bunu a avut-o pentru oamenii locului. Tata o are și el. Vede în fiecare copil străbunicii lui. Dar eu n-am putut avea aceeași venerație. Dacă aș fi putut, astăzi nu eram păstor de oi, ci păstor de oameni. Din păcate, moștenirea bunicului meu a rămas fără moștenitori. 
Ironic cum credincioșii de azi venerează temple ridicate de oameni, dar pângăresc adevăratul templu care e Pământul. Dar știu că le e mai simplu așa: în templele ridicate de ei, Dumnezeu e ca o femeie ușoară care se poate cumpăra. Instituțiile religioase sunt un soi de societăți pe acțiuni ce urăsc concurența, iar lăcașele de cult sunt magazine în care preoții vând marfa și serviciile lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu e Stăpânul din „Castelul” lui Kafka: știm despre el că locuiește acolo. Deci există.
republica.ro/povestea-ca-viata-oameni-si-catedrale-cum-am-scapat-de-frica

Spre deosebire de creștinismul Bisericii, în creștinismul cosmic omul nu se consideră stăpânul creației ci o parte a ei; Dumnezeu nu i-a încredințat întreaga lume spre stăpânire, ci spre folosință chibzuită. Nu spre viețuire, ci spre conviețuire. Sălbăticiunile din natură, păsări și animale, sunt semenii omului. Toate au fost, la un moment dat, ființe umane dar au devenit animale în urma încălcării unor tabuuri, în urma unor blesteme ori prin voință divină. Casa lor este muntele, codrul, câmpia. Este întocmai mediul în care trăiește ciobanul. Un mediu imprevizibil, plin de primejdii, populat de sălbăticiuni, de spirite și ființe mitice care veghează asupra lor, impunând o lege a naturii căreia ciobanul trebuie să i se supună pentru a fi acceptat. Lupii și urșii, șerpii, furtunile cu grindină și fulgere, pădurile, pășunile au zeități, spirite ori ființe mitice protectoare, li se consacră sărbători și au un cult încărcat de credințe și superstiții arhaice. Singurul loc în care ciobanul e stăpân e vatra – vatra casei și vatra satului. Vatra e spațiul consacrat vieții umane; odată ieșit din el, ciobanul e un intrus. Spre a fi acceptat, el trebuie să respecte rânduiala naturii, la fel cum un oaspete e binevenit doar dacă respectă regulile din casa gazdei. De pildă, nu are voie să fluiere ori să chiuie după asfințit și i se interzic relațiile sexuale în afara vetrei satului.
Coborând în profan, sintetizez: Între oameni și prădători stau câinii ciobănești adevărați. Fără câini ciobănești buni și suficienți (orice cioban cu capul pe umeri știe de câți are nevoie în funcție de teren și prădători, iar nu de numărul de oi) ciobanul e nevoit să-și apere avutul în alt mod. Iar cel mai îndemână și mai eficient mod e uciderea prădătorilor. Dacă dispar prădătorii, se produce un dezechilibru care va afecta întreagul ecosistem.
Viitorul faunei sălbatice din România depinde, deci, de existența câinilor ciobănești. Existența câinilor ciobănești adevărați depinde de ciobani. Iar ciobanii trebuie să țină câinii frumoși acasă, câinii agresivi în lanț, altfel își bate joc de oi. Oile au nevoie de câini utili. republica.ro/o-poveste-despre-ciobani-salbaticiuni-…

Când ciobanul alege cățelul, vine Dracul și îi ia ochii, să aleagă unul mare, sociabil, frumos. Astfel, râvna Diavolului de a-i lua lui Dumnezeu oile e mult mai ușoară. Iată de ce, din câți câini sunt pe la stâni, puțini sunt ciobănești. De multe ori, în transhumanță ori pe munte, Tușa Anuța păstra mâncarea și o drămuia la câini. A stat o dată nemâncată 5 zile, numai cu apă îndulcită, și mâncarea i-a dat-o lui Ciontu. „Io-s om și pricep, da el cum amaru lui să priceapă că n-am ce îi da?”
Toate problemele care se dezbat acum au drept cauză tocmai desacralizarea. Ciobanii despre care vă vorbeam mai sus sunt astăzi tot mai rari, deși credințele lor strămoșești încă sub-viețuiesc în subconștientul crescătorilor de oi sau în inconștientul colectiv al vechilor comunități de păstori. Cu vânătorii se petrece același lucru. Vânătoarea era rituală. Acum e sport și afacere, după cum și ciobănia e un moft, o simplă sursă de venit sau o afacere profitabilă. Un întreg edificiu spiritual s-a prăbușit și acum îi vedem ruinele. Sacrul e praf printre dărâmături. republica.ro/o-poveste-despre-ciobani-salbaticiuni-…

Bat cânii. Bat a urs… I-auz? Bat înt-una. Nu-s câni de treabă. Câniele bun bate oțâr șî tace. Cân îl audz că tace, atuncea prinde de urs. Așe-i șî omu: cân prinde miezu lucrurilor, tace… Lumea ahasta îi facută din vorbe. Toate helea au graiu lor șî toate dupa vorbă să cunosc. Omu de dzâce binie îi omu cuminte. Cân omu graiește, vordiește ce trăbuie-n lume. Ahăla-i omu cumsacadie. Cân bălmăje, omu vordiește șî iel să nu tacă. Ahăla-i omu bolund. Da cân rostește, atuncea vorba omului îi înțaleaptă. Omu hăl de rostește îi omu de s-o tras deoparte ș-o cugetat ș-o-nțales rostu la toate helea. de-cate-feluri-sunt-vorbele

Dragostea, pentru Bătrâni, era ceea ce noi numim har. Un dar de Sus, cu care ai fost înzestrat, de care, la un moment dat, devii conștient, pe care ți-l asumi și îl pui în valoare, cu bucuria împlinirii. Dragostea o simți atunci când faci ceea ce știi că ți-a fost hărăzit; îți dă un rost și te împlinește ca Om. Dar rostul se dobândește și se păstrează cu sacrificiu. Nu sacrificiul propriei persoane ci sacrificiul Lumii pentru Sine. Puterea de a sacrifica Lumea seamănă cu puterea ce te ajută să sacrifici plăcerea pentru a rămâne fidel persoanei iubite; postul nu e decât încercarea acestei puteri, asemeni unei revizii periodice pe care o faci la mașină. Când ai Dragostea, când îți știi rostul, când ai un rost, viața nu mai este povară, e bucurie. Omul împlinit este Zeu; lucrul mâinilor sale e sacru; lumea lui e loc sfânt.
Pentru Zeu, viața este Creație. Creația e imaginație, muncă, efort, bucurie, reușită, eșec, suferință care, toate la un loc, împlinesc Sinele. Omul cu rost trăiește bucuria desăvârșirii. Desăvârșirea e precum construcția unei piramide. Pui piatră pe piatră, cobori și urci iar când o închei te afli în vârf. Interiorul piramidei îți e mormânt: în el zac toți acei Tu care-au murit la fiecare treaptă ca să se nască un Tu superior, ca niște cruste pe care le-ai lepădat în propria transfigurare. Când închei piramida, în vârf te afli liber, dezgolit de om: Zeu.
republica.ro/povestea-ca-viac-a-sisif

Cetitu-i ca brișca hasta. Poț taia pită cu ia, poț ciopli, da poț să-ț scoț otii ore să-i verș la unu mațăle. După cât te duce capu șî dupa cum țî ingeru. A ceti poate-nvața orișîcare: șî hăl cu doi oti, șî hăl cu unu, șî hăl fara oti. Da-i baiu că tot omu măi are-on oti dinapoi, i-ote-aci, la on metăr napoia capului. Ahălă vedie lumea ca ș-ahăștia, da mă vedie șî pe mini în lume că ce fac, cum ma uit io la tini-acu șî văd șî-ț dzâc că-i binie ore ba că ce faci. Otiu ahăla îi ingeru omului. Tot omu are une de la Dumnedzău, da Dumnedzău îț dă, nu-ț bagă-n straiță. Trăbă să țâi otiu deștept. Da omu, ca omu: unu n-are ureti să-l audă, altu nu-l ascultă, altu-l copere, altu nu-l suferă șî-l scoate de tot. Ca să fii om, trăbuie să ai ingeru tare. Otiu ahăla să-i biruie pe-ahăștia doi! povestea-ca-viata-prima-data-cand-am-ucis-o-fiinta-vie

În fața unui pahar de lichior, Ciungu a diagnosticat vremurile: „Or să dispară oile, că s-or gătat nărozii!” În câteva zile, purtată din gură în gură, vorba lui a intrat în folclor, a devenit anonimă și a primit explicația că lumea s-o deșteptat, nu mai chinuie nimeni pentru niște ciururi de oi. .. Ascultam uluit, cu pielea ca de găină…Dintăi narod însamna hăl de duce greu la toate helea. Ore credz că-i puțân lucru? Da batgiocură îi, că toț hăi de nu-s de nicio treabă îl batgiocure pe hăl de să străduie. Că n-or agiuns narodzî la oi numa așe. Cân facusă Dumniedzău animalele, o vinit Hăl Rău să-i deie vo doauă șî lui. Dumniedzău, ca să să râdă de iel, i-o dzâs că i le dă cân le-o numara păru. Ce Nu Trăbă s-o pus pe numarat șî la toate-o putut numa la oaie ba. Că oaia, cân agiungea la giumatate, să scutura șî trabuia să să scuture. Hăl Rău ș-acu numără la lâni, că de-aia să scutură oile. Da dacă nu-ș scutură șî capu, îi bai cu iele. Noa, ș-o ramas Dumniedzău numa cu oile ș-o fost musai să le pună ciobani. Măi întăi o pus ingeri. Cân s-o strâcat vremea, s-o dus Dumniedzău să vadză că ce fac ingerii. I-o gasât udz, plângea că ptierdusă oile. Tot așe o pațât cu niște oamini cuminț. Măi ramasăsă să pună niscai narodz ciobani. La vreme ra, cân s-o dus să-i vadă, iaca narodzî să trasăsă subt on cleanț, facusă foc, cioplisă floiere șî dzâcea-n floieră șî giuca. Oile sta pe lânga ei de-a dragu. S-o minunat Dumniedzău ș-o dzâs catra ei: ”De-acu, voi să fiț ciobani la oile mele șî să vă fie numele jâieni!” De-aia nu-i oaie ca jâieneasca, nice cântec cum îi jâiana, nici n-or fost pe nicauri ciobani cum or fost jâienii.
Nu știam că există o cosmogonie românească! Pentru mine, geneza lumii avea doar două variante: biblică și științifică. În rezumat, Pământul era acoperit de ape și Dumnezeu, obosit, nu avea unde să se odihnească. Atunci îl trimite pe Diavol să se scufunde și să-i aducă o mână de pământ. Diavolul reușește abia la a treia scufundare să aducă puțin mâl sub unghii. Din el, Dumnezeu face o turtă pe care se pune să doarmă. Diavolul vede ocazia să-l răstoarne în apă și să îl înece. Trage turta de sub El, dar, din ce trăgea, pământul se întindea mai mult. În cele din urmă, Dumnezeu se trezește și vede că pământul e așa de întins, că nu mai e loc pentru ape. Neștiind cum să rezolve situația, trimite albina la arici (cel mai înțelept animal) să îi ceară sfatul. Morocănos din fire, ariciul refuză. Dar albina se ascunde și îl aude pe arici bodogănind: Ce tăntălău și Dumnezeu, nu știe că trebuie să strângă pământul ca să-l încrețească! Albina a zburat la Dumnezeu și i-a spus. Enervat că a fost păcălit, ariciul o blesteamă pe albină să îi mănânce cine a trimis-o excrementele. Atunci Dumnezeu a sortit-o pe albină să facă doar miere. dumnezeu-cu-fata-umana

Vaaai, mâncaț-aș p… ta de cioban, cum ne-am întâlnit noi doi… Io am o fată de optâșpe ani, îi cuminteeee… un fir de păr din p…. ei nu s-o clintit. Și-i fainăăăă… Toți îi zice Zâna. Fii atent, sărutu-ți mâna ta, că poți să fi copilu meu: dai o ștearpă, io te duc la ea la apartament și te las cu ea până desară. Faci cu ea ce vrei, io nu te-ntreb. Și, dacă ț-o place, vii ginere la bulibașa! a-fost-cat-pe-ce-sa-ajung-ginere-la-bulibasa

– Nu știu, Tușă, eu nu cred în soartă. Dacă există soartă, eu ce rost mai am? Și ce rost mai are Dumnezeu?
– Păi cum ce rost?! tresări Tușa. Rostu țî l-o scris Dumnzău. Cum să te naști, ce feli să fii, cân să mori. Da cum umbli pe unie umbli, aia de tini să țânie. Că io te trimet acu la boltă (magazin) să-mi iei o paretie de disagi de pită. I-ote banii ici! Acu, i-o ț-am dat banii, disagii șî te-am trimes să vini napoi în giumatate de ceas. Tu poț mere pista Rovină ore pe drum. Treaba te. Daca iești cuminte, cumperi pita șî vini napoi. Da poț să te-mbeț de bani șî să nu măi vini, ș-atuncea trăbă să vin io la boltă dupa pită șî dupa disagi. Iară, poț pierde banii, ț-î fură careva, aia n-o măi știu. Da tu trăbuie să știi că iești rasponsabil șî trăbuie să-mi dai socoteală păntru bani șî disagi. Așe-i șî viața omului cân îl trimete Dumnezău pe lume.
Filosofie aplicată. Am luat desagii, banii și am pornit la magazin, peste Rovină. Pantofii de piele au tras imediat apă. La boltă, un cioban mi-a făcut cinste o bere. Am băut-o sec, am refuzat-o pe a doua, am intrat acasă și mi-am schimbat ciorapii (alte încălțări nu aveam). M-am întors pe uliță, în pas de maraton. Am ajuns la timp. În curte, Tușa punea desagi pe trei măgari gata înșeuați. Am așezat și pâinea pe unul din ei, cu regretul subit că nu cumpărasem bolovani.
Tușa mi-a mulțumit. Era mulțumită. Eu însă, nu eram. Îmi împlinisem destinul; eu, în schimb, rămăsesem neîmplinit. Aveam pantofii uzi, îmi chiorăiau mațele și mă durea ușor capul de la berea pe stomacul gol, mă grăbisem și mă durea sub coaste. Dacă ar fi fost să o iau de la capăt, aș fi procedat cu totul altfel. Chiar atunci, Tușa mi-a întins niște bani:
– Na, du-te la boltă șî ia-ț o paretie de cizme de cauciuc, că n-ai ce cauta pe munte cu încălțările ude. Te betegi șî ce te faci atunci?
Tușa m-a trimis înapoi, să mă împlinesc. În termeni religioși, asta se cheamă metempsihoză.
Lasă, Tușă, m-am eschivat, că mi-am schimbat ciorapii, nu-s chiar atât de ud! Oricum, îi târziu!
– Ascultă numa, m-o cerut on poienar de muiere. I-am dzâs că la iei îi treabă multă șî io lucru-ncet. Da iel o dzâs, șî n-am uitat, că lucru bun nu să-ntreabă de câte zâle-i facut.
Nu se întreabă niciodată cât timp a durat să fie făcut un lucru bun… Dumnezeu are răbdare. Plecasem peste Rovină, ca să economisesc timp. Eu de ce n-am avut răbdare?
Am fost din nou la magazin, mi-am cumpărat cizme. Acasă, mi-am luat alți ciorapi, am mâncat două felii de pâine cu smântână și gem. La întoarcere, Tușa tocmai ieșea din ocol cu măgarii. -Noa, acu-mi pari altu om!
republica.ro/povestea-ca-viata-soartea

Viața e o călătorie inițiatică. Ne putem bloca în calvarul inițierii, ne putem abandona, putem renunța. Sau putem face un efort, să trecem calvarul, să ajungem în Centru, să străbatem drumul de întoarcere împliniți.
De ce e drumul spre Centru un calvar? Pentru că, dacă ai un ochi ațintit pe destinație, îți rămâne un singur ochi pentru a putea privi drumul. Dacă îi ațintești pe amândoi, orbecăi (proverb chinez). Prin Labirint.
J. L. Borges, genial, conchidea într-o povestire că labirintul perfect e o linie dreaptă. În geometrie, linia dreaptă e drumul cel mai scurt între două puncte. Iar drumul cel mai scurt între două puncte, în viață, spunea Bruce Lee, e simplitatea. În lumea complexă a oamenilor, simplitatea e un calvar. Iadul.

Marcu Jura-Dărâmați Catedrala Neamului și o voi ridica în trei zile
.. tu când te rogi nu te ruga ca fariseii, care se roaga la colțurile ulițelor să-i vadă tot poporul. Adevărat spun vouă, și-au luat plata lor. Ci încuie-te în cămara ta și roagă-te în ascuns iar Tatăl, care este în ascuns, îți va răsplăti ție. 
De câte ori i se aduce vreun reproș, Biserica trece la tehnici de manipulare. Invocă subminarea neamului, scoate în față acea „credință strămoșească” pentru care Brâncoveanu și-a privit fiii murind. Dar acea credință nu mai există! Era acel creștinism cosmic pe care Biserica l-a acaparat și l-a golit de conținut, înlocuindu-l cu o dogmă seacă, ruptă de viață. Legea strămoșească era acea lege care prețuia miracolul vieții, care valoriza cosmic moartea, care îl integra pe om în întreaga creație. Pentru ea a murit Brâncoveanu, nu pentru robia propovăduită de Biserică.
În România Biserica se confundă cu Dumnezeu, iar o parte din popor îl confundă pe Dumnezeu cu Biserica. Deci Biserica ar trebui să ofere soluția ieșirii din criză a acestui popor. Ce face Biserica? Nu oferă soluții, ci oferă poporului o Răstignire perpetuă. Dacă toate instituțiile din România funcționează prost și toate sunt vinovate pentru mersul dezastruos al lucrurilor, Biserica are cea mai mare vină, tocmai pentru că de la ea poporul are cele mai mari așteptări. Biserica nu poate oferi libertate materială? Prea bine, dar nici pe cea spirituală nu o oferă. Or, libertatea spirituală e indispensabilă libertății politice, căci nu poți avea o țară a libertății populată de oameni cu spirit de sclavi. Dacă Hristos e Calea, Adevărul și Viața, iar Adevărul ne va face liberi, dacă Hristos a venit ca să fim „fii, nu robi” (ap. Pavel), Biserica perpetuează aceeași religie a robiei veterotestamentare. Din punctul de vedere al Bisericii, omul este „robul lui Dumnezeu”. Dacă Biserica e Dumnezeu, nu e omul robul Bisericii?
Sociologia definește Biserica drept instituție de control social. Rolul Bisericii în controlul maselor e indiscutabil. Când, încă de la botez, ți se inoculează că ești rob (indiferent al cui), se cheamă că ți se insuflă un sentiment al robiei. Când ți se spune că ești robul unui Dumnezeu care îți oferă libertatea dacă te pui în stăpânirea lui, ți se inoculează o mentalitate de rob care e liber să muncească pe moșia stăpânului. Indiferent cine e acel stăpân. Că e Dumnezeu sau statul. Controlul social, Dumnezeu sau statul nu sunt ceva negativ în sine. Devin ceva negativ când, în loc să te conducă spre libertate, să ți-o garanteze și să ți-o apere, să te educe în spiritul ei, fac lucrul contrar: îți insuflă și te educă în spiritul robiei. În România (căci nu mă bag în ograda altora) Biserica a stat mereu lângă stat. Au profitat mereu una de cealaltă (ca instituții), Biserica pentru a dobândi și păstra privilegii financiare, Statul pentru a se asigura că i se livrează pe bandă robi în spirit. Să nu ne mai mirăm atunci că statul nu se leapădă de Biserică. Nu o va face câtă vreme fabrica de robi funcționează pe profit. În schimb ar trebui:
– să nu-l mai confundăm pe Dumnezeu cu Biserica;
– să nu mai confundăm creștinismul cu Biserica;
– să nu mai confundăm sacrul cu religia;
– să nu ne mai băgăm banii în construcții inutile.

Nu sunt ateu. Dacă am o religie, ea e Viața. Mă închin la arbori, venerez animale, invoc duhuri, respect ființele nevăzute care stăpânesc Pământul și mă înclin în fața lor. Când toate acestea nu îmi sunt de ajuns, mă rog Tatălui din ceruri. Sunt păgân? Dar „și păgânii, care nu au lege, dacă de la sine fac cele ale legii, se vor mântui”, scrie Ap. Pavel. În Viață, învățătorul meu e Hristos. Acel Hristos care nu a venit să îmi strice Legea, ci să mi-o împlinească. Asta e frumusețea învățăturii Lui! Am deja o Lege, e legea strămoșilor mei, pe care acum, asemeni personajului principal din „Avatar”, mă străduiesc să o recuperez, să mi-o însușesc și să o împlinesc prin Hristos. Hristos n-a întemeiat o religie. Au făcut-o alții. N-a căutat adepți, nu a iubit mulțimile, gloata. ( Nu te teme, turmă mică; Mulți chemați, puțini aleși; Intrați pe poarta cea strâmtă; Nu toți cei care zic Doamne, Doamne, se vor mântui…) El a căutat credința din fiecare om. Se numea doctor pentru cei bolnavi. Unde lipsea ceva, împlinea. Nu spunea niciodată „Te-am vindecat!” ci „Credința ta te-a izbăvit. Du-te și nu mai greși!” Arăta prin asta că totul depinde de noi înșine, nu de Lume.

Dacă Eu aș fi din Lume, Lumea m-ar iubi, căci Lumea iubește ce e al Ei. Lumea mă urăște pentru că am arătat că lucrurile ei sunt rele. (Noul Testament) Biserica iubește poporul, gloata. Își vrea lăcașurile pline. Cât mai multe lăcașuri. Cât mai mulți adepți. Cât mai multă lume. De-a valma. Asta înseamnă control, asta înseamnă bani. Nu pot avea încredere într-o Biserică ce slujește și lui Dumnezeu, și lui Mamona, adică banului. Nu pot să cred într-o Biserică ce își justifică existența pe interpretarea a două versete din Evanghelii și nesocotește învățătura. M-aș lepăda bucuros de Hristos dacă ar fi iubitor de lume, de influență, de unitate și de pace. N-am venit să aduc pace, ci dezbinare. Pacea, unitatea sunt pentru morți, nu pentru vii. Cei ce suprimă Viața sunt moartea spiritului. Viața înseamnă luptă, încleștare, adaptare, evoluție, nu încremenire, nu gloată amorfă. Dacă am o încredere în ce privește Biserica, acea încredere e în rolul ei social. Biserica, pe plan social, ar putea face bine cu nemiluita. Are toate atuurile, toate pârghiile necesare. Se pare, însă, că îi lipsește interesul.
Închei cu o anecdotă întâmplată la început de secol 20 în satul Taia (Petrila), istorisită de părintele Traian Moșic. O familie din sat avea un mort. În ziua cu înmormântarea, preotul se lăsa așteptat. Oamenii au pus mortul în căruță și au mers la preot acasă. Părinte, te-așteptarăm șî nu mai viniș. – Apăi mă loai cu treaba șî-mi uitai. Las c-oi găta șî vin mediat. Sătenii au dat sicriul jos din căruță și i-au spus preotului: – Noa păi treabă avem șî noi. Lasăm mortu-aci șî-l îngropi metali când ei ave timp.

Advertisements
Posted in Linguistic Archeology, Misticism, Old Europe, Ortodoxie, Romania | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

Imreh István – Viaţa cotidiană la secui, 1750-1850


himrehcr8

Download carte – Imreh István, Viaţa cotidiană la secui, Bucureşti 1982 pdf.

Posted in Romania, Transylvania | Tagged , , , , , , | Leave a comment

comisia care l-a exclus pe Moro


Cine sunt membrii din Biroul Național al USR, cei care l-au exclus în ”unanimitate” pe Sergiu Moroianu? Există foarte puține informații publice despre partidul care are ca principală lozincă Transparența.
– Nicusor Dan – presedinte (deputat)
– Cristian Ghica – vicepresedinte (senator)
– Clotilde Armand – vicepresedinte (nu a participat la sedinta, fiind la Cluj, în delegatie de serviciu + lansare de carte)
– Roxana Wring – vicepresedinte
– Dumitru Dobrev – vicepresedinte (cel care si-a dat demisia din functia de vicepresedinte la inceputul lui septembrie in urma scandalului cu votul la doua cartele, iar la 6 zile distanta a fost reales de congresul usr)
– Florin Grigorescu – vicepresedinte (a avut un esec cu organizarea filialei Galati)
– Ciprian Dinica – membru (sotia lui e senator)
– Cristina Coroblea – membru
– Ana Ciceala – membru
– Florin Cobzac – membru
– Cristian Seidler – membru (deputat)
Nu este pe site-ul USR nici componenta actuala a comisiei de arbitraj, nici componenta comisiei de cenzori, nici sediul oficial. (Exista doar un comunicat vechi de la fuziunea cu USB). Nu exista procese verbale ale sedintelor biroului national sau hotarari scrise.
Seful de campanie nu are niciun contract sau legatura scrisa cu partidul. Plata lui PĂUN poate fi usor disimulata prin firmele de consultanta politica care au fost angajate in mod netransparent, chiar de el.
Congresul din 29 august care făcea fuziunea cu ”Pentru Codlea”, a fost sters cu buretele pentru că Erwin Albu a avut probleme de cazier. Congresul care conteaza este cel din 11 septembrie prin care USB a fuzionat prin absorbție cu Uniunea Salvați România. La acest Congres Nicușor Dan a fost ales președinte,  s-au ales vicepreședinții partidului și membrii Biroului Național. Vicepreședinții partidului sunt: Cristian Ghica, Roxana Wring, Dumitru Dobrev, Clotilde Armand și Florin Grigorescu. Președintele si vicepreședintii sunt membri de drept în Biroul Național. Membri în Biroul Național sunt: Cristian Seidler, Ana Ciceală, Florin Cobzac, Ciprian Dinică și Cristina Coroblea.

Comisia națională de arbitraj: Naomi Reniuț-Ursoiu, Alex Gâdiuță, (Sergiu Moroianu), Andrei Nicolaescu și Cristina Munteanu. Comisia națională de cenzori: Elena Radu, Mihai Botez și Caroline Pană. La acest congres fiind (re)ales vicepesedinte juristul USR Dobrev, expertul anticorupție al Alianței România Curată  🙂 la căteva zile după ce acesta și-a dat demisia pentru ca a votat cu 2 cartele în Consiliul Primăriei.

scmr
 Declarație video / youtube – ”Înainte de toate suntem o familie unită care nu se lasă afectată sau intimidată de nici o dificultate întâlnită la drum! Mergem mai departe!”
Posted in a3f, Uncategorized, USR | Tagged , , , , | Leave a comment

demnitate + civilitate


N.Dan a declarat la RFI în 5 noiembrie 2016– “În USR există și oameni de stânga și oameni de dreapta care au ales să fie sub aceeași umbrelă pentru a trece pragul de 5% în Parlament. Când vom fi mai mari probabil că ne vom sparge ideologic, păstrându-ne civilitatea unul față de celălalt.”

USR acum are pe țară dublu fata de pragul de 5% dar în orasele mari, universitare a avut de 4-5 ori mai mult. În București USR a făcut dublu față de PNL. În Cluj-Napoca, USR a facut 22.2%, PNL a făcut 27.32%, PSD e pe locul 3. În Cluj-Napoca, Sibiu, Brasov, Baia-Mare, Pitești si Bucuresti, USR este al doilea partid ca numar de voturi și parlamentari. În Bucuresti, Cluj-Napoca, Sibiu, Brasov, Timisoara, Arad si Alba-Iulia, USR impreuna cu PNL au facut mai multe procente decat PSD. În Capitală, în 5 sectoare USR a facut între 25% și 29%. În principalele orase din România, în orașele cu populația cea mai informată, mai întreprinzătoare, PSD a făcut un procentaj bun doar din cauza absenteismului. Tinerii au mers la vot 1 din 4, cei in puterea vârstei 1 din 3. bannerO colaborare cu PNL era oricum un compromis care nu avea cum sa ducă la schimbari structurale reale. În loc de PNL e nevoie de un alt partid, de un partid nou, care sa fie partener de guvernare pentru USR peste 4 ani . 

În urma cu cateva luni USB era un grup de cateva zeci de oameni. Aceasta organizatie mica a avut o crestere exponentiala, s-a trecut la mii de membrii în câteva luni acum se vede o criză de creștere.

Urarea mea acum este: la mai mare, la dublu!  În continuare există un potențial de creștere mare, dar pe lângă un USR de centru stanga e nevoie de un partid similar de centru dreapta, ca să se dubleze procentajele de acum, ca să se ajungă la peste 40% în orasele mari și apoi toata treaba asta să iradieze către localitațile mai mici. Nu trebuie sa se ajunga la dusmanii personale, sa nu lăsăm pe cei care sunt orbiți ideologic și pe cei care fac pe proștii, să toarne gaz pe foc. Daca USR se duce spre centru stanga, cei din USR care sunt de centru dreapta se pot regrupa într-un nou partid, iar aceste doua partide vor trebui sa colaboreze strâns pentru a mătura actuala clasa politica. Aceste doua partide pot fi în oglinda dacă nu se poate amesteca apa cu uleiul în cadrul aceluiași partid. Dacă oameni cu vederi de stânga și de dreapta nu se pot respecta acum în cadrul aceluiasi partid, atunci singura soluție e să activeze cât mai repede în doua partide care să se respecte. Dar în continuare daca nu sunt eliminați din ambele partide atât extremiștii de stânga cât și cei de dreapta , ei vor produce entropie,  vor sparge unitatea civică din nou în cioburi, ne vor transforma din noi în masă amorfă. Ei poarta resoponsabilitatea de ”colaboraționiști ai sistemului FSN”, care se poate menține doar prin divide et impera.clotilde-armand-si-nicusor-danÎn loc sa avem demnitate tradiționalistă versus civilitate progresistă, eu zic că a sosit momentul sa avem demnitate+civilitate pentru a schimba clasa politică actuală, pentru a avea o majoritate parlamentară peste 4 ani, care sa poată face schimbari structurale. USR a ajuns suficient de mare ca să se dubleze, libertatea e acceptarea constrangerilor.

shereComentariul de mai sus a lui Shere Marinescu, fost M10 și candidat USR în Teleorman, e mărturie despre discuțiile care au dus la declarația lui ND din 5.11.16 și la excluderea lui Sergiu Moroianu din 16.12.16. N.Dan probabil a ales sa fie ”loial” unor activiști vechi din USB, unii dintre ei stângiști foarte vocali și a catalogat problemele ridicate de Sergiu ca ”acuzații mincinoase” în acord cu majoritatea stângistă care îl inconjoară. O alianta cu PNL fie și indirectă prin Cioloș nu avea cum sa duca la reforme structurale, Cioloșeala – subordonarea USR în relația cu Cioloș de dinainte de alegeri a fost o greșeală. În loc sa țină la o independență care sa ducă la leadership pe țară N.Dan, a ajuns sa îl invite în USR chiar și după alegeri pe nepotul lui Ardelean, pe cel care a fost lansat în politică de fostul șef al serviciului secret al Ministerului Administrației și Internelor (DGIPI), chestorul Virgil Ardelean zis Vulpea împreună cu Băsescu cînd acesta era președinte.

În câteva luni în mare grabă USR a crescut de la zeci de membrii la mii de membrii, simpatizanți și activiști. Principalul motiv care adus la excluderea lui Moroianu a fost primirea de noi membrii în USR, ”neînțelegrile” dintre progresiști care au devenit majoritari și unii tradiționaliști care au ramas în USR în minoritate. Mai jos declarația lui Sergiu Moroianu care a dus la excluderea sa.

14.12.16 : “.. S-au comis abuzuri și greșeli din partea “echipei de comunicare/campanie” coordonate de Matei Păun. Știe cineva datele financiare ale serviciilor lui Păun?
Comisia de Arbitraj i-a cerut în mod repetat lui Matei Păun și echipei sale să-și depună fișa de simpatizant USR. Verbal, Păun a fost de acord pentru el personal, însă a refuzat să dezvăluie pană și numele membrilor “echipei”. In fapt, Păun nu și-a depus fisa de simpatizant.
Un membru al echipei lui Păun este Mihai Polițeanu, descris de Alina Mungiu-Pippidi drept fostul ei șofer personal, ulterior trecut în slujba Monicăi Macovei, în prezent șeful ONG-ului “Inițiativa România”. Polițeanu a plecat din grupul de voluntari USR în momentul când i-a fost cerută fișa de simpatizant. Ulterior, a fost recuperat în secret de Păun. Matei Păun este un personaj controversat. Nu știm unde și pentru cine a lucrat, ce avere și surse de venit are, nici măcar ce cetățenie are.
Păun este susținut în USR de Roxana Wring, apropiată de ONG-urile din rețeaua Soros, cea care l-a adus inițial în organizație și pe Politeanu. In campania electorală, Păun a declanșat o campanie de denigrare si sabotaj la adresa Clotildei Armand, principalul vector de imagine al USR în teritoriu. A contactat telefonic filialele pentru a le “interzice” să o invite pe Clotilde. Interdicția aceasta absurdă nu a fost respectată pentru că filialele își doreau ajutorul Clotildei.
Banii USR au fost cheltuiți prostește pe sondaje de opinie false la supra-preț și pe “servicii de consultantă” contractate fără licitație sau transparentă, inclusiv pentru salariul consistent al lui Păun, om fără nicio pregătire în conducerea unei campanii politice, mai ales a unui partid cinstit. (Plata lui PĂUN poate fi usor disimulata prin firmele de consultanta politica care au fost angajate in mod netransparent, chiar de el.)
Păun a purtat în privat discuții cu PNL în numele USR, afectând grav imaginea de independentă a USR fată de partidele corupte din fosta USL. In urma acestor discuții, Păun a încercat să o determine pe Clotilde să “atace” la TV niște membri PNL al căror nume ea nici măcar nu-l cunoștea, în scopul de a ajuta anumite facțiuni din PNL să-și regleze conturile. In urma refuzului primit, Păun a filtrat invitațiile Clotildei la TV în perioada campaniei electorale, neinformând-o când era invitată (în campanie CNA impune televiziunilor să se coordoneze cu partidele).
Păun a pus presiuni imense pentru a obține controlul asupra paginii de facebook Clotilde Armand, din fericire suficient de suspecte pentru a fi refuzat. Păun a asociat imaginea USR cu activiștii lgbt și cu Soros, încercând chiar să-l disculpe pe Soros în loc să ne disociem viguros de el, tentativă patetică care a dus PSD la 50% din parlament și USR sub 10%.
Cer explicații biroului național al USR pentru tolerarea acestei situații în care o persoană străină de partidul nostru a atacat și izolat persoana #2 din partid, a orchestrat campanii împotriva intereselor USR, a cheltuit discreționar și netransparent banii USR, în ultimă instanță afectând grav șansele de succes ale USR.”

a3f

Primul scop al USR este schimbarea clasei politice actuale. În următorii 4 ani USR ar putea crește în orașe mai mici și în zona rurală spre procentele mari obținute deja în orașele principale, dar oricât ar crește nu are cum sa obțină pe țară suficiente procente să poată guverna singur peste 4 ani. Mai ales dacă se duce spre stânga, cu cât va fi mai stângist cu atât se va plafona mai mult.  Cu sau fără ruptura USR, cu sau fara regruparea tradiționaliștilor din USR întru-un nou partid, în România este nevoie de cel puțin înca un partid de centru drepta, care peste 4 ani să colaboreze strâns cu USR, pentru a se face o majoritate parlamentară, care sa ducă în minoritate partidele FSN (PSD + PNL + UDMR + PMP).
La fel dacă USR rămâne doar un partid tehnocrat anticorupție, nu va putea face schimbări structurale, va fi iar nevoie de un partid care sa vină cu un adevărat Proiect de Țară, dincolo de superficialitatea conjucturală arătată de USR până acum în textele sale programatice. Un partid care are ca teme doar corupția, transparența și meritocrația, din punct de vedere al Istoriei nu poate fi decât o glumă patetică, va trata tehnocratic simptome fără să atace problemele de fond.

Posted in a3f, Uncategorized | Tagged , , , , , | Leave a comment

problema buricului


În toate picturile Adam si Eva au buric. Gândiți-vă un pic la asta, nu vă grabiți.

problema-buricului

Dacă ziceți ca v-ați gândit bine, sa lăsăm introducerea, pretextul, să trecem vă rog la ceea ce vreau sa zic eu azi 10 Dec 2016, în contextul  zilei de maine. Întreb: e normal să se lupte între ele partide noi care se jură anti-sistem, în loc să lupte împreuna contra partidelor FSN? Daca ar fi atât USR cât și ANR cu adevărat ”salvatoarele neamului”, nu ar trebui să lupte împreună contra actualelor partide parlamentare?

Creaționiștii au dat sentinte infailibile peste o mie de ani, în tot acest timp picturile sacre contraziceau dogma. Povestea asta arată niste hibe din gândirea colectivă, din care ar trebui să tragem învățăminte. Noi marea majoritate, continuăm să ne spargem în cioburi pe nenumărate probleme țn genul ”problemei buricului”, în timp ce o mica minoritate, în simbioză cu alte minorități, continuă sa ne jefuiască, să ne batjocoreasca, să distrugă totul și să ne ducă spre un nou totalitarism. Parafrazănd zicala populara eu zic ca inima bate mintea.

Cei care au valori conservatoare, dacă nu sunt și pragmatici, nu fac decât sa saboteze ”cauza nationala”. La fel nenumarate mici partide stângiste, ecologiste din Europa au ajuns sa servească globaliștii în final. Cei care au valori extremiste fie de stănga sau de dreapta, prin generozitatea sau vitejia afișată, nu fac decât să acopere complexe de oameni ratați, care nu putut să se realizeze în viață și vin sa se vitejească, săse vrea lideri ai societății. Tot ce este strident pentru mine pute. Cine suna prea tare din goarna, doar se lupta sa umple un vid, cum spunea mama mea – spicul plin lasă capul in jos.

Fiecare persoana e normal să aiba valori pe care să le pună pe primul loc, ca ancora pentru a supraviețui. Dar pentru supraviețuirea colectivă, modul ăsta de a gândi cred ca e greșit, ceea ce e corect dpdv individual nu e corect ca soluție în societate. Cei care ne sparg în cioburi pe probleme ideologice au o mare responsabilitate. Pentru a ajunge să rezolve problemele care le sunt cele mai apropiate de credințe, ar trebui sa îsi dea seama că întâi trebuie sa preia puterea politica, pentru a face reforme structurale, nu se poate face ”salvarea neamului” altfel. Sistemul se poate perpetua doar prin divide et impera.O majoritate parlamentară sau constituțională nu se va putea face niciodată avănd ca tema principala, ca și consens social – ”problema buricului”!

Posted in 2016, Uncategorized | Tagged , , , | 3 Comments

200km/h #2 > 400km/h #6


BMW S1000RR: 1#140,2#200,3#240,4#270,5#300,6#320.
Lightning 350km/h, Kawasaki Ninja H2R 400km/h.

0.png1-1402-2003-2404-2705-3006-3207

 

Posted in Bikes | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

Noua ”luptă de clasă” – un ”razboi” pentru a înlocui actuala clasă politică, pentru a face în final reforme structurale.


Toata lumea vede coruptia sinistra din clasa politica care a condus Romania in ultimii 27 de ani, dupa 89. Aceasta clasa politica provine din FSN, care provine din PCR. La vechea aristocratie rosie s-au adaugat noii arivisti manelisti si toti impreuna au facut sistematic trădare de țară, prin ei Romania a devenit o colonie economica la cheremul marilor interese străine, venite și din Vest și din Est.

Protestele de strada, social media, cei care au participat la campaniile Save Rosia Montana, am spus tot timpul ”toate partidele sunt aceeasi mizerie”. PSD a fost FSN1, PDL a fost FSN2, PNL=FSN3, UDMR=FSN4, hidra a generat apoi noi facaturi gen PMP, ALDE, deturnand toate culoarele ideologice, distrugand prin deturnare si partide ca PNT.

Toata initiativele celor care au vrut sa lupte cu acest sistem au fost deturnate din fasa, trebuie sa intelegem cu luciditate natura acestui razboi, resursele care pot penetra orice grup de oameni de buna credinta, pentru a face deturnare. Naivitatea / amatorismul sunt principalul dusman al grupurilor de inițiativă, cei care fac pe prostii au ca principal aliat pe cei care sunt naivi din acest punct de vedere, care nu inteleg cu cine se lupta, ce mecanisme vor reactiona la orice initiativa care ar ameninta sistemul. Inainte de a se ajunge la deturnare, grupurile de initiativa vor ajunge la discutii sterile, certuri ideologice, la paralizie si cadere in desuet, grupurile de initiativa de obicei cad in ridicol, sunt compromise prin amatorism înainte de a fi deturnate.

Multi activisti civici au avut nevoie de ani de zile de proteste ca sa inteleaga ca lupta pentru cauzele lor poate fi transata doar acolo unde se iau deciziile, in Parlament / Guvern / Administratie, ca nu e suficient sa facem proteste civice, ca trebuie sa ne implicam în noi partide pentru a înlocui complet actuala clasa politica. Lupta pentru cauze ca Save Rosia Montana a dus la lupta contra coruptiei. Dar sa lupti contra coruptiei ca scop principal, este ca si cum ai trata simptomele fara sa tratezi cauza bolii, ca si cum ai trata cancerul cu analgezice. Cei care lupta contra coruptiei fara a propune solutii structurale, nu fac decât sa reia ciclul. Oameni de buna credinta dacă fac noi partide anti-coruptie care ajung la guvernare, daca nu ajung sa facă reforme economice structurale, vor intra intr-un nou ciclu vicios, noile partide vor fi corupte de marile interese economice.

ghilotina-gilette

Un partid care vrea sa inlocuiasca actuala clasa poltica poate primi ca membrii, poate sustine ca si candidati, oameni care au fost membrii ai actualelor partide parlamentare (PSD, PDL, PNL, UDMR, PMP, ALDE, etc)?? Poate sustine ca si candidati, personalitati ”marcante” care au avut functii venind din partea acestor partide, dar care ”săracii nu au putut face treaba” din cauza sistemului? Raspunsul meu este un NU categoric, mai ales in faza de pornire. La inceputul unei noi structurari ”anti-sistem” e necesar un iacobinism, o selectie radicala.

Cei care au facut deja compromisul de a se inscrie intr-un partid ca PSD, indiferent de intentiile lor bune, au fost naivi crezand ca vor putea schimba astfel de partide din interior, daca nu au inteles ca aceste partide nu se pot reforma din interior, (mai ales intr-un timp scurt de cativa ani). Cine a fost deja in astfel de partide chiar daca a avut cele mai bune intentii, a fost naiv politic. Mai mult daca a ajuns sa aiba functii, a facut cu siguranta compromisuri mai mari sau mai mici, ca atare riscul sa faca colaborationism cu sistemul este inscris in modul sau de gandire, sau mai rau in ADN-ul sau moral. Unii care au avut ocazia sa arunce priviri din interior la modul de promovare din actualele partide parlamentare, spun ca poti avea o functie in aceste partide doar daca accepti ”propuneri de afaceri” de la cei vechi, daca ajungi sa fii legat de cei vechi prin coruptie. Cei care au trait din santaj vor promova in functii doar pe cei care accepta coruptia ca mod de viata, pentru a-i putea apoi santaja/controla in caz ca acestia vor incerca la un moment dat sa schimbe sistemul din interior.

La vremuri noi oameni noi. De ce sa pornim cu oameni care au fost deja in partide ca PSD, PNL, exista atat de multi oameni competenti, tineri, care nu au facut parte din sistem sub nici o forma. Mai ales in faza de structurare de la inceput, trebuie sa fie acceptati ca membrii de partid, ca si caini de paza, doar oameni care nu au facut nici un compromis.

Mai mult un partid nou care vrea sa schimbe clasa poltica actuala pentru a face apoi reforme structurale, trebuie sa fie pregatit sa mearga in opozitie totala cu vechile partide 8 ani. Daca din start se accepta o posibila colaborare cu vechile partide, perceptia publica va fi ca se porneste o noua facatura, care nu va fi in stare sa o rupa cu trecutul. Radicalismul acesta nu e un fanatism, un astfel de radicalism este absolut necesar la pornire si pentru a da incredere ca noul partid va fi intr-adevar altceva, pentru a se crea perceptia publica ca noul partid nu va fi un nou grup de arivisti care va ajunge rapid la colaborationism cu sistemul. Fara un astfel de radicalism nu exista nici o sansa de schimbare radicala, un nou partid fara un astfel de radicalism nu are nici o sansa de crestere.

Un nou partid pentru a schimba radical ”sistemul”, trebuie sa isi propuna din start ca va ramane in opozitie pana va putea ajunge la suficiente locuri in Parlament pentru a prelua Guvernarea. Cei care pornesc la un astfel de drum, trebuie sa accepte în mod realist, ca la primele alegeri vor face un procentaj mic pe baza caruia pot creste in urmatorii ani, ca doar asa pot ajunge in urmatorii 4 ani la un procentaj de peste 10-20%, pentru a avea o sansa peste 8 ani se fie partid de guvernamant. Fara o majoritate parlamentara sau chiar constitutionala, nu se vor putea face reforme structurale, orice partid mic fara o astfel de majoritate in Parlament, va fi corupt daca va accepta colaborationism cu vechile partide.

Posted in a3f, Ce e de facut? | Tagged , , , | 1 Comment

The Vlaho-Bulgarian Empires. I2/E1/J basic OldEurope layer, R1a warriors, R1b metallurgy. Culture & technology fusion.


R1ab

kg0georgiaGolden ox figurine found in Maykop kurgan/mid-3rd millennium BC., Hermitage Museum & 3000 B.C(!?!), golden figurine of the Beddeni Culture, Alazani Valley in Georgia.

kg1Extraordinary kurgan burial shines new light on Sarmatian life, of the Early Iron Age, in the 1st millennium BC. More than one thousand artefacts were recovered from a tomb in the Orenburg region / Russia’s Southern Ural steppes, in 2013. ”Nomadic” culture in steppes.  pasthorizonspr.com/sarmatian-life

kg5kg12Scythian gold zoomorphic handle from southern Urals, 4th century BC & Gold plaque of a deer, dated from the 5th century B.C. It was found in Kul Oba Barrow, near ancient Crimea, Ukraine. (excavations by P.A. Debrux, year 1830).

kg6kg7Plaque of a Scythian horseman, gold 4th century BC & Omphalos-Schale (Phial) Gold, Scythian culture from late 5th – early 4th century B.C., Dnieper Area, Zaporozhye Region Russia (now Ukraine) / State Hermitage Museum.

kg2kg3kg4kg8
Barbarians? Look at their jewelry art! 8th century BCE pin from tumulus near the village of Vilshana, Cherkasy Region – Excavations 1984 . Scythian Diadem with a dimensions 8,1×12,3 cm. Diadem with a knot of Hercules. Dated from the 3rd century B.C.

kg9

A prehistoric cult* complex which is about 7,500 years old, i.e. dating to the Chalcolithic, as well as what has been described as “possibly Prehistoric Europe’s largest stone building”, have been discovered by the archaeologists who have resumed the excavations of the Paleolithic and Neolithic settlement on the Big Island in the Durankulak Lake in Bulgaria’s northeastern-most corner. The excavations of the Varna_gold1Paleolithic and Neolithic settlement on the Big Island in Bulgaria’s Durankulak Lake first started in 1970s, with the discovered Paleolithic finds dating back to around 10,000 BC; and a Neolithic settlement dating back to between 5500-5400 BC and 5100-5000 BC. The settlement, which created what is said to be Europe’s first stone city, belongs to Blatnitsa, the earliest phase of Europe’s Late Neolithic Hamangia-Durankulak Culture (whose remains are found in today’s Black Sea regions of Bulgaria and Romania). The Big Island in the Durankulak Lake, a 3.4 square km lagoon, is known as the Lake City or the “European Troy”. It features prehistoric remains from what is said to be the first sedentary agricultural culture in Europe, which created Europe’s first stone architecture. The people who lived in this place were not just excellent builders but they were also among the first people in the world who started to smelt metals such as native copper and native gold, to forge jewels out of them, and to trade with them as far as the Mediterranean coast. archaeologyinbulgaria.com/durankulak

kurg
aleximreh.wordpress.com/2016/01/09/marija-gimbutas-the-kurgan-saga-collision-amalgamation The First Wave of Kurgans Into East-Central Europe c. 4400-4300 BC and Its Repercussions. The Cucuteni civilization survived the first wave of Kurgan incursions intact. there evidence of amalgamation of the two groups throughout these approximately 800 years of coexistence, at least not until the mid-4th millennium BC. The Displacement and Amalgamation of the Varna, Karanovo, Vinca, and Lengyel Cultures. For the Karanovo-Gumelnita civilization, the Kurgan incursions proved catastrophic. The small farming villages and townships were easily overrun, and Karanovo groups must have fled from the Lower Danube basin westward. In the first half of the 4th millennium BC, the Black Sea coastal Varna culture was replaced, in east Romania and Bulgaria, by a Kurganish complex designated as Cernavoda I. The fortified Cernavoda sites, in contrast to the Karanovo-Gumelnita and Varna settlements on the open plain, were strategically located on high river terraces. The archeological results have parallels throughout the Kurgan expansions. The process came to us as series of exogamic marital unions, where Kurgan people, each tribe and subdivision separately, seeks and joins a permanent marital partner, we have examples from every place that had annalistic records. The Kurgan disruption of Varna, Karanovo, and Vinca jolted a succession of dislocations in Yugoslavia, Hungary, Czechoslovakia, and as far west as the Upper Danube, Upper Elbe, and Upper Oder basins. Cultural boundaries disintegrated as elements of Vinca populations moved into western Hungary (to eventually become the “Balaton” complex), and into Croatia, Bosnia, and Slovenia (to become the “Lasinja” group). 31 The Lengyel people migrated west and north along the Upper Danube into Germany and Poland. Furthermore, sites of the probable Vinca refugees are also found in regions where no human community had settled since Paleolithic times, such as the eastern Alps and the central part of Slovenia and Croatian Karst. By the end of the 5th millennium BC, the Vinca traditions with their temples, figurines and exquisite pottery are no longer found. There is no continuity of habitation on the Vinca mound after c. 4300 BC. The Tiszapolgar complex, an offshoot of late Tisza, emerged in northeastern Hungary, eastern Slovakia, and western Transylvania. The continuity of their settlement to the mid-4th millennium BC indicates that these people survived and did not merge with the Kurgan culture. While the civilization of Old Europe was agricultural, matricentric, and matrilineal, a transformation took place around 4000 BC to a mixed agricultural-pastoral economy and a classed patriarchal society which I interpret as a successful process of Indo-Europeanization. There was a considerable increase in husbandry over tillage. The change of social structure, religion, and economy was not a gradual indigenous development from Old Europe, but a collision and gradual hybridization of two societies and of two ideologies. Fortunately for us, we can trace these Kurgan people by the emergence of their genetical markers from the center of Asia to N.Pontic, and to Europe, with their Kurganization of Europe, which initiated eastward migration of somewhat Kurganized Europeans all the way to India.
Probably the best model is the expansion of the Slavs into the Eastern Europe, a creeping phased process that starts on a small scale into vacant niches and achieves accommodation with the local population, then a development into symbiotic syncretic phase along the old lines of command, and culminating with either a rise of the local rulers, or the pre-existing local or nomadic rulers claiming suzerainty over independent communities. Though conflicts are unavoidable, the process is generally bloodless, but the combat capacity is greatly enhanced with acquisition of cavalry and methods of mobile warfare. None of the premises constituting M.Gimbutas Kurgan theory appear to have solid grounds at the most critical time of switching from the Old Europe to Kurganization: mythological Sun cult is ethereal, pronounced militancy absent, patriarchy ethereal. The demographic ratio points to insignificant linguistic influence, mostly limited to new toponyms, horse husbandry terminology, and religious and societal terminology, i.e. the spheres that were affected the most. Not all of central Europe was converted to the Kurgan way of life as an outcome of Wave No. 1, but it is clear that most of the Danube basin began to be ruled from hill forts. It took many successive generations for the Old European traditions to become gradually replaced. The indigenous populations either coexisted but remained separate from the Kurgan immigrants or were overrun and subjected to domination by a few Kurgan warriors. A considerable number of Old European culture groups — the Cucuteni, TRB, and the western portion of the LBK — continued their existence throughout the first half of the 4th millennium BC or even longer. An increased Kurganization occurred during the second half of the 4th millennium BC, which is treated in the section below.

cotofeni
The Second Wave, c. 3500 BC, and the Transformation of Central Europe After the Middle of the 4th Millennium BC. This period of transformation coincides with changes in metal technology and the beginning of the Early Bronze Age in the circum-Pontic region. The new metallurgy is characterized by bronzes of copper and arsenic, copper and tin, and copper with arsenic-tin (As, Sn, As-Sn bronze) which replaced the pure copper metallurgy of the Old European Copper Age. Tests made on arsenical bronze prove it to have been reasonably hard and durable, but a side effect must have been the slow and sure poisoning of the smith. The complex of tools and weapons that emerged north and west of the Black Sea — daggers, knives, halberds, chisels, flat axes, shafthole axes — does not show a continuity from Old European local types. Rather, the shapes of bronze artifacts have analogies in the north Caucasus, in Transcaucasia, and the Near East. The Source: The North Pontic Maikop Culture – R1b. Hill forts with enormous fortifications and outstanding kurgans, including exceptionally well-built tombs of stone slabs, suggest a hierarchic society of consolidated tribal units ruled by leading families. The similarity of fortified settlements, burial rites, and ceramic, stone, and metal artifacts recovered northeast and northwest of the Black Sea suggests the unification of this region, not only by commercial contacts but also by political power. The North Pontic region had at this stage diverged from its Kurgan cousin of the Volga. The Kurgan elements that appear west of the Black Sea are clearly connected with the North Pontic, not with the Volga Steppe and have analogies in the Kuro-Araks valley of Transcaucasia. Royal burials and hoards of the late Maikop culture in the River Kuban basin, northwestern Caucasus, express the fabulous riches of tribal leaders and their contacts with Mesopotamia in the early 3rd millennium BC.

An Amalgam of Kurgan and Cucuteni Traditions: The Usatovo Complex Northwest of the Black Sea. Outstanding sites are Usatovo near Odessa 59 and Tudorovo in Moldavia. The richest graves were those of the leading member of the tribe and his suttee while graves of other adults and children were contrastingly poor. Near the settlement and kurgan at Usatovo there is a contemporaneous cemetery of the indigenous Cucuteni culture consisting of simple, unmarked (flat) pit graves, arranged in rows. Contrasting burial rites of the Cucuteni and Kurgan populations are paralleled by differences in their respective habitation sites. Cucuteni dwellings were on wide river terraces, while the Kurgans located their semisubterranean dwellings on spurs, dunes, and steep hills along rivers.
A Kurgan-Influenced Culture in East-Central Europe: The Baden-Vucedol and Ezero Groups. The second Kurgan infiltration headed south from the North Pontic region toward the Lower Danube area and beyond. At the fortified hill at Cernavoda, in Dobruja, radiocarbon dates from the second phase of the hill give the age as c. 3 400-3 200 BC.62 By that time, a chain of acropolises (citadels) along the Danube, in the Marica (Bulgaria) plain, and in the area north of the Aegean, reflected the spread of a ruling power. The finest recently excavated tells, converted to hill forts, are at Ezero in central Bulgaria, 63 and Sitagroi on the Drama Plain of Greek Macedonia. 64 In the Lower Danube, Marica, and Macedonian plains, many Karanovo tells indicate that the indigenous occupation of these sites was disrupted, and many were surmounted by fortifications (such are the Ezero, Sitagroi IV, Karanovo VII, Nova Zagora, Veselinovo, and Bikovo). In other areas, steep river banks and almost inaccessible promontories were selected as seats of the ruling class.
An Amalgamation of the Old European and the Kurgan Cultures. During the second half of the 4th millennium BC, the new regime seems to have successfully eliminated or changed whatever remained of the old social system. Hill forts were the centers of power and cultural life, while the surrounding area supported either pastoral or agricultural populations, depending on the environment and the numbers of indigenous people who remained. Villages were small, the houses usually semi subterranean. But in the economy, an amalgamation of the Old European and the Kurgan cultural systems is clearly evident. In some areas, such as in central Bulgaria, cultivation of emmer, barley, vetch, and pea continued intact, probably carried on by the remaining indigenous population. In other territories, seasonal camps of a pastoral economy prevailed. The Old European symbolism largely vanished from popular artifacts, giving way to the ubiquitous solar design. Toward the end of the 4th millennium BC, only isolated islands of the Old European tradition persisted. Such was the Cotofeni complex in the Danube valley in Oltenia, western Muntenia, southern Banat, and Transylvania. The Cotofeni  were sedentary agriculturalists, living in solidly built houses, using copper tools, and still producing burnished red and white painted ceramics. Large numbers of bird-shaped vases attest the continuing worship of the Bird Goddess.

vucedol
The Baden-Vucedol Culture in the Middle Danube Basin. The Baden complex, composed of indigenous and alien elements, covered the Middle Danube basin, with northern limits in Bohemia and southern Poland. In the south, it is known in the Morava-Vardar valleys of Yugoslavia, Bosnia, and even Albania.68The available  radiocarbon dates range between the 34th and 29th centuries BC. From the sparse analyses of the oldest kurgan burials we can anticipate that the males in the Baden kurgan burials had a mixture of predominant R1a and lesser R1b haplogroups, brought over from the Central Asia, and vanishingly small traces of the Q and K haplogroups. In the later kurgan burials, such as Scythian, the proportion of the R1b, Q and K may be higher, and possibly appear C and N haplogroups. The Old Europe males are anticipated to belong to the I and J haplogroups. Most of the metallurgical activities took place in these fortified locations.
The Ezero Culture in Bulgaria, the Northern Aegean, and Western Anatolia. The continuity of this remarkable civilization, as we have seen in chapters 2 and 3, is well attested for almost two thousand years, c. 6000-4200 BC. Then, as a result of Kurgan Wave No. 1, the continuity of the Karanovo life was truncated. After a hiatus, a hybrid culture emerged which was an amalgamation of Old European traditions overlayed with new Kurgan influences.

thrace
Herodotus thought the Cimmerians and the Thracians closely related, writing that both peoples originally inhabited the northern shore of the Black Sea, and both were displaced about 700 BC, by invaders from the east. Whereas the Cimmerians would have departed this ancestral homeland by heading west and south across the Caucasus, the Thracians migrated southwest into the Balkans, where they established a successful and long-lived culture. It is conceivable that a small-scale (in terms of population) 8th century “Thraco-Cimmerian” migration triggered cultural changes that contributed to the transformation of the Urnfield culture into the Hallstatt C culture, ushering in the European Iron Age. romanianhistoryandculture.com/cimmerians
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

As his uncle Organa took Kubrat as a child to the capital of Byzantium, Constantinople, he lived there for a couple of years and came to know Byzantine culture and way of life. He became friends with the future emperor Iraclius and this friendship lasted till his death. On returning to his homeland, Kubrat spearheaded the battle of kubrathis people against the Avars. After driving them away, he created about the year 630 the state of Great Bulgaria, which he ruled almost 30 years. After his death his sons buried him with great ceremony and soon separated as the state fell under the rule of the Hazars. His third son headed for the Danube where he founded a state, which is a continuation of the traditions of the old Bulgaria… great state of Kubrat disintegrated after his death under the strong pressure of the Hazars. His five sons separated and took in different directions. Only Asparuh succeeded in fulfilling the goal of his father on the Balkan Peninsula. The Pereshchepina Treasure is not an ordinary treasure. Its historic importance is invaluable as information about the first years of the Bulgarian state. http://www.goldensands.bg/cultural/treasure-pres.aspOld_Great_Bulgaria_and_migration_of_Bulgarians
In ~660, the Khazars, another federated people freed from the yoke of the Western Turkic Khaganate, attacked Bulgaria from the east and captured Phanagoria and its Black Sea holdings up to the Dnieper. Although it was originally believed that the entire state was wiped out by the attack, 7th century chroniclers mention no such dissolution, khazand a treasure trove near Poltava believed to house Kubrat’s tomb seems to have been erected in 665 at a time of peace, implying that Kubrat had repelled the Khazars and still held territory in present-day Ukraine at the time of his death. The destruction of Old Great Bulgaria and the scattering of the four brothers may in fact have been the Khazars merely conquering an important part of the country and severing the territorial links between its outlying provinces. So Asparukh inherited, rather than wandered into, the lands north of the Danube after the death of his father, and his brother Kotrag inherited, rather than reaching, what would later become Volga Bulgaria. blazingbulgaria.wordpress.com/origins_of_bulgaria

khz
The First Bulgarian Empire (modern Bulgarian: Първo българско царство, Parvo Balgarsko Tsarstvo) is the historiographical term for the khanate founded by the Bulgars circa 681, when they settled in the northeastern Balkans, subdued or drove out the Byzantines and made the South Slavic settlers their allies. Capital Pliska (681–893), Preslav (893–972), Skopje (972–992), Ohrid (992–1018). It evolved into a principality in 864 and an empire around 913-927. At the height of its power Bulgaria spread from the Danube Bend to the Black Sea and from the Dnieper River to the Adriatic Sea. bg1

As the state solidified its position in the Balkans, it entered on a centuries-long interaction, sometimes friendly and sometimes hostile, with the Byzantine Empire. Bulgaria emerged as Byzantium’s chief antagonist to its north, resulting in several wars. The two powers also enjoyed periods of peace and alliance, most notably during the Second Arab siege of Constantinople, where the Bulgarian army broke the siege and destroyed the Arab army, thus preventing an Arab invasion of Southeastern Europe. Byzantium had a strong cultural influence on Bulgaria, which also led to the eventual adoption of Christianity in 864. After the disintegration of the Avar Khaganate, the country expanded its territory northwest to the Pannonian Plain. Later the Bulgarians confronted the advance of the Pechenegs and Cumans, and achieved a decisive victory over the Magyars, forcing them to establish themselves permanently in Pannonia. During the late 9th and early 10th centuries, Simeon I achieved a string of victories over the Byzantines, and was recognized with the title of Emperor, and expanded the state to its greatest extent. After the annihilation of the Byzantine army in the battle of Anchialus in 917, the Bulgarians laid siege to Constantinople in 923 and 924. The Byzantines eventually recovered, and in 1014 under Basil II, inflicted a crushing defeat on the Bulgarians at the Battle of Kleidion.[10] By 1018, the last Bulgarian strongholds had surrendered to the Byzantine Empire, and the First Bulgarian Empire had ceased to exist.[11] It was succeeded by the Second Bulgarian Empire in 1185. en.wikipedia.org/First_Bulgarian_Empire

The golden age of Bulgarian culture and the beginning of Bulgarian culture influence over Slavonic world. Tsar Simeon I the Great /893-927/. Simeon was the third son of knays Boris and was called “a child of peace” i.e Simeon is the first of the Boris’ children who was educated as a true Christian. Simeon was the third child and according to Bulgarian tradition only the first and second child could be inheritors of the throne. Because of this it was judged to him to take the church career. After graduated his secondary education at Pliska he was sent to Magnur school at Constantinople, where “learn to perfect classic Greek literature, astronomy, arithmetic and all philosophic arts”. A half century later byzantine diplomacy continued to called him “a half Greek”. After this according to chroniclers “he left his scientific occupations and devoted himself to church „ Probably Simeon came back to Bulgaria around 886 when the students of Cyril and Methodius had been already arrived at Pliska. There was an opinion that Simeon was called back by his father according to his plans to spread around Bulgarian the Christianity and the new Slavonic script. Then by Climent of Ohrid and Naum Simeon received his first lessons of Slavonic alphabet.
Soon the events in Bulgaria took dramatic change. The new knyas Vladimir tried to restore the old believes. The Bulgarian source without doubt says that no one but Simeon was the initiator of Vladimir’s dethroning. “By the God’s blessing and Boris’ desires Simeon dethrone Vladimir and took his place”. On the church council in Preslav was decided that the new knays should be Simeon, the greek clergy was banished from Bulgaria. Then in a fervid speech Boris threatened Simeon that if he devoted himself to old Gods he would follow his brother. Actually that was a warning to Vladimir’s supporters, because that there is not doubts that Simeon would follow the Christians’ dogma.
The reaction from Byzantium didn’t late. Emperor Leo VI Philosopher moved the Bulgarian market-place from capital to Thessaloniki and put harder duties to Bulgarian traders. When Simeon learnt about this he announced the emperor Leo. “Blinded by his partialities the emperor considered this for oddments. This made Simeon angry and he launched a campaign against empire.” Someone consider this for first economic war in Europe. Anyway the main battle was in Thrace and “byzantine army was defeated and most of their commanders were killed”. The taken captive emperor Guards’ were sent to Constantinople with cut noses for “shame of the byzantines”. Because the emperor Leo VI was engaged with a war with Arabs, byzantine diplomacy made the impossible and “by the price of big gifts the Magyars agreed to attack Bulgaria”. At 894 Byzantine fleet appeared at Danube and unloads there a big Magyar army. This surprised Simeon because all his armies were on the south front with Byzantium. Counting on this Byzantines started peace negotiations, but after “ruined north Dobrudja the Magyars went north undisturbed”. Using that Simeon threw the messengers into jail and sent armies to north and blocked Danube with iron chains. Unfortunately byzantine fleet managed to pass through the chains and once again surprised Simeon, which armies were defeated and “alone Simeon succeed to reach in safety Dorostorum“. After Magyars passed again north Simeon pretended to want peace and byzantine messengers arrived at Preslav led by Leo Hristophactous who have to negotiate the conditions. Meanwhile Simeon attracted to his side the Pechenegs and with “their help pounced on Magyars and because they didn’t received any help by Byzantines stayed unprepared and were perfectly defeated as most of them were killed”. “As came back prouder from the victory he /Simeon/ became much more haughty” stopped all peace negotiations and with all his armies rushed into Thrace. Understanding about this Byzantines moved all their armies from Mala Asia to Balkans. The battle between two armies was near Bulgarofigonus /today Baba Esky/ where the imperial armies were totally defeated. – summer of 896. Simeon continued his march to Constantinople, but was stopped by an army of Arabian hostages. On the next year Simeon attacked southwest regions on the Balkans and “included those towns in Bulgaria”. At the beginning of X century Bulgarians besieged of Thessaloniki and as a result the border was drawn on 20 km north of the town.
The following years of peace were used by Simeon to create a strong base which had to give him the superiority over the empire. To the political prestige of Byzantium Simeon simnhas to work out his own platform which aim was to create an empire worthy enough to overshadow the Byzantine empire and to become a corner-stone of the future Slavonic culture. He started with building of the new capital – Veliki Preslav /translated something near to Great Glory/. As a student of Magnur school Simeon became well acquainted with Constantinople and he wanted to build a city similar to it. And did it, his contemporaries described impressive patriarchal cathedral and Palaces decorated with gold and silver, streets made from marble and colorful buildings around. The constructions of the capital took 28 years. Together with this Simeon continued the unfinished work of his father. He “built many churches, ordained many bishops and spread the Christianity around Bulgaria in his pure dogmas”. Moreover Simeon became the soul of intellectual circle which put the beginning of a new culture which base was Slavonic script. The two academies in Preslav and Ohrid were engaged to translate all known books using Slavonic script. While head of the Ohrid academy became Kliment of Ohrid, the head of Preslav’s one became Simeon. The knyas won the admiration of all his contemporaries, who called him “a famous book lover” who “studied all old and new books, canonical and non-canonical, and most of all the Holy writ and understanding all customs and rituals to all of his teachers, the pious knyas Simeon was impressed by the words of John Chrysostom. After read all his books he understood all of them and wrote a book which called Zlatostrui /understand – “a stream of golden words”/. Together with Climent of Ohrid, Naum of Preslav, John Exarch, presbyter Constantine and Chernorizets Hrabar created many books which protects the thesis that every one nation has the right to build his own culture and language. “All they were sure that their act would influence not only Bulgaria, but all Slavonic nations”.
Thus the first 20 years of his reign. Simeon made this personal prestige that made him one of the most educated and remarkable persons of his time. Simeon had not only the power of the sword but also the power of the word. He considered himself not only equal to emperor, but also that he would be that man who would lead out Bulgaria from the shadow of Byzantine Empire.
simeon
On may 912 emperor Leo VI Philosopher died, he left only one successor – the juvenile Constantine VII. The authority was taken by the regent Alexander – Leo’s brother. Soon after Simeon send messengers to Constantinople who had to renegotiate the peace. “Blinded by foolishness Alexander went back messengers and insulted Simeon”. The challenge was more than welcome and a war started. With the difficult aim “to stop this madness was asked the patriarch Nikolaou Mystiques” who send several letters to Simeon but without success. Soon at Constantinople arrived rumors that Simeon prepared himself to conquer Constantinople and whole European part of the Empire. Followed up more letters of the patriarch but again didn’t change anything. “So on august 913, Simeon, the ruler of Bulgaria launched a campaign against the Romans and with big armies besieged Constantinople” Soon after the negotiation started and on a short: Simeon’s desires were two: he to be crowned as an emperor /tsar/ of Bulgaria and the young emperor Constantine VII to be merried for his daughter. Without doubt Bulgarians celebrated fully victory – on a ceremony Simeon was announced for an emperor and engagement was announced, thus after Simeon titled himself as “tsar of all Bulgarians and Greeks”.
At the beginning of 914 at Constantinople a coup d’état was accomplished. The old regent government was replaced by new one led by empress Zoya – Constantine’s mother. Her first step was to annul the engagement. The clash between the two empires was unavoidable. Byzantium didn’t want to step back, neither did Simeon was agreed with the new situation. The roman diplomacy made the impossible and a peace with Arabs was concluded, but fell with its task to find an ally in the Bulgarian back. Knowing well the byzantine tactic Bulgarians anticipated them. Simeon managed to put on the Serbian throne his protégé and about Pechnegs – “who were great care for Bulgarians, because they wanted to married their children to Bulgarians and this way to conclude peace with them”. It’s became clear that everything would be decided on the battlefield in Thrace.
Byzantines inspired from their recent victory over Arabs wanted “once for all to get rid of Bulgarian threat and to restore the Danube border” so they transferred all armies from the east front. After “their commanders sworn in the Holy cross that would die but not surrender, the whole byzantine army /around 62 000 men/ rushed into Bulgaria”. Simeon also prepared himself well and “after took all his allies went against them” with an army around 60 000 man. The battle became on 20.08.917 near small river of Achelous, today Bulgaria near Sunny beach. Most details of the battle are given by the historian Scillica. The Byzantines hit the wings, because wanted to cut off way of Bulgarians toward mountain. Bulgarians wings “started fleeing back, but not disorderly and soon among Romans fear and hesitation were spread”. Tsar Simeon who was observing the battle from near hills waited for the best moment and personally led the hidden in ambush Bulgarian cavalry. “The Romans who already have been fallen spiritual stayed completely surprised; they turned back, and started fleeing”. Such bloodshed wasn’t seen for centuries – “part of the Romans were killed by sword, other have drown in the sea, third have died crushed by the running horses and people or other violence but every one found his death in a different way”. The historian Leo Deacon says “And even now there could be seen piles of bones at Anchialus, where the fleeing army of the Romans was disgracefully slain.” This victory made of Simeon master of the situation and he rushed to Constantinople, near the capital defeated another byzantine army and when way to the capital was clear surprisingly turned back and attacked Serbians who revolted inspired by Byzantines. On the next year Simeon attacked Hellas and “ruined its towns and incorporated its lands into Bulgarian empire”. Meantime another coup d’état happened in Constantinople. This time empress Zzoya was replaced by Roman Lapkis who married his daughter to Constantine VII. It seemed that the luck once again challenged Simeon who immediately “announced that Roman must refuse the throne and leave the kingdom which already has belonged to Bulgarians”. On autumn 920 Simeon found himself on another campaign against empire. This time he managed to conquer Dardanelles, his plans were to block the navy entrance to the capital. The initiative form peace once again was taken by patriarch Nikolaou Mystique, who confessed that “those people, which madness was motivated by the Devil and gave a reason for war are not important now“. The patriarch also proposed a wedding between the Lapkis’ son and the Simeon’s daughter. This wasn’t in Simeon’s plans that already have seen himself as a “father of Constantine”. The negotiation was interrupted and on 921 Bulgarian army once again was under wall of Constantinople. This time Byzantines mustered courage and met Bulgarians on the battlefield but when “they /Bulgarians/ appeared, making terrible noises and powerfully attacked Romans all commanders /Byzantine/ threw weapons and started fleeing”. Then followed such “slaughtering that cannot be described”. And this time the empire once again was saved by the Serbians, who again revolted. Around 923 after stabilized the situation on all fronts Simeon undertook another campaign against Byzantine empire. Before this he announced himself as tsar of all Bulgarians and Romans which openly demonstrated the main aim of his political program. Under the wall of Constantinople Simeon insisted for personal meeting with patriarch Nikolaou Mystique and Roman Lapkis. On 9.09.923 “Simeon arrived on a head of big army, which was separated on many squads. One of them were wearing golden armours and pikes, other silver’s, third iron painted in different colors. Then they as put Simeon between them, welcome him on Greek language as an emperor of all”. The conditions were two: Constantinople to open its gate to Simeon and he to be announced for tsar of the whole West i.e. tsar of Bulgarians and Romans. The answer of the emperor that is impossible on earth to have two emperors and after “received big gifts and more lands Simeon concluded peace because of the west Serbians again revolted”. This time in a single campaign in the end 924 Simeon liquidated Serbian state and incorporated it finally into Bulgaria. Simeon died from heart attack on 27.05.927 on 63 years old.
The opinions of the Simeon’s contemporaries about him are strongly contradictory while Romans blamed Simeon for the death of thousand soldiers and many ruined towns, Bulgarians sources compares him with the great persons of the time – “he similar to tsar David was playing on harp with golden strings”, with “golden pen wrote his Zlatostui”, “he build the patriarchal golden church in Preslav – one architectural jewel of the epoch”, “on his throne room Simeon was sitting on a golden throne”. The time of tsar Simeon stayed in Bulgarian history as a peak of development of the country. After Simeon all Bulgarian rulers should be called tsar, Bulgaria – an empire. The Simeon’s golden epoch put one strong base for the further influence of Bulgarian culture over other Slavonic nations.
allempires.com/forumsecond
The Second Bulgarian Empire (Bulgarian: Второ българско царство, Vtorо Bălgarskо Tsartsvo) was a medieval Bulgarian state that existed between 1185 and 1396 or 1422.[2] A successor to the First Bulgarian Empire, it reached the peak of its power under Tsars Kaloyan and Ivan Asen II before gradually being conquered by the Ottomans in the late 14th and early 15th centuries. It was succeeded by the Principality and later Kingdom of Bulgaria in 1878. Until 1256, the Second Bulgarian Empire was the dominant power in the Balkans. The Byzantines were defeated in several major battles, and in 1205 Emperor Kaloyan defeated the newly established Latin Empire in the Battle of Adrianople. His nephew Ivan Asen II defeated the Despotate of Epiros and made Bulgaria a regional power again. During his reign, Bulgaria spread from the Adriatic to the Black Sea and the economy flourished. However, in the late 13th century, the Empire declined under constant invasions of Mongols, Byzantines, Hungarians, and Serbs, as well as internal unrest and revolts. Despite a strong Byzantine influence, the Bulgarian artists and architects created their own distinctive style. In the 14th century, during the period known as the Second Golden Age of Bulgarian culture, literature and art flourished.[3] The capital city Tarnovo, which was considered a “New Constantinople”, became the country’s main cultural hub and the centre of the Eastern Orthodox world for contemporary Bulgarians.[4] After the Ottoman conquest, many Bulgarian clerics and scholars emigrated to Serbia, Wallachia, Moldavia, and Russian principalities, where they introduced Bulgarian culture, books, and hesychastic ideas.[5] en.wikipedia.org/Second_Bulgarian_Empire
Bellow Reconstruction of the face of Caloiohannes Imperator Bulgarorum et Blachorum unveiled in 2008, based on his skeleton found in 1972 in the Forty Holy Martyrs Church in Veliko Tarnovo.
ioan-asan-al-ii-leatsar-kaloyan-facial-reconstruction
The Balkan–Danubian culture[1][2] was an early medieval archaeological culture which emerged in the region of the Lower Danube in the 8th century and flourished until the 11th century. In Romania it is called Dridu culture, while in Bulgaria it is usually referred to as Pliska-Preslav culture. It is better represented on the territory of modern-day Northern Bulgaria although its spread north of the Danube is also well attested due to the continuous extension of the First Bulgarian Empire over the territory of present-day Romania.[4] The Balkan–Danubian culture is described as an early Slavic-Bulgarian culture,[5] but besides Slavic and Bulgar elements it possesses also some Romance components, all of them under a Byzantine influence.[6] en.wikipedia.org/Danubian_Culture
bg2The approximate distribution of Y-DNA haplogroups among the Bulgarian people runs as follows: 16% E1b1b, 1% G2a, 3% I1, 20% I2a (very common among South Slavic peoples),
1% I2b, 20% J2, 1% Q, 18% R1a, 18% R1b, 1% T. Phylogenetic and correspondence analyses showed that Bulgarians are more closely related to Macedonians, Greeks, and Romanians than to other European populations and Middle Eastern people living near the Mediterranean. We found that the Y-chromosome gene pool in modern Bulgarians is primarily represented by Western Eurasian haplogroups with ~ 40% belonging to haplogroups E-V13 and I-M423, and 20% to R-M17. Haplogroups common in the Middle East (J and G) and in South Western Asia (R-L23*) occur at frequencies of 19% and 5%, respectively. Haplogroups C, N and Q, distinctive for Altaic and Central Asian Turkic-speaking populations, occur at the negligible frequency of only 1.5%. (i) R-L23* is present in Eastern Bulgaria since the post glacial period; (ii) haplogroup E-V13 has a Mesolithic age in Bulgaria from where it expanded after the arrival of farming; (iii) haplogroup J-M241 probably reflects the Neolithic westward expansion of farmers from the earliest sites along the Black Sea. On the whole, in light of the most recent historical studies, which indicate a substantial proto-Bulgarian input to the contemporary Bulgarian people, our data suggest that a common paternal ancestry between the proto-Bulgarians and the Altaic and Central Asian Turkic-speaking populations either did not exist or was negligible. khazaria.com/genetics/bulgariansthracian

Haplogroup R1a1a, also referred to as haplogroup R-M17 or R-M198, is a Y-DNA haplogroup defining one of the most common human male lines found in modern Eurasia. It is defined by the SNP mutation M17, and is particularly common in a large region extending from Central Europe and Scandinavia to South Asia and R1a1a_distributionSouthern Siberia. In Afghanistan, R1a1a is found at 51.02% among the Pashtuns who are the largest ethnic group in Afghanistan, 50% among the Kyrgyz and 30.36% among the Tajiks. The Shimar (Shammar) Bedouin tribe in Kuwaitshow the highest frequency in the Middle East at 43%. In India, high frequencies of this haplogroup is observed in West Bengal Brahmins (72%)(Sengupta 2005) to the east, Konkanastha Brahmins (48%) (Sengupta 2005) to the west, Khatris (67%)(Underhill 2009) in the north and Iyenger Brahmins (31%)(Sengupta 2005) in the south. Studies have found 20.3% R-M17* among Kurdish samples which were taken in the Kurdistan Province in western Iran, 12.8% among Persian and 17.6% among Zoroastrians in Yazd, 18.2% among Persians in Isfahan, 20.3% among Persians in Khorasan, 16.7% Afro-Iranians, 18.4% Qeshmi “Gheshmi”, 21.4% among Persian Speaking Bandari people in Hormozgan and 25% among the Baloch people in Sistan and Baluchestan Province (Grugni 2012).

Haplogroups_europe

In Europe, the R1a1 sub-clade, is found at highest levels among peoples of Eastern European descent (Sorbs, Poles, Russians and Ukrainians; 50 to 65%) (Balanovsky 2008, Behar 2003, and Semino 2000). In the Baltic countries R1a1a frequencies decrease from Lithuania (45%) to Estonia (around 30%) (Kasperaviciūte 2005). Levels in Hungarians have been noted between 20 and 60%.
bulg ydna

Balkan ‘Aryan’ waves: 2800-2500bc R1b Troy, 2000-1500bc R1a Macedonians/Ionians/Micenians, 1200BC – R1b Dorians

Phylogenetic tree of haplogroup R1b (Y-DNA) - Eupedia

Map of Neolithic cultures in Europe from approximately 5500 to 6000 years ago

eupedia.com/R1b The first forays of steppe people into the Balkans happened between 4200 BCE and 3900 BCE, when cattle herders equipped with horse-drawn wagons crossed the Dniester and Danube and apparently destroyed the towns of the Gumelnita, Varna and Karanovo VI cultures in Eastern Romania and Bulgaria. 
A climatic change resulting in colder winters during this exact period probably pushed steppe herders to seek milder pastures for their stock, while failed crops would have led to famine and internal disturbance within the Danubian and Balkanic communities. The ensuing Cernavoda culture (Copper Age, 4000-3200 BCE), Coțofeni culture (Copper to Bronze Age, 3500-2500 BCE) and Ezero culture(Bronze Age, 3300-2700 BCE), in modern Romania, seems to have had a mixed population of steppe immigrants and people from the old tell settlements. These steppe immigrants were likely a mixture of both R1a and R1b lineages, with a probably higher percentage of R1a than later Yamna-era invasions. This precocious Indo-European advance westward was fairly limited, due to the absence of Bronze weapons and organised army at the time, and was indeed only possible thanks to climatic catastrophes which reduced the defences of the towns of Old Europe. The Carphatian, Danubian, and Balkanic cultures were too densely populated and technologically advanced to allow for a massive migration. In comparison the forest-steppe R1a people successfully penetrated into the heart of Europe with little hindrance, due to the absence of developed agrarian societies around Poland and the Baltic.w3

w4

Around 3000BCE ‘Transylvania’ becomes the starting platform from where Western Europe will be conquered by R1b. The great Greco-Macedonian 1900BC wave is R1a coming from the N of the Carpathians.The W of Europe becomes ”totally red” -celtic R1b. The final wave in 1200BC is the south migration of R1b, the explosion of the Hallstatt culture.

w5

w6euy

Posted in *****, Etnogeneza Rumânilor, Genetic Anthropology | Tagged , , , , , , , , | Leave a comment

Postulatele Petre Morar – Noi nu sîntem Latini, latinii sînt Noi


Postulate (I) Morar: “A surname comes from that language and culture where it has significance as a common noun, adjective or verb. “
Postulate (II) Morar: “Names of places survive after the disappearance of a culture. “
Postulate (III) Morar: “The cyclic syntactic developing of  a word is impossible “.
Postulate (IV) Morar: “Words that are borrowed in a language will not have complex semantics in that language. Words will have the most complex semantics in the language of origin, where the words first originated”
Postulate (V) Morar: “The nature (DNA) of a language is determined by its grammar and no by the vocabulary “.

O parte esentiala a Demonstratiei Morar sint Postulatele Morar. Aceste postulate sint independente unele de altele si se completeaza reciproc intr-un sistem unitar si coerent. Toate postulatele sint exemplificate si argumentate bogat, ca sa fie evident ca nu se IMG_20160614_161613bazeaza pe exceptii. De-a lungul demonstratiei nu ne-am bazat pe nici o ipoteza adevarata sau falsa. Postulatele Morar aduc intr-un tot unitar elemente de vocabular, sintaxa, semantica si culturallingvistice care converg catre aceeasi concluzie.
A se remarca ca Postulatele Morar nu se aplica numai la limba romina in relatia ei cu latina sau limba vedica. Ceea ce le face credibile si obiective este faptul ca pot fi aplicate la orice limba pe Tera in relatia sa cu oricare alta limba. Pe baza acestor postulate se poate demonstra ca de exemplu limba engleza nu oprovine din latina, in ciuda majoritatii cuvintelor din engleza fiind latine. In lucrarea de fata aplicam Postulatele Morar la analiza originii limbii romine si obtinem concluzii tulburatoare pentru poporul romin. Aceste concluzii sint prezentate mai jos si apoi in paginile urmatoare, pe parcursul si la sfirsitul fiecarui capitol.
Demonstratia Morar este constituita din trei parti independente unele de altele, care por fi considerate individual, fara a necesita prezenta celorlalte : Originea Nomenclaturii Vedice, Continuitatea Nomenclaturii Vedice si Arianismul Limbii Romine. Prin Demonstratia Morar, originea lumii moderne a avut loc in spatiul Carpato-Dunarean, România de azi.

4.2. Postulatele Morar
Postulatul (I) Morar : “Un nume propriu provine din limba si cultura in care are o semnificatie ca substantiv comun, adjectiv sau verb”.
Postulatul (II) Morar : “Numenclatura locurilor supravietuieste disparitiei unei culturi”.
Postulatul (III) Morar : “Dezvoltarea sintactica ciclica a unui cuvint este imposibila”.
Postulatul (IV) Morar : “Cuvintele mostenite pot sa aiba o semantica complexa” sau negatia acesteia, “Cuvintele imprumutate nu pot avea o semantica complexa”.
Postulatul (V) Morar : “Natura unei limbi este determinata de gramatica si nu de vocabular”.

Dacii antici erau stramosii nostri arieni, iar limba care rasuna pe plaiurile carpatine era limba ariana, pe care o mai recunoastem direct pe alocuri, dupa multe mii de ani de evolutie. Demonstram prin Postulatul (III) Morar, Postulatul (IV) Morar si Postulatul (V) Morar ca limba romina de azi este mai veche decit latina si cu radacini de vocabular, semantice, culturale si gramaticale pastrate neschimbate in limba Veda.

Cuvintul rominesc “a da” nu poate veni din latinescul “dare” din moment ce exista in limba Veda sub forma “da”. Aceasta este esenta Postulatului (III)Morar. Uneori este mai dificil de demonstrat originea pre-latina a unui cuvintrominesc din cauza formei sintactice identice in vedica, romina si latina. Aici intervine Postulatul (IV) Morar care face lumina prin diferentele semantice si culturale intre cuvintele stravechi rominesti si cele imprumutate din alte limbi in decursul istoriei, incluzind limba latina. Un cuvint intrat in limba rominarecent pe scara istorica, sa zicem in ultimii 1500 de ani, nu poate avea o incarcatura semantica grea. Daca ne uitam la cuvintul “a da” in DEX, gasim peste 1000 de cuvinte dedicate explicarii sensurilor multiple pe care le poate avea. Cuvintul “a da” nu poate proveni din latina pentru ca este infrastructura culturala a limbii romine, dezvoltata in mii si mii de ani de vorbire a limbii. Aceasta este esenta Postulatului (IV) Morar. O limba se poate transforma foarte mult in perioade de mii de ani, incit sa semene foarte putin cu limba originala, mai ales la nivel de vocabular. In ciuda acestor schimbari exterioare, structura interna a limbii se conserva bine, fiind usor identificabila. Structura interna a unei limbi, comparabila cu ADN-ul uman, este gramatica limbii. Aceasta este esenta Postulatului (V) Morar.

IMG_20160614_161552With the help of present day romanian  language it seems that  we can correct some  mistakes done in the translation of the bible. These are not dramatic ”mistakes”, these are nuances, subtle differences or distinctions, details where translation made with the help or romanian makes more sense, have more logic. It could be proof that romanian language has a very long continuity, proof that old romanian ie the ”dacian” language was closer to the koine bible language than old greek or vulgar latin.

Posted in Etnogeneza Rumânilor, Limba romînă, Linguistic Archeology, Linguistics | Tagged , , , , , , | Leave a comment

Noii antreprenori politici pot demola partidele FSN până în 2020


adevarul.ro/victoriile-mari-comunitatile-mici Concluzia după aceste alegeri locale este simplă: hai că se poate, România! Nu de azi pe mâine, nu uşor, dar se poate. Sistemul crapă, încet şi sigur, în punctele lui vitale. Politicienii de stil vechi nu vor mai face tot ce le trece prin cap, în dispreţ faţă de lege şi de cetăţeni.  Dacă s-a putut acum la locale, se va putea şi la parlamentarele din toamnă. Miza e enormă. România se schimbă. Încet, poate prea încet pentru noi toţi cei care ne-am pierdut răbdarea în ultimii 26 de ani. Se schimbă încet, dar sigur. Numai cine nu vrea să vadă semnele noului început va rămâne blocat în deznădejde, resemnare şi pasivitate. Înţeleg să mai sper şi să mai lupt, alături de toţi cei care refuză să depună armele. Şi, credem noi, suntem destui pentru a genera o nouă revoluţie a implicării în România.

revclo

republica.ro/alegatorii-nu-sunt-niciodata-prosti-partea-buna-a-alegerilor-locale-2016 
Sistemul politic e o piață. Câtă vreme pe o piață nu ai competiție, produsele și customer service-ul vor fi proaste. Marele câștig al localelor 2016 este ca au apărut câteva produse noi pe piață. Monopolul de 25 de ani al partidelor de sorginte comunist-securistă a fost spart.

Aceste produse au fost cumpărate, adica votate de electorat. Ceea ce înseamnă că dacă vii cu un produs politic nou și decent, exista piață pentru el. Nu iei tu dintr-o dată toată piața, dar știi că ai o șansă dacă ai un produs bun. Asta va încuraja o gramadă de noi antreprenori politici care s-au ferit să intre timp de 25 de ani. Nu doar că le era frică de monopoliștii cei mari, dar le era frică și de faptul că nu exista o piață. Efectul acesta va începe să se vadă, timid, încă de la parlamentarele din toamnă, dar se va simți din plin de-abia în 2020.

Avangarda acestui val de antreprenoriat politic, cei care au luat procente semnificative, au lucrat ani buni la treaba asta, nu s-au apucat alaltăieri, au construit frumos, cărămidă cu cărămidă, și tocmai deaceea au reușit.

Dacă există o regulă de bază în politica din democrații este asta: alegătorii nu sunt niciodată proști/răi/criminali! Niciodată! Cea mai sigură cale către eșec în politică este sa crezi ca alegătorii sunt proști. Aviz sutelor de chibiți care zilele astea deplâng prostia/lenea/complicitatea nației. Aviz mai ales antreprenorilor politici, actuali sau viitori.

Alegătorii sunt de obicei extrem de pragmatici. Dacă toată clasa politica e o apă și un pământ, dacă douăzeci de ani toți i-au furat și n-au pus nimic în loc și după aceea apare unul care i-a furat la fel de crunt, dar măcar a pus un rând de panseluțe în parc, atunci decizia pragmatică e să-l realegi pe ăla cu panseluțe. Alegătorii sunt, de asemenea, de obicei extrem de dezinformați. Peste tot în lumea asta, chiar și în democrațiile cele mai avansate, alegătorii sunt prea ocupați cu slujbe, credite, copii, sănătate, ca să aibă timp să se informeze corespunzător. Ceea ce nu înseamnă ca sunt și naivi. Știu ca sunt dezinformați, știu că pot fi ușor manipulați, și tocmai de-asta merg pe instincte: ce-i spune burta despre A sau B, ce-i spun apropiații despre A sau B, care pare mai de încredere sau mai destoinic dintre A sau B, cu ideile cui, în tușe foarte largi, nu în detalii, rezonează mai bine? End of story! Aviz celor isterizați ca nația nu vede corupția, înșelăciunea, ticăloșia, complicitatea etc. Le vede foarte bine, dar n-are timp nelimitat sa le sorteze, tot pe instinct merge.

Partea bună cu dezastrul PNL de la București este ca se trage un ultim semnal de alarmă: dacă nu se reformează major, dacă vor continua să mimeze ca se reformează, actualele partide parlamentare vor muri. E ultima lor șansă, dacă o ratează acum, până în 2020 vor fi rupți în bucăți, terminați de partidele noi.  Aviz eșalonului doi și trei care vor fi slugărit ani de zile pe lângă șefii cei mari ca sa se aleagă cu praful de pe o tobă dezintegrată.

Știu că pentru unii pare că s-a dărâmat cerul de când PSD-ul defilează prin București, PNL-ul e o glumă tristă, iar unii primari sunt aleși cu scoruri zdrobitoare direct din arest. Dar… și credeți-mă… localele din 2016 sunt încă o dovadă că ne maturizăm politic mai repede și decât ne dăm noi înșine credit. Dezvoltarea economică/sociala nu poate fi niciodată despărțită de cea politica. Și fiecare cere lecții dure. În cea politică, oportunitățile pentru învățare apar doar la scrutinuri, odată la câțiva ani. Știu ca sună aiuritor de optimist, dar învățăm remarcabil de repede și ne dezvoltăm mai echilibrat decât ne dăm noi seama.

valentin-vrabie-primar-medgidia-700x405După ce a făcut minuni în comuna sa constănţeană Peştera, Valentin Vrabie a câştigat alegerile în Medgidia, oraș de 40.000 locuitori. A câștigat ca independent și anunță o adevărată revoluție prin folosirea inteligentă a banului public.

Posted in 2016 | Tagged , , , , , | Leave a comment