Radu Oltean despre spatiul Vlaho-Bulgar


Sursa – Radu Oltean

Numele vecinilor noștri de la sud a fost moștenit de la o populație turanică, ce vorbea o limbă turcă, asemeni pecenegilor, cumanilor și mai târziu a otomanilor. Istoria protobulgarilor poate fi urmărită în trecut până în veacul al 5-lea când grupurile de nomazi turci făceau parte din confederația hunică. În veacul al 6-lea triburile bulgare făceau parte din Haganatul Turcesc de Vest (sau confederația celor 10 săgeți), un imperiu de nomazi turcici ce se întindea de la hotarele Chinei până după Marea Caspică la vest. Centrele lor de putere erau pe teritoriile actualor țări Kyrgystan și Uzbekistan. În veacul al 7-lea, pe teritoriul de azi al Ucrainei, Haganatul de Vest, se învecina la vest cu marele imperiu Avar care se întindea până în marginile Austriei de azi. Numai că puterea politică a ambelor imperii nomade se apropia de sfârșit. Profitând de asta, un han al bulgarilor din familia Dulo, Organa, a devenit șeful tribului proto-bulgar al utigurilor ( pe la anul 610), iar în 617 a reușit să-i unească pe utiguri cu celălalt trib proto-bulgar, kutriguri. Pe la 628, Organa și nepotul său Kubrat s-au răzvrătit împotriva Haganatului Avar. Iar în 632, s-au separat și de sub autoritatea Haganatului turcesc de Vest. În luptele care au urmat cu Haganatul de Vest, Organa a fost ucis iar Kubrat a rămas unicul conducător al unui mare regat care pornea de la malurile Mării Caspice și cuprindea tot sudul de azi al Ucrainei până pe linia fluviului Nipru, la vest. Bizantinii – de la care avem cele mai multe informații despre acest subiect – au numit țara asta Bulgaria Mare, Megálē Voulgaría, sau Patria Onoguria. Despre hanul Kubrat se crede – conform unei cronici scrise de episcopul copt (etiopian) Ioan de Nikiu, că era creștin. Ioan de Nikiu zice că un anume Ketrades (presupus ca fiind Kubrat) a fost botezat și crescut la Constantinopol „în măruntaiele creștinismului”. Mai târziu, i s-ar fi acordat titlul de patrician de către împăratul bizantin Heraclius I.

O altă cronică bizantină vorbește de o delegație condusă de un anume „suveran al poporului hun” care a sosit la Constantinopol cu ​​cerere către împăratul Heraclie I de a trece la creștinism. Împăratul i-a primit de bunăvoie pe „huni”, botezându-i pe toți. Se crede că acest text poate descrie botezul unchiului lui Kubrat, a hanului Organa, ocazie cu care și nepotul său, Kubrat s-ar fi creștinat. Această creștinare a avut un rol strict politic, pentru câștigarea bunăvoinței și sprijinului Constantinopolului, hanii bulgari nefiind interesați de a face prozelitism creștin printre ai lor. Kubrat a purtat lupte violente cu avarii la vest și cu hazarii (kazarii) la nord. Hazarii (tot un trib turcic semi-nomad) își construiseră, pe „ruinele” Haganatului turcesc de Vest un puternic imperiu comercial prin care controlau Drumul Mătăsii. Dar a purtat războaie și cu arabii și persanii (în colaborare cu Bizanțul).
Potrivit lui Theofan Mărturisitorul , înainte de moartea sa, Kubrat și-a sfătuit cei cinci fii, Batbayan, Kotrag, Asparuh, Alcek și Kuber, să nu se despartă pentru a se apăra cu mai mult succes împotriva altor popoare, dar aceștia n-au reușit să-și țină promisiunea dată tatălui lor. Kubrat a murit în jurul anului 665. Fiul său cel mare, Batbayan, a preluat stăpânirea Marii Bulgarii, dar aceasta s-a dezintegrat în cele din urmă, probabil între anii 665-668. În 668, statul condus de Batbayan a căzut sub puterea hazarilor. În 1912, în satul Mala Pereșcepina din apropierea Poltavei (Ucraina), niște copii au găsit, sub un mic tumul, o fabuloasă comoară din epoca migrațiilor. Era formată din sute de obiecte din aur și argint cu o greutate totală de peste 50 kg. Tezaurul conținea numeroase vase și obiecte de podoabă și port din diverse epoci și culturi, persane, bizantine, avare etc. Interesantă e și patenă (tavă rotundă pe care se punea pâinea sfințită) de argint, cu o mare monogramă chi-ro, ce aparținuse unui episcop creștin al Tomisului (Constanța) din veacul al 5-lea. În cursul veacului al 7-lea o alianță slavo-avară au devastat atât de cumplit orașele grecesti de pe litoralul pontic, încât viața urbană a dispărut definitiv în Dobrogea. Cumva, 100 de ani mai târziu, un obiect jefuit de la Tomis a fost îngropat în acest mormânt din mijlocul Ucrainei. Ceea ce a datat și identificat comoara ca fiind – foarte probabil – tezaurul funerar al hanului Kubrat, au fost trei inele de aur cu monograme. Pe unul scrie Kubrat, cu litere grecești (XOBPATOY) iar pe altul scrie ”Kubrat patrician” (XOBPATOY ПATPIKIOY), indicând demnitatea lui, aceea de ”Patrikios” pe care o dobândise în lumea bizantină. Comoara a fost recuperată pațial și se află azi la Muzeul Ermitaj.

Ce s-a întâmplat cu urmașii lui Kubrat? Despre Batbayan am zis mai sus. Kotrag, al doilea fiu s-a mutat în nord, în bazinul fluviului Volga, unde a întemeiat un regat numit ”Bulgaria de pe Volga” și a adoptat islamul ca religie de stat. Hanatul a rezistat până în evul mediu târziu, când a fost distrus de Ivan cel Groaznic (în sec 16). Sunt considerați, alături de vechii mongoli, strămoșii tătarilor de pe Volga. Azi, pe acele locuri e Republica Tatarstan (în Federația Rusă) cu capitala la Kazan.
Asparuh, al treilea fiu i-a condus pe o parte din proto-bulgari, care au antrenat și grupuri mari de slavi, către vest, la gurile Dunării. Va purta lupte cu kazarii, avarii și bizantinii și în final va fonda un stat în Balcani. Kuber a condus alte triburi proto-bulgare în Pannonia avară, dar mai apoi s-a stabilit în Macedonia, pe care a cucerit-o de la bizantini și a fondat un mic regat. Împreună cu slavii și alți localnici a asediat cetatea Salonicului dar nu a reușit să o cucerească . Ulterior, teritoriile lui Kuber au fost anexate de Hanatul Bulgariei. Fiul cel mic al lui Kubrat, Alcek ar fi ajuns și el în Pannonia avară iar de acolo s-ar fi refugiat cu un mic grup de bulgari în sudul Italiei, în regiunea Beneventum (conform lui Teofan Mărturisitorul).

Harta acoperă circa 200 de ani de istorie: aprox 670-900.

După prăbușirea Bulgariei Mari din nordul Mării Negre sub loviturile hazarilor, Asparuh, al treilea fiu al hanului Kubrat, însoțit de grupuri de bulgari onoguri și kutriguri, a trecut Niprul spre vest. Forțat de presiunea hazarilor, și-a continuat drumul spre gurile Dunării, unde cu acordul bizantinilor, a trecut fluviul, cu condiția să se stabilească pe aproape și să fie cuminte. În această perioadă numeroase grupuri de slavi sunt asociați (probabil că și cu forța) grupului de proto-bulgari. O sursă de epocă vorbește că bulgarii s-ar fi așezat pe o insulă mare a Dunării (in Deltă, între brațe?), dar arheologia a identificat o mare circumvalație, o fortificație circulară dublă formată dintr-un val de pământ, în jurul localității Niculițel, de lângă Isaccea (al cărui nume antic nu îl cunoaștem), care închidea între meterezele sale câteva sute bune de hectare. Arheologii cred că oamenii lui Asparuh au construit-o și s-au stabilit temporar în interiorul acesteia.

Trebuie înțeles că Dobrogea și tot teritoriul Bulgariei de azi era la acel moment parte din Imperiul Bizantin. Hotarul cu „lumea barbară” era pe Dunăre. Ulterior, forțând înțelegerea cu bizantinii, Asparuh și-a întins controlul până în cel mai îngust loc dintre Dunăre și Mare de pe teritoriul Dobrogei, unde a construit un alt val de pământ, de data asta liniar, de 61 km, menit să împiedice sosirea rapidă a unei eventuale mari armate de cavalerie bizantine.

Stăpân peste mai toată Dobrogea, Asparuh a obligat triburile locale de slavi, dar și pe cele de la nordul Dunării (așa zic documentele, că în Muntenia locuiau cele ”7 triburi slave”) să i se supună, să îi plătească tribut și să îl însoțească în campaniile militare. Cu armatele astfel organizate, și folosind Dobrogea ca bază de atac, Asparuh a început să facă raiduri de pradă în sudul Balcanilor. Împăratul bizantin Constantin IV Pogonatul (adică Bărbosul), n-a putut întreprinde nimic că era ocupat cu luptele contra arabilor în Anatolia. Iar după ce i-a învins pe arabi, bizantinii n-au prea mai avut energie. Drept care au fost înfrânți crunt de bulgari în Bătălia de la Ongal, dată undeva în nordul Dobrogei, pe lângă Dunăre, poate chiar la Niculițel (680). După acest dezastru pentru bizantini, a fost semnat un tratat prin care Imperiul ceda Dobrogea și provincia Misia (adica tot spațiul dintre Balcani și Dunăre- vezi harta) dar fără orașul Ordessos (Varna) de pe coasta Mării Negre. Restul orașelor (Histria, Tomis-Constantia, Callatis, Ulmetum, Ibida, Halmyris, Dinogetia, Tropeaum și altele) fuseseră oricum definitiv devastate cu ceva decenii în urmă de o alianță slavo-avară și nu prea mai rămăsese mare lucru din ele. Astfel s-a format nucleul hanatului bulgar din Balcani, din care făceau parte și teritoriile nord dunărene controlate politic de triburile slave, supuse bulgarilor. Adică Muntenia și Oltenia.

După Asparauh a urmat hanul TERVEL care mai lărgit un pic teritoriul hanatului spre sud. Lui Tervel – bănuit a fi fost creștin, precum bunicul lui, Kubrat – i-a fost oferit, de către împăratul bizantin, titlul de Caesar. Titlu care slavizat a dat numele de țar. Dar primul rege bulgar care-și va lua titlul de țar va fi Simeon, vreo 280 de ani mai târziu! Epocii lui îi este atribuită sculptarea celui mai impresionant monument artistic al hanatului bulgar: Călărețul de la Madara. Un basorelief uriaș, cioplit pe o faleză naturală de gresie, reprezentând un călăreț bulgar ce ucide un leu, urmat de un câine. De jur împrejur e o inscripție în limba greacă ce-l slăvește pe Tervel. Există opinii că la origine ar fi fost o sculptură elenistică a cavalerului trac, transformată în epoca lui Tervel. Nu e sigur dacă a fost așa…Monumentul, aflat în patrimoniul UNESCO apare pe toate monezile bulgărești și e un simbol național. În apropierea călălărețului a fost fondată capitala Pliska. O incintă poligonală uriașă cu val de pământ și șanț ce închide o suprafață de 21 kilometri pătrați, în interiorul căreia s-a dezvoltat o mare așezare. Ceva mai târziu în mijlocul acestei incinte, hanii bulgari au construit – sub influență bizantină – o cetate cu ziduri masive de piatră. În interiorul ”citadelei” de piatră, au fost descoperite palate impresionante, edificii religioase (temple păgâne și biserici – după adoptarea creștinismului în sec al 9-lea), drumuri și piețe pavate, apeducte subterane prin conducte de ceramică. Hanii bulgari au dorit o capitală care să rivalizeze cu Constantinopolul. Va devenii cel mai mare oraș „barbar” din Europa din afara lumii romane (bizantine).

În perioada războinicului han KRUM (800-814) controlul regatului s-a întins mult spre nord, până în Transilvania. Avarii care stăpâneau de mai bine de un secol Pannonia și Transilvania fuseseră învinși de Imperiul Franc (Carolingian). Da, care ajunsese până pe la Tisa. Profitând de situația asta, Krum a organizat o campanie contra avarilor pe care i-a zdrobit definitiv, ocazie cu care a adus sub controlul Bulgariei, Transilvania și valoroasele sale mine de sare. Probabil asta este epoca când a fost îngropat faimosul tezaur avar de aur descoperit la Sânicolaul Mare și aflat azi la Kunsthistorishe Museum din Viena. În 811, împăratul Nikefor al Bizanțului a pornit o uriașă campanie contra bulgarilor. A cucerit capitala Pliska pe care a devastat-o cumplit, ucigând în același timp toată populația locală. Continuînd campania prin munții Balcani, armata romană a fost surprinsă într-o trecătoare și zdrobită. Împăratul a fost ucis în luptă. Furios pentru masacrele de la Pliska, hanul Krum i-a tăiat capul împăratului Nikefor și după a defilat cu el ridicat într-o sulită, a pus să fie fiert, iar craniul, poleit cu aur a fost transformat într-o cupă de băut. O epică umilire post-mortem! Și un obicei răspândit la popoarele stepei.
Un an mai târziu, în 812, Krum a inițiat el o campanie contra bizantinilor, a devastat sudul Traciei și s-a oprit sub zidurile Constantinopolului în fața cărora a făcut o demonstație de forță, fără însă să încerce vreun asediu. Încercările de a face pace cu bizantinii au dat greș și furios, Krum a ars numeroase biserici și mănăstiri culminând cu asedierea și cucerirea Adrianopolului. A luat de acolo peste 10.000 de prizonieri adrianopolitani și i-a colonizat la nordul Dunării, pe teritoriul Munteniei.
Săpăturile arheologice din jurul Bucovului (marginea Ploieștilor) au descoperit câteva așezări neobișnuite din acea perioadă. Locuitorii acestor sate aveau – conform descoperirilor – un mod de viață superior și oarecum diferit de al celor din alte așezări contemporane. În general arheologii sunt de acord că așezările de la Bucov ar fi putut fi ale deportaților din Adrianopol. Istoricul și profesorul Florin Curta a mai observat ceva. În mai multe așezări cercetate în câmpia Munteniei, au fost descoperite tuburi ceramice pentru aducțiune de apă, inclusiv multe rebuturi. Identice cu cele folosite în capitala Pliska. Deoarece în satele necăjite din Muntenia nimeni nu folosea acele tuburi pentru așa ceva, a concluzionat că aceste sate produceau tuburi pentru a le exporta la sudul Dunării. Dar ce? – s-ar putea întreba unii – la Pliska nu se puteau produce conducte de ceramică? De ce s-ar exporta peste Dunăre tuburi ceramice din Muntenia, către un oraș aflat la peste 200 km distanță? Profesorul Curta argumentează că asemenea obiecte de ceramică aveau nevoie de arderi la temperaturi de peste 1000 de grade, ceea ce însemna un consum uriaș de lemn. Iar la sudul Dunării lemnul nu era atât de abundent pe cât era necesar. Și era nevoie de o cantitate industrială de tuburi. Posibil – aș adăuga eu – ca și calitatea argilei să fi fost mai bună la nordul Dunării.

Un alt monument asociat cu stăpânirea bulgară la nordul Dunării se află tot în jud. Prahova, probabil legat tot de drumul sării dinspre Transilvania către Dunăre. La intrarea în trecătoarea Slon-Vama Buzăului, una din cele mai vechi pasuri transcarpatice, a fost ridicată o cetate monumentală (cu 3 faze de construcție). Ultima fază denotă o zidărie de tradiție balcanic-bizantină din blocuri de piatră frumos cioplite ce alternează cu rânduri de cărămida mare, pătrată. Specialiștii s-au întrebat de ce era exploată sarea din Transilvania când existau saline și în sud, chiar în Prahova. Probabil că erau exploatate și salinele din sud, însă nevoile țaratului erau mari, iar în Balcani nu exista sare deloc. Nu trebuie uitat că sarea era o marfă de importanță vitală, numită și „aurul alb”. Krum este amintit și pentru faptul că a introdus primul cod de legi bulgare, în baza cărora era garantată protecția săracilor. Băutura, calomnia și jaful erau pedepsite cu asprime. Prin legile sale, Krum a devenit cunoscut ca domnitor aspru, dar corect. El a fost cel care i-a adus pe slavi și protobulgari într-un stat centralizat. 

După moartea războinicului han Krum (814), cel ce a împins hotarele hanatului, după înfrângerea avarilor, până dincolo de Mureș, în Transilvania, i-a urmat hanul Omurtag. Ostilitățile cu bizantinii au continuat. În vremea lui Krum, în cursul războiului cu împăratul Nikefor, Pliska fusese devastată cumplit, drept care Omurtag a restaurat și reconstruit temeinic orașul. Hanul Presian care l-a urmat pe Omurtag a cucerit Macedonia, anexând-o Bulgariei.
Țarul Boris a domnit din 852 până în 889 și din nou pentru scurt timp în 893. În 862 a încercat o negociere cu Biserica romană pentru a adera la creștinism. Dorința lui era să nu accepte creștinismul grecesc pentru ca țara sa să nu devină dependentă în vreun fel de Imperiul Bizantin, inamicul său. Îngrijorați de acest demers, bizantinii, aliați cu Moravia Mare, și cu croații, i-au declarat război lui Boris. În acest război Boris a ieșit înfrânt și a pierdut influența politică de la Dunărea de mijloc în favoarea moravilor (Moravia Mare a câștigat teritorii între Dunăre și Tisa). În paralel Bizanțul a ocupat Bulgaria, dar încep negocierile, sunt semnate tratate de „pace veșnică” , și obligația lui Boris de a adopta creștinismul de rit răsăritean (dar nu și să se supună Bisericii bizantine).
La Sinodul IV de la Constantinopol (869 – 870), „problema” bisericească bulgară a fost rezolvată: s-a înființat o eparhie bulgară cu sediul în Pliska, subordonată direct Patriarhiei Constantinopolului. Hanul Boris a fost botezat cu numele de Mihail. Biserica bulgară avea să aibă șapte mitropoliți și să fie organizată după modelul bizantin. La 24 decembrie 879, Sinodul a decretat ca Patriarhia Constantinopolului să nu mai hirotonească în Bulgaria chiar dacă s-ar face o asemenea cerere. În practică, aceasta înseamnă că Biserica bulgară devenea independentă (deși sub supremația Constantinopolului). Ceea ce oricum a fost un uriaș succes diplomatic al lui Boris.

Chiril și Metodiu, părinții alfabetului glagolitic, nu chirilic. 

Și totuși creștinarea Bulgariei nu a fost o treabă simplă. O revoltă a unei mari părți a aristocrației bulgare contra convertirii s-a terminat urât. Boris/Mihail a ucis capii răscoalei, pe 52 de boieri împreună cu familiile lor. Urmașii boierilor proto-bulgari au pierdut mult din influență în favoarea nobilimii de origine slavă.
Inițial ceremoniile bisericești s-au ținut în greacă, o limbă pe care poporul nu o înțelegea. Dar Boris, temându-se de creșterea influenței bizantine, a adoptat limba slavă ca limbă liturgică, ca o modalitate de păstrare a independenței politice, lucru ce a dus și la omogenizarea limbii slave. În aceeași linie a înființat două academii bisericești (”școli literare”), la Preslav și Ohrid unde teologia să fie predată (și scrisă) în slavonește. La Ohrid a predat Sf. Clement din Ohrid iar ambele școli literare au fost puternice focare de cultură bisericească slavă. Am citit că în doar 7 ani (886-893) Sf Clement a instruit și predat la peste 3500 de studenți, limba slavonă și alfabetul glagolitic, ceea ce este absolut fabulos pentru acea vreme! Aceasta este epoca lui Chiril și Metodiu (nu voi detalia povestea acestora). Chiril a fost inventatorul unui alfabet original slav, glagolitic. Dovedit prea stufos (deși folosit mai bine de un secol), ucenicii lui Chiril au dezvoltat ulterior alfabetul chirilic, mai simplu, bazat pe literele grecești. Deci nu Chiril a inventat alfabetul chirilic. Până atunci în Bulgaria se foloseau doar două alfabete, strevechile rune turcice și cel grecesc.

uriașa basilică de la Pliska

În următorii ani s-au construit la Pliska și Preslav biserici monumentale, a căror ruine impresionează și azi. După o domnie lungă de 36 de ani, în 889, Boris a abdicat de bunăvoie în favoarea fiului său Vladimir și s-a retras la o mănăstire. Dar politica fiului său a fost atât de ineptă, încât, furios, Boris a fost nevoit să părăsească mănăstirea si să își detroneze fiul, pe care l-a orbit și l-a aruncat în temniță (fii-su vroia ca țara să revină la religiile păgâne!). Apoi a anunțat că își înscăunează pe cel de-al doilea fiu, pe Simeon și mută capitala de la Pliska (considerată ca fiind o capitală cu o tradiție prea păgână) la Preslav, orășel aflat în apropiere (893).
O perioadă, la sudul Dunării, (unde existase oricum o organizare bisericească romano-bizantină puternică înainte de venirea bulgarilor) creștinismul s-a impus cu greu după câteva zeci de ani, chit a coexistat o vreme cu păgânismul. Dar la nordul Dunării, creștinismul a pătruns mult mai greu. Cu excepția centrului de putere de la Bălgrad/Alba Iulia („Voievodatul de la Bălgrad”) și a celui din Banat, creștinismul nord-dunărean va trebui să mai aștepte până în vremea lui Ștefan I al Ungariei. Iar în exteriorul Carpaților până în veacul al XII-lea.
Simeon cel Mare a fost un țar de succes. E primul care și-a schimbat titlul de Mare Han cu cel de Țar. Teritoriul Bulgariei a ajuns la cea mai mare întindere teritorială din toată istoria sa. Investițiile în educație ale tatălui său au dat roade în epoca lui Simeon, domnia sa fiind o epocă de mare înflorire culturală.

Biserica lui Ierotei, prima Biserică Episcopală Creștină din această parte a Europei, construită înainte de Marea Schismă din 1054 pe vremea când biserica creștină nu era divizată, cea mai veche biserică creştină bizantină din Transilvania, descoperită la Alba Iulia in 2011, a fost clasată in 2020 ca monument istoric.

Pe la 860 maghiarii se aflau încă în stepele din Nordul Mării Negre, într-un spațiu numit Levendia, undeva între fluviile Don şi Volga sau Nipru. Între 889-894 ungurii au fost alungaţi de pecenegi stabilindu-se mai la vest, în așa numitul ”Etelköz” (”Între râuri”) un teritoriu dintre Nipru și Siret. Ajungând până la Dunărea de Jos, unde s-au învecinat cu Bulgaria. Aflați în război cu Simeon, bizantinii le-au solicitat maghiarilor ajutorul, punându-le la dispoziție nave pentru traversarea Dunării. Ajunși pe malul sudic al fluviului, ungurii au invadat Bulgaria, au ucis mii de călăreți bulgari și au jefuit Preslavul, obligându-l pe țarul Simeon să se ascundă în cetatea Dârstorului (Silistra) de unde a negociat pacea prin intermediul unui amiral bizantin (cel ce-i trecuse pe unguri Dunărea). -pe hartă-săgeata albă. Revanșa lui Simeon contra maghiarilor nu s-a lăsat așteptată. A negociat cu pecenegii care i-au atacat pe ungurii din ”Etelköz”. Presați și cu sălașele distruse de pecenegi, maghiarii au traversat Carpații Păduroși, îndeptându-se spre vest, unde s-au stabilit în câmpia Pannoniei, o stepă care le satisfăcea nevoile pastorale, așa cum se întâmplase și cu nomazii din trecut: hunii și avarii. O dată stabiliți, după anul 900, maghiarii au declanșat timp de zeci de ani o serie de atacuri pustiitoare în vestul Europei și Italia. Aceste au au durat până în 955 când au fost zdrobiți de o armată germană lângă Augsburg. Teritoriul în care s-au stabilit maghiarii era aflat în acea perioadă la intersecția intereselor a Bulgariei și a Moraviei Mari. Și acestea sunt statele cu care maghiarii au intrat în conflict pentru a își lărgii teritoriul.

Posted in 2022, Uncategorized | Tagged , , , | Leave a comment

Roraima de Maramu – Lumea pierdută din PreLuca


prelucă – poiană mică într-o pădure, între munți sau între dealuri, pe valea unei ape etc
Fortificatie naturala, “ziduri”/pante jur imprejur – arie “protejata”.
Coborand din Preluca Noua spre raul Lapus exista o portiune cu cascade superbe ..
 Pe dealurile din Preluca Veche si Preluca Noua ..
facebook.com/Casa-Olarului-Les-Daniel
google.com/maps/place/Sura+Fotografului
Defileul Lapusului de pe Piatra Dacului
“Aici nime’ nu-i pa salar” –  satul cu 100 de case şi 15 cimitire!
“Roraima” de Maramu
Posted in 2022, Forests, Transylvania | Tagged , , | Leave a comment

MM+, Mocânița, sport touring


Ziua 1: Plecat târziu relax spre Figa Beclean prin Apahida, Mociu, Geaca, lacuri zona Țaga, am evitat drumurile naționale. Cu karting pit stop lângă Dej. Altă alternativa ar fi de la Sărmășel-Gară în sus prin Chiochiș sau Sânmihaiu de Câmpie și Lechința. În Beclean am vizitat plăcintăria, la Figa desigur băile, cazare în cort. Pe sport touring în top case spate au încăput cort (de 1.75kg), 2 saci de dormit și saltea gonflabilă, în laterale haine și mîncare ..
Ziua 2a: Figa, Salva-Vișeu prin Moisei, luat bilet la Mocănița, apoi spre Sighetu Marmației unde am intrat la Muzeul Satului, frumos, mare, mai frumos pentru mine decât orice oraș. Ușa besericii nu avea mai mult de 1.5m înălțime. Am oprit la Mănăstirea Petrova, ar fi de explorat în zona Parcul MM, Poienile de sub Munte, trasee pe jos. Apoi Pasul Gutâi de 2 ori dus întors și spre Dragomirești la culcare, total 300km. Mulțumesc lui Aurel Țiplea pentru ospitalitate. Nu știu cum calculează google timpul pentru rute eu știu că am mers mai repede decât este regulamentar și am stat în șea mai mult decât zice google maps.
Ziua 3a: Mocanița 6 ore, plus dimineata o ora de la Dragomirești. Apoi Bârsana, Ocna Șugatag, înainte de Cavnic la stânga spre Codrii Seculari Strâmbu-Băiuț. Doar vreo 7km vălurit dar nu spart, acceptabil pentru sport touring, după care asfalt bun pâna la Lăpuș. De la Lăpuș de cercetat spre Groșii Țibleșului, mai jos de Lâpuș spre Suciu de Jos/Sus ar trebui sa fie asfalt bun spre Mânăstirea Breaza, de unde e asfalt bun spre Dej-Beclean. De la Târgu Lăpuș asfalt super pâna la Glod prin Cheile Babei si Poiana Blenchii. Total aproape 700km în 3 zile, pe drumuri secundare cu viteze relativ mici, multe ore în șea. Drumuri bune în iunie 2022, după 30 de ani de ”Democrație”, în ciuda celor care au condus în mod sinistru România, în ciuda ”prostimii”, politicienii fiind oglinda boborului, a populației abrutizate de 40 de ani de comunism. Undeva niște lucruri au început să funcționeze în țara asta ”blestemată și binecuvântată” după toți acești ani tragici, în care țara a fost jefuită mai mult decât în sute de ani sub turci, tătari, habsburgi..

Documentarul Recorder l-am văzut cu inima strânsă înainte de a pleca la drum, am simțit palpitații la inimă, mai precis am simțit ca îmi crapă inima timp de 3 ore, am retrăit acum cu mai multă luciditate acei ani, pe care noi toți i-am trait cam în ceața, care acum îi înțeleg mai bine. Un lucru nu a fost spus în documentar, un lucru nu au înțeles realizatorii! Acei ani pierduți sub postcomunismul lui Iliescu FSN, nu s-a făcut privatizare dintr-un alt motiv mult mai sinistru decât ideologia acuzata de documentar. Poate unii au acționat motivați de ideologii cum descrie documentarul, dar realitatea era alta defapt. Fosta aristocrație roșie a rămas tot timpul la conducere, evident nu au vrut să se facă privatizarea pentru binele poporului. Au amânat totul cât mai mult posibil, cei care conduceau întreprinderile și economia de stat, colaborau cu, sau aveau firme câpușă, cu o mâna vindeau la prețuri de nimic produsele fabricilor care traiau din subvenții de stat si cu altă mână luau mite sau exportau la prețuri reale, fâcănd în acei ani ”capitalizare”. Prin acea câpușeală se forma capitalul propriu al celor care din nomenclaturiști și securiști deveneau capitaliști sălbatici. Cu mitele cu furturile respective acei golani ”deștepți”, ciocoi maneliști, au putut apoi să cumpere tot ce a mai ramas din averea statului, mai puțin mari afaceri gen bănci, resurse, Dacia, Petrom etc, date până la urmă la marile corporații globaliste. Nu înainte de a devaliza Bancorex și alte bănci prin credite ce nu au fost returnate și prin hiperinflație. Privatizarea pe față a fost întârziată pentru a se face adevarata privatizare pe ușa din dos, pentru a se naște ”capitalul autohton” prin jaful cel mai sinistru și mai cinic posibil.

La cîteva zeci de km, alimentare cu apă de 3 ori total 6000 litrii și o căruță de lemne.
Posted in 2022, Go, Transylvania | Tagged , , , , , , | Leave a comment

3 zile în Apuseni & 2 zile în Maramureș


Ziua 1 revoltă. Valea Someșului Rece și Valea Răcătăului. Ocolul Silvic Someșul Rece = măcel, ecocid apocaliptic. Versanți întregi tăiați la ras, Facebook mi-a cenzurat, sters postarea în care am zis că ar trebui puși la zid cei puși să păzească, gospodărească pădurea. Ironică cenzură în aceste vremuri cînd este ”cool” sa vezi peste tot cum niște pifani explodează în Ukraina. România nu va fi o Elveție / Norvegie, nu știu ce va mai rămâne pentru generația următoare. Valea Răcătău mai suportabilă și cred ca am pierdut acolo partea cea mai buna.
Asta a fost o tură în care am mers mai tot timpul cu rezervorul plin, am dus 2 sticle cu benzina am făcut plin din nou la benzinărie Măguri și la benzinărie Remeți lânga barajul Drăgan. Dar așa am putut măsura exact consumul DRZ, la mers domol am făcut 60km cu 2L, la urcare cu vit2(3) pe forestiere cam 50km cu 2L, autonomie peste 200km.
Am făcut în total vreo 460km. Drumul Generalului și o parte din Valea Răcătău cu altă ocazie.
Prima noapte cu cortul lângă Mănăstirea Crucea Iancului, urcarea de pe Valea Răcătău frumoasă.
Când mă duc să pun cortul în loc ferit îl văd pe stareț ca vine spre mine cu 3 hăndrălăi! Cu limba mea păcătoasă salut ”Sărumâna părinte, mai înainte am vorbit cu o maică mi-a zis că nu e problemă să pun cortul aici.” Autoritar îmi spune ca numa dânsul poate decide și repetă de vreo 3-4 ori ”Dacă vine cineva să intre la tine în curte îl intrebi ce vrea nu e așa?” Dupa logica mea de păgân nu era chiar așa că mă duceam dincolo de gardul sfintei Mănăstiri unde nu eram vizibil din curtea lor. Și când dânsul dă sa plece nu mă pot pot stăpâni și cu obrăznicie zic ”Da faina delegație ..” La care starețul ia foc: ”Nu e treaba ta, să te smerești daca vrei sa rămâi aici.” Noaptea furtună, fulgere/tunete, m-am cam ”smerit” dar micul cort de 1700 grame din pânză de parapantă s-a dovedit a fi chiar jmeker, a rezistat bine la ploaie. Dimineața intru sa îmi fac o cruce, starețul când sa plec mă cheama înapoi și mă invită să iau plăcintă dintr-o stivă amețitoare pe o farfurie ținută de o maică. ”Zic – astea sunt slăbiciunea mea.” Revin dupa 2minute și eu, întind către o alta maică pâinea mea cea mai bună multicereale, cărată în rucsac, cu un fir de cârnaț. Starețul zâmbind – ”Așa, asta e dragostea creștinească!!”

Ziua 2 super moto. Beliș-Dealu Botii-Smida-Ic Ponor asfalt nou, superb, epic. Apoi vreo 8km de rupt mașinile până la Padiș, am văzut acolo un van cu copii, curajos șoferul. De la Padiș asfalt bun frumos apoi Valea Crișul Pietros din nou super moto epic până la Pietroasa. De la Ferice aproape că am reușit sa trec prin pădure la Budureasa. Urcând fără GPS, încărcat cu rucsac greu si echipament camping, pe pante am ratat o intersecție în pădure, m-am trezit că în loc sa cobor la Budureasa am coborât pe o râpă înapoi în Ferice.
Am vrut să dorm pe la Mănăstire Stâna de Vale, dar faimoasa stațiune era scabroasa, iar tăiat mișelește în jur, scârbit am fugit de acolo. Seara cu telefonul descărcat, fără GPS am luat-o spre Lacul Leșu Valea Guga drum în amenajare, de rupt mașini deocamdata. Mai mult șantier decât pădure, un traseu care a fost cândva frumos, iar nu știu ce va mai rămâne în curând acolo. Totul pietros, abia jos în vale spre lac ceva locuri de pus cortul. M-am bagat printre ceva cabane, văd un cablu de curent mă conectez cu tupeu la el să încarc telefonul să văd pe GPS unde naiba am ajuns. După ce vorbesc la telefon cu Leo constat ca am aruncat rucsacul intr-o balegă. Ma duc la râu sa îl spăl și când să ies rucsacul greu mă dezechilibrează cad rușinos în apa, dau să ma ridic mai cad o data, încep să râd de mine. Mort de foame fără haine de schimb, toate ude, cu bocancii plini de apă, mă apuc de cort. Când depășesc criza îmi vine idea ”genială” să trag cablul de curent la cort. Dimineața la 7 cioc cioc – ”domnu mi-ati luat curentul”. Rușinat mă smeresc de 10 ori, omu tot repetă pe a lui, eu nevăzând lumină am crezut ca e cabana goala la fel ca mai toate in jur. Până sa se usuce hainele la soare, mai fac o baie în râu, de data asta fără haine pe mine.

Ziua 3 Lacul Drăgan. Coada Lacului super moto frumos, apoi drum forestier pe partea dreaptă a lacului. Credeam văzând poze (mai vechi) din satelit pe Google Maps ca voi găsi o zonă mai ferită, împădurită. Dar și aici se taie cu nerușinare, versanți întregi la ras. Pe drum public care ar trebui să fie si drum turistic, era semn – ”drum forestier interzis”. Culmea tupeului, spre capătul Văii Drăganului, mama lor de mitocani, au vandalizat semn turistic spre Cascada Moara Dracului și au pus o placă – ”traseu turistic închis datorită căderilor masive de copaci” !! Cad copacii într-adevăr sub drujbele îndrăciților. Scârbit o iau înapoi și pe partea stângă a lacului la cătunul Alun. Să îl caut pe Profesorul Sanislav cu muzeul lui – ”Costumul popular românesc, este un templu la purtător. Cu simboluri religioase care au o continuitate de peste 10.000 de ani.” Cabane de lux, semnal mobil ioc, nimeni pe acolo să îmi zica unde e muzeul să îmi pun cortul până sa vină profesorul a doua zi. Se anunța 90% ploaie a doua zi, așa că am luat-o spre Cluj, spre test Zero Motorcycle, nimerind la Bike Fest Gilău unde am stat 5minute.

pe Someșul Rece
de la Valea Someșul Rece spre Valea Răcătău
Mănăstirea Crucea Iancului
cazare de 1700 grame
am oprit la un izvor pe Crișul Pietros ..
Spre Pietroasa
Poienii de Sus
de la Felice spre Budureasa a început domol, după aia nu prea a mai fost loc de oprit, gaz pe pante ..
la uscat
drum forestier ”interzis turiștilor – pericol cad copacii” !
”traseu turistic închis datorită căderilor masive de copaci” !!
modul în care se asigură regenerarea …
catun de lux Alun
la băut ..
looseri la băut și panglicari la epatat
și ceva oameni faini ..

Clau Claus – Cum a reusit ea societatea asta sa ne indobitoceasca in halul in care:
Sa ne dorim 4 pereti atat de tare incat sa ne indatoram pe 40 de ani si sa muncim atat, pentru ca atunci cand vom fi batrani si senili si singuri, sa spunem ca avem casa noastra?
Intalnirile s-au transformat in interviuri. Zici ca fac angajari, numai ca nu intreaba direct: tu cu ce aduci valoare in aceasta relatie? Relatiile s-au transformat in parteneriate de afaceri. El are casa, tu o cumperi prin prima casa, am primit banul. Hai sa facem si-un copil si mai la urma: dar ce s-a intamplat? Ah, nu, nepotrivire de caracter, am impartit si am terminat. Oamenii traiesc realizari, nu mai traiesc relatii. Nu mai vor sa construiasca impreuna, toata lumea vrea barbati si femei de-a gata. Se numesc realizati daca au reusit sa ia credite si leasing-uri. Pai si copii? Mai la urma dupa ce le achita…
Daca inainte Gheorghe trebuia sa fie om bun, muncitor si responsabil, acum Gheorghe trebuie sa aiba CLS ul in garaj si una mai mica, pentru ea. Daca ea inainte trebuia sa stie sa aiba grija de Gheorghe , sa fie desteapta si mama buna, acu’ ea trebuie sa demonstreze lumii ca poate mai mult decat Gheorghe si daca Gheorghe nu sta drepti, ea nu se mai simte femeie si pa-pa Gheorghe draga. Si asa au aparut alea de mijloc, independentele intretinute si tot saracu’ Gheorghe a iesit in pierdere. Nu se mai cauta om cu om. Se cauta capital social cu capital social. Casatoria a devenit societate pe actiuni. Copiii nu se mai fac decat dupa 30, pentru ca femeia nu mai are timp de asa ceva, dar are timp sa ingroase buzunarele companiilor pentru care lucreaza. Iar daca se fac pana in 30, se fac ca avem bone filipineze si cand sunt intrebati la scoala ce le place sa manance, citeaza meniurile restaurantelor. Nu stiu daca va dati seama, dar copiii nu or sa mai ajunga sa isi cunoasca bunicii, daca ma-sa il face la 30 si ea la randul ei a fost facuta la 30… Dar ce ne trebuie bunici cand avem gadgeturi? 🙂 Nu?
Oamenii renunta mult prea usor unii la altii, stiind ca “fericirea” e la o distanta de scroll in news feed. Ei se refugiaza in silicoane, alimentate de like-uri mii si ele trantesc usa mult prea usor ca nu se mai simt fericite.
Reclamele TV si filmele promoveaza individualismul si independenta tuturor. De ce? Pentru ca suntem prea multi pe planeta si pentru ca oamenii singuri si nefericiti cumpara mai mult. Pentru ca oamenii singuri aduc profit mai mare. Ce iubire, ce caldura, ce mame, ce copii, ce mai la deal la vale? Divorturi, infidelitate, bani multi si xanax.
Se lovește puternic în ideea de familie de pe toate fronturile, ne dorim o tara ca afară unde avem părinte unu și părinte doi. De ce? Retoric vorbind pentru ca familia este biserica lui Dumnezeu iar neooccidentalismului nu-i place Dumnezeu. Societatea este robotizata de mirajul luxului. Cautam fericirea în lucruri materiale mărunte, muncim un an sa mergem intr un concediu într o zona exotica ca de asa e la moda. Uitam esența noastră, cine suntem de unde am venit și unde plecam și cu ce plecam la final din aceasta lume. Domane ajuta tuturor și Duminica binecuvântată.

Padiș

De la Fundătura prin Bobâlna mi-a plăcut așa de mult încât am vrut să vin și la întoarcere pe acolo în loc sa vin plictisitor pe drumul național Dej-Cluj. Asfalt bun 4*. Urcare macadam de câțiva km la monumentul Bobâlna. Văd acum ca este și o aşezare hallstattiană pe Dealul Bobâlna de la Igriţia. Panoramă frumoasă. Mi-au sărit în ochi câteva chestii care arată că sunt oameni gospodari pe acolo, uite ca îmi spune google povestea de mai jos.

Primarul din Corneşti, om gospodar şi antreprenor care a activat în mai multe domenii, şi-a dorit mereu că în urma lui să rămână ceva palpabil. În 2013, primarul a primit mailul unui evreu american de origine română, care îi spunea că ar avea informaţii că strămoşi de-ai lui ar fi îngropaţi în comună. Primarul a vorbit cu bătrânii din sat şi în zona indicată de aceştia a început să cureţe de copaci şi mărăcini. Încet, încet au început să iasă la iveală pietre „funerare”. Deşi se aştepta să găsească doar 7 locuri de veci, primarului i-a fost adus la cunoştinţă că pe deal au fost îngropate nu mai puţin de 21 de trupuri de evrei. La doar două zile după ce a aflat că i-au fost descoperiţi strămoşii, Menachem Abraham a ajuns în România. În semn de recunoştinţă pentru interesul pe care şi l-a dat primarul pentru problema sa, dar şi pentru că a vrut cumva să îşi lege numele de locul în care au trăit şi au murit înaintaşii săi, omul de afaceri care acum trăieşte în Boston a făcut o donaţie comunei. Şi a vrut ca banii să meargă acolo unde oamenii se întâlnesc şi petrec timp împreună. Cum chiar la birtul din sat nu era potrivit, următorul de pe listă a fost Căminul Cultural. 180.000 de dolari au costat Căminul Cultural şi pensiunea, împreună. Iar 50.000 de dolari au venit din sponsorizare. „Vorbesc în dolari pentru că aşa au venit primii bani, aşa am calculat în continuare. Restul de 130.000 i-am alocat din fonduri proprii. Doi ani şi ceva, aproape 3 am tot lucrat. Dar acum arată… Las’ că vedeţi voi”, spune cu mândrie Dorel Julean. Şi, într-adevăr, pensiunea arată splendid. Închirierea întregii pensiuni costă 290 de lei pe zi. Mai puţin de 100 de lei pe camera.

Altă supriză plăcută – drumul reabilitat Ciceu-Giurgești / Suciu de Sus și drum secundar până la Mănăstirea Breaza tot asfalt bun. De la Mănpstire prin padure și macadam m-am reîntors la drumul principal și așa am ajuns din nou la panorama de mai sus. Spre Groșii Tibleșului drum mai puțin bun, vroiam sa ajung spre Codrul secular Valea Prelucilor – Monument Unesco, am vazut ceva versanți tot așa decimați la ras, un alt ocol silvic care probabil ”gospodărește de zor”. Codrul acela – drum per pedes cu alta ocazie .. Și vârful Țibleș..

campingul meu – 47.829650,24.055181

Ziceam văzând ecocidul de pe Valea Someșul Rece că nu va fi la noi nici o Elveție și uite că totuși am ajuns la câteva zile să mă contrazic. Bârsana o fi comercială dar pe acolo începe Maramureșul turistic, cred ca am vazut mai multe pensiuni decât turiști, totuși o mulțime de porți maramureșene, case de lemn, drumuri bune. Bârsana ce să zic, de vâzut dar parcă nu am minerit, până la urma am nimerit mai bine pe ceva deal în apropiere unde am găsit ”camping”-ul potrivit pt mine. De pe acea șea vedere și spre sud și spre nord ..

A doua zi am ratat pasul Gutâi, am auzit ca e asfalt nou impecabil, am ratat bâile Ocna Șugatag că nu am știut, am făcut puțin macadam/poezie la Mănăstirea Văleni. Pe lângă Breb / Cresta Cocoșului m-a furat asfaltul 5* spre Casa Olarului Daniel Les în Baia-Sprie. Am improvizat deșelat fără gps spre Târgu-Lăpuș, apoi am nimerit pe 109F și Mănăstirea Dealul Mare. Până la Poiana Blenchii 5* pe 109F!! Multe motive să revin..
Seară la Dej m-am hotărât subit să o iau pe Valea Someșului. M-am pierdut spre Camping Băbdiu, din greșeală în greșeală m-am hotărât să o iau spre Panticeu. Cețuri epice dar din nou asfalt suprinzător de bun până după Pustuța! De acolo chinuit, înfrigurat, pe beznă greu spre Cluj, drum decopertat de îmi juca direcția ..
Era o vorbă ”râs cu plâns / balegă de mânz”. Varianta mea – agonie și extaz / pizda Babei. În Apuseni mă chinuiam să imi golesc mintea de revolte, în Maramureș în loc sa stau să profit de ”Elveția” m-am întors să mă tratez pe țambal, totul pe fond de supermoto.

MN Breaza
MN Văleni
MM Dealul Mare
MN Bârsana
Elveția RO
Daniel Les – Casa Olarului – Baia Sprie
Posted in 2022, Bike Travel, Forests, Mafia, Transylvania, Uncategorized | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

Arian Original Homeland


The earliest spoke-wheeled chariot remains were discovered at a Sintashta site dated to 2000 BC. Sintashta (2100-1800 BC) was succeeded by Andronovo (1800-900 BC). Both groups were genetically the same people and credited with inventing and spreading the chariot. The earliest spoke-wheeled chariot remains were discovered at a Sintashta site dated to 2000 BC. Sintashta (2100-1800 BC) was succeeded by Andronovo (1800-900 BC). Both groups were genetically the same people and credited with inventing and spreading the chariot. Morphological data suggests that the Sintashta culture might have emerged as a result of a mixture of steppe ancestry from the Poltavka culture and Catacomb culture, with ancestry from Neolithic forest hunter-gatherers.
The Sintashta economy came to revolve around copper metallurgy. Copper ores from nearby mines (such as Vorovskaya Yama) were taken to Sintashta settlements to be processed into copper and arsenical bronze. This occurred on an industrial scale: all the excavated buildings at the Sintashta sites of SintashtaArkaim and Ust’e contained the remains of smelting ovens and slag.[21] Much of Sintashta metal was destined for export to the cities of the Bactria–Margiana Archaeological Complex (BMAC) in Central Asia. The metal trade between Sintashta and the BMAC for the first time connected the steppe region to the ancient urban civilisations of the Near East: the empires and city-states of Iran and Mesopotamia provided an almost bottomless market for metals. These trade routes later became the vehicle through which horses, chariots and ultimately Indo-Iranian-speaking people entered the Near East from the steppe.[29][30]
The remains of fifty individuals from the fortified Sintastha settlement of Kamennyi Ambar was analyzed. This was the largest sample of ancient DNA ever sampled from a single site. The Y-DNA from thirty males was extracted. Eighteen carried R1a and various subclades of it (particularly subclades of R1a1a1), five carried subclades of R1b (particularly subclades of R1b1a1a), two carried Q1a and a subclade of it, one carried I2a1a1a, and four carried unspecified R1 clades. The authors of the study found the Sintashta people to be closely genetically related to the people of the Corded Ware culture, the Srubnaya culture, the Potapovka culture, and the Andronovo culture. These were found to harbor mixed ancestry from the Yamnaya culture and peoples of the Central European Middle Neolithic.[g][h] Sintashta people were deemed “genetically almost indistinguishable” from samples taken from the northwestern areas constituting the core of the Andronovo culture, which were “genetically largely homogeneous”. The genetic data suggested that the Sintashta culture was ultimately derived of a remigration of Central European peoples with steppe ancestry back into the steppe.[i] 

The Sintashta culture is regarded as the origin of the Indo-Iranian languages. The earliest known chariots have been found in Sintashta burials, and the culture is considered a strong candidate for the origin of the technology, which spread throughout the Old World and played an important role in ancient warfare. Sintashta settlements are also remarkable for the intensity of copper mining and bronze metallurgy carried out there, which is unusual for a steppe culture.
An aerial photo of the Sasanian circular city of Gōr, in Iran, and a reconstruction of the city as it may have appeared in its heyday. Gōr was the new capital city of Ardashir I (180-242 CE), the founder of the Sasanian Empire, and had a perfect circular plan of 1,950 m diameter.

Sintashta individuals and Corded Ware individuals both had a relatively higher ancestry proportion derived from the early farmers of Central Europe, and both differed markedly in such ancestry from the population of the Yamnaya Culture and most individuals of the Poltavka Culture that preceded Sintashta in the same geographic region. The people of the Sintashta culture are thought to have spoken Proto-Indo-Iranian, the ancestor of the Indo-Iranian language family. This identification is based primarily on similarities between sections of the Rig Veda, an Indian religious text which includes ancient Indo-Iranian hymns recorded in Vedic Sanskrit, with the funerary rituals of the Sintashta culture as revealed by archaeology. There is however linguistic evidence of a list of common Vocabulary between Finno-Ugric and Indo-Iranian Languages. While its origin as a creole of different tribes in the Ural region may make it inaccurate to ascribe the Sintashta culture exclusively to Indo-Iranian ethnicity, interpreting this culture as a blend of two cultures with two distinct languages is a reasonable hypothesis based on the evidence. From the Sintashta culture the Indo-Iranian languages migrated with the Indo-Iranians to Anatolia, India and Iran. From the 9th century BCE onward, Iranian languages also migrated westward with the Scythians back to the Pontic steppe where the Proto-Indo-Europeans came from.

The Sintashta economy came to revolve around copper metallurgy. Copper ores from nearby mines (such as Vorovskaya Yama) were taken to Sintashta settlements to be processed into copper and arsenical bronze. This occurred on an industrial scale: all the excavated buildings at the Sintashta sites of Sintashta, Arkaim and Ust’e contained the remains of smelting ovens and slag. Much of this metal was destined for export to the cities of the Bactria–Margiana Archaeological Complex (BMAC) in Central Asia. The metal trade between Sintashta and the BMAC for the first time connected the steppe region to the ancient urban civilisations of the Near East: the empires and city-states of Iran and Mesopotamia provided an almost bottomless market for metals. These trade routes later became the vehicle through which horses, chariots and ultimately Indo-Iranian-speaking people entered the Near East from the steppe.

Romania este practic in razboi de 200 de ani cu Rusia, din 1812 de cand ”pretenii” au ocupat jumate din Moldova istorica. De ce tot spun unii ca ar trebui sa stam linistiti sa nu deranjam ursu sa nu bagam bota prin gard? Pai gardul ala trece prin curtea noastra nu e mejdie!
Apropo de Crimea si ”dreptul istoric” al rusilor. Mii de ani Crimea a fost ”centru de greutate arian”, centru al unor culturi nascute ca o simbioza dintre Cucuteni I2 si culturile de stepa de la nordul MNegre R1A+R1b. Apoi a fost cultura greaca bizantina timp de cel putin 1000 de ani (sec.8 BC pana in sec 10-11). Apoi zona a fost controlata 500 de ani de tatarii veniti la 1238 si abia in 1783 au ajuns rusii in Crimea.
Slavii pretind ca sunt urmasi directi ai vechilor arieni? Pai asa si grecii arieni tot de pe acolo au plecat, din stepa nord pontica spre Grecia inainte de a fi greci. Si apoi au revenit dupa mii de ani ca ”greci”. La fel arienii ”celtici” tot de la nordul Marii Negre au pornit sa cucereasca jumatatea vestica a Europei. Exista arieni R1A si R1B, dar rusii si cultura slava nu pot monopoliza aceasta ascendenta, vechii arieni din nordul marii negre au tot atat legatura cu Cucutenii cat au cu celtii si cu slavii. Dupa ”drept istoric” de mii de ani ar putea veni grecii si celtii sa se pretinda stapani in Crimea, dupa drept ”istoric” 500 de ani ar putea tatarii sa ceara rusilor sa plece din Crimea in care au ajuns abia de 2-300 de ani. Si totul a pornit de la Vinca-Cucuteni.

The Chalcolithic or Copper Age is the transitional period between the Neolithic and the Bronze Age – to begin around the mid-5th millennium BC, and ends with the beginning of the Bronze Age proper, in the late 4th to 3rd millennium BC.
In the middle era 5000–3500 BCE, the Cucuteni–Trypillia culture spread over a wide area from Eastern Transylvania in the west to the Dnieper River in the east. 
My opinion is that Cucuteni started as a fusion between Vinca agricultural culture and Yamna horse/metal culture.
Haplogroup I2a

My opinion is that Cucuteni started as a fusion between Vinca agricultural culture and Yamna horse/metal culture. And as a fusion between Old Europe people and Kurgan people, the fusion pot mixing technologies and cultural qualities produced a more competitive population, which greatly increased in number because being more competitive, swarming to East Asia up to Tarim basin and to Western Europe up the Danube. At was a mix of technologies and DNA, agriculture / pottery and I2 from Old Europe with horses / chariots / metal production from Kurgan R1a & R1b. aleximreh.wordpress.com/2011/01/17/The-First-Great-Civilizations-of-Europe-Cucuteni-and-Vinca-50003000-b-c/
Burned House Horizon was a widespread and long-lasting tradition in what are now Southeastern Europe and Eastern Europe, lasting from as early as 6500 BCE (the beginning of the Neolithic in that region) to as late as 2000 BCE (the end of the Chalcolithic and the beginning of the Bronze Age). A notable representative of this tradition is the Cucuteni-Trypillian culture, which was centered on the burned-house horizon both geographically and temporally.

I2+R1a+R1b Contact Area – PIE Urheimat >> The roots of Cucuteni-Trypillian culture can be found in the Starčevo-Körös-Criș and Vinča cultures of the 6th to 5th millennia,[6] with additional influence from the Bug-Dniester culture (6500-5000 BC).[20] During the early period of its existence (in the 5th millennium BC), the Cucuteni-Trypillian culture was also influenced by the Linear Pottery culture from the north, and by the Boian-Giulesti culture from the south.[6] Through colonization and acculturation from these other cultures, the formative Pre-Cucuteni/Trypillia A culture was established. Over the course of the fifth millennium, the Cucuteni-Trypillian culture expanded from its‘homeland’ in the PrutSiret region along the eastern foothills of the Carpathian Mountains into the basins and plains of the Dnieper and Southern Bug rivers of central Ukraine.
1]Prut-Siret homeland > 2]4800-4000bc extend over Dniester-Bug basins > 3]4000-3500bc extend to Eastern Transylvania and to the Dnieper basin, 4]3500-3000bc extend to N Ukraine/Kiev and E to Don&Volga + transformation into a patriarchal structure + different forms of ritual burial were developed
>> Thus the last phase of the Cucuteni culture is already a

p_bulg5d

 mixture, the transformation into a patriarchal structure and the different forms of burial show the mixture between the farmers and the kurgan people. Over 1000years the farmers and the kurgan people traded, mixed, the last 500 year period there is a mixed population with a culture still dominated by the older ways, so there was not a violent and sudden end for the Cucuteni culture, there was a transformation that lasted many hundreds of years.
There was also a climate change – Beginning around 3200 BC the earth’s climate became colder and drier than it had ever been since the end of the last Ice age, resulting in the worst drought in the history of Europe since the beginning of agriculture.[27] The Cucuteni-Trypillian culture relied primarily on farming, which would have collapsed under these climatic conditions in a scenario similar to the Dust Bowl of the American Midwest in the 1930s.

hetron.com/Sintashta-culture Predecessors: Poltavka culture, Abashevo culture, Corded Ware culture.

Corded Ware origins (2900 BCE – 2350 BCE) are necessarily the in the region where the oldest Corded Ware vessels appeared, Lesser Poland, as well as the adjacent (traditionally considered Proto-Corded Ware regions) Volhynia, Podolia, and upper Dniester river basin.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Zidul Zmeilor – Zmiyevi Valy – Dragon Walls 


After the settlement of the different Indo-European tribes, part of them, i.e. the Indo-Iranian tribes, remained in the steppes of southern Ukraine and Crimea. Indo-Iranians, or Cimmerians, who lived in the territory of Ukraine became the first people in Eastern Europe to be mentioned in a written source, the “Iliad” by the Greek poet Homer. They had long swords and attacked settlements in modern central Ukraine. 

ancient-origins.net/news-history-archaeology/discovered-great-wall-siberia-dating-1st-millennium-bc Giant ramparts guarded Altai Mountains against attack from the north, says leading archaeologist Professor Andrey Borodovsky. The wall complex – now almost hidden to the naked eye – is believed to date from a long era that also saw such constructions as the Great Wall of China and Hadrian’s Wall. All the impressive defensive lines in Eurasia were built in the period from the beginning of the first millennium BC up to the opening half of the first millennium AD. This is the era of late Bronze Age and early Iron Age, including the Hunnish time on the eve of the Great Migration of Nations. In the same series of mammoth defensive structures is the Serpent’s Wall [an ancient system of earthen fortifications that stretch across Ukraine, from the town of Zmiiv in the east to Podolia in the west, the beginning of the erection of which dates back to the late Bronze Age.

globalsecurity.org/military/world/ukraine/serpent-walls In Ukraine on the general classification walls geographically divided into eleven groups:

  1. Lower Trojans wall – is located in the Bessarabia, stretching from the Gulf of villages to the city of Belgorod-Dniester.
  2. Upper wall Trojans – begins near the town of Bendery (Moldova) and extends to the river Prut continuous line, then turns sharply and connects the river with the Danube-Black Sea estuaries Yalpuh, Kotlabuh Sasyk.
  3. Trojan walls Dniester – a system located between the cities of Ternopil and Kamenetz-Podolsk. Have an intermittent character. They consist of two levels of the central chain and randomly scattered walls (some of them are even in Bukovina).
  4. Dragon walls Volyn – generalization title for a vast number of small-size and length of wall contained in the quadrangle Lviv, Lutsk, Rivne, Ternopil.
  5. Dragon walls skirts – the name of solid wall that extends from the mean flow of the river Bug to the central regions of the Cherkasy region and a small number of smaller walls in the same area.
  6. Dragon walls of Kyiv – Ukraine’s largest system of fortifications on the right bank, which consists of walls of different heights and lengths. It owns first place in Ukraine by total length.
  7. Dragon walls Pereiaslav – system of fortifications near the present city Perejaslav-Khmelnitsky Kiev region.
  8. Posullya dragon walls – the name of a wide wall that extends along the right bank of the river Sula from its mouth to the mean flow and its branches, reaching almost to the city of Sumy.
  9. Dragon walls Poltava – two intermittent wall located right on the banks of the river Vorskla and Horol.
  10. Dragon walls of Kharkiv – only two strong redoubts length of 20 and 25 kilometers near Kharkov.
  11. Crimean wall – system of fortifications between the Azov and Black Sea, the Kerch Peninsula. In the middle of the first millennium BC Herodotus wrote that the protection of the Scythians locals dug a wide ditch and rampart built by Tavriykih Meotiyskoho mountains to the sea. Val called the Cimmerian.

It is generally called the serpent mounds remains wall rivers Even, Red, Trubezh, Stugna and Ros. These walls today reach places fifteen feet (which they were in the old days) Height and several tens of kilometers in length. These walls are really the biggest in Ukraine and kept in good condition, but in other areas walls are called the dragon. In some areas worn walls Ukraine and other names that are characteristic only to specific areas – Large wall, Little, Brown, Ottoman, Polovtsian, trenches, Pereyma, Turkish dam. Paradoxically, sometimes the same wall at one site is called the dragon and the other side is called Trojans.

South of Kiev are the defense walls called Zmievy Valy (“The Snake / Serpent / Dragon Walls” – semantic closeness in Slavic cemented the connection of “snake” and “dragon” ). Although the time (or times) of their construction is much debated, the popular, i.e. folk name by which they are known dates from the era of Kievan Rus’.

Serpent’s Wall (Ukrainian: Змієві вали, romanizedZmiievi valy is an ancient system of earthen earthworks (valla) located in the middle Dnieper Ukraine (Naddniprianshchyna)[1] that stretch across primarily Kyiv OblastUkraine. They seem to be similar in purpose and character to Trajan’s Wall situated to the southwest in Bessarabia. The remaining ancient walls have a total length of 1,000 km and constitute less than 20% of the original wall system.[1] The ancient walls were built between the 2nd century BC and 7th century AD, according to carbon dating. There are three theories as to what peoples built the walls: either the Sarmatians against the Scythians, or the Goths of Oium against the Huns, or the Early East Slavs against the nomads of the southern steppes. In Slavic culture, the warlike nomads are often associated with the winged dragon, hence the name.

The Upper Trajan’s Wall is the modern name given to a fortification located in the central area of modern Moldavia. Some scholars consider it was built in the third/fourth century by the Germanic Greuthungi to defend their borders against the Huns.[1] It may also have been called Greuthungian Wall in later Roman accounts. Athanaric’s Wall, also called Lower Trajan’s Wall or Southern Trajan’s Wall, was a fortification line probably erected by Athanaric (the king of the Thervingi), between the banks of river Gerasius (modern Prut) and the Danube to the land of Taifali (modern Oltenia). Most probably, Athanaric’s Wall has reused the old Roman limes called Limes Transalutanus.[1]

The Cimmerians were a nomadic Indo-European people, who appeared about 1000 BC.[3] Originating in the Pontic-Caspian steppe, the Cimmerians subsequently migrated into Southwest Asia and into Central and Southeast Europe. While the Cimmerians (R1B) were often described by contemporaries as culturally Scythian, they may have differed ethnically from the Scythians (R1A) proper, who also displaced and replaced the Cimmerians.[4] The Cimmerians were most likely a nomadic Iranian people of the Eurasian Steppe.[6][9][10][5][11] Other suggestions for the ethnicity for the Cimmerians include the possibility of them being Thracian,[12] or Thracians with an Iranian ruling class, or a separate group closely related to Thracian peoples. The social structure of the Cimmerians, according to Herodotus, comprised two groups of roughly equal numbers: the Cimmerians proper, or “commoners”, and the “kings” or “royal race” – implying that the ruling classes and lower classes originally constituted two different peoples (or castes), who retained distinct identities as late as the end of the 2nd millennium BCE. Hence the “kings” may have originated as an element of an Iranian-speaking people (such as the Scythians), who had imposed their rule on a section of the people of the Catacomb culture,[15] i.e. the “commoners”. Hence the subsequent Cimmerian culture has been more strongly associated with the Srubnaya (19th-15th centuries BCE) and/or Belozerskaya (12th-10th centuries BCE) cultures.

Distribution of Thraco-Cimmerian finds.

The Scythians migrated from Central Asia to southern Russia in the 8th – 7th C. BCE. Like the ThraciansCelts, and Greeks, the Scythians were descendants of Indo-European-speaking steppe nomads from Central Eurasia, but unlike them, they belonged to an eastern group. They spoke an Indo-Iranian language. In the eighth century BCE, they started on their journey to the west, where they took over the areas that had once been inhabited by the Cimmerians. The term Thraco-Cimmerian (thrako-kimmerisch) was first introduced by Romanian archaeologist and historian Ion Nestor in the 1930s. It reflects a “migrationist” tendency in the archaeology of the first half of the 20th century to equate material archaeology with historical ethnicities. Nestor intended to suggest that there was a historical migration of Cimmerians into Eastern Europe from the area of the former Srubna culture, perhaps triggered by the Scythian expansion, at the beginning of the European Iron Age. This “migrationist” or “invasionist” theory, assuming that the development of the mature Hallstatt culture (Hallstatt C) was triggered by a Cimmerian invasion, was the scholarly mainstream until the 1980s. 1600 years BC East of Caspian sea was an area inhibited by Dahae-Scythian related people also descendants of *Srubnaya* culture, as Saka(tribus Sakae) from area North of Caspian and Scythians. They moved in waves into the area North of Black sea till 7th century BC temporarily submiting Cimmerians, who later were left only in Crimea, which got it name from them.
The Scythians arrived in Dacia in the sixth century BCE and settled among the Getae, while others moved on, across Romania, to the plains of Hungary. 

Unii spun ca cimerienii ar fi stapânit toate aceste pamânturi începând din veacul al XVI-lea înainte de Hristos, dar datarea este, se pare mult exagerata, fiind mai logic de localizat undeva între secolele XII-VIII î.Hr.


Cert este faptul ca în secolul VIII î.Hr. ei sunt alungati din stepa nord pontica si din celelalte tinuturi din jurul Marii Negre de un alt popor, cel al scitilor, aflati în plin apogeu. Sub presiunea scita, cimerienii îsi abandoneaza vechile tinuturi si pornesc în exod, ajungând în zone îndepartate ale Asiei.
Vor ataca mai întâi Asiria iar regele Sargon al II-lea va fi ucis de catre ei. În jurul anului 695 i.Hr. cimerienii cuceresc Frigia iar celebrul si bogatul rege Midas, se otraveste pentru a nu fi capturat.
Cimerienii ataca mai târziu regatul asirian Urartu si pe regele acestora Esarhaddon (Asshardaron), fiul lui Senacherib si nepot al defunctului Sargon II. Ajutat de sciti, Asshardaron îi învinge în batalia de la Hubushna, din anul 673 î.Hr.
Treptat, cimerienii se retrag si vor continua sa lupte împotriva regatelor din Asia Mica, cum este cazul Lidiei. Cu timpul, cimerienii (divizati si întinsi pe zone vaste) devin din ce în ce mai slabi. Sunt înfrânti de neamuri noi, mai puternice sau sunt asimilati de catre acestea. 
Nu dispar cu totul. In întreaga Europa exista neamuri (mai ales în Nord) care si-au descoperit (real sau nu) un filon cimeric. Merovingienii, stramosii regatului franc afirmau în secolele VII – VIII d.Hr. ca se trageau din tribul sicambrilor (sugambri), un grup de cimerieni veniti cu mii de ani în urma de la Gurile Dunarii, din Dobrogea noastra.

Posted in 2022, ethnogenesis, Getae,Getes,Geti, PIE | Tagged , , , , , , | Leave a comment

1900+ Privind istoria în ochi


The nine different ethnic groups of Bukovina region, (Austria-Hungary), 1902.
From top left: Hutsul, Hungarian, Rom (Romani or Gypsy), Lipovan, Jew, Pole, Schwab, Romanian, Rusyn
the source: History of the Imperial-Royal 41st Infantry Regiment, Volume 3 (see https://czernowitzbook.blogspot.com/2017/07/
O poză cât o mie de cuvinte: Țara Oașului Comuna Racșa, perioada interbelică. Bătrâni în biserică-Sfetnicii lui Decebal.
www.memoria.ro/multimedia/galerie_de_imagini/colectia_i_g_andron/7348/

RUSTICA – Asta este cea mai valoroasă imagine etnografică pe care am văzut-o în ultimii ani. De ce zic asta? Pentru că Lucia Apolzan zicea, în urma cercetărilor sale interbelice, că au dispărut demult ultimii bătrâni care mai purtau pletele în tipul ăsta străvechi de pieptănătură. Singura reprezentare grafică a acestui tip, de care eu ştiam, erau gravurile, picturile de secol XVIII cu Horea, Cloşca şi Crişan. Această fotografie a fost făcută în anul 1894, în satul Mărgău, Cluj, de către János Jankó. Eu am dat de ea datorită lui Claudiu Ilyes, cel care a descoperit-o în arhiva “Muzeului de Etnografie” din Budapesta, şi căruia îi mulțumesc şi pe această cale. Claudiu Ilyes este fondatorul monumentalei arhive “Satele din România“. Vă invit să-i urmăriți şi noul său proiect: Vatra Satelor din România. Evident, recunoştință deplină am pentru János Jankó, cel care a făcut această fotografie, precum şi pentru Néprajzi Múzeum , care a făcut-o accesibilă.

Rustica Ținutul Momârlanilor 1894, Fotografie din arhiva “Muzeului de Etnografie”
Rustica Pădureni din Muncelu Mic 1901, foto Imre Szabó, din arhiva “Muzeului de Etnografie” Budapesta.
Rustica Poienița Tomii, Ținutul Pădurenilor 1909, foto Tibold Schmidt, arhiva “Muzeului de Etnografie” Budapesta.
gypsy during WW2
facebook.com/VatraSatelor : Poienița Tomii, comuna Cerbăl, județul Hunedoara, 1894

contributors.ro/muntenii-misteriosi-din-carpatii-nordiciMons Lupi (Munţii Lupilor) şi Kaltberg (Muntele Îngheţat), aşa erau numiţi Carpaţii de nord pe hărţile veacului al XVI-lea, asta, poate, pentru a-i opri pe curioşi să se apropie de acest tărâm puţin cunoscut. Metoda a fost descoperită de romani care, acolo unde locurile erau rele sau necartografiate, le marcau pe hartă cu sintagme precum Hic sunt leones (aici sunt lei). Munţii din nord au fost arareori vizitaţi de străini până pe la absolutismul austriac, fiind populaţi şi străbătuţi mai mult de către muntenii localnici, singurii care ştiau trecătorile ascunse ale Pădurii Negre (numele purtat în evul mediu şi de Carpaţii Păduroşi, adică acea pădure sălbatică care a început să fie defrişată abia în cel de-al XVIII-lea veac). Civilizaţia montană prezintă similitudini frapante de-a lungul Carpaţilor în ceea ce priveşte etnografia, folclorul sau economia rurală şi are comună o parte a vocabularului, păstrat atât în arhaisme dialectale cât şi în toponimia montană. Peste tot, simbolurile cioplite pe obiectele de lemn sunt la fel ca în Maramureş. Practic, dacă exceptăm aspectul exterior al caselor din bârne de lemn, interiorul locuinţelor este de multe ori identic până la amănunt în toate regiunile amintite. Numai urmărirea markerilor genetici şi studiile comparate aprofundate ar putea lămuri dacă „triburile” slavofone şi cele latinofone din Carpaţii de nord au aparţinut iniţial unui singur grup etnic. Şi de ar fi aşa, ar mai trebui elucidat, tot cu ajutorul paleogeneticii, dacă nu cumva românii din nord sunt diferiţi de cei din sudul României de azi. Puţinele studii genetice efectuate până în prezent au demonstrat deja că există diferenţe între românii din Constanţa şi cei din Ploieşti, că boikii au origini mai vechi decât restul muntenilor şi că lemkii au origini comune cu locuitorii insulei Krk de pe Marea Adriatică din Croaţia!

Posted in 2022, Romania | Tagged , , , , | Leave a comment

Control Total


Le vom păstra durata de viaţă scurtă şi minţile lor slabe în timp ce ne prefacem că facem contrariul. Vom folosi cunoştinţele noastre despre ştiinţă şi tehnologie în moduri subtile, astfel încât ei să nu vadă niciodată ce se întâmplă. Vom folosi metale moi, acceleratoare de îmbătrânire şi sedative în alimente şi apă, de asemenea, în aer. Vor fi acoperiţi de otrăvuri oriunde se vor întoarce.

Vom promite că vom găsi un leac din multele noastre fonduri, şi le vom da mai multă otravă. Otrăvurile chimice vor fi absorbite prin pielea idioţilor care cred că anumite produse de igienă şi înfrumuseţare prezentate de marii actori şi cântăreţi, le vor aduce tinereţea veşnică pe chip şi trup, şi prin gurile lor însetate şi înfometate, le vom distruge minţile şi sistemele organelor interne de reproducere. Din toate acestea, copiii lor se vor naște ca morți, cu handicap, și noi vom ascunde de la ei aceste informatii.

Otrăvurile vor fi ascunse în tot ceea ce-i înconjoară, în ceea ce beau, mănâncă, respiră şi poartă. Trebuie să fim ingenioşi în a distribui otrăvurile. O să-i învăţăm că otrăvurile sunt bune – cu imagini amuzante şi tonuri muzicale la Tv. Cei pe care-i caută vor fi de ajutor. Îi vom înrola pentru a ne împinge otrăvurile.

Vor vedea că produsele noastre sunt folosite în film şi se vor obişnui cu ele şi nu vor şti niciodată adevăratul lor efect. Când vor naşte, vom injecta otrăvuri în sângele copiilor lor şi îi vom convinge că-i ajutăm! Vom începe mai devreme, când minţile lor vor fi tinere, vom ţinti în copiii lor cu ceea ce copiii iubesc cel mai mult, lucruri dulci. Când li se vor descompune dinţii, îi vom umple cu metale care le vor ucide mintea şi le va fura viitorul. Atunci când capacitatea lor de a învăța le va fi afectată, am creat medicamente care îi vor face mai bolnavi şi le vor provoca alte boli, pentru care vom crea şi mai multe medicamente. Îi vom face docili şi slabi în faţa noastră, prin puterea noastră. Ei vor creste deprimați şi obezi, şi când vor veni la noi pentru ajutor, le vom da mai multă otravă.

Le vom concentra atenția asupra banilor şi bunurilor materiale, astfel încât ei să nu se conecteze niciodată cu sinele lor interior. Minţile lor ne vor aparţine, iar ei vor face cum spunem noi. Dacă vor refuza, vom găsi modalităţi de a pune în aplicare tehnologia care alterează mintea în vieţile lor.

Vom folosi frica, aceasta va fi arma noastră. Vom stabili guvernele lor şi vom stabili opunere în interiorul lor. Vom deţine ambele părţi. Ne vom ascunde mereu obiectivul, dar ne vom continua planul. Ei vor face munca pentru noi, iar noi vom prospera din truda lor. Familiile noastre nu se vor amesteca niciodată cu ale lor. O să-i facem să se omoare între ei când ni se vor împotrivi.

O să-i ţinem separaţi de unitate prin dogmă şi religie. Vom controla toate aspectele vieţii lor şi le vom spune ce să gândească și cum. Îi vom ghida cu amabilitate şi îi vom lăsa să creadă că se ghidează singuri.

Vom instiga la ură. să se urască între ei, prin fracţiunile noastre. Când o lumină va străluci printre ei, o vom stinge prin batjocură sau moarte, ceea ce ne convine cel mai mult. Îi vom face să-şi sfâșie inimile reciproc şi să-şi omoare propriii copii. Vom realiza acest lucru, folosind ura ca aliat al nostru, furia ca prietenul nostru. Ura îi va orbi în totalitate şi nu vor vedea niciodată că în conflictele lor, noi vom fi conducătorii lor. Vor fi ocupaţi să se omoare unul pe celălalt. Se vor scălda în propriul sânge şi îşi vor ucide vecinii, atâta timp cât vom vedea că ni se impotrivesc. Vom beneficia foarte mult de acest lucru, căci ei nu ne vor vedea, căci ei nu ne pot vedea. Vom continua să prosperăm de la războaiele lor şi de moartea lor. Vom repeta acest lucru până când obiectivul nostru final va fi realizat.

Vom continua să-i facem să trăiască în frică şi furie, le vom da imagini şi sunete. Vom folosi toate instrumentele pe care le avem pentru a realiza acest lucru. Uneltele vor fi furnizate de munca lor. O să-i facem să se urască pe ei înșiși şi pe vecinii lor. Vom ascunde întotdeauna adevărul divin de la ei, că suntem cu toţii unul. Asta nu trebuie să știe niciodată! Le vom prelua pământurile, resursele şi bogăția pentru a ne exercita controlul asupra lor. Îi vom păcăli să accepte legi care le vor fura mica libertate pe care o vor avea. Vom stabili un sistem de bani care îi va închide pentru totdeauna, ținând-i pe ei şi pe copiii lor în datorii.

Îi vom acuza de crime şi vom prezenta o poveste diferită lumii, pentru că noi vom deține toată mass-media. Vom folosi mass-media pentru a controla fluxul de informații şi sentimentele lor în favoarea noastră. Când se vor ridica împotriva noastră, îi vom zdrobi ca pe nişte insecte, pentru că ei sunt mai puțin de atât. Ei vor fi neajutorați pentru că nu vor avea arme. Îi vom recruta pe unii dintre ei pentru a ne face planurile, le vom promite viaţa veşnică. Recruţii vor fi numiţi “iniţiaţi” şi vor fi indoctrinati să creadă ritualuri false de trecere către tărâmuri mai înalte. Membrii acestor grupuri vor crede că sunt una cu noi, dar nu vor ști niciodată adevărul.

Ei nu trebuie să afle niciodată acest adevăr pentru că se vor întoarce împotriva noastră. Pentru munca lor vor fi răsplătiți cu lucruri pământești și cu titluri mari, dar niciodată nu ni se vor alătura, niciodată nu vor primi lumina. Nu vor ajunge niciodată în tărâmurile superioare, uciderea lor va împiedica trecerea spre tărâmul iluminării. Asta n-o să afle niciodată. Adevărul va fi ascuns în fața lor, atât de aproape! Oh, da, atât de mare va fi iluzia libertății, încât ei nu vor ști niciodată că sunt sclavii noștri.

Posted in 2022 | Tagged , , , , , , , , | Leave a comment

JUS VALAHICUM


Extrase din articolul dulciu.wordpress.com/jus-valahicum : Prin conceptul JUS VALAHICUM înţelegem sistemul de drept român prestatal, respectiv întregul sistem de cutume, datini şi tradiţii juridice, cu riturile juridice corespunzătoare, păstrate şi transmise din generaţie în generaţie, din timpuri imemoriale.(1) Pe teritoriul românesc, acest sistem este cunoscut sub numele de “obiceiul pământului”, “legea pământului” sau “legea străbună”.(2) In afara graniţelor româneşti, acest concept este cunoscut şi sub alte diverse denumiri: LEGEA VALAHA, JUS VALAHICUM (3) Având un cert suport mitologic, acest sistem de cutume, datini şi tradiţii juridice a fost considerat de către românii din afara ţării drept “lege sfântă”. Dincolo de hotarele ţării, “legea pământului” este denumită exclusiv “jus valahicum” şi era aplicabilă doar membrilor comunităţilor valahe din enclavele locuite masiv de populaţia românească. De aceea, se poate afirma, fără a greşi, că JUS VALAHICUM a contribuit la menţinerea fiinţei naţionale româneşti.

Prin LEGEA STRĂBUNĂ (Legea Ţării) se înţelege un sistem juridic comunitar sătesc, în care sunt incluse rânduielile juridice moştenite din generaţie în generaţie. Acest sistem conţine totalitatea relaţiilor sociale legate de proprietate, în general, dar mai ales de proprietatea funciară, în special, precum şi raporturile de muncă în sânul colectivităţii. Cutuma juridică nu a putut fi ignorată nici de către legiuitorul român modern şi, acolo unde a fost posibil, cutuma a fost inclusă în textele de drept. Deşi dreptul consuetudinar pare vetust, anacronic, conservator , legile noastre (Codul Civil, Codul de Procedură Civilă etc.) fac trimitere la tradiţii şi cutume locale. (4) Există ţări dezvoltate din punct de vedere al sistemului de drept, în care cutumele juridice sunt la mare preţ: de exemplu sistemul de drept anglo-saxon.

In plan abstract, JUS VALAHICUM configurează concepţia filosofică a poporului român privind ideea de drept şi dreptate socială. In ceea ce priveşte proprietatea funciară, datinile prescriu comportamentul omului faţă de pământ, menţinând nemodificate acele atitudini pozitive ale sătenilor faţă de ogoare, plaiuri, păşuni, păduri, drumuri de acces etc. In sfera relaţiilor de muncă, LEGEA TARII prescrie norme privind desfăşurarea activităţii agrare, pastorale, forestiere sau raporturile de ierarhie prin muncă. Printre alte tradiţii transmise în cadrul conceptului amintit, întâlnim o serie de prescripţii, fără corespondent, am putea spune, în alte legislaţii, sau chiar în legislaţia noastră modernă: legea ospitalităţii, legea omeniei, legea purităţii relaţiilor de familie etc.

CIUGA este descrisă ca fiind “ o bârnă mare de brad sau chiar un brad ori stejar, pe care îl curăţau de crengi. În partea superioară a prăjinii era o traversă de brad, dispusă orizontal, formând cu prăjina o cruce; crucea era înglobată intr-un cerc.
În partea de mijloc a prăjinii si dedesubtul cercului se aşeza o altă traversă mai mică, dispusă orizontal. Prăjina, traversele si cercul erau peste tot învelite, cu mare meşteşug, cu un odgon de fân sau paie cărora, în momentul pericolului, li se da foc.
Când inamicul venea din afară, se aprindeau cele doua traverse, cercul si prăjina. Când era vre-o revoltă internă (răzmeriţe, atacuri de hoţi) se aprindea întâi cercul şi apoi crucea.”(4)
Mai exista şi Ciuga MICĂ. Aceasta era formată dintr-o prăjină înaltă, la fel ca CIUGA MARE, cu deosebire că, în partea de sus, în dreapta, avea un cerc.
Imediat, locuitorii se adunau în cete şi se îndreptau, pe drumul cel mai scurt, către locul de adunare al oştii, fixat de către Domn, denumit , după cum se pomeneşte în cronici, “ Tabăra cea Mare” (5)Analizat în plan mitologic, ritualul aprinderii CIUGII, în situaţii de ameninţare pentru viaţa comunităţii, este de fapt transimbolizarea mitului focului sacru, este un rug prin care se invocă ajutorul, pentru salvarea fiinţei colective. De menţionat faptul că, toate popoarele neolatine, ca şi strămoşii lor latini, nu pronunţau niciodată IGNIS, pentru că numele era tabu, sfânt, ci numai FOCUS, adică vatră.(6)In concepţia strămoşilor noştri, incendierea CIUGII indica iminenţa unui pericol împotriva VETREI STRĂMOŞEŞTI.

La baza piramidei sociale se afla grupul nedefinit al locuitorilor (“natul”) satului. La un palier superior se aflau tinerii (feciorii), organizaţi în “cete”, după criteriul afinităţilor spirituale. (2) Existenţa acestor cete se leagă fie de unele sărbători calendaristice solstiţiale sau echinocţiale (colindatul) , fie de rituri profesionale: agrare (Cununa), păstoreşti (Roata de foc), fie semimilitare (Arcaşii, Junii, Şoimii Carpaţilor). Organizate după reguli păstrate din timpuri imemoriale, aceste forme de iniţiere se remarcă prin disciplina imprimată membrilor săi. Cel care conducea “ceata” era un fecior de excepţie, propus şi acceptat de tinerii din grupul său şi ascultat cu sfinţenie. El se numea “vătaf”, “şef”, “jude”, “cneaz”, “primaş” sau “crai”. Cu trecerea timpului, ritualurile acestor confrerii (“cete”) s-au desacralizat, şi-au pierdut din caracterul iniţiatic primar.
Pe un plan intermediar se situa “ceata oamenilor vrednicişi întreaga structură culmina cu “ceata bătrânilor”, constituită într-un “sfat al înţelepţilor”, având competenţe extinse. Aceştia vegheau la perpetuarea vechilor datini, la păstrarea nealterată a ritualurilor ancestrale, la respectarea “legii pământului”. De obicei, judecata desfăşurată în faţa “sfatului bătrânilor”, începea în zorii zilei şi se termina la asfinţit. Sentinţele erau fără drept de apel, lor trebuind să li se supună toţi locuitorii. Nevrednicii, călcătorii tradiţiilor, erau judecaţi , după comportamentul fiecăruia, îşi primeau pedepsele meritate, “după legea bătrână şi dreptate”. Aceste pedepse aveau un rol corectiv, un efect etic şi moral salutar, mergând de la formele cele mai uşoare (dojana), până la cele mai severe (cum ar fi alungarea din sat), sau foarte grele (pedepse fizice , chiar pedeapsa capitală).

Judecata în “vatra satului” are o încărcătură mitică esenţială: Vatra este un loc consacrat. Locul considerat sacru poate fi situat în jurul unui copac, care conferă acestui spaţiu un aer de solemnitate. Copacul conferă vetrei satului o personalitate mitică cu rădăcini în trecutul imemorial.(5)In acest context, “Frăţia românilor cu pădurea nu este o simplă metaforă poetică, ci o formă de existenţă, de civilizaţie şi cultură.” (6) Devastarea pădurilor, exploatarea lor fără nici un fel de raţiune, poluarea, distrugerea naturii , sunt fapte străine acestui spirit , iar cei care procedează altfel sunt, putem spune, ”străini”, la propriu şi la figurat, pentru că atentează nu numai împotriva universului fizic, ci chiar împotriva substanţei spirituale a poporului nostru.

REFLECŢII ISTORIOGRAFICE ASUPRA IZVOARELOR DREPTULUI VECHI ROMÂNESC
Lect.univ.dr. Constanţiu Dinulescu
Obştea românească a fost influenţată, „atât în terminologie, cât şi în unele aspecte de
conţinut de forma de organizare socială din Bizanţ”. Cele două instituţii ale obştei bizantine din
secolele VII- VIII, de pildă, protimisis-ul şi solidaritatea fiscală sunt identice cu cele ale obştei
româneşti libere, atât în conţinut, cât şi îm terminologie, realitate care presupune, fără îndoială,
o influenţă acelei bizantine asupra obştei nord- dunărene, consecinţă a raporturilor strânse şi
permanente în discursul secolelor VII- XI, între cele două comunităţi. Justinian a avut concursul
unor reputaţi jurişti, între care Trebonian, deţine locul de frunte. Codex Justinianus, a reunit într-un cod toate legile imperiale în vigoare, de la împăratul Hadrian (117-138) încoace, eliminând elementele care nu mai corespondeau cerinţelor timpului. Cea de-a doua lucrare majora, publicată in 533, sub numele de Pandekte sau Digeste, codifica lucrările de interpretare a legilor (juris prudenţa) a juriştilor romani din secolele II-III, materialul fiind cuprins într-un sistem logic. Un alt valoros demers ştiinţific a fost Institutiones, care era, de fapt, un manual elementar dedrept, pus la îndemâna studenţilor din Codex
Justinianus şi Digeste, fiind împărţit în patru cărţi. În sfârşit, legile promulgate între anii 535-
565 au purtat numele de Novellae, adică legi noi, în număr de 154 şi redactate, în majoritate în
limba greacă.
În forma sa cea mai arhaică, o „ţară”, ce cuprindea câteva zeci de „sate”, avea câteva trăsături definitorii: caracterul ei agrar, relaţia strânsă dintre teritoriul ei şi comunitatea umană, şi comunitatea de drept a locuitorilor „ţării, normele de drept fiind definite în documentele medievale”, obiceiul şi legea
ţării noastre”, iar în textele latine jus valuchicum. Între secolele IV- IX, ”ţările” aveau o structură socială în care societăţile ţărăneşti erau conduse de”oameni buni şi bătrâni”, care luau decizii în toate problemele comunităţii. Legea ţării, alcătuită în epoca ”satului fără stat” (Nicolae Iorga), a devenit legea tradiţională românească, ”obiceiul bun şi bătrân”, aplicabil din ”bătrâni” de către ”bătrâni şi oameni buni”. În chip firesc, ea a fost preluată ca sistem normativ, de domeniile feudale sau a fost recunoscută ca drept al românilor, „ jus valachorum”. Istoricul Aurelian Sacerdoţeanu conceptualizează toată evoluţia politică din secolele VIXIII, în sintagma ”de la sat la stat”14. Autorul subliniază că „cele trei ţări române, Transilvania, Ţara Românească şi Moldova nu au apărut deodată. Formarea lor este rezultatul unui proces istoric. Pornind de la sat, se ajunge la confederaţii de sate în judeţe, ducate şi comitate care prin extinderea lor la început şi prin confederare, în cele din urmă ajung la ţări. Se disting următoarele etape în evoluţia politică a românilor: sat (obşte sătească) – uniuni de obşti săteşti – confederaţii de uniuni de obşti săteşti (ţări, ocoale, cobâle) – cnezatul şi voievodatul, ducatul – statul feudal centralizat. Vechiul drept românesc este considerat de autorii tratatului Istoria dreptului românesc, vol. I, p.172 a fi totuna cu jus valachicum (jus valachorum sau jus walachorum), adică dreptul românesc (valah) sau dreptul românilor (valahilor).

Posted in 2022, Etnogeneza Rumânilor, Vlachs | Tagged , , , , , | Leave a comment

res divina


12 apostoli și 100 de sfinți

Comunismul stalinist adus în România de tancurile sovietice a distrus vechile elite, tradițiile, România post 1989 a fost condusă de vechea ciocoime roșie convertită în noii capitaliști sălbatici, în simbioză cu noua clasă politică manelisto-globalistă. Aceste hiene au știut să se uneasca pentru jaf, în timp ce idealiștii au rămas să se certe pe idealuri.

O reconstrucție pentru binele public se poate face doar printr-o nouă clasă politică care sa facă reforme structurale antimonopoliste, prin noi elite în administrație și educație. Orice partid pornit pe baze morale, se va pierde perverti, dacă nu va ajunge să facă reforme structurale, orice demers idealist este sortit eșecului final dacă nu va duce la divizarea, redistribuirea puterii pe care au acum marile conglomerate globaliste – care monopolizează marile afaceri, în simbioză cu o clasă politică de prădători – care subordonează afacerile medii. În acest mediu monopolist care duce spre un nou totalitarism, afacerile mici și medii sunt sufocate de marea birocrație, masa mare de oameni este dusă la pauperizare și control total. Mussolini a definit fascismul ca simbioza dintre marile afaceri și marea birocrație.

Un demers pozitiv care vrea să facă reforme structurale, trebuie sa ajungă la guvernare să formeze o majoritate parlamentară pentru a produce legislație distributistă. O astfel de majoritate parlamentară nu se poate face de către un singur partid, e nevoie de o aliantă de partide. Un partid Aur functionează pe principiul fsn, uniți salvăm, poate aduce la un loc forțe eterogene care pot avea mulți susținători, dar mulți înseamnă și infiltrați care vor lucra în mod profesionist pentru deturnare, înseamnă și mulți oportuniști, înseamnă o mulțime de oameni care inevitabil nu pot fi suficient de educați profesional & politic, care nu pot avea un nivel necesar pe plan cultural și moral.

De aceea un partid de tip ”aur” are nevoie si de un partid de tip ”argint”, glonțul de argint care să se înfigă în inima balaurului. Un astfel de partid trebuie sa aibă un numar mic de membrii, (cât mai mic posibil), extrem de bine selectați, acceptați în partid dupa perioade de probă de minim 6-12 luni, aleși pe bază de educație, profesionalism, caracter și interese, legături, condiționări personale. Un partid de elite, de viitori funcționari publici, care să poată ocupa posturi în administrație, ministere, parlament, prefecturi, primării.

Un partid ”argint” poate fi puternic în măsura în care are un numar cât mai mare de susținători civici neînregimentați ierarhic, care sunt organizați distributist în rețele, în jurul a căt mai mulți influencers – lideri/vectori de imagine, care pot duce un ”război hibrid” în social media pentru a contrabalansa mass media controlată, dirijată de globaliști.

Un astfel de partid nu poate fi pornit doar de un singur om, alături de un ”mesia” e nevoie de ”12 apostoli și 100 de sfinți”. Un ”mesia” poate găsi ”12 apostoli”, care pot găsi ”100 de sfinți”, toți împreună conducând ”în sobornicitate”.

Constructia unei noi clase politice evident are nevoie de mulți ani. 2024 este un an electoral care vine odata la 20 de ani, cu alegeri prezidențiale, parlamentare și locale. Pentru o pregătire minima, în 2022 se poate realiza o structură de bază, dacă nu se pornește acum această echipă, structură organizată, selecție acum, mai târziu va fi prea târziu, se vor pierde garantat alegerile. In 2023 trebuie deja să existe viitori candidați principali care să creeze un orizont de așteptare. In 2024 ar trebui sa existe liste de candidați locali în majoritatea localitaților importante și în cât mai multe comune. Plus persoane capabile să conducă ministere, instituții de stat și administrații locale. Toate aceste persoane selectate pentru a realiza un proiect de țară, pe baza unui pachet de legi care să facă reforme structurale reale, antimonopoliste.

15 ianuarie 2022

Res divinae, singular res divina – Latin for “divine matters”. Roman law was divided into the res divina and res publica, the divine and public or political spheres, the latter phrase being the origin of the English word “republic.” Res divina also means, as a technical term, ritual sacrifice. In the Roman system of beliefreligio was the acknowledgement of superiors. Res divina is an example of ancient Roman religious terminology that was taken over and redefined for Christian purposes. In Augustinian usage, res divina is a “divine reality” as represented by a sacrum signum (“sacred sign”) such as a sacrament.

Collegivm Avgvrvm : ”Who can ignore that this city was founded only after taking the auspices? That everything in war and in peace, at home and abroad, was done only after taking the auspices?”) Livy The ceremony and function of the Augur is central to any major undertaking in Res Romana – public or private.
2. Augurs are elected for life, and retain a sacred character.
3. When a vacancy in the Collegium Augurum occurs, the candidate shall be nominated by two of the elder members of the college, the electors shall be sworn, and the new member shall then solemnly inaugurated.
4. An elder Augur always votes before a younger, even if the latter fills one of the higher offices of the state.
5. The head of the college shall be called the Magister Collegii.
6. No one shall be elected to the office of Augur, who is known to be an enemy to any member of the college.

Acum vreo 20 de ani, un antropolog rus a clasificat oamenii in 3 categorii:
1. Pradatorii, cam 10% din populatie. Aici intra interlopii, politicienii, afaceristii, in general cei care fac rau ca sa le fie lor bine.
2. Rumegatoarele, 80%. Fiinte de obicei inofensive, dominate de naivitate si orgolii. Sunt victime permanente ale Pradatorilor, dar intrigile acestora le impiedica sa-si uneasca fortele, care i-ar strivi usor pe agresori.
3. Ciudatii, 10%. Indivizi inteligenti, care stiu ce nu e in regula si au solutiile necesare. Pradatorii ii vaneaza fara crutare, iar Rumegatoarele ii detesta fiindca le creeaza complexe de inferioritate.
Fiecare isi da seama imediat in ce categorie se incadreaza, dar putini o recunosc, motiv pentru care Pradatorii n-au dificultati in a domina turma.
Pradatorii se vor uni intotdeuna usor pentru jaf in timp ce idealistii se vor certa pentru idealuri.
Covide et Impera ..

Un om forte poate genera modificari structurale?
În Republica Romană, la vreme de război se numea un dictator, un magistrat căruia i se încredințau puteri extraordinare. Vechea denumire era magister populi. Acesta beneficia de drepturi nelimitate, imperium fără a fi silit să dea socoteală și fără coleg de funcție, pentru o perioadă maximă de 6 luni. Puterea corupe, puterea absoluta corupe in mod absolut, Cezar ca dictator a fost defacto primul împărat cu puteri absolute, urmașul lui Nero, a numit calul sau preferat în functia de senator.
Sa presupunem de dragul analizei ca am avut bravi presedinti cu intentii bune. Emil Constantinescu a avut in spate o majoritate comfortabila ca sa se planga la sfarsitul mandatului ca nu a avut niciodata puterea reala. Basescu a fost destul de abil sa controleze mare parte din servicii, din puterea reala, insa nu a reusit sa reduca numarul de parlamentari. 72,32% dintre români s-au exprimat în favoarea trecerii la un parlament unicameral. Klaus Iohannis a parut ca are putere dar a esuat lamentabil ajungand penibil in sondaje dupa ce a readus la putere PSD-ul, fiind ales initial tocmai pentru a stârpi ciuma roșie. Putin este fatada unei oligarhii atotputernice care poate modifica Constitutia dar evident in Rusia nu e nici o democratie, e o mafiocratie.
George Simion urca in sondaje dar ii este frica sa convoace un Congres pentru ca ar putea fi deturnat Aur-ul usor dupa manualele de ”specialiate” care au dus si la puciul moral anti Nicusor Dan. USR a fost pornit prea tarziu, filialele organizate in graba, cu oameni prost selectati. Franciza Cluj de exemplu a fost data pe mana a doua persoane – un fost M10 la centru si un progresist cu simpatii in zona crepusculara de extrema stanga. Ca atare mare parte din filiale au devenit progresiste, usor de manipulat de ciolosisti, in final Ghinea, Barna&co au pus USR pe tava lui Ciolos. Intre timp naivii progresisti au fost inlaturati, au ramas doar echipele de desant. La Cluj fuziunea intre Plus si USR a decurs usor, Plus a avut grija sa vina cu mai multi delegati in asa fel incat la votul de fuziune sa fie majoritari. un partid pornit initial ca grass root de centru a fost parcat in zona progresista fara sa propuna vreodata adevarate reforme structurale, USR nu a fost in stare niciodata sa gandeasca decat cosmetizari, tratand unele simptome, partid asa zis anticoruptie fara sa atace sub nici o forma cauzele coruptiei. Dupa ce a avut un potential de peste 30-35% usr minus se va lupta sa ramana peste 10%.
Dupa aceleasi manuale candva o Organizatie a Romanilor din Timoc a votat in mod democratic ca limba oficiala a organizatiei sa fie limba sârbă. Sub pulpana cleptocratiei provenite din fostele servicii, au fost deturnate sistematic toate partidele post 89. Au pretins cu tupeu maxim ca reprezinta rand pe rand toate ideologiile posibile doar pentru a face in realitate un singur lucru – jaf sistematic. Vechile relatii au fost transformate in putere politica apoi economica, in primii 15-20 de ani toata politica reala s-a redus la privatizarea pe usa din dos a avutiei nationale. Apoi cand nu a mai ramas nimic de ”privatizat” cleptocratia manelista a inceput sa vanda restul de resurse la globalisti, amanetand viitorul tarii pe 100 de ani. In 30 de ani de ”democratie” mai multa avutie s-a scurs din Romania decat in sute de ani de jug turcesc si habsburgic.

Posted in Uncategorized | Leave a comment