Un nou we in Toscana de Transilvania. Vineri seara ma uitam pe harta oare unde sa ma duc, nehotarat. Tarziu ma hotaresc, apoi filme, sambata dimineata sculat tarziu, parchez in zona Șard spre dupa amiaza, plec tarziu pe traseu improvizat. Șard e rădăcina mea, acolo s-a nascut mama, acolo voi ajunge si eu la final. Cam de pe acolo incepe un amestec de paduri si fânațe cu coame domoale dar complicate, cu paduri de stejari, natura are acolo un farmec rar, comparabil cu podișul Hârtibaciului și cu ceea ce vedem in atâtea filme despre Toscana. Mai spre sud padurea Baciului, padurea Mera, padurea Corușu fac trecerea de la dealurile fara de paduri, rase, din jurul Clujului. Uneori ma gadesc ce minunății de paduri or fi fost demult si in zona Clujului, a mai ramas Fagetul, in rest tabla rasa, totul macelarit de lacomia oamenilor. O padure de stejari are mai mult farmec decat o padure de fagi si e mai calda decat padurile de brazi ale Apusenilor.
Idea a fost sa fac o legatura pe Via Gheo, între Valea Seacă și pădurile Șardului, pentru a avea plecare la Via Gheo din Cluj, din pădurea Baciului, cu continuare de la Padurea Sardului / Topa Mică spre Manastiri – Cristorel, Voivodeni, Strâmba, Bâlan. Pe axa Napoca – Porolissum, romanii nu treceau peste Topa Mica ci Vale Șardului spre Sutoru prin Cubleșu, la fel cum nu treceau prin Feleac ci prin Aiton.
Sâmbătă legatura dintre Sardu si Mera, m-am dus pe sus prin platou si padure, varianta gheo, pana am avut vedere coborare directa spre Mera si am revenit pe drum de coastă varianta ușoară soft. La urcare am nimerit iar in tufe care marginesc pasuni, nici padure nici pasune ci doar desiș care trebuie ocolit, de fiecare data cand ma bag in asa ceva imi pare rau si promit sa nu mai intru in astfel de desisuri, prin care se poate trece doar foarte greu. Mergand cam pe burta, am si pierdut un baț care era in rucsac, m-am reintors sa-l caut, desi stiam exact momentul cand s-a agatat, nu am mai gasit locul, cam in astfel de locuri presupun ca se trag mistreti sa doarma stiind ca nu are cine sa ii deranjeze. Apoi am gasit drumul de oi pana sus pe platou, care trecea prin desisuri, l-am folosit a doua zi cand am revenit de la Corusu.
Din Cluj/Baciu am mai incercut in anii trecuti de cateva ori sa ajung la Sumurducu, si de cateva ori m-am incurcat de am ajuns in Mera. Mai jos pe Google Maps punctele albastre sunt poze facute pe parcursul ultimilor ani, se vede drum de coama destul de drept de la Baciu pe langa Popesti si undeva prin dreptul Corusiului tot ”pierdeam busola” cand vroiam sa trec spre Sumurducu, se intretaie acolo niste coame complicate care m-au pacalit de cateva ori. Sau era de obicei sfarsit de zi de trebuia sa o iau inapoi. Nu demult am lasat masina in Corusu si am cautat trecerea spre Sanpaul. Cand am mers cu moto enduro nu am avut timp de orientare dând bice calului. Acum am facut legaturile, si varianta Mera si a doua zi varianta Corusu.
Duminica am nimerit glont trcerea spre Corusu pe care nu am nimerit-o sambata. De la Stana Sard am urcat prin stanga pe platou, apoi prin padure si am coborat spre pasunea Mera centrata pe pârâul Mera, am urcat din nou pe coama apoi prin padure pana am ajuns la vedere/coborâre directa spre Corusu. La intoarcere tot pe coama varianta finala cea mai buna. Comuna Mera este cea mai privilegiata, are la N ”bazinul hidrografic Mera” – pășune mare, marginita la E,N si V de paduri, la E de Mera fiind si padurea mare a Baciului. Inainte de coborarea spre Corusu am intalnit 2 ATV-uri din Mera, venisera dupa ciuperci, m-am mirat cand au zis ca e tot padurea lor a celor din Mera, o padure care mie imi parea mai aproape de Corusu, Sumurducu, Nadasel, Sard chiar, dar it makes sense, din moment ce ei exploatau zona ”bazin hidrografic Mera” era firesc sa le fie mai la indemana lor si padurea de la N-ul acestei zone. Platoul Ganos in mod firesc ar tine de stâna Șard. Dar am inteles ca nu prea mai merge nimeni pe acolo cu oile, era in mijlocul ei un turn de vanatoare vechi putred din bârne. Si la taiat paduri parca cei din Corusu sunt cei mai ”îndraciți”.
Pentru mine zona dintre Valea Seaca si Padurea Sard per total e mai frumoasa decat zona Faget de la Sudul Clujului. Mai neumblata, cu padurile Baciu, Popesti, Corusu, Mera, Sumurducu.
Cu ”roz” / roșu deschis se vede drumul care merge din S de la Mera spre Sâliștea Nouă si Corușu, sau spre Sumurducu. Unde acest drum se intersecteaza cu traseul meu de coama / Oak Highway – cu roșu intens, acolo e un platou frumos. Care are vedere spre Apuseni pe SV, spre Corusu si Salistea Noua pe E si spre Sumurducu si Sânpaul pe NV. Acolo pana si porcii mistreti si-au facut spa – vreo 2 balti am vazut, ar fi loc de cort de dormit pentru Via Gheo. Poate odata voi apuca sa fac Via Gheo multe zile la rand, doar dormit cort.
Recunosc, nu sunt creștin bun, din moment ce beserica mea este în pădure. Nu sunt nici civilizat, trăiesc ca un țăran în cartier rezidențial, fără covoare și perdele. Sunt și cam sărac că nu îmi permit să plătesc doctori, fac tratamente homeopate prin mers. Nu sunt nici ”ecologist” adevărat puritan, nici spiritual evoluat, din moment ce de multe ori în padure ascult jazz în loc să ascult liniștea. Și mai sunt și leneș din moment ce seara de we stau până târziu să vad Heads in the Clouds în Sardinia, în loc sa plec în trecking dis de dimineață..
Alex Imreh 