St/Sveti Vlaho – Vlachs in the history of Croatia – the dalmatian / Ragusan language

Saint Blaise (St. Vlaho), identified by medieval Slavs with the pagan god Veles, is the patron saint of the city of Dubrovnik and formerly the protector of the independent Republic of Ragusa.

Saint Blaise's Church, Dubrovnik - September 2017.jpg
The Sveti Blaza church from Dubrovnik is one of the main sights of the city. It was built in 1715 by the Venetian architect Marino Gropelli (1662-1728) on the foundations of the badly damaged Romanesque medieval church.

Saint Blaise or Saint Blaise has been the patron saint of Dubrovnik since 972, when the Republic of Dubrovnik became the property of his relic. To this day, only two relics have survived, an arm and a head preserved in the cathedral.
Saint Blaise made a strong impression on the hearts of the people of Dubrovnik when he saved them from the attack of the Venetians. At that time (10th century) he appeared to a parish priest in Dubrovnik and revealed to him that a friendly visit by the Venetians was only a pretext with which they wanted to gain the territory of Dubrovnik. Thus, St. Blaise also became a symbol of freedom for the people of Dubrovnik, and as such we meet him even on the Dubrovnik flag. In Dubrovnik, his statues adorn all the entrance doors, all the towers and also the city walls. The most beautiful statue of St. Blaise is a gilded statue from the 15th century in the church of St. Blaise . On this statue, Blaž holds Dubrovnik from the times before the earthquake.
The feast of St. Blaise is on February 3 and the whole of Dubrovnik celebrates this day. A very special ritual was introduced with a procession in which the relics of St. Blaise are carried.

Statue of Saint Vlaho over Pile Gate - the entrance of Dubrovnik Old Town -  License, download or print for £6.20 | Photos | Picfair

Blessed, bishop and martyr, St.Vlaho lived 300 years after Christ. He was first a doctor and then a bishop in Armenia. When Emperor Licinius began to persecute Christians, Blaise was also arrested. On the way to the judge, Blaž was asked by a mother to heal her son, who had a fishbone stuck and had almost suffocated. Blaž prayed over the young man, blessed him and returned the healed to his mother. That is why Christians recommend themselves to St. Blaise for all diseases of the neck; Blaise’s blessing of the throat is well known.
The name Blaž comes from the adaptation of the Latin version of the name (Blasius), and the Dubrovnik name Vlaho is derived from the Greek word Vlasios. Survivors (after the attack of the Avars and Slavs ), and frightened inhabitants at the beginning of the 6th century by the earthquake-stricken famous city of Epidaurus , fled to the desolate cliff of Laus , Raus , Rausium , Rhagusium , to continue living and working there.
In 610 . Pope Boniface IV turned the pagan Pantheon in Rome , which until then worshiped 14 pagan gods, into a Christian temple dedicated to the Mother of God and fourteen Christian martyrs, helpers in distress, who died during the reigns of the emperors Decius and Diocletian and among them was St. Blasius – Sv. Vlaho and so began to spread his worship in the west and in Dubrovnik.

Bandijera Sv. Vlaho – the main flag of the Republic of Dubrovnik

Worship of the patron saint of St. Vlaho remained unchanged during the turbulent times of Dubrovnik’s history. He united the people of Dubrovnik, nobles and serfs, citizens and merchants, to think the same and strive for the same, to keep this small independent state free and perform such great deeds in every branch of human skills. Everyone and everything was subordinated to higher goals and no one was allowed to indebt the Republic too much, to be honored too much. Throughout the duration of the Republic, St. Vlaho was the supreme leader, coins with his image were minted, ships sailed under his flag, his statues watched over the walls, his pictures were seen from all angles and prevented many misdeeds and crimes.

Vlachs in the history of Croatia: In the Middle Ages the term Vlach was primarily an exonym that referred to Romance-speaking pastoralist communities in the mountains. Due to their specific lifestyle,[2] the term acquired a social-professional (shepherds) connotation. In the 13th and 14th centuries the shepherds of the Balkans were called Vlachs (Vlasi). While the Slavic communities managed to form national identities founding regional provinces and kingdoms, Romance-speaking Vlachs didn’t manage to form a national identity and were prone to assimilation.[9] However, even if they were prone to national, linguistical and cultural assimilation with the Slavs, they did contribute to their respective communities. 
The Vlachs mentioned in medieval documents up until the 16th century, before the Ottoman invasion and migrations, were the progeny of romanized Illyrians and Thraco-Romans. Some Romance-speaking groups were autochthonous in Croatia and assimilated with Slavs, some were assimilated but preserved their identity and name, while some other groups migrated from Herzegovina to Dalmatia in very late 14th century.[16]

The regions of Lika (which mostly involved the Croatian Military Frontier) and Dalmatia were the border area between HabsburgOttoman and Venetian empires, a place of mass migrations and mixing of communities.[11] Raymond D’Aguilers and William of Tyre during the passage of the Crusaders in the 11th century pointed at the difference between the people who live in hilly hinterland, speak Slavic and deal with grooming of the cattle, from those in the coast who still speak Latin language, probably extinct Dalmatian language, and have different customs.[7] In documents from Lika (1433), Cetina (1436), and Zrmanja (1486–87), a century after their first mention in Croatian historical documents, the Vlachs had distinct names and surnames, differed from the Croats. The Vlachs were called as “Vlasi na Hrvateh”,[19] “good Vlachs” (dobri Vlasi), “good men from katuns” (dobri muži katunari), or “royal Vlachs” (Olahi domini nostri regis, Wolachi banatus regni Croatie).
Despite this cross-pollination of language some groups of Vlachs may have remained distinct from the Slavs; historical sources from the 14th-15th century differ Slavs and Vlachs in the area of Kotor, Dubrovnik, Bosnia and Croatia (Slavi et VlachyVlachy et BosgnianiSerbi et Vlachi).[18] In 1345, in Cetina Croati et Olachy are differed, while in a 1436 document, Catholic Vlachs of the county of Cetina (around the town of Sinj) were represented as distinct from both the Croats and the Serbs inhabiting the county.[21] In 1450, in the area of Šibenik were differed Morlachi ac Hervati.[18] In a book by Ragusan historian Ludovik Crijević (1459-1527), Writings on the Present Age, Vlachs (Valachos) were distinguished from other people, and were mentioned as “nomadic Illyrians who in the common language are called Vlachs” and there is also the mention of the present-day surname Kožul/lj in “Cossuli, a kind of Illyrian people considered Romans”.[22] During the Orthodox migration to Žumberak in 1538, general commander Nikola Jurišić mentioned the Vlachs who “in our parts are called as Old Romans” separate from the Serbs and Rascians.[23]

During the 14th century, Vlach settlements existed throughout much of today’s Croatia,[24] but centres of population were focused around the Velebit and Dinara mountains and along the Krka and Cetina rivers.[24] The Vlachs were divided into common Vlachs from Cetina and royal Vlachs from Lika.[25] The Vlach population lived on the territory of noble families; of Nelipić (Cetina–Knin), Šubić (Pokrčje), Gusić (Pozrmanje), and Frankopan (Lika).[26] Between 1400 and 1600 many Vlach families had settled Istria and island of Krk.[27] The Frankopans settled Vlachs on the island of Krk (Dubašnica, Poljica) in the 15th century, and later around Učka.[28] The Venetian colonization of Istria started not later than the early 1520s,[27] and there were several cases when they returned to Dalmatia.[29] They and other Vlachs in northern Istria were called Ćići. The mountain Ćićarija consequently got named after its inhabitants.

Drawing of a Ćić, an Istrian Vlach from 1891.

The Vlach people distinctively lived a nomadic life as shepherds and as traveling merchants on trading routes.[30] They lived in villages, and hamlets called katun (ro. cătun), smaller village-like places in the mountains and lower areas where they dwelled during the transhumant period. The 1436 document (Vlach law) confirmed in Klis by ban Ivan Frankopan beside clear ethnic diversity in the Cetina county showed that there were two social groups of Vlachs, those with villages who pay tax, and those without villages who are nomads and thus obligated to serve in the army as horsemen.[31] According to Stjepan Pavičić (1931), the Romance Vlachs or Morlachs of the Dinara and Velebit lost their Romance language by the 14th or 15th century, or were at least bilingual at that time.[32] The so-called Istro-Romanians, called by themselves Rumeri or Vlasi,[33][34] continued to speak their language on the island of Krk (extinct in the 20th century; recorded Pater Noster) and villages around the Čepić lake in Istria,[32] while other communities in the mountains (Ćićarija) above the lake preserved the Shtokavian-Chakavian dialect with Ikavian accent from the southern Velebit and area of Zadar.[35][36] The documents about Vlachs from Cetina county indicate Chakavian dialect with Ikavian accent.[37] The evidence of their Romance language are toponyms throughout the Dinaric Alps, and many anthroponyms (surnames) with specific Romance roots, and Romanian ending suffixes.[38][39][40] The “Vlach” or “Romanian” traditional system of counting sheep in pairs do (two), pato (four), šasto (six), šopći (eight), zeći (ten) has been preserved in Velebit, BukovicaDalmatian Zagora, and Ćićarija until today.[37][41][42]

Morlach region in the 17th century.

The data on Lika and Krbava in 1712–14 censuses (studied by Croatian historian Marko Šarić) divided pre-modern ethnic groups (etnije) into Orthodox Vlachs listed in the census as Schismatics (Schismatische Wallachen, Walachi, Wolochi), Catholic Vlachs (Bunjevci), Carniolans (Kranjci), Croats and Turks (Catholicizated former Muslims), based on Zagreb bishop Martin Brajković’s earlier groupings.[55][56][57] The statistical categories were minimal to socio-religious and military and economic aspects of the population,[58] but as it includes a list of 713 surnames it is an important source for onomastics, to comprehend the ethnic identity of the population.[59] The majority of nobility in Lika consisted of Catholic Croats, while the vast majority of population were Vlachs (Orthodox).[60] By confessional affiliation the Orthodox (Vlachs) numbered 71% of the total population in Lika and Krbava while Catholics overall 29%.[61] According to ethnic structure by dual model, 87% of Lika-Krbava population belonged to the Vlachs of social and cultural history.[8] According to ethnic structure by model of five nations Orthodox Vlachs numbered 71%, Bunjevci (Catholic Vlachs) 16%, Carniolans 6%, Croats 4% and Turks (Muslims converted to Catholicism) 2%.[62] The future studies have found that at the beginning of the 20th century only 60–64% of the surnames were preserved, with mostly Carniolian surnames vanished.[63] Despite the fact that Velebit Vlachs (Morlacs) were mostly Croats and Catholics, among them exist real Romanians, we see this from their surnames such as “Bučul, Čutul, Prendivoj, Hamet, Kapo, Sebikoč, Cako, Delebrajde, Čepulado.” [68] Pope Gregory IX in letter from 14 November 1234 for king Béla IV of Hungary noted that the “Vlachs, although by name are considered Christians… have rituals which are hostile to the Christian name”. Pope Gregory XI in letter from 1372 for Franciscans in Bosnia ordered to convert Vlachs who live in tents and pastures (Wlachorum… quorum nonnulli in pascuis et tentoriis habitant), also relating to the activity of the Bosnian Church (also see Stećaks). Orthodoxy was also more akin to them rather than feudal Roman Catholicism which dogma did not allow to embrace as many pagan beliefs like in Orthodox Church.[69]

Example of Vlach/Morlach medieval tombstone

Reference to the existence of Vlachs or Romance-speaking people in Medieval Croatia dates from the early Middle Age; One of the first mention of Vlachs is the 1071 charter by the Croatian King Krešimir IV about the Rab diocese, when on the island of Pag the village Wlasici (today village Vlašići) was mentioned,[70][38][71] but is considered a forgery from the late 12th and early 13th century.[72] In the Libellus Policorion, church cartular dated in the mid 14th century that includes transcriptions of older collected documents about estates of now extinct Benedictine Abbey of St John the Evangelist in Biograd and Saints Cosmas and Damian on the island of Pašman, is mentioned one Kutun (Katun) district.[73] Vlachs can be traced by personal names and peculiarly by ending suffix “-ul” in Dalmatian cities documents since the 10th century.[70][38][74] The sudden appearance of the Vlachian name in the historical documents is due to the official introduction of specific rights in the notary books for taxation and trade only from 1307.[75]
The first collective reference of Vlachs, or Morlachs in some Latin and mostly Venetian and Italian documents, dates from the early 1320s (almost 900 years after Slavic migration); in 1321, a local priest from Dobrinj on the island of Krk granted land to the church (“to the lands of Kneže, which are called Vlachian”),[76] while in 1322 they and people of Poljica were allied to Ban of Croatia, Mladen Šubić, who fought against Croatian pretenders at the Battle of Bliska in the hinterland of Trogir.[77][78] In 1344 are mentioned Morolacorum in lands around Knin and Krbava, within the conflict of counts from Kurjaković and Nelipić families, and that they can shelter their livestock on islands of Rab, Hvar, and Brač.[79] In 1345 are mentioned in the charter by king Louis I of Hungary to Nelipićs, to whom was confiscated Knin in exchange for Sinj and other forst in Cetina county with all “with their inhabitants, Croats and Vlachs”.[2]
In 1352, in the agreement in which Zadar sold salt to the Republic of Venice, in which Zadar retained part of the salt that Morlachi and others exported by land.[80][81] In the 1357 charter of Šibenik was imposed a provision that Vlachs mustn’t use without authority the city lands for pasture.[82] In 1362, the Morlachorum, unauthorized, settled on lands of Trogir but were allowed to use it for pasture for a few months.[83]
In 1383, Vlachs around Šibenik, which partially belonged to the Queen Elizabeth and noble Ivan III Nelipić, were causing problems, and citizens wrote to the Queen asking for help. The Queen warned the Ban of Croatia, Emerik, and ordered him to send Vlachs away from the city lands and take fines from them, from which a part to be given to the citizens.[84] In 1387, when nobles from the family Budislavić from Krbava confirmed with a charter the privileges of the citizens of city Pag, was determined that Vlachs musn’t use the city lands for pasture.[85] In the Statute of Senj dating to 1388, the Frankopans mentioned Morowlachi and defined the amount of time they had for pasture around river Gacka when they descended from the mountains.[86]
Some scholars consider that to the alleged Vlachian migration in the 14th century to the Dalmatian Zagora preceded black death which enabled permanent Vlachian colonization and pasture of animals on desolated land.[87] This migration would be followed with the sudden appearance of stećak tombstones in the Cetina county, showing the cultural specificity of the newly arrived communities. The particular appearance of the stećaks indicate separate socio-cultural identity, to whom afterlife was important, as well socio-professional prosperity for such valuable burials.[87]
In the 1376 and 1454 documents by Republic of Dubrovnik about trade with Bosnian lands are distinguished Vlachi et Bosgnani.[88] In Bosnian documents are first mentioned in c. 1234 by ban Matej Ninoslav, and from 1361 up to 1417 were mentioned royal Vlachs of Bosnian bans and kings.[89][90] On 13 April 1411, Bosnian Duke Sandalj Hranić sold the Croatian town Ostrovica, which was a gift from King Ladislaus of Naples to the Republic of Venice. A year later on 10 April 1412, the Murlachos (probably in service of King Sigismund) captured the Ostrovica Fortress from Venice.[91] In August 1417, Venetian authorities were concerned with the “Morlachs and other Slavs” from the hinterland, that were a threat to security in Šibenik.[92]
In 1405 and 1421, morolakis seu olakonibus and wolachos sugari lived on the lands of Ostrovica Lička, today near Gospić in Lika.[93] During the 15th century, the Vlach population in Croatia expanded so significantly that they were sometimes mentioned as a distinct entity along the Croatians. In 1412 King Sigismund bestowed the Sinj county and Travnik fortress to Ivan III Nelipić, and mentioned that Croats and Vlachs were at his disposal (cum universis Croatis et Vlahis).[24][94] In the so-called Pašman Breviary (1431) were distinguished Croats and Vlachs enslaved by the Turks.[94] On 6 August 1432, the Ragusians reported to King Sigismund that the Turks had invaded into the Croatian lands, and captured many Croats and Vlachs.[95] In 1432, on the order of King Sigismund, Morlachs were required for military service and to gather at the Ban’s camp where they were joined by the “whole of the Croatian Kingdom and co-existing forces of the Vlachs”.[96] In 1433 was released document which defined relation between “good Vlachs” and Church of St. Ivan on the Hill in Lika, mentioning Vlach judicial court, and that “not one Vlach among us brother Croat Vlachs will carry out any evil on the said property”.[94]

Morlachian man and woman from Spalato, Théodore Valerio, 1864.

The sale of Dalmatia on 7 April 1433 by King Sigismund to the Republic of Venice earned him the enmity of Ivan Frankopan. With death of last Nelipić in 1435,[97] Frankopan convinced the Vlachs to side with him by promising them the resurrection of old “Vlach Laws” (previously given by Nelipić’s). Law for parish of Cetina given by Ivan Frankopan on 18 March 1436 distinguishes Vlachs from Croats and Serbs and determines that the Vlachs have their own knez. These laws dated from the middle of the 14th century and included many personal rights for the Vlachs.[98] According to the “Vlach Laws”, Vlachs that chose to follow Frankopan received various privileges, such as serving under Vlach commanders instead of Croatian ones, crimes committed in the town of Sinj would be judged by a Vlach magistrate rather than a Croatian one,[94] the Croatian prince of Cetina would not be permitted to appoint a voivode (prince) over them [99] and Croats were restricted to having only one Vlach as their shepherd. Encouraged by these promises, the Vlachs attacked nearby littoral towns under Venetian control, but in 1436 on behalf of king Sigismund, Ban of Croatia Matko Talovac waged war against Ivan Frankopan who didn’t manage to survive.[97][100]
As they previously supported Frankopan, Vlachs from Cetina now were persecuted, resulting on 2 July 1436 informing the Vlachs of a peace treaty between Talovac and Venice that had been signed that forbade further attacks on Venetian towns, but it wasn’t always respected.[97][100] The persecution was also in part due to the new conflict between Talovac and herzog Stjepan Vukčić Kosača who at the time had capital in Imotski. Kosača managed to conquer in 1440 Omiš and Poljica, but lost them to Venice in 1444. From this time are dated stećaks from Bisko. In 1444 conflicts between Talovac and Vlachs again re-emerge, with estates of Vlachs Mikul Dudanović, Radoj Gerdanić and their siblings being given to the widow of Šimun Keglević. This resulted with the migration of Morlachs from the Talovac estates in Cetina to Poljica under Venice control in 1446.[101]

The Vlachs of Lika were ruled by Croatian princes and bishops, while Vlachs who lived along the Cetina river were more autonomous and were governed by Vlach princes, dukes and judges. They also paid more favorable taxes and were free from paying for pasture for their cattle. However, they were not completely free citizens and faced restrictions such as prohibitions on becoming court witnesses, jurors and officers. Their rights were contained in the “Vlach Paper” from 1476, which itself is an extension of the “Vlach Laws” from 1436. Both of these were written in Cyrillic and kept in the Franciscan monastery in Trsat.[102] Also, during this period, large numbers of Vlachs were traded or used as gifts between Croatian nobles, and local churches.[103]
In the summer of 1448 during warfare around Šibenik city’s authority complained in Venice about Morlachs and Croats who subordinate with Ban of Croatia.[104] In 1463, in the župa of Vrlika were mentioned Vlachs from the de genere Thwlich (Tulić), gifted by the King Matthias Corvinus to the local Croatian nobel Ivan Čubretić.[105] In 1481, by the king some Vlachs were settled in Lika.[106] In 1486-87 were mentioned at the Zrmanja river region, around the Kegalj-grad, because of land disputes with nobles Keglević.[107] In the late 1480s are mentioned in Dubašica and Poljica on island Krk, “corvati et morlacchi“.[108] In 1504 document from Krk mentions “…every Christian, nobleman and peasant, Vlach or Croat”.[108] In the 1504 document about war tributes, besides from Vrlika, were also mentioned Vlachs from Knin (Tinninienses), Obrovac (Obrowacz) and Nutjak.[109]
Another group or Vlachian term besides Morlachs was Ćići (ger. Tschitsche). In the early 15th century was mentioned as a surname in Istria, while in 1463 by priest Fraščić as a group who under Ivan Frankopan plunder Istrian territory beneath mountain Učka.[110] In 1499, the Carinthian parish priest Jakob Urnest mentioned a territory Czyschnlandt between Croatian and Bosnian kingdoms, which some consider to be the Cetina river region in southern Croatia.[111] In penal records of Trieste from the year 1500 contain an inscription of an accused who, when asked of his home country, replied Ciccio da Segna (Senj), while another man declared himself as Ciccio da S. Michele di Leme (Lim valley in Istria).[112][113] In 1523 and 1527, in the estate of Lupoglav were settled Tschizen aus Krabatten.[114] In 1528, Tschitschen were mentioned in regard of possible settling in Modruš and other lands as a resistance against Martolosi.[115] In 1530, they were prohibited to purchase grain in Novo Mesto and Metlika in Lower Carniola.[116] In 1539, royal commissioner Erasmo von Thurn submitted a request by Ćići to King Ferdinand if they could be given some deserted land on karst and Istria.[116] Also, previously in 1530 general commander Nikola Jurišić mentioned Vlachs who were commonly called Ćići (Valachi, quos vulgo Zytschn vocant),[110] while Slovenian diplomat Benedikt Kuripešič in his travel through Bosnia mentioned his use of Zitzen and Zigen as exonym, along Vlach and Martolosi, for the Serbs and Orthodox immigrants in Bosnia which came from Smederevo and Greek Belgrade (Smedraw and griechisch Weussenburg).[110][117][118] In October 1538, captain of Bihać Erazmo Thurn wrote to King Ferdinand I that Ćići from Istria (die issterreichischen Zittschen), who were around Ottoman occupied Obrovac, moved to king’s land with many men and 40,000 cattles.[119]

Vlach migrations to the Austrian Empire from the Ottoman Empire, and vice versa, were generally caused by the loss of financial status or privileges of Vlach laws,[23] rather than from any form of ethnic or religious persecution.[120] Usually the migrations were caused or performed in periods after turbulent events, like Battle of Mohács (1526), the conquest of Dalmatia (1522), Lika and Krbava (1527-28), and subsequent battles.[121]

Bogumil Hrabak emphasized that not all cattle breeders and shepherds in the Balkans were called Vlachs, an example being the Arbanasi.[161] According to Zef Mirdita, there’s a clear distinction between the Serb ethnic community and the Vlachs as seen in Serbian medieval documents mentioning “Vlachs” separately from “Serbs”, and for example the prohibition of intermarriage between Serbs and Vlachs by Emperor Stefan Dušan (in Dušan’s Code).[162][163] However, as argued by John V. A. Fine Jr., “a more detailed examination of the code shows that it was in fact occupational”.[2] Mirdita noted that the Vlachs were always mentioned as an ethnic group and were in the process of Slavicization which wasn’t completed in the 15th century.[164][165] On the basis of documents from the 13th to the 15th century it is evident that the Vlachs were considered by the Serbs as “others” i.e. different from themselves.[166]  In a study about Western Balkans household and families, Austrian historian of historical anthropology Karl Kaser argued a Catholic Vlach origin of Bunjevci who became absorbed in Croat community while Orthodox Vlach was absorbed in Serbian community.[168] Hrabak emphasized that South Slavic scholarship and Serbian nationalists tried to neglect or minimize the contribution of Vlachs in their ethnogenesis and history because the old-Balkan element insulted their idea of pure Slavs. Jaroslav Šidak noted that due to receiving derogatory connotation in Historija naroda Jugoslavije II (1959) the issue was avoided by writing a lowercase “vlachs” in the meaning of a social term.[173] Some international scholars like Noel Malcolm consider that Bosnian Serbs have a large element of non-Slavic ancestry (Vlachian) and that national concept of Croats and Serbs are 19th- and 20th-century constructs.[157] Mirko Valentić claim that the Vlachs were Serbianized only in the 19th century.[9] The War in Croatia lasted from 1991 until 1995.[183][184] Croatian historian Drago Roksandić claimed in 1991, before the war escalated, that until today, the “Vlach question” (Vlaško pitanje) had caused and still caused many disagreements between experts and non-experts in ex-Yugoslavian countries, as well as in the other Balkan countries with Vlach communities.[185] The Vlach heritage has had a remarkable impact on modern Serbs, Croats and Bosnians.[186]

Dalmatian langa dalmata, dalmatoItalianlingua dalmatica, dalmatico; Croatian: dalmatski) is an extinctRomance language that was spoken in the Dalmatia region of present-day Croatia, and as far south as Kotor in Montenegro. The Ragusan dialect of Dalmatian, the most studied prestige dialect, was the official language of the Republic of Ragusa for much of its medieval history until it was gradually supplanted by other local languages. Dalmatian speakers lived in the coastal towns of Zadar (Jadera), Trogir(Tragur, Traù), Spalato (SplitSpalato), Ragusa (DubrovnikRaugia, Ragusa), and Kotor (Cattaro), each of these cities having a local dialect, and on the islands of Krk (Vikla, Veglia), Cres (Crepsa), and Rab (Arba). Almost every city developed its own dialect. Most of these became extinct before they were recorded, so the only trace of these ancient dialects is some words borrowed into local dialects of today’s Croatia and Montenegro.[4]
Ragusan is the Southern dialect, whose name is derived from the Romance name of Dubrovnik, Ragusa. The Maritime Republic of Ragusa had a large and important fleet, by the 15th century numbering about 300 ships.[5] The language was threatened by the Slav expansion, as the Ragusan Senate decided that all debates had to be held in the lingua veteri ragusea (ancient Ragusan language) and the use of the Slav was forbidden. Nevertheless, during the 16th century, the Ragusan Romance language fell out of use and became extinct.
Dalmatian evolved from the vulgar Latin of the Illyro-Romans. It was spoken on the Dalmatian coast from Fiume (now Rijeka) as far south as Cottora (Kotor) in Montenegro. Speakers lived mainly in the coastal towns of Jadera (Zadar), Tragurium (Trogir), Spalatum[7] (Split), Ragusa (Dubrovnik) and Acruvium (Kotor), and also on the islands of Curicta (Krk), Crepsa (Cres) and Arba (Rab).
The oldest preserved documents written in Dalmatian are 13th century inventories in Ragusa (Dubrovnik). Dalmatian is also known from two Ragusan letters, dated 1325 and 1397. The available sources include roughly 260 Ragusan words. Surviving words include some 260 Ragusan words like pen (pâine) ‘bread’, teta (tată) ‘father’, chesa (casă) ‘house’, and fachir (a face) ‘to do’, which were quoted by the Dalmatian, Filippo Diversi, Rector of the republic of Ragusa in the 1430s.

In 1897, the scholar Matteo Bartoli, himself a native of nearby Istria, visited a burbur (‘barber’ in Dalmatian) Tuone Udaina (ItalianAntonio Udina), the last speaker of any Dalmatian dialect, to study his language, writing down approximately 2,800 words, stories, and accounts of his life, which were published in a book that has provided much information on the vocabulary, phonology, and grammar of the language. Bartoli wrote in Italian and published a translation in German (Das Dalmatische) in 1906. The Italian language manuscripts were reportedly lost, and the work was not re-translated into Italian until 2001. Just one year later, on 10 June 1898, Tuone Udaina was accidentally killed at 74 in a roadwork explosion.[8][9]

if compare with real prononciation of arhaic romanian than dalamtian and romanian look even more similar

In the most recent classification from 2017 it was classified by the Max Planck Institute for the Science of Human History with the Istriot language in the Dalmatian Romance subgroup.[10] It was once thought to be a language that bridged the gap between Romanian and Italian, but it was only distantly related to the nearby Romanian dialects, such as the nearly extinct Istro-Romanian spoken in nearby IstriaCroatia. Some of its features are quite archaic. 
Vlachs (Aromanians) from Herzegovina and Dalmatia were known as “Caravlachs” during Turkish occupation. “Cara” means black in Turkish and North in Turkish geography. Translated into Greek, the name became Morlachs (from Mauro Vlachs).[11] Vlachs or Morlachs spoke a language close to Romanian.[12] Vlachs or Morlachs spread into all Dalmatian areas including Adriatic isles and towns. The majority were Slavicized and many of them were Islamized or Catholicized.[13] Today there are only a dozen Morlachs in Croatia and they have lost their maternal Romance spoken language.

Borders of the Republic of Ragusa, from 1426 (encompassing also the area labelled "Neum" until 1718)
Borders of the Republic of Ragusa, from 1426 (encompassing also the area labelled “Neum” until 1718)

According to the De administrando imperio of the Byzantine emperorConstantine VII Porphyrogennetos, the city was founded, probably in the 7th century, by the inhabitants of the Roman city of Epidaurum (modern Cavtat) after its destruction by the Avars and Slavs c. 615.[10] Some of the survivors moved 25 kilometres (16 miles) north to a small island near the coast where they founded a new settlement, Lausa. It has been claimed that a second raid by the Slavs in 656 resulted in the total destruction of Epidaurum.[11] Slavs settled along the coast in the 7th century.[12] The Slavs named their settlement Dubrovnik. The Romance (“Latin”) and Slavs held each other antagonistically, though by the 12th century the two settlements had merged. The channel that divided the city was filled, creating the present-day main street (the Stradun) which became the city centre. There are recent theories based on excavations that the city was established much earlier, at least in the 5th century and possibly during the Ancient Greek period (as per Antun Ničetić, in his book Povijest dubrovačke luke). The key element in this theory is the fact that ships in ancient time traveled about 45 to 50 nautical miles per day, and mariners required a sandy shore to pull their ships out of the water for the rest period during the night. An ideal combination would have a fresh water source in the vicinity. Dubrovnik had both, being halfway between the Greek settlements of Budva and Korčula, which are 95 nautical miles (176 km; 109 mi) apart. During its first centuries the city was under the rule of the Byzantine Empire.[10] The Saracens laid siege to the city in 866–67; it lasted for fifteen months and was raised due to the intervention of Byzantine Emperor Basil I, who sent a fleet under Niketas Ooryphas in relief. Ooryphas’ “showing of the flag” had swift results, as the Slavic tribes sent envoys to the Emperor, once more acknowledging his suzerainty. Basil dispatched officials, agents and missionaries to the region, restoring Byzantine rule over the coastal cities and regions in the form of the new theme of Dalmatia, while leaving the Slavic tribal principalities of the hinterland largely autonomous under their own rulers; the Christianization of the Croats and the other Slavic tribes also began at this time.[13] With the weakening of Byzantium, Venice began to see Ragusa as a rival that needed to be brought under its control, but an attempt to conquer the city in 948 failed. The citizens of the city attributed this to Saint Blaise, whom they adopted as their patron saint.[14] The city remained under Byzantine domination until 1204, with the exception of periods of Venetian (1000–1030) and later Norman (1081–1085, 1172, 1189–90) rule.[10] In 1050, Croatian king Stjepan I (Stephen) made a land grant along the coast that extended the boundaries of Ragusa to Zaton, 16 km (10 mi) north of the original city, giving the republic control of the abundant supply of fresh water that emerges from a spring at the head of the Ombla inlet.[14] Stephen’s grant also included the harbour of Gruž, which is now the commercial port for Dubrovnik.[14]  The official language until 1472 was Latin. Later, the Senate of the Republic decided that the official language of the Republic would be the Ragusan dialect of the Romance Dalmatian language, as opposed to the Slavic vernacular (Croatian), which was also forbidden for use in senatorial debate. In January 1348, the Black Death struck the city and decimated the urban population.[22]
With the great Portuguese explorations which opened up new ocean routes, the spice trade no longer went through the Mediterranean. Moreover, the discovery of the Americas started a crisis of Mediterranean shipping. That was the beginning of the decline of both the Venetian and Ragusan republics. On 6 April 1667, a devastating earthquake struck and killed over 5,000 citizens, including many patricians and the Rector (CroatianknezŠišmundo Getaldić. The earthquake also levelled most of the city’s public buildings, leaving only the outer walls intact. Buildings in the Gothic and Renaissance styles – palaces, churches and monasteries – were destroyed. Of the city’s major public buildings, only the Sponza Palace and the front part of the Rector’s Palace at Luža Square survived. Gradually the city was rebuilt in the more modest Baroque style. With great effort Ragusa recovered a bit, but still remained a shadow of the former Republic.

Slavs invaded and settled the Balkans in the 6th and 7th centuries, traditional historiography, based on DAI, holds that the migration of Serbs and Croats to the Balkans was part of a second Slavic wave, placed during Heraclius’ reign.[37] Romance-speakers lived within the fortified Dalmatian city-states.[32] In 6th century Byzantine historians used the term Vlachs for Latin speakers.[. During the late 9th century the Hungarians invaded the Carpathian Basin, where the province of Pannonia was inhabited by the “Slavs [Sclavi], Bulgarians [Bulgarii] and Vlachs [Blachii], and the shepherds of the Romans [pastores Romanorum]” (sclauij, Bulgarij et Blachij, ac pastores romanorum —according to the Gesta Hungarorum, written around 1200 by the anonymous chancellor of King Béla III of Hungary.[35] Chroniclers John Skylitzes and George Kedrenos wrote that in 971, during battles between Romans and Varangians led by Sveinald (Sviatoslav), that Northern part of Danube were dwelled by sedentary Vlachs and tribes of nomad Pechenegs who lived in tents.[36] George Kedrenos mentioned about Vlachs in 976. The Vlachs were guides and guards of Roman caravans in Balkans.
11th century : Byzantine writer Kekaumenos, author of the Strategikon (1078), described a 1066 revolt against the emperor in Northern Greece led by Nicolitzas Delphinas and other Vlachs.[40] The names Blakumen or Blökumenn is mentioned in Nordic sagas dating between the 11th–13th centuries, with respect to events that took place in either 1018 or 1019 somewhere at the northwestern part of the Black Sea and believed by some to be related to the Vlachs.[41][42] In the Bulgarian state of the 11th and 12th century, Vlachs lived in large numbers, and they were equals to the Bulgarian population.[43]

12th century : The Russian Primary Chronicle, written in ca. 1113, wrote when the Volochi (Vlachs) attacked the Slavs of the Danube and settled among them and oppressed them, the Slavs departed and settled on the Vistula, under the name of Leshi.[44] The Hungarians drove away the Vlachs and took the land and settled there.[45][46] Byzantine historian John Kinnamos described Leon Vatatzes’ military expedition along the northern Danube, where Vatatzes mentioned the participation of Vlachs in battles with the Magyars (Hungarians) in 1166.[48][49] The uprising of brothers Asen and Peter was a revolt of Bulgarians and Vlachs living in the theme of Paristrion of the Byzantine Empire, caused by a tax increase. It began on 26 October 1185, the feast day of St. Demetrius of Thessaloniki, and ended with the creation of the Second Bulgarian Empire, also known in its early history as the Empire of Bulgarians and Vlachs.

Vlach Regions in Balkans and among the South Slaves :
White Wallachia in Moesia[68][need quotation to verify]
Great Wallachia (Μεγάλη ΒλαχίαMegáli vlahía) in Thessaly[68]
Small Wallachia (Μικρή ΒλαχίαMikrí vlahía) in AetoliaAcarnaniaDorida and Locrida[68]
Morlachia, in LikaDalmatia
Upper Valachia of Moscopole and Metsovon (Άνω ΒλαχίαÁno Vlahía) in southern MacedoniaAlbania and Epirus
Stari Vlah (“the Old Vlach”), a region in southwestern Serbia
Romanija mountain (Romanija planina) in eastern Bosnia and Herzegovina[69]
Some researchers, like Bogumil Hrabak and Marian Wenzel, theorized that the origins of Stećci tombstones, which appeared in medieval Bosnia between 12th and 16th century, could be attributed to Vlach burial culture of Bosnia and Herzegovina of that times.[73]

Map of Central-Southern Europe during the late Middle Ages/early Modern period by Transylvanian Saxon humanist Johannes Honterus.

Posted in ethnogenesis, Linguistic Archeology, Uncategorized | Tagged , , , , , | Leave a comment

IYI, Oghurs, Kayi, Dulo, R1A, aryan elites crucea imbarligata, crucea incercuita, crucea cu 7 spire si IYI

What is Dirilis Ertugrul and why does Imran Khan want Pakistanis to watch  it? - Comment - Images
Resurrection: Ertugrul | Netflix, Ertugrul
The distribution of the Turkic languages.png

R1 populations spread genes for light skin, blond hair and red hair. There is now strong evidence that both R1a and R1b tribes during the Bronze Age contributed to the diffusion of the A111T mutation of the SLC24A5 gene, which explains apporximately 35% of skin tone difference between Europeans and Africans, and most variations within South Asia. The distribution pattern of the A111T allele (rs1426654) of matches almost perfectly the spread of Indo-European R1a and R1b lineages around Europe, the Middle East, Central Asia and South Asia.
Based on descendant testing, it appears most likely that the sultans of the Ottoman dynasty belonged to haplogroup R1a-Z93. This has not been officially confirmed yet. All sultans of the Ottoman Empire (1299-1922) descend in patrilineal line from Osman I, making it one of the longest reigning Y-chromosomal lineage in history.
King Béla III of Hungary (c. 1148-1196) was tested by Olasz et al. (2018). His Y-DNA was identified as R1a (possibly the Z93 branch and Z2123>Y934 clade based on STR values, but unconfirmed), while his mtDNA was H1b. Béla was a member of the Árpád dynasty, which ruled over Hungary (and Croatia from 1091) from the arrival of the Magyars in the 9th century until 1301.
The Serbian-American scientist and inventor Nikola Tesla (1856-1943) is most famous for his work on the modern alternating current (AC) electricity supply system, the induction motor, the Tesla coil, etc. His haplogroup was first thought to be I2a-L147.2+ based on the results of another (unrelated) Tesla from the same village as his father. However, the testing of actual relatives, published on the Serbian DNA Project at Poreklo, showed that his Y-DNA line was more probably R1a-M458 (L1029 subclade).

Seimeni IYI – Simbolistica IYI este foarte veche, regăsindu-se în ideogramele proto-elamite din mileniul III î.e.n., descoperite în Iran, precum şi pe sigiliile civilizaţiei Harappa, dezvoltată cu peste 5200 de ani în urmă în Valea Indusului. Incadrarea stâlpului suplicatoriu în Y între două simboluri face trimitere la reprezentarea cultului Pomului Vieţii în civilizaţiile sumeriană, asiriană, egipteană, precum şi mayaşă, reprezentări în care Pomul Vieţii este încadrat între cel puţin două siluete umane sau divine aflate în poziţii sugerând venerarea, amplasate la stânga şi la dreapta Pomului Vieţii. Grupul de simboluri IYI se regăseşte şi în China, într-o pictogramă desenată pe o lespede de piatră, din camera funerară a Piramidei Albe, ridicată în anul 684 e.n. de împăratul Gaozong, care azi seamănă cu un munte – Muntele Liangshan, aflat la 80 km de oraşul Xi’an – în care a fost descoperită o mumie caucaziană cu părul blond.Limba protobulgară (sau bolğar, bulgara veche) a fost limba vorbită de protobulgari, acum dispărută. Foarte puține izvoare există despre această limbă și puține sunt înțelese. Este considerată de mulți lingviști a fi fost o limbă turcică din ramura ogură (oghură; în limba turcă oğur) și se crede a fi fost vorbită în statele fondate de protobulgari: Bulgaria Mare (în latină Magna Bulgaria) (în secolul al VII-lea), Bulgaria dunăreană (sec. VII-IX) și Bulgaria de pe Volga (până în secolele XIII, XIV). A fost strâns înrudită cu limba ciuvașă (astăzi singura limbă turcică ogură). Pe stragul statului ciuvaş se regăseşte grupul de simboluri IYI.

În capitala Republicii Civaşia, Ceboksarî, runele antice bulgare sunt pictate pe o placă de granit.

The Oghurs were the first wave of Turkic-speakers to move west across the steppe. They were followed westward by the Oghuz Turks and then the Kipchaks. Most of the Oghuz turned southwest and left their languages in TurkmenistanAzerbaijan and Turkey while the Kipchaks remained on the steppe and became the modern Kazakhs. The Onogurs, whose name in Turkic possibly ‘ten tribes’, are also mentioned from 463 until the eighth century when they were absorbed by the Bulgars. The Khazars emerged east of the Bulgars around 630 and soon replaced them. They were a mixture of Bulgars, other Oghurs, Gokturks and others. With the formation of the Bulgar and Khazar states the term ‘Oghur’ gradually disappears from the records. The Chuvash people continue to speak an Oghur language which is somehow connected to that of the Volga

“Tamga,” or “tamag,” literally means a stamp or seal in Mongolian. Tamgas are also stamped using hot irons on domesticated animals such as horses in present-day Mongolia and others to identify that the livestock belongs to a certain family while they graze during the day on their own.  Among modern Turkic peoples, the tamga is a design identifying property or cattle belonging to a specific Turkic clan, usually as a cattle brand or stamp. The Turks who remained pastoral nomad kings in eastern Anatolia and Iran, however, continued to use their clan tamgas and in fact, they became high-strung nationalistic imagery. The Ak Koyunlu and Kara Koyunlu, like many other royal dynasties in Eurasia, put their tamga on their flags and stamped their coinage with it. For the Turks who never left their homeland of Turkestan in the first place, it has remained what it originally was: a cattle brand and clan identifier.

Tamgas of the 21 Oghuz tribes

According to Ottoman tradition, Osman I, the founder of Ottoman Empire, was a descendent of the Kayı tribe. Hungarian scholar Gyula Németh (1969) links Kayı(ğ) with to another people whom Muslim scholars called Qay, identified with the (para-)Mongolic-speaking  (< MC *ɣiei 奚) in Chinese sources, Dad-pyi in Old Tibetan, and Tatabï on Orkhon inscriptions In the Middle Ages, part of the Kayi tribe moved from Central Asia to what is now Ukraine, they are known in the Old Russian Chronicles as kovuy and kaepichi[10]. According to the famous Soviet and Russian linguist and turkologist A. V. Superanskaya, the origin of the name of the city of Kiev is associated with the Kayı tribe: “As ethnographers testify, ethnically “pure” peoples do not and cannot exist. On the contrary, new peoples arise from ethnic mixes of two or more peoples, usually assimilating the best features of each.” With the Russified name Kaitag (Mountain Kayı) the Kayı tribe played a prominent role in the history of the Caucasus, and now the Kaitag language is classified as one of five dialects of the Kumyk language, which for ten centuries (10–19 cc.) was a lingua franca in the North Caucasus. Kaitag principality was a leading component of the Shamkhalate of Kazi-Kumukh state on the Caspian western seaboard that in different forms lasted from the 8th to the 19th centuries. Tribe#History

Risultati immagini per Dulo bulgaria

The Dulo clan was a ruling dynasty of the Bulgars, an elite caste[2] intimately related to the origin and activity of the Huns and Western Turkic Khaganate.[3] Particularly, it is said that the Dulo descended from the rulers of Great Bulgaria, which was founded by Khan Asparukh‘s (679–700) father on the steppes of Ukraine.[4] This state was a centralized monarchy from its inception, unlike previous Hunno-Turkic political entities, which were tribal confederations.

Romanians have an even greater diversity of R1a clades than Bulgarians, despite not being speakers of a Slavic language. In fact, not all Romanian R1a is of Slavic origin. It includes Germanic clades (L664>S2894>YP285>YP282 and Z283), Iranian ones (Z93) and Jewish ones (CTS6). The Slavic clades represented include L1029 (under M458>CTS11962) and YP951 (under CTS1211>Y35>CTS3402>YP237>). Historically, no other part of Europe was invaded a higher number of times by steppe peoples than the Balkans. Chronologically, the first R1a invaders might have come with the westward expansion of the Sredny Stog culture (from 4200 BCE), which led the way to a succession of steppe migrations that lasted for over 2,000 years until the end of the Yamna culture (3500-2000 BCE). These early invasions from the Steppe were probably conducted in majority by R1b men, accompanied by a small number of R1a. Then came the Thracians (1500 BCE), followed by the Illyrians (around 1200 BCE), and much later the Huns and the Alans (400 CE), the Avars, the Bulgars and the Serbs (all around 600 CE), and the Magyars (900 CE), among others. These peoples originated from different parts of the Eurasian Steppe, anywhere between Eastern Europe and Central Asia, thus contributing to the relatively high diversity of R1a subclades observed in Carpathians and the Balkans today, especially in Bulgaria and Romania. Nevertheless, the vast majority of R1a in Southeast Europe today appears to be of Slavic origin.

A Tarim mummy
Grupul de simboluri IYI se regăseşte şi în China, într-o pictogramă desenată pe o lespede de piatră, din camera funerară a Piramidei Albe, ridicată în anul 684 e.n. de împăratul Gaozong, care azi seamănă cu un munte – Muntele Liangshan, aflat la 80 km de oraşul Xi’an, în care a fost descoperită o mumie caucaziană cu părul blond.

Proto-Indo-Iranian speakers, the people who later called themselves ‘Aryans’ in the Rig Veda and the Avesta, originated in the Sintashta-Petrovka culture (2100-1750 BCE), in the Tobol and Ishim valleys, east of the Ural Mountains. It was founded by pastoralist nomads from the Abashevo culture (2500-1900 BCE), ranging from the upper Don-Volga to the Ural Mountains, and the Poltavka culture (2700-2100 BCE), extending from the lower Don-Volga to the Caspian depression.
Horse-drawn war chariots seem to have been invented by Sintashta people around 2100 BCE, and quickly spread to the mining region of Bactria-Margiana (modern border of Turkmenistan, Uzbekistan, Tajikistan and Afghanistan). Copper had been extracted intensively in the Urals, and the Proto-Indo-Iranians from Sintashta-Petrovka were exporting it in huge quantities to the Middle East. They appear to have been attracted by the natural resources of the Zeravshan valley for a Petrovka copper-mining colony was established in Tugai around 1900 BCE, and tin was extracted soon afterwards at Karnab and Mushiston. Tin was an especially valued resource in the late Bronze Age, when weapons were made of copper-tin alloy, stronger than the more primitive arsenical bronze. In the 1700’s BCE, the Indo-Iranians expanded to the lower Amu Darya valley and settled in irrigation farming communities (Tazabagyab culture). By 1600 BCE, the old fortified towns of Margiana-Bactria were abandoned, submerged by the northern steppe migrants. The group of Central Asian cultures under Indo-Iranian influence is known as the Andronovo horizon, and lasted until 800 BCE.
The Indo-Iranian migrations progressed further south across the Hindu Kush. By 1700 BCE, horse-riding pastoralists had penetrated into Balochistan (south-west Pakistan). The Indus valley succumbed circa 1500 BCE, and the northern and central parts of the Indian subcontinent were taken over by 500 BCE. Westward migrations led Old Indic Sanskrit speakers riding war chariots to Assyria, where they became the Mitanni rulers from circa 1500 BCE. The MedesParthians and Persians, all Iranian speakers from the Andronovo culture, moved into the Iranian plateau from 800 BCE. Those that stayed in Central Asia are remembered by history as the Scythians, while the Yamna descendants who remained in the Pontic-Caspian steppe became known as the Sarmatians to the ancient Greeks and Romans.
The Indo-Iranian migrations have resulted in high R1a frequencies in southern Central Asia, Iran and the Indian subcontinent. The highest frequency of R1a (about 65%) is reached in a cluster around Kyrgyzstan, Tajikistan and northern Afghanistan. In India and Pakistan, R1a ranges from 15 to 50% of the population, depending on the region, ethnic group and caste. R1a is generally stronger is the North-West of the subcontinent, and weakest in the Dravidian-speaking South (Tamil Nadu, Kerala, Karnataka, Andhra Pradesh) and from Bengal eastward. Over 70% of the Brahmins (highest caste in Hindusim) belong to R1a1, due to a founder effect.
Maternal lineages in South Asia are, however, overwhelmingly pre-Indo-European.

Central Asian Beauty on Twitter: "Turkestan included present day  Turkmenistan, Tajikistan, Kazakhstan, Uzbekistan, Kyrgyzstan, Xianjiang  (aka East Turkestan), Afghanistan, and Russia (Tatarstan & parts of  Siberia)…"

The present-day inhabitants of Central Asia, from Xinjiang to Turkey and from the Volga to the Hindu Kush, speak in overwhelming majority Turkic languages. This may be surprising as this corresponds to the region where the Indo-Iranian branch of Indo-European speakers expanded, the Bronze-Age Andronovo culture, and the Iron-Age Scythian territory. So why is it that Indo-European languages only survives in Slavic Russia or in the southern part of Central Asia, in places like Tajikistan, Afghanistan or some parts of Turkmenistan ? Why don’t the Uyghurs, Uzbeks, Kazakhs and Kyrgyzs, or the modern Pontic-Caspian steppe people (Crimean Tatars, Nogais, Bashkirs and Chuvashs) speak Indo-European vernaculars ? Genetically these people do carry Indo-European R1a, and to a lesser extent also R1b, lineages. The explanation is that Turkic languages replaced the Iranian tongues of Central Asia between the 4th and 11th century CE. Because R1A males made children with many turk woman so mother language prevailed!

Proto-Turkic originated in Mongolia and southern Siberia with such nomadic tribes as the Xiongnu. It belongs to the Altaic linguistic family, like Mongolian and Manchu (some also include Korean and Japanese, although they share very little vocabulary in common). It is unknown when Proto-Turkic first emerged, but its spread started with the Hunnic migrations westward through the Eurasian steppe and all the way to Europe, only stopped by the boundaries of the Roman Empire.
The Huns were the descendants of the Xiongnu. Ancient DNA tests have revealed that the Xiongnu were already a hybrid Eurasian people 2,000 years ago, with mixed European and North-East Asian Y-DNA and mtDNA. Modern inhabitants of the Xiongnu homeland have approximately 90% of Mongolian lineages against 10% of European ones. The oldest identified presence of European mtDNA around Mongolia and Lake Baikal dates back to over 6,000 years ago.

It appears that Turkic quickly replaced the Scythian and other Iranian dialects all over Central Asia. Other migratory waves brought more Turkic speakers to Eastern and Central Europe, like the Khazars, the Avars, the Bulgars and the Turks (=> see 5000 years of migrations from the Eurasian steppes to Europe). All of them were in fact Central Asian nomads who had adopted Turkic language, but had little if any Mongolian blood. Turkic invasions therefore contributed more to the diffusion of Indo-European lineages (especially R1a1) than East Asian ones.
Turkic languages have not survived in Europe outside the Pontic-Caspian steppe. Bulgarian language, despite being named after a Turkic tribe, is actually a Slavic tongue with a mild Turkic influence. Hungarian, sometimes mistaken for the heir of Hunnic because of its name, is in reality an Uralic language (Magyar). the The dozens of Turkic languages spoken in the world today have a high degree of mutual intelligibility due to their fairly recent common origin and the nomadic nature of its speakers (until recently). Its two main branches Oghuz and Oghur could be seen as two languages about as distant as Spanish and Italian, and languages within each branch like regional dialects of Spanish and Italian. Another paternal lineage found in the Yamna culture that seem to have spread with the Indo-European migrations is I2a2a-L701. Haplogroup I2 was the main lineage of Mesolithic Europeans and was found throughout the continent. I2a2a-L701 appears to be a branch found in Mesolithic Ukraine and southern Russia that became part of the Yamna culture. It is also likely that some paternal lineages of the Neolithic cultures adjacent to the Pontic Steppe were partly absorbed by the Steppe invaders and propagated with them to the rest of Europe. That could have been the case of the Cucuteni-Trypillian culture, located around modern Moldova and western Ukraine, which was adjacent to the Yamna culture in 3500 BCE.

4200-3900 BCE : Late Copper Age horse riders invade the old Balkanese tell settlements of eastern Romania and Bulgaria. Most of the towns and villages of the Gumelnita, Varna and Karanovo VI cultures are abandoned. A new hybrid culture emerge, the Suvorovo-Cernavodă culture (4000-3200 BCE), which will expand further south to the Aegean during the Ezero period (3300-2700 BCE).
3500 BCE : Other advances from the steppe into the Cucuteni-Tripolye culture lead to the formation of the hybrid Coţofeni culture, also known as Usatovo culture, in north-eastern Romania.
3200-2800 BCE : First north-west expansion of the Yamna culture from the western steppe to modern Poland, Germany, Scandinavia and Baltic countries. Creation of the Corded-Ware (or Single Grave, or Battle-Axe) culture (3200-1800 BCE).
2800-2500 BCE : Hybrid people from the Cotsofeni and Ezero cultures start moving up the Danube and settle in mass in the Hungarian plain. The southward expansion of the Abashevo, Poltakva and Catacomb cultures from the Volga-Ural to the Black Sea shores pushed more pastoralists of the late Yamna culture to Europe.
2500-2300 BCE : Indo-Europeans expand from the Hungarian plain to Austria, Bohemia, Moravia, southern Poland and southern Germany and start the most important Central European Bronze Age culture : Unetice (or Aunjetitz).
2300-2000 BCE : The Indo-Europeans continue their advance to Western and Northern Europe, spreading the Bronze Age and the single grave tradition with them.
2000-1100 BCE : The Sea Peoples invade the Aegean and Eastern Mediterranean from the north (probably from the Black Sea). This is one of the most controversial part of ancient history due to the lack of clear evidence about the origin of the Sea Peoples. The Indo-Europeans from the steppe or from Europe itself were the only warriors with sufficiently advanced weapons and knowledge of seafaring to have destroyed the powerful palace-states of Greece, Anatolia, the Levant and Egypt. It also fits the 1000-year interval otherwise lacking any major migration from the steppes, at the time when the eastern Indo-Europeans were conquering Pakistan and India from Central Asia.
800-550 BCE : The Cimmerians are ousted from the Pontic steppe by their cousins the Scythians coming from the Volga-Ural region and Central Asia. The Cimmerians settle in Anatolia and around modern Romania around 800 BCE. The Cimmerian culture commenced circa 1200 BCE. Some archaeologists place their origins in the North Caucasus. Some accounts have it that the Cimmerians moved to northern Germany and the Netherlands and became the ancestors of some Germanic tribes, like the Sicambri (ancestors of the Franks). The Scythians followed between 650 and 550 BCE in Transylvania, Hungary and southern Slovakia. They kept trade routes with the steppes until the Roman conquest of Pannonia and Dacia.
100-500 CE : The Huns from southern Siberia invade Eastern Europe, pushing the Alans (a Samartian-descended tribe) westward. The Goths, Vandals, Franks, Angles, Saxons, Jutes and others cross into the Roman Empire under pressure from the new steppe migrants, which caused the collapse of the Western Roman Empire.
550-1000 CE : The next invaders from the steppe were the Avars, who entered the lower Danube region in 562. The Avars established their dominion over the Danube basin, from central Romania to eastern Austria, from the late 6th to early 9th century.

TB28D1F) Bulgarian Mystic Geocoin - MISSING HOLAZOLA's Bulgarian Mystic  Geocoin #1

The Old Turkic script (also known as variously Göktürk scriptOrkhon scriptOrkhon-Yenisey scriptTurkic runes) is the alphabet used by the Göktürks and other early Turkic khanates during the 8th to 10th centuries to record the Old Turkic language.[1] The Old Turkic corpus consists of about two hundred[13] inscriptions, plus a number of manuscripts. The inscriptions, dating from the 7th to 10th century, were discovered in present-day Mongolia (the area of the Second Turkic Khaganate and the Uyghur Khaganate that succeeded it), in the upper Yenisey basin of central-south Siberia, and in smaller numbers, in the Altay mountains and Xinjiang. The texts are mostly epitaphs (official or private), but there are also graffiti and a handful of short inscriptions found on archaeological artifacts, including a number of bronze mirrors.[13] The website of the Language Committee of Ministry of Culture and Information of the Republic of Kazakhstan lists 54 inscriptions from the Orkhon area, 106 from the Yenisei area, 15 from the Talas area, and 78 from the Altai area.

Göktürk alphabet

Why do old Turkic scripts in Mongolia called Orkhon look so much like the scripts Vikings used (Runes) at around the same time (8th to 10th century)? like Runes, Old Turkic was carved into hard materials (like wood, rock or metal) and you had mostly angular shapes as a result, because these are most easiest to carve into the material. Because of the latter, the two unrelated scripts have some similar shapes.
“I am Danish, I have learned to read runes in history classes when I was 12 years old or something, we found it interesting, and used runes for secret messages, such as love letters. Runes is not a language, its an alphabet of mostly konsonants, made with straight lines, so they can easily be carved into wood or stone, and runes are actually a copy of some older, southern or more widespread alphabeth. In my eyes it resembles the Greek alphabet much. However, when I see a rune inscription, I can translate, or understand ½ of it with my modern Danish tongue. Forget the runes, they are just an adaptation of an alphabet to a wood carving culture with no paper. Its much more interesting to study the hieroglyps of the Nordic Bronze age.

The Old Hungarian script or Hungarian runes (HungarianSzékely-magyar rovás, ‘székely-magyar runiform’, or rovásírás) is an alphabetic writing system used for writing the Hungarian language. Modern Hungarian is written using the Latin-based Hungarian alphabet. The term “old” refers to the historical priority of the script compared with the Latin-based one.[1] The Old Hungarian script is a child system of the Old Turkic alphabet. The Hungarians settled the Carpathian Basin in 895. After the establishment of the Christian Hungarian kingdom, the old writing system was partly forced out of use and the Latin alphabet was adopted. However, among some professions (e.g. shepherds who used a “rovás-stick” to officially track the number of animals) and in Transylvania, the script has remained in use by the Székely Magyars, giving its Hungarian name (székely) rovásírás. The writing could also be found in churches, such as that in the commune of Atid. Its English name in the ISO 15924 standard is Old Hungarian (Hungarian Runic).[2][3]

Székely-magyar rovásírás | Norse symbols, Ancient symbols, Alphabet symbols
Posted in Archeology of symbols, Aryans, DNA, ethnogenesis | Tagged , , , , , | Leave a comment

Mocani – Celți – Cruci celtice

It has long been established that the name elements Μουκα-, Βειθυ-, Διας-, Δαλη-, -πορις –κενθοςand –ζενις from the Pizos inscription are well documented Celtic name elements which appear throughout Europe in single element or compound Celtic names. Cf.:Μουκα- = (Celtic) Mocca, Mocia, Mucci, etc. The ‘Thracian’ Mouka- (variants muca-, muco-, mouki-, Moci-, etc. See Detschew 1957: 312-320) has long been linked to the Celtic Mocca, Mocia, Mucci , etc. The element occurs over 400 times inall areas of Thrace from the 3rd c. BC onwards, i.e. it appears in Thrace exactly during the period of Celtic expansion into the region, in both single and double element personal names (see Holder AC2, 602-605; Mac Congail op. cit. 146-149; Detschew 1957:312; Duridanov 1997). This Celtic element is recorded in continental Celtic names in Gaul such as Moccasenia (Lyon, Gaul –CIL 13, 1874), Moccia (Beaucaire, Gaul –CIL 12, 2824, and on two inscriptions from Cimez, Gaul – CIL 5, 7936 and 7947), Moccius (Suse, Gaul –CIL 05 07147 and 07835), N. Italy – Moccilo (Mediolanum/Milan –CIL 5 6042) and in the second element in the Celtic nam eCatomocus from Apras, Hungary (CIL 3 6480).

In Thrace the element is most commonly found as the first element of double compound names, most frequently in the structures – Μουκα-ζενις –from Kustendil, Nicopolis ad Istrum, Dupnica, Ivailovgrad, Pazardjik (x2), Glava Panega, Plovdiv, Kazanluk and Bela-Zlatina (Detschew 1957: 313); Μουκα-κενθος –Pazardjik (x3), Elchovo, Sliven, Osman Pazar, (Detschew 1957: 314); or, as in thePizos case – Μουκα-πορις.This element appears 15 times on other inscriptions at the Pizos site and on inscriptions from Kazanluk, Chirpan (x3), Tarnovo, Stara Zagora, Harmanli, Provadia, Pazardjik and twice on the Carasura inscription (line 12/13). In each case the second elements of the compound ( –ζενις,-κενθος, and –πορις) are well attested Celtic name elements. Particularly interesting are compound ‘Thracian’ names such as Μουκακενθος Βειθυος (fromPazardjik –Detschew 1957: 314) which is formed exclusively of well documented Celtic name elements. – source – The Thracian Myth Celtic Personal Names in Thrace.


wiki – Mocán was a medieval Irish saint. He established Teampall Inis Adhaimh (now Barraderry Church) south-east of Carraroe, Connemara. Very little seems to be known of him, other than that he lived in the Middle Ages.
The surname Mocan was first found in Banffshire (Gaelic: Siorrachd Bhanbh), former Scottish county located in the northeasterly Grampian region of Scotland, now of divided between the Council Areas of Moray and Aberdeenshire, where they were they held a family seat at Balnabruiche in Strathspey. Early History of the Mocan family – This web page shows only a small excerpt of our Mocan research. Another 126 words (9 lines of text) covering the years 1641, 1691, 1695, and 1707 are included under the topic Early Mocan History in all our PDF Extended History products and printed products wherever possible.

Mocan ar putea fi un cuvânt arhaic însemnând (aproximativ) ”oier” sau ”cioban”, din rădăcina PIE mek- ”to bleat” (Pokorny), cf. v.ind. mēká- ”țap”, arm. mak`i ”oaie”, MHG mecke ”capră”. Mocan ar putea fi un cuvânt arhaic însemnând (aproximativ) ”oier” sau ”cioban”, din rădăcina PIE mek- ”to bleat” (Pokorny), cf. v.ind. mēká- ”țap”, arm. mak`i ”oaie”, MHG mecke ”capră”. Oierii aromâni numeau pe bulgari mucani .. Numele de „mocan” ar putea deriva de la sensul acestei ocupații de crescator de vite, asociabilă substantivului „moacă” (bâta ciobănească folosită pentru sprijin sau ca armă de apărare).

Dr.Vasile Glodariu, susţinea cum că Moţii ar fi de origină celtică.Reposatul profesor îşi
întemeia această convingere pe simpladenumire a satului Albac(în care s-a născut
Horia),care ar fi cuvânt celtic, căci o localitate cu denumire identică se găseşte şi în Scoţia, ai cărei locuitori ar fi,după unii istorici, rămăşiţe de ale vechilor Celţi.

Moti si Mocani | Alex Imreh

In Trascau / Bedeleu pe valea Ariesului dar nu jos in vale ci sus pe culmi inca se mai gasesc cruci de piatra asa zis celtice, care atesta o civilizatie veche. Asa cum voievozii ctitoreau biserici tot asa doar comunitati instarite puteau ctitorii astfel de cruci de piatra, care nu sunt cruci de morminte ci sunt cruci amplasate pe coame de deal, sa marcheze tinuturi, drumuri. Pe acele coame de sute mii de ani s-a practicat o agricultura in terase pana la 1600m altitudine. Unde azi merge drum principal in vale, pe vremuri vechi era jungla, si romanii aveau drumurile sus unde nu riscau sa fie atacati de sus, unde puteau domina zona. La fel de mii de ani cetatile kurgane, ariene si apoi medievale tot asa au fost amplasate pe virfuri ce domina si care pot fi natural aparate de pante abrupte. Si evident zonele acestea au fost mii de ani zone de minerit – aur, fier, inainte de romani dacii si inaintea lor celtii. Ar putea fi o legatura intre celti si mocani, legatura sugerata confirmata de simbolurile, formele acestor cruci asa zis celtice?


Majoritatea crucilor de pe Arieşul Mijlociu din Munţii Apuseni sunt strâns legate de viaţa/tradiţia agrar-pastorală a zonei urmând ciclurile agrare/pastorale: imaş-ţarină, într-un spaţiu care nu depăşeşte uneori ca diametru doi kilometri sau chiar mai puţin. Între două pâraie e imaş, dincolo de părău, e ţarină şi fiecare spaţiu are într-un fel de centru al său o cruce, la care se oficiau slujbe religioase, sfeştanii de binecuvântare a stânelor, păstorilor şi vitelor pentru înlăturarea duhurilor rele pentru a le feri de boli, de dezlănţuiri ale naturii. În ţarină, la o asemenea cruce ca cea a Crocanilor, de Rusalii sau la Sânpetru, se oficia un mare maslu la care participau oamenii din satele comunelor Sălciua, Ponor, Baia de Arieş şi din alte sate: Poşaga, Mogoş, când se sfinţea apa cu care mai apoi se stropeau holdele, casele, colibele şi vitele. O semnificaţie deosebită avea agapa din această zi, cu binecuvântarea bucatelor şi oferirea de către gospodari celor din jur să guste din bucatele lor: Har din har, dar din dar se face!, pentru a da putere de rodire anului.
Din Dealul Feţii până la Crucea Crocanilor sunt patru cruci, una în Cărbunări (Crucea din Funduri) şi una în dunga ce duce spre Fântâna Cailor (Crucea Mică); în Meterg mai era o cruce undeva, dispărută; o altă cruce se afla pe drumul spre Faţa Natului şi o alta la După Stână, toate integrate în spațiul ciclului agrar imaş-ţarină.
Crucile din Lucaci (cea de piatră pusă de Codrescu pe pământul său), cea din Doştină – Crucea Bandî – şi Crucea Porumbului din şaua dintre Huda lui Papară şi Vânătare marcau locurile de ritual religios din vecinătatea colibelor şi stabulaţiei gospodarilor.
De reţinut e că majoritatea acestor cruci sunt celtice, au în centrul lor discul solar şi motive arhaice: rozete, zigzaguri, calea şerpuită, funia împletită, coarnele berbecului şi alte motive care se găsesc pe diferite obiecte din gospodărie: furci de tors, lăzi de zestre, juguri, bâte, fluiere, codorişti de bici etc., toate exprimând o spiritualitate străveche, într-o stilizare artistică uimitoare, ce se poate constata cel mai expresiv pe ţesăturile şi cusăturile portului popular din zonă. Pe unele dintre crucile mari, ca aceea din vârful Citerii şi cea de la Podul de peste Arieş din Sălciua de Sus e sculptat ochiul divin iar dedesubt e scris dictonul: „Ce ţie nu-ţi place/ Altuia nu-i face”, zicere cu efecte moralizatoare imediate.
Nu puţine dintre aceste cruci au baza încastrată într-o piatră de moară sau de râşniţă folosită ca masă de rugăciune, alteori piatra de moară sau de râşniţă este plasată pe un stâlp independent lângă cruce, cum e cazul Crucii de la Podul de peste Arieş din Sălciua de Jos. Aceasta, ca şi crucea mare de lângă podul din Sălciua de Sus sunt plasate în vecinătatea apei, pentru că aici se desfăşura ritualul de la Bobotează.

Potrivit unor istorici, numele de „valah” a aparţinut iniţial celţilor, care locuiau în zona Transilvaniei. Istoricul V. D. Koroliuk presupune că etnogeneza valahilor ar fi început în parte de vest a Daciei: Noricum (Austria), Transilvania şi Panonia. Anume în această regiune, a locuit un număr important de celţi romanizaţi, de la care şi provine numele de „valahi”. Ulterior, masa acestor celţi romanizaţi s-a integrat în arealul romanităţii orientale, participând la constituirea etnosului românesc. Odată ce o mare parte din celţi romanizaţi s-au aşezat în Transilvania, în special în Maramureş, crucea celtică a devenit o parte a culturii populare româneşti, fiind cunoscută în calitate de „cruce maramureşeană”. Chiar şi în prezent, în zona Maramureşului, acest model de cruce este foarte răspândit.


Celtii au inaintat pe cursul marilor rauri ale Transilvaniei (si pe cursul Somesului) in perioada secolelor VI-II i.Ch. si au supus populatia locala. Izvoarele istorice ne indica prezenta pe meleagurile noastre a tribului celtic al anartilor. Celtii au stapanit aceste locuri pana la razboaiele cu regele dac Burebista, care i-a invins si i-a impins pana in zona Panoniei sau chiar mai departe. Razboaiele lui Burebista cu triburile celtice s-au desfasurat in perioada anilor 60-59 i.Ch. Enclave celtice supuse Regatului Dac au mai ramas pe aceste locuri din bazinul Somesului (NV Romaniei de azi), datorita faptului ca zona este relativ izolata si inconjurata de paduri dese. Celtii au convietuit aici cu dacii timp de secole si au fost asimilati de acestia. Dupa cucerirea de catre romani a Daciei aceasta zona bogata a ramas inafara cuceririi romane, in zona Daciei Libere. Dacia Porolissensis era aproape si era o zona predilecta pentru incursiunile de jaf ale razboinicilor daco-celti. Influenta celtilor asupra dacilor a fost covarsitoare. Dacii au avut numai de invatat de la civilizatia celtica, ce avea o cultura mai avansata decat civilizatia dacica. S-a produs astfel un mix de culturi. Deci in zona cercetata de mine se constata aceasta influenta culturala celtica. Se poate constata si in teren aceasta. Consider ca dovezile materiale pot confirma aceasta teorie,chiar daca nu exista izvoare scrise. Se poate spune ca daco-celtii sunt stramosii nostri.

Un arheolog cunoscut Ion Motzoi-Chicideanu cu o experiență de teren de peste trei decenii sustine: “Dacii se înrudeau cu celții, getii erau mai curand inruditi cu tracii. Getii au aparținut unei populații care a locuit de la poalele sudice ale Carpaților Meridionali și până undeva la munții Balcani.


Din cauza culorii blonde a părului și ochilor albaștri, elemente mult mai frecvente aici decât altundeva în rândul românilor, moții au fost considerați fie descendenți ai celților, fie ai slavilor, ai alanilor, sau ai triburilor germanice (GoțiGepizi…). Mocanii non-transhumanți – sunt un  grup distinct de mocani care ocupă valea Arieșului între comuna Bistra (unde tradițional începe Țara Moților) și până în josul văii în apropiere de Cheile Turzii. Aceste comunități de mocani sunt cunoscute sub numele de mocănimea Văii Arieșului. „Centrele” de odinoară ale acestei mocănimi sunt satele Lupșa și Sălciua, unde, până de curând, aurul se exploata direct din apa râului, scursă prin sitele manevrate de localnici. Proximitatea acestor resurse și relieful tipic fac ca acești mocani să fie mai degrabă crescători de vite decât oieri. Mocănimea văii Arieșului se extinde la nord pe cursurile râurilor afluente ale Arieșului, în special pe valea râului Poșaga (valea Poșăgii) cuprinzând zona din jurul comunei Mărișel, aflată pe teritoriul județului Cluj [4], loc tradițional de întâlnire estivală a mocanilor. Alt grup de mocani e reprezentat de mocănimea Ampoi-Întregalde, situată, ca și mocănimea Văii Arieșului, tot pe teritoriul de azi al județului Alba. Mocanii de regiune sunt legați locului, spre deosebire de moți, care sunt „toți în drum”, călătoresc pentru a-și vinde produsele de lemn. Tipice pentru aceasta zona etnografică sunt șurile acoperite cu paie sau șindrila, monumentale prin înălțimea acoperișului sau grajdurile mari de bârne, acoperite cu paie. Casele sunt la fel foarte înalte, proporția dintre înălțimea pereților și cea a acoperișului fiind de 1 la 3. Uneori construcțiile sunt ridicate pe un soclu de lespezi de piatră. Satele mocanimii Ampoiului sunt atestate ca fiind cele mai vechi din regiune.

Posted in Transylvania | Tagged , , | Leave a comment

Lumea de piatră

Povestea spune că într-o nu-știu-care-țară, trăia un om foarte-foarte bogat împreună cu familia lui, iar toată obida îngrijirii pământurilor și casei reveneau unor țărani săraci lipiti pământului. Într-o zi oarecare, pe la amiază, bogătașul își luă mai cu de-a sila copilul de mână, îl urcă în vârful unei coline și spuse apăsat:– Privește! într-o zi, toate câmpurile acestea vor fi ale tale… De bună seamă într-o altă zi, când abia se crăpa de ziuă iar soarele începuse a înroșii obrazul câmpurilor, unul din țăranii care trudeau pentru bogatas, urcă grăbit împreună cu fiul aceiași colină. Ziua de muncă nu începuse, iar copilului nici prin cap nu-i trecea la ce o trebui azi să-și ajute părintele. Țăranul se așeză jos și cu mâna împinsă spre depărtări șopti copilului:– Privește…

O broască aflată dintotdeauna în adâncul unei fântâni, își zicea cu amărăciune privind cerul micuț și albastru ce i se profila prin deschizătura puțului : Vai cât de mic este cerul ! Nu poți explica unei broaște prizoniere într-o fântână nimic din maiestatea oceanului. Oamenilor pătrunși de cutume, deprinși a trăi în lagărul unor concepte formale, nu le poți povesti despre Tao fără de început. Trebuie mai întâi să străbată mările ignoranței și să ajungă la limanul simplității în care trăiește natura.

Formula fericirii, după regretatul Beligan: „Mănâncă puțin, citește mult și pune totul la spate“.

Să fi anticipat Wilde cătunul sincerităților virtuale – tip Facebook: „Dă-i omului o mască și-ți va spune tot adevărul!“.

Un moldovean se întâlnește cu un japonez:
– Băi Niși câte ore lucrați voi în Japonia de sunteți așa deosebiți?
– 8 ore obligatoriu. Dar voi?
– “Decât” patru. Da de ce lucrați voi așa de mult ?
– Păi 2 ore pentru mine, 2 pentru patron, 2 pentru împărat și 2 pentru Japonia. Da voi de ce lucrați așa de puțin?
– Păi 2 ore pentru patron, 2 pentru mine, împărat n-avem, iar de România mă doare-n c(ot).

Conform ultimului studiu al unei reputate universități britanice moldovenii sunt cei mai sănătoși oameni din lume, deoarece alimentația lor e total lipsită de E-uri: carni, fasoli, ligumi, fructi…

Înaintea lui Buddha se înfățișă un sihastru dornic să-i vorbească de ultima sa mare realizare. După șase ani de trudă, încercări fără număr și dezamăgiri pe măsură reușise să traverseze fluviul aflat înaintea lor mergând pe apă.
Măritul Gautama așteptă ca omului să revină din înaltul entuziasmului, iar când îi auzi respirația, îi răspunse:
– Și a meritat atâta trudă? Eu l-am trecut zilele astea oferindu-i barcagiului un bănuț.

De ceva vreme Buddha rătăcea tot mai departe de Kapilavastu, lăsându-și pașii să hotărască în locul pretinsei raționalități, pe care oamenii o creditează o viață. Într-un sătuc oarecare, mai mult o înghesuială de colibe sărăcăcioase, un tânăr îi ieși în întâmpinare și începu dintr-o dată să-l ponegrească:
– Cu ce drept pretinzi tu că îi înveți pe alții cale eliberării ? Ești la fel de ignorant ca oricare dintre muritori. Nu te mai preface că propovăduiești, eventual mulțimii celor proști care te vor urma.
Buddha ascultă răbdător, niciun mușchi nu păru a-i tresării pe ovalul feței, așteptă cu răbdare ca tânărul să-și deverse degrabă furia, iar apoi, îl privi în ochi cu îngăduință, adresându-i cu calm întrebarea:
– Dacă vrei să oferi cuiva un cadou, dar aceea persoană nu este acasă, cui aparține până la urmă cadoul?
Tânărul răspunse puțin încurcat:
– Celui ce l-a cumpărat.
– La fel stat lucrurile și în privința înverșunării tale. Ești fără îndoială foarte înfuriat, dar eu după cum bine poți observa nu mă simt deloc insultat. Nefericirea pricinuită de vorbele-ți usturătoare își aparține, n-ai făcut decât să te rănești singur, prietene.

Un învățăcel se apropie odată de maestrul său și îi adresă următoarea întrebare:
– Maestre, e adevărat că și eu posed natura lui Buddha?
– Nu, îi respunse sec și cu oarecare detașare maestrul.
– Dar nu tu m-ai învățat că oricine posedă o parte din natura lui Buddha, până și broaștele, plantele…
– Da, așa este, am spus.
– Păi atunci de ce nu și eu ?
– Pentru că tu întrebi…

.„Proştii se plâng că nu sunt cunoscuţi de suficient de mulţi oameni. Înţelepţii se plâng că nu cunosc suficient de mult oamenii.“

Un măgar păștea pe lângă pădure, un tigru înfometat îl zări, foamea îl făcu să se apropie foarte mult, îndărătul unor tufișuri. Nu mai văzuse în viața lui așa prădăciune, numai bună pentru prânzul cel amânat. Și totuși prudența sau teama îl îndemnară să-i urmărească o vreme obișnuințele. După un timp se strecură din tufiș, iar tocmai când își calcula mișcările prin care i-ar sfârteca beregata, măgarul, cel mai probabil din sfânta sperietură, scoase un răget asurzitor. Tigrul o luă degrabă la sănătoasa, nu mai auzise vreodată un tunet rablagit atât de puternic, oprindu-se după o distanță cam respectabilă. Se înapoie a doua zi, observă că răgetele măgarului țineau mai degrabă de o apucătură decât de pericol, folosindu-le periodic, sau cine știe, frânturile unui limbaj dispărut.
Peste câteva zile se strecură din nou în apropierea măgarului, dar abia avu timp să-și retragă mustața de dinaintea copitelor, cele două picioare posterioare având forța și rapiditatea loviturii fatale.
După alte câteva zile tigrul își încolți nebunatica pradă, iar prânzul ce urmă șterse orice rușine înjositoare, din trecutul său încărcat. Măgarul și-a epuizat trucurile !

Dedic astazi unor occidentali infatuați, cocoșați de lăcomia materialistă și cu plicitiseala cronicizată, povestea lui Rinzo. V-o redau în speranța evitării perplexității sau rictusului vulgar.
Într-o dimineață Rinzo dorind să-și întîlnească maestrul, merse la coliba acestuia și bătu cu insistență la usă:
– Cine-i acolo ?
– Sunt eu, Rinzo…
– Pleacă, se auzi o voce hotărâtă, dornică să alunge orice prezență omenească, prevestitoare a atâtor neliniști.
Rinzo plecă buimac, încercă să înțeleagă reacția maestrului, de bună-seamă cu ajutorul unui truism din cele dragi stirpei.
Peste câteva ceasuri se întoarse, bătând cu sfială la ușa sărăcăcioasă.
– Cine-i acolo ?
– Rinzo, spuse cu voce aproape stinsă învățăcelul.
– Pleacă, n-ai auzit sau te faci că nu înțelegi.
Rinzo plecă mai abătut ca oricând, rătăci o vreme prin bazarul mare al vieții întreținându-se cu prieteni, străini, curioși, colecționari, din cei ce împestrițează pământul.
Spre seară, pașii îl aduseră din nou înaintea colibei maestrului.
De dincolo de ușă vocea inconfundabilă răbufni?
– Cine-i acolo ?
– Nimeni, abia reuși să îngâne sărmanul învățăcel.
– A, tu ești Rinzo, intră, de când te așteptam, ușa era deschisă…

Oamenii din categorii
Tare-tare demult, în îndepărtatul Bagdad sau în înfloritorul Constantinopole, povestitorul nu-și mai amintește exact, s-au strâns toți învățații pământului, judecătorii înfumurați, savanți fără operă și alte specii neclasificate de oameni, pentru a răspunde la întrebarea padișahului: câte feluri de oameni există?
După lungi cercetări despre a căror profunzime nici nu putem bănui ceva, fiecare tabără și-a prezentat răspunsul definitiv și irecuzabil.
Musulmanii au găsit două tabere: drept-credincioși și păgâni.
Creștinii – păcătoși și preafericiți. Un siren disgrațios : greci și barbari. Indienii – morții și vii. Un filfizon: deștepții și proștii. Bătrânul Pitagora: bunii și răii.
Au urmat luni de zile de expuneri, maieutici și dialectici, ba câteodată ciondăneală curată, dar pestrița adunare nu era în stare să formuleze un singur răspuns ce ar fi trebuit transmis padișahului.
Într-o zi liniștită și blestemată ca mai toate zilele trecu prin apropiere Nastratin, așezat de-a-ndoaselea pe un măgăruș pricăjit.
– Nastratine ! Hoge ! avem a-ți pune o întrebare. Toate cercetările noastre au găsit că există două categorii de oameni, dar nu ne putem pune în niciun fel de acord care sunt ele…
Nastratin, fără să ceară vreun rezumat al exegezelor atâtor minți luminate rosti în timp ce își împingea ușor măgărușul dinspre călcâie:
– Păi e foarte simplu…există două categorii de oameni. Aceia care cred că există două categorii de oameni și restul, care nu cred.

Un bei foarte lacom prăduia de o vreme o provincie a Imperiului. E drept că fusese înscăunat la moartea tatălui său, despre care supușii nu avea amintiri prea plăcute. Amândoi – ca mulți despoți din zilele nostre – credeau că puterea e făcută pentru a se abuza de ea.
Într-o zi un derviș îmbrăcat sărăcăcios cânta în gura mare pe străzile orașului:
– Allah să-i dea sănătate beiului nostru ! Viață lungă acestuia !
Un om se apropie îmbufnat și îl întrebă:
– Cum poți omule să te rogi pentru sănătatea unui despot?
– Pentru că și tatăl lui a fost despot, dar fiul e mai hain ca tatăl.
Omul îl privi nedumerit;
– Nu înțeleg.
– Păi gândește-te ce ne-ar aștepta de la fiul actualului despot, dacă cel de acum ar muri !

Despre Nastratin gurile rele șopteau ba că este un credincios îndărătnic, ba că e un sceptic cam șugubăț, chiar și vestea ateismului nu păruse a-l ocoli.
Într-o zi, un străin ajunse înaintea lui și îl întrebă:
– Creză în Dumnezeu?
– De bunăseamă.
– Dar de ce crezi ? Poți să aduci o dovadă a existenței acestuia?
– Ce poate fi mai simplu: mă rog la el în fiecare zi.
– Susții de asemeni că nu există decât un singur Dumnezeu. Pe ce te bazezi ?
– Pe faptul că nu mă rog decât la el.
– Ai putea să-mi dai o dovadă a atotputerniciei Lui?
– Ce dovadă mai vie decât aceea că nu-mi îndeplinește niciodată rugămințile !

Doi rabini încep într-o după-amiază o discuție foarte aprinsă despre existența lui Dumnezeu. Ajung să treacă în revistă toate argumentele despre existența și nonexistența acestuia, iar pe la 4 dimineața ajung amândoi la concluzia rațională că Dumnezeu nu există.
Dis de dimineață unul dintre ei tocmai se pregătea de plecare și ținea să-i mulțumească celuilalt rabin, pentru găzduială. Îl caută o vreme și îl află într-un colț îndepărtat al curții făcându-și rugăciunile.
– Ce faci omule acolo ?
– Păi nu vezi, îmi fac rugăciunile.
– Dar nu îți mai aduci aminte ce-am discutat aseară ? Am căzut împreună de acord că Dumnezeu nu există. Poți să-mi spui pentru cine îți mai faci rugăciunile ?
Gazda răspunse:
– Dar ce treabă are Dumnezeu cu asta…?

La sfârșitul conciliului de patru zile în care episcopi și cardinali, secretari și vicari întorseseră pe toate fețele încă o problemă încuietoare găsită prin Biblie, singurul lucru care se șoptea pe culoarele Vaticanului, dar care nu trebuia să răzbată spre public din rațiuni bine întemeiate, era justețea concluziei că Adam și Eva nu erau cu siguranță chinezi. Cine știe spre ce dimensiune istorică s-ar fi îndreptat omenirea, dacă în locul mărului l-ar fi servit pe șarpe la prânz.

Trăia odată un om care se părea că suferă de toate bolile lumii. Nu era zi lăsată de Dumnezeu să nu-i pocnească închieturile, să nu-i țiuie măcar o ureche, să nu-i amoartă un umăr. Toate, dar absolut toate organele îi întunecau ceas de ceas zilele pe care le mai avea de trăit.
Nimeni, nici dintre apropiați, dar nici măcar medicii nu reușiseră să-i pună un diagnostic, nicidecum să-i afle de leac.
Într-o zi prin satul lui trecu un străin, care se oferea să-i ajute pe oameni la treburi mărunte în schimbul mâncării și adăpostului peste noapte. Străinului îi trecu pe la ureche necazul ce-l bântuia pe sărmanul său semen.
Îl ascultă, păru să-l consulte cam neândemânatic și apoi îi spuse:
– Prietene suferi de o boală netratabilă, la care îi vei afla leacul odată cu ceilalți oameni. De moarte.
La aflarea presupusului diagnostic mare fu mirarea apropiaților să-l vadă pe omul nostru ridicându-se după multă vreme din pat, ba apucându-se chiar să-și sape grădina. Pe seară își chemă prietenii care se cam înstrăinaseră, stătu cu ei multă vreme de vorbă, iar unul mai îndrăzneț hotărâ să-l întrebe cum de și-a schimbat așa brusc apucăturile.
– Nimic mai simplu, răspunse omul. Până ieri credeam că am toate bolile pământului. Astăzi am răsuflat ușurat când am aflat că am numai una.

“Cea mai bună căsnicie este cea dintre o femeie oarbă și un bărbat surd.”

“Nebunia în cazul indivizilor este rară, dar în cazul grupurilor, partidelor, națiilor și epocilor este o regulă”

Milet 610 î.e.n., autor, un oarecare Anaximandru:
„începutul lucrurilor este apeiron-ul… De acolo de unde se produce naşterea lucrurilor, tot de acolo le vine şi pieirea, potrivit cu necesitatea; căci ele trebuie să-şi dea [să-şi facă] dreptate şi să-şi dea răsplată unele altora pentru nedreptatea făcută, potrivit cu rânduiala

“Prostia este mama norocului şi a fericirii sexuale.
Cu norocul de partea ta, te poţi descurca şi fără minte”.

Două -trei cugetări ale călugărului Giordano, supranumit Il Nolano (cel din Nola), numele adevărat Filippo Bruno (fiu de mercenar din Campania, sudul Italiei).
Dominican neortodox, preot eretic, excomunicat de biserica catolică și de cea protestantă, adus după 7 ani de procese în Campo de’ Fiori (Roma, 1600) legat cu călușul la gură și ars de viu, în aplauzele satisfăcute ale prostimii.

“Ne place sau nu, noi singuri ne croim viaţa. Născându-ne pe lumea aceasta, cedăm uşor iluziilor, simţirilor, credem în ceea ce vedem. Ignorăm cât de surzi şi orbi suntem. Atunci ne asaltă frica, şi uităm că suntem divini, că am putea schimba cursul rău al întâmplărilor.
De obicei, cei care nu înţeleg îndeajuns cred că ştiu mai multe, iar aceia care sunt complet lipsiţi de minte cred că ştiu totul”.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Undeva pe aici zace ”patriotismul meu cultural” ..

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.
In the NE of present day Romania – Great Moldavia, I2 farm culture mixed with R1AB. The result was a population having all the best technologies at that time – wheels, chariots, horses, pottery and farming technology, animal husbandry, metalworking. This melting pot was also a mix of genes and social aptitudes, including warfare. Competitive populations were able to grow than spread & “conquered” the world: the expansion of Yamna to the Balkans and Central Europe, the expansion of aryan people all Asia up to India & east of China. Sredny Stog people carried a mix of I2a2, R1, R1a and R1b lineages. Before the arrival of Neolithic farmers I2a2 dominated central Europe, Scandinavia and present UK. I2a1 even to present day is dominant in areas around Romania from Bosnia to Ukraina and it could indicate the longest cultural continuity of Europe – still alive today in traditional villages. I2a2b could have appeared soon after the Last Glacial Maximum, perhaps 17,000 years ago. Most of its branches would have become extinct and only one survived with a patriarch living during the Bronze Age, probably in Germany. The oldest known L38 sample comes from the Unetice culture in central-east Germany 4,000 years ago. This lineage spread from Germany to England via Belgium in the Late Iron Age with the Celtic people of the Hallstatt and La Tène cultures. Transylvania was the turning table from where ProtoCelts conquered Western Europe. Before that Romania was the center of Old Europe from where farming spread to Western Europe, Cris Culture started Liner Pottery Culture. The Cucuteni-Trypillian culture, the most advanced Neolithic culture in Europe before the Indo-European invasions in the Bronze Age was also an offshoot from the Starčevo–Kőrös–Criş culture. Cucuteni-Trypillian people mixed with Yamna neighbours than they spread as a minority lineage alongside haplogroups R1a and R1b to WEurope and Baltics with the Corded Ware expansion.
Map of early Bronze Age cultures in Europe - Eupedia
  • The cultivation of cereals appear to have started at least 12,000 years ago in the Levant (source), and perhaps earlier in Northeast Africa.
  • Humans started building stone structures, including temples, at Göbekli Tepe in Anatolia about 11,000 years ago (source).
  • The use of calendars dates from at least from 10,000 years ago in Scotland (source).
  • The world’s first bricks were made in the Near East at least 9,500 years ago (source).
  • Metallurgy may have started in the Balkans with copper working (c. 7,500 years ago, source), followed by gold (7,000 ybp), bronze (6,500 ybp) and silver (6,000 ybp).
  • The oldest evidence of writing date from 7300 years ago in central Romania (source) and northern Greece (source).
  • The world’s first cities appeared in southern Mesopotamia some 6,500 years ago (source).
  • The first potter’s wheel appears in the Near East between 6,500 and 5,200 years ago, during the Ubaid period (source).
  • The earliest evidence of horse domestication, and perhaps also horse riding, dates from 6,000 to 5,500 years ago in the Eurasian Steppe (source).
  • The oldest trace of glassmaking comes from the Near East circa 5,500 years ago (source).
  • Shoes only show up in the archeological record from 5,500 years ago in Armenia (source). Ötzi the Iceman, the oldest natural human mummy, who died in the Alps 5300 years ago also wore leather shoes.
  • Humans started making swords and bronze weapons in the Maykop culture in the northwest Caucasus c. 5,500 to 5,000 years ago.
  • The world’s oldest known wheel is approximately 5,200 years old and was found in Slovenia (source).
  • The oldest known horse-drawn chariots date from the Sintashta and Petrovka cultures in the Eurasian Steppe, c. 4,000 years ago (source).
Map of prehistoric inventions and discoveries - Eupedia
Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.
This is a list of fortified settlements, towns and cities in Europe that were founded at least 3000 years ago (prior to 1000 BCE), including abandonned and destroyed settlements (marked by a †). Cities with a present-day population exceeding 50,000 are indicated in bold.

Haplogroup I is the oldest major haplogroup in Europe and in all probability the only one that originated there. Haplogroup I2a1 seems to have come out of the Neolithic period as the big winner for reasons that are not yet clear. Haplogroup I2a1 is by far the largest branch of I2 and the one most strongly linked to Neolithic cultures in south-east, south-west and north-west Europe. I2a1a-M26 was probably one of the main paternal lineages of the Megalithic cultures of western Europe during the Neolithic and Chalcolithic periods. I2a1b is found overwhelmingly in the Dinaric Slavs as well as in Bulgaria, Romania, Moldavia, western Ukraine and Belarus. It is also common to a lower extent in Albania, Greece, Hungary, Slovakia, Poland, and south-western Russia. The high concentration of I2a1b-L621 in north-east Romania, Moldova and central Ukraine reminds of the maximum spread of the Cucuteni-Trypillian culture (4800-3000 BCE). It evolved as an offshoot from the Starčevo–Kőrös–Criş culture. The Cucuteni-Trypillian culture was the most advanced Neolithic culture in Europe before the Indo-European invasions in the Bronze Age and seems to have had intensive contacts with the Steppe culture before the expansion of Yamna to the Balkans and Central Europe (see histories of R1a and R1b). From 3500 BCE, at the onset of the Yamna period in the Pontic-Caspian Steppe, the Cucuteni-Trypillian people started expanding east into the steppe of what is now western Ukraine, leaving their towns (the largest in the world at the time), and adopting an increasingly nomadic lifestyle like their Yamna neighbours. It can easily be imagined that Cucuteni-Trypillian people became assimilated by the Yamna neighbours and that they spread as a minority lineage alongside haplogroups R1a and R1b as they advanced toward the Baltic with the Corded Ware expansion.

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

I2a2 is found in most of Europe and seems to have had a continent-wide distribution before the arrival of Neolithic farmers. Remains from the Late Neolithic Sredny Stog culture (4500-3500 BCE) in Ukraine and of the Chalcolithic Globular Amphora culture (3400-2800 BCE) from Ukraine and Poland, were also tested by Mathieson et al. (2017). All six individuals from the Globular Amphora belonged to haplogroup I2a2. The Sredny Stog people carried a mix of I2a2, R1, R1a and R1b lineages. L701 was also found in Copper Age Bulgaria. Other I2a2a individuals was also found in Neolithic Scotland (L1195 and CTS10057), Neolithic Spain (CTS616 and Z161) and Neolithic Hungary (CTS10057). During the Early Bronze Age, I2a2a was found in southern Russia during the Yamna culture (L699), in Hungary (L1229), and in Germany (L38). This very ancient dispersal and its relatively low modern frequency makes it very difficult to assess what happened to each branch before the Late Bronze Age or the Iron Age.
Nowadays, I2a2 peaks in central and northern Germany (10-20%), the Benelux (10-15%) as well as in northern Sweden. It is also found in 3 to 10% of the inhabitants of Denmark, eastern England, and northern France. It is rarer in Norway, except in the south, where the Danish influence was the strongest historically.

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

I2a2b (formerly I2b2) could have appeared soon after the Last Glacial Maximum, perhaps 17,000 years ago. Most of its branches would have become extinct and only one survived with a patriarch living during the Bronze Age, probably in Germany. The oldest known L38 sample comes from the Unetice culture in central-east Germany 4,000 years ago. Four out of the six samples from the 3,000 year old Lichtenstein Cave in central Germany belonged to L38+ as well. The cave was part of the Bronze Age Urnfield Culture. Based on the STR dating, it is believed that this lineage spread from Germany to England via Belgium in the Late Iron Age with the Celtic people of the Hallstatt and La Tène cultures. I2a2b is therefore essentially a Alpine Celtic haplogroup. The distribution of I2-L38 matches fairly well that of haplogroup R1b-U152 north of the Alps. Both haplogroups are also found at low frequency in Hungary, Romania, Bulgaria and central Turkey, probably reflecting the migration of La Tène Celts in the third century BCE (see map). R1b-U152 is associated with both the Central European Celts (Unetice, Urnfield, Hallstatt, La Tène) and the Italic people. In Italy, I2-L38 is limited to the Alpine region, mostly the north-west, where Gaulish tribes settled, and it is likely that I2-L38 was brought to Italy by Celtic migrations many centuries after the arrival of Italic tribes from the Alpine Danube region. I2-L38 people would therefore have been autochthonous to the region between the Alps, Central Germany and the Low Countries and were assimilated into the Celtic society during the Hallstatt or La Tène period.

In the archaeology of Neolithic Europe, the burned house horizon is the geographical extent of the phenomenon of presumably intentionally burned settlements. This was a widespread and long-lasting tradition in what is now Southeastern and Eastern Europe, lasting from as early as 6500 BCE (the beginning of the Neolithic) to as late as 2000 BCE (the end of the Chalcolithic and the beginning of the Bronze Age). 
Although the practice of house burning took place among a handful of different Neolithic cultures in southeast Europe, it is most widely known among the Cucuteni-Trypillian culture for a number of reasons: The Cucuteni-Trypillian culture had the largest settlements in history up to their time.[15] There is evidence that every single settlement in this culture probably practiced house burning.[3] This culture practiced house burning for a longer period of time (1600 years), and for a later date (up to 3200 BC), than any of the other cultures.[1]:p.102 The Cucuteni-Trypillian culture was considered by some scholars to be the largest and most influential of the Neolithic cultures of eastern Europe during the transition to the Eneolithic period.[16] :p.196
Map showing territorial extent of the Starčevo culture
Distribution of the Criş/Starčevo/Körös culture and location of Tăşnad Sere (map: Susanne Geck).
The beginnings of the Linear Pottery culture, whose representatives at the beginning of the Neolithic period in Central Europe achieved the largest territorial expansion.
The beginnings of the Linear Pottery culture (5500 – 5000 BC), whose representatives at the beginning of the Neolithic period in Central Europe achieved the largest territorial expansion, are sought for by most researchers in the environment of the Starčevo culture located in Transdanubia (the area west of the Danube that comprises present-day Hungary and Lower Austria).
Migration of Proto-Neolithic and Early-Neolithic population during the second half of VII – beginning of VI millennium BC., maybe partly stimulated Early-Atlantic transgression of the Black Sea.
Image result for black sea flood
Image result for black sea flood
Bathymetric map of the Mediterranean Sea (depth range 0–200 m). Data analyzed by the Hellenic Center for Marine Research (HCMR). 
Posted in 2020, DNA, ethnogenesis, Nationalism | Tagged , , , , , | Leave a comment

Offgrid AX12

5.15 x 6,40 x 2.55 = 84mc
1.75kg, 180x290x60mm, Heating-power 5kW, 220V/50HZ, IPX4, Water temperature: 33°C-55°C
Samus RS422Q, 4.2 kW 320Ron – GPL & electric – Detin 2 sobe si incalzesc o casa noua cu ele dar nu si camerele unde dormim. Trebuie ventilat des, mentin 22 de grade pe treapta 2 pe un spatiu de 70mp cand afara sunt – 6 grade, schimb o butelie la 4 zile, (pe treapta 2 aprox 12h/zi), buteliile le incarc cu 55 lei de la statii. In lipsa altei surse de incalzire este destul de ok mai ales pentru o casa recent contruita deoarece usuca peretii. Poate functiona si electric.
Aeroterma GPL Master BLP16M, 16 kW, 220 V 590Ron – La un garaj de 65 mp de la 7 grade a urcat temperatura la 15 grade in mai putin de o ora. Incalzeste foarte bine, consumul este relativ mic 1-1.2l/h. Merita banii, in comparatie cu cele pe curent e de 5 ori mai eficienta.
Rated power consumption W/H 2500, (VDC)PV peak voltage DC 72V, (VDC)PV open circuit voltage 84
IN 12V/24V DC, OUT 220 Vca, Max 1000 W (pentru scurt timp), 500W constant, USB 5V/500mA, Eficienta >90%
36V-72V to 12V DC Electric Vehicle Converter, Output Current:10A, Output Voltage:12V DC
Posted in 2020, offgrid | Tagged , , , , , | Leave a comment

Montagna Morlacca: Velebit, Paklenica, Una, Prenj, Blindije

The most important material heritage of Vlachs in Western Balkans are the necropolises with petroglyphs. The Vlach tombstones with petroglyphs appeared in the 12th century, and the apparition ceased during the Ottoman occupation in the 16th century. Marian Wenzel wrote that the tombstones with petroglyphs „were initially erected by feudal aristocracy, and that the custom was later adopted and the decoration much elaborated by certain groups known as Vlachs who were organized on a “cătun”, (small village in Romanian and Albanian), on a tribal, non- feudal basis.”( Marian Wenzel, “Bosnian and Herzegovinian Tombstobes-Who Made Them and Why?” Sudost-Forschungen 21 (1962): 102-143). John Fine wrote that the Vlachs controlled the carrying trade and the protection of caravans from brigands and they became extremely rich and came to dominate Zeta (Montenegro) and Hum (Zachlumia, today in Herzegovina).(John V. A. Fine, The Late Medieval Balkans: A Critical Survey from the Late Twelfth Century, (Michigan: University of Michigan Press, 1994), p.19.)) According to a historical tradition in Montenegro, the Vlachs are considered to be the builders of the church of Vlaška Crkva (“The VlachChurch”) in Cetinje . Stećak (Cyrillic: Стећак, [stetɕak]; plural: Stećci, Стећци, [stetɕtsi]) is the name for monumental medieval tombstones that lie scattered across Bosnia and Herzegovina, and the border parts of Croatia, Montenegro and Serbia. An estimated 60,000 are found within the borders of modern Bosnia and Herzegovina and the rest of 10,000 are found in what are today Croatia (4,400), Montenegro (3,500), and Serbia (2,100), at more than 3,300 odd sites with over 90% in poor condition. Marian Wenzel wrote that the Romanians/Vlachs of North East of Serbia “still perform “hora” funerary dance (kolo in Serbian) in which three female dancers carry bunches of flowers, while the leader carries a sword, which corresponds to some petroglyphs with hora depicted on some funerary monuments. This particular dance is believed to serve as a soul’s guide to the other world.”Elizabeth Wayland Barber approached the petroglyphs with dancers with flowers and wrote: “The parallels between (Romanian/Vlach) dancers from Duboka in Timok and the depictions on medieval funerary stecci are far too close for accident.” She also made a comparison between male dancers wielding swords from petroglyphs and the Romanian dance“Căluşari”.

Highlander Velebit Trail 99Km
Paklenica National Park is the most visited climbing site in Croatia, and the largest in Southeast Europe. Hiking is the only way to really get to know Paklenica. The Park area contains 150–200 km of trails and paths
K Loop is a 10.3 mile loop trail located near Plitvička Jezera
Plitvice Lakes National Park Loop  11.9km heavily trafficked loop trail located near Perušić, Licko-senjska županija
Mala to Velika Paklenica is a 17.1 kilometer loop trail located near Starigrad
Jurasova Glavica is a 10.9km lightly trafficked loop trail located near Starigrad
Best Trails in Paklenica National Park 
Prenj is a mountain range in the Dinaric Alps of southern Bosnia and Herzegovina, located in eastern Herzegovina near Mostar, Jablanica and Konjic. The highest peak is Zelena glava at 2,115 m. Prenj massif has at least 11 peaks over 2000 m.
Blidinje Park often called “Herzegovinian Alps” covers an area of 364 km2. The central part is dominated by lake Blidinje. The western border of the park is covered by Vran mountain (2074 m), and in the south, the river Neretva and the mountain Cvrsnica (2228m) complete the impressive combination of natural wonders. More than 300 km of mountain trails and pristine nature are at your disposal.

Posted in Go, Uncategorized | Tagged , , , , , , , , , | Leave a comment

Țara / Cetatea Ciceului


”Toată culmea aceasta a Ciceului e plină de trecut, începând de pe terasă, unde este o aşezare fortificată din secolul al X-lea î.Hr. — una dintre cele mai mari, are 35 hectare. Apoi este nivelul de locuire începând cu mileniul al III-lea î.Hr., deci un neolitic târziu. Apoi în epoca bronzului e o aşezare din anul 816 î.Hr. foarte bogată, impresionantă prin numărul mare de artefacte.
Urmează locuirea dacică. Săpăturile aici au început în 1977, cu o întrerupere în anii ’90 pentru că nu mai era forţă de muncă. Sursa de câştig şi prezenţa unei comunităţi atât de mari e determinată de prezenţa acestei roci, riodacit, o rocă foarte dură din care se confecţionează pietre de moartă, pietre de râşniţă”, explică Gaiu.
Pentru Corneliu Gaiu, Cetatea Ciceului este cea mai importantă aşezare dacică din regiune. O aşezare situată la limita Imperiului Roman, în care au fost găsite monede romane datând dinainte de ocuparea Daciei, dar şi ateliere de turnare a bronzului.
”Pe aici trecea graniţa imperiului roman. Limesul roman e pe această culme, în extremitatea de vest a hotarului este un turn roman cercetat în anii trecuţi, era punctul care făcea legătura între castrul de la Căşei, în Someşul unit, şi cel de la Ilişua”, spune Corneliu Gaiu.
cetatea_ciceuluiJudecînd pe baza întinderii mari a aşezării fortificate, poate este cea mai întinsă dintre toate cele cunoscute de pe întreg teritoriu al Transilvaniei !!, pe baza materialului ceramic recoltat de pe suprafaţa ei şi pe baza faptului că atît lungimea, cît şi dimensiunile corpului valului, văzut în sectiune, sînt dea dreptul uriaşe, trebuie să presupunem o aşezare întărită, care forma eventual şi locul de refugiu al unui trib întreg, în faza începătoare a aş-zisei democraţii militare din prima jumătate a primei vîrste a fierului, mai degrabă in careva dintre fazele etapei A, a epocii hallstattiene. Perioada de folosire a cetăţii-aşezări, precum şi o eventuală cronologie internă a ei s-ar putea fixa numai prin studierea detaliată a depozitului pomenit, precum şi prin efectuarea unor săpături de mare amploare.  File-de-istorie-1971-1-07
5_dealurile_ciceului_podisul_somesanArcobara/CiceuCORABIA! (lista lui Ptolemeu).. www.bcut.roAnaleleBanatului202016.pdf
Este posibil ca imaginea să conÅ£ină: cer, munte, în aer liber, natură şi textVetre de aşezări şi cimitire, depozite de unelte, arme şi podoabe, ceramică şi fortificaţii, stele funerare şi obiecte paleocreştine, biserici şi cărţi, cântece şi obiceiuri sunt păstrate cu sfinţenie din vremea începuturilor noastre. Descoperirile paleolitice sunt puţine în tot bazinul someşan. Descoperirile de obsidiană de la Leleşti reprezintă cele mai vechi urme ale prezenţei omului în zona Ciceului. ..din punctul „Măgura Ciceului” provine un topor calapod, lucrat din andezit, de formă trapezoidală; de pe locul numit ‘Pe Pod” un topor de marnă cenuşiu-roşcată iar de pe platoul de deasupra Văii Mari de la Ciceu Corabia un alt topor de gresie cenuşie, de tipul celor perforate, atribuit tot din neolitici. Din perioada de tranziţie-eneolitic se semnalează un topor asimetric de secţiune transversal-dreptunghiulară, provenind de pe teritoriul satului Ciceu-Corabia şi care se află expus la Muzeul de istorie al Transilvaniei din Cluj-Napoca. În cadrul săpăturilor arheologice, efectuate pe terasele situate sub “Ciceul Mic”, au fost semnalate materiale arheologice, în special ceramică, aparţinând culturii Coţofeni. În Epoca Bronzului întreaga regiune cunoaşte o înflorire deosebită.
La Ciceu-Corabia au fost descoperite: un topor de luptă din bronz, cu cap emisferic şi un tub pentru fixarea cozii, o brăţară din bronz cu capetele subţiate şi o moneda din argint iar la Ciceu-Giurgeşti, Reteag şi Mihăieşti îndeosebi fragmente ceramice, tot din epoca bronzului. Cea mai bogată aşezare din epoca bronzului şi cea mai bine cunoscută este cea situată pe terasele din jurul stâncii Cetăţii Ciceului.
O înfloritoare metalurgie a bronzului continuă să se manifeste în prima vârstă a fierului. Numeroasele depozite de bronzuri aparţinând acestui interval, cuprinzând: topoare, spade, dălţi, securi, obiecte de podoabă şi harnaşament, reflectă o stare de nesiguranţă şi de confruntări intertribale. Numărul aşezărilor creşte iar preocuparea pentru gruparea in jurul unor centre fortificate, cum sunt cele de la Dej (Dealul Florilor) sau de la Ciceu-Corabia, devine evidentă. Din prima vârstă a fierului datează Celtul de bronz descoperit în 1978 cu ocazia amenajării terasamentului din apropierea staţiei C.F.R. Reteag precum şi o statuie din piatră de la Ciceu-Mihăieşti ce reprezintă, schematic redat, un luptător încins cu un brâu de care atârnă un pumnal. Astfel de piese apar de obicei în morminte tumulare cimeriene din secolul al VII-lea î.Ch. populaţie pătrunsă în acea vreme în Transilvania. În asemenea împrejurări este probabil distrusă aşezarea de pe „Măgura Ciceului”.
Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.A doua epocă a fierului cuprinde perioada progresivă de afirmare şi înflorire a civilizaţiei daco-gete. În bazinul Someşului Mare, o serie de fortificaţii şi aşezări înfloritoare ca cele de la Sărăţel, Şieu-Măgheruş, Arcalia, Uriu, Feleac, Beclean, ne arată caracterul unitar al civilizaţiei dacice şi intensa populare a zonei în această epocă. Cercetările arheologice în locul “Sub Cetate” au scos la lumină o întinsă aşezare dacică. Locuitorii acesteia, agricultori, crescători de animale, meşteşugari, locuiau în case cu una sau două încăperi, ridicate pe o structură de lemn sau în locuinţe adâncite în pământ, semibordeie. Aşezarea îşi începe existenţa în secolul al III-lea î,Ch. şi cunoaşte o dezvoltare îndelungată până la cucerirea romană când dispare în urma unui incendiu.
Zona de la unirea Someşurilor se află în spaţiul graniţei Dacice romane. Malul drept al Someşului era supravegheat de trupele din castrele romane de la Căşei şi Ilişua. În jurul acestor castre se dezvoltă puternice aşezări civile, centre economice şi comerciale şi puncte de iradiere a romanităţii în întreaga zonă.

… pot fi observați bolovanii care făceau parte odinioară din zidul cetății, împrăștiați pe o rază de mai multe sute de metri, dar concentrați îndeosebi în partea sudică, acoperiți de mușchi și de vegetația pădurii..

Culmea şi colinele Ciceului se află în această zonă de graniţă unde a pulsat în tot timpul stăpânirii romane o intensă vieţuire. De-a lungul colinelor Ciceului trecea ultima linie de apărare romană, alcătuită din turnuri de supraveghere şi semnalizare iar la punctele mai vulnerabile sau mai importante şi din Castella sau Burguri. Pe culmea Ciceului au fost identificate două astfel de turnuri, în punctele „Poniţă” şi „Vârful Muncelului” care, împreună cu altele din jur, asigurau legătura între cele două castre amintite. În legătură cu acest sector de graniţă a Daciei Romane, trebuie reţinut că unitatea militară care staţiona în Castrul de la Ilişua era un divizion vestit de călăreţi: Ala I Frontoniana, adus din regiunea celto-germanică de pe Rin. Cercetările arheologice întreprinse în punctul „Maieri” de la Ciceu Corabia au dus la identificarea unor aşezări aparţinând de asemenea secolului al IV-lea. Ceramica cenuşie, lucrată la roată, de clară factură romană, ne arată că şi în perioada post-aureliană în acest loc reprezintă o comunitate daco-romană.…/cetatea-dacica-ciceu.htmlImage result for ciceu corabia arheologieIntervalul de timp probabil în care Ştefan cel Mare a luat în stăpânire Ciceul şi Cetatea de Baltă este 14861490 deşi nu trebuie exclusă posibilitatea unei date anterioare, chiar din 1474[3]. Ambele domenii au făcut obiectul unei danii de la regele ungar Matia Corvinul către domnitor şi constituiau posesiuni feudale ale acestuia din urmă şi nicidecum o extensie a teritoriului Moldovei. Domeniul avea destinaţia de refugiu, de loc de azil, în cazul unei pierderi a tronului. O asemenea practică este bine atestată între Regatul Ungar şi principii vecini. Stăpânirea cetăţii şi a domeniilor se perpetuează de la Ştefan cel Mare la fiii săi până la Petru Rareş. Şi pentru prima oară Ciceul îşi îndeplineşte efectiv în 1538 rolul de refugiu. Trădat de boieri, cu Moldova ocupată de Soliman Magnificul, Petru se adăposteşte cu familia la Ciceu. Urmează cunoscutele eforturi diplomatice pe lângă Poartă pentru redobândirea tronului şi în 1541 familia domnească părăseşte Ciceul. Pentru cetate sfârşitul era aproape. Devenită un risc pentru Ardeal în condiţiile reorientării politicii moldovene, aceasta este demantelată din ordinul lui Gheorghe Martinuzzi în 1544Petru Rareş reuşeşte ulterior să reintre în stăpânirea domeniului, iar unii dintre succesori săi la tron îl revendică fără succes. Alexandru Lăpuşneanu este ultimul domn moldovean care mai reuşeşte să stăpânească, în parte prin forţa armelor, posesiunile ardelene[5].
padurea garboului
I.P. Reteganul : „La poalele estice ale Ciceului sunt sate pur româneşti: Giurgeşti, satul acesta a avut de judei (evrei), chiar şi notarul e judeu; locuitorii se ocupă cu agricultura şi tăierea pietrelor de moară. Sunt oameni isteţi şi vestiţi băutori de rachiu. La est de Giurgeşti e satul Negrileşti, iar sat românesc, are însă şi câteva familii de jidani. Negrileştenii sunt oameni proverbiali de isteţi. Ei au scos luna din baltă cu cârligu; şi apoi se mai păstrează acel proverbial cârlig. De la Negrileşti spre nord e satul Ambriciu (Breaza), sat pur românesc. Oamenii şin multe sărbători ca şi negrileşenii şi au o fire originală: ce le văd ochii nu le prea lasă mâinile”. Despre ambricieni şi suceni (locuitori ai satului Suciu de Sus) a ieşit proverbul: „Ei ştiu calul când se fură/ Când e măgură şi bură”. Reteagul – un sat de locuitori amestecaţi, români cam 1200, apoi unguri, armeni, jidani şi ţigani, toţi cam la 800. Reteagul este situat într-un loc foarte frumos în şesul Someşului Mare. Hotarul lui e productiv, apă are destulă şi bună, sărătură încă are, de lemne doru nu duce; din această cauză c-au încuibat atâţia străini încât rămas-a proverbul: „Cine bea apă din Valea Reteagului, nu mai merge de acolo”. Despre localitatea Uriu, care pe vremea aceea se numea Uriu de Sus, notează: „E un sat chiar spre est de Reteag (ungureşte Felor (Urisosul), care în ungureşte ar fi Paza de Jos. Posibil că aici fură pazele din sus şi din jos a castelului Ciceu: cea de sus care-i aducea vestea de la Moldova prin Bistriţa şi cea de-a doua care comunica cu Ungaria peste Dej şi Baia Mare, pe de altă parte”.reteagÎn prezent, la 460 de ani de la dispariţia cetăţii, domeniul s-a fărâmiţat, localităţile fi ind distribuite pe teritoriul a 4 judeţe şi 25 de UATuri. Nici la nivel mental, nu se mai poate discuta despre ideea unităţii între locuitorii acestui teritoriu. O bună parte din teritoriul analizat a fost declarată, în mod oficial, zonă defavorizată. Astfel, conform anexelor Planului Național de Dezvoltare Rurală 2014- 2020, 11 din totalul de 27 de unități administrative pe teritoriul cărora se întinde fostul domeniu al cetății (41%) fac parte din lista zonelor defavorizate.
cetatea ciceului 3Ddomeniul ciceuCartea Tinutul Ciceului Analiza Regionala scrisa de Alexandra-Camelia Potra este o monografie de exceptie. Dupa alianța, din anul 1529, încheiată între Petru Rareş și Ioan Zapolya, Voievodul Transilvaniei și, la vremea respectivă, aliatul regelui Poloniei, Petru Rareş atinge apogeul cuceririlor sale, astfel încât, în anul 1530, posesiunile sale transilvănene erau formate din Cetatea Ciceului și cele peste 60 de sate ce aparțineau acesteia, Cetatea de Baltă şi domeniul său, Unguraşul cu ţinutul său, Bistriţa cu 23 de sate săseşti şi minele de aur şi argint din Rodna. Printre acţiunile domnitorului moldovean s-a numărat şi cea de cucerire a Pocuţiei în anul 1530.
domeniu ciceu 1553Unul dintre subetajele acestui tip de vegetație este cel al pădurilor de stejar (Quercus robur), răspândit mai cu seamă pe versanţii şi interfluviile dealurilor joase din Dealurile Ciceului și Sălătrucului, respectiv la nivelul teraselor din Culoarul Someșului Mare (în proximitatea localității Reteag). În teritoriul analizat, în componența acestui subetaj predomină gorunul (Quercus petraea), respectiv speciile înrudite cu stejarul, precum cerul (Quercus cerris) și gârnița (Quercus frainetto). O suprafață semnificativă din Ținutul Ciceului este ocupată de subetajul fagului, care se răspândește la altitudini ce depășesc 600 m, definind astfel dealurile înalte – Dealurile Ciceului și Culmea Breaza – ale microregiunii. Pădurea de fag are în componență specii de paltin (Acer), carpen (Carpinus betulus), ulmul (Ulmus), frasinul (Fraxinus), mesteacănul (Betula), jugastrul (Acer campestre), teiul (Tilia cordata). În cadrul acestui subetaj, vegetația ierboasă este formată din plante cu flori, plante medicinale, frăguțe (Fragaria vesca) sau murul de pădure (Rubus fruticosus). În Culmea Breaza, la altitudini ce depășesc 800 m, apar pădurile de amestec din fag, molid (Picea abies) și brad (Abies) (etajul boreonemoral). La nivelul Ținutului Ciceului, suprafața cu gradul cel mai mare de împădurire îi revine Culmii Breaza (Figura 38), unde condițiile climatice, respectiv cele de relief (altitudini mai ridicate), au favorizat dezvoltarea etajului pădurilor de fag (Fagus), și a celor de amestec. Pe versantul vestic al Culmii Breaza, ce se suprapune ,,ținutului”, întâlnim suprafețe extinse cu păduri de conifere (Pinophyta) (îndeosebi molid). În zona de contact a Culmii Breaza cu bazinetele depresionare, s-au dezvoltat păduri de amestec, fag cu stejar (vezi cap. 6.4.2.).
mori ciceu
CIMEC – “Coada Măgurii” este un platou întins, de cea. 57,4 ha actualmente folosit ca loc arător, avand un singur acces mai uşor prin partea apuseană a platoului, printr-o văioagă împădurită cu o pantă relativ dulce. Acest platou este “secretul locului”, cheia istorica, avand o continuitate istorica de mii de ani! A fost probabil defrisata in neoolitic si s-a facut agricultura aici mii de ani, erau “culturi de secara si in aici pe vremea lui Ceausescu”. De pe platou se poate vedea în vreme senină în orice direcţie la mare depărtare. Conturul orizontal al platoului s-ar putea asemăna cu un pişcot. Partea sudică a lui, de o întindere mai mică, este mai netedă, iar cea nordică, mai mare, are o suprafaţă mai ondulată, aici fiind punctul cel mai înalt al întregului platou. Intre cele două părţi constitutive ale platoului, legătura o face posibilă o şea lată, fără nici o urmă arheologică vizibilă.
zonaPe marginea vest-nord-vestică a platoului, acolo unde începe văioaga amintită uscată, mai precis acolo unde panta ei devine mai accentuata, dar zona respectivă rămîne totuşi relativ uşor accesibilă, respectiv atacabilă, pornind de la terminaţia abruptului de pe latura de sud-vest a platoului, se poate urmări pe o distanţă de cîteva sute de m, în formă de semicerc uriaş, un val şi acum impunător, ridicat din bolovani mai mici sau mai mari. nefasonaţi, de origine locală (vulcanică), arşi artificial, legaţi între ei cu pămînt calcinat, de culoare roşie sau chiar vînătă. După ce coboară în văioaga pomenită mai sus, valul urcă pînă la punctul culminant al crestei principale care, continuă spre “Spînzul” (779 m). Pe porţiunile mai puţin aplatizate ale valului, văzute dinspre Ciceu-Corabia, deci dinspre “vale” el se ridică şi acum pînă la înălţimea de 4 m, ba în unele locuri chiar pînă la 5 m înălţime. Partea superioară, de est, a valului care traversează axa principală a masivului Ciceului şi care se termină la începutul abruptului de pe latura de est a acestuia, este dărîmată în multe locuri din cauza exploatării nemiloase a rocii de bază. Pe porţiunea care trece peste adincitura văioagei, valul este întrerupt în patru-cinci locuri unde ţăranii au scos pietroaiele pînă la temelia acestuia, în vederea uşurării trecerii carelor. In aceste cîteva “trecători” sau “porţi” se poate studia, într-o oarecare măsură şi construcţia valului de piatră. In faţa acestei construcţii “ciclopice”, pe mai toată lungimea ei este vizibilă o configuraţie artificială de teren, în formă de treaptă, un fel de “bermă”, urmată apoi de panta naturală. Pe toată suprafata platoului se pot aduna cioburi, în majoritate atipice, grosiere, crăpate la suprafaţă mai ales la interior, de culoare cenuşie închisă-negricioasă la exterior, brună (mai deschisă sau mai închisă la interior), ornamentate rareori cu caneluri late sau cu proeminenţă-apucături.
curbe nivel ciceuPlatoul a început să fie arat abia de cîţiva ani de plug mecanizat. De atunci apar pe suprafaţa lui vestigii tot mai abundente, iar cu patru ani în urmă, cu ocazia aratului, a ieşit la lumina soarelui un mic depozit de bronzuri, compus – după cum ne-am putut informa – din cinci celturi, cîteva torgues-uri, precum şi din alte cîteva obiecte. Ici-colo, pe suprafaţa arată şi cu ocazia vizitelor noastre, am putut observa urme de vetre şi de
locuinţe străvechi.
Judecînd pe baza întinderii mari a aşezării fortificate, poate este cea mai întinsă dintre toate cele cunoscute de pe întreg teritoriu al Transilvaniei !!, pe baza materialului ceramic recoltat de pe suprafaţa ei şi pe baza faptului că atît lungimea, cît şi dimensiunile corpului valului, văzut în sectiune, sînt dea dreptul uriaşe, trebuie să presupunem o aşezare întărită, care forma eventual şi locul de refugiu al unui trib întreg, în faza începătoare a aş-zisei democraţii militare din prima jumătate a primei vîrste a fierului, mai degrabă in careva dintre fazele etapei A, a epocii hallstattiene. Perioada de folosire a cetăţii-aşezări, precum şi o eventuală cronologie internă a ei s-ar putea fixa numai prin studierea detaliată a depozitului pomenit, precum şi prin efectuarea unor săpături de mare amploare.  File-de-istorie-1971-1-07
acces maguraLa locul numit “Sub Mălin”, situat la. poalele de apus a crestei care leagă platoul “Măgurii” cu “Spînzul”, într-o surpătură recentă de dimensiuni relativ mari, au ieşit la iveală diferite cioburi de vase. Tov. G. Sigartău, brigadierul CAP-ului din Ciceu-Corabia, din curiozitate, făcînd pe acest loc un mic sondaj, a dat de un material ceramic bogat, omogen. Locul de descoperire este folosit astăzi ca păşune. Este o poieniţă cu o suprafaţă relativ netedă, ferită de vînturi, cu un izvor în apropiere. Fragmentele ceramice lucrate la roată, adunate de aici aparţin unui chiup de culoare roşie. Ele sînt acoperite cu un slip roşu, interiorul lor fiind dintr-o pastă grosieră, plină cu impurităţi (pietricele de cuarţ) de culoare vînătă-deschisă. Aceste resturi arheologice pot fi datate cu mare probabilitate în epoca dacică, presupunînd totodată pe acest loc existenţa unei aşezări din această epocă. Pînă la efectuarea unor săpături arheologice alte precizări sînt greu de făcut.
Posted in Etnogeneza Rumânilor, Getae,Getes,Geti, Romania, Transylvania, Uncategorized | Tagged , , , , , , | Leave a comment

Cetațile Huedin, Șimleu. Poarta Meseșului.

hsPe teritoriul judetul Salaj se gasesc în pestera de la Cuciulat desene rupestre care dateaza din anii 10.000 – 7.000 î.Hr., unice pe teritoriul României. Ele sunt primele manifestari de acest gen cunoscute în sud-estul Europei. Primele asezari de pe actualul teritoriu al judetului Salaj au o vechime de 7.500 ani. Aceeasi vechime o au si primele vase de ceramica din zona Salajului. Primele case cu mai multe încaperi au fost construite în acest teritoriu în urma cu circa 6.000 ani. Singura asezare din epoca bronzului, cercetata integral, de pe teritoriul românesc se afla în judetul Salaj, în localitatea Recea, conform Din perioada cuprinsa intre secolele XVII – IX-lea î.Hr. s-au descoperit pâna acum 63 tezaure din bronz, în localitatile care alcatuiesc judetul Salaj. Din prima epoca a fierului dateaza sase cetati de aparare, datate ca fiind din secolele XI – IV î.Hr. Dacii aveau capitala pe Magura Simleului. Între râurile Crasna si Barcau a existat o uniune tribala dacica ce controla drumurile de acces dinspre nord-vest spre si dinspre Transilvania si comertul, mai ales cel cu sare. Din epoca dacica provin din Salaj nu mai putin de 23 tezaure dacice, alcatuite din monede si podoabe din argint. Cele peste 3.000 monede si 70 podoabe dacice din argint din aceste tezaure cântaresc în total cca 13 kg. Cea mai întinsa asezare dacica fortificata din România s-a descoperit tot în Salaj, datând din secolul I d.Hr. În total în Salaj s-au descoperit amplasamentele a 30 sate dacice si 15 cetati dacice care aparau uniunea tribala din partea de vest a actualului judet. Aceste cetatii erau asezate pe dealuri si erau fortificate cu ajutorul santurilor de aparare si a valurilor de pamânt, pe care erau ridicate palisade din lemn. Centrul uniunii tribale din actualul Salaj se afla pe Magura Simleului, într-un complex de asezari si fortificatii. amfiteatrul_4Dupa ce au cucerit Dacia, romanii au construit pe locul unei asezari dacice capitala Daciei Porolissensis, la Porolissum. Capitala Porolissum avea cca 20.000 locuitori, aparati de militarii din castrul din localitate. Ca opera de arta ar fi de mentionat amfiteatrul din capitala, copie la scara a celui de la Roma, cu o capacitate de 6.000 locuri. În anul 214 d.Hr., însusi împaratul roman Marcus Aurelius Antonius viziteaza Porolissum. Doua tezaure gepide din aur descoperite la Simleu Silvaniei, cântarind în total cca 10 kg aur, datând din secolul al V-lea d. Hr., se afla acum la muzee din Viena si Budapesta. În timpul evului mediu timpuriu, în secolul al X-lea d.Hr., limita dintre voievodatul lui Menumorut si cel al lui Gelu se gasea pe Muntii Meses. Locul unde se termina lumea romană este acum unul dintre cele două puncte din România – alături de Tâmpa – notate de Ghidul Verde Michelin cu o panoramă de trei stele. Când cerul e senin, privirea merge până la munţii Maramureşului la nord şi nord-est, Cluj-Napoca la sud-est, Huedin la sud şi masivul Bihor la est.  Fortificaţia era depăşită în dimensiuni doar de castrele de legiune de la Potaissa (Legiunea V Macedonica – 23 de hectare) şi Apulum (Legiunea XIII Gemina – 37,5 hectare). Porolissum, cu întinderea sa de cca 300 ha, a devenit cel mai mare muzeu arheologic în aer liber din România.
drumŞtiri, date şi informaţii cu caracter general despre drumurile romane apar în documentele medievale, unde asemenea drumuri sunt consemnate mai ales cu toponime precum “drumul pietros” sau “drumul uscat”. Aceste denumiri au apărut datorită faptului că în evul mediu nu au existat decât drumuri de pământ (17-revista-bistritei-XVII-2003-04), iar celelalte artere rutiere care poartă asemenea determinative nu pot fi decât drumuri romane, pentru că doar ele erau încă pietruite în epoca medievală.cetati-3_resize-1280x747“Cetatea de pământ” sau “Cetatea de la Bolic”, aflată în cătunul Cetatea Veche (Bolic), aparținător de orașul Huedin, își are începuturile în perioada Hallstattiană și este una din cele mai întinse fortificații din această perioadă. Cetatea este localizată pe un platou cu dimensiunile de cca. 450 x 100 m și este demarcată de un val de pământ și șanț de apărare, foarte bine vizibile, iar pe latura de SV, valul este dublu. În fotografiile aeriene se pot observa atât urmele săpăturilor arheologice din anii 60, cât și întreaga structură.
Locația este deosebită și din punct de vedere peisagistic, iar panoramele ce se deschid spre munții Vlădeasa, Meseș și depresiunea Huedinului, sunt deosebite, totodată fiind și un bun loc pentru plimbări pe jos sau cu bicicleta.

google maps – Cetatea Veche Huedin

Fortificația Hallstattiană figurează pe Lista Monumentelor Istorice a județului Cluj (cod CJ-I-s-A-07073), cât și în Repertoriul Arheologic Național (RAN). Web:


eupedia: From approximately 4000 BCE steppe people moved westwards to establish themselves around the Danube valley and the Carpathian basin, then little by little deeper into Europe. Here is a summary of this long series of migrations that is thought to have brought Indo-European languages and culture to Europe and contributed significantly to the modern European gene pool.

  • 4200-3900 BCE : Late Copper Age horse riders invade the old Balkanese tell settlements of eastern Romania and Bulgaria. Most of the towns and villages of the Gumelnita, Varna and Karanovo VI cultures are abandoned. A new hybrid culture emerge, the Suvorovo-Cernavodă culture (4000-3200 BCE), which will expand further south to the Aegean during the Ezero period (3300-2700 BCE).
  • 3500 BCE : Other advances from the steppe into the Cucuteni-Tripolye culture lead to the formation of the hybrid Coţofeni culture, also known as Usatovo culture, in north-eastern Romania.
  • 3200-2800 BCE : First north-west expansion of the Yamna culture from the western steppe to modern Poland, Germany, Scandinavia and Baltic countries. Creation of the Corded-Ware (or Single Grave, or Battle-Axe) culture (3200-1800 BCE).
  • 2800-2500 BCE : Hybrid people from the Cotsofeni and Ezero cultures start moving up the Danube and settle in mass in the Hungarian plain. The southward expansion of the Abashevo, Poltakva and Catacomb cultures from the Volga-Ural to the Black Sea shores pushed more pastoralists of the late Yamna culture to Europe.
  • 2500-2300 BCE : Indo-Europeans expand from the Hungarian plain to Austria, Bohemia, Moravia, southern Poland and southern Germany and start the most important Central European Bronze Age culture : Unetice (or Aunjetitz).
  • 2300-2000 BCE : The Indo-Europeans continue their advance to Western and Northern Europe, spreading the Bronze Age and the single grave tradition with them.
  • 2000-1100 BCE : The Sea Peoples invade the Aegean and Eastern Mediterranean from the north (probably from the Black Sea). This is one of the most controversial part of ancient history due to the lack of clear evidence about the origin of the Sea Peoples. The Indo-Europeans from the steppe or from Europe itself were the only warriors with sufficiently advanced weapons and knowledge of seafaring to have destroyed the powerful palace-states of Greece, Anatolia, the Levant and Egypt. It also fits the 1000-year interval otherwise lacking any major migration from the steppes, at the time when the eastern Indo-Europeans were conquering Pakistan and India from Central Asia.
  • 800-550 BCE : The Cimmerians are ousted from the Pontic steppe by their cousins the Scythians coming from the Volga-Ural region and Central Asia. The Cimmerians settle in Anatolia and around modern Romania around 800 BCE. The Cimmerian culture commenced circa 1200 BCE. Some archaeologists place their origins in the North Caucasus. Some accounts have it that the Cimmerians moved to northern Germany and the Netherlands and became the ancestors of some Germanic tribes, like the Sicambri (ancestors of the Franks). The Scythians followed between 650 and 550 BCE in Transylvania, Hungary and southern Slovakia. They kept trade routes with the steppes until the Roman conquest of Pannonia and Dacia.
  • 100-500 CE : The Huns from southern Siberia invade Eastern Europe, pushing the Alans (a Samartian-descended tribe) westward. The Goths, Vandals, Franks, Angles, Saxons, Jutes and others (Gepides) cross into the Roman Empire under pressure from the new steppe migrants, which caused the collapse of the Western Roman Empire.Gutthiuda
  • 550-1000 CE : The next invaders from the steppe were the Avars, who entered the lower Danube region in 562. The Avars established their dominion over the Danube basin, from central Romania to eastern Austria, from the late 6th to early 9th century.
  • In the 4th century, some Bulgars had crossed the Caucasus into Armenia while others had already followed the Huns, then the Avars to Central Europe. The Pontic steppe and North Caucasus was ruled by the Bulgars during the Old Great Bulgaria period in the 7th century. Under pressure from the Khazars, the Bulgars split in two groups; one migrating north to Volga Bulgaria, and the other to the Carpathians founding the First Bulgarian Empire (680–1018 CE) around modern Romania and Bulgaria.
  • The Magyars and Khazars migrated from the Ural-Volga region to modern Ukraine around 830, raided their way across the Carpathians as far as Bavaria, where they were stopped in 956, then established themselves permanently in Hungary in the 10th century and founding the Kingdom of Hungary in 1001.
    early_middle_bronze_europePrior to 4000 BCE, there seemed to be no trace of haplogroup R1b-L23 (and subclades) in Europe outside of the Pontic-Caspian Steppe. The R1b branch of the Indo-Europeans is linked to the expansion to the Carpathians and Balkans (Usatovo-Coţofeni, Ezero, Otomani cultures), then the expansion to central Europe, spreading along the pre-existing Bell Beaker trade networks as far west as Britain and Ireland.
    The same is true for haplogroup R1a. The R1a-M417 branch probably originated in the Yamna culture, and ancient DNA tests confirmed that it was propagated mostly through the Corded Ware culture. Nowadays over half of modern European men now carry a Y chromosome descending from the R1a or R1b variety found in the Steppe during the Early Bronze Age, R1b being predominant in Western Europe, while R1a is more common in Central and Eastern Europe. Another paternal lineage found in the Yamna culture that seem to have spread with the Indo-European migrations is I2a2a-L701. Haplogroup I2 was the main lineage of Mesolithic Europeans and was found throughout the continent. I2a2a-L701 appears to be a branch found in Mesolithic Ukraine and southern Russia that became part of the Yamna culture. It is likely that some paternal lineages of the Neolithic cultures adjacent to the Pontic Steppe were partly absorbed by the Steppe invaders and propagated with them to the rest of Europe. That could have been the case of the Cucuteni-Trypillian culture, located around modern Moldova and western Ukraine, which was adjacent to the Yamna culture in 3500 BCE The last presumably R1b people to leave the Steppe were the Cimmerians. The Sarmatians who expelled them predominantly belonged to R1a like other Iranian tribes. All subsequent migrations from the Steppe would have brought primarily haplogroup R1a to the Balkans and central Europe. South-East Europe now has the highest R1a diversity due to the numerous Eurasian tribes who settled there dor nearly two millennia, between 800 BCE and 1000 CE. The Avars, Bulgars, Magyars, Khazars would also have brought mostly R1a lineages, probably with some other typical Iranian (G2a, J2a, R1b-Z2103), Turkic (C2a, Q1a) and even Uralic lineages (N1c). 

late_bronze_age_europe1200 BCE was a turning point in European and Near-Eastern history. In Central Europe, the Urnfield culture evolved into the Hallstatt culture, traditionally associated with the classical Celtic civilization, which was to have a crucial influence on the development of ancient Rome. In the Pontic Steppe, the Srubna culture make way to the Cimmerians. The Iron-age Colchian culture (1200-600 BCE) starts in the North Caucasus region. Its further expansion to the south of the Caucasus correspond to the first historical mentions of the Proto-Armenian branch of Indo-European languages (circa 1200 BCE). In the central Levant the Phoenicians start establishing themselves as significant maritime powers and building their commercial empire around the southern Mediterranean. But the most important event of the period was incontestably the destruction of the Near-Eastern civilizations, possibly by the Sea Peoples. The great catastrophe that ravaged the whole Eastern Mediterranean from Greece to Egypt circa 1200 BCE is a subject that remains controversial. The identity of the Sea Peoples has been the object of numerous speculations but it can be associated with the Halstatt expansion. What is certain is that all the palace-based societies in the Near-East were abruptly brought to an end by tremendous acts of destruction, pillage and razing of cities. The most common explanation is that the region was invaded by technologically advanced warriors from the north. They could have been either Indo-Europeans descended from the Steppe via the Balkans, or Caucasian people (G2a, J1, J2a, T1a) linked with the expansion of the earlier Kura-Araxes culture to eastern Anatolia and the Levant. The Hittite capital Hattusa was destroyed in 1200 BCE, and by 1160 BCE the empire had collapsed, probably under the pressure of the Phrygians and the Armenians coming from the Balkans. The Mycenaean cities were ravaged and abandoned throughout the 12th century BCE, leading to the eventual collapse of Mycenaean civilization by 1100 BCE. The kingdom of Ugarit in Syria was annihilated and its capital never resettled. Other cities in the Levant, Cyprus and Crete were burned and left abandoned for many generations. The Egyptians had to repel assaults from the Philistines from the East and the Libyans from the West – two tribes of supposed Indo-European origin. The Lybians were accompanied by mercenaries from northern lands (the Ekwesh, Teresh, Lukka, Sherden and Shekelesh), whose origin is uncertain, but has been placed in Anatolia, Greece and/or southern Italy.
The devastation of Greece followed the legendary Trojan War (1194-1187 BCE). It has been postulated that the Dorians, an Indo-European people from the Balkans (probably coming from modern Bulgaria or Macedonia), invaded a weakened Mycenaean Greece after the Trojan War, and finally settled in Greece as one of the three major ethnic groups. The Dorian regions of classical Greece, where Doric dialects were spoken, were essentially the southern and eastern Peloponnese, Crete and Rhodes, which is also the part of Greece with the highest percentage of R1b-Z2103. Another hypothesis is that the migration of the Illyrians from north-east Europe to the Balkans displaced previous Indo-European tribes, namely the Dorians to Greece, the Phrygians to north-western Anatolia and the Libu to Libya (after a failed attempt to conquer the Nile Delta in Egypt). The Philistines, perhaps displaced from Anatolia, finally settled in Palestine around 1200 BCE, unable to enter Egypt. : The appearance of Celts in Transylvania can be traced to the later La Tène period (c. 4th century BC).[1] Excavation of the great La Tène necropolis at ApahidaCluj County, by S. Kovacs at the turn of the 20th century revealed the first evidence of Celtic culture in Romania. The 3rd–2nd century BC site is remarkable for its cremation burials and chiefly wheel-made funeral vessels. The Celts exercised politico-military rule over Transylvania between the 4th and 2nd century BC and brought with them a more advanced iron-working technology.  Large areas of ancient Dacia, which were populated early in the First Iron Age by Thracian people, were affected by a massive migration of Iranian Scythians moving east to west during the first half of the first millennium BC. They were followed by a second equally large wave of Celts migrating west to east.[4] Celts arrived in northwestern Transylvania in around 400–350 BC as part of their great migration eastwards.[5] When Celtic warriors first penetrated these territories, the group seem to have merged with the domestic population of early Dacians and assimilated many Hallstatt cultural traditions. Celtic vestiges are found concentrated in the Transylvanian plateau and plain, as well as the upper Someş basin, whereas the surrounding valleys of Haţeg, HunedoaraFăgăraşBârsa, Sf. Gheorghe and Ciuc have neither necropoleis nor settlements but only tombs or isolated items.[8] This indicates that Celts occupied the territory between Mureş and Someş, west of the Apuseni Mountains, and the plains and plateau in the intra-Carpathian space along with the valley in the upper basin of Someş. In Transylvania, the Celts shifted from inhumation to cremation, either through natural progression or because of Dacian influence. Expansion of Celtic groups in the area may be related to their invasion of the Balkans around 335 BC, when a massive colonization of the Tisa plain and the Transylvanian Plateau occurred following the death of Lysimachus. However, the eastward movement of the Celts into Transylvania used a different route from the one taken by the hordes that attacked the Balkans. (Meses Gate Route). Celts did not occupy all intra-Carpathian areas of Transylvania, stopping short of the Maramureş Depression for instance, where excavations have uncovered Dacian fortifications from the 4th and 3rd centuries BC.[18]
During the first half of the 2nd century BC, Pompeius Trogus writes in his Historiae Philippicae of a Dacian king, Oroles, who fought against Celtic incursions.[20] Oroles is recorded as resisting the intrusion of the Bastarnae, a people now generally considered to be of Germanic origin but who were in fact Celto-Germanic and, according to Livy, spoke a Celtic language.[21] The Bastarnae moved from Silesia into what is now central and northern Moldavia.[21] Pompeius Trogus along with Justin also record the rise in Dacian authority prior to 168 BC under the leadership of King RubobostesAround 150 BC, La Tène material disappears from the area. This is concurrent with ancient writings, which mention the rise of Dacian authority. This ended Celtic domination and it is possible that the Celts were forced out of Dacia. On the other hand, some scholars have posited that the Transylvanian Celts remained but merged with the local culture and thereafter ceased to be distinctive.[1][19] The boundary between the Celts and Dacians near the River Tisa is depicted in 2nd century BC pottery found at Pecica in Arad County, a prosperous trading center at the confluence of the two peoples.[24]
A classic period of Geto-Dacian La Tène culture began in the 1st century BC centered around the city of Sarmizegetusa Regia in south-western Transylvania.[25] Dacian king Burebista defeated the Celtic Boii and Taurisci tribes between 60–59 BC. Relations between the Dacians and the Celts continued in the period 1st century BC-1st century AD. During Burebista’s time, the Dacians became closer to the remaining Celtic populations than they had been when the Celts ruled Transylvania. Evidence from the earlier period shows Celtic burials and settlements with only occasional Dacian elements, while Dacian settlements with Celtic finds are infrequent. This situation reversed after Burebista’s conquest when a distinctive hybrid Celtic-Dacian culture emerged on the Hungarian plain and in the Slovakian regions.[28] Most of the Celts were absorbed into the Geto-Dacian population and contributed to Dacian cultural development. These Celtic tribes, who were skilled in iron exploitation and processing, also introduced the potter’s wheel to the area, thereby contributing to acceleration of the development of Dacia.[20] By this time, prosperous Celtic communities had spread over the whole territory of modern Romania.[21]5_dealurile_ciceului_podisul_somesan.jpgToată culmea aceasta a Ciceului e plină de trecut, începând de pe terasă, unde este o aşezare fortificată din secolul al X-lea î.Hr. — una dintre cele mai mari, are 35 hectare. Apoi este nivelul de locuire începând cu mileniul al III-lea î.Hr., deci un neolitic târziu. Apoi în epoca bronzului e o aşezare din anul 816 î.Hr. foarte bogată, impresionantă prin numărul mare de artefacte.
Urmează locuirea dacică. Săpăturile aici au început în 1977, cu o întrerupere în anii ’90 pentru că nu mai era forţă de muncă. Sursa de câştig şi prezenţa unei comunităţi atât de mari e determinată de prezenţa acestei roci, riodacit, o rocă foarte dură din care se confecţionează pietre de moartă, pietre de râşniţă”, explică Gaiu.
Pentru Corneliu Gaiu, Cetatea Ciceului este cea mai importantă aşezare dacică din regiune. O aşezare situată la limita Imperiului Roman, în care au fost găsite monede romane datând dinainte de ocuparea Daciei, dar şi ateliere de turnare a bronzului.
”Pe aici trecea graniţa imperiului roman. Limesul roman e pe această culme, în extremitatea de vest a hotarului este un turn roman cercetat în anii trecuţi, era punctul care făcea legătura între castrul de la Căşei, în Someşul unit, şi cel de la Ilişua”, spune Corneliu Gaiu.

Prima atestare documentară a Huedinului este din anul 1332, fiind pomenit sub numele de sacerdos de villa Hunad, Hunok[7]. Dată fiind poziționarea sa, localitatea se transformă treptat într-un centru comercial pe vechiul drum al sării dintre Depresiunea Transilvaniei și Câmpia de Vest.
Drumul Sării – Drumul Țării (Exploatarea și circulația sării în Bazinul Someșan din mileniul al II-lea î. Hr. până în secolul al XVIII-lea) Autori: Constantin Albinetz (MMD), Ioan Bejinariu (MJIA Zalău), Diana Iegar (MNIT Cluj Napoca), Valerii Kavruk (MNCR), Liviu Marta (MJSM – comisar de expoziție), Radu Zăgreanu (CMBN). Pentru vremurile preistorice rutele de-a lungul cărora se transporta sarea sunt greu de precizat, însă cu siguranță coincid în mare parte cu cele din Evul Mediu când sunt atestate documentar și temeinic descrise. Ele urmează căile naturale și se înscriu în general pe văile unor cursuri de apă, confluențe cu alte văi, trecători și defilee pentru a atinge valea altor râuri. În zona spațiului intracarpatic, începând din evul mediu, se conturează două mari centre de exploatare și de distribuție a sării: unul este Transilvania, mai exact zona sa centrală – cu cele mai importante puncte la Dej, Turda, Ocna Mureș, Ocna Sibiului etc., iar cel de al doilea este Maramureșul, cu salinele sale care urmează în mare cursul râului Tisa.
Din etapa timpurie și mijlocie a epocii bronzului (între 2300 și 1550 a. Chr), în zona văilor Crasnei, Barcăului și Ierului se remarcă un șir de peste 20 de fortificații de tip tell, o desitate ne mai întâlnită în nici o zonă din spațiul carpatic. Sarea era dusă pe uscat de la Jibou prin Porțile Meseșene, traversa zona de sud a judeţului Satu Mare, pe ruta Șimleul Silvaniei – Supur – Tăşnad –Sălacea – Debreţin – Szolnok.

Poarta Meseşului reprezintă cea mai largă şi cea mai accesibilă trecătoare dintre bazinul superioar al Tisei şi Transilvania, cu roluri semnificative din punct de vedere strategic şi de influenţare a geografiei umane a spaţiului românesc carpatic în timpul Antichităţii şi Evului Mediu. Ea reprezintă locaţia legendară pe unde au pătruns în spaţiul transilvănean maghiarii şi în acelaşi timp limita vestică a fostului voievodat al lui Gelu. Este o trecătoarea de vale ce face legătura între depresiunile Silvaniei şi depresiunile Agrij şi Almaş. Ea se individualizează în mod particular prin gradul de accesibilitate (este foarte scurtă şi relativ largă), în raport cu celelalte zone de trecere din nord-vestul Transilvaniei: pe valea Crişului Repede (o trecătoare lungă şi îngustă în zona culoarului Gilău – Bologa – Ciucea), pe valea Ragului în zona Stârciu – Buciumi şi pe valea Someşului. În vestul Transilvaniei, doar valea Mureşului mai oferă un astfel de acces facil, spre interiorul ţinutului. Există în mod particular un element care favorizează folosirea Porţii Meseşului, anume prezenţa la mică distanţă de Valea Ortelecului (spre care accesul se face foarte uşor), a văii Zalăului. Aceasta trecere largă, rectilinie şi cu lipsa unor căderi de nivel, se continuă cu valea Crasnei. Împreună realizează un culoar accesibil de vale dinspre Câmpia Panonică, ce a constituit principala arteră de circulaţie din preistorie până în centrul Transilvaniei. Fără a mai fi necesară urcarea unor înălţimi, calea a devansat intrarea pe văile Crişului, Barcăului sau Someşului. In Evul Mediu sarea exploatată din Transilvania aproviziona regiuni întinse din Europa centrală şi sudestică: Moravia, Cehia, Ungaria, Polonia, Austria, Slovacia şi chiar si zone din Balcani.

Oportunitatea de a tranzita şi tranzacţiona resursele minerale din Carpaţi, bogăţia resurselor alimentare din regiune, au asigurat un profil dinamic, întreprinzător
pentru zonele de câmpie de la poalele Carpaților Apuseni, zone situate în partea de vest a României și în partea de est a Ungariei. Prin acest profil pot fi explicate câteva enigme ale istoriei continentale și regionale: o densitate nemaintâlnită în nicio regiune a
fortificațiilor preistorice, antice și medievale (eneolitic, bronz mijlociu, bronz târziu și fier timpuriu, perioadă dacică clasică, medievală timpurie ), prezența în regiune a celor mai mari așezări fortificate de pe continent, descoperirea celor mai mari și numeroase
tezaure de aur preistorice, funcționarea unor ateliere meșteșugărești cu o producție continentală (Șimleu Silvaniei, Porolissum, Medieșu Aurit), prezența unor coridoare în care se concentrează ofrandele metalice preistorice, descoperirile de aur și argint, care continuă să fie într-un număr neobișnuit de mare, din preistorie până în zorii epocii moderne.
crasnaEstul Bazinului Carpatic a fost privilegiat din punctual de vedere al resurselor de sare, grație surselor importante de sare din Transilvania. Chiar și aici însă anumite zone sunt lipsite de zăcăminte de sare. Este vorba mai ales de Câmpia Tisei, Crișana, Banatul,
regiuni care în mod paradoxal, așa cum o dovedesc cercetările arheologice au fost intens locuite încă din neolitic. Numeroasele așezări de tip tell din neolitic și epoca bronzului și marile așezări fortificate din perioada târzie a bronzului dovedesc comunități prospere, cu o economie de subzistență bazată într-o măsură importantă pe creșterea animalelor. Toate aceste comunități trebuie să-și asigurat necesarul de sare din sursele transilvănene.
Cu circa o jumătate de secol în urmă, cercetătorul clujean M. Rusu vorbea despre o potențială relație între sursele de sare din Transilvania și numeroasele, și am putea spune, unele dintre cele mai mari depozite de bronzuri din Europa care apar în zona acestor surse. Concentrări importante de depozite de bronzuri apar însă nu doar în zona exploatărilor saline, ci și pe firul unor văi ce pornesc din zona acestor exploatări, constituind în epoca bronzului și ulterior, veritabile artere ale traficului acestei resurse îndeosebi către vest. Bunăoară, de pe cursul Someșului și mai ales din așa-numitul „Coridor someșan” cuprins între Dej și Jibou se cunosc peste 20 depozite de bronzuri și alte piese descoperite izolat, toate datând mai ales din a doua jumătate a mil. II – începutul mil. I î. Hrs.
magura cehei„Măgura Șimleului” domină prin masivitatea sa (alt. max. 597 m) trecătoarea croită de râul Crasna în roca cristalină a masivului. Loc obligatoriu de trecere pe valea Crasnei, zona Șimleului este în egală măsură un punct de tranzit pentru un traseu care urma cursul Barcăului spre vest. Dacă inițial zona locuită (nu este clar dacă era și fortificată) poate fi estimată la 8-10 ha, începând din jurul anului 1000 î. Hrs. așezarea din acest punct se extinde foarte mult (cca. 30-35 ha) și este fortificată cu un sistem grandios de palisade din lemn și pământ și șanțuri de apărare. Doar din zona acestei trecători se cunosc 13 tezaure de argint, ceea ce înseamnă zona cu cea mai mare densitate de tezaure de pe tot teritoriul locuit de daci. Cu siguranță o parte a acestei bogății importante provenea din tranzitul sării pe această rută. Masivul Măgura Şimleului domină zona nord-vestică a Depresiunii Şimleului, iar oraşul Şimleu Silvaniei se întinde la poalele Măgurii, spre sud, pe malul râului Crasna. Toponimul Cetate desemnează un muncel la 500m sud de cota maximă a Măgurii (597m). Cunoscut şi sub denumirea maghiară de Várhegy(rom. Dealul Cetăţii) se presupune că ar fi fost antica localitate Dacidava (Dokidava, Docidava) menţionată de geograful Ptolemeu în sec. II d.Chr. Foarte probabil în epoca bronzului (cultura Wietenberg) a existat o reşedinţă aristocratică fortificată, dar nivelările ulterioare, dacice şi medievale, au distrus aproape toate complexele aparţinând acestei perioade. În cercetările noastre au fost descoperite materiale ceramice fragmentare, unelte şi ustensile din piatră şi lut ars.
02Depresiunea Şimleului – Cercurile albe reprezintă fortificaţii dacice.Dacidava - reconstituire 3D ipotetica v1
Călătorie 3D prin istorie. Muzeul care îşi invită vizitatorii la o plimbare virtuală pe străzile oraşului roman Porolissum. Pentru ca lumea să înţeleagă mai bine cum arăta oraşul în secolul III al erei noastre, istoricii de la Muzeul Jude­ţean din Zalău au creat o spec­ta­culoasă apli­caţie pe cal­cu­lator. Îţi pui ochelarii de rea­litate vir­tuală şi te simţi ca un per­sonaj din­tr-un documentar despre Roma sau Pom­pei. Te tre­zeşti, brusc, pe stra­da prin­cipală din ve­chiul Po­ro­lissum, clă­diri înalte, cu etaj, în culori ce-ţi iau ochii, stră­juiesc dru­mul pe care calci. Uşile ca­selor mai-ma­rilor oraşului ţi se deschid ca unui oas­pete de seamă, eşti in­vitat să te desfeţi cu lu­xul orbitor al antichi­tăţii romane. Poţi intra prin camerele de pe­tre­cere, poţi arunca un ochi în superbele băi pu­blice, treci prin saloanele uriaşe încălzite prin podea, urci în dormi­toarele de la etaj, admiri fres­cele impre­sionante de pe holurile largi şi statuile impozante care apar la tot pasul prin oraş. La “capătul lumii”, în avan­postul cel mai îndepărtat din calea lumii bar­bare, ro­manii au ridicat, la Po­ro­lissum, o biju­terie de oraş. In­tegral restaurată, “Porta prae­toria”, princi­pala poartă de in­trare în oraşul de pe dealul Po­met, e un indiciu cât se poa­te de limpede des­pre anver­gu­ra Poro­lissu­mului. “Din ul­ti­mele infor­maţii pe care le avem, se pare că poarta roma­nă fu­sese chiar mai mare decât ne-am ima­ginat-o noi, mai mult ca si­gur avea încă un etaj”.

Revista As : Din Porolissum vezi, în toată splendoarea lor, Munţii Meseşului, Plo­pişul, Măgura Şimleului şi dealurile Săla­jului, şi vezi cum toate strâng, ca într-un căuş de palmă, Depresiunea Şimleului.  Locul unde se termina lumea romană este acum unul dintre cele două puncte din România – alături de Tâmpa – notate de Ghidul Verde Michelin cu o panoramă de trei stele. “Stăm chiar pe «limes»-ul roman, pe vechea graniţă. Până aici se întindea marele Imperiu, de aici încolo, înspre nord, erau dacii li­beri şi seminţiile barbare din jurul lor”, spune Ho­rea Pop. Un zid impresio­nant, menit să-i descura­jeze pe barbari, traversa Munţii Meseşului, după cucerirea Daciei de către romani. În unele zone, arheologii au găsit bucăţi de zid lungi şi de câte 7-8 kilometri, întrerupte doar de obsta­colele naturale, imposibil de trecut, de eventualele atacuri din exte­rior! Numai în Marea Britanie, la Zidul lui Ha­drian, găseşti ceva la fel de spec­taculos. Dar nu doar zidul de graniţă impresiona la Porolissum. “De aco­lo, de sus, din vârf de munte, de unde-i apa mai rece şi mai bună, de acolo por­neau – nu unul, ci două ape­ducte, care apro­vizionau oraşul ro­man. Jos, în locul în care valea dintre dea­luri ajunge la adâncimea cea mai mare, ape­duc­tele aveau o înăl­ţi­me de 40 de metri!”.
Nicăieri, în vechea Dacie, nu găseşti o mai mare densitate de tezaure ca în munţii Sălajului! 23 de tezaure de argint, o zecime din câte s-au găsit în toată ţara!, 3.000 de monede şi zeci şi zeci de alte obiecte – brăţări, lanţuri, tor­qes-uri, fibule sau inele, pan­dan­tive sau coliere – toate într-un areal foarte restrâns, în jurul Măgurii Şimleului, şi într-o zonă foarte săracă în resurse chiar şi în ziua de azi! “Când au venit aici, pe vremea lui Traian, ro­ma­nii au găsit în jurul Munţilor Meseşului cea mai evoluată so­cietate din toată lumea barbară.
În perioada de înflorire a re­ga­tului dac, toate popula­ţiile din jur le sunt infe­rioare dacilor, e limpede asta, după toate desco­peri­rile din ulti­ma vreme. Metal cât s-a găsit în Da­cia nu s-a descoperit în toată Europa bar­bară la un loc! Dacii au dus şi metalurgia, şi orfevre­ria, la un alt nivel. Şi la sarmaţi, şi la germanici, găseşti marfă de slabă factură, pe când la daci, un sfert din ceramică e făcută la roată! Ceramică splendidă, e­xem­­plare superbe, meşteşug de vârf! Am lucrat cu colegi unguri şi sunt şi ei de acord că sarmaţii au luat de la daci şi tehnologia fierului, şi tehnologia ceramicii la roată. Am săpat şi aşezări de germanici şi, dacă scoţi cera­mica din contextul istoric, zici că te întorci în timp în epoca bron­zului, nu mai eşti în secolul II după Hristos! E o dis­crepanţă mare între daci şi celelalte popu­laţii din jur”, spune Horea Pop. “La cetatea dacică de la Şimleul Silvaniei, am găsit un important atelier de fierărie. Iar acolo, în ulti­ma zi de săpături – că aşa se întâmplă de fiecare da­tă! – când răzuiam po­dea­ua atelierului, dintr-una din gropiţe au ieşit trei bănuţi. Până la urmă, am dat peste 54 de bănuţi de argint, pe care dacii îi foloseau ca materie primă pentru turnarea altor mo­nede. Numai acolo, pe Măgura Şimleului, pe un deal mic şi amă­rât, s-au găsit trei tezaure!”. Cât de vie trebuie să fi fost lumea dacică din jurul Măgurilor de la Şimleu şi de la Moi­grad, ce vier­muială de meşteşu­gari şi negus­tori, te miri de pe unde, ce comerţ înfloritor tre­buie să fi fost la gura de intrare în inima Transil­vaniei, ca să facă din Sălajul de azi o veritabilă “mină” de argint antic…
“Peste tot pe aici, în jur, cât vezi cu ochii, era puzderie de fortificaţii dacice!”, mă trezeşte Horea Pop din reverie. Stăm sus, pe treptele amfi­teatrului roman şi avem în faţă toată panorama vechii Dacii. Cele mai importante “porţi” de intrare în de­presiune, aflate toate pe văile unor cursuri de apă, au fost blocate de daci, prin ridicarea unor fortificaţii militare: la Marca, la Stârciu, la Mir­şid, la Şiraleu, la Bădăcin, pe Dealul Hempului, la Giurtelecul Şimleului, pe Coasta lui Damian, la Subcetate. Un sistem defensiv foar­te bine pus la punct, bazat pe nu mai puţin de 11 fortificaţii, semn că De­presiunea Şimleului era centrul unei uniuni tribale, care îşi avea nucleul în complexul de fortificaţii şi locuiri de pe Măgura Şimleului.
brebiCe rost avea tot acest sistem de fortificaţii?, s-au întrebat istoricii. Şi de unde toate bogăţiile găsite într-un areal atât de sărac în re­surse? Şi, mai apoi, de ce atât de mulţi soldaţi romani în zonă, la Po­rolissum? Cu mult înainte ca roma­nii să înfiinţeze o vamă pe “limes”, fortificaţiile da­cice de pe dealurile Sălajului au avut, pe lângă rolul militar, şi pe cel de vamă. Nu întâmplător, dacii şi-au făcut o davă chiar aici, pe principala rută de acces nord-vestică spre şi dinspre Transilvania, o cale de comunicaţie frecventată de ne­gustorii care duceau sau aduceau pro­duse în Dacia. Iar cel mai preţios dintre aceste produse nu era nici aurul, nici argintul dacic, cum s-ar putea crede, ci sarea de la minele de lângă Potaissa (Turda) şi Napoca (Cluj), spun specia­liştii în istorie antică. Sarea a fost ade­văratul “aur alb” al dacilor. Sarea în­sem­na, până acum 100 de ani, conser­vantul universal: brânza se strica, car­nea se strica, vite nu puteai creşte fără sare, iar sare, în afara zonei Clujului, nu se mai gă­sea în regiune până în Aus­tria… Atât de importantă era sarea, că Burebista a fost nevoit să lupte până dincolo de graniţele sale, pentru a-i pune la punct pe cei care o râvneau! La rândul lor, nu bine se înstăpânesc peste Ardeal, că romanii se trezesc şi ei atacaţi de barbarii care voiau controlul minelor de sare din jurul Clujului şi Turzii. Aşa se explică, în final, şi numărul uriaş de trupe romane aflate în zonă, căci şi vechiul Porolisso, şi noul Porolissum, asigurau drumul sării către Câmpia Panoniei şi către lumea barbară din nordul continentului. Chiar şi după cucerirea romană, dacii continuă să aibă un rol esenţial pe “drumul sării”. Romanii le treceau sarea peste zidul de la Porolissum dacilor liberi, iar ei o duceau, peste munţii pe care îi stăpâneau de când lumea, până hăt, departe, în centrul Eu­ropei, dincolo de pusta panonică…poro 2Amfiteatrul


Posted in 2019, Dacia, ethnogenesis, Etnogeneza Rumânilor, Getae,Getes,Geti, Old Europe, Romania, Transylvania, Uncategorized | Tagged , , , , , , , , | Leave a comment


 – age migrcelts_in_iii_century_bcdacia-burebitacesare_prima_gallia_58_a.c._jpgRoman Pannonia 9BC-V century AD – 400 years of Roman stability.
The Iazyges 0-400AD take control (from Dacians) of  Panon basin East of Danube.
The Hun coalition 400-453AD has the center in Pannonia, the Gepid king sits at the right of Attila. After the death of Attila the Gepids are the first to brake free.
The Gepid Kingdon 454-522AD about same area as Iazyg territories before the Huns.
europe_and_the_near_east_at_476_adAvar Khaganate 567-665ADeurope_around_650Slav/Bulgars in 679 occupy the Eastern part of the Avar Kindgom.
The Franks between 791-892AD conquer the Western remains of the Avar Kingdom.
balkans850The Hungarian conquest of the Carpathian Basin. Prelude (892–c. 895), First phase (c. 895–899), Second phase (900–902), Consolidation (902–907).
The Roman Empire conquered the territory west of the Danube between 35 and 9 BC. From 9 BC to the end of the 4th century, Pannonia was part of the Roman Empire. After Hunnish rule, the Germanic OstrogothsLombards, and Gepids, and the Avar Khaganate, had a presence in the Carpathian Basin.[54] During the Migrations Period parts of Pannonia was ceded to the Huns in 433 by Flavius Aetius. After the collapse of the Hunnic empire in 454, large numbers of Ostrogoths were settled by Marcian in the province as foederati. The Eastern Roman Empire controlled it for a time in the 6th century, and a Byzantine province of Pannonia with its capital at Sirmium was temporarily restored, but it included only a small southeastern part of historical Pannonia. Afterwards, it was again invaded by the Avars in the 560s, the Slavs, who first settled c. 480s but became independent only from the 7th century, and the Franks, who named a frontier march the March of Pannonia in the late 8th century. The term Pannonia was also used for a Slavic duchy that was vassal to the Franks. Between the 5th and the 10th centuries, the romanized population of Pannonia developed the Romance Pannonian language, mainly around Lake Balaton in present-day western Hungary, where there was the keszthely culture. This language and the related culture became extinct with the arrival of the Magyars.
The Iazyges were an ancient Sarmatian tribe that traveled westward in c. 200 BC from Central Asia to the steppes of what is now Ukraine. In c. 44 BC, they moved into the area between the Danube and Tisza rivers, near the Dacian steppe, where they adopted a semi-sedentary lifestyle. In the two Dacian Wars the Iazyges fought against the Dacians, helping Rome to subjugate the Dacians. Is the Marcomannic War that occurred between 169 and 175, the Iazyges fought against Rome but were defeated by Marcus Aurelius, but Rome never conquered Panonia. The area of plains between the Danube and Tisza rivers that was controlled by the Iazyges was similar in size to Italy and about 1,600 km long.[65][66] The terrain was largely swampland dotted with a few small hills that was devoid of any mineable metals or minerals. This lack of resources and the problems the Romans would face trying to occupy it may explain why the Romans never annexed it as a province but left it as a client-kingdom.[46][47]Records of eight Iazygian towns have been documented; these are Uscenum, Bormanum, Abinta, Trissum, Parca, Candanum, Pessium and Partiscum.[58] There was also a settlement on Gellért Hill.[59] Their capital was at Partiscum, the site of which roughly corresponds with that of Kecskemét, a city in modern-day Hungary.[60][61] It is believed that a Roman road may have traversed the Iazyges’ territory for about 200 miles (320 km),[62] connecting Aquincum to Porolissum, and passing near the site of modern-day Albertirsa.[63] This road then went on to connect with the Black Sea city states.[64]
roman_provinces_in_a_1867_school_atlasTheir language was a dialect of Old Iranian, which was very different from most of the other Sarmatian dialects of Old Iranian.[11] When an Iazyx became too old to fight in battle, they were killed by their sons[12][13] or, according to Roman geographer Pomponius Mela, threw themselves from a rock.[14] The graves made by the Iazyges were often rectangular or circular,[24] although some were ovoid, hexagonal, or even octagonal.[23] They were flat and were grouped like burials in modern cemeteries.[25] Most of the graves’ access openings face south, southeast, or southwest. Their brooches and arm-rings were of the La Tène type, showing the Dacians had a distinct influence on the Iazyges.[25] After their migration to the Tisza plain, the Iazyges were in serious poverty.[26] Later tombs showed an increase in material wealth; tombs of the 2nd to early 4th century had weapons in them 86% of the time and armor in them 5% of the time.[27] Iazygian tombs along the Roman border show a strong Roman influence.[28]
The Iazyges were cattle breeders; they required salt to preserve their meat[30] but there were no salt mines within their territory.[31] According to Cassius Dio, the Iazyges received grain from the Romans.[32]
The Iazyges wore heavy armor, such as Sugarloaf helms and scale armor made of iron, bronze, horn, or horse hoof, which was sown onto a leather gown so the scales would partially overlap.[35][36][37][38] They used long, two-handed lances called Contus; they wielded these from horses, which they barded.[b][40] Their military was exclusively cavalry.[41] They are believed to have used saddle blankets on their horses.[42] Although it was originally Gaulic, it is believed the Iazyges used the Carnyx, a trumpet-like wind instrument.[43]
In the 3rd century BC the Iazyges lived in modern-day south-eastern Ukraine along the northern shores of the Sea of Azov,  sometime before 179 BC, the Iazyges began to migrate westward to the steppe near the Lower Dniester. In 44 BC King Burebista of Dacia died and his kingdom began to collapse. After this, the Iazyges began to take possession of the Pannonian Basin. In 20 AD the Iazyges moved westward along the Carpathians into the Pannonian Steppe, and settled in the steppes between the Danube and the Tisza river, taking absolute control of the territory from the Dacians.[73]
In 89 AD, however, Domitian invaded the Iazyges along with the Quadi and Marcomanni. Few details of this war are known but it is recorded that the Romans were defeated. In May 92 AD, the Iazyges annihilated the Roman Legio XXI Rapax in battle. In 106 AD, Trajan again invaded Dacia, with 11 legions, and, again with the assistance of the Iazyges – [111][6]who were the only barbarian tribe that aided the Romans in this war – [e][116] and the only barbarian tribe in the Danube region which did not ally with Dacia.[116]The Iazyges were the only tribe to aid Rome in both Dacian Wars,[6][117] pushed rapidly into Dacia. In 113 AD Trajan annexed Dacia as a new Roman province, the first Roman province to the east of the Danube. Trajan, however, did not incorporate the steppe between the Tisza river and the Transylvanian mountains into the province of Dacia but left it for the Iazyges.[118]
During and after the Marcomannic Wars, the Iazyges had many wars with the Romans, in 358, the Iazyges were againat war with Rome.[171] In 375, Emperor Valentinian had a stroke in Brigetio while meeting with envoys from the Iazyges.[k][173] After that historic accounts become much more diffuse and the Iazyges generally cease to be mentioned as a tribe.iazyges-enThe Huns. The Huns’ arrival is associated with the migration westward of a Scythian people, the Alans.[1] By 370 AD, the Huns had arrived on the Volga, and by 430 the Huns had established a vast, if short-lived, dominion in Europe, conquering the Goths and many other Germanic peoples living outside of Roman borders, and causing many others to flee into Roman territory. gutthiudaSince Joseph de Guignes in the 18th century, modern historians have associated the Huns who appeared on the borders of Europe in the 4th century AD with the Xiongnu who had invaded China from the territory of present-day Mongolia between the 3rd century BC and the 2nd century AD.[2] Due to the devastating defeat by the Chinese Han dynasty, the northern branch of the Xiongnu had retreated north-westward; their descendants may have migrated through Eurasia and consequently they may have some degree of cultural and genetic continuity with the Huns.[18] Scholars also discussed the relationship between the Xungnu, the Huns, and a number of people in central Asia were also known as or came to be identified with the name “Hun” or “Iranian Huns“, the Chionites, the Kidarites, and the Hephthalites (or White Huns) being the most prominent.[19] Walter Pohl cautions that none of the great confederations of steppe warriors was ethnically homogenous. Archaeological finds have failed to prove that the Huns had any “Mongoloid” features at all,[53] and some scholars have argued that the Huns were predominantly Caucasian.[54] Kim notes that by the Battle of Chalons (451), “the vast majority” of Attila’s entourage and troops appears to have been European.[55]
ad_400westernhunempireThe Romans became aware of the Huns when the latter’s invasion of the Pontic steppes forced thousands of Goths to move to the Lower Danube to seek refuge in the Roman Empire in 376.[56] The Huns conquered the Alans, most of the Greuthungi or Western Goths, and then most of the Thervingi or Eastern Goths, with many fleeing into the Roman Empire.[57] In 395 the Huns began their first large-scale attack on the Eastern Roman Empire.[58] Huns attacked in Thrace, overran Armenia, and pillaged Cappadocia. They entered parts of Syria, threatened Antioch, and passed through through the province of Euphratesia.[59] At the same time, the Huns invaded the Sasanian Empire. This invasion was initially successful, coming close to the capital of the empire at Ctesiphon; however, they were defeated badly during the Persian counterattack.[59]
In 440, Attila and Bleda attacked Castra Constantias, a Roman fortress and marketplace on the banks of the Danube, in 447, Attila invaded the Balkans and Thrace, in 451, Attila’s forces entered Gaul. After Attila’s death in 453, the Hunnic Empire faced an internal power struggle between its vassalized Germanic peoples and the Hunnic ruling body.The Gepids were an East Germanic tribe. They were closely related to, or a subdivision of, the Goths. In the 4th century, they were incorporated into the Hunnic Empire. Under their leader Ardaric, the Gepids united with other Germanic tribes and defeated the Huns at the Battle of Nedao in 454. The Gepids then founded a kingdom centered on Sirmium, known as Gepidia,[2] which was defeated by the Lombards a century later. Remnants of the Gepids were conquered by the Avars later in the 6th century.
As the Gepid warriors fought along with the Huns Attila the Hun prized Ardaric, King of the Gepids, and Valamir, King of the Ostrogoths, “above all the other chieftains”,[39] who were subjected to the Huns, in the 440s, according to Jordanes.[37][40] There is no doubt that, in 451, Ardaric already stood ‘at the Lord’s right hand‘. The Gepids’ participation in the Huns’ campaigns against the Roman Empire brought them much booty, contributing to the development of a rich Gepid aristocracy.[37][41] According to Jordanes, the Gepid king, Ardaric, who “became enraged because so many nations were being treated like slaves of the basest condition”,[44] was the first to take up arms against the Huns.[43][45] The decisive battle was fought at the (unidentified) Nedao River in Pannonia in 454 or 455.[46] In the battle, the united army of Gepids, RugiiSarmatians and Suebi routed the Huns and their allies, including the Ostrogoths.[38][47]After the Battle of Nedao, the Hunnic Empire disintegrated and the Gepids became the dominant power in the eastern regions of the Carpathian Basin.[38][40]According to Jordanes, the Gepids “by their own might won for themselves the territory of the Huns and ruled as victors over the extent of all Dacia, demanding of the Roman Empire nothing more than peace and an annual gift”[48] after their victory.[38][49] Emperor Marcian confirmed their status as the allies of the empire and granted them an annual subsidy of 100 pounds of gold.[38][40] The late-5th-century treasures excavated at Apahida and Someșeni show that the Gepid rulers accumulated great wealth in the second half of the century.[45]The Gepids reached the zenith of their power after 537, settling in the rich area around Singidunum (today’s Belgrade). For a short time, the city of Sirmium (present-day Sremska Mitrovica) was the center of the Gepid State and the king Cunimund minted golden coins in it.[57] In 546 the Byzantine Empire allied themselves with the Lombards, and in 552 the Gepids suffered a disastrous defeat from Alboinking of the Lombards, in the Battle of Asfeld, after which Alboin had a drinking cup made from the skull of Cunimund.[58] List of Gepid kings: Fastida, fl. c. 250; Ardaric, fl. c. 454; Giesmus; Gunderit; Thraustila fl. 488; Thrasaric fl. 505; Mundus; Elemund ?-548; Thurisind 548-c. 560; Cunimund, c. 560-567.gepid_kingdom_6th_centuryThe Avars are probably best known for their invasions and destruction in the Avar–Byzantine wars from 568 to 626. According to some scholars the Pannonian Avars originated from a confederation formed in the Aral Sea region, by the Uar, also known as the Var or Warr (who were probably a Uralic people) and the Xūn or Xionites (also known as the Chionitae, Chunni, Hunni, Yun and similar names);[16][17] the Xionites were maybe Iranian or Turkic-speaking or both.[18] A third tribe affiliated previously to the Uar and Xionites, the Hephthalites, had remained in Central and South Asia.
The Avar Khaganate was established in the Pannonian Basin region, in 567. By the time they arrived in the Balkans, the Avars formed a heterogeneous group of about 20,000 horsemen.[11] After the Byzantine Emperor Justinian I (reigned 527–565) bought them off, they pushed northwestwards into Germania. However, Frankish opposition halted the Avars’ expansion in that direction. Seeking rich pastoral lands, the Avars initially demanded land south of the Danube River in present-day Bulgaria, but the Byzantines refused, using their contacts with the Göktürks as a threat against Avar aggression.[12] The Avars turned their attention to the Carpathian Plain and to the natural defenses it afforded.[13] However, the Carpathian basin was then occupied by the Gepids. In 567 the Avars formed an alliance with the Lombards—enemies of the Gepids—and together they destroyed much of the Gepid Kingdom. The Avars then persuaded the Lombards to move into northern Italy, an invasion that marked the last Germanic mass-movement in the Migration Period.pontic_steppe_region_around_650_adBy about 580, the Avar Khagan Bayan I had established supremacy over most of the SlavicBulgar and Germanic tribes living in Pannonia and the Carpathian Basin.[14] When the Byzantine Empire was unable to pay subsidies or hire Avar mercenaries, the Avars raided their Balkan territories. According to Menander, Bayan commanded an army of 10,000 Kutrigur Bulgars and sacked Dalmatia in 568, effectively cutting the Byzantine terrestrial link with North Italy and Western Europe. By 582, the Avars had captured Sirmium, an important fort in Pannonia. When the Byzantines refused to increase the stipend amount as requested by Bayan’s son and successor Bayan II (from 584), the Avars proceeded to capture Singidunum and Viminacium. They suffered setbacks, however, during Maurice’s Balkan campaigns in the 590s. Nevertheless, by 600 the Avars had established a nomadic empire ruling over a multitude of peoples and stretching from modern-day Austria in the west to the Pontic-Caspian steppe in the east.historical_map_of_the_balkans_around_582-612_adIn 626, the siege of Constantinople by a joint Avar-Sassanid force failed. Following this defeat, the political and military power of the Avars declined. Byzantines and Frankish sources documented a war between the Avars and their western Slav clients, the Wends.europe_around_650Khan Kubrat died in 665, Following Khan Kubrat’s death or a few years later in the time of Bezmer, the empire was dissolved into 5 branches. Two of them (led by Batbayan and Kotrag) were subdued by the emerging Khazar Empire, while the fourth one led by Asparukh established the Danube Bulgar Empire and stabilized it by the victory at the battle of Ongal.bulgarians_and_slavs_vi-vii_centuryThe Onogur-Bulgars, led by Khan Asparukh—the father of Khan Tervel—settled permanently along the Danube (c. 679–681), expanding the First Bulgarian Empire from Onogur, Bulgaria. Although the Avar empire had diminished to half its original size, the new Avar-Slav alliance consolidated their rule west from the central parts of the mid-Danubian basin and extended their sphere of influence west to the Viennese BasinThe Khaganate in the Middle and Late periods was a product of cultural symbiosis between Slavic and original Avar elements with a Slavic language as a lingua franca or the most common language. In the 7th century, the Avar Khaganate opened a door for Slavic demographic and linguistic expansion to Adriatic and Aegean regions. In 804, the First Bulgarian Empire conquered the southeastern Avar lands of Transylvania and southeastern Pannonia up to the Middle Danube River, and many Avars became subjects of the Bulgarian Empire. structure_of_the_first_bulgarian_empire_during_the_ix-x_centuryAt the end of the 8th century, the Franks under Charlemagne overthrew the Avar Empire and invaded the Pannonian plains. A series of Frankish campaigns in the 790s, beginning in 791, ended with the conquest of the Avar realm after eight years. By 796, the Avar chieftains had surrendered and accepted Christianity.[26] Pannonia was conquered.[30] According to the Annales Regni Francorum, Avars began to submit to the Franks from 796 onwards. The Franks baptized many Avars and integrated them into the Frankish Empire.[31]
balkans850The Hungarian conquest of the Carpathian Basin. Prelude (892–c. 895), First phase (c. 895–899), Second phase (900–902), Consolidation (902–907). 
Before the arrival of the Hungarians, three early medieval powers, the First Bulgarian EmpireEast Francia and Moravia, had fought each other for control of the Carpathian Basin.   The earliest work is Emperor Leo the Wise‘s Tactics, finished around 904 recounts the Bulgarian-Byzantine war of 894–896, a military conflict directly preceding the Hungarians’ departure from the Pontic steppes. The Continuation of the Chronicle by George the Monk contains the earliest certain[42] reference to the Hungarians.[43] It states that Hungarian warriors intervened in a conflict between the Byzantine Empire and the Bulgarianson the latter’s behalf in the Lower Danube region in 836 or 837.[44] The first known Hungarian raid in Central Europe was recorded in the Annals of St. Bertin.[45] It writes of “enemies, called Hungarians, hitherto unknown”[46]who ravaged King Louis the German‘s realm in 862.[45]
The Hungarians were organized into seven tribes that formed a confederation.[56] The Hungarians adopted the ancient (CelticDacian or Germanic) names of the longest rivers in the Carpathian Basin. Moravia emerged in the 820s[123] under its first known ruler, Mojmir I.[115] His successor, Rastislav, developed Moravia’s military strength. He promoted the proselytizing activities of the Byzantine brothers, Constantine and Methodius in an attempt to seek independence from East Francia.[115][124] Moravia reached its “peak of importance” under Svatopluk I[125] (870–894) who expanded its frontiers in all directions.[126] In addition to East Francia and Moravia, the first Bulgarian Empire was the third power deeply involved in the Carpathian Basin in the 9th century.[134] A joint attack by the Pechenegs and the Bulgarians forced the Hungarians to find new territories.[156]honfoglalasThe Hungarians returned to the Carpathian Basin in 892,[59] to assist Arnulf of East Francia against Svatopluk I of Moravia. Kurszán (Cusala), “king of the Hungarians” stipulated that his people would only fight the Moravians if they received the lands they were to occupy.[161] Accordingly, Aventinus continues, the Hungarians took possession of “both Dacias on this side and beyond” the Tisza east of the rivers Danube and Garam already in 893.[161] The Hungarian chronicles unanimously state that the Székelys had already been present in the Carpathian Basin when the Hungarians moved in.[164] The Annals of Fulda narrates under the year 894 that the Hungarians crossed the Danube into Pannonia where they “killed men and old women outright and carried off the young women alone with them like cattle to satisfy their lusts and reduced the whole” province “to desert”.[165][166] The “Legend of the White Horse” in the Hungarian chronicles preserved the memory of a treaty the Hungarians concluded with Svatopluk I according to pagan customs.[170] The legend narrates that the Hungarians purchased their future homeland in the Carpathian Basin from Svatopluk for a white horse harnessed with gilded saddle and reins.[167]
First phase (c. 895–899)
In 894 the Byzantines approached the Hungarians to hire them to fight the Bulgarians.[179] Byzantine ships transferred Hungarian warriors across the Lower Danube.[179] The Hungarians invaded Bulgaria, forced Tzar Simeon to flee to the fortress of Dristra (now Silistra, Bulgaria) and plundered Preslav.[180] Tzar Simeon sent envoys to the Byzantine Empire to propose a truce and he sent an embassy to the Pechenegs to incite them against the Hungarians.[180] The Pechenegs destroyed the Hungarians’ dwelling places.[179] Those who survived the double attack from Pechenegs and Byzantines, left the Pontic steppes and crossed the Carpathians in search of a new homeland.[179]The route taken across the Carpathians is contested.[191][2] Contemporaneous sources suggest that the invasion followed the 894 Bulgarian-Byzantine war.[190] The next event recorded in connection with the Hungarians is their raid against Italy in 899 and 900.[199] the Doge of VenicePietro Tribuno defeated them at Venice on 29 June 900.[200] They returned from Italy when they learned of the death of Emperor Arnulf at the end of 899. According to Anonymous, the Hungarians fought with Menumorut before conquering Gelou’s Transylvania.[204][205] Subsequently, the Hungarians turned against Salan,[206] the ruler of the central territories, according to this narrative.[207] In contrast with Anonymous, Simon of Kéza writes of the Hungarians’ fight with Svatopluk following their arrival.[2] According to the Illuminated Chronicle, the Hungarians “remained quietly in Erdelw and rested their herds”[208]
Second phase (900–902) The emperor’s death released the Hungarians from their alliance with East Francia.[202] On their way back from Italy they expanded their rule over Pannonia.[214] The Annals of Grado relates that the Hungarians defeated the Moravians after their withdrawal from Italy.[217] Thereafter the Hungarians and the Moravians made an alliance and jointly invaded Bavaria, according to Aventinus.[218] However, the contemporary Annals of Fulda only refers to Hungarians reaching the river Enns.[219] The Hungarians became the masters of the Carpathian Basin by the occupation of Pannonia.[218] The Russian Primary Chronicle is relating how the Hungarians expelled the “Volokhi” or “Volkhi” (who had earlier subjugated the Slavs’ homeland in Pannonia), according to scholars who identify the Volokhi and Volkhi as Franks.[216][222] Other historians associate them either with the Vlachs (Romanians),[223] or with the ancient Romans.[224][222]
summarised_map_of_occurrences_of_hungarian_tribe_names_28according_to_the_settlement_names29Consolidation (902–907) The Life of Saint Naum relates that the Hungarians occupied Moravia, adding that the Moravians who “were not captured by the Hungarians, ran to the Bulgars”. Constantine Porphyrogenitus also connects the fall of Moravia to its occupation by the Hungarians.[20] The Hungarians settled in the lowlands of the Carpathian Basin along the rivers Danube, Tisza and their tributaries,[250] where they could continue their semi-nomadic lifestyle.[251] As an immediate consequence, their arrival “drove a non-Slavic wedge between the West Slavs and South Slavs” (Fine).[183] Fine argues that the Hungarians’ departure from the western regions of the Pontic steppes weakened their former allies, the Khazars, which contributed to the collapse of the Khazar Empire.[183] Hungarian society experienced fundamental changes in many fields (including animal husbandry, agriculture and religion) in the centuries following the “Land-taking”. These changes are reflected in the significant number of terms borrowed from local Slavs.[258][259] About 20% of the Hungarian vocabulary is of Slavic origin,[254] In this easternmost territory of the Carpathian Basin, the earliest graves attributed to Hungarian warriors—for instance, at Szék (Sic), Torda (Turda) and Vízakna (Ocna Sibiului)—are concentrated around the Transylvanian salt mines in the valley of the rivers Kis-Szamos (Someșul Mic) and Maros (Mureş).[262] All the same, warriors were also stationed in outposts east of the Carpathians, as suggested by 10th-century graves unearthed at KrylosPrzemyślSudova VyshniaGrozeştiProbota and at Tei.[263] The Hungarians’ fear of their eastern neighbors, the Pechenegs, is demonstrated by Porphyrogenitus’s report on the failure of a Byzantine envoy to persuade them to attack the Pechenegs.[264] The Hungarians clearly stated that they could not fight against the Pechenegs, because “their people are numerous and they are the devil’s brats”.[264][265] Instead of attacking the Pechenegs and the Bulgarians in the east, the Hungarians made several raids in Western Europe.[247] For instance, they plundered Thuringia and Saxony in 908, Bavaria and Swabia in 909 and 910 and Swabia, Lorraine and West Francia in 912.[248] Their defeat in the battle of Lechfeld in 955 “put an end to the raids in the West” (Kontler), while they stopped plundering the Byzantines following their defeat in the battle of Arkadiopolis in 970.[268]Kalandozasok.jpg
Posted in ethnogenesis | Tagged , , , , , , | Leave a comment