Big Tree Hunting


Era o vreme când oamenii trăiau alături de uriași, mai sunt câțiva in viață. Ar trebui inventat un termen pentru vânătoarea asta de arbori cu circumferințe peste 600cm, pentru mine este un fel de ”arheologie silvica”, aceste ultime specimene ma fac sa visez la o perioada cand Ardealul era acoperit de păduri 50-80%. Astfel de uriasi erau cu siguranta multi pe valea Someșului, in jurul Clujului medieval. Ardealul incepe sa fie comparat cu Toscana, astfel de arbori ar trebui sa fie atractii turistice majore, păziți, îngrijiți. Pentru mine astfel de copaci sunt ca niste catedrale, sunt templele la care mă închin.

Jucu de Sus, castelul Kemeny – arboriremarcabili.ro/ro/trees/5628/details/

Posibil cel mai gros arbore din judetul Cluj. Unul dintre cei mai grosi plopi din tara. Masurat inspre baza sub nod. In zona nodului, la 1.30 m are peste 8.5 m circumferinta.

Bonțida, Castelul Banffy – arboriremarcabili.ro/ro/trees/5084/details/

Ani de zile am crezut ca pot gasi copacii cei mai frumos in ”paduri virgine”, in paduri mari compacte, in creierii muntilor. Aflu ca multi uriasi sunt la altitudini mici, în pășuni zone antropice. Da secole oamenii i-au căsăpit dar unii au fost păstrați. Au nevoie de apa, de obicei este o albie de râu/pârâu aproape sau zonă mlăștinoasă.

Valea Făurenilor, Vultureni, Cluj arboriremarcabili.ro/ro/trees/5412/details/

Au rămas în picioare în România 12 magnifici cu circumferința peste 850cm, unul dintre ei în parcul Rozelor, Cluj-Napoca. Un astfel de arbore magnific a fost tăiat când s-a reconstruit stadionul Cluj, resturile sale sunt păstrate la Grădina Botanică. Tăierea asta a fost o crima ecologica, o batjocorire a patrimoniului national, putea fi pastrat să împodobească intrarea la stadion. Garda de Mediu Cluj (GMC) a amendat cu 10.000 de lei antreprenorul general al stadionului, ACI, pentru ca a taiat 7 copaci fara sa ceara si sa astepte avizul necesar. Prefectul Alin Tișe a ordonat taierea plopului vechi de 150-180 de ani. Anterior municipalitatea a fost atentionata de catre Academia Romana in legatura plopul canadian ramas in picioare, urma sa fie declarat monument al naturii. Arborele era intr-o stare excelenta, fără uscaturi, la taiere au declarat ca era uscat înăuntru.  În momentul taierii era al doilea arbore din Cluj Napoca dupa circumferinta având circumferința de 823 cm.

In momentul taierii era al doilea arbore din Cluj Napoca dupa circumferinta 823 cm

Toți copacii care sunt peste 800-700cm circumferința ar trebui declarati patrimoniu național, protejați cu legi speciale, atracții turistice deosebite precum Arborele Sequoia de pe „Dealul Domnului” din Rogojel (cândva tot domeniu boieresc).

Parcul mare Gherla – 590 arboriremarcabili.ro/ro/trees/5203/details/

România are, cel mai probabil, sute de mii de arbori bătrâni. Inițiativa Arborii Remarcabili din România pornită de ecologul Tibor Hartel a identificat peste 5.000. Însă, în absența unei legi care să-i protejeze, foarte mulți se pierd. Ecologul a observat, în scurt timp că, paradoxal, pășunile din zona de câmpie și de deal adăpostesc frecvent mai mulți arbori seculari decât pădurile. Mai mult, pășunile au comunități distincte de arbori comparativ cu pădurile. „Dacă diversitatea vegetației lemnoase este importantă (și ar trebui să fie), ar trebui ca pășunile cu arbori să fie recunoscute și susținute de lege”, spune profesorul.

„Prin grosimea lor, acești arbori sunt remarcabili, diferă vizibil de ceilalți. Uneori, arborii bătrâni sunt și înalți, dar în proiectul nostru nu am pus accent pe înălțime, pentru că la unele specii coroana este ruptă în timp ce arborele este încă viguros”, spune Hartel. 
Arborii bătrâni sunt instrumente pentru protejarea biodiversității prin elementele lor uscate, au scoarța îmbătrânită, pe alocuri desprinsă, au cavități – în toate acestea se pot stabili multe alte specii de viețuitoare. „Un stejar vechi de peste 400 de ani poate găzdui aproximativ 2.000 de alte specii de plante, ciuperci și animale. Valoarea unui arbore bătrân, tăiat, nu poate fi înlocuită nici de 20.000 de arbori tineri. E un mesaj pentru acei oameni care cred doar în cantități, nu și în calități”, spune Hartel. „Arborii bătrâni sunt ca niște înțelepți ai satului. Un om în vârstă nu este competitiv în modul în care este o persoană de 25-40 de ani. Dacă singurul reper pentru comparație este alergatul, este foarte probabil că persoana tânără va alerga mai rapid ca una de 85 de ani. Dar dacă se iau în considerare cunoștințele de viață acumulate, înțelegerea și înțelepciunea, putem învăța mai multe de la bunicii noștri. Este la fel și cu arborii bătrâni. Poate nu sunt frumoși așa cum sunt arborii tineri, poate nu produc cantități mari de fructe. Dar acești arbori reprezintă memoria biologică, ecologică și culturală a regiunii și pentru noi aceste aspecte ar trebui, de asemenea, să conteze”. 
De altfel, spune Hartel, „valorizarea exclusiv instrumentală, prin utilitate directă materială, ne va sărăci pe termen mediu și lung. Așa cum ne-a făcut mai săraci în ultimele decade. Valorizarea instrumentală are la bază logica «am foloase directe de pe urma ta, deci ai dreptul să exiști». Un arbore bătrân poate să existe și fără să fie util în mod direct omului. Are acest drept la existență”.

Tibor Hartel spune că cei puțin peste 5.000 de arbori din baza de date a platformei nu reprezintă nici pe departe multitudinea de arbori bătrâni ai României. În realitate, pot fi sute de mii, așa cum s-au identificat în Marea Britanie, bunăoară, unde zeci de mii de voluntari „vânează” arborii bătrâni. „La noi, sunt vreo 200 de voluntari cu totul, dintre care activi sunt circa 30.” Dar unde pot fi găsiți astfel de arbori? Peste tot, de la orașe la pășuni, în parcuri, în curțile bisericilor și clădirilor vechi, în cimitire vechi, în zonele mai inaccesibile ale pădurilor. Voluntarii care înregistrează arborii pe platforma online măsoară grosimea trunchiului pentru aproximarea vârstei. Însă Tibor Hartel spune că vârsta unui arbore bătrân se poate estima cu ajutorul unor tehnologii dezvoltate pentru acest scop. „Laboratorul de Biometrie Forestieră al Universității Ștefan cel Mare din Suceava a început deja să dateze științific arborii bătrâni din România”, mai spune profesorul. Tot el subliniază că există o vârstă biologică a arborilor – un stejar poate ajunge până la 1.200-1.300 ani, ceea ce îl face să fie încă tânăr la 400 de ani. În schimb, un mesteacăn trăiește mult mai puțin, între 120-150 de ani. Mesteacănul de 80 de ani este, deci, „bătrân”. 

Posted in 2021, GreenFuture, Romania, Transylvania | Tagged , , , | Leave a comment

Cornesti – Dâncu – Ticu


Posted in 2021, Bike Travel, Go, Transylvania | Tagged , , , | Leave a comment

Kide și Colina Boierului


Să încep cu sfărșitul, pentru că aici e vorba despre lucruri pe care multi nu le văd, pentru că nu știu să vadă ceea ce este aproape, pentru ca trec pe lângă lucruri fără să le vadă, pentru ca nu știu să caute ”florile de lotus prin noroaie” – după cum zice ”înțelepciunea indiană”. Dimineața eram prin pădurea Chidea, ies la liziera pădurii să văd panorama și după ce vorbim cu niște vaci frumoase și cu ciobanii, după ce ne jucăm cu câinele, la un moment dat văd în depărtare aceasta ”cetate”, mi-am zis ca trebuie să ajung odată și pe acolo. Spre seară în drum spre casă îmi dau seama ca trec pe lângă ”chestia” asta, pe lângă care am trecut de atâtea alte ori fără sa o remarc din mașină/motocicleta, nu am avut de atâtea alte ori ”perspectiva bună”. De ce sa mai revin cândva în viitor, acum e cel mai bun moment pentru a mă bucura de ceva – daca nu stim să profitam de prezent, totul e doar o amăgire, doar un orizont pe care nu il atingem niciodată. Am încercat sa urc din Șoimeni acolo am dat de abrupturi de neurcat și cei cu care am vorbit au zis ca nu știu pe unde se poate urca ”sus” pe platoul care domina satul lor. Dupa google maps m-am gandit ca se poate urca doar din Băbuțiu – mi se zice ca zona e închisă luată pe 50 de ani de niște americani. Dau de cineva care întâmplator a ajutat la amenajarea potecii de urcare pentru hamericani, îl las pe Leo la mașină sa se joace fericit cu un câine frumos & iubăreț și o iau in sus cu voie bună. Urcarea asta de seara dupa o tura buna de dimineața a fost in final bomboana de pe tort, farmecul maxim nesperat pe care nici nu aș fi putut sa mi-l imaginez când am cercetat proiectat excursia.

Vedere de pe Colina Boierului către Vultureni
Frumoase văcuțele dar prea multă padure defrișata de ”oamenii” din Vultureni.
Unul din cei ”10 prieteni” noi, nu mai vroia să se dea jos de pe Leo.
Urcarea secretă și ”interzisă” pe “dealu’ Șintyeului”
Dacă nu nimerești poteca de urcare sau coborâre e nașpa ..
Colina Farms – case de 250.000Euro (cu pompe de căldură)
Jeepurile au urcat prin spate presupun, unde nu erau bariere.
Caprioara nu era speriată, a stat un minut lung la pozat.
Vedere spre Est, de pe Colina Boerului
Vedere spre Șoimeni de pe Colina Boerului
Biserica reformată din Kide – sec XIII
Biserica ortodoxa la fel ca și biserica unitariana – nefolosite dar îngrijite

Am dormit în ”rulota noastră” ca de obicei, în fața unei case frumoase. Proprietarul a venit să ne întrebe de ce am venit în sat, am încercat sa îi explic de căteva ori ca am venit doar pentru a ne plimba în pădurea din jur și pentru că am auzit de casele de piatra din sat. Nu a înteles. I-am spus si povestea veche : în urma cu vreo 10 ani un amic mi-a aratat o poza, l-am întrebat ”Ti-ai luat casa în sudul Franței?” el a raspuns ”Am luat casa la Chidea la o ora distanța de Cluj”. Am întrebat ”Mai sunt astfel de case pe acolo?” Raspunsul a fost ”Nu pentru ca a cumpărat Paskany tot”. Omul tot nu întelegea ce căutam, zicea ca probabil avem ceva interes, degeaba i-am spus ca nu caut case de vanzare, nu vreau nimic de la nimeni de acolo, nu întelegea nicicum, noroc ca a venit ploaia, s-a dus el in casa lui eu in patul meu.
In acea zi am aflat ca Paskany a luat doar ceva zeci hectare unde si-a facut conac cu garduri de care nu putea trece nimeni, cica a venit in zona sa vaneze si i-au placut padurile. Case intr-adevar nu prea mai erau de vanzare, majoritatea refacute frumos, cu gust bun si materiale bune, baza fiind piatra din zona care nu se mai exploateaza, doar se refolosesc pietrele vechi.

Si totusi am adus acasa ceva din Kida, pe langa poze si amintiri frumoase.

descopera.ro/natura/13245815-spanzul-misterioasa-planta-anticancerigena-din-romania Vracii din vechime erau conştienţi de toxicitatea ridicată a acestei plante şi nu sfătuiau pe nimeni să o ia după cum i se năzare. Fapt subliniat şi de medicii din zilele noastre, care interzic categoric autotratamentul cu spânz, din aceleaşi motive. Bazele ratamentului integral al cancerului cu ajutorul spânzului au fost puse de către controversatul teozof şi medic naturist Rudolf Steiner. Efectele curative ale spânzului negru au ieşit de mult timp în evidenţă. În vechime, spânzul era folosit în tratarea psihozelor, diareei şi hemoroizilor. Începând cu zorii secolului XX, spânzul a fost folosit în tratamentul isuficienţei cardiace, precum şi în rol de diuretic naturist. În medicina tradiţională germană, decoctul din rădăcină de spânz era un remediu faimos contra epilepsiei, crizelor de isterie, melancoliei, disfuncţiilor menstruale, constipaţiei, afecţiunilor ficatului, gutei şi reumatismului. La români, spânzul nu era doar o simplă plantă medicinală. Atât puterea, cât şi toxicitatea sa crescută i-a făcut pe români să o trateze ca pe o adevărată plantă magică. În popor se vorbea pe vremuri de o aşa numită putere ascunsă a spânzului. Forţă care, la fel ca la alte plante cu statut asemănător, putea fi orientată în bine sau în rău, în funcţie de intenţia celui care o foloseşte. La români, exista deci încă din cele mai vechi timpuri, credinţa că cele mai puternice plante din farmacopeea tradiţională, precum mătrăguna, cucuta sau spânzul au puterea de a se „răzbuna” pe cel care le foloseşte în scopuri rele, sau este măcinat de gânduri necurate atunci când le culege. Culegerea spânzului, şi prin extensie a celorlante plante, era efectuată pe vremuri doar de cei care postiseră şi se rugaseră înainte. Cutumele populare opresc culesul spânzului pe lună plină, deoarece se credea că puterea vindecătoare a spânzului era greu de controlat de către vraciul sau vrăjitoarea vindecătoare. La români, spânzul se recolta înainte de sărbătoarea Sfântului Gheorghe, actul fiind săvârşit doar de către o fetiţă sau o bătrână care spunea de trei ori Tatăl Nostru înainte de a-i scoate spânzului rădăcinile din sol. 

Posted in 2021, Go, Transylvania | Tagged , , , , , | Leave a comment

Frâncenii de Piatră și Măgura – țara nucilor


Un senior îmi spune din întâmplare de un sat ”parasit cu un singur locuitor”. Gugălesc și dau de următoarea fraza : “Mă plimbam într-o zi pe dealurile din jur. Era o zi cu ceaţă, în perioada când nasc căprioarele. Dintr-o dată, în faţa mea a apărut o căprioară cu un pui. M-am apropiat de ei, am luat puiul în braţe, căprioara s-a uitat la mine şi a rămas pe loc. Mi-am continuat plimbarea şi am întâlnit o altă căprioară cu un pui. L-am luat şi pe acesta în braţe, fără ca mama lui să fugă. Am lăsat puiul şi mi-am sunat un prieten. I-am spus: cred că sunt în rai. Verifică te rog, nu s-a întâmplat un accident şi am murit?”.
Mi-am zis ca trebuie sa ajung acolo.

Este şi o peşteră aici şi un lac subteran. În timpul primăverii, când se topesc zăpezile, lacul subteran se umple de apă şi atunci ies afară izbucuri. Pe circa o jumătate de hectar sunt şapte-opt izbucuri, prin care apa iese din pământ până la un metru înălţime. Tot aici se găsesc şi trilobiţi imenşi pietrificaţi”
Majoritatea caselor din Frâncenii de Piatră au fost pur şi simplu înghiţite de vegetaţie, lemnul din care au fost construite putrezind, pentru a lăsa loc vegetaţiei sălbatice. Oamenii aveau pădure şi ţineau foarte mult la ea, nu tăiau niciun copac. Una dintre cele mai frumoase case din sat a fost însă cea construită în vârful unui deal de un unchi al lui Florin Criste. ”Bunicul avea pădure în Dealul Cerbului, aşa se numeşte zona. O pădure foarte frumoasă de gorun din care bunicul nu a vrut să-i dea lemne uncheşului. Acum vreo 60 de ani, într-o zi bunicul a plecat să cumpere cuie, la Turda. Tatăl meu şi cu unchiul şi cu alţi oameni s-au dus în Dealul Cerbului şi au tăiat tot lemnul pentru casă. Aşa a fost făcută casa”, spune Florin.
Am trecut ”peste deal” în Măgura, tot ”sat părăsit”, dar cu cateva case ”de we pt orășeni”.
Biserica de lemn din Măgura – ”monument Unesco” ..
Lângă biserica din Măgura, casă ”cu caracter”.
Butoaiele încâ miroseau a vin. Pe poze din satelit, se văd livezi mari, lângă Măgura.
Multe gospodării din cele 2 sate aveau livezi cu pășuni de câteva hectare în jurul casei.
De pe dealul Măgura vedere spre Țara Lăpușului – Vima Mare și Coroieni.
Țara nucilor – 11 soiuri de nuci !!
Si țara mistreților. Dar se pare ca s-a prăpadit mare parte din populația de mistreți de pestă pocina ..
Chiar și in aceasță zona de ”sate părăsite” mafia composesorat+romsilva măcelărește pădurile.
Zonele abrupte încă mai rezistă și pe coama cea mai înaltă am găsit și catedrala ..
Catedrala neamului.
Cea mai frumoasa gradină, cu râușor bogat intr-o parte, cu stânci pe partea cealalta, ”gazon” si pomi de vis ..
”Tati mi-am luat mingea si penarul, nu mai vreau sa ma intorc in Cluj, vreau sa raman aici cu caprele, cu câinii. cu tractorul..” Cu 2 zile în urma zicea ca vrea să fie acasa duminică de ziua lui.
Posted in 2021, Transylvania | Tagged , , , , | Leave a comment

Petre Morar – Cărți Online – PDF Download


Posted in Uncategorized | Tagged , , , , | Leave a comment

Am păscut fericiți ..


Teren Golf Sardu
Sutoru: “Tatal meu a fost primar, fiica mea care e arhitecta mi-a zis ca daca stricam casa, ea nu mai vine aici.”
Zimbor- Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului
sportulsalajean.ro/articol-81115/special-unul-dintre-cele-mai-frumoase-conace-din-transilvania-resedinta-consulului-din-burundi-foto

Zimbor 2019: Undeva prin anul 2015, conacul a  fost cumpărat de o firmă din Cluj-Napoca cu suma de 200.000 de euro. Se spune că în spate se află persoane ce fac parte din ordinul Cavalerilor de Malta, care au filiale în toată lumea şi care voiau să realizeze la Zimbor prima reşedinţă din România! De tranzacţie s-a ocupat Ştefan Berciu, cel care ocupa şi funcţia de consul onorific al Republicii Burundi la Cluj-Napoca. “Din ce a fost, se va transforma într-o treaba frumoasă, atât pentru comună, cât şi pentru România. N-o să fie o ruină acolo, toată căzuta jos, cum era când am fost acolo ultima dată. Cavalerii de Malta, din Ordinul Sf. Ioan, au sedii în multe ţări şi vor să-si facă şi în Romania, pentru ca atunci când au ceremoniile pentru primire de noi membri sau alte ceremonii, să le facă acolo. În România sunt pentru prima dată, iar eu sunt propus „priorul”. Probabil de acum în colo, la Zimbor va fi mai multă activitate”,  spunea Ştefan Berciu, după realizarea tranzacţiei. Conform unor surse, la conacul de la Zimbor s-a investit peste un milion de euro! De exemplu, se spune că uşile au fost aduse tocmai din Italia.

Biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril – Sânmihaiu Almașului
Sânmihaiu Almașului
Manastirea Strâmba
Gradina Zmeilor
Pestera Galerie – Gradina Zmeilor – am mers pana in capat cam 300m
Leontina Prodan a fost gazdă pentru un grup de oameni deosebiți, – asta e o poveste în sine ce va continua ..
un om din acest grup era omu cu cedru
Someșul – spre Cliț

Ținta noastră a fost să vedem ce e cu pata asta verde. Valea Loznei e asfaltată. am mers până la capatul ei, dar parca versantii erau prea abrupți asa ca am atacat zona de pe drumul forestier Cormeniș, care spre supriza mea plăcuta era blocat cu mai multe bariere.

Valea Loznei – asfalt bun (1.05.2021)
Biserica de lemn “Sfântul Dumitru” – Lozna
drumul forestier Cormeniș , bariere la km 2, 4, …
câțiva km buni de bicicleală ..
Posted in 2021, Go, Transylvania | Tagged , , , | Leave a comment

Șard – Csutor – Petri


Rezervaţia arheologică de la Porolissum –capitală a provinciei Dacia Porolissensis 123 d.Ch– cuprinde un important centru preistoric (neolitic, bronz, hallstatt) şi dacic situate pe Măgura Moigradului (cca.15 ha), precum şi fortificaţii romane, valuri de pământ, (pe cca 8 km lungime), şanţuri şi ziduri de apărare, două castre romane, aşezarea civilă a castrului mare vicus -militar, aşezarea civilă urbană – municipiul roman Porolissum, necropole romane, amfiteatru roman, două aliniamente de apeducte pe piloni cu o lungime de cca 300 m.
Drumul Roman (youtube) – in zona castrului roman Optatiana
La Topa Mica se găsesc izvoare sărate, saramura fiind întrebuințată din vechi timpuri.
Valea Șardului

Șard : in magh. Sár în trad. “noroi“, in germana Schard – ciob.
Șardu, colocvial Șard, alternativ Șardu Unguresc, (în maghiară Magyarsárd, colocvial Sárd, în trad. “Noroieni”) este un sat în comuna Sânpaul din județul Cluj.


Șoard Mureș Șoard, mai demult Șard, Soardu (în dialectul săsesc Schord, în germană Schard, în maghiară Küküllősárd, Sárd) este un sat în comuna Vânători din județul Mureș.
Șard (în maghiară Sárd, în germană Schard) este un sat în comuna Ighiu din județul AlbaTransilvaniaRomânia. Prima mențiune documentară a localității datează din anul 1238.

Sardinia a fost colonizată de sarzi, care au migrat, ca și latinii din regiunea Dunării. A fost cucerită de Romani în 238 î.Hr. Limba sardă (în sardă: limba sarda) este principala limbă vorbită în SardiniaItalia și este considerată a fi cea mai conservatoare limbă romanică. Datorită acestei istorii a insulei, care a fost izolată de continent pentru mii de ani, și doar în vremurile recente a fost mai ușor de comunicat cu continentul, a fost posibil să se mențină anumite caracteristici ale limbii latine vulgare arhaice dispărute în alte zone. Una din caracteristicile acestei limbi este lipsa cuvintelor de origine grecească, care sunt prezente în toate celelalte limbi romanice. De asemenea, limba sardă are și multe cuvinte care sunt mai apropiate de cele din limba română decât de latină sau italiană.

Kalotaszeg
welcometoromania.ro/Cluj_Aghires
Nagy Petri
3 TUMULI !? in Petrindu
wikipedia.org/wiki/Biserica_reformata din_Petrindu

Alexandru Pele – Elemente lexicale străromâneşti.
Petri – arhaism pentru pietre.
Petru – Unul dintre cele mai frecvente şi răspândite prenume, Petru este o creaţie proprie onomasticii creştine. Vechimea (atestările documentare încep din sec. XIV), frecvenţa mare şi răspândirea numelui în toate regiunile româneşti au avut ca urmare apariţia unor numeroase derivate şi variante: Petru, Petrucă, Petruş, Petruşor, Petruţă, Truţă, Petraş, Petraşcu, Petre, Petrişor etc. TOPONIME: Petra (Mehedinţi), Petrachei (Gorj), Petrăcheşti (Buzău), Petrăchioaia (Ilfov), Petrani (Bihor), Petreanu (Vrancea), Petreasa (Alba, Bihor), Petreni (Alba, Harghita, Hunedoara), Petreşti (Alba, Argeş, Bacău, Cluj, Dâmboviţa, Gorj, Hunedoara, Iaşi, Ilfov, Satu-Mare, Vrancea) etc.
Sutor – ciutură, ciuturi, s.f. Găleată sau vas făcut din doage sau dintr-un trunchi scobit, care serveşte la scos apa din fântână. ALTE LIMBI/DIALECTE: ar. čiutură, pl. čiuture; čitură şi čutră; alb. čutrë “bariletto del vino”; it. ciotola “blid, vas”. TOPONIME: Ciutura (Dolj), Ciutăreşti (Bacău). r. ciutură > m. csutora “ Google translate – csutor=mouthpiece=piesă bucală, a wooden bucket used to get water from a well.

cetati-3_resize-1280x747
“Cetatea de pământ de la Bolic” de lângă Huedin își are începuturile în perioada Hallstattiană și este una din cele mai întinse fortificații din această perioadă.

Posted in 2021, Go, Transylvania | Tagged , , , , , , | Leave a comment

Delean / Șardu Cluj & Dogar / Șardu Mureș


“Spicul plin lasă capul în jos.” Șardu Unguresc comuna Sânpaul

hu.wikipedia.org/Magyarsard belonged to the KeményRadó and Kabos families of the Győr monastery from the Mikola family. The once Catholic village took over the new religion during the Reformation , however, in the 18th century. by the twentieth century, the faithful had dwindled so much that it now functioned only as a daughter church. In 1849 Romanian troops destroyed the HungariansIn 1850 , the denominational composition of the village was quite colorful: 595 Greek Catholics, 25 people Roman Catholic, 19 Reformed, 6 Unitarian, 26 Israeli. The last Hungarian landowner, the Halmágyi family, fled in 1944. Its former church , built in the 1300s, is now in ruins. His bell went to Türe . With the exception of the north wall, its walls are almost intact. Its former sanctuary and porthole-like windows suggest a Romanesque style , while the stone-framed south entrance is Gothic in style. The originally single-nave church was supplemented with auxiliary nets during the RenaissanceGéza Entz and László Debreczeni also took part in the survey of the church ruins. In 1935 , Debreczeni discovered blurred details of frescoes during whitewashing.

“Drumul lui Traian” parcurs de echipa taracalatei.ro : de la Castrul roman “Optatiana” din Sutor, apoi peste Valea Almaşului unde a existat se pare şi un pod, iar azi se văd foarte bine dalele de piatră în albia râului. Drumul continuă spre satul Cubleşu şi urcă spre pădurea ce duce spre satul Şardu din jud.Cluj. Traseul este unul foarte frumos şi pitoresc, putând fi admirate şi atracţiile de pe traseu: bisericile de lemn din Stoboru şi Cubleşu, dar şi case tradiţionale. .. Odată ajunşi în vârful dealului prin pădure,  întâlnim o frumoasă intersecţie de drumuri romane, exact la limita de hotar dintre comuna Cuzăplac, jud.Sălaj şi comuna Sânpaul din jud.Cluj. La această intersecţie putem admira şi urmele unui posibil turn de supraveghere – apărare? foarte frumos vizibil (baza), dar şi o troiţă (răstignire) De aici şi până în satul Şardu pe Valea Şardului, drumul este asfaltat integral in toamna anului 2015 printr-un proiect pe fonduri UE.

Potrivit săpăturilor arheologice, orașul a fost locuit încă din epoca neolitică. Pe teritoriul localității Miercurea Nirajului au fost găsite topoare de piatră (2000 – 1700 î.Ch.), monezi bizantine din epoca împăratului Iustinian, un denar din domnia lui Iulius Cezar, iar hotarul satelor Beu și Moșuni este traversat de drumul roman spre castrul din Călugăreni.[5 Localitatea a fost atestată documentar în anul 1493 cu numele de Oppidum Zereda (Târgul de miercuri) în hrisovul voievodului László Losonczi⁠(fr).[5] Documentul menționează că localitatea deține rangul de oraș și totodată garantează privilegiile deținute de Miercurea Nirajului. Leopold al II-lea a permis printr-un ordin ținerea a trei târguri naționale în fiecare an.[6] În urma Reformei Protestante, locuitorii orașului au devenit reformați. Miercurea Nirajului a fost pentru mult timp cel mai important oraș din Scaunul Mureș. Până în 1745 aici erau ținute ședințele consiliului scaunului secuiesc, deoarece între Târgu Mureș, deținătorul titlului de oraș liber regesc⁠(en), și conducerea structurii administrative a fost mult timp un conflict politic și economic. În urma reformei adminstrative din 1876scaunele secuiești și săsești, juridic autonome, au fost desființate și apoi încorporate în cele 15 comitate noi. Astfel, orașul Târgu Mureș, care până atunci a fost capitala oficială a scaunului Mureș, a devenit reședința comitatului Mureș-Turda. Noua entitate administrativă a inclus vechiul scaun secuiesc și o parte din regiunea Turda. Totodată, în 1876, ca urmare a hotărârii guvernului de la Budapesta, Miercurea Nirajului a fost retrogradată la rangul de comună și a devenit reședința districtului creat din localitățile limitrofe.[6] 

Ivănești a fost menționat pentru prima dată în 1332 sub numele latin Sancto Johanne[1]. A fost distrus în 1661 de armata otomană condusă de Ali Pașa, și numai o parte din locuitori au reușit să se refugieze, mulți fiind masacrați. Biserica reformată din sat a fost construită în 1796[1].
After 1661 when Pasha Ali slaughtered the refugee population, the village was settled by landlords with Romanians. << Kebeleszentiv
“Bogăția trebuie trăită nu adunată.” Șardu Nirajului Székelysárd

Székelysárd (until 1899 Sárd, Romanian Șardu Nirajului) was first mentioned in 1360 as Saar. It is mentioned as a wilderness in the 17th century, later Gergely Daczó settled Romanian serfs. In 1910 it had 462 inhabitants, mostly Hungarians, with a significant Romanian minority. In 1992 , out of its 403 inhabitants, 246 were Hungarians, 123 Romanians and 33 Gypsies.  Many are engaged in animal husbandry (sheep) and farming. 

In the Register of 1567, the name of the village was recorded with a single gate. The first known record of the existence of the parish dates from 1637. According to the document, it was a branch of Kisszentlőrinc at that time. From 1650, when Székelytompa became the mother church, Sárd became its daughter church. The present church of the village was built in 1927. 
Alex Imreh ancestry < Delean – Șardu Cluj, Dogar – Ăardu Mureș
Bastionul dogarilor (în maghiară Kádárok bástyája) face parte din sistemul de fortificație a cetății medievale din Târgu Mureș fiind construită și administrată de breslele orașului liber regesc. În anul 1632 începuseră lucrările de construcție la bastionul dogarilor, care este situat la colțul de sud-est al cetății. Realizarea acestuia a durat până în anul 1633.[1] Piața dintre bastioanele dogarilor (stânga) și măcelarilor (dreapta) a fost prima locație unde s-au jucat spectacole de teatru în mod regulat (gravura lui István Mikolai Tóth, 1822)
Posted in 2021, Imreh, Transylvania | Tagged , , , | Leave a comment

F__utul – element central al politicii SUA


Die Endlösung der Jochpferde.

Ar putea fi o imagine cu 2 persoane şi text care spune „GOD CREATED MAN AND WOMAN EMOCRATS CREATED ALL THE OTHER GENDERS”

De zeci de ani The Mighty Hollywood ne culturalizeaza cu fuck language, fuck culture. Ceea ce duce global la o populatiune tot mai abrutizata, adusa “democratizant” la nivel cu cartierele cele mai infecte si decadente din Dreamland USA (stil Harlem).
De la Dan Chitic citire: F__utul, de orice fel ar fi el, este “partenerul strategic”, “element central al politicii externe a SUA”. Președintele Biden “a semnat un ordin executiv care va promova homosexualitatea și transgenderismul ca element central al politicii externe a SUA”! Știm cu toții, f—utul Planetei în general, a fost elementul central al politicii SUA de vreo ’70 de ani, așa, dar acum politica externă a SUA a făcut marele pas de la preocuparea despre cum ne f— ei pe noi, la obsesia cum ne f—em noi între noi, la propriu, fizic! Aceasta este “Noua Normalitate”, “The Great Reset” în care CoVid-ul nu e decât ultimul element, piatra din vârful unghiului – finis Coronat opus a Marii Revoluții Globaliste.
Ce interes real poate avea Administrația celei mai puternice țări a lumii pentru cum se f.. oamenii pe planetă? Care e scopul zbaterii ăsteia pentru încurajarea sexului nenatural. Care e motivul real al nebuniei asteia, a obsesiei guvernaților noștri corect politici pentru sex – în general și pentru sexul nenatural – în special?
Simplu: sexul este cel mai bun substitut al lui Dumnezeu găsit de societatea postmoderna. Prin sexualitatea precoce, prin sexualizarea copilăriei, copilului, omului de mâine, îi este inhibată setea de cunoaștere, îi este tăiată rădăcina sa din cer prin “descoperirea trupului” și autoerotism infantil… “dogma” corect politică impune înlocuirea miturilor, poveștilor și a lui Dumnezeu cu… o labă. O labă instituționalizată, programatică și dogmatizată! Asta e și finalitatea Legii educației sexuale pe care Iohannis și guvernărul său progresist o vrea trecută prin Parlament, căci e o lege “a timpurilor ei”, e o lege cerută de noile standarde ale lumii “Noii normalități”.
Dar asta nu era suficient! Căci sexul natural, firesc, încă ține de o lege a firii, ba chiar de o normalitate devenită retrogradă, non-corect politică, care are deja prea multe legături cu lumea veche, conservatoare… toate negând “spiritul” și dogma “Noii Normalități”. E motivul pentru care chiar din copilărie omul de mâine e îndoctrinat că totul e pe dos, e “altfel” decât e, că trebuie să fi “altfel”… de unde noțiunea de fluiditate și încurajarea opțiunilor care până mai ieri erau considerate deviante. Faptul că lucrurile în “Noua Normalitate” trebuie să stea așa, să fie invers decât știam că e firesc, e o certitudine confirmată de ordinul președintelui Biden. Începând cu 5 februarie 2021 orice atitudine contrarie te situează pe un curs de coliziune cu doctrina oficială a “partenerului strategic”, te pune direct pe lista celor care se află pe “axa răului”.
Ordinul acesta nu vine într-o lume în care cei cu alte orientări sexuale sunt discriminați sau marginalizați. Nicidecum! Nu, scopul principal pare a fi instituirea unei “liste negre” cu persoanele care se opun sexualității dogmatizate și dogmatizării sexualității nenaturale. Cu alte cuvinte prin Ordinul președintelui SUA se urmărește explicit eradicarea oricărei forme de conservatorism prin eliminarea din spațiul public a oricărei persoane care se va opune gayificării forțate a umanității, adică, în mod direct marginalizarea și demonizarea tuturor acelor persoane care se opun nefirescului generalizat, și în mod special, a tuturor exponenților religiilor și tradițiilor din lume, indiferent că aceștia sunt creștini, evrei, musulmani, hinduși, budiști sau orice fel de tradiție care nu admit “diversitatea” ca normalitate, care nu achiesează la “Noua Normalitate”.
Aceasta este continuarea “firească” în ticăloșia ei a întreruperii totală și simultană a tuturor serviciilor religioase la toate cultele și tradițiile din întreaga lume, fapt care a avut loc pentru prima oară în istoria umanității anul trecut cu ocazia plandemoniei. Acum e clar: “Homo religiosus” trebuie să fie eradicat dacă nu poate fi reeducat. Noua normalitate, antitradiția, are nevoie și se poate clădi doar de către “Homo sexualis” și mai ales de privilegiații Noii Normalități – Homosexualii.
Cei care deja au toata puterea vor puterea totala, controlul totalitar e mult mai usor de obtinut la o populatie decadenta lipsita de valori morale, de coloana vertebrala, ne vor vite duse usor de nas la abator.
Iar scopul final este cel demografic, scop declarat fără perdea de puternicii zilei: scăderea demografică și depopularea planetei. De ce? Suntem prea mulți. Prea mulți și deveniți inutili de când am intrat în epoca robotizării și mai ales a Inteligenței Artificiale. Suntem niște animale de povară care suntem prea scumpi pentru cât producem, așa cum deveniseră și caii pe la mijlocul revoluției industriale, când au început să transporte mai scump decât mâinile cu abur. Efectul? Au dispărut caii fiind trimiși la abatoare. Pe noi nu ne pot trimite la abatoare. Și se pare că suntem mai rezistenți la boli și infecții decât s-ar fi dorit. Atunci singura soluție este să nu ne mai înmulțim!
Și cum abstinența nu poate fi o soluție într-o lume a sexului dogmatizat, singura soluție este încurajarea relațiilor sexuale nenaturale, în urma cărora care să nu poată rezulta o nouă ființă umană. Chiar nu e complicat…Și dacă azi ei spun că suntem deja vreo 10% altfel, se pare că nu e suficient. Scopul, matematic și statistic, este să se ajungă la un procent de minim 30% care să iasă complet din schema “sporului natural”, la care se mai adaugă celibatarii și cuplurile infertile (din ce în ce mai multe) precum și cuplurile care au maxim 2 copii (și deci spor natural 0)! În felul acesta, în maxim 20 de ani “problema” suprapopulării va dispărea.
Totul e ca obstacolele să fie înlăturate sistemic! Iar acele obstacole suntem noi, cei care refuzăm “Noua Normalitate”.

Posted in 2020, Forţa Ideilor, Globalism Neoliberal | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

Bessi – Shepherd Culture – Statuta Valachorum – Cătun


The Bessi (/ˈbɛsaɪ/Ancient Greek: Βῆσσοι, Bēssoi or Βέσσοι, Béssoi) were an independent Thracian tribe who lived in a territory ranging from Moesia to Mount Rhodope in Northern Thrace, but are often mentioned as dwelling about Haemus, the mountain range that separates Moesia from Thrace and from Mount Rhodope to the northern part of Hebrus.[1] Herodotus[2] described them as a sort of priestly-caste among the Satrae, the Bessi being interpreters of the prophetic utterances given by a priestess in an oracular shrine of Dionysus located on a mountain-top. Later Strabo, provides a record in which the Bessi[3] are described as the fiercest[4] of the independent Thracian tribes, dwelling on and around the Haemus range, and possessing the greater part of the area around that mountain chain. Towards the end of the 4th century, Nicetas the Bishop of Dacia brought the gospel to “those mountain wolves”, the Bessi. Reportedly his mission was successful, and the worship of Dionysus and other Thracian gods was eventually replaced by Christianity.  Cecaumenos the Byzantine historian described the Vlachs from Thessaly (i.,e. the Aromanians of Great Wallachia) as being descendants of ancient Dacians and Bessi who invaded Greece from the area on the Danube, supposedly seeking revenge for the defeat inflicted to their ancestors by Trajan during the Dacian Wars. In 570, Antoninus Placentius wrote that in the valleys of Mount Sinai there was a monastery in which the monks spoke GreekLatinSyriacEgyptian and Bessian. The origin of the monasteries is explained in a mediaeval hagiography written by Simeon Metaphrastes, in Vita Sancti Theodosii Coenobiarchae in which he wrote that Saint Theodosius founded on the shore of the Dead Sea a monastery with four churches, in each being spoken a different language, among which Bessan was found. The place where the monasteries were founded was called “Cutila”, which may be a Thracian name.

Tatăl nostru” în străvechea noastră limbă bessă, spre jena noastră, îl păstrează o mănăstire romano-catolică şi l-a găsit în Alexandria Egiptului un savant american de origine armeană, numit Jack H. Antreassian (1920-2009), putrător de grijă a Bisericii Sfântului Grigore Luminătorul din Complexul Sfântului Mormânt din Ierusalim. În 1274 este atestat un ,,magister Paulus de Rodna et Bysterce”, iar în 1295 un ,,magister Vivianus” din Bisytercze. Este clar atestat şi în acest document numele ,,BISY” ca şi cel de ,,TER” (terra) adică: ,,ŢARA BISYLOR” sau ,,Besterr za”. Descompunerea toponimului ,,BESTERZE” în trei ne revelează: ,,TER”: ,,terra” adică ,,pământ” ,,ţară”; ,,BES” adică ,,a bessilor”, sau ,,Pământul (ţara) bessilor”; ,,ZE” arată divinitatea. Deci avem ,,Ţara dată de Dumnezeu bessilor”, aşa cum Cannanul a fost dat de către Dumnezeu evreilor.
BESSII – preot profesor Nicolae Feier

„Eu sunt aicea barbar: nu mă pricepe nimeni, Iar geţii râd ca proştii de graiul meu latin… Şi besii şi sarmaţii dau zidului ocol.” Publius Ovidius Naso,”Ponticele”.
„Dobrogea a fost din vechime o „BESS TERRA” (ŢARA BESSILOR)…Munţii Hercinici, calcaroşi, au numeroase peşteri (bess terra, pess terra), care au adăpostit comunităţi monastice besse precreştine străvechi (vestiţii pileates tarabostes) şi apoi creştinate. Aceste comunităţi besso-pileate au dat lumii personalităţi ilustre. Cu oarecare surprindere va afla cititorul că argonauţii, cutezătorii căutători ai „lânei de aur” au intrat pe braţul lui Ares, pe Istru (un braţ al Dunării) şi nu spre legendarul Caucaz, iar acest lucru îl afirmă Apolonius din Rhodos. Iason, Hercule şi alţii din pleiadă, erau traci, nu greci. Inşişi neamul grecilor sunt o expulzare (de tip solar) din neamul tracilor (poate al inzilor) spre sudul balcanic cu ramurile lor: aheii, dorienii, ionienii. Se ştie că vechii greci au „importat” masiv înţelepciune din Egipt şi că ceea ce numim platonism şi aristotelism vine în parte dinspre Ţara Crocodilului, dar şi din nordul balcanic, de unde au coborât.
Marele neam al tracilor, cu peste o sută de triburi, conform surselor antice, avea în fruntea sa o castă preoţească „bessi” – notează autorul în Prolog şi de aceasta se va ocupa pe parcurs. Din reconfigurarea vocabulelor „terra besstes” a venit numele castei preoţeşti „tarabostes”, numiţi apoi şi „pileati”. Ca martor ia părintele Nicolae Feier pe istoricul Iordanes, ce notează: ”Aceia dintre ei care erau de neam, s-au numit la început „tarabostes”, apoi „pileati”. Dintre ei se alegeau regii şi preoţii.” „ Sfatul bătrânilor era compus din zece bărbaţi aleşi dintre cei mai curaţi şi înţelepţi bessi. Ei se numeau şi „dece”, adică „cei zece”.

sec V-II BC, researchgate.net/figure/Dacia-during-Decebal-85-106-AD

balkancelts.wordpress.com/tag/bessi-tribe The campaign of 109 BC was launched, not along the Struma valley where Cato’s army had been destroyed, but along the Maritza (Hebrus) river valley, a route more suitable for a Roman army. Furthermore, this campaign appears not to have been directed at a specific military target, but at the ‘barbarian’ population in general. Thus, while the Scordisci are again mentioned as the focus of the Roman campaign, it was the Thracian Bessi tribe along the Hebrus river who bore the brunt of the Roman attacks. In fact, until this point the Bessi tribe had taken no part in attacks on Roman forces on the Balkans, nor had they played any role in the Celtic campaign against Rome. It would appear that the Thracian tribe simply happened to be ‘in the wrong place at the wrong time’.
In terms of Roman expansion in the Balkans, Rufus’ victory in 109 BC did not lead to any territorial gains, and the Roman forces retreated south into Macedonia, indicating again the punitive nature of the campaign. During their homeward march a large part of the Roman army was drowned when the ice on the Hebros (Maritza) river cracked underneath them (Flor. 1.39.5).
In the long term, the events of 109 BC did not significantly affect the geo-political situation in the Balkans. Rome had still not achieved a foothold in Thrace, and the attack on the Bessi tribe had the effect of turning this tribe into one of Rome’s most bitter enemies. In the ensuing conflict the Bessi became one of the most enthusiastic participants in attacks on Roman Macedonia, and continued to resist the Romans in Thrace even after the end of the Scordisci Wars. These events also forged closer links between the Bessi tribe and the Celts in Thrace. It should be noted that the term Scordisci is applied by the Romans to the tribes of today’s southwestern Bulgaria who lived in the Rila/Rhodope mountains area. This once again clearly illustrates that the term was used by the Romans to refer to all the Celts of Thrace, whether in today’s Serbia, northern Bulgaria or, as in the present case, southwestern Bulgaria (the tribes who had destroyed the army of Porcius Cato, and massacred the Roman garrison at Heraclea Sintica, in 114 BC).
During the Curio campaign in 75 BC, large numbers of the native population were enslaved by the Romans, one of whom was a chieftain of the Maidi tribe – Spartacus. In this case, however, it appears that Rome had taken the vipers to her bed. In 73 BC a number of Thracian and Celtic slaves, led by Spartacus and the Celt Crixus, rose against the empire in a rebellion that would shake the very foundations of Rome.

Distribution of Celtic weapons in NW Bulgaria 2nd – 1st c. BC academia.edu/5385798/Scordisci_Swords_from_Northwestern_Bulgaria

wiki: In 72 BC, the proconsul of Macedonia Marcus Terentius Varro Lucullus defeated the Bessi in Thrace. Mommsen says the capital of the Bessi was Uscudama (now Edirne) in modern Turkey[6] but the real place seems to have been Bessapara, today Sinitovo near PazardzhikBulgaria. Towards the end of the 4th century, Nicetas the Bishop of Dacia brought the gospel to “those mountain wolves”, the Bessi. Reportedly his mission was successful, and the worship of Dionysus and other Thracian gods was eventually replaced by Christianity. In the 11th century Strategikon text, Cecaumenos the Byzantine historian described the Vlachs from Thessaly (i.,e. the Aromanians of Great Wallachia) as being descendants of ancient Dacians and Bessi.

The Thracian language was the language of the ancient population of the modern Thracia and several adjacent regions. The newest studies point out that, besides Thracia, Thracian was also spoken to the west of the Ossogovo mountain, along the upper course of the Bregalnica river and further to the west of the lower course of the river Vardar (Axios) including the modern city of Thessalonica and its environs. The northern branches of the Balkan mountains (approximately to the south of the line Montana – Devnja) probably also belonged to the Thracian linguistic territory. The ancient name of the city of Varna – Odessos is not Thracian, however, therefore in Varna and its environs was spoken another language – the Dacian.
Jordanes in his Gothic history, written in the middle of the VI-th c. provides one of the final accounts. Thus, speaking about the Danube river, he informs us that this river is called  Ister in the language of the Bessi (a Thracian tribe): “Qui [=Danubius] lingua Bessorum Hister vocatur”. It is accepted that lingua Bessorum for Jordanes and his contemporaries meant “the language of the Thracians”.

An interesting problem is the survival of Thracian words in the language of the Bulgarian Slavs. Such are river names: Iskar, Panega, Osam, Etar (Jantra), Ibar (the upper course of Marica), Marica, Strjama, Tundzha, Arda, Struma, Nestenica (Mesta’s tributary), Bregalnica; names of mountains: Ossogovo and Rhodopes. The ancient name of the Balkan mountains – Hemus, has survived in the rare form of Im(-planina), attested by N. Gerov in his “Dictionary of Bulgarian language” (vol. II, p. 32). Thracian are also the names of some settlements: Nessebar, Plovdiv, Silivrija (transmitted via the Greek), etc. There are reasons to believe that Thracian are also some geographical names, which were not attested in the ancient sources: Véleka (a river), Nésla (a village, named after the neighbouring river), Batkun (a village near the town of Pazardzhik), Pirdop, etc. A number of words in the modern Bulgarian are also Thracian in origin

www.kroraina.com/vg There are about fifty toponyms formed as two-stem compound words with the term dava ‘town, city’, e.g. AcidavaThermidava, Cumidava, Rusidava, Sucidava, etc. The number of toponyms of this type is considerable. This enables us to make some conclusions on the basis of their geographical distribution. Their distribution is as follows:
 – Twenty-nine of these names, i.e. more than half of them, appear in Dacia (today Rumania): Dacia was, therefore, their centre of irradiation.
– Ten of them are to be found in Scythia Minor (today Dobrudža) and Mysia Inferior (today northern Bulgaria).
– Eight are attested in the south-eastern part of Mysia Superior, i.e. Dardania and Dacia Mediterranea (today north-eastern Yugoslavia).
In Thrace there are about fifty toponyms formed as two-stem compound words with the term para (probably meaning ‘river’ or ‘brook’), e.g. , Bessapara, Sauzupara etc.; fourteen toponyms formed as two-stem compound words with the term bria ‘town, city’, e.g. , etc.; eleven toponyms formed as two-stem compound words with the term diza ‘fortress’, e.g. Beodizos, Orudiza, , etc. These three types of toponym occur only in Thrace; they do not appear in Dacia, in Mysia or in the western part of the Balkan Peninsula. Besides these there are other toponyms and personal, names that appear only in Thrace or only in Dacia.
From this characteristic geographical distribution of the most frequent toponyms in the eastern part of the Balkan Peninsula (see Fig. 1) an important conclusion emerges. If in Thrace and Dacia the same toponymy was not used, then these two countries must have been inhabited in antiquity by peoples who spoke two different languages, i.e. two different ethnic unities dwelt there. Therefore the Daco-Mysian language was different from the Thracian one. This conclusion is certain, since it is not founded on etymologies that might be of a subjective character, but on geographical distribution which is an objective criterion.
Thus we have separated Dacian (or Daco-Mysian) from Thracian as two different IE languages, and all other data and considerations support this conclusion. The study of the phonology of these languages, for example, proves that they are very different from each other.

kroraina.com Many linguists and historians, e.g. H. Hirt, V. Pârvan, Th. Capidan, A. Philippide, N. Jokl, G. Weigand, P. Skok, D. Detschew, H. Baric’, I. Siadbei, etc. have put forward very important considerations indicating that the Albanians cannot be autochthonous in the Albania of today, that their original home was the eastern part of Mysia Superior or approximately Dardania and Dacia Mediterranea, i.e. the northern central zone of the Balkan Peninsula, and part of Dacia. Now, however, when it is clear that Daco-Mysian and Thracian represent two different IE languages, the problem of the origin of the Albanian language and the Albanians themselves appears in quite a new light. Rumanian possesses about a hundred words which have their correspondences only in Albanian. The form of these Rumanian words is so peculiar (e.g. Rum. mazǎre = Alb. modhullë ‘pea(s)’) that they cannot be explained as borrowings from Albanian. This is the Dacian substratum in Rumanian, whereas the Albanian correspondences are inherited from Dacian. In this way it has been definitively proved that Albanian is descended from Daco-Mysian. Therefore the primitive home of Albanian is a Daco-Mysian region, probably Mysia Superior (Dardania, Dacia Mediterranea) or western Dacia. This fact enables us to explain the numerous typical agreements between Albanian and Rumanian. Rumanian and Albanian took shape in the Daco-Mysian region; Rumanian represents a completely Romanised Daco-Mysian and Albanian a semi-Romanised Daco-Mysian.

The Bessi (/ˈbɛsaɪ/Ancient Greek: Βῆσσοι, Bēssoi or Βέσσοι, Béssoi) were an independent Thracian tribe who lived in a territory ranging from Moesia to Mount Rhodope in Northern Thrace, but are often mentioned as dwelling about Haemus, the mountain range that separates Moesia from Thrace and from Mount Rhodope to the northern part of Hebrus.[1]

Balkan mountain range (Bulgarian and Serbian: Стара Планина, romanizedStara Planinaliterally: “Old Mountain”; Bulgarian pronunciation: [ˈstarɐ pɫɐniˈna]Serbian pronunciation: [stâːraː planǐna])

wikipedia.org/wiki/Vlachs#Shepherd_culture During the Middle Ages, many Vlachs were shepherds who drove their flocks through the mountains of Central and Eastern Europe. Vlach shepherds may be found as far north as southern Poland (Podhale) and the eastern Czech Republic (Moravia) by following the Carpathians, the Dinaric Alps in the west, the Pindus Mountains in the south, and the Caucasus Mountains in the east.[70]
Some researchers, like Bogumil Hrabak and Marian Wenzel, theorized that the origins of Stećci tombstones, which appeared in medieval Bosnia between 12th and 16th century, could be attributed to Vlach burial culture of Bosnia and Herzegovina of that times.[71]
wikipedia.org/wiki/Statuta_Valachorum Based on the Grenzers’ petitions[7] and the court statement, Emperor Ferdinand II issued the Statuta Valachorum on 5 October 1630. Privileges of Grenzers (called as “Vlachs” or “Morlachs”) on the northern and northwestern border of Bosnia in 1630 was confirmed by Ferdinand II in “Statuta Valachorum”.[22] In 1627, the Varaždin Grenzer told authorities they “rather be hacked into pieces than be separated from their officers and become subjects of the Croatian nobility”.[7] In 1627, emperor Ferdinand II granted the “Vlach people inhabiting the regions of Slavonia and Croatia, the right to stay undisturbed in their settlements and estates”;[16] the Frontier Vlachs were allowed land use regardless of the land’s ownership, in an effort to make the Grenzers independent of the Croatian nobility, and more willing to wage wars for him.[12]  The Statuta, applied only to Vlachs in the area of the Varaždin Generalate (between Drava and Sava), later[when?] came to be used by all Vlachs.[12] The Vlach law refers to various special laws and privileges enforced upon pastoralist communities in Europe in the Late Middle Ages and Early modern period. The term “Vlachs” originally denoted Romance-speaking populations, primarily concerned with pastoralism; the term became synonymous with “shepherds”.[1]

ZAKON VLAHOM (IUS VALACHICUM) IN THE CHARTERS ISSUED TO SERBIAN MEDIEVAL MONASTERIES
AND KANUNS REGARDING VLACHS IN THE EARLY OTTOMAN TAX REGISTERS Miloš Luković

core.ac.uk/download/pdf/154436981.pdf In the Serbian medieval state, as well as in other Balkan Christian states, there were no regulations that would uniformly regulate the position of the Vlachs. Regulations regarding the position of the Vlachs can usually be found in the foundation or donation charters of the monasteries. In the few charters from the first half of 14th century rules regarding the Vlachs were grouped under the common name Zakon Vlahom. Apart from this, common law applied to them as well. In conquering the Christian lands in the Balkans in the 14th and 15th centuries, the Ottoman state initially held certain lands and regions in a vassal status, and the sanjaks were formed following their definite subjugation and the liquidation of the vassal status, within the subjugated lands or regions. After the formation of a particular sanјak a tax list was immediately established, and that is how Ottoman Tax Registers (defters) were created. In each defter of the particular sanјak in the early Ottoman period (second half of the 15th and the beginning of the 16th century) there existed a regulation known as kanun, regulating the duties of the Vlachs. They contained rules and legal traditions of common law, that had existed earlier in the territories of the subjugated Balkan Christian states.

Herzegovina : Map of medieval Vlach petroglyphs with „hora” dance (source: Marian Wenzel)

Jus Valachorum : Today, the word katun in the Serbian and Bulgarian languages has the meaning of “a place in the mountains where livestock (mostly sheep) is grazed and milked in the summer”; in Romanian, cătun means “a small group of homesteads, smaller than a village”; in Albanian, katund means a “village”; in Modern Greek, κατοΰνα (katuna) means “a tent, a camp”.
After much wandering in the 19th century and the first half of the 20th, researchers came to understand, in the second half of the 20th century, mostly thanks to medievalists and Ottomanists,12 that the medieval katun was the corporate organization of social and economic life of transhumant livestock breeders. It was the basic unit of livestock breeders’ community, made up of several dozen households (kletištes) which were tied by kinship, sometimes with relatives in the female line (nephews, in-laws).13 After a certain period, it could divide and develop into new organizations of the same type (this is referred to as division of the katun).14 A katun was led by an elder (elected by their self-governing authority), and each katun had been called after its elder (for example: the “katun of Vukac Radičević”) before the transhumant population became sedentary.15 In the western areas of the Balkans, the leader of the katun was most often called katunar.
A self-governing body – assembly, gathering (skupština/zbor), was formed by the elders (katunars/primićurs) of the several katuns. However, in the central and western areas of the Balkans, the ruler would appoint a knez (under this name since the beginning of the 13th century, before that the term sudija [judge] was used) as the leader. The institution of katunar/primićur and knez secured the self-governance of livestock breeders, and the knez was the link between the self-governance system and the central state government. Knez also acted as a judge for the members of all katuns under his control. The ruler would also appoint the vojvoda of a larger group of livestock breeders, also from among the katunars, who were responsible for recruiting (mobilization) soldiers in their groups, as well as for leading the warriors during military campaigns.16 Such an organization of livestock breeders based on katun (katun organization) would secure the social autonomy of the Vlach population within the feudal system of Christian states in the Balkans, including the medieval Serbian state.

Transhumance in the western areas of the Balkans (Marković 1971)

Posted in 2021, Vlachs | Tagged , , , , , | Leave a comment