Bashan Motorcycle Manufacturing Co.Ltd is a motorcycle manufacturer by  in Chongqing, a major city in southwestern mainland China. Chongqing is the third largest centre of motor vehicle production and the largest for motorcycles.  The Company has grown rapidly in the past decade to become one of the most large-scale motorcycle manufacturers in China. Devoted to research, production and sales of two-wheelers, tricycles, ATVs, engines, E-bikes, General machineries and farming machines, now the company has more than 2,300 employees in total,  with annual exporting value of more than 100 million US Dollars for the last several years. In Chonqing, Bashan Industrial park occupies a land of 230,000 square meters, with a workshop floor of 65,000 square meters, auxiliary production facility area of 15,000 square meters, and with over 10 modernized production lines, packing lines and a whole set of complete testing and inspection equipment. Some models use ”Honda frames” having interchangeable parts with its Honda counterparts.
Capture : Chongqing two-wheeler factory produces such motorcycles as Cubs, off-road bikes, cruisers, racing bikes and liberty-style motorcycles. With 4 advanced unit assembly lines and 2 parts assembly lines, the factory produces different products in different lines. And different products are managed with technical details as per different models, to classify domestic or foreign markets, and to differentiate the customer’s orders and requirements. Accordingly, product consistency and lead time are all in good control. Thus, the capacity reaches 600,000 units or sets of motorcycles.
Chongqing Bashan Engine factory focuses on the development and production of motorcycle engines. With 3 synchronous assembly lines, the Factory can reach the annual output of more than one million units or sets of engines. The engines, either vertical or horizontal, are classified into more than 30 categories, ranging from 50cc to 500cc, with air-cooled, water-cooled or oil cooled systems, to meet and satisfy various clients’ needs.
Chongqing Bashan tricycle factory specializes in the development and manufacturing of tricycles and their key parts, such as carriages and frames. The models include tricycles for open-up cargo or passenger, cabinet cargo or passenger, Electric, tip, steering wheel, touring, reverse, cleaning vehicle, which form a complete set of well-accepted vehicle types. The annual capacity reaches 100,000 units or sets of tricycles.
Chongqing Bashan ATV factory is one of the earliest All-Terrain Vehicle manufacturers in China. Its high performance and reliable quality could be found in its top sales among the leading Chinese ATV producers. The products include sports mini-ATVs for kids, utility or sports ATVs for adults, which displacement are from 50cc to 500cc. Air-cooled or water-cooled engine, CVT engine, differential rear wheel transmission, 4 wheels driving, independent suspensions are applied to meet various needs in different environments. The annual capacity reaches 200,000 units or sets of ATVs.
In Zhengcheng city, Guangdong Province, the company built a modernized motorcycle industrial park, which area is over one million square meters. The products include liberty-style motorcycles, cruisers, scooters and dirt bikes, which cover more than 20 different models in different displacements. The annual capacity is 500,000 units or sets of motorcycles.
In Wuxi, Jiangsu Province, Wuxi Bashan Vehicle Co is a professional R&D and production base, which involves in electric motorcycles, electric bicycles and electric touring bikes. Now the company has developed over 50 models of e-bikes, among which those light weight bikes are well accepted in Europe and America. : Our office is located in Krefeld, Germany. With a 1,000 square meters warehouse for quady, motorcycle, mini-quad and scooter stocks, 100 square meters for spare parts, and 2 engineers who is available for fix problems for customers.


Posted in Bikes, Uncategorized | Tagged | Leave a comment

Digital Banking & Cryptocurrencies

“It is the business of the very few to be independent; it is a privilege of the strong. And whoever attempts it, even with the best right, but without being OBLIGED to do so, proves that he is probably not only strong, but also daring beyond measure. He enters into a labyrinth, he multiplies a thousandfold the dangers which life in itself already brings with it; not the least of which is that no one can see how and where he loses his way, becomes isolated, and is torn piecemeal by some minotaur of conscience. Supposing such a one comes to grief, it is so far from the comprehension of men that they neither feel it, nor sympathize with it. And he cannot any longer go back! He cannot even go back again to the sympathy of men!”
― Friedrich Nietzsche, Beyond Good and Evil

January 2018 – A description of each of the top 100 cryptocurrencies by market capitalization down to just a few words.cryptoRevolut

Revolut a fost înființat în iulie 2015, iar în 3 ani de existență a avut o evoluție fulminantă, primind investiții totale de peste 340 de milioane de dolari și reușind să ajungă la peste 1,7 milioane de utilizatori doar în Europa. Totul cu puține investiții în marketing, în mare parte prin word of mouth. Revolut oferă servicii precum debit direct, depozite de economii inteligente “Vaults”, asigurare de călătorie bazată pe geolocalizare și expunere exclusivă la criptomonede, utilizatorii Revolut se bucură de tehnologie de ultimă generație. Aceștia pot până și să cumpere și să tranzacționeze Bitcoin, Litecoin și Ethereum prin simpla apăsare a unui buton, direct din aplicație.

rv2wiki: Revolut Ltd is a digital banking alternative that includes a pre-paid debit card (MasterCard or VISA), currency exchange, cryptocurrency exchange (Bitcoin (BTC), Ethereum (ETH), Litecoin (LTC)) and peer-to-peer payments. Revolut currently charges no fees for the majority of its services (but for a capped usage), and uses interbank exchange rates for its currency exchange on weekdays, and charge a markup from 0.5% to 1.5% on weekends. The Revolut App gives customers instant access to Bitcoin, Litecoin and Ether by exchanging to/from 25 fiat currencies. However, they remain in the app and cannot be moved to another cryptocurrency wallet. The London-based startup was founded by Nikolay Storonsky and Vlad Yatsenko and currently supports spending and ATM withdrawals in 120 currencies and sending in 26 currencies directly from the mobile app. The company is based in Level39, a financial technology incubator in Canary Wharf, London.
Revolut launched to the public in July 2015 with the aim of “building a fair and frictionless platform to use and manage money around the world”[9] by removing hidden fees and offering interbank currency rates. Nikolay Storonsky, a former trader at Credit Suisse and Lehman Brothers,[10] said in an interview with Forbes that:
I thought of the business three years ago. I was travelling a lot and wasting hundreds of pounds on foreign transaction fees and exchange rate commissions which just didn’t feel right. As someone with a financial background I knew exactly the rates I should be getting. As a solution, I tried to find a multi-currency card and was later told it wasn’t possible. But I was determined to make it work. Alongside Vladyslav Yatsenko, former Credit Suisse and Deutsche Bank developer, Storonsky set up Revolut and raised around $3.5 million. On 8 February 2017, Revolut launched UK current accounts, enabling its customers to get a personal IBAN.[12] In July 2017, Revolut started doing the same for personal EUR IBANs.
On 26 April 2018, Revolut announced that it had raised a further $250 million in a funding round led by Hong Kong-based DST Global, reaching a total valuation of $1.7 billion and thus becoming a unicorn.

Revolut’s CEO told Forbes that his stake is being diluted to 30%, which would give him a paper fortune worth $510m. “We’re going to launch Platinum cards — it’s a metallic card that allows you to get 1% cash back in cryptocurrencies and also provides you a concierge service.” The debit card will carry a fee like Revolut’s Premium card, which costs £6.99 a month and offers services such as travel insurance.

revolut china

Posted in 2018, antibanking | Tagged , , , , , | Leave a comment

Polskie Runy

Marcin Rudnicki 2016 : “Acum 10 ani, discuţiile despre daci nici nu exis­tau în lumea ştiinţifică din Polonia, iar acum, găseşti urme dacice pe tot locul. Să te aştepţi să afli şi alte noi şi spectaculoase urme dacice în zona aceasta a Europei, cât de curând. Acesta este doar începutul!” Pe harta lui Marcin Rudnicki, în nordul Poloniei, pe lân­gă Gdansk, erau cunoscute până acum trei exem­plare. Din start, acum avem cinci brăţări la Gdansk, plus cele 11 din Româ­nia! Dacă le pu­nem la socoteală şi pe cele două din nordul Ger­maniei, avem la Bal­tica aproape la fel de multe bră­ţări “tip Şimleu Silvaniei”, câte au fost găsite la noi în ţară! Şi, la cât de cu spor şi de serios se face arheologie în Polonia, n-ar fi exclus ca în doi ani să avem mai multe brăţări dacice la Ma­rea Baltică decât în Ardeal! Mar­cin Rudnicki avea mare dreptate: “Acesta este abia înce­pu­tul!”

Winicjusz Kossakowski – “Polskie runy przemówiły” – 2011
polskie runyprpkw018

Posted in Linguistic Archeology, PaleoGrafie | Tagged , , | Leave a comment

Szekely Script & Murfatlar Script

Szekely Script & Murfatlar Script = litterae blackorum ?
The official position of the Hungarian Academy of Sciences has been to ignore or deny the existence of the Magyar runic script. Instead, imposed theories of its Phoenician, Türk, Kazár, Aramaic, Ancient Semitic, or Ancient Slavic origin have been promoted and attempts made to validate them as such, even though the ethnogenesis and literacy of these people occurred thousands of years later than those of the Magyar ancestors. The cultural genocide began forcefully in the 10th and 11th centuries and has since continued. The Codices with runic writing and the carved runic sticks were burned; the Táltos (person with supernatural power similar to a shamans) were killed or incarcerated. Beginning with King St. István, all the kings – with the exception of King Mátyás in the 15th century !! – accepted the orders of the Roman Pope to destroy the so called pagan culture.

Cronicarul ungur Símon de Kéza arăta în cronica Gesta Hunnorum et Hungarorum, scrisă în jurul anului 1283: „De aceea (secuii) amestecându-se cu blackii se zice că se foloseau de literele lor”, „cum Blackis in montibus confinii sortem habuerunt”. De asemenea, „Cronica lui Marcus” menționează că secuii ar fi un rest de populație hună, care s-a retras în munți, stabilindu-se alături de valahi. De la aceștia secuii au împrumutat alfabetul. Aceste informații se reîntâlnesc și în „Chronicon pictum vindobonense” (Cronica pictată de la Viena). „Au rămas însă din huni trei mii de bărbați care, scăpați din bătălia Crumheldină printr-o pătrundere plină de groază, s-au îngrijit a se aduna în câmpia Chiglamezey. Care bărbați, deoarece se temeau de națiunile occidentale, ca nu cumva să-i atace pe neașteptate, au intrat în Erdeelw și s-au numit pe sine nu unguri, ci Zecul… totuși, după cum au vrut ungurii, nu și-au hotărât soarta în câmpia Pannoniei, ci cu valahii în munții din vecinătate” – Cronica lui Marcus.
Același eveniment la Kézai Símon: „remanserant quoque de Hunis virorum tria milia… in campo Csiglae usque Arpad permanserunt, qui se ibi non Hunos sed Zaculos vocaverunt… Postquam autem filii Ethele in pr[o]elio Crunhelt cum gente Scitica fere quasi deperissent, Pannonia extitit Xannis sine rege, Sclavis tantummodo, Grecis, Teutonicis, Messianis et Vlahis advenis remanentibus in eadem, qui vivente Ethela populari servicio sibi serviebant” – Simon de Keza, Gesta Hungarorum.

Istoricul cercetărilor. Potrivit opiniei unanime a cercetătorilor, textele produse după secolul al XVI-lea sunt vestigii ale unui sistem de scriere care deja nu mai era utilizat. Aceste însemnări runice (propoziţii scurte şi nume) provin deja de la intelectuali. Acesta este de exemplu şi cazul notelor scrise cu caractere runice în 1587 şi 1604 de Szamosközi István. Cartea (manualul) lui Telegdi Jánosdespre runele secuieşti (1598) publică un alfabet runic, iar printr-un efort de a salva şi a propaga această scriere, descrie regulile pe care le cunoştea şi prezintă câteva mostre. Lucrarea sa, din care nu avem niciun exemplar tipărit, ne-a parvenit în mai multe exemplare manuscrise. Ea a exercitat o mare influenţă asupra vieţii ulterioare a scrierii secuieşti. Majoritatea notelor manuscrise, a alfabetelor din secolul al XVII-lea şi de mai târziu recurg la prezentarea sa. De exemplu, alfabetul din 1673 al călugărului franciscan Kájoni János provine dintr-un alfabet vechi, necunoscut, dar al doilea alfabet pe care îl notează provine deja din lucrarea lui Telegdi. Prima copie a unui text scris cu litere runice secuieşti (Inscripţia de la Mihăileni – Csíkszentmihályi Felirat) şi încercarea de a o descifra a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. Literatura dedicată scrierii runice conţine mai multe încercări de a prezenta istoricul cercetărilor. Sinteza lui Cornides Dániel datează din jurul anului 1780 (ne-a parvenit într-o scrisoare adresată lui Hájos István Gáspár), a lui Szabó Károly este din 1866, a lui Fischer Károly Antal din 1898, iar a lui Sebestyén Gyula, din 1915. Acestea sunt urmate de opera lui Németh Gyula, dedicată originii scrierii (1917-20, 1934). El s-a bazat pe teoria lui Nagy Géza (1895), pe care a perfecţionat-o. În ciuda faptului că după 1915 numărul vestigiilor scoase la lumină s-a dublat, iar în privinţa originii scrierii secuieşti au apărut teorii noi, nu s-au mai scris sinteze despre scrierile publicate pe această tematică. Necesitatea unei asemenea lucrări este exprimată şi de un articol al lui Vásáry Istvándin 1974. Pe lângă lucrarea excelentă a lui Róna-Tas András (1985-86), trebuie menţionate şi eforturile, din păcate frecvent contestate, ale lui Csallány Dezső (1960) şi ale lui Forrai Sándor (1985). Printre cercetătorii scrierii secuieşti se numără şi istorici ai limbii maghiare, precum Jakubovich EmilKorompay KláraKósa LászlóMelich János şi Pais Dezső. În vara anului 1992, lingvista Sándor Klára a cutreierat toate bisericile din Secuime în care, potrivit bibliografiei de specialitate, au fost sau se mai găsesc vestigii paleografice crestate. Ceilalţi cercetători s-au bazat pe rezultatele folcloristicii, ale arheologiei sau ale turcologiei. Acestea sunt cunoştinţele de bază ale cercetătorilor şi ele definesc şi punctele lor de vedere. În Transilvania, personalităţile majore ale cercetării alfabetului secuiesc sunt: clujenii Benkő Elek, respectiv arheologul (şi etnograful) Ferenczi Géza, care, pe urmele tatălui său, (Ferenczi Sándor), s-a ocupat îndeaproape (şi) de problema runelor secuieşti (sunt cunoscute mai ales publicaţiile referitoare la descifrarea inscripţiilor de la Inlăceni şi Dârjiu); folcloristul şi cercetătorul scrierii pe răboj Ráduly János, care s-a născut la Corund, dar locuieşte la Chibed. Din 1990, cercetarea ştiinţifică a scrierii runice a luat un nou avânt. Publicaţiile locale, precum Hazanéző (Corund), sau cotidianul Népújság din Târgu Mureş publică relativ frecvent articole referitoare la runele secuieşti, unele chiar anunţând descoperirea unor noi texte. Pentru a facilita accesul la ele, Ráduly János şi-a cules articolele din Hazanéző şi Népújság într-un volum separat (Ráduly 1995. 146).
Clasificarea textelor. În literatura dedicată runelor secuieşti, sensul expresiei vestigiu runic a trecut prin schimbări continue. Szabó Károly a împărţit textele cunoscute de el în două grupe: una conţinea vestigiile considerate „autentice”, cealaltă „invenţiile din timpurile noi” (Szabó 1866). Prin urmare, textele pot fi veritabile şi autentice, veritabile şi secundare, contrafăcute şi secundare (de exemplu falsurile lui Tar Mihály) şi teoretic pot exista şi vestigii false şi autentice (dacă, de exemplu, un text runic cunoscut din tradiţie e datat fals de către autor). De multe ori, clasificarea textelor opune inscripţiilor runice (epigráfiai (‘felirattani’) emlékvestigiile paleografice (paleográfiai (‘írástörténeti’) emlék). Prin aceasta, se diferenţiază textele epigrafice de cele scrise cu pana pe hârtie. În acest sens, o parte a inscripţiilor runice secuieşti (maghiare) sunt epigrafice, iar altele paleografice (Ráduly 1998. 3). Datorită faptului că în afara textelor scrise pe hârtie, la multe inscripţii s-au folosit alte tehnici (dăltuire, vopsire, încrustare), pare normală folosirea şi diferenţierea expresiilor manuscris (kézirat), respectiv inscripţie, (felirat). Un al treilea grup poate fi alcătuit de transcrieri (átirat). În acest caz, este vorba despre textele care la origine au fost inscripţii, dar ne-au parvenit numai în copie manuscrisă şi din această cauză prezintă caracteristici diferite de celelalte două tipuri de texte. (Sándor 1996).

Vestigiile runice secuieşti. În general sunt scurte, alcătuite din câteva cuvinte. În prezent nu se ştie nici câte texte s-au păstrat, fiindcă nu s-a ajuns la un consens în privinţa definirii vestigiului paleografic crestat. Singura ediţie conformă standardelor ştiinţifice actuale este cea a Vestigiului runic de la Bologna (Bolognai Rovásemlék) (Sándor 1991). Ráduly János consideră că fac parte dintre vestigiile runice secuieşti următoarele: inscripţia în piatră a două caractere runice de pe muntele Firtos de lângă Corund (sfârşitul secolului al XII-lea – începutul secolului al XIII-lea); pietrele „scrise” şi desenate de pe culmea Tászok de lângă Ditrău, care conţin şi semne runice (aproximativ din secolele X-XIII); inscripţia gravată în piatră de la biserica reformată de la Mihai Viteazu (Alsószentmihály, lângă Turda), datând de la sfârşitul secolului al XIII-lea – începutul secolului al XIV-lea; inscripţia de pe o parte a baptisteriului descoperit la temelia bisericii „vechi” din Vârghiş (sfârşitul secolului al XIII-lea – începutul secolului al XIV-lea); inscripţia de la Crăciunel, datând din secolul al XIV-lea (după unii, din vremea dinastiei Árpádienilor); inscripţia de pe biserica reformată din Bahnea (începutul secolului al XIV-lea); inscripţia runică de pe o piatră cioplită din biserica reformată de la Bâra (sfârşitul secolului al XIV-lea); inscripţia lungă, dar fragmentară gravată în tencuiala exterioară a naosului bisericii reformate de la Daia (sfârşitul secolului al XIV-lea – începutul secolului al XV-lea); alfabetul runic de la Mikulov (Nikolsburg), care s-a păstrat pe o foaie de pergament legată într-un incunabul în 1483 (probabil de la mijlocul secolului al XV-lea); vestigiul de la Bologna, un băţ din a doua jumătate a secolului al XV-lea (între timp distrus!), purtând un calendar şi regăsit în Scaunul Giurgeului; a fost copiat în 1690 de Luigi Ferdinando Marsigli şi interpretat ştiinţific de Sándor Klára; a doua inscripţie în piatră de la biserica reformată din Bâra (probabil de la sfârşitul secolului al XV-lea); fragmentul de pe „piatra cu scrieri” care conţine şi semne runice (muntele Bekecs, aproximativ mijlocul-sfârşitul secolului al XV-lea); cărămida cu rune secuieşti de la biserica unitariană din Dârjiu (anii 1490); inscripţia gravată în pictura murală din biserica catolică de la Ghelinţa (1497); inscripţia gravată în tencuiala bisericii unitariene din Chilieni (sfârşitul secolului al XV-lea – începutul secolului al XVI-lea); din aceeaşi perioadă, piatra „scrisă” din Jimbor şi grupul de semne de pe piatra din Vădaş; inscripţia din biserica de la Nicoleşti-Mihăileni (Sânmartin) – 1501; inscripţia runică de la Istambul (creat în 1515 şi distrus în 1865) – ne-a rămas copia creată de Kedeji Székel Tamás în secolul al XVI-lea; inscripţia de două rânduri desenată cu vopsea galben ocru din biserica reformată din Dalnic; inscripţia scrisă cu cretă roşie pe peretele nordic al bisericii reformate din Mugeni (anii 1530); prima şi a doua inscripţie din biserica reformată din Bâra (1561); inscripţia cu litere mici de pe „farfurioara aurită”, din biserica unitariană de la Turdeni, considerată obiect de cult (aproximativ 1600-1650); semnele gravate pe zidul bisericii reformate din Rugăneşti (1638 sau 1658); inscripţia de pe una dintre casetele bisericii unitariene din Inlăceni (1668); piatra „scrisă” din biserica catolică a satului Cioboteni (din a doua jumătate a secolului al XVII-lea – după unii, mai timpurie); inscripţia gravată pe piatra de pârâu din turnul bisericii reformate din Sângiorgiu de Pădure (aproximativ 1730); inscripţia lui Bod Péter de pe piatra – azi deja distrusă – din biserica reformată din Făgăraş (1759); inscripţia de pe tocul de pulbere din Chibed (sfârşitul secolului al XVII-lea – începutul secolului al XVIII-lea); inscripţia din aceeaşi perioadă de pe poarta de lemn (vasul de lemn) din Solocma; cele două semne strunjite la mijlocul secolului al XIX-lea (probabil pentru a acoperi o monogramă) de pe plosca de lemn din Ghindari; semnele runice de pe scândura din Vădaş (a doua jumătate sau sfârşitul secolului al XIX-lea); câteva inscripţii cu semne mixte (de exemplu din Bâra – începutul secolului al XVII-lea, sau din Cotuş – 1681).

Szekely-Hungarian-Rovas-standard-IEC-10646-2015Székely Rovásírás: A group of researchers dealing with the subject, primarily Klára Sándor use and recommend the term “Székely Writing” because there is no evidence that the writing was used by the Hungarian as a whole.  János Thuróczi’s in 1488 : “a part of this nation, which resides in Transylvania, makes certain signs on wood .. these Szeklers have not forgotten the letters of Scyth ..”

First mention in historical work comes from Kézai Simon his chronicle commemorates that the Székelys and the Blakes [40] used common writing. simon-de-keza-1.jpgsimon-de-keza-2Pannoniae, Pamfiliae, Macedoniae, Dalmatiae et Frigiae ciuitates, quae crebris spoliis et obsidionibus, per Hunos erant fatigatae, natali solo derelicto in Apuliam per mare Adriaticum de Ethela, licentia impetrata, transierunt, Blackis, qui ipsorum fuere Pastores et coloni, remanentibus sponte in Pannonia. „Orașele din Pannonia, Pamfilia, Macedonia, Dalmația și Frigia care fuseseră pustiite prin jafurile și asediile Hunilor, părăsindu-și solul natal, trecură, cu îngăduința lui Attila în Apulia, pe Marea Adriatică, Blackii (vlahii), care fuseseră păstorii și colonii lor, rămânând de bună voie în Pannonia.” Cu alte cuvinte, în secolul V d. Chr., Panonia era ocupată de blachi (vlahi – strămoșii românilor), pe vremea aprigului Attila. E important de subliniat că în Cântecul Nibelungilor (celebra epopee germană), care face referire la vremea lui Attila, se vorbește despre ducele VLAH Ramunc, aflat în alaiul lui Attila, prezentat ca un personaj de seamă de la curtea sa.
Adolf Armbruster. Romanitatea Românilor: The History of an Idea. Editura Enciclopedică. Ch1.3. This is further strengthened by the quote by Kézai: Blackis, qui ipsorum (Romanorum) fuere pastores et coloni, remanentibus sponte in Pannonia.

The runic script was first mentioned in the 13th century Chronicle of Simon of Kéza,[13] where he stated that the Székelys may use the script of the Blaks. Simon of Kéza (HungarianKézai Simon) was the most famous Hungarian chronicler of the 13th century. He was a priest in the royal court of king Ladislaus IV of Hungary. His most important work is Gesta Hunnorum et Hungarorum, written in Latin around 1282. simon-de-keza-3.jpgRemanserant quoque de Hunis virorum tria millia ex praelio Crimildino erepti per fugae interfugium, qui timentes occidentis nationes in campo Chigle vsque Arpad permanserunt, qui se ibi non Hunos, sed Zaculos vocauerunt. Isti enim Zaculi Hunorum sunt residui, qui dum Hungaros in Pannoniam iterato cognouerunt remeasse, redeuntibus in Rutheniae finibus // occurrerunt, insimulque Pannonia conquestrata, partem in ea sunt adepti, non tamen in plano Pannoniae, sed cum Blackis in montibus confinii sortem habuerunt. Vnde Blackis commixti litteris ipsorum vti perhibentur. „Mai rămăseseră dintre Huni trei mii de bărbați, care au scăpat cu fuga din războiul Crimildin și care, temându-se de popoarele din Apus, au rămas tot timpul în câmpia de la Chigla (în Rusia de astăzi – n.m.), până în vremea lui Arpad (secolul IX-X). Aceștia aici nu s-au chemat Huni, ci Zaculi (Secui). Căci acești Zaculi sunt rămășițe ale Hunilor care, când au aflat că Ungurii se întorc din nou în Pannonia, le-au ieșit în cale, când se întorceau, în Ruthenia (în Rusia de astăzi – n.m.) și, după ce au cucerit împreună Pannonia, au dobândit o parte din aceasta, însă nu în câmpia Pannoniei, ci vecini cu Blackii (românii), au avut aceeasi soartă în munți. De aceea, amestecându-se cu Blackii, se spune că se folosesc de literele lor.”

În vremea venirii lui Arpad în Europa, pe teritoriul Transilvaniei Gelu a fost conducătorul unei formațiuni statale cu populație românească și slavă – în secolele IX și X – ce cuprindea bazinele Someșului Mic și Almașului, până la Poarta Meseșului. Lucrarea Gesta Hungarorum al lui Anonymus îl numește “Gelou, un anume blac”Glad a fost voievod al unei formațiuni statale medievale timpurii localizată pe teritoriul Banatului istoric – teritoriul dintre Tisa, Mureș, Dunăre și Carpați -, în prima jumătate a secolului al X-lea. Reședința principală a ducelui era Morisena – astăzi Cenad. Menumorut a fost menționat în cronica notarului Anonymus al regelui ungur Béla al III-lea ca fiind Duce al țării dintre Tisa (o parte din Ungaria de astăzi -n.m.), Mureș, și Munții Apuseni, locuită de români, slavi, avari, “cozari” (probabil o ramură a hazarilor), având ca reședință cetatea Biharea, pe timpul venirii ungurilor – anul 896.


The First Bulgarian Empire was a medieval state that existed in southeastern Europe between the 7th and 11th centuries AD. It was founded circa 681, at the height of its power, spread from the Danube Bend to the Black Sea and from the Dnieper River to the Adriatic Sea. It entered into a centuries-long interaction, sometimes friendly and sometimes hostile, with the Byzantine Empire. Bulgaria emerged as Byzantium’s chief antagonist to its north, resulting in several wars. The two powers also enjoyed periods of peace and alliance, most notably during the Second Arab siege of Constantinople, where the Bulgarian army broke the siege and destroyed the Arab army, thus preventing an Arab invasion of Southeastern Europe. Byzantium had a strong cultural influence on Bulgaria, which also led to the eventual adoption of Christianity in 864. After the disintegration of the Avar Khaganate, the country expanded its territory northwest to the Pannonian Plain. Later the Bulgarians confronted the advance of the Pechenegs and Cumans, and achieved a decisive victory over the Magyars, forcing them to establish themselves permanently in Pannonia.  During the late 9th and early 10th centuries, Simeon I achieved a string of victories over the Byzantines. Thereafter, he was recognized with the title of Emperor, and proceeded to expand the state to its greatest extent. After the annihilation of the Byzantine army in the battle of Anchialus in 917, the Bulgarians laid siege to Constantinople in 923 and 924. The Byzantines, however, eventually recovered, and in 1014, under Basil II, inflicted a crushing defeat on the Bulgarians at the Battle of Kleidion. By 1018, the last Bulgarian strongholds had surrendered to the Byzantine Empire, and the First Bulgarian Empire had ceased to exist. It was succeeded by the Second Bulgarian Empire in 1185.

In June 1957, near the Romanian village Basarabi (former Murfatlar) was discovered the Monastic Complex of Murfatlar. The workers of a limestone quarry suddenly  found an entrance of a rock church, which later would be called B1. From 1957 to 1960, romanian archaeologists conducted archaeological survey organized by the Institute of Archaeology in Bucharest presented by Ion Barnea and, the Directorate of architectural monuments presented by Victor and Liana Bilchiuresku . In the course of studies they found several churches and chapels (B1 , B2 , B3, B4, E3 , E5 ) , galleries (H , G ​​1-5), burial chambers (C1 , C2) and cells (E1 , E2 , E4 , E6 ) . Medieval workers in limestone quarry and  monks have left many anthropomorphic, zoomorphic and, geometric drawings on soft limestone walls. But not only that. On walls of the Monastic complex, its inhabitants had engraven Cyrillic, Glagolitic, Greek and runiform inscriptions.basarabi-murfatlarThe following year, romanian scientist D. Bogdan published an article in which he analyses about 45 runiform inscriptions found in the church B1 and neighboring areas . Conclusion of the author is that the inscriptions can be divided chronologically into three groups: signs of old Turkic runic inscriptions with old Turkic runes and glagolitic and Cyrillic letters and Cyrillic and Glagolitic inscriptions. According to Bogdan, since about 40 Murfatlar signs differ from the Old Turkic letters, then the Murfatlar Script can be attributed to Daco-Getae population which later began to use the Cyrillic and Glagolitic. The article presented facsimiles with over 45 Runiform inscriptions.
In 1962 Jon Barney wrote the article “Predvaritelynie informacia o kamennah pamyatnikah in Basarabi” which tells the story of the new discoveries in Murfatlar rock complex , B2-4 churches, galleries and burial chambers.

In the book “Tyurko-balgari i Madzari” Peter Juhasz  examine the relationship between Szekely alphabet and Bulgar runiform. Juhasz offered a long list of inscriptions attributed to Medieval Bulgars, among which stood out around 60 inscriptions 1000 years old, found in the rock churches near the village of Murfatlar. V. Beshevliev  in an article on Murfatlar Script gives 40 facsimiles with those mysterious  inscriptions. Polish  linguist Edward Tryjarski claimed reading of a few Runiform inscriptions. In 1991 was published the book “Kamennata kniga na Balgarite ” by economist Peter Dobrev, he claimed he deciphered Bulgar Alphabet.
Bulgarian scientists established that while the signs of Murfatlar had similarity with 15 Orhon-Yenisei letters, 15 Szekely rovas, 14 characters from Novocherkassk, 12 of Karakent, 6 Mayakskoе gоrоdishte, 4 signs of Nagy Szent Miklos, 3 from Humara,  it had similarities with  6 main characters and three variants of Futhark runes. He also notes the similarity of 4 murfatlar signs with Cyrillic alphabet.
Romanian scientist A. Stanchulesku had made the first attempt to decipher the Murfatlar Script. He found that the murfatlar inscriptions were written at 4 stages :  Gothic, Gothic-Old German, Old German and Bulgar. According to Stanchulesku, Dako-Getae who had lived near Murfatlar around the 4th century used an ancient script and incised on the walls of the monastery Gothic texts. Same letter with minor changes has been used during following centuries to write Old German texts. So using different languages ​​Stanchulesku managed to decipher several of Murfatlar runiform inscriptions (Stanciulescu A. 1977 , Stanciulescu A. 1986).
Sv. Venelinova in 2003 released  an article comparing Murfatlar Script with signs of Nagy Saint Miklos.
According to Granberg, there was a Balkan Runiform alphabet consisting of 25-26 letters.
Some of letters of this alphabet either had had local variants or varied over time. The direction of writing was from right to left. Also the Runiform alphabet influenced some of the Cyrillic letters (Granberg A. 2005).
In 2011 Z. Voinikov
published a study of Runiform script of the Ancient Bulgarians. He attempted to decipher tens of runic inscriptions from the Cave monastery of Murfatlar. Voynikov believed that the language of the ancient Bulgarians was akin to the language of the medieval Alans.
Nedyalko Ovcharov: From the inscriptions shown above I separated 77 different characters. 44 of them were found two or more times. The first column of  the following table shows the number of characters, the second – sign itself and the third frequency of use ( first number represents how many times the second meeting in how messages).
The first samples of Orkhon-Yenisei writing found along the Orkhon River date from the beginning of the 8th century. The materials on the table are from Kononov (A. Kononov 1980). They compare the letters of the three branches of Orkhon-Yenisei script (Orkhon, Yenisey and, Talas) with 44 most common of the Murfatlar characters. Their form is shown at column 6 and, their serial number at 7. I found that 13 of most common Murfatlar signs are graphically close to Orkhon characters.
First artifacts of Runiform script found in Eastern Europe are the inscriptions of the treasure of Nagy Saint Miklos from 1799 and texts on flask from the area of ​​Tsaritsyno found in 1896’s. In an article for newly found inscription from Sarvash, Hungarian linguist A.Rona-Tash divided Runiform scripts from Eastern Europe on five geographical regions : the Northern Caucasus , the Volga- Don region, Dobrudzha, Eastern Bulgaria and Carpathian basin (Rona-Tas A. 1988). Kyzlasov made a slightly different division. Based on thorough analysis, he classified Steppe Alphabets into two groups: Asian and Eurasian. Asian group includes Orkhon-Yenissey script. In Eurasian group, Kyzlasov put Don, Kuban, Ashiktash, South-Yenissey and Isfarin alphabets. Outside this division Kyzlasov left runiform inscriptions from the Balkans and the Carpathian Basin (Kyzlasov I. 1994). Here we make a comparison between the five alphabets of the Eurasian group, based on Kyzlasov’s classification with Murfatlar runiform script. Murfatlar signs fell in with: 14 signs of Don characters, 13 of Kuban, 10 of South-Yenissey, 11 of Ashiktash and, 5 of  Isfarin.

Greek language was an official language of Early Mediaeval Bulgaria to the adoption of the disciples of Cyril and Methodius by Boris in 886, today we know over 70 Greek inscriptions on stone issued by the Bulgarian state on various occasions. The earliest are from the king Tervel and at the latest by the time of king Simeon (Beshevliev C. 1979).  The following table compare 44 Murfatlar signs with the letters of the Greek alphabet used in four Bulgar inscriptions. Nine of Murfatlar characters coincide in form with the letters of the Greek alphabet.

Initially scientist thought that the alphabet created at about 863 AD by Cyril and Methodius to record the Slavonic language was Cyrillic (Dobrovski, Sreznevski) but Glagolitic was cryptography. Today, most scientists believe that the Glagolitic alphabet was created by the brothers and probably one of their students created Cyrillic  based on the Greek uncial letters are added to the missing of the Greek alphabet Slavic sounds (Ivanova T. 2004, Grammar of Old English, 1991). The following table comparing 44 Murfatlar characters with the letters of the Cyrillic alphabet. Ten of Murfatlar signs coincide in shape with Cyrillic letters.

Carpathian Basin Script is known from two findings: the world-famous treasure of Nagyszentmiklos and the needle case from Szarvas. The treasure from Nagyszaintmiklos was found at 1799 near the town of Sânnicolau Mare  in northern Banat today in Timiş County in western Romania and consists of 23 gold vessels  dated from the 6th to the 10th century. On the dishes were cut 12 runiform inscription. After the excavation, the treasure was transferred to Vienna. Ever since, it has been in the possession of the Kunsthistorisches Museum there, where it is on permanent display. The following table compares 44 Murfatlar characters with the signs from Carpathian Basin. Eleven of Murfatlar signs coincide in form with the Carpathian characters. 

Szekely Script was mentioned for first time in the chronicle of Simon De Keza (1282-1285), but the earliest examples of Szekely inscriptions are from the 15th century. The Inscription of Homorod-Karaksonfalva, in romanian Crăciunel, dates back til before 1495. : În timpul lucrărilor de întreţinere în biserică s-a constatat că inscripţia runică vizibilă pe una dintre pietrele turnului şi cunoscută de mai devreme este mult mai veche decât s-a crezut. Piatra cu inscripţie a fost incorporată în turnul în stil gotic târziu în anul 1496, din această cauză cercetătorii   au crezut că aceasta provine din această perioadă. În timpul lucrărilor însă s-a constatat că aceasta  constituia un element al porţii. Deci, inscripţia provine probabil din secolul XIII, adică din aceeaşi perioadă ca şi inscripţia găsită la locul bisericii medievale din satul vecin Vargyas (în l. română Vârghiş), unde runele au fost sculptate pe marginea cristelniţei având o formă arhaică, datate din  sec. XIII sau XIV.
The oldest known Szekler alphabet was found on the cover of incunabula in the library of Nikolsburg ( Mikulov , Czech Republic ) and dates back to 1483 . Today are known some 15 Szekely inscriptions before 1598 when J. Telegi wrote short monograph on Szekely script (Rona-Tas A. 1999). The origin of Szekely writing is not established.  Attempts were made to compare it with Orhon-Yenisei runiform (Nemeth J. 1971) or, Don-Kuban script (Hosszu G. 2013 ) . It is assumed that the shapes of the letters a, e , o , u come from the Greek alphabet through the mediation of  Slavic alphabets (Rona-Tas A. 1999). The following table comparing 44 Murfatlar sign with the Szekely rovas. Eight of Murfatlar signs coincide in shape with Szekely characters.

After graphically comparing the characters of Murfatlar, with alphabets that could be related to it in one or another way, I have got the following interesting conclusions :
1. The following 23 Murfatlar characters are found among the characters of the Runiform alphabets of Europe and Asia :
2. Those 21 Murfatlar characters are found among the characters of the Greek, Cyrillic and Glagolitic alphabets :

3. 7 Murfatlar signs are found among the letters of the Greek, Cyrillic and Glagolitic alphabets, but not among the letters of the Runiform alphabets. It is likely that these letters are borrowed as graphics and sound values.

4. The following 11 characters are not found in any of the analysed above alphabets:

5. Two of Murfatlar signs, who are one of the most frequently occurring, have analogues in all Runiform alphabets and Glagolitic. In Orkhon-Yenisey script, Szekely runiform and Glagolitic these letters have the same sound value: n and o (this sign in Orkhon-Yenisey alphabet have phonetic value for “o” and “u”). Experts believe that these two letters were borrowed from the Semitic alphabets in Central Asia where they had almost the same shape (Clauson G. 1970 , B. Livshits 1980).

In 1978, near the village of Ravna, Varna district, was found a Medieval Bulgarian monastery from the second half of the 9th century. On the walls of the monastery, had been discovered nearly 150 inscriptions written in several graphic systems: Cyrillic, Glagolitic, Greek alphabet and Runiform alphabet. Among them was the runic inscription incised on a stone block. It was published by K. Popkonstantinov as No. 1 (Popkonstantinov K. 1997) . On the stone block were depicted a human figure and two horses. Above the human figure had been incised the first 4 letters of the Greek alphabet. In the outline of one of the horses were cut 11 Runiform characters. The second sign from left to right is identical with the letter “a” of the Greek alphabet. The third sign is graphically similar to b1 from Orkhon-Yenisei alphabet. This allows me to guess that inscription Ravna1 (in the numbering of Popkonstantinov) depicts the beginning of a Runiform alphabet. It could be assumed that the fourth character is “b” with an extra dash – perhaps with sound value ” v”, and the fifth which, resembling Orkhon-Yenisei “ng” have sound value of “g”. The sixth sign is graphically similar to “d” of Szekely alphabet.

Inscription R1 from Ravna according K. Popkonstantinov

Final Notes – So far, we found out the phonetic value of 26 Murfatlar grapheme.

Posted in Linguistic Archeology, Romania, Uncategorized | Tagged , , , , | Leave a comment

Secuii – Szent Imreh – Tax Free – Mongols

Benedek Jancso – Secuii – 1921

Benedict Jancso reaminteşte aşezarea vremelnică a secuilor în TransDanubia, Bihor şi mai târziu în Scaunul Odorhei, ca apoi în vremea lui Ladislau cel Sfânt (1077-1095) teritoriile locuite de ei să se întindă până la Carpaţii Orientali şi de Sud-Est. Aici îşi găseşte explicaţia faptul că Sfântul Ladislau a devenit sfântul ocrotitor al Ardealului şi în această ipostază apare ca personajul central al frescelor în bisericile din Secuime. Trăsăturile specificului social, administrativ, eclesiastic şi bieneînţeles de organizare militară a secuilor au fost determinate de obligaţia militară permanentă. Până la 1848-49 aproape două treimi sau trei sferturi din populaţia secuiască era formată din cele trei pături de luptători (nobili, călăreți şi pedestraşi). Deja regele Matia a ordonat în 1463, ca secuii cu rosturi militare să fie conscrişi şi o copie a conscripţiei să fie trimisă lui. De la această dată începe întocmirea periodică a registrelor nominale numite la secui lustre. Deşi conscrierile întocmite până la a doua jumătate a secolului al XVI-lea nu ni s-au transmis, acestea au devenit cele mai importante surse istorice privind organizarea socială şi militară din epoca principatului Transilvaniei (secolele al XVI-XVII-lea). Dintre acestea lustra întocmită în 1614 la ordinul lui Gabriel Bethlen şi cele ale lui Gheorghe Rakoczi I. alcătuite între 1635 şi 1643 sunt de o importanţă deosebită, deoarece numai referindu-se la aceste documente putea să-şi justifice fiecare secui statutul său social. Pe lângă diplomele de privilegii personale şi scrisorile de înnobiliere, aceste conscripţii au fost documentele care au stat la temelia libertăţilor colective şi individuale din Secuime.

Trebuie să menţionăm că registrele secuieşti au fost publicate în întregime în volumele IV-VIII ale noii serii din Diplomatarul Secuiesc – Székely Oklevéltár. E de ajuns ca cineva să consulte indicele de nume sau de localităţi ale acestor Volume pentru a afla locul de baştină a familiei sau identifica strămoşii, şi aceasta nu humai in cazul familiilor aristocrate, ci şi pentru oamenii de rând.

Benedict Jancso a trecut în revistă seria răscoalelor izbucnite în apărarea drepturilor de libertate. Deja înaintea formării Transilvaniei independente, între 1519-1521 secuii au pus mâna pe arme, împotriva regelui Ioan de Zăpolya. A urmat răscola din 1562 având ca focar scaunul Odorhei-Cristur. Regele Ioan al II-lea numit şi Ioan Sigismund, a fost nevoit să recunoască „că sumedenia de mizerii, privaţiuni şi violenţa mai marilor la care au fost supuse comunele, au servit drept cauză a revoltelor”. Previziunile de instaurare a ordinii nu s-au realizat, mărturie stau jalbele secuilor de după 1566, sau răscola înnăbuşită în 1571 a secuilor din Gheorgheni. Nemulţumirea generală şi-a atins apogeul la sfârşitul anului 1595 şi începutul anului 1596 când au avut loc evenimentele cunoscute sub numele de „carnaval sângeros”.

La solicitarea lui Mihai Vodă, principele Sigismund Băthori a decis să ridice la luptă pe secui, promiţându-le că cei care vor participa la lupte vor fi eliberaţi de iobăgie. În mai puţin de o săptămână 20.000 de luptători secui s-au adunat în tabăra de la Codlea lângă Braşov. Armatele reunite din Transilvania, Moldova şi Tara Românească, conduse de principele Sigismund Băthori, comandantul de oşti Ştefan Bocskai, voievodul moldovean Ştefan Răzvan şi Mihai Viteazul, au eliberat în octombrie 1595 Tara Românească, punând pe fugă uriaşa oaste a lui Sinan paşa. Secuii înarmaţi cu puşti din Ştiria s-au evidenţiat mai ales în cele două bătălii decisive: ocuparea oraşelor Târgovişte şi Giurgiu. Secuii aşteptau pe bună dreptate ca sacrificiul lor de sânge să fie răsplătit prin eliberarea de iobăgie şi în general prin restabilirea drepturilor de libertate secuieşti. Promisiunile nu au fost însă respectate, secuii nemulţumiţi şi răsculaţi au fost înfrânţi de trupele de mercenari trimise împotriva lor. Dat fiind că toate acestea au avut loc în februarie 1596, perioada carnavalului, reprimarea revoltei a fost denumită „carnavalul sângeros”.

Răspunderea pentru represaliile i-a revenit lui Sigismund Bathori şi în general familiei Bathori, detestată de secui. Acestei duşmănii populare i-a căzut victimă şi cardinalul Andrei Bathori, principele transilvan care învins de Mihai Viteazul în noiembrie 1599, a fost ucis de secuii din Sândominic-Ciuc, în timp ce încerca să fugă în Moldova. Mihai a reuşit să câştige încrederea secuilor promiţându-le ba chiar garantându-le în câteva diplome restabilirea libertăţii lor. În posesia acestor garanţii cei din Ciuc au pornit seria de răscole secuieşti din anii 1599-1600, în vederea nimicirii centrelor locale de asuprire. Principii Ştefan Bocskai și Gabriel Bethlen, cu înţelepciune au tras învăţămînte din aceste evenimente. De numele lui Bethlen se leagă rezolvarea chestiunii secuieşti: impozitarea iobagilor din Secuime şi reinstaurarea secuilor apţi de luptă în statutul lor militar şi odată cu aceasta acordarea drepturilor de libertate.

Secuii au rămas şi astăzi acelaşi popor de războinici, secuii au fost tribul cel mai robust din punct de vedere fizic al maghiarilor. Această constatare este confirmată de datele statistice ale conscripţiilor militare din vechiul regat al Ungariei. Pe când această cifră, raportată la o mie, este de 180-200 la slovaci, 150-180 la români, 130-150 la ruteni, în cazul maghiarilor se mişcă între 350-400, iar la secui este şi mai ridicat atingând în cea mai mare parte a Tinutului Secuilor o medie de 400-500.

Vechiul regim politic, militar, social şi juridic al secuilor

Referitor la secuii din Transilvania avem cunoştinţe datate pe mărturia documentelor istorice începând din 1211. Potrivit acestor date de încredere, datoria secuilor era să apere ţara cu arma în mână. Din frageda sa tinereţe până la adânci bătrâneţi fiecare secui era un soldat înnăscut. În 1463 regele Mathia emite regulamentul care stabileşte îndatoririle militare pentru maghiari, secui şi saşi. Referitor la secui regele ordonă următoarele: secuii au datoria de a trimite sub steaguri două treimi din naţiunea lor; o treime să rămână la vatră pentru orice eventualitate. Ridicarea lor la luptă se va anunţa ori prin colportarea unei săbii însângerate ori prin scrisoarea de convocare a comitelui (prefectul sau jupânul) secuilor. Atunci când situaţia cere o înrolare neaştepatată, căpeteniile scaunelor să alarmeze populaţia bătând din tobe sau sunând din goarne, şi prin aprinderea pe coline a unor ruguri: cel care nu se supune ordinului, să fie decapitat pe loc. În timp de pace căpitanii de scaune au datoria de a trece în revistă cu regularitate armele şi celelalte mijloace de luptă.

Charta din 1499 a regelui Vladislav al II-lea face o enumerare detaliată a îndatoririlor militare ale secuilor. După dispoziţiile acestei charte obligaţiile militare detailate ale secuilor constau în următoarele: în cazul când regele comandă în persoană campania spre Răsărit, călăreţii şi pedestraşii secui au datoria-de a merge în fruntea oastei şi să aştepte bătălia 15 zile pe cheltuială proprie, iar la întoarcere să mărşăluiască în urma armatei regelui. Când regele îl trimite Spre Răsărit pe locţiitorul său, jumătate din războinicii secui trebuie să-l însoţească. Dacă regele în persoană comandă campania spre Miazăzi, jumătatea secuilor merge cu el ca avangardă şi ariergardă; sub comanda locţiitorului regelui numai o cincime sunt obligaţi să participe. Spre Apus secuii sunt obligaţi să trimită câte un soldat la zece coloni; pe lângă locţiitorul său un soldat la douăzeci de coloni. Acelaşi lucru e valabil şi în cazul dacă regele poartă război spre Miazănoapte. În cazul unui război de apărare cu toţii sunt obligaţi să se ridice în persoană, cel care dezertează din tabără sau provoacă dezordine în oaste, să fie condamnat la decapitare, iar bunurile sale vor rămâne regelui şi ofiţerilor săi. Cei rămaşi la vetrele lor trebuie pedepsiţi de către comitele secuilor.

Se pune de acum întrebarea să ştim care era mărimea forţei armate puse la dispoziţa regelui maghiar de către comandantul secuilor. După Nicolaus Olahus, arhiepiscop de Strigoniu şi istoric de limbă latină, care a trăit în secolul al XVI-lea, secuii puteau cu uşurinţă să cheme sub arme până la cincizeci de mii de combatanţi. Arhiepiscopul Verancsics, istoric şi contemporan al lui Olahus, evaluează la treizeci de mii de capete efectivul armatei ce putea fi formată de secui, fără să-şi lase totuşi »adaugă el vetrele neapărate. Chiar dacă admitem cifra cea mai mică, forţa armată secuiască cuprindea cel puţin douăzeci de mii de oameni, ceea ce în secolele trecute era o cifră foarte respectabilă, dacă ne gândim la faptul că faimoasa „Oaste Neagră” a regelui Mathia nu avea în acea perioadă mai mult de la opt până la zece mii de oameni.

În schimbul misiunii lor defensive secuii ca naţiune se bucurau de libertăţi, drepturi şi privilegii apreciabile. Fiecare secui, în parte, nu numai că se bucura de drepturile şi privilegiile nobililor maghiari, dar avea, în afară de acestea şi nişte drepturi şi privilegii speciale. Altfel spus, cu toţii erau nobili privilegiaţi. În privinţa drepturilor şi libertăţilor toţi secuii erau egali. O diferenţă socială exista doar prin mărimea averii lor. Primii dintre ei erau notabilii (primores). Putea fi notabil cel care nu numai personal servea în armată cu un cal, dar care datorită stării sale materiale, mai aducea de la doi până la cinci cai. Cel care nu putea să-şi permită decât un singur cal, era cavalerist (primipilus), iar cel care era prea sărac ca să servească altfel, era pedestraş sau simplu soldat secui (pixidarius). Periodic se ţineau lustrele, unde s-au luat în evidenţă schimbările în starea materială a diferiţilor secui. Cel care rămăsese sărac şi nu mai era în stare să ţină un cal, trecea în rândul soldaţilor pedestraşi; cel care reuşea să strângă avere, putea să devină din pedestraş cavalerist, şi din cavalerist notabil.

Secuii nu plăteau niciun impozit. Ei nu cunoşteau alt tribut decât „marca boului” care consta în faptul că cu ocazia încoronării, căsătoriei regelui şi naşterii moştenitorului tronului, fiecare proprietar secui făcea cadou suveranului câte un bou, şi cum boul era marcat cu fier înroşit, acest fel de tribut s-a numit marca boului. Partea esenţială a libertăţilor secuieşti era dreptul lor la pământ. Proprietatea secuiască nu putea fi confiscată, nici chiar în caz de trădare sau lez-majestate, iar în cazul stingerii unei familii, pământul nu revenea coroanei ci vecinilor. Explicaţia se găseşte în faptul că proprietatea funciară secuiască nu era individuală ci aparţinea întregului trib, din acest motiv nu se îngăduia să fie înstrăinată – trebuia să rămână, ca bază a apărării naţionale, în posesia comunităţii secuieşti.

Cea de a doua latură importantă a libertăţilor secuilor era dreptul lor de autonomie, constând nu numai în aceea că erau conduşi de funcţionari aleşi de ei în fiecare scaun (canton), dar şi în faptul că forumul lor autonom suprem, ca organ legislativ, juridic şi administrativ era adunarea naţională secuiască. Această adunare naţională a secuilor este astfel caracterizată de Verancsics: „Ei se prezintă înarmaţi la adunare. Notabilii se aşează în cerc. Ceilalţi îi înconjoară şi fac gălăgie pentru ai împiedica să ia decizii care să nu fie pe placul lor. Dacă se procedează într-un fel împotriva voinţei lor, se răzvrătesc împotriva celui din vina căruia ei se văd supuşi unei poveri neobişnuite şi se răzbună pe el asediindu-i casa şi demolând-o până la pământ. Dacă cineva plănuieşte un atentat la libertatea lor şi pe acesta îl vânează cu arma în mână, şi dacă reuşesc să pună mâna pe el, îl omoară în văzul adunării naţionale.“ Bonfini, istoricul de curte al regelui Mathia, scrie astfel despre secui: „ei nu pot tolera servitutea şi adoră libertatea în aşa fel încât sunt gata să moară decât să plătească impozit”. În evul mediu plata impozitelor şi birurilor era atributul servituţii, iar scutirea de impozite era semnul principal al libertăţii. „Ei se consideră cu toţii nobili spune despre ei Nicolaus Olahus. Veghează asupra libertăţilor lor şi nu suportă ca vreunul dintre ei să fie mai presus în libertate. Cel mai umil dintre ei se bucură de o libertate identică cu cea a celui mai mare.” În secolele trecute secuii reprezentau o veritabilă întruchipare a egalităţii şi libertăţii constituţionale. Ei se numeau pe bună dreptate „nobila şi libera naţiune secuiasca”.

Reprezentantul puterii regale printre secui era comitele secuilor, care totuşi nu era în persoana lui niciodată de origine secuiască. Prin persoana acestui conducător secuii făceau parte din organizarea centrală a statului maghiar. Din punct de vedere politic, ei figurau, de la bun început, în mod independent, fără vreo legătură politică mai strânsă cu celelalte două naţiuni ale Transilvaniei, maghiarii şi saşii: această legătură s-a stabilit mai târziu, în 1437, când pentru a se apăra împotriva ameninţărilof de dinăuntru şi dinafară (ofensiva turcilor şi răscoala ţăranilor) cele trei naţiuni politice ale Transilvaniei s-au legat între ele sub protecţia regelui prin unio trium nationum. Acest contract a pus bazele Constituţiei ulterioare a Transilvaniei, care în cadrul naţiunilor politice ale ţării (maghiari, secui, saşi) asigura secuilor locul doi.

Probabil atunci au primit secuii de la rege simbolurile lor naţionale, despre care cele mai vechi reproduceri s-au păstrat pe altarul basilicii de la Şumuleu-Ciuc datând de la sfârşitul secolului al XV-lea, la fel ca şi pe fresca tot din aceea epocă care decorează pereţii bisericii calvine de la Daia. Potrivit acestor două monumente vechi, blazonul naţional al secuilor era un scut soldăţesc, pe care un braţ în armură şi tăiat din umeri, ţine vertical o sabie cu două tăişuri, pe a cărei lamă deasupra mânerului se află o coroană regală. Lama sabiei înţeapă o inimă omenească şi un cap de urs. Alături de lamă la două treimi înălţime se văd în stânga o semilună, iar în dreapta soarele.2018-05-01 11.37.36

search Imreh <<
BOTÁR ISTVÁN << szentimreh


Szeklerland-planned_seatsszent imrehSt.Emeric of Csík, Sankt Emmerich, Sântimbru,  Csíkszentimre / Szentimre Az 1567-es adóösszeírás adatai szerint Bedecs (Bedechy) külön faluként 26 kapuval, míg Szentimre (Zent Emreh) 30 kapuval külön községnek van feltüntetve.
🗎 Sântimbru [Ciuc-Sântimbru, Sînt-Imbru] # (Harghita); Csíkszentimre, Szentimre; 1552 Gregorij marthon de Zenthimre, 1567 Zent Emreh, 1569 Thomam Marthon de Zenth Imreh; poss-em Nostram Siculicalem Zent Imre (SzO II. 102, 220, 243, 259); 1576 Zent Jmreh, 1602 Zent Jmre, 1607 Csík-Szent-Imre, 1609 Zent Imrehén lakó Hadnag˙ Jánosnak, 1614 Szent Imreh, 1616 Szent Jmreh, 1619 Ch˙k Zent Jmreh (SzO Ús IV. 43, 85, 201, 578, 666; SzO VI. 26, VII. 393); 1622 az Szent Jmrehj Georgy Andras (SZT I. 104); 1638 Sanctus Emericus (Veress, Doc. X. 31); 1640 Szent-Imrehen lakó Gábor András drabant személy, 1661 Adassék Csíkban Szent-Imrében Gergely deák uramnak (SzO IV. 299); 1661 in Sz. Imreh, 1695 poss. Siculicali Szent-Imre, 1701, 1717-1719 Szent-Imreh (SzO VI. 149, 252, IV. 342, VII. 57); 1721 Szent-Imre (Csík-) (Pragmatica Sanctio); 1738 Csík-Szent-Imrének szegény lakosi (SzO VII. 393); 1738 All Csik Szekben Szent Imre (SZT I. 902); 1744 Szent-Imreh (SzO VII. 421); 1750-1762 Szentimre, Szent Imbre (TK 137); 1770 + Föszeg + Pálszeg, Paszeg (Wagner 332); 1800 Szent-Imreh (El. 1800); 1808 Szentimre + Föszeg, Felszeg (Lipszky); 1817 Szent Imrhe (El. 1817); 1839 Szent-Imre, Tsík-Szent-Imre + Bedecs + Felszeg + Pálszeg (Lenk IV. 163); 1850 Szent Imre, Szint Imbru (UES); 1857 Szent-Imre, Sântu-Imbru + Bedecs + Felszeg + Pálszeg (Bielz 437); 1873 Szent-Imre, 1877 Szent-Imre (Csik-) + Bedecs + Felszeg + Pálszeg, 1882 Szent-Imre (Csik-), 1891 Csik-Szent-Imre, 1893 Szent-Imre (Csik-) (Hnt. 1873, 1877, 1882, 1893; Népsz. 1891); 1909 Cic-Sîntimbru, Csikszentimre (Harta 1909); 1910 Csíkszentimre + Bedecs + Felszeg + Pálszeg (Pálszeg-Szentimre) (Gyalay 407); 1913 Csíkszentimre (Hnt. 1913); 1921 Sântimbru, Ciuc-Sântimbru, Csikszentimre (Dicţionar 1921); 1925 Sântimbru (Leg. 95/1925); 1940-1944 Csíkszentimre (1942 ≈ Sântimbru) (Hnt. 1942, 1944); 1956 Csikszentimre, Sîntimbru (IAL) 1960 Sîntimbru (Î.a.); 2004 Sântimbru # Sâncrăieni, 2004. ápr. 5. Sântimbru comună (L.84/2004)ROU_HR_Santimbru_CoAThe village of Csíkszentimre (Sântimbru) was first mentioned in the 1567 with 30 gates named Zent Emreh. At that time Bedec was a separate village with 26 gates. In 1583, Szentimreh appeared in 1602 in the form of Saint Imre. The village was named after the church dedicated to St. Imre. The XIII-XIV century Romanesque church is now replaced by the the XV century Gothic church.

Sfântul Emeric, în maghiară Szent Imre, în germană Heiliger Emmerich, în portugheză Santo Américo, (n. ca. 1007 – d. 2 septembrie 1031, Alba Regală), a fost fiul regelui Ștefan I al Ungariei și al soției acestuia, regina Ghizela de Bavaria, sora împăratului Heinrich al II-lea. A murit într-un accident de vânătoare. A fost canonizat în anul 1083 împreună cu tatăl său, de papa Grigore al VII-lea.


Ladislau I, cunoscut și ca Ladislau cel Sfânt, (în maghiară I. (Szent) László), (n. 27 iunie 1040, Cracovia – 29 iulie 1095, Nitra) a fost rege al Ungariei din 1077 până la moarte, în 1095. A fost canonizat de Biserica Catolică în timpul domniei lui Béla al III-lea, în 1192. Învingător împotriva pecenegilor și cumanilor a colonizat secuii si sasii sa apere frontiera de Est.

An autosomal analysis,[17] studying non-European admixture in Europeans, found 4.4% of admixture of non-European and non-Middle Eastern origin among Hungarians, which was the strongest among sampled populations. The 97 Székelys belong to the following haplogroups:[18]adn

Y-Chromosome Analysis of Ancient Hungarian and Two Modern Hungarian-Speaking Populations from the Carpathian Basin – Conclusion – Our data suggest that the Tat C allele, which is widespread in Uralic-speaking populations, was substantially present in the ancient Magyar population when they crossed the Carpathians and settled in the Carpathian Basin. Our findings provide further evidence for its virtual absence in recent Hungarian-speaking populations, with the exception of a single male in the Szekler group.
I1+I2a1=22% Before Farming, J2+J1+E1+G=34% Farmers, Old Europe DNA=56%
A combination between a warrior elite who imposed the language and the special tax free advantages to protect to border of the Kingdom from Eastern turcik invasions (mongols) may explain the DNA and the cultural heritage of the szekely area.
Present day Y-haplogroups in Romania:
Before Farming Ro DNA – 33%: I1-4.5%, I2/I2a-26%, I2b-2.5%
Middle East Farmers DNA – 35%: J2/J1-15%, E1b1b-15%, G-5%
Old Europe DNA – 68% : I1/2-33% + J1/E1/G – 35%
Kurgan, Celt & Slav DNA – 29.5% : R1a-17.5% + R1b-12%.
Kurgan/Celt DNA 17.5% : R1a-17.5%,
Kurgan/Slav DNA – 12%: R1b-12%

pecenegi cumani

In 1241, a Mongol army under Subutai and Batu Khan invaded central and eastern Europe, including Poland, Bulgaria, Croatia, and the Kingdom of Hungary. The Hungarian and Croatian attempt to halt the invasion at the Battle of Mohi failed catastrophically. The light cavalry that made up most of the Hungarian mounted forces had proven ineffective against the Mongol troops, though the few heavily armored knights (mostly those of the Knights Templar) performed significantly better when engaged in close quarters combat.[3] The Mongols decisively crushed the Hungarian army, and proceeded to ravage the countryside for the next year. By the end of their campaign, around a quarter of the population of Hungary had been killed, and most of the kingdom’s major settlements had been reduced to rubble. The wooden, clay, and earth[5] defenses that made up the walls of most towns and forts fell easily to the Mongol siege engines.[6] Many Hungarian settlements didn’t have any fortifications at all. One German chronicler observed that the Hungarians “had almost no city protected by walls or strong fortresses”.[7] However, stone castles had significantly better fortunes; none of the few Hungarian stone castles fell, even those deep behind the Mongol lines. When the Mongols tried to use their siege engines on the stone walls of the Croatian Fortress of Klis, they did absolutely no damage, and were repelled with heavy casualties.[8] A similar thing happened when they attempted to capture the citadel of Esztergom, despite having overwhelming numerical superiority and 30 siege machines which they had just used to reduce the wooden towers of the city.[9]mongolsineurope

King Béla IV took note of this, and spent the next few decades reforming Hungary in preparation for possible future invasions. He used a variety of methods to do this. First and foremost, he amalgamated the servientes and iobagiones castri into a new class of heavily armored, well-trained knights of the western type, where previously Hungary’s defenses had relied almost entirely on wooden castles and light cavalry.[10] In 1247 he concluded a feudal agreement with the Knights of St. John, giving them the southeastern borderland in exchange for their help in creating more armored cavalry and fortifications. In 1248, he declared the country’s middle strata could enter a baron’s service, on the condition that the barons lead the men on his land properly equipped (in armor) into the king’s army. Documents from the time state that “the nobles of our country can enter into military service of bishops in the same way in which they can serve other nobles”. After 1250, free owners of small or middle sized estates serving directly under the king were included (along with barons) in the nobility. Finally, new settlers were given “conditional” nobility in exchange for the requirement of fighting mounted and armored at the king’s request.[11] 

In the winter of 1285, Mongol armies invaded Hungary for a second time. Nogai invaded via Transylvania, while Talabuga invaded via Transcarpathia and Moravia. A third, smaller force likely entered the center of the kingdom, mirroring Kadan’s earlier route. Talabuga, who led the main army in Northern Hungary, was stopped by the heavy snow of the Carpathians. On the march up, his force was devastated by logistical factors, namely a shortage of food which caused the deaths of thousands of his soldiers, as attested to by the Galician-Volynian Chronicle and certain contemporary Polish sources.[33] This was likely the result of the traditional tactics of castle warfare, which involve starving out the invaders by hoarding all available food stocks, while launching small raids and sallies from the castles. Local Hungarian forces fought the Mongols in many defensive battles. One such battle took place near the castle of Turusko (Trascau), where the Mongols suffered a sharp defeat with heavy casualties, including 1,000 taken prisoner.[39] Talabuga’s weakened army was ultimately defeated[40] when met head-on in battle by the hastily assembled royal army of Ladislaus IV, in the hills of western Transylvania.[41] The army had benefited from the reforms and had a higher proportion of knights than the army the Mongols had defeated a few decades earlier at Mohi. After the defeat, Talabuga ordered a retreat from Hungary, but his army was ambushed on the return by the Székely people, who fought as light cavalry. By the time he made it back to friendly territory, his army had effectively ceased to exist, with the majority of the soldiers he brought dying in the failed raid.[42]

Nogai stayed in Transylvania until the spring of 1286. Here he plundered some towns and villages, such as Szászrégen (Reghin), Brassó (Braşov) and Beszterce (Bistrița). He also managed to destroy a few forts and walled towns. However, like Talabuga, he failed to take any major fortifications, with the exception of the Saxon castle of Ban Mikod in the Aranyos Valley, the former royal stronghold of Torda (today Turda, Romania).[44][45] After the defeat of Talabuga’s main column, King Ladislaus IV led an expedition to expel Nogai’s forces from Transylvania. His army arrived too late to make a significant difference, as Nogai’s forces had already suffered a serious defeat at the hands of local Hungarian troops- mostly the Saxons, Vlachs, and Székelys, commanded by Voivode Roland Borsa.[46] Ladislaus settled for harassing their withdrawal.

The results of the invasion could not have contrasted more sharply with those of the 1241 invasion. The invasion was repelled handily, and the Mongols lost much of their invading force due to several months of starvation, numerous small raids, and two major military defeats. This was mostly thanks to the new fortification network and the military reforms. No major invasion of Hungary would be launched after the failure of the campaign of 1285, though small raids from the Golden Horde were frequent well into the 14th century. Less than two years later, the Third Mongol invasion of Poland occurred. This invasion was also repulsed, with the Poles using a similar strategy to the Hungarians in 1285. They were aided by a Hungarian force under George Baksa (also known as George of Sóvár).

The results of the invasion could not have contrasted more sharply with those of the 1241 invasion. The invasion was repelled handily, and the Mongols lost much of their invading force due to several months of starvation, numerous small raids, and two major military defeats. This was mostly thanks to the new fortification network and the military reforms. No major invasion of Hungary would be launched after the failure of the campaign of 1285, though small raids from the Golden Horde were frequent well into the 14th century. Less than two years later, the Third Mongol invasion of Poland occurred. This invasion was also repulsed, with the Poles using a similar strategy to the Hungarians in 1285. They were aided by a Hungarian force under George Baksa (also known as George of Sóvár). The heavy losses suffered by the Mongols in this war, combined with their defeat in Poland shortly after (though they did successfully re-vassalize Bulgaria between these expeditions), contributed to the lack of major Golden Horde operations in central Europe outside of the 1280s. From then on, Mongol attacks on Hungary and Transylvania would be limited to raids and pillaging along the frontier lines.[51] By the 14th century, the Golden Horde and much of the Mongolian Empire posed no serious threats thereafter to Hungary, despite frontier raids continuing under Öz Beg Khan. In fact, in 1345, a Hungarian army under Count Andrew Lackfi took the initiative and launched an invasion force into Mongolian territory, defeating a Golden Horde force and capturing what would become Moldavia.[52]

wiki : History of the Székely people , first Mongol invasion of the Kingdom of Hungary obviously caused less destruction in Székely Land than in other regions of Hungary.[44] Only two years after the withdrawal of the Mongols, Székely troops accompanied LawrenceVoivode of Transylvania, to the Principality of Halych-Volhynia.[45] Székely warriors fought in the royal army against the Czechs and Austrians in the Battle of Kressenbrunn in 1260.[46]Stephen V of Hungary granted the royal domains along the Aranyos River (now Arieș in Romania) to the Székelys of Kézd, who established 18 villages in two decades.[45] In Second Mongol invasion in 1285[47] The Székelys, Vlachs and Saxons resisted the invaders at the border, hindering their sudden attack.[48] The Székelys of Aranyos successfully defended Torockó (now Rimetea in Romania), forcing the invaders to set hundreds of captives free.[49]  The Székelys did not receive a royal diploma summarizing their liberties, but royal charters evidence that they had a special legal status.[50][51] The Székelys were not subjected to the authority of the voivodes and the ispáns (or heads) of the counties.[52] Their landed property could not be confiscated in favor of the royal treasury.[51] Neither could the monarchs grant estates in Székely Land.[51][53] Béla IV, who wanted to reward one Comes Vincent for his services, donated him an estate in Fehér County (outside Székely Land) in 1252.[54] Vincent was obviously the head of a Székely kindred, because four families[note 6] which descended from him gave the highest officials of Sepsiszék for centuries.[55] The Székelys’ collective privileges strengthened in the 1290s.[53] Their representatives attained the general assembly that Andrew III of Hungary held at Gyulafehérvár (now Alba Iulia in Romania) in 1291.[60] Ehelleus Ákos, Vice-Voivode of Transylvania, granted the fortress on Székelykő at Torockó (now Piatra Secuiului in Romania) to the Székelys of Aranyos.[61] The Székelys were also represented at the Diet of Hungary in Pest in 1298.[53][62]

B345792Benko Elek, Szekely Attila – Középkori udvarház és nemesség a Székelyföldön Most Székely villages were named either after a lineage (for instance Udvarfalva, Meggyesfalva), or after individuals known from 13th- and 14th-century charters (for instance, Erdőszentgyörgy now Sângeorgiu de Pădure in Romania, bears the name of one “Erdew” from the Meggyes lineage of the Meggyes kindred, who lived in the mid-14th century.[75] Unlike the villages in the counties, the Székely villages preserved their autonomous status.[76][71] Ten families made up the basic administrative units (known as “tenth”) of Székely Land.[71] Tenths supervised the regular division of the communal lands.[71]Tenths were also responsible for the mobilization of the Székely warriors.[71] The Székelys’ military obligations did not diminish in the 14th century.[71] Andrew Lackfi, Count of the Székelys, launched a campaign against the Golden Horde in 1345.[77] His victory enabled the expansion of Hungary across the Carpathian Mountains and contributed to the establishment of Moldavia.[77] The existence of legally distinct groups of the Székely society was first documented in the early 15th century, but the origin of the three main groups can be traced back to the previous centuries.[81] 

<< Proportion of Hungarians in Hungary, 1890 census based on the most commonly spoken languages.

In 1867, an agreement was made between Austria and Hungary about the creation of the Dual Monarchy. According to the Compromise, Transylvania was united with the Kingdom of Hungary. A decade later, a new county system was introduced in the Kingdom, which put an end to the long tradition of Székely Seats.santimbrudacceauscrcimecvarak

Imreh Miklos din Ceaușu de Câmpie / Mezőcsávás atestat 1505, dec. 5.03.1821, soția Nagy Iulia dec. 24.02.1800. Descendenti în Crăciunești / Nyárádkarácson atestat 1444, inclusiv bunicul meu – ”ezermester” Imreh Sandor, dispărut in WW2. Unitatea lui militară s-a predat rușilor undeva în Nordul României. 

Ipoteze în privința istoriei numelui de Imreh: 1# Primul Imreh a fost Szent Imreh (1007 – 1031) Emmerich adică – mama lui fiind nemțoaică. Screenshot 2018-05-05 15.56.29
2# Foarte mulți Imreh erau secui, în secuime există localitatea Szent Imreh (Sfântul Imreh), multe / majoritatea localităților secuiești si-au luat denumirea după strămoși pomeniți în arhive începând cu sec XIII.
3# Fiecare secui avea un statut, o libertate, un ”rang” și mai ales o scutire de taxe pe baza înregistrării în arhive militare, arhive pe baza cărora erau chemați la razboaie. Secuii au fost nucleul cel mai puternic pentru armatele regatului maghiar, pentru armatele principatului transilvan, având rol esețial și în armata lui Mihai Vitezul sau la ”eliberarea” Moldovei de sub mongoli (înființarea statului moldav). Istoria lor începe cu adevărat prin învingerea mongolilor în 1285/1286 – a doua invazie mongolă. Aceste arhive pornite de Matei Corvin, nu s-au pierdut, pot fi consultate online, sunt o comoară genealogică.
4# Imre apare cu și fără h la urmă, mai ales ca prenume, mai rar ca nume de familie. Dar forma care apare cel mai des, de zece ori mai des ca forma Imreh, este o formă arhaica JMREH – de aproape 700 de ori în această arhivă – SZÉKELY OKLEVÉLTÁR.

Posted in *****, 2018, Transylvania, Uncategorized | Tagged , , , , , , | Leave a comment


Drum de care, pe care țăranii din Colțești ajungeau la pașunile de pe Bedeleu. drromanSatele de la Poșaga până la Muntele Mare veneau prin Lunca Arieșului pe aici, cu care / animale spre Târgul de la Cetatea Trascăului, urcare pe lângă Bisericile de Pământ. Poate că trecerea aceasta peste Bedeleu a făcut parte din drumurile ”romane” care ocoleau Stânca / Piatra Secuiului, drum prin Podeni către Ocna Mureșului. drromannPoze cu pășunile de sub Dealul Cireșului 1239m și trecerea spre Lunca Arieșului. Vedere spre Poșaga, Muntele Mare.2018-04-30 16.16.292018-04-30 16.16.192018-04-30 16.06.26Traseu Cheile Șiloșului, la capătul de sus, cabană nouă făcută de Asociația Vânătorilor.chsilos2018-04-30 13.07.452018-04-30 13.33.012018-04-30 13.42.512018-04-30 13.56.22Traseu spre Vârful / coama Ardascheia (1249m), cu plecare de la tabara SkyFly.Ro. Sus la capătul urcării – locul de decolare al parapantiștilor. De 1mai (2018) veniți unii din Cehia, Polonia, din Ungaria și din toată Romania.trasardascheiaCoama Ardascheie folosită ca prim lift, stăncile creează termice  de urcare pentru parapantiști. Majoritatea patrulează coama, unii trec peste Pădurea Merilor Mici spre Izvoarele … și unul face ”istorie” – detalii zbor Rosu Volaticus XC Contest2018-04-29 13.04.46.jpg2018-04-29 13.06.142018-04-29 14.11.09Rosu XCfluture.jpgpiatrasecuiuluiVedere de pe coamă, spre trecerea de la Vidolm către Cetatea Trascăului / Colțești.2018-04-29 13.01.402018-04-29 13.01.47Vidolm Coltesti2018-04-30 11.34.30rimeteaDe văzut în Rimetea – Muzeul Etnografic, în clădirea Primăriei, la etaj.2018-05-01 11.49.582018-05-01 11.37.362018-05-01 10.28.492018-05-01 10.58.462018-05-01 11.01.532018-05-01 11.03.052018-05-01 10.52.06Peste tot în Trascău, atât în sate de români cât și în sate de maghiari, este omniprezenta ca simbol – floarea vieții: pe cruci de hotar, pe porți de case, pe cruci de morminte, mai vechi și mai noi. Mai jos – cimitirele din Podeni și Pietroasa.2018-05-01 14.29.512018-05-01 14.37.242018-05-01 15.22.03 (Large)În Pietroasa – beserica feștită strident, cu termopane, în timp ce pietrele vechi sunt batjocorite sau chiar .. vândute după câte am auzit. Asta se chemă țopârlănie, sinucidere / genocid cultural și profanare de morminte!2018-05-01 15.27.06 (Large)2018-05-01 14.43.30 (Large)2018-05-01 16.26.01 (Large)2018-05-01 14.30.14

Posted in 2018, Transylvania, Trascau | Tagged , , , , , , | Leave a comment

3 zile în Trascău

Vidolm ColtestiZiua 1# De la Vidolm 4km de push-bike cu panta medie de 13%Strava. Traseu de hard enduro, pe unele portiuni bicla’n spate. Pe noroi de primavara / dezghet, cu moto ar fi fost săniuș.cm1cm2cm4cm3cm5cm7Rez Posaga

Ziua 2# Căutând drumul roman peste Bedeleu și pe cărările mistreților.

bp (1)
Pornire de la Lunca Arieșului, vedere spre Jidovina.
bp (11)

Drum vechi de care, peste deal, de la Poșaga spre Lunca. Apoi peste Bedeleu spre Targul Colțesti.

bp (12)

Toate satele de la Poșaga spre Muntele Mare, veneau cu carele pe panta asta mare peste munte.

bp (13)

Drumul era întreținut anual. Aici mai recent, urmă tipică pt ”tăiere de stâncă cu dinamita”.

bp (14)

Mi se pare incredibil ca urcau pe aici care încărcate cu marfă pt târg.

bp (15)

Mai sus se spune că era intersecția cu drumul roman care venea pe sub Bedeleu.

bp (18)

Jos valea Arieșului era o junglă, romanii preferau sa își facă drumurile pe coame, sus.

bp (19)

Ieșirea spre platou, spre .. terenurile agricole, grîul era cultivat până la 1200m altitudine.

bp (16)bp (20)bp (21)

bp (22)

”Bisericile de pământ”.

bp (23)

Vara mai tot satul se muta sus la ”colibe” cu animale, copii, cățel/purcel..

bp (24)

Agricultura de munte în terase – la fiecare brazdă pământul era împins în sus.

bp (25)

Colibe idilice sub stâncă. Acesta e paradisul din Munții Trascăului.

cm (1)cm (2)cm (4)

cm (5)

De la marginea satelor până sus la stânca, pădurea mistreților, cărările mistreților.

cm (7)

În afara traseelor turistice, locuri neumblate de om.

cm (8)

Aici au scurmat mistreții. În alte locuri ceva mai discret, aici parcă ar fi lucrat tractoarele.

cm (9)

Baia mistreților, 2 băltoace cu multe urme, pe marginea din spate se sprijinea cu spatele.

cm (10)

2-3 km de traseu muncit din greu, prin jungla neumblată de langă Arieș. Plin de plastic, brr.

Ziua 3# – Rezervația Scărița Belioara. Doar pe jos se poate, partea din stânga – porțiuni de ”cățărare pe stâncă”. De la Poșaga pâna la Rezervație cu mașina. Sau traseu alternativ:tralt.jpg000102030405060708091011

Posted in Bike Travel, Transylvania | Tagged , , , , , , | Leave a comment

Secrete Subterane

În volumul „Secretele României subterane”, scris după o amplă documentare de către doi specialişti români, Ionuţ Vlad Musceleanu şi Emil Străinu, se aminteşte despre existenţa unor tuneluri în judeţul Satu Mare, făcând referire în special la „Catacombele lui Pintea Viteazul” (1670-1703). Cei doi cercetători spun că acestea au lungimea de aproximativ 15 kilometri şi că leagă cetatea din Ardud de localitatea Acâş.tuneluri-in-craiovaÎn Craiova au existat în timpuri străvechi, construcţii subterane istorice folosite ca sistem de apărare. Sub municipiul Craiova exista o reţea de tuneluri, descoperită în 1974, care lega fostele case boiereşti. Cetatea dacică Pelendava, de lângă Craiova, avea un tunel care ieşea la malul drept al Jiului, lung de 2 kilometri. De asemenea, în satul Leamna de Sus există o gură de tunel, care lega localitatea de centrul Craiovei, pe un traseu lung de 13 kilometri. Toma Rădulescu, muzeograf şi istoric ne-a dezvăluit că în subteranul Craiovei ar fi existat aproximativ trei tuneluri pe unde puteai evada în caz de pericol. Începând de la Casa Băniei se întindea reţeaua de tuneluri. ”O parte dintre tuneluri le-am şi văzut.  Aveau un sistem din acesta secret cu uşi întărite dacă agresorii pătrundeau, ieşeau din încercuire şi fugeau, aveau zone de retragere. Un tunel trecea din Piaţa Veche până aproape de Hotelul Minerva, era semnalat până s-a făcut Hotelul Minerva. Erau mai multe, unul care mergea la Jiu, altul care trecea şi ajungea în Piaţa Veche legat de Hanul Hurez unde venea domnitorul Brâncoveanu şi dacă veneau turcii sau austriecii, puteau să se retragă, să scape cu viaţă. Altul mergea până unde este restaurantul Periniţa. ” Toma Rădulescu, muzeografsercretPovestea „Oraşului –comoară” : Scurtă istorie a Clujului şi Monumentelor sale. Lukács József .- Cluj-Napoca : Editura Biblioteca Apostrof, 2005, 144p. Partea cea mai consistentă a cărţii este Descrierea monumentelor oraşului, în care poate fi urmărită istoria celor mai importante pieţe, străzi, case monument şi monumente propriu zise ale oraşului. Diesel-2Pivniţa Bisericii: Când Clujul era zonă viticolă, Biserica Romano-catolică cerea zeciuială, adică 10% din producţia viilor Clujului. Acest vin trebuia depozitat, folosindu-se astfel cel mai mare subsol. Unde altădată se depozitau darurile localnicilor către biserică se află astăzi Clubul Diesel. vertigoTot în Piaţa Unirii, colţ cu strada Napoca, se află un alt beci impozant, unde funcţionează acum clubul Vertigo. „Doar că acel subsol a fost alterat de trasformarea clădirii în secolul al XIX-lea când deasupra s-a construit o altă structură, iar pentru stâlpii de deasupra s-a turnat o fundaţie până jos. Subsolul uriaş are într-un colţ un stâlp care strică tot aspectul şi funcţionalitatea“, spune arhitectul Virgil Pop. O altă frumoasă pivniţă renascentistă clujeană se afla sub fosta cladire a Băncii Dacia Felix – din păcate, aceasta a fost distrusă.grcat

Cripta catedralei Schimbarea la Faţă este o adevărată pagină de istorie a Clujului. Ea a fost construită odată cu biserica, în 1779, dar a fost zidită şi mascată de călugării franciscani în 1920, când lăcaşul de cult a fost trecut de Papă la greco-catolici. Timp de 79 de ani, nimeni nu a ştiut ce se ascunde sub catedrală. Cripta de sub catedrala “Schimbarea la faţă” este un adevărat labirint. Are 150 de locuri de veci şi a fost descoperită din greşeală, în 1999.  Într-un capăt al labirintului există un puţ, care alimentează bănuiala că sub centrul Clujului ar exista o adevărată reţea de galerii subterane. “Dacă sondăm aici, nu ştiu unde putem ajunge. O cercetare interesantă ar fi excavarea acestei umpluturi. E un coborând aici”, ne-a arătat preotul. Istoricii şi arheologii nu s-au arătat încă interesaţi de cripta din centrul Clujului, dar asta nu înseamnă că, în viitorul apropiat, aceasta nu ar putea deveni o atracţie turistică.banffy subsolCum arată pivniţele Palatului Banffy: 2016 – „A fost visul meu să redeschidem acest spațiu, încă de acum un an și ceva”, spune directorul muzeului, Lucian Nastasă Kovacs. Lucrările au început undeva în aprilie, iar pentru public pivnițele s-au deschis cu prilejul vernisajului Viziunilor din întuneric, în 20 mai. S-a refăcut toată instalația, dar într-un mod ingenios. Spaţiilor subterane de la Palatul Banffy, care astăzi găzduieşte Muzeul de Artă din Cluj, au dimensiuni impunătoare, 2 săli sunt foarte înalte. O parte nu e betonată, întrucât se păstrează mai bine dacă e cu pământ şi una din încăperi se întinde până în stradă.citynews12 Iul. 2010 – Am descoperit pasajele secrete ale Clujului! a patruns in unul din tunelurile-legenda ale Clujului sub Liceul de Muzica “Sigismund Toduta”, unde în Evul Mediu functiona claustrul ordinului dominican, devenit ulterior al celui franciscan. Sub o trapa banala din PAL, chiar in fata secretariatului liceului, se ascunde accesul spre o groapă de peste 3 metri,  unde se poate cobori cu o scară. Pe partea dreapta a primei incaperi, dupa ce se trece de un hol foarte ingust, se ajunge intr-o incapere mai larga, asemanatoare unui sanctuar. Aceasta are aproximativ patru metri patrati si o inaltime de peste doi metri. Pietre cazute pe jos, acoperite cu pamant si nisip fac anevoioasa avansarea pe coridorul stramt. Acesta se bifurca la un moment dat. La stanga zidurile pasajului sunt curbate usor in directia Bisericii Franciscane aflate la doar cativa pasi de liceu. Dupa cativa metri pasajul este prabusit, iar nisipul si pietrele cazute opresc trecerea. La dreapta tunelul care pare a fi construit dupa un proiect bine pus la punct continua pe un traseu de peste 10 metri. Zidurile din lespezi de piatra masiva si tavanul din placi imense de calcar au asigurat trainicia acestui pasaj. Dupa ce se parcurge acest segment in patru labe se ajunge intr-un alt coridor transversal. Din start se observa inaltimea acestuia de peste doi metri si faptul ca este foarte ingust, dar si ca de-a lungul acestuia se afla din loc in loc bolte de piatra. Interesant este ca unul dintre peretii acestui coridor este construit mai recent, din ciment. Celalalt zid tradeaza din nou faptul ca acel coridor a functionat ca o cale de comunicare si iesire in caz de urgenta din incinta zidurilor cetatii. Acesta este din blocuri de piatra masiva, putand fi observat modul de contructie stravechi. In acest coridor aerul devine si mai apasator creand o usoara stare de disconfort. Fanta continua in partea dreapta, pe zidul vechi putandu-se observa cateva guri de aerisire astupate. Dupa depasirea mai multor bolte de piatra, unele putand fi trecute deasupra, altele doar pe sub, se ajunge in capatul coridorului. Chiar inainte de capat se poate observa o trapa in tavan, care in prezent este acoperita cu un bloc de beton. In partea opusa a coridorului spatiul se ingusteaza, iar capatul prinde forma unei scari din caramida, care par sa dea in partea vestigiilor romane de pe strada Victor Deleu. In ceea ce priveste pozitionarea, coridorul se afla sub curtea interioara a liceului.
Istoricul Tudor Salagean spune ca este foarte posibil ca acest tunel sa faca legatura cu alte cladiri sau chiar sa fie unul de refugiu in afara zidurilor cetatii. “In Clujul medieval existau foarte multe pasaje intre pivnitele caselor invecinate. Cu toate acestea tunelul de sub Liceul de Muzica nu are legatura cu pivnita cladirii. Este foarte posibil ca intre claustru (actualul liceu – si biserica dominicana, acum franciscana, sa fi existat un tunel secret. Pe partea cealalta e posibil sa fi iesit pe sub zidurile Cetatii si sa ajunga pana la canalul Morii. De asemenea in imediata vecinatate, in zona vestigiilor romane, existau pe atunci un spital si o manastire de maici. Nu exclud posibilitatea unor pasaje mai scurte, insa tuneluri mari prin care sa treci chiar calare nu au fost gasite pana acum”, a precizat Salagean.
Pe peretii celor trei incaperi subterane se observa din prima clipa placile mortuare ale nobililor si preotilor ingropati in criptele de aici. In ultima incapere, in spatele unei candele uitate de timp se zareste o zidarie vizibil mai noua decat restul camerei. Aceasta ar putea acoperi vechea intrare in tunelul prabusit de sub liceu. Istoricul clujean, Asztalos Lajos, considera, insa, ca un tunel intre claustru si biserica era inutil. “Nu avea niciun rost sa sape un tunel intre manastire si biserica, de vreme ce era o usa, care exista si astazi, numai ca este inchisa”, a spus istoricul. Salagean spune insa ca nu este exclusa existenta unui astfel de tunel, specific Evului Mediu. “Facea parte din cultura omului medieval acest mister, iar pasaje secrete erau peste tot. Era un fel de siguranta existenta lor. Aici faceau contrabanda, ascundeau marfa pentru care nu vroiau sa plateasca impozit”, a conchis Salagean.
Era un obicei ca toate locuintele mai mari sa aibe pivnite (de vin) sub cladire, iar sub trotuar era inca o incapere. Acea incapere avea iesire directa in strada astfel incat butoaiele de vin sa poata fi mai usor scoase sau introduse. Aceste pivnite erau folosite mai ales pentru vin care era consumat foarte mult in secolele trecute”, a explicat Radu Lupescu, profesor universitar la Universitatea Sapientia.
Astfel de legaturi subterane par sa fi existat intre toate cladirile importante din centrul vechi al orasului. De exemplu intre hotel Melody si actualul Muzeu al Istoriei Farmaciei se presupune ca ar fi existat un tunel. Intrarea in acesta este vizibila si astazi la subsolul muzeulul, dar este blocata de un zid de caramida. Tot de la Melody se spune ca ar pleca un tunel catre subsolul Bisericii Sf. Mihail, de altfel din subteranul bisericii pleaca un alt tunel catre subsolul casei in care s-a nascut principele Stefan Bocskai (azi Universitatea Sapientia – “S-au gasit mai multe intrari in pasaje, dar sunt blocate. De exemplu s-a gasit intrarea unui pasaj din Palatul Rhedey (cladirea de pe colt, din spatele monumentului Stalpi Impuscati – spre Piata Unirii, si o alta intrare din Palatul Banffy (Muzeul de Arta – spre Piata Unirii. Se mai spune ca ar fi un tunel de dimensiuni mai mari de la casa Rhedey si inspre Faget”, a spus Salagean.
Vasile Lechintan, referent al Arhivelor Nationale spune ca aceste refugii ar fi putut aparea intre secolele XIV-XV. “Salagean spune, insa, ca acestea ar fi putut aparea in perioada imperiala. Tuneluri mari, care sa duca pe o distanta considerabila si in care sa incapa chiar si trasuri au fost construite in Transilvania de catre austrieci in perioada imperiala. Un astfel de exemplu este cetatea de la Alba Iulia, cea mai mare din Transilvania, sub care s-au descoperit foarte multe tuneluri mari. Acestea urmeaza sa fie reconditionate si redate publicului. La Cluj ar putea fi asa ceva pe Cetatuie, dar nu cred ca era o fortificatie chiar asa de importanta ca sa se faca o asemenea investitie. Argumentul ca pasajele subterane mici nu apar in evidentele oficiale nu este unul plauzibil, deoarece acestea erau de obicei secrete si erau realizate din bani privati”, a punctat Salagean.
Cert este ca in timpul si dupa cel de-al doilea razboi mondial multe din legaturile dintre incaperile subterane au ajuns sa fie distruse, iar acestea au fost transformate in adaposturi anti aeriene. De exemplu in perioada comunista Clujul alaturi de alte localitati importante din tara a fost inclus intr-un proiiect de construire a cat mai multor adaposturi de apararea impotriva bombardamentelor. Florian Pop, fost inspector cu adapostirea pe regiunea Cluj este unul dintre cei care au fost insarcinati in perioada 59-61 cu construirea acestor buncare. “La nivelul municipiului Cluj-Napoca exista zeci de astfel de adaposturi, mai ales in zona centrala, unde  pivnitele caselor au fost transformate. Cert este ca multe astfel de adaposturi erau construite dupa un model rusesc si trebuiau sa rescpecte mai multe standarde. De exemplu planseul de beton trebuia sa reziste la o sarcina de 5.000 de kilograme pe metru patrat. Multe adaposturi au cai de iesire aflate in afara perimetrului cladirii. Distanta dintre adapost si iesire trebuia sa fie de minim o treime  din inaltimea cladirii, pentru ca potrivit calculelor, daramaturile unei cladiri bombardate nu ajung mai departe de o treime din inaltimea acesteia”, a declarat Florian Pop. Acesta a mai spus ca multe astfel de adaposturi erau chiar si sisteme proprii de filtrare a aerului. Conform Serviciului de Protectie Civila din cadrul Primariei Cluj-Napoca in adaposturile anti-aeriene ar incapea 16% din populatia orasului.2018-03-01 16.51.58

Posted in Transylvania | Tagged , , , , , | Leave a comment

Cluj-Napoca – date, monumente istorice

Cluj Zona Istorica6.000-5.500 î.e.n : Cea mai veche așezare umană descoperită în Transilvania, la Gura Baciului lângă Suceag, în valea unui pârâu afluent al Nadășului și în apropierea dealului Hoia. Face parte din cultura Starčevo-Criș, în cartierul Mănăștur s-a descoperit un mormânt din aceeași cultură, iar pe actuala stradă a Memorandumului a fost găsită o așezare similară.

Deși majoritatea locuitorilor orașului ar crede ca numele vechii așezări romane Napoca provine de la romani, originea numelui Napoca este mai veche, ea fiind doar preluată de către coloniștii așezați aici de Traian, la început mai ales celți romanizați, cei care au pus bazele primei așezări romane (ale cărei ruine s-au găsit lângă Piața Ion Luca Caragiale, pe Strada Victor Deleu) de pe teritoriul orașului cunoscut sub denumirea de castrul roman Napoca. 

107 e.n.: Napoca apare menționată pe o bornă kilometrică, (miliarul de la Aiton) găsită în localitatea Aiton în 1758, pe atunci drumul roman care venea de la Turda (latină Potaissa) nu trecea peste Feleac, ocolea Feleacul ajungănd din Aiton în Dezmir prin Pata. Napoca fondata pe malul drept al Someșului Mic în centrul actual al Clujului, lângă podul peste Somes (parcul Caragiale).
Traducerea înscripției : Împaratul Caesar Nerva Traianus Augustus (învingator al) germanilor (şi) dacilor, preot suprem (investit) cu putere (tribuniciară) de 12 ori, consul de 4 ori, aclamat împarat de 6 ori, părintele patriei, a făcut (această bornă) prin intermediul (unităţii militare) cohorta I Flavia Ulpia Hispanorum de o mie de pedestraşi, cetăţeni romani şi cuprinzând un contingent de cavalerie. De la “Potaissa către Napocae” (sunt) 14,8 km (M.P.X. = millia passuum 10 = 1000 x 1,48 x 10 = 14,8 km).

124: Impăratul Hadrian ridică Napoca la rangul de municipiu, fiind primul municipiu din această regiune a imperiului. Pe Bd. Eroilor a fost descoperit găsit un atelier din secolul al II-lea în care se confecționau fibule de bronz.

160-180: capitala Daciei Porolissensis avansată la rangul de colonie, primind totodată privilegiul Ius Italicum, cel mai înalt statut urban din Imperiul roman. Astfel, locuitorii beneficiau de importante drepturi și avantaje materiale, inclusiv scutirea de plata impozitelor pe terenuri.

275: Retragerea administrației și armatei romane la sud de Dunăre. Regiunea a continuat să fie locuită, mărturie stau descoperirile din regiunea Mănăștur. Napoca la intersecția drumurilor. (sare spre crescătorii de vite din Panonia ..) Download kmz! dacia romana

sec IX: Calvaria – kilometrul zero al Clujului, locul acesta musteşte efectiv de istorie, istoria locului este extrem de densă. Există ipoteza ca ea să fi fost chiar cetatea de scaun a voievodatului. Prima cetate medievală a Clujului se numea „Cetatea Cluj-Mănăștur” sau „Cetatea de pe Someș” a fost construită de-a lungul a trei secole (IX – XI). Era vorba de o fortificaţie modestă, cu un val de pământ înalt de numai doi metri. Fortificațiile Cluj-Mănăștur au fost distruse/refăcute în câteva rânduri. Voievodatul lui Gelu ce cuprindea bazinele Someșului Mic și Almașului, avea puncte de apărare la cetățile Dăbâca și Gilău. Conform documentelor istorice, prima atestare documentară a satului datează încă din anul 1063, întreaga populație a satului Cluj-Mănăștur deservea abația. Satul Cluj-Mănăștur s-a unit cu orașul Cluj abia în secolul al XIX-lea, mai exact în anul 1895, devenind astfel unul dintre cartierele orașului.clv3

1068:  Fortificațiile de pe dealul Calvaria. Aici pe dealul Calvaria a funcţionat prima cetate regală a comitatului Cluj, din perioada arpadiană. Aceasta avea un val de pământ cu un metru mai înalt decât cel anterior şi o palisadă pe coama valului. Fortificaţia a fost însă prea slabă pentru a rezista unui atac peceneg la 1068, când a fost distrusă, iar aşezarea pe care o proteja a fost arsă din temelii. Aici şi-a avut probabil reşedinţa şi acel Toma (Thomas), primul comite reţinut de istorie al Clujului, menţionat într-un document databil în anii 1173-1177. În secolul XIII, abaţia era înconjurată de un zid de piatră, ale cărui ruine mai erau vizibile în secolul al XIX-lea.
Potrivit volumului „Castele și Cetăți din Transilvania: Județul Cluj”, redactat de Liviu Stoica, Gheorghe Stoica și Gabriela Popa, prima etapă a construirii fortificație a fost menționată în secolul IX și consta din înălțarea unui strat de pământ bătătorit, înconjurat de un zid din lemn cu rol de apărare, numit palisadă. Pe acest deal a fost ridicată o fortificație care avea formă eliptică, accesul în cetate relizându-se printr-un mic defileu care se păstrează și azi. Cea de-a doua etapă a construirii cetății a avut loc în secolul XI și a constat într-un nou sistem de apărare format din palisade formate din două garduri din lemn consolidare cu bârne amplasate lateral, care formau compartimente care erau umplute cu pământ. La sfârșitul aceluiași secol, în urma conflictelor dintre regalitatea ungară și pucenici cetatea a fost asediată, iar sistemul de apărare a fost incendiat și distrus. În cea de-a treia etapă de fortificare, cetatea a fost refăcută, iar pentru o mai bună apărare dealul pe care a fost amplasată a mai fost înălțat cu doi metri. Ea a fost însă din nou distrusă în urma invaziei mongole din anul 1241 și nu a mai fost refăcută.
Platoul Calvaria este vizitabil zilnic între orele 10.00-13.00 și 15.00-18.30. Biserica poate fi vizitată doar marțea, joia și sâmbăta, între orele 16.00-18.00.clv2

1077-1095: Fondarea mănăstirii Calvaria în timpul domniei regelui Ladislau I al Ungariei. Ladislau I a murit în timp ce se pregătea să participe la Prima Cruciadă, papa Grigore al VII-lea a cerut să fie comandantul armatei cruciate. După 1113, rămășițele pământești i-au fost mutate la Oradea, în vechea catedrală distrusă în 1241 de marea invazie tătară. In anul 1202, după abandonarea fortificației de către regalitate, mănăstirea a devenit exemptă, adică scoasă de sub jurisdicția Episcopiei Transilvaniei. Exempțiunea  dădea dreptul abatelui de a strânge dijmele pentru sine, mănăstirea a devenit mare proprietar feudal, între satele cele mai însemnate dijmuite de mănăstire se număra Apahida (Podul Abatelui). Din cauza acestor privilegii mănăstirea a intrat în conflict armat cu Episcopia Transilvaniei, mai întâi în timpul episcopului Adrian (11891203), care a pricinuit mari pagube mănăstirii, apoi cu episcopul Wilhelm (12041221), care într-una din incursiunile sale a reușit să ardă privilegiile papale doveditoare ale exempțiunii, iar pe cele regale a reușit să le arunce în Someș.[3] În anul 1225, la insistența regelui Andrei al II-lea, papa Honorius al III-lea a reînnoit privilegiile mănăstirii și a acordat abatelui dreptul de a purta însemne episcopale (inel și mitră). Marea invazie tătară din 1241 a provocat mănăstirii distrugeri atât de mari, încât a adus-o în pragul desființării. În anul 1263 mănăstirea a fost reconstruită de către regele Béla al IV-lea. Săpături arheologice efectuate la nord de corul gotic al actualei biserici au scos la iveală ruinele unei rotonde romanice din secolul al XIII-lea.[4] Rotonda avea diametrul de 8,60 metri, construită la exterior cu un soclu profilat. În interior avea 6 absidiole bine conturate. Lucrări de restaurare au avut loc și în anul 1342. În 1362, în urma unui conflict cu meșteșugarii din Feneșul Săsesc, aceștia au incendiat casa și palatul abatelui. Mănăstirea a funcționat ca loc de autentificare a documentelor până în 1556, fiind cel mai important notariat din Transilvania, în afară de capitulul de la Alba Iulia. Primele date referitoare la conventul de la Cluj-Mănăștur ca loc de autentificare datează din anul 1288. În 1437, în timpul Răscoalei de la Bobâlna, oștile lui Anton cel Mare din Buda au atacat mănăstirea și au prădat casa abatelui, făcând victime și printre călugări. Ulterior tot aici s-a întrunit conventul care a stabilit înțelegerile dintre reprezentanții țăranilor răsculați și nobilime, și tot aici a fost ucis Anton cel Mare din Buda, căpetenia țăranilor răsculați. În 1465 abația s-a înconjurat cu o fortificație de apărare, fortificație distrusă aproape imediat de Matia Corvin ca urmare a împotrivirii cetățenilor Clujului. cluj manasturDupă 1540-1556, când a avut loc secularizarea averilor mănăstirii, aceasta a devenit subordonată trezoreriei.  Nobilii din familia Podmaniczky transformă clădirile într-un castel. Arhiva vechiului convent a fost mutată la Cluj, în turnul bisericii Sf. Mihail, abia în anul 1557, ceea ce dovedeşte persistenţa unor vechi amenajări la fosta mănăstire. În acelaşi an se emite un ordin de demolare a castelului. Între timp, locul trece, pe rând în mâinile lui Francisc Forgács (ante 1567, prin donaţia împăratului Maximilian de Habsburg – post 1570, confirmare a principelui Ioan Sigismund), apoi al fiscului. Donaţia făcută iezuiţilor (1579-1581) se va menţine până în anul 1606, până la alungarea lor definitivă din principat. Ștefan Báthory a dăruit mănăstirea Ordinului Iezuit, împreună cu șase sate dintre fostele posesiuni ale abației benedictine de Mănăștur, respectiv Feneșul Săsesc, fostă posesiune a episcopului catolic de Alba Iulia. După Dieta de la Mediaș iezuiții au fost forțați să părăsească temporar țara (între 1588-1594), reîntorcându-se în 1595. Parțial distrusă de un trăsnet în 1598, clădirea a intrat o perioadă îndelungă în renovare, după care a fost restituită călugărilor iezuiți.[5] Un alt episod trist din istoria mănăstirii a fost scris cu ocazia invaziei tătarilor din 16581661 când a fost din nou distrusă, devenind nelocuibilă. În secolul XVIII clădirea a fost folosită drept depozit de armament, accentuându-se distrugerea sa. Episcopul Alexandru Rudnay a dispus apoi demolarea atât a bisericii cât și a clădirilor din jur. A supraviețuit acelor momente doar altarul, care a fost transformat într-o capelă, împreună cu Statuia Fecioarei Maria cu Isus în brațe. calvariaÎn 1896 Episcopia Romano-Catolică a Transilvaniei a reconstruit nava bisericii și a refăcut bolțile și pereții corului. Biserica a fost oferită franciscanilor în 1922, care au refuzat-o, după care a fost dată în chirie Bisericii Greco-Catolicepentru o sumă simbolică, Biserica Romano-Catolică păstrându-și drepturile de proprietar. În 1948, după instaurarea regimului comunist și interzicerea Bisericii Greco-Catolice, biserica a fost dată de către autoritățile comuniste Bisericii Ortodoxe Române, care a folosit-o până în 1990. O perioadă mai specială a existat între 1991 și 1994, când biserica a fost folosită în comun de către Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică. În anul 1994 edificiul a revenit în folosința Bisericii Romano-Catolice, ulterior el fiind renovat. Parohia romano-catolică a cumpărat o orgă construită în 1792 de Samuel Mätz din Biertan, orgă care a fost adusă de la Biserica Evanghelică din Daia Săsească în urma stingerii comunității săsești din Daia.Biserica_Calvaria_de_la_Cluj-Mănăștur,_vedere_sud-vestică,_2014

Vestigiile din parcul Ion Luca Caragiale dateaza inca dinainte de cucerirea Daciei de catre romani. Situl include si necropole romane din secolele II – IV, dar si vestigii feudale si medievale. Cercetarile in zona au debutat la inceputul secolului XIX, cand acolo au fost descoperite peste 200 de inscriptii, altare votive, monumente funerare, statui si fragmente de arhitectura. Fotografie realizata la inceputul sec XX. Lic MuzicaÎn 2013 arheologii clujeni au descoperit în curtea fostei mănăstiri franciscane din centrul oraşului zidurile unei foste aşezări romane, dar şi cripte în care au fost înmormântate persoane din înalta societate a secolului XVIII. Potrivit arheologului Andrei Adrian Rusu, zidul roman este cea mai importantă descoperire în cadrul acestor săpături. „Zidurile romane se vedeau deja la suprafaţă pentru că se intervenise brutal în diverse epoci până la baza lor aşa că noi n-am făcut, în unele zone, decât să curăţăm, să le scoatem şi să le trecem pe nişte planuri”, a declarat Rusu. A mai fost descoperită şi o locuinţă post-romană care a fost construită riguros peste o vatră romană, o vatră înconjurată cu stâlpi. Arheologul Viorica Rusu a subliniat că unele dintre zidurile romane scoase la lumină de arheologi sunt groase ceea ce sugerează ideea unor clădiri publice, cum ar fi un minister al finanţelor din acea vreme.dc1

1260-1290: Biserica şi Mănăstirea Romano-Catolică Franciscană din Cluj-Napoca reprezintă unul din edificiile cele mai vechi şi semnificative din oraş. Iniţial, pe acest loc a existat o mai veche biserică romano-catolică, prima din Cluj, ridicată în secolele XI-XII, dar distrusă complet în timpul primei invazii a tătarilor (1241). În perioada 1260-1290 o biserică în stil romanic târziu, refăcută în secolul al XV-lea în stil gotic. Biserica a fost lărgită (lucrări în stil gotic) şi a fost ridicată o mănăstire lângă aceasta, cu sprijinul domnitorului Ioan de Hunedoara, complexul revenind ordinului Dominican. Odată cu alungarea ordinelor religioase catolice de către protestanţi în martie 1556, clădirea mănăstirii nu a mai fost folosită cu scop religios. Până în 1557 în clădire a locuit regina Ungariei, Izabella, după care lăcaşul a fost transformat în şcoală (unitariană din 1558). Din 1609, din dorinţa principelui Gabriel Báthory, clădirea a fost donată cultului reformat-calvin.Odată cu anul 1728 franciscanii, reveniţi în oraş, iniţiază o campanie de restaurare a bisericii şi construiesc turnul, acesta fiind principala componentă în stil baroc. Ansamblul mănăstire-biserică este dispus pe trei laturi, în jurul unei curţi interioare spre care se deschideau arcadele frânte ale foişoarelor. Încăperile monastice adăposteau chilii, săli de bibliotecă, dormitoare comune, spaţii administrative… lm1Tot aici se afla şi o vestită şcoală, la care a învăţat Nicolaus de Mirabilibus, devenit mai târziu profesor la Universitatea din Florenţa. În interiorul mănăstirii se afla o bibliotecă vestită a franciscanilor, colecţie care depăşea o mie de volume. În perioada anilor 1906-1948 în mănăstire a funcţionat tipografia Sfântul Bonaventura, care tipărea diverse reviste religioase (Lumea catolicăSfânta Cruce…). Din anul 1898, în faţa bisericii se află amplasat Obeliscul Carolina, după mutarea sa din Piaţa Unirii. Lucrări de restaure au fost efectuate în perioada 1976-1978, urmate apoi de altele în 1980-1986. În 1949 lăcaşul a fost confiscat franciscanilor, după ce autorităţile comuniste au decis să dizolve ordinul franciscanilor în România, iar clădirea mănăstirii a adăpostit Şcoala de Muzică, devenită ulterior Liceul de Muzică Sigismund Toduţă, care există şi astăzi. Din anul 1990 biserica a revenit în proprietatea ordinului romano-catolic franciscan, împreună cu o parte din vechea mănăstire. A fost realizat un proiect de restaurare reabilitare şi reamenajare  cu o valoare estimată la 10 milioane de euro  de Arh Service Guttmann & Comp SNC şi Retro Studio SRL.lm6

1213: Clujul împreună cu dealurile din împrejurimi este menționat drept Castrum Clus. Primul sigiliu al orașului poartă inscripția S(igillium) Civium De Cluswar.

1241: Invazia tătarilor distruge cetatea, decimeaza populatia, Clujul ramane asezare rurala, centrul militar-strategic fiind preluat de cetatea de la Lita. Pentru repopulare sunt adusi sasi, in 1275 regele Ladislau al IV-lea Cumanul a reînnoit privilegiile sașilor din villa ClusvarKlausenburg a fost una dintre cele șapte cetăți medievale săsești ale Transilvaniei (în germană Siebenbürgen, cu sensul de „Șapte Cetăți”).

1270: Cetatea și așezările din apropiere au fost donate de Ștefan al V-lea, regele Ungariei, Episcopiei Transilvaniei și Catedralei Sf. Mihail din Alba Iulia. Acest regim juridic a durat până în anul 1313. În această perioadă locuitorilor li s-a impus o fiscalitate excesivă, iar localitatea a fost considerată în continuare un sat.

1316: Carol Robert de Anjou acordă privilegii și libertăți Clujului. Decretul dorea să consolideze puterea regelui, în dauna nobililor feudali și a clericilor. Localitatea este eliberată de sub stăpânirea episcopului, primește titlul de oraș (civitas) și unele drepturi de a se autoadministra pe plan juridic și bisericesc (printre acestea era și dreptul orașului de a își alege liber preotul și parohul).

1316: Se începe ridicarea bisericii Sfântul Mihail. Biserica a fost înălțată pe un teren care servise drept cimitir și unde existase o capelă dedicată Sf. Iacob. Constructia fost finalizată în 1390, urmată de o a doua fază între 1410-1487. În anul 1390 a fost finalizat și altarul. Biserica Sf. Mihail din Cluj-Napoca este considerată a fi unul dintre cele mai impozante edificii de cult din România, cu 70 de metri lungime (locul al cincilea în țară după Biserica Neagră din Brașov, Catedrala Sfântul Mihail din Alba Iulia, Catedrala 1377Evanghelică din Sibiu și Catedrala Romano-Catolică din Oradea) și cu o înălțime maximă a turlei de 80 de metri (locul al doilea, după Catedrala Ortodoxă din Timișoara de 90,5 metri). Au fost proiectate două turnuri pentru fațada principală, dar nu a fost ridicat decât cel de nord-vest între 1511-1543. În 1697 turnul a fost distrus ca urmare a unui incendiu și reconstruit în stil baroc în 1744. Acesta a trebuit demolat însă în 1763, după ce un cutremur îl deteriorase foarte mult, aflându-se în pericol de prăbușire. În 1837 s-a început ridicarea actualului turn cu ceas, în stilul neogotic, de pe fațada de nord, fiind terminat în 1860. Turnul a rămas și astăzi ca cel mai înalt turn de biserică din România. Aici a fost botezat Matia Corvin, regina Izabella a predat în lăcaș însemnele regale trimișilor împăratului Ferdinand I. Aici au fost investiți principi ai Transilvaniei Gabriel Bethlen, Sigismund Rákoczi, Sigismund Báthory și Gabriel Báthory. Începând cu secolul al XVIII-lea în jurul bisericii au fost construite mai multe clădiri, prăvălii pe care parohia le închiria asigurându-și în acest fel un venit suplimentar. Odată cu sistematizarea Pieței Centrale, în 1890, aceste clădiri au fost demolate, sub presiunea opiniei publice, pentru a nu mai ascunde biserica între ele. Tot atunci portalul baroc din fața bisericii a fost mutat în fața Bisericii Sf. Petru din Cluj. În schimb, parohia a fost despăgubită cu unele terenuri din zona centrală a orașului, terenuri pe care biserica a ridicat cele 2 clădiri „în oglindă” de pe actuala stradă Iuliu Maniu.bsfmh

1336-1365: Clujul devine oraș regal, noi privilegii scot Clujul de sub supremația principelui Transilvaniei, orașul se va subordona direct regelui.

1373: Statuia Sfântului Gheorghe realizată de meșterii clujeni Martin și Gheorghe în 1373 la comanda împăratului Carol al IV-lea, este considerată cel mai important bronz pre-renascentist din afara Italiei, comparata cu statui renascentiste realizate de Donatello şi Verrocchio, cu statui de bronz din sec.XIV, depăşind ca realizare artistică monumente de factură similară din Italia vremii.  Lucian Blaga, inspirat de această descoperire, a scris poemul Sfântul Gheorghe, în volumul Nebănuitele trepte, 1943. Originalul statuii a fost mutat de-a lungul timpului în diverse locații ale Cetății din Praga, iar în acest moment se află amplasat în „A Treia Curte”, în stânga portalului de sud al Catedralei Sfântul Vitus, lângă o mică fântână. A fost comandat de împăratului Carol al IV-lea, cu ocazia căsătoriei fiului său Sigismund de Luxemburg cu Maria de Anjou, fiica regelui Ungariei, Ludovic cel Mare. Peste secole, în amintirea celor doi clujeni, Martin și George, împăratul Francisc Iosif a dăruit orașului Cluj o copie în ghips a statuii de la Praga, fiind expusă în lapidariul Muzeului Ardelean. Astăzi se află în lapidariul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei. De asemenea o copie a ajuns în Muzeul Național de la Budapesta. Pe fundalul sărbătoririi a 1.000 ani de la sosirea triburilor ungare în Europa, Primăria din Cluj decide in 1894 realizarea unei copii a statuii din Praga, amplasată în anul 1904, în piața căruia i s-a și dat numele Sf. Gheorghe. Ideea realizării unui monument la Cluj cu statuia Sfântului Gheorghe a stăpânit mințile oficialilor locali în frunte cu primarul Károly Haller și arheologul Béla PóstaÎn baza unui contract, sculptorul budapestan József Róna  și arhitectul Kálmán Lux au realizat copia de bronz de la Cluj. După instaurarea regimului comunist și redenumirea pieței respective (actualmente Lucian Blaga), statuia a fost mutată în fața Bisericii Reformate de pe Ulița Lupilor (Kogălniceanu). Pe soclul statuii este prevăzută inscripția A.D. MCCCLXXIII HOC OPUS IMAGINIS S. GEORGII PER MARTINUM ET GEORGIUM DE CLUSSENBERCH CONFLATUM EST, în traducere: „A[nul] D[omnului] 1373 Această operă îl reprezintă pe S[fântul] George [și este] de Martin și George de Clussenberch (Cluj) făcută.”sfgh

1405: Clujului devine oraș liber prin decizia împăratul romano-german Sigismund de Luxemburg, devenit rege al Ungariei.

1409: Prima atestare documentară a învățământului public în Cluj – “Caspar notarius et rector scholarum“. În cetatea Clujului exista și o școală confesională catolică, ambele instituții fiind însă mai vechi (app. sec. XIV).

1437: Clujenii fraternizează cu răsculații, pe perioada răscoalei de la Bobâlna. În același an, la Calvaria-Mănăștur a funcționat conventul care a stabilit înțelegerile cu reprezentanții țăranilor răsculați de la Bobâlna.

1438: Pentru ajutorul dat răsculaților, Clujul este asediat și cucerit. Localității i se retrag privilegiile de oraș, locuitorii săi fiind declarați țărani, iar în apropierea zidurilor bisericii Calvaria este executat Anton cel Mare din Buda, lider al răsculaților. Orașului i se vor restitui privilegiile pe timpul domniei lui Iancu de Hunedoara.

1443: În casa Matei Corvin se naște Matei Corvin, fiul lui Ioan de Hunedoara și viitor rege al Ungariei.

1446: Este înființată la Cluj o monetărie, iar producătorii de argint și aur vor furniza materialul necesar pentru a bate monede. Orașul primește dreptul de a organiza 2 târguri anuale și târguri săptămânale. Clujul devine un centru regional pentru producția și schimbul de mărfuri. Se creează patriciatul negustoresc și meșteșugăresc organizat în bresle.

1458-1490: Matei Corvin a acordat un număr de 41 de privilegii localității sale natale, apărând-o în conflictele cu nobilii, biserica și așezările din jur. Pentru a ajuta la creșterea populației, a emis o serie de decrete (în 1467, 1478 și 1485) prin care a decis să acorde dreptul de a se stabili în oraș iobagilor ce și-au achitat taxele. În 1463 și apoi în 1467 Corvin va apăra Clujul în procesele cu reprezentanții bisericești ai mănăstirii de la Cluj-Mănăștur, urmând ca apoi să îi sprijine împotriva atacurilor nobililor de Someșeni. Matei Corvin va crește implicarea meșteșugarilor în administrarea urbei, decizând ca cetatea să fie condusă de un consiliu format din 100 de centumviri, 50 breslașii și 50 feudali. Jumătate din cei 100 aleși erau maghiari, cealaltă jumătate sași. Matei Corvin va decreta totodată și scutirea negustorilor clujeni de plata vămii la Turda, Nădășel, Bernadea, Oradea, Fughiu, Vadul Crișului, Gilău, Buza și Bahnea.

1487-1645: Biserica Reformată de pe Ulița Lupilor (azi: str. Mihail Kogălniceanu nr.21) din Cluj-Napoca (în maghiară Farkas utcai református templom, în germană Reformierte Kirche in der Wolfsgasse) din imediata apropiere a Bastionului Croitorilor este unul din cele mai valoroase edificii gotice din Transilvania. Construcția propriu-zisă a bisericii și mănăstirii a început în 1487 sub supravegherea călugărilor franciscani minoriți și cu susținerea regelui Matia Corvin. După moartea acestuia, construcția este continuată cu sprijinul regelui Vladislav al II-lea al Ungariei din veniturile obținute de mineritul sării.  Biserica a fost finalizată în anul 1510 și are aspectul unui castel medieval (motiv pentru care mai este denumită și Biserica-Cetate). Aspectul de astăzi al edificiului se datorează restaurărilor și arată zidăria originală formată din pietre imense dispuse asimetric ce oglindește trăsăturile stilului gotic târziu. Din cauza luptelor din epoca reformei, călugării franciscani-minoriți au fost alungați în 1566, iar biserica a rămas pustie până în 1579, când principele Ardealului Cristofor Báthory a încredințat-o călugărilor romano-catolici iezuiți și universității fondate de ei aici, împreună cu întreg ansamblul de clădiri aferente. Universitatea iezuită a reușit rapid să câștige un prestigiu deosebit, iar în 1583 erau educați aici peste 150 de tineri. La acest colegiu a studiat și Nicolae Pătrașcu, fiul lui Mihai Viteazul. În vara anului 1603 Moise Szekely a cucerit orașul ocupat de habsburgi. La îndemnul pastorilor unitarieni locuitorii Clujului au atacat biserica și au început să o distrugă. Pe parcursul acestor încercări, mai multe blocuri de piatră au căzut peste atacatori și 14 dintre ei au fost omorâți, ceea ce i-a făcut pe ceilalți să se oprească imediat, considerându-l un semn divin. A fost distrusă însă extrem de grav bolta lăcașului, rămânând intact doar tavanul altarului. Clădirea bisericii a început să fie folosită drept sursă de piatră pentru alte clădiri, sanctuarul fiind folosit pentru o vreme ca depozit. Distrusă și devastată, biserica a rămas în această stare până în 1622, când voievodul Gabriel Bethlen și Dieta de la Cluj, au decis să fie atribuită reformaților calvini. În 1627 biserica a fost afectată de o explozie a prafului de pușcă depozitat în imediata apropiere, în Bastionul Croitorilor. Reformații, care erau minoritari în Clujul majoritar unitarian, nu dispuneau de fonduri suficiente reparării clădirii. Din acest motiv, refacerea și renovarea clădirii au avut loc abia în perioada 16381645, la inițiativa voievodului Gheorghe Rákóczi I, când au fost reparate distrugerile provocate la arcada bisericii și a fost construit un amvon în stilul specific Renașterii. DCF 1.0O problemă specială a pus-o bolta care, fiind prea vastă, fusese construită după o tehnică specială, pierdută de-a lungul timpului. Rakoczi a hotărât să nu apeleze la soluții mai ieftine și a adus meșteri din Curlanda (actuala Letonie) pentru a repara, conform stilului inițial, bolțile distruse. Se presupune că tot acum a fost ridicat și turnul clopotniță, care era dispus în partea de sud, precum și clădirea mănăstirii aferente. În turn a fost instalat un clopot uriaș, iar în 1640 a fost confecționat mobilierul interior. Turnul sudic nu a suportat greutatea clopotului uriaș și a fost necesară demolarea sa parțială, clopotul fiind mutat în actuala casă parohială aflată lângă biserică. Primele reparații din epoca modernă au avut loc între 1910 și 1911, fiind construit cu acel prilej balconul vestic în stil neogotic, în care a fost instalată orga construită de firma Angster din Pecs în 1913. Alte lucrări de renovare au avut loc în perioada 1959-1961 când a fost reconstruit parțial tavanul neogotic aflat deasupra coridorului. Biserica a rămas un monument unic datorită vechimii și dimensiunilor sale, fiind cea mai mare construcție gotică de tip sală (cu o singură navă) din Transilvania și din sud-estul Europei. În 1603 călătorul Giovanni Argenti o descria drept „cea mai frumoasă din toată Transilvania”. Are 34 m lungime și 15 m lățime. Înălțimea pereților atinge 19 m. În 1651 a fost construit claustrul, în care a funcționat un colegiu universitar condus de eruditul János Apáczai Csere. Pe pereții bisericii se află cea mai bogată colecție de blazoane și steme din România aparținând unor nobili transilvăneni; unii dintre acești nobili precum principii Apafi I și II au fost de altfel înmormântați aici. Colecția a fost realizată de pastorul Gergely Herepei la sfârșitul secolului al XIX-lea. În fața edificiului a fost amplasată copia statuii ecvestre a Sf. Gheorghe ucigând balaurul. Originalul, realizat în 1373, de sculptorii clujeni Gheorghe și Martin la comanda lui Carol al IV-lea, se află în palatul regal Hradciani din Praga.fatada-vest-noapte (Custom)

1534-1544, 1576-1582 și 1590-1600: Casa Wolphard-Kakas din Cluj-Napoca (Piața Unirii nr. 31) a fost construită în trei etape. Prima fază are încă influența stilului gotic, a doua fază a Renașterii nord-italiene, iar faza a treia are accente spre baroc. Casa a început sa fie construită în stil renascentist, la comanda lui Adrianus Wolphard, paroh, apoi vicar episcopal și consilier la Curtea Regală din Budapesta. Adrianus Wolphard a studiat științele umaniste la Universitatea din Bologna și, întors la Cluj, a început construcția imobilului. Mare admirator al renașterii italiene, Adrianus a introdus motive specifice acesteia în clădirea construită. A murit însă, înainte de finalizarea lucrării, casa fiind continuată de fratele său, Stephanus Wolphard, jude-primar al orașului Cluj, matematician și astrolog de renume. În timpul vieții lui Stephanus Wolphard s-a construit primul etaj al casei și partea din spate a curții și, foarte probabil, lui i se datorează existența cadranului solar. Clădirea a fost definitivată abia după moartea lui Stephanus Wolphard, când soția lui s-a recăsătorit cu Stephanus Kakas, membru al unei familii din Ungaria, refugiată în Transilvania, clădirea căpătând numele de „Wolphard-Kakas”. Casa avea la etaj și un salon pe al cărui tavan era amenajat un zodiac astronomic. Din clădirea finalizată la 1600 a mai rămas neatins doar o parte din fațada parterului dinspre curte[1]. Clădirea a fost parțial demolată în 1894, o parte din ancadramentul ușilor și ferestrelor fiind luate și încastrate în casa pe care și-a ridicat-o orfevrarul Elek Szathmari pe str. Republicii nr. 37. O altă parte împreună cu alte elemente de decor ale casei, se află astăzi în Lapidarul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei.

Bastions of the defence walls of Cluj

1541: Regatului ungar este ocupat de Imperiul Otoman (și cel Austriac). Primii conducători ai Principatul Autonom al Transilvaniei sunt soția (regina Isabella) și fiul (Ioan Sigismund) ultimului rege ungar Ioan Zápolya. Alba Iulia era capitala politică dar Clujul devine centrul economic, cultural și religios al principatului Transilvaniei, sprijinind mereu principii transilvăneni.

1581: Ștefan Báthory, guvernatorul catolic al Transilvaniei, fondează aici o academie iezuită (Contrareforma).

1545-1570: Numeroși sași părăsesc orașul, datorită introducerii doctrinelor unitariene. Restul de sași rămași în oraș au fost asimilați de unguri, orașul devenind un centru al nobilimii și intelectualității ungare.

1600: Mihai Viteazul este înfrânt în bătălia de la Mirăslău, Clujul se va răzbuna pe oamenii acestuia. În timp ce se afla cu o solie, Baba Novac a fost arestat de Dieta de la Cluj formată din aristocrația maghiară, condusă de Ștefan Csaky. Novac va fi condamnat la moarte împreună cu preotul Saski. Ulterior aceeași soartă o vor avea și alți oameni ai lui Mihai Viteazul: Ioan Szelestey, armașul Sava și un soldat al său, un grec “inima și sufletul lui Mihai Vodă”.

5 februarie 1601: Baba Novac și preotul Saski vor fi arși pe rug. În arhivele istorice ale orașului există încă notele privind cheltuielile făcute. Execuția s-a săvârșit în piața centrală a orașului (actuala Piața Unirii), în prezența autorităților, a nobililor și a generalului Gheorghe Basta care urmărise execuția de la fereastra unei case din piața orașului punându-l apoi în țeapă pe Drumul Feleacului, în fața bastionului croitorilor.

3 august 1601: Mihai Viteazul se întoarce biruitor la Cluj în fruntea armatei sale și alături de Basta și Mihail Székely. Orașul îngrozit se va supune imediat, speriat fiind de posibile represalii ale lui Mihai după uciderea lui Novac. O parte dintre nobilii care îl executaseră pe Novac au venit cerând îndurare, o parte au fugit de teamă din oraș. Aflând locul unde a fost tras în țeapă, Mihai Viteazul va pune în acel loc un steag în amintirea bravului ostaș și haiduc. Aici a cinat pentru ultima oară întemeietorul primei uniri a românilor, Mihai Vodă, ucis la 9 august 1601 din ordinul generalului Basta pe câmpia de la Turda. Trupul voievodului a fost îngropat la Mormântul lui Mihai Viteazul din Turda.


1613-1629: Gabriel Bethlen principe al Transilvaniei. Pentru necesitățile curții și ridicarea palatului princiar de la Alba-Iulia Gabriel Bethlen a apelat în repetate rânduri la negustorii și meșterii clujeni, oferindu-le totodată diverse înlesniri. Astfel, în 1627 negustorii clujeni vor primi dreptul de a exporta 1.000 de vite. Mulți negustori au primit dreptul de a își comercializa mărfurile în numele principelui, fiind avantajați de taxe vamale scăzute. Ajung să fie foarte apreciați meșterii aurari și arginatari, fabricanții de arme, constructorii ș.a. Astfel, în 1609 aurarul Andreas primește o comandă neobișnuit de mare pentru acele vremuri, comandă pentru care dieta de la Cluj va vota o suplimentare a impozitelor, astfel încât să poată fi plătită. Armurierii au beneficiat de asemenea de comenzi semnificative, ei furnizându-i lănci, mânere de drapel, sulițe de luptă și sulițe de paradă. Tot ei vor fi cei la care va apela principele pentru a efectua reparații ale tunului mare al cetății de la la Alba Iulia. Odată cu ridicarea palatului princiar de la Alba Iulia, majoritatea constructorilor clujeni vor primi comenzi în condiții deosebit de profitabile, în perioada 1616-1617 pietrarii clujeni fiind plecați la Alba. Au beneficiat de comenzi semnificative cu această ocazie și sticlarii, zugravii, constructorii și fabricanții de vopsele din Cluj.

1630-1648: Gheorghe Rákóczi I. La fel ca în timpul domniei principilor Gabriel Bethlen sau Gheorghe Rákóczi al II-lea, Principatul Transilvaniei aflat sub suzeranitate otomană a cunoscut o epocă de înflorire economică și de afirmare politică și culturală, întărindu-se puterea centrală. A promovat o politica absolutistă care a fost dublată de tendința de răspândire a Calvinismului. Conform ideilor Calvinismului a sprijinit folosirea limbii materne în liturgie și în învățământ, nu numai în cazul comunității maghiare, dar și în cazul românilor și sașilor. La îndemnul lui și pe cheltuielile Principatului s-a tipărit în tipografia domnească de la Alba Iulia prima traducere completă a Noului Testament în limba română, Noul Testament de la Bălgrad, cunoscut și sub denumirea de Biblia Rakocziana. De numele lui se leagă înființarea în 1669 a sistemului educațional elementar în limba română, bazat pe școli primare („népiskola”), după ce soția lui, Zsuzsanna Lórántffy a înființat prima școală românească medie la Făgăraș în 1657.

1648-1660: Gheorghe Rákóczi al II-lea. La urcarea pe tron (octombrie 1648), și-a exprimat ambițiile asupra tronului Poloniei. În vederea acestui obiectiv, s-a aliat cu cazacii conduși de Bogdan Hmelnițki și cu domnii Moldovei și Țării Românești, Vasile Lupu și Matei Basarab. În 1657, aliat cu Carol X Gustav al Suediei, a condus o armată de 40.000 soldați împotriva regelui polonez Ioan II Cazimir, în a treia parte al celui de-al Doilea Război Nordic (1655-1660). A cucerit Cracovia și a intrat în Varșovia, dar alianța cu suedezii căzând, planurile sale s-au prăbușit. În iulie 1657, a fost înfrânt de polonezi în bătălia de la Czarny Ostrów, dar a fost lăsat să se întoarcă în Transilvania. Aici, la 3 noiembrie 1657, Dieta Transilvaniei, la cererea Sublimei Porți, l-a detronat, din cauză că a purtat un război neautorizat de sultan, dar în ianuarie 1658 a fost reinstalat ca principe al Transilvaniei de Dieta reunită la Mediaș. A fost iarăși revocat de turci, apoi din nou instalat de Dietă. Turcii invadeaza Transilvania.

1660 mai: Turcii înving la Gilău/Florești trupele lui Gheorghe Rákóczi II și ale lui Constantin Basarab. Rákóczi fuge la Oradea, unde moare din cauza rănilor suferite în luptă. După bătălie Mohamed Pașa din Buda emite proclamație de supunere a poporului, citită și în limba română la Cluj pe 6 iunie 1660. Armate otomane asediază Clujul între 10-14 septembrie 1658. După plata unor despăguburi în sumă de 60.000 de taleri către otomani, aceștia au oprit asediul. Clujul decade economic sub stăpânirea turcească.

La Cluj, în cartierul Mărăști, în spatele Bisericii Sfântu Petru, Fecioara Maria pare că face echilibristică pe un piedestal din piatră erodată. De pe laturile lui ies în relief chipuri de ClujStatuiaCiumeicopii rotunde și înnegrite, ca niște buboane ale ciumei. Statuia în stil baroc a Sfintei Maria Protectoarea sau „Statuia Ciumei” a fost primul monument public al Clujului. Guvernatorul Anton Kornis a cerut să fie înălțată în faţa Bisericii Iezuiţilor în 1774, după ultima mare epidemie de ciumă din oraș. A fost restaurată în 1957-1958 și demontată în 1959. Doi ani mai târziu, la cererea Parohiei Sfântu Petru, „Statuia Ciumei” și-a găsit loc în spatele bisericii din Mărăști. Astăzi, doar cine știe după ce să se uite o poate vedea. Aproape de Muzeul de Istorie, se înălța odată o mănăstire franciscană. Pe fostul ei teritoriu, arheologul Mihai Wittenberger, de la Muzeul de Istorie a Transilvaniei, a descoperit în 1997 așa-zisul „cimitir al ciumaților”, datat în secolul XIV, cu circa 50 de schelete. Echipa pe care o conducea a săpat pe o porțiune de doar 20 de metri, până la 4,5 metri adâncime. Nu i-au permis mai mult clădirile din jur. Primul nivel găzduia schelete aliniate în sicrie, de unde arheologul a tras concluzia că a fost o groapă comună. „La al doilea nivel, morții erau aliniați la fel, numai că aveau doar giulgiuri. La următoarele două nivele, scheletele nu aveau absolut nimic [pe ele]. E o dovadă că ciuma a fost cât de cât redusă la început, se puteau face sicrie, apoi ritmul s-a accelerat”.
Între 1600-1839, Țările Române s-au confruntat cu
21 de mari epidemii de ciumă, fără a lua în calcul focarele latente. În 1553-1554, după atestările parohului Valentin Wagner, epidemia a doborât peste jumate din cei 11.000 de locuitori ai Brașovului. În 1554, molima s-a extins la Sibiu,care găzduia atunci 6.500-7.000 de locuitori, unde s-au înregistrat 3.200 de morți. Ciuma s-a răspândit apoi în întreaga Transilvanie, unele așezări au rămas cu zero locuitori. în 1712, în întreaga Transilvanie se pare că ar fi murit circa 200.000 de oameni. Șapte ani mai târziu, când ciuma a luat în stăpânire Dejul. În 1730, în timpul epidemiei din Moldova, guvernul ardelean a închis granițele și a interzis orice corespondență și comunicare cu moldovenii. Epidemia din 1755-1757 a fost ultima de mari proporţii din Transilvania secolului XVIII. Graţie măsurilor cerute de medicul Adam Chenot, epidemiile din 1770, 1771 şi 1786 au fost mai restrânse.


1699: Prin Tratatul de la Karlovitz Clujul devine parte a monarhiei habsburge, intrând sub dominație austriacă. După un acord silit semnat de Mihai Apafi I, cetatea Clujului a fost nevoită să găzduiască trupele ducelui de Lorena, asigurându-le un serviciu de 100.000 de florini. Cu toate acestea ostașii au și jefuit orașul și au cerut sume suplimentare de la contribuabili.

1704: Generalul austriac Rabutin distruge zidurile Clujului, pentru ca orașul să își piardă puterea militară. Începând cu 1715, armata habsburgă începe construirea fortificației Vauban Cetățuia, prima fortificație de acest fel din Transilvania. După invazia mongolă din 1241 saxonii sunt aduși să completeze populația măcelărită, timp de 300 de ani sunt la paritate cu maghiarii în Cluj: populație egală, drepturi egale, conducere egala a orașului și a breslelor. Unul din vechile cartiere era locuit în întregime de sași, numindu-se Hostat și se întindea între podul de peste Someș de pe strada Horea și locul unde în prezent se află gara. După recensământul din 1456, s-a ajuns la concluzia că majoritatea proprietarilor de case erau germani. De asemenea, pe strada Napoca erau înregistrate trei nume maghiare, iar restul erau sași. Între 1545-1570 în timpul Reformei, populația germana este practic expulzată (resturile fiind asimilate), introducerea doctrinelor unitariene are la bază preluarea economică și politică a orașului de maghiari. Procesul s-a realizat și pe fondul statutului de Principat Autonom sub suzeranitate turcească, în opoziție cu Imperiul Habsburgic care a preluat N-ul si V-ul Ungariei Mari, dovedindu-se a fi un asupritor mai rapace decât tucii.
Asediul turcilor, este punctul de cotitură pentru oraș. Turcii cer o rascumpărare de 75.000 taleri care nu a putut sa fie adunată de clujeni, mare parte din populație e dusă ca ostateci de turci. Ciume și incendii se adună la nenorociri, populația scade la jumătate, din Oraș Comoară, Clujul ajunge Oraș Cerșetor. După 1700 Clujul devine oraș habsburgic, cel puțin din punct de vedere militar și arhitectonic. Au darâmat cetatea dar mai toate cladirile istorice care stau astăzi în picioare sunt arhitectură baroca, clădiri construite în perioada habsburgica / dualista. Românilor li s-a permis să intre în cetate abia în anul 1848.Zidurile_vechii_cetati_a_Clujului-gravura_de_epocat0t1

1714-1723-1735: Fortăreaţa de pe Dealul Cetăţuii a fost ridicată la scurt timp după Pacea de la Satu Mare, semnată în 1711, care a pus capăt Războiului Curuţilor, consfiinţind intrarea Transilvaniei sub stăpânire austriacă. Istoricii nu au căzut de acord cu data începerii construcţiei, nici cu cea a finalizării sale. Sunt avansaţi ca ani de început 1714-1716, iar ca date de finalizare 1723 sau 1735. Încartiruirea aici a trupelor habsburgice a fost o mare uşurare pentru cetăţenii unui oraş pustiit de război şi, nu cu mult timp înainte, devastat de un incendiu. Faptul că clujenii nu au mai trebuit să suporte costurile legate de cazarea garnizoanei austriece în propriile case a ajutat la renaşterea oraşului. La fel ca şi Cetatea din Alba Iulia, „Cetăţuia” a fost proiectată de arhitectul militar italian Giovanni Morandi Visconti, în timpul guvernării militare a Transilvaniei de către contele Stephan de Steinville. Poziţia a fost aleasă strategic, deoarece aici se află cel mai bun punct de observaţie asupra centrului istoric al Clujului. Valurile de pământ protejau clădiri administrative, garnizoana şi depozitul de armament. Cetatea este situată la o altitudine de 405 m şi respectă tipicul fortificaţiilor de tip Vauban, cu ziduri oblice, bastioane, şanţuri şi o redută, chiar dacă a fost construită din pământ, spre deosebire de cetatea similară de la Alba Iulia. Clădirile fortificaţiei austriece sunt primele construcţii laice baroce din Cluj. „Cetăţuia” a funcţionat ca şi cazarmă sau închisoare peste 200 de ani, până în anii 1960, când în zonă a fost ridicat Hotelul „Belvedere”. Ultimele modificări pe Dealul Cetăţuia au survenit în 1995, când a fost montată o cruce monumentală, în amintirea celor ucişi aici în 1848-1849.cetatuiafortificatii

1718-1725: Biserica Piariștilor, cunoscută inițial ca Biserica Iezuiților din Cluj, respectiv ca Biserica Universității, situată pe strada Universității nr. 5, cu hramul Sfânta Treime, este prima biserică catolică edificată în Transilvania după Reforma Protestantă, totodată primul edificiu ecleziastic în stil baroc din provincie. Biserica a constituit un ansamblu arhitectonic cu colegiul academic iezuit, pe locul căruia se află astăzi clădirea centrală a Universității Babeș-Bolyai. Lăcașul de cult prezintă un contrast puternic între o arhitectură monumentală și sobră în exterior, și un interior bine ornamentat, aproape exuberant, o bijuterie a stilului baroc. În fața bisericii s-a aflat până în anul 1959 statuia Fecioarei Maria, monument mutat de autoritățile comuniste în dosul Bisericii Sf. Petru din Cluj.Biserica_Piaristilor_si_Statuia_Fecioarei_Maria_la_1859Seminarul Báthory-Apor – Școala de băieți Sfântul Iosif, construit în anii 1728-1731-1769, Mai sus, colt cu strada A. Iancu este cladirea Mensa Academica.1728

1668-1674, 1704-1711: Castelul Bánffy de la Bonțida cunoscut ca Versailles-ul Transilvaniei. Domeniul de la Bonțida a intrat în posesia familiei Bánffy de Losonc în anul 1387, când regele Sigismund de Luxemburg l-a donat lui Dionisie, fiul lui Toma Losonci. Înaintea realizării ansamblului actual, pe acest loc a existat o reședință nobiliară (conac) construit în secolele XV-XVI, această clădire fiind atestată documentar după 1640. Dionisie Bánffy al II-lea (1638-1674), comite de Dăbâca și Cluj, cumnat și consilier al principelui Transilvaniei Mihai Apafi I, a fost cel care a inițiat construcția ansamblului actual, între anii 1668-1674. Între 1704 și 1711, castelul renascentist a fost avariat în războiul de independență condusă de Francisc Rákóczi al II-lea, necesitând reconstrucții și reparații în mai multe locuri. În 1735 domeniul a fost moștenit de Dionisie Bánffy al IV-lea, care avea în acel moment 12 ani. După un timp petrecut la Curtea de la Viena, acesta s-a întors în Transilvania în anul 1747 ca Mare Comis al împărătesei Maria Tereza, după care a inițiat reconstrucția castelului în stil baroc între anii 1747-1751. În 1858 József Bánffy a vândut castelul baronului Miklós Bánffy, comite a comitatului Alba de Jos, bunicul scriitorului și politicianului Miklós Bánffy, ultimul proprietar al castelului înainte de naționalizare. În 1935-1937 acesta a restaurat fațada vestică și turnul nord-vestic. În timpul celui de-al doilea război mondial, castelul a fost folosit ca spital militar. În anul 1944 imobilul a fost serios afectat, când trupele germane aflate în retragere, au atacat, jefuit și incendiat întreg ansamblul. A fost distrus întreg mobilierul, bine-cunoscuta galerie de portrete și biblioteca. Contele Nicolae (Miklós) Bánffy, proprietarul castelului la acel moment, inițiase o negociere a Ungariei cu România pentru ca ambele state să schimbe tabăra și să întoarcă armele împotriva Germaniei, devastarea castelului se presupune a fi o acțiune de vendetă a guvernului german la adresa baronului. În 2007 Principesa Margareta a României și-a asumat rolul de Patron Spiritual al Centrului de Specializare în Reabilitarea Patrimoniului construit la Bonțida. În anul 2008 contesa Bánffy Katalin, fiica lui Bánffy Miklós, proprietara actuală a castelului, care trăiește în Maroc, a încheiat un contract concesional pe 49 ani cu Fundația Transylvania Trust, conform căruia Fundația va reabilita castelul și va înființa un centru cultural și de specializare. Poze 1890.

banffy bontindaBontida_Castle_in_1890-2

1735-1740: Statuia lui Donath, una dintre cele mai frumoase statui în stil baroc, a fost realizată de meşteri bavarezi între anii 1735-1740. Istoricii spun că ar fi vorba de Sf. Donathus, care a trăit în secolul al IV-lea, în vremea împăratului Constantin cel Mare. El era prieten cu un membru al familiei imperiale romane, respectiv cu nepotul lui Constantin, Iulian. Sfântul Donathus a fost martirizat în vremea lui Iulian. Biserica Sfântului Donathus a fost invadata de păgâni, care i-au luat potirul, l-au aruncat pe jos şi l-au spart. Donath a reușit să refacă paharul şi să pună înapoi vinul care s-a vărsat pe jos. De atunci, sfântul a rămas protectorul viticultorilor. Aceasta poate fi vazuta in incinta Parcului Etnografic dupa ce a fost restaurata in anul 2014. Aici în stânga Someșului, se vede terenul agricol pe care s-a construit cartierul Grigorescu, pe dealuri erau culturile de viță de vie ale Clujului.donath

1774-1775: A fost construit Palatul Banffy pe laturile unei curți rectangulare de către contele Gheorghe (György) Banffy guvernatorul Transilvaniei. Este considerat a fi cea mai reprezentativă clădire în stilul baroc din Transilvania. Frontispiciul rococo are blazonul familiei Banffy[1] și 6 statui ale unor personaje din mitologie (de la stânga spre dreapta): Hercule, Apollo, Marte, Minerva (Atena), Diana și Perseu. Palatul a găzduit ca oaspeți pe împărații Francisc I și Franz Josef. Datorită importanței sale, clădirea a fost inclusă pe listele de monumente istorice din 1992, 2004 și 2010, fiind considerată un monument arhitectural de importanță națională. Bánffy Castle was designed by the German architect Johann Eberhard BlaumannFrancis II, Holy Roman Emperor and his wife Caroline Augusta of Bavaria were hosted in the palace during their visit in Kolozsvár, between 18 and 27 August 1817. This was the first occasion when a ruler from the Habsburg family visited the city. Franz Joseph I of Austria was also the guest of the palace between 2-4. August 1852 and 22–24 September 1887.banffy

1775-1779: Catedrala Schimbarea la Față din Cluj, cunoscută și ca Biserica Minoriților, a fost ridicată între 1775-1779 în stil baroc. Din 1924 servește drept catedrală a Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla. Biserica se găsește pe actualul Bulevard al Eroilor, la nr. 10. Foto: Lehota Anna Sursa: bcucluj.robis minoritilor

1776: Împărăteasa Maria Tereza a Austriei fondează în Klausenburg o universitate germană. Aceasta nu a existat pentru multă vreme, Iosif al II-lea de Habsburg transformând-o în “Universitatea Piaristă”, cu predare în latină.

1790-1795: Palatul Teleki construit pe str. M. Kogălniceanu nr.7 (în trecut Ulița Lupilor) este unul din cele mai valoroase monumente de arhitectură barocă laică clujeană, edificiu reprezentativ pentru barocul transilvăneanFamilia Teleki a trebuit să achiziționeze mai multe case alăturate, pentru a obține, după demolarea acestora, terenul necesar noului edificiu. Generalul conte Adam Teleki I (1703-1763) avea trei case pe Ulița Lupilor. Clădirea a fost construită între 1790-1795, după planurile arhitectului Joseph Leder. Actualmente clădirea adăpostește sala de lectură a Bibliotecii Județene „Octavian Goga”.teleki.jpg

1798: Orașul a fost distrus în mare parte de un incendiu.

1804-1821: Teatrul de Piatra – prima cladire a teatrului maghiar din Cluj, situat langa universitate. Prima trupa de teatru maghiar din Cluj a fost fondat in anul 1792. Aceasta cladire a fost construita in stil baroc intre anii 1804 si 1821 pe baza planurilor arh. Alföldi Antal. In anul 1865 a fost reconstruit in stil clasicist. La data de 2 ianuarie 1899 aici a fost proiectat primul film in Cluj. La data de 7 septembrie 1899 a avut loc ultimul spectacol, deoarece trupa de teatru s-a mutat in noua cladire din P-ta A.Iancu, actualul Teatrul National

1810-1812: Palatul „Reduta” din Cluj-Napoca, situat pe str. Memorandumului la nr. 21, adăpostește Muzeul Etnografic al Transilvaniei, fiind una dintre cele mai vechi clădiri din Cluj-Napoca. În secolele XVIII-XIX, în clădire a existat cel mai important han al Clujului, ”Calul Bălan”. În perioada 1810-1812 clădirea a fost refăcută în stil neoclasic. Aici s-a întrunit Dieta Transilvaniei din 1790-1791 și s-a respins memoriul națiunii române din Transilvania Supplex Libellus Valachorum. Clădirea a adăpostit în perioada 18481865 Dieta Transilvaniei. Aici s-a reunit și cea din urma Dietă, care a decis în 1865, unirea Transilvaniei cu Ungaria. În sala principală s-au desfășurat concerte și baluri celebre, aici concertând mari muzicieni ca Johannes Brahms, Franz Liszt, Béla Bartók și George Enescu. În 1923 s-a organizat în clădire Congresul general al Sindicatelor din România. Clădirea a rămas celebră mai ales pentru procesul memorandiștilor din 1894.iluminat

1816-1829: Biserica Evanghelică-Luterană Sinodo-Prezbiteriană construită după planurile arhitectului George Winkler, îmbină armonios elemente ale barocului cu stilul neoclasic. În zidurile sale au fost încorporate pietrele din așa-numitul Bastion rotund. Lungimea bisericii este de 33,8 metri, lățimea de 18 metri, înălțimea interioară 15 metri, iar înălțimea turnului de 43 metri. Pe fațadă apare inscripția „PIETATI” (fiți pioși, pocăiți-vă). Pictura din altar este opera lui Johann Gentiluomo, iar orga bisericii a fost construită de către firma Walker din Ludwigsburg în anul 1913.luterana

1827: Se inaugurează în noaptea de Revelion iluminatul Clujului – 247 felinare.

1830: Orașul devine sediul mișcării naționale ungare din principat. În perioada revoluțiilor de la 1848, Clujul a fost ocupat de trupele generalului polonez Józef Bem. Austriecii muta capitala la Sibiul săsesc, pentru a exista o influență austriacă mai mare asupra autorităților. Clujul rămâne unul dintre cele șase districte militare transilvănene, administrând un teritoriu de 400.000 de locuitori.

1834-1837: Construcţia edificiului impozant al Cazărmii Sfântul Gheorghe.


1844-1846: Biserica Romano-Catolică Sf. Petru. Satul Sf. Petru, situat la est de Cluj a fost distrus la una din invaziile tătarilor, fiind apoi reconstruit. În anul 1560 biserica a devenit unitariană și a fost distrusă din nou în timpul răscoalei lui Rákoczi (războiul Curuților), fiind reconstruită pe vechiul amplasament în anul 1711, după ce a fost retrocedată de romano-catolicilor, urmând ca în 1724 să fie folosită de minoriți (Ordinul Romano-Catolic Franciscan al Minoriților). Biserica în forma actuala a fost ridicată de meșterul Anton Kagerbauer între 1844-1846, pe temelia vechii biserici, ajunsă într-o stare avansată de degradare. sfp

1845: În îndelungata sa istorie, Casa Consiliului a fost distrusă de mai multe ori şi reclădită de fiecare dată. Prima renovare – sau mai precis, reconstrucţie din temelii – a avut loc în anul 1650. Casa a fost refăcută în arhitectura stilului renascentist, iar pe frontispiciul ei au fost aşezate blazoanele celor şapte oraşe libere regeşti ale Transilvaniei din acea epocă. Pe lângă blazoanele celor şapte oraşe transilvănene, pe frontispiciul Casei Consiliului erau încrustate peste 50 de maxime şi proverbe, scrise în limba latină. Ele alcătuiau un cod de comportament civic, iar prin faptul că erau afişate pe faţada unei clădiri oficiale erau mereu în atenţia populaţiei, îndemnând-o să şi le însuşească şi să le respecte. Casa avea şi un turnuleţ în care fusese montat un clopot. Rolul său era acela de a înştiinţa locuitorii cetăţii despre existenţa unui condamnat la moarte care urma a fi executat în piaţa centrală. Două incendii devastatoare au mistuit clădirea, în 1775 şi 1798. Din lipsă de spaţiu, a fost concesionat terenul din apropiere, pe care se afla biserica unitariană, precum şi casa parohială a acesteia. În 1842, rămăşiţele vechii construcţii au fost complet înlăturate şi, totodată, au fost demolate casa parohială şi biserica unitariană. Cărămizile recuperate din vechile clădiri, precum şi pietre luate din zidurile care împrejmuiau oraşul au constituit materialul din care a fost ridicată noua clădire a consiliului aşa cum este ea astăzi. Refolosirea acestor materiale pare să arate că şi atunci, ca şi acum, bugetul local era supus unui regim de austeritate. La ridicarea noului edificiu, au fost obligaţi să participe toţi cetăţenii oraşului. Unii au fost implicaţi financiar în acest proiect, însă marea majoritate au muncit efectiv la realizarea sa. Faptul că cetăţenii au fost nevoiţi să participe la construcţie nu evidenţiază spiritul lor civic deosebit, ci dovedeşte doar că munca patriotică nu este un apanaj al comunismului. Pentru decorarea curţii interioare a edificiului, s-au folosit blazoanele marilor familii nobiliare ale Clujului, precum şi ale principilor Transilvaniei. În perioada comunistă, aceste blazoane au fost mutate la Muzeul de Istorie al Transilvaniei, iar pe frontispiciul clădirii a fost aşezată emblema oraşului. Construcţia casei noului consiliu local a debutat în 1843, clădirea a fost dată în folosinţă la data de 16 septembrie
1859: Cele 3 cladiri mai mici sunt in locul mag. SORA, urmeaza vechiul colegiu unitarian (actualul lic. Brassai) si biserica unitariana. Poza fotografului clujean Veress Ferenc.1858 soraImagine de pe Cetățuie în care se poate observa demolarea Bastionului Aurarilor. În fundal se vede Cimitirul Central.1859 ba 
1861-1867: Clujul redevine capitala Marelui Principat al Transilvaniei în cadrul imperiului austriac, fiind totodată și sediul dietelor transilvane.

1870: Este dată în folosință calea ferată Oradea–Cluj, care asigura legătura spre Budapesta, iar în 1873 calea ferată Cluj–Cucerdea Secuiască, care asigura legătura spre Târgu Mureș și spre Alba Iulia. Tot în acea perioadă și-au început activitatea Uzinele de Material Rulant. Gara din Cluj-Napoca a fost terminată în 1870 de firma engleză Warring, conform planurilor lui Karl von Gegg, devenit celebru în epocă datorită faptului că a fost autorul unui proiect considerat imposibil: calea ferată care traversează Munţii Semmering din Austria. Pe unul dintre pereţii clădirii apare şi astăzi simbolul masonic echerul şi compasul. Gara a fost grav avariată în bombardamentul sovietic asupra gării din 1944.  Apoi, în 1950, clădirea a fost refăcută după planurile iniţiale.Gara_cluj_europeanabombGara din Cluj după bombardamentul sovietic din 1944.

1887: Sediul Administraţiei Domeniilor Forestiere (astăzi Palatului Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului şi Clujului).
1880: Palatul de Finanțe construit după planurile întocmite de arhitectul Friedrich Mätz. De-a lungul timpului clădirea și-a păstrat destinația.  finante

1890: Se trece la iluminatul pe bază de gaz. Abia în 1904 primăria reușește să înlăture firma privată de iluminat cu gaz aerian. Se încheie în 1904 contract cu firma Ganz, se încep lucrările la hidrocentrala de pe Someșul Rece, punerea în funcțiune făcându-se în 15 iulie 1906. Uzina electrică realizată de austro-ungari, a asigurat din 1906 timp de 64 de ani, energia electrică pentru Cluj-Napoca. Instalaţiile sunt şi acum perfect funcţionale şi pot oricând da, din nou, lumină.

1900-1903: Construcția palatului de Justiţie şi a Casei Învăţătorului.

1904: S-a mai numit Szécsenyi tér / Piața Mihai Viteazu.19041887: Piața Mihai Viteazu văzută din turnul pompierilor. În spate se vede str.Racovița și viile de pe Cetățuie.
1887Restaurantul lui Nagy Gábor – construit la sfarsitul sec. XIX pe Cetatuie. A avut gradina de vara si vie proprie (cea din imagine).nagy gabor

1906 – 1908: Biblioteca Centrală Universitară (BCU).bcu

1902: Liceul Teoretic Gheorghe Şincai.1902.jpg

1902: Statuia lui Matei Corvin.SMC

1903-1906: Guvernul de la Budapesta a hotărât în 1903 construcţia unui teatru nou în Cluj, chiar dacă nu oferea nici un fel de sprijin financiar oraşului în realizarea acestui proiect. Teatrul Naţional Maghiar urma să fie ridicat în centrul pieţei Ştefan cel Mare, în spaţiul unde se mai ţineau ocazional târguri şi la începutul secolului al XX-lea. Proiectul a fost încredinţat fără concurs firmei vieneze reputate Fellner&Helmer, care a dominat construcţia teatrelor în Europa Centrală între 1873-1919: aceasta a proiectat 48 de teatre, între Hamburg şi Sofia, Zürich şi Lemberg (Lviv) sau Odesa. Proiectul lui Ferdinand Fellner pentru teatrul clujean a fost acceptat în 1904 de către Adunarea Generală a oraşului, apoi şi de Ministerul de Interne de la Budapesta. Lucrările au debutat încă în toamna aceluiaşi an, iar la sfârşitul lui 1904 s-au aşezat fundaţiile edificiului. Acoperişul clădirii a fost terminat în vara lui 1905, amenajarea interioarelor însă a mai durat un an, astfel că lucrările au fost finalizate în 15 august 1906. În 1919 clădirea a fost preluată de autorităţile române, iar echipa maghiară a teatrului s-a mutat în teatrul de vară din vecinătatea Parcului Central.teatru

2016După 1900: Cartierul rezidențial Andrei Mureșanu a apărut înainte de Întâiul Război Mondial. Anterior, pe aici trecea doar drumul spre Făget, loc de agrement citadin, unde ieșeau orășenii la iarbă verde. Acum, în prag de război, apare Majalis utca– Strada Maialului.  Dintâi și-au ridicat locuințe aici ungurii și germanii, după război entuziasmul României Mari aduce aici noi familii, de data asta românești. Avocați, funcționari cu dare de mână, profesori universitari, intelectuali, oameni cărora primăria le acordă parcele de teren pentru a-și construi locuințe. Multitudinea de stiluri, dictatul civilității, armonia formelor, echilibrul cu ambientul par să fie legile supreme care guvernau pe atunci acest spațiu. În interbelic era zona cu cea mai mare concentrare de notabilități : primul român medaliat cu aur la Olimpiadă- șahistul Paul Farago, Lucian Blaga, Ion Agârbiceanu, Alexandru Lapedatu,  D.D. Roșca, Consulatul Maghiar, Nicolae Balotă, Iuliu Hațieganumarele director al BCU dintre cele două războaie mondiale, ctitorul Arhivei de Folclor clujene Ion Mușlea, neobosit cercetător al „singurei noastre civilizații autohtone”, cum numea el cultura țărănească de altădată, Generalului Vasiu, frații Renner-patronii evrei ai Dermatei, în viitor cunoscută drept Clujana, șamd. Cartierul oferă și azi găzduire unor creatori de renume, compozitori, academicieni.Cluj_1897Pe harta de mai sus din 1897: Andrei Mureșanu era zona de ”iarbă verde”, în Piața Cipariu case dar în sus spre Gheorgheni și Pata doar câteva case rasfirate, toate cartierele de blocuri construite in sec.XX erau sau zone agricole, sau livezi/vii. Mai jos vedere de pe Cetățuie spre Mănăștur, se vede Biserica Calvaria.Manastur

1908-1911: S-a construit primul stadion cu o capacitate de 1500 persoane.  La inaugurare s-a jucat partida de fotbal cu echipa Galatasaray Istanbul, primul joc în Europa al echipei din Istanbul. Selecționata Clujului a câștigat cu 8 la 1. In 1961 vechiul stadion a fost mutat la Câmpia Turzii, noula stadion construit avea o capacitate de 28.000 locuri. Arena Cluj terminata in oct. 2011 a costat €44.000.000 și are o capacitate de 30,201 persoane.

1910: Prefectura Cluj. Proiectul clădirii a fost gândit de celebrul arhitect Josef Huber, într-o compoziţie de mare plasticitate, îmbinând elemente populare cu cele de factură gotică, renaştere maură şi secession. În clădire a funcţionat Camera de Comerţ şi Industrie, în perioada 1910- 1940. De-a lungul anilor, aici a mai funcţionat Primăria şi Sediul de Partid, până in anul 1989.Prefectura-2

1919: Academia de Muzică “Gheorghe Dima”, din Cluj-Napoca, a fost înființată în 1919 sub denumirea “Conservatorul de Muzică din Cluj”. Primul ei rector a fost compozitorul și dirijorul Gheorghe Dima. În anul 1949, după desființarea Bisericii Române Unite cu Roma, sediul central al Academiei de Muzică a fost mutat în clădirea Academiei Teologice Unite din Cluj, pe strada Regelui nr. 25 (în perioada comunistă str. 23 August, în prezent I. C. Brătianu). conservator

1920-1930: Catedrala Ortodoxă situată în Piața Avram Iancu, a fost ridicată imediat după unirea Transilvaniei cu România. În 1920 episcopul Nicolae Ivan a solicitat Primăriei clujene ca parcul din fața Teatrului Național să fie cedat pentru zidirea catedralei, cerere care a fost și ea acceptată. A fost organizat un concurs de proiecte, câștigat de către arhitecții George Cristinel și Constantin Pomponiu, aceiași care au definit și planurile mausoleului de la Mărășești. Planurile au înglobat o serie de modele din arhitectura brâncovenească, specifică Țării Românești, fiind foarte evidentă influența bizantină. Sfințirea catedralei s-a făcut într–un cadru festiv la 5 noiembrie 1933, fiind oficiată de Patriarhul României, Miron Cristea, împreună cu Mitropolitul Transilvaniei, Nicolae Bălan și episcopul de Cluj, Nicolae Ivan. La festivitate a fost prezent și regele Carol al II-lea, prințul moștenitor Mihai, membri ai guvernului României și numeroase personalități.

1919-1925: În anul 1872, odată cu fondarea Universității Franz Josef din Cluj, unicei catedre de botanică i s-a atașat o vastă grădină, organizată în parcul dăruit de contele Mikó Muzeului Național Ardelean, care urma să fie transformat în grădină botanică. La 12 mai 1919, o comisie de 14 specialiști ardeleni a fost delegată de către Consiliul Dirigent al Transilvaniei să preia inventarul mobil și imobil al Universității. Pentru instituțiile cu profil biologic a fost delegat Alexandru Borza care a rămas din acest moment la Cluj. În 1920 el elaborează planul Grădinii împreună cu Kornél Gürtler. În toamna anului 1923 s-au terminat lucrările de construire a instalațiilor hidraulice proprii ale Grădinii. În 1924 se reconstituie și adaptează palmarul de la vechea Grădină. la 25 iunie 1925, directorul a invitat reprezentanții ziarelor locale și naționale, prezentându-le Grădina și explicându-le istoricul organizării ei. În 1960 au fost date în folosință serele noi ale grădinii cu cele 6 compartimente. grad botanica

Hartă interactivă cu toate monumentele din Cluj-Napoca.mon ist

În perioada interbelică la Cluj au funcţionat consulate ale Franţei, Germaniei, Italiei, Angliei, Suediei, Cehoslovaciei şi Ungariei. În oraş funcţionau peste 40 de tipografii, numeroase biblioteci şi mai mult de 30 de librării şi anticariate. La Cluj erau publicate mai mult de 140 de reviste şi de ziare. În 1938 este înfiinţat Ţinutul Someş. Oraşul Cluj va fi numit reşedinţă de ţinut. Ţinutul includea 7 judeţe – Bihor, Cluj, Maramureş, Satu Mare, Sălaj, Someş şi Turda, cu 56 de plăşi, 16 oraşe şi 1575 de sate. Suprafaţa ţinutului era de 33.385 kmp, iar populaţia de 2.143.453 locuitori, din care la 1 iulie 1937 372.609 trăiau în oraşe. În oraş existau la nivelul anului 1938 2.808 firme şi erau înregistraţi 2.736 meseriaşi. Pe teritoriul judeţului funcţionau 30 de bănci, din care 22 în Cluj. Tot în Cluj funcţionau şi 59 de întreprinderi şi 89 de cooperative. Aeroportul asigura mai multe legături aeriene, printre către Cernăuţi, Arad, Satu-Mare, Târgu Mureş, Bucureşti, Uzhorod, Pyestian, Praga.cluj bikes

1940: În urma Dictatului de la Viena, Clujul a revenit sub administrație maghiară. Granița era dincolo de Feleac, între Cluj și Turda. Forțele armate maghiare și germane care controlau orașul au fost respinse de trupele române și sovietice în octombrie 1944.

1944: evreii au fost concentrați în Ghetoul Iris, unde au stat în condiții inumane, lipsiți de orice facilități. Lichidarea ghetoului a fost efectuată prin șase deportări la Auschwitz în perioada mai–iunie 1944. Episcopul Áron Márton s-a pronunțat public la Cluj, în mai 1944, în favoarea evreilor, ceea ce a dus la expulzarea sa. În ciuda sancțiunilor dure instituite de administrația Horthy, mulți evrei au reușit să scape, trecând granița spre România, cu ajutorul țăranilor din satele învecinate și a unei rețele conduse de Raoul Șorban.

Mai multe fotografii vechi pe paginile Vechiul Cluj și Istoria Fotografiei Clujene.garibaldiClujDemografia Clujului: Sec XV – 6.000, Sec XVI – 10.000 (Brasov 8-9.000, Sibiu 6.000), 1848-10.660 de locuitori. 1920 – 83.000loc, 1930 – 106.295loc, 1938 – 115.000locuitori. În 2011, 324,576 oameni locuiau în cadrul limitelor orașului. Zona metropolitană Cluj-Napoca are o populație de 411,379 de oameni. #02-Sate-1770zona metropolitana clujClujul devine megalopolis. Oficial e pe locul 3 dupa Iasi si Timisoara dar cu Floresti/33.000, Baciu/11000, Apahida/11.000 care au ajuns suburbii ale orașului (plus studenti / nerezidenti), Clujul e pe locul 1. Boc: “Clujul, astăzi, are o jumătate de milion de oameni cu Florești, Apahida și suburbii. Peste peste 30 de ani va avea 800.000 de oameni.”metrocluj-napoca-vedera-aeriana-aerial-view-biserica-sf-mihail-01

Posted in 2018, Romania, Transylvania, Uncategorized | Tagged , , , , , , , , | Leave a comment

anti-representational thinking

The empty brain – Your brain does not process information, retrieve knowledge or store memories. In short: your brain is not a computer.

In his book In Our Own Image (2015), the artificial intelligence expert George Zarkadakis describes six different metaphors people have employed over the past 2,000 years to try to explain human intelligence. 1# In the earliest one, eventually preserved in the Bible, humans were formed from clay or dirt, which an intelligent god then infused with its spirit. 2# The invention of hydraulic engineering in the 3rd century BCE led to the popularity of a hydraulic model of human intelligence, the idea that the flow of different fluids in the body – the ‘humours’ – accounted for both our physical and mental functioning. 3# By the 1500s, automata powered by springs and gears had been devised, eventually inspiring leading thinkers such as René Descartes to assert that humans are complex machines. In the 1600s, the British philosopher Thomas Hobbes suggested that thinking arose from small mechanical motions in the brain. 4# By the 1700s, discoveries about electricity and chemistry led to new theories of human intelligence – again, largely metaphorical in nature. 5# In the mid-1800s, inspired by recent advances in communications, the German physicist Hermann von Helmholtz compared the brain to a telegraph. 6# Each metaphor reflected the most advanced thinking of the era that spawned it. Predictably, just a few years after the dawn of computer technology in the 1940s, the brain was said to operate like a computer, with the role of physical hardware played by the brain itself and our thoughts serving as software. The information processing (IP) metaphor of human intelligence now dominates human thinking, both on the street and in the sciences.
In a classroom exercise I have conducted many times over the years, I begin by recruiting a student to draw a detailed picture of a dollar bill – ‘as detailed as possible’, I say – on the blackboard in front of the room. When the student has finished, I cover the drawing with a sheet of paper, remove a dollar bill from my wallet, tape it to the board, and ask the student to repeat the task. When he or she is done, I remove the cover from the first drawing, and the class comments on the differences.
A thousand years of neuroscience will never locate a representation of a dollar bill stored inside the human brain for the simple reason that it is not there to be found. The idea that memories are stored in individual neurons is preposterous: how and where is the memory stored in the cell? A wealth of brain studies tells us, in fact, that multiple and sometimes large areas of the brain are often involved in even the most mundane memory tasks. When strong emotions are involved, millions of neurons can become more active. We’re much better at recognising than recalling. When we re-member something (from the Latin re, ‘again’, and memorari, ‘be mindful of’), we have to try to relive an experience; but when we recognise something, we must merely be conscious of the fact that we have had this perceptual experience before.God

Unii mai calificati ca mine ar putea incerca poate un studiu de teologie (studiu de “ecumenism”) pornind de la acest articol. O fi “religia” modul de a gandi cel mai “emotional”, cel mai “uman” / firesc, cel mai “sintetic” si cel mai indepartat de metafora IP? Or fi dogmele formale/conceptuale o cale de a te indeparta de “experienta religioasa autentica”? Oare in acest sens, in incercarea de a reveni la “gandire religioasa cat mai sintetica si autentica” ergo cat mai indepartata de formalizare/conceptualizare, in acest sens au cerut reformatii renuntarea la idoli si icoane? In acest sens budismul incearca apropiere de perceptia totala prin golirea completa a mintii de concepte? Scuze daca sunt stangaci in exprimare, in formalizarea/conceptualizarea acestei idei da parca .. “recunosc” ceva citind acest text.

A few cognitive scientists – notably Anthony Chemero of the University of Cincinnati, the author of Radical Embodied Cognitive Science (2009) – now completely reject the view that the human brain works like a computer. The mainstream view is that we, like computers, make sense of the world by performing computations on mental representations of it, but Chemero and others describe another way of understanding intelligent behaviour – as a direct interaction between organisms and their world. My favourite example of the dramatic difference between the IP perspective and what some now call the ‘anti-representational’ view of human functioning involves two different ways of explaining how a baseball player manages to catch a fly ball – beautifully explicated by Michael McBeath, now at Arizona State University, and his colleagues in a 1995 paper in Science. The IP perspective requires the player to formulate an estimate of various initial conditions of the ball’s flight – the force of the impact, the angle of the trajectory, that kind of thing – then to create and analyse an internal model of the path along which the ball will likely move, then to use that model to guide and adjust motor movements continuously in time in order to intercept the ball. That is all well and good if we functioned as computers do, but McBeath and his colleagues gave a simpler account: to catch the ball, the player simply needs to keep moving in a way that keeps the ball in a constant visual relationship with respect to home plate and the surrounding scenery (technically, in a ‘linear optical trajectory’). This might sound complicated, but it is actually incredibly simple, and completely free of computations, representations and algorithms.
So we will never have to worry about a human mind going amok in cyberspace, and we will never achieve immortality through downloadingBecause neither ‘memory banks’ nor ‘representations’ of stimuli exist in the brain, and because all that is required for us to function in the world is for the brain to change in an orderly way as a result of our experiences, there is no reason to believe that any two of us are changed the same way by the same experience. If you and I attend the same concert, the changes that occur in my brain when I listen to Beethoven’s 5th will almost certainly be completely different from the changes that occur in your brain. Those changes, whatever they are, are built on the unique neural structure that already exists, each structure having developed over a lifetime of unique experiences. This is why, as Sir Frederic Bartlett demonstrated in his book Remembering (1932), no two people will repeat a story they have heard the same way and why, over time, their recitations of the story will diverge more and more. No ‘copy’ of the story is ever made; rather, each individual, upon hearing the story, changes to some extent – enough so that when asked about the story later (in some cases, days, months or even years after Bartlett first read them the story) – they can re-experience hearing the story to some extent, although not very well (see the first drawing of the dollar bill, above).
Each of us is truly unique, not just in our genetic makeup, but even in the way our brains change over time. This also makes the task of the neuroscientist daunting almost beyond imagination. For any given experience, orderly change could involve a thousand neurons, a million neurons or even the entire brain, with the pattern of change different in every brain. Worse still, even if we had the ability to take a snapshot of all of the brain’s 86 billion neurons and then to simulate the state of those neurons in a computer, that vast pattern would mean nothing outside the body of the brain that produced it.
This is perhaps the most egregious way in which the IP metaphor has distorted our thinking about human functioning. Whereas computers do store exact copies of data – copies that can persist unchanged for long periods of time, even if the power has been turned off – the brain maintains our intellect only as long as it remains alive. There is no on-off switch. Either the brain keeps functioning, or we disappear. What’s more, as the neurobiologist Steven Rose pointed out in The Future of the Brain (2005), a snapshot of the brain’s current state might also be meaningless unless we knew the entire life history of that brain’s owner – perhaps even about the social context in which he or she was raised.
Think how difficult this problem is. To understand even the basics of how the brain maintains the human intellect, we might need to know not just the current state of all 86 billion neurons and their 100 trillion interconnections, not just the varying strengths with which they are connected, and not just the states of more than 1,000 proteins that exist at each connection point, but how the moment-to-moment activity of the brain contributes to the integrity of the system. Add to this the uniqueness of each brain, brought about in part because of the uniqueness of each person’s life history.
We are living organisms not computers, get over the IP metaphorIt has had a half-century run, producing few, if any, insights along the way. The time has come to hit the DELETE key.

Posted in Brainstorming, Filosofie, antropologie, Spirit, Uncategorized | Tagged , , , , , , | Leave a comment