Arian Original Homeland

The earliest spoke-wheeled chariot remains were discovered at a Sintashta site dated to 2000 BC. Sintashta (2100-1800 BC) was succeeded by Andronovo (1800-900 BC). Both groups were genetically the same people and credited with inventing and spreading the chariot. The earliest spoke-wheeled chariot remains were discovered at a Sintashta site dated to 2000 BC. Sintashta (2100-1800 BC) was succeeded by Andronovo (1800-900 BC). Both groups were genetically the same people and credited with inventing and spreading the chariot. Morphological data suggests that the Sintashta culture might have emerged as a result of a mixture of steppe ancestry from the Poltavka culture and Catacomb culture, with ancestry from Neolithic forest hunter-gatherers.
The Sintashta economy came to revolve around copper metallurgy. Copper ores from nearby mines (such as Vorovskaya Yama) were taken to Sintashta settlements to be processed into copper and arsenical bronze. This occurred on an industrial scale: all the excavated buildings at the Sintashta sites of SintashtaArkaim and Ust’e contained the remains of smelting ovens and slag.[21] Much of Sintashta metal was destined for export to the cities of the Bactria–Margiana Archaeological Complex (BMAC) in Central Asia. The metal trade between Sintashta and the BMAC for the first time connected the steppe region to the ancient urban civilisations of the Near East: the empires and city-states of Iran and Mesopotamia provided an almost bottomless market for metals. These trade routes later became the vehicle through which horses, chariots and ultimately Indo-Iranian-speaking people entered the Near East from the steppe.[29][30]
The remains of fifty individuals from the fortified Sintastha settlement of Kamennyi Ambar was analyzed. This was the largest sample of ancient DNA ever sampled from a single site. The Y-DNA from thirty males was extracted. Eighteen carried R1a and various subclades of it (particularly subclades of R1a1a1), five carried subclades of R1b (particularly subclades of R1b1a1a), two carried Q1a and a subclade of it, one carried I2a1a1a, and four carried unspecified R1 clades. The authors of the study found the Sintashta people to be closely genetically related to the people of the Corded Ware culture, the Srubnaya culture, the Potapovka culture, and the Andronovo culture. These were found to harbor mixed ancestry from the Yamnaya culture and peoples of the Central European Middle Neolithic.[g][h] Sintashta people were deemed “genetically almost indistinguishable” from samples taken from the northwestern areas constituting the core of the Andronovo culture, which were “genetically largely homogeneous”. The genetic data suggested that the Sintashta culture was ultimately derived of a remigration of Central European peoples with steppe ancestry back into the steppe.[i] 

The Sintashta culture is regarded as the origin of the Indo-Iranian languages. The earliest known chariots have been found in Sintashta burials, and the culture is considered a strong candidate for the origin of the technology, which spread throughout the Old World and played an important role in ancient warfare. Sintashta settlements are also remarkable for the intensity of copper mining and bronze metallurgy carried out there, which is unusual for a steppe culture.
An aerial photo of the Sasanian circular city of Gōr, in Iran, and a reconstruction of the city as it may have appeared in its heyday. Gōr was the new capital city of Ardashir I (180-242 CE), the founder of the Sasanian Empire, and had a perfect circular plan of 1,950 m diameter.

Sintashta individuals and Corded Ware individuals both had a relatively higher ancestry proportion derived from the early farmers of Central Europe, and both differed markedly in such ancestry from the population of the Yamnaya Culture and most individuals of the Poltavka Culture that preceded Sintashta in the same geographic region. The people of the Sintashta culture are thought to have spoken Proto-Indo-Iranian, the ancestor of the Indo-Iranian language family. This identification is based primarily on similarities between sections of the Rig Veda, an Indian religious text which includes ancient Indo-Iranian hymns recorded in Vedic Sanskrit, with the funerary rituals of the Sintashta culture as revealed by archaeology. There is however linguistic evidence of a list of common Vocabulary between Finno-Ugric and Indo-Iranian Languages. While its origin as a creole of different tribes in the Ural region may make it inaccurate to ascribe the Sintashta culture exclusively to Indo-Iranian ethnicity, interpreting this culture as a blend of two cultures with two distinct languages is a reasonable hypothesis based on the evidence. From the Sintashta culture the Indo-Iranian languages migrated with the Indo-Iranians to Anatolia, India and Iran. From the 9th century BCE onward, Iranian languages also migrated westward with the Scythians back to the Pontic steppe where the Proto-Indo-Europeans came from.

The Sintashta economy came to revolve around copper metallurgy. Copper ores from nearby mines (such as Vorovskaya Yama) were taken to Sintashta settlements to be processed into copper and arsenical bronze. This occurred on an industrial scale: all the excavated buildings at the Sintashta sites of Sintashta, Arkaim and Ust’e contained the remains of smelting ovens and slag. Much of this metal was destined for export to the cities of the Bactria–Margiana Archaeological Complex (BMAC) in Central Asia. The metal trade between Sintashta and the BMAC for the first time connected the steppe region to the ancient urban civilisations of the Near East: the empires and city-states of Iran and Mesopotamia provided an almost bottomless market for metals. These trade routes later became the vehicle through which horses, chariots and ultimately Indo-Iranian-speaking people entered the Near East from the steppe.

Romania este practic in razboi de 200 de ani cu Rusia, din 1812 de cand ”pretenii” au ocupat jumate din Moldova istorica. De ce tot spun unii ca ar trebui sa stam linistiti sa nu deranjam ursu sa nu bagam bota prin gard? Pai gardul ala trece prin curtea noastra nu e mejdie!
Apropo de Crimea si ”dreptul istoric” al rusilor. Mii de ani Crimea a fost ”centru de greutate arian”, centru al unor culturi nascute ca o simbioza dintre Cucuteni I2 si culturile de stepa de la nordul MNegre R1A+R1b. Apoi a fost cultura greaca bizantina timp de cel putin 1000 de ani (sec.8 BC pana in sec 10-11). Apoi zona a fost controlata 500 de ani de tatarii veniti la 1238 si abia in 1783 au ajuns rusii in Crimea.
Slavii pretind ca sunt urmasi directi ai vechilor arieni? Pai asa si grecii arieni tot de pe acolo au plecat, din stepa nord pontica spre Grecia inainte de a fi greci. Si apoi au revenit dupa mii de ani ca ”greci”. La fel arienii ”celtici” tot de la nordul Marii Negre au pornit sa cucereasca jumatatea vestica a Europei. Exista arieni R1A si R1B, dar rusii si cultura slava nu pot monopoliza aceasta ascendenta, vechii arieni din nordul marii negre au tot atat legatura cu Cucutenii cat au cu celtii si cu slavii. Dupa ”drept istoric” de mii de ani ar putea veni grecii si celtii sa se pretinda stapani in Crimea, dupa drept ”istoric” 500 de ani ar putea tatarii sa ceara rusilor sa plece din Crimea in care au ajuns abia de 2-300 de ani. Si totul a pornit de la Vinca-Cucuteni.

The Chalcolithic or Copper Age is the transitional period between the Neolithic and the Bronze Age – to begin around the mid-5th millennium BC, and ends with the beginning of the Bronze Age proper, in the late 4th to 3rd millennium BC.
In the middle era 5000–3500 BCE, the Cucuteni–Trypillia culture spread over a wide area from Eastern Transylvania in the west to the Dnieper River in the east. 
My opinion is that Cucuteni started as a fusion between Vinca agricultural culture and Yamna horse/metal culture.
Haplogroup I2a

My opinion is that Cucuteni started as a fusion between Vinca agricultural culture and Yamna horse/metal culture. And as a fusion between Old Europe people and Kurgan people, the fusion pot mixing technologies and cultural qualities produced a more competitive population, which greatly increased in number because being more competitive, swarming to East Asia up to Tarim basin and to Western Europe up the Danube. At was a mix of technologies and DNA, agriculture / pottery and I2 from Old Europe with horses / chariots / metal production from Kurgan R1a & R1b.
Burned House Horizon was a widespread and long-lasting tradition in what are now Southeastern Europe and Eastern Europe, lasting from as early as 6500 BCE (the beginning of the Neolithic in that region) to as late as 2000 BCE (the end of the Chalcolithic and the beginning of the Bronze Age). A notable representative of this tradition is the Cucuteni-Trypillian culture, which was centered on the burned-house horizon both geographically and temporally.

I2+R1a+R1b Contact Area – PIE Urheimat >> The roots of Cucuteni-Trypillian culture can be found in the Starčevo-Körös-Criș and Vinča cultures of the 6th to 5th millennia,[6] with additional influence from the Bug-Dniester culture (6500-5000 BC).[20] During the early period of its existence (in the 5th millennium BC), the Cucuteni-Trypillian culture was also influenced by the Linear Pottery culture from the north, and by the Boian-Giulesti culture from the south.[6] Through colonization and acculturation from these other cultures, the formative Pre-Cucuteni/Trypillia A culture was established. Over the course of the fifth millennium, the Cucuteni-Trypillian culture expanded from its‘homeland’ in the PrutSiret region along the eastern foothills of the Carpathian Mountains into the basins and plains of the Dnieper and Southern Bug rivers of central Ukraine.
1]Prut-Siret homeland > 2]4800-4000bc extend over Dniester-Bug basins > 3]4000-3500bc extend to Eastern Transylvania and to the Dnieper basin, 4]3500-3000bc extend to N Ukraine/Kiev and E to Don&Volga + transformation into a patriarchal structure + different forms of ritual burial were developed
>> Thus the last phase of the Cucuteni culture is already a


 mixture, the transformation into a patriarchal structure and the different forms of burial show the mixture between the farmers and the kurgan people. Over 1000years the farmers and the kurgan people traded, mixed, the last 500 year period there is a mixed population with a culture still dominated by the older ways, so there was not a violent and sudden end for the Cucuteni culture, there was a transformation that lasted many hundreds of years.
There was also a climate change – Beginning around 3200 BC the earth’s climate became colder and drier than it had ever been since the end of the last Ice age, resulting in the worst drought in the history of Europe since the beginning of agriculture.[27] The Cucuteni-Trypillian culture relied primarily on farming, which would have collapsed under these climatic conditions in a scenario similar to the Dust Bowl of the American Midwest in the 1930s. Predecessors: Poltavka culture, Abashevo culture, Corded Ware culture.

Corded Ware origins (2900 BCE – 2350 BCE) are necessarily the in the region where the oldest Corded Ware vessels appeared, Lesser Poland, as well as the adjacent (traditionally considered Proto-Corded Ware regions) Volhynia, Podolia, and upper Dniester river basin.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Zidul Zmeilor – Zmiyevi Valy – Dragon Walls 

After the settlement of the different Indo-European tribes, part of them, i.e. the Indo-Iranian tribes, remained in the steppes of southern Ukraine and Crimea. Indo-Iranians, or Cimmerians, who lived in the territory of Ukraine became the first people in Eastern Europe to be mentioned in a written source, the “Iliad” by the Greek poet Homer. They had long swords and attacked settlements in modern central Ukraine. Giant ramparts guarded Altai Mountains against attack from the north, says leading archaeologist Professor Andrey Borodovsky. The wall complex – now almost hidden to the naked eye – is believed to date from a long era that also saw such constructions as the Great Wall of China and Hadrian’s Wall. All the impressive defensive lines in Eurasia were built in the period from the beginning of the first millennium BC up to the opening half of the first millennium AD. This is the era of late Bronze Age and early Iron Age, including the Hunnish time on the eve of the Great Migration of Nations. In the same series of mammoth defensive structures is the Serpent’s Wall [an ancient system of earthen fortifications that stretch across Ukraine, from the town of Zmiiv in the east to Podolia in the west, the beginning of the erection of which dates back to the late Bronze Age. In Ukraine on the general classification walls geographically divided into eleven groups:

  1. Lower Trojans wall – is located in the Bessarabia, stretching from the Gulf of villages to the city of Belgorod-Dniester.
  2. Upper wall Trojans – begins near the town of Bendery (Moldova) and extends to the river Prut continuous line, then turns sharply and connects the river with the Danube-Black Sea estuaries Yalpuh, Kotlabuh Sasyk.
  3. Trojan walls Dniester – a system located between the cities of Ternopil and Kamenetz-Podolsk. Have an intermittent character. They consist of two levels of the central chain and randomly scattered walls (some of them are even in Bukovina).
  4. Dragon walls Volyn – generalization title for a vast number of small-size and length of wall contained in the quadrangle Lviv, Lutsk, Rivne, Ternopil.
  5. Dragon walls skirts – the name of solid wall that extends from the mean flow of the river Bug to the central regions of the Cherkasy region and a small number of smaller walls in the same area.
  6. Dragon walls of Kyiv – Ukraine’s largest system of fortifications on the right bank, which consists of walls of different heights and lengths. It owns first place in Ukraine by total length.
  7. Dragon walls Pereiaslav – system of fortifications near the present city Perejaslav-Khmelnitsky Kiev region.
  8. Posullya dragon walls – the name of a wide wall that extends along the right bank of the river Sula from its mouth to the mean flow and its branches, reaching almost to the city of Sumy.
  9. Dragon walls Poltava – two intermittent wall located right on the banks of the river Vorskla and Horol.
  10. Dragon walls of Kharkiv – only two strong redoubts length of 20 and 25 kilometers near Kharkov.
  11. Crimean wall – system of fortifications between the Azov and Black Sea, the Kerch Peninsula. In the middle of the first millennium BC Herodotus wrote that the protection of the Scythians locals dug a wide ditch and rampart built by Tavriykih Meotiyskoho mountains to the sea. Val called the Cimmerian.

It is generally called the serpent mounds remains wall rivers Even, Red, Trubezh, Stugna and Ros. These walls today reach places fifteen feet (which they were in the old days) Height and several tens of kilometers in length. These walls are really the biggest in Ukraine and kept in good condition, but in other areas walls are called the dragon. In some areas worn walls Ukraine and other names that are characteristic only to specific areas – Large wall, Little, Brown, Ottoman, Polovtsian, trenches, Pereyma, Turkish dam. Paradoxically, sometimes the same wall at one site is called the dragon and the other side is called Trojans.

South of Kiev are the defense walls called Zmievy Valy (“The Snake / Serpent / Dragon Walls” – semantic closeness in Slavic cemented the connection of “snake” and “dragon” ). Although the time (or times) of their construction is much debated, the popular, i.e. folk name by which they are known dates from the era of Kievan Rus’.

Serpent’s Wall (Ukrainian: Змієві вали, romanizedZmiievi valy is an ancient system of earthen earthworks (valla) located in the middle Dnieper Ukraine (Naddniprianshchyna)[1] that stretch across primarily Kyiv OblastUkraine. They seem to be similar in purpose and character to Trajan’s Wall situated to the southwest in Bessarabia. The remaining ancient walls have a total length of 1,000 km and constitute less than 20% of the original wall system.[1] The ancient walls were built between the 2nd century BC and 7th century AD, according to carbon dating. There are three theories as to what peoples built the walls: either the Sarmatians against the Scythians, or the Goths of Oium against the Huns, or the Early East Slavs against the nomads of the southern steppes. In Slavic culture, the warlike nomads are often associated with the winged dragon, hence the name.

The Upper Trajan’s Wall is the modern name given to a fortification located in the central area of modern Moldavia. Some scholars consider it was built in the third/fourth century by the Germanic Greuthungi to defend their borders against the Huns.[1] It may also have been called Greuthungian Wall in later Roman accounts. Athanaric’s Wall, also called Lower Trajan’s Wall or Southern Trajan’s Wall, was a fortification line probably erected by Athanaric (the king of the Thervingi), between the banks of river Gerasius (modern Prut) and the Danube to the land of Taifali (modern Oltenia). Most probably, Athanaric’s Wall has reused the old Roman limes called Limes Transalutanus.[1]

The Cimmerians were a nomadic Indo-European people, who appeared about 1000 BC.[3] Originating in the Pontic-Caspian steppe, the Cimmerians subsequently migrated into Southwest Asia and into Central and Southeast Europe. While the Cimmerians (R1B) were often described by contemporaries as culturally Scythian, they may have differed ethnically from the Scythians (R1A) proper, who also displaced and replaced the Cimmerians.[4] The Cimmerians were most likely a nomadic Iranian people of the Eurasian Steppe.[6][9][10][5][11] Other suggestions for the ethnicity for the Cimmerians include the possibility of them being Thracian,[12] or Thracians with an Iranian ruling class, or a separate group closely related to Thracian peoples. The social structure of the Cimmerians, according to Herodotus, comprised two groups of roughly equal numbers: the Cimmerians proper, or “commoners”, and the “kings” or “royal race” – implying that the ruling classes and lower classes originally constituted two different peoples (or castes), who retained distinct identities as late as the end of the 2nd millennium BCE. Hence the “kings” may have originated as an element of an Iranian-speaking people (such as the Scythians), who had imposed their rule on a section of the people of the Catacomb culture,[15] i.e. the “commoners”. Hence the subsequent Cimmerian culture has been more strongly associated with the Srubnaya (19th-15th centuries BCE) and/or Belozerskaya (12th-10th centuries BCE) cultures.

Distribution of Thraco-Cimmerian finds.

The Scythians migrated from Central Asia to southern Russia in the 8th – 7th C. BCE. Like the ThraciansCelts, and Greeks, the Scythians were descendants of Indo-European-speaking steppe nomads from Central Eurasia, but unlike them, they belonged to an eastern group. They spoke an Indo-Iranian language. In the eighth century BCE, they started on their journey to the west, where they took over the areas that had once been inhabited by the Cimmerians. The term Thraco-Cimmerian (thrako-kimmerisch) was first introduced by Romanian archaeologist and historian Ion Nestor in the 1930s. It reflects a “migrationist” tendency in the archaeology of the first half of the 20th century to equate material archaeology with historical ethnicities. Nestor intended to suggest that there was a historical migration of Cimmerians into Eastern Europe from the area of the former Srubna culture, perhaps triggered by the Scythian expansion, at the beginning of the European Iron Age. This “migrationist” or “invasionist” theory, assuming that the development of the mature Hallstatt culture (Hallstatt C) was triggered by a Cimmerian invasion, was the scholarly mainstream until the 1980s. 1600 years BC East of Caspian sea was an area inhibited by Dahae-Scythian related people also descendants of *Srubnaya* culture, as Saka(tribus Sakae) from area North of Caspian and Scythians. They moved in waves into the area North of Black sea till 7th century BC temporarily submiting Cimmerians, who later were left only in Crimea, which got it name from them.
The Scythians arrived in Dacia in the sixth century BCE and settled among the Getae, while others moved on, across Romania, to the plains of Hungary. 

Unii spun ca cimerienii ar fi stapânit toate aceste pamânturi începând din veacul al XVI-lea înainte de Hristos, dar datarea este, se pare mult exagerata, fiind mai logic de localizat undeva între secolele XII-VIII î.Hr.

Cert este faptul ca în secolul VIII î.Hr. ei sunt alungati din stepa nord pontica si din celelalte tinuturi din jurul Marii Negre de un alt popor, cel al scitilor, aflati în plin apogeu. Sub presiunea scita, cimerienii îsi abandoneaza vechile tinuturi si pornesc în exod, ajungând în zone îndepartate ale Asiei.
Vor ataca mai întâi Asiria iar regele Sargon al II-lea va fi ucis de catre ei. În jurul anului 695 i.Hr. cimerienii cuceresc Frigia iar celebrul si bogatul rege Midas, se otraveste pentru a nu fi capturat.
Cimerienii ataca mai târziu regatul asirian Urartu si pe regele acestora Esarhaddon (Asshardaron), fiul lui Senacherib si nepot al defunctului Sargon II. Ajutat de sciti, Asshardaron îi învinge în batalia de la Hubushna, din anul 673 î.Hr.
Treptat, cimerienii se retrag si vor continua sa lupte împotriva regatelor din Asia Mica, cum este cazul Lidiei. Cu timpul, cimerienii (divizati si întinsi pe zone vaste) devin din ce în ce mai slabi. Sunt înfrânti de neamuri noi, mai puternice sau sunt asimilati de catre acestea. 
Nu dispar cu totul. In întreaga Europa exista neamuri (mai ales în Nord) care si-au descoperit (real sau nu) un filon cimeric. Merovingienii, stramosii regatului franc afirmau în secolele VII – VIII d.Hr. ca se trageau din tribul sicambrilor (sugambri), un grup de cimerieni veniti cu mii de ani în urma de la Gurile Dunarii, din Dobrogea noastra.

Posted in 2022, ethnogenesis, Getae,Getes,Geti, PIE | Tagged , , , , , , | Leave a comment

1900+ Privind istoria în ochi

The nine different ethnic groups of Bukovina region, (Austria-Hungary), 1902.
From top left: Hutsul, Hungarian, Rom (Romani or Gypsy), Lipovan, Jew, Pole, Schwab, Romanian, Rusyn
the source: History of the Imperial-Royal 41st Infantry Regiment, Volume 3 (see
O poză cât o mie de cuvinte: Țara Oașului Comuna Racșa, perioada interbelică. Bătrâni în biserică-Sfetnicii lui Decebal.

RUSTICA – Asta este cea mai valoroasă imagine etnografică pe care am văzut-o în ultimii ani. De ce zic asta? Pentru că Lucia Apolzan zicea, în urma cercetărilor sale interbelice, că au dispărut demult ultimii bătrâni care mai purtau pletele în tipul ăsta străvechi de pieptănătură. Singura reprezentare grafică a acestui tip, de care eu ştiam, erau gravurile, picturile de secol XVIII cu Horea, Cloşca şi Crişan. Această fotografie a fost făcută în anul 1894, în satul Mărgău, Cluj, de către János Jankó. Eu am dat de ea datorită lui Claudiu Ilyes, cel care a descoperit-o în arhiva “Muzeului de Etnografie” din Budapesta, şi căruia îi mulțumesc şi pe această cale. Claudiu Ilyes este fondatorul monumentalei arhive “Satele din România“. Vă invit să-i urmăriți şi noul său proiect: Vatra Satelor din România. Evident, recunoştință deplină am pentru János Jankó, cel care a făcut această fotografie, precum şi pentru Néprajzi Múzeum , care a făcut-o accesibilă.

Rustica Ținutul Momârlanilor 1894, Fotografie din arhiva “Muzeului de Etnografie”
Rustica Pădureni din Muncelu Mic 1901, foto Imre Szabó, din arhiva “Muzeului de Etnografie” Budapesta.
Rustica Poienița Tomii, Ținutul Pădurenilor 1909, foto Tibold Schmidt, arhiva “Muzeului de Etnografie” Budapesta.
gypsy during WW2 : Poienița Tomii, comuna Cerbăl, județul Hunedoara, 1894 Lupi (Munţii Lupilor) şi Kaltberg (Muntele Îngheţat), aşa erau numiţi Carpaţii de nord pe hărţile veacului al XVI-lea, asta, poate, pentru a-i opri pe curioşi să se apropie de acest tărâm puţin cunoscut. Metoda a fost descoperită de romani care, acolo unde locurile erau rele sau necartografiate, le marcau pe hartă cu sintagme precum Hic sunt leones (aici sunt lei). Munţii din nord au fost arareori vizitaţi de străini până pe la absolutismul austriac, fiind populaţi şi străbătuţi mai mult de către muntenii localnici, singurii care ştiau trecătorile ascunse ale Pădurii Negre (numele purtat în evul mediu şi de Carpaţii Păduroşi, adică acea pădure sălbatică care a început să fie defrişată abia în cel de-al XVIII-lea veac). Civilizaţia montană prezintă similitudini frapante de-a lungul Carpaţilor în ceea ce priveşte etnografia, folclorul sau economia rurală şi are comună o parte a vocabularului, păstrat atât în arhaisme dialectale cât şi în toponimia montană. Peste tot, simbolurile cioplite pe obiectele de lemn sunt la fel ca în Maramureş. Practic, dacă exceptăm aspectul exterior al caselor din bârne de lemn, interiorul locuinţelor este de multe ori identic până la amănunt în toate regiunile amintite. Numai urmărirea markerilor genetici şi studiile comparate aprofundate ar putea lămuri dacă „triburile” slavofone şi cele latinofone din Carpaţii de nord au aparţinut iniţial unui singur grup etnic. Şi de ar fi aşa, ar mai trebui elucidat, tot cu ajutorul paleogeneticii, dacă nu cumva românii din nord sunt diferiţi de cei din sudul României de azi. Puţinele studii genetice efectuate până în prezent au demonstrat deja că există diferenţe între românii din Constanţa şi cei din Ploieşti, că boikii au origini mai vechi decât restul muntenilor şi că lemkii au origini comune cu locuitorii insulei Krk de pe Marea Adriatică din Croaţia!

Posted in 2022, Romania | Tagged , , , , | Leave a comment

Control Total

Le vom păstra durata de viaţă scurtă şi minţile lor slabe în timp ce ne prefacem că facem contrariul. Vom folosi cunoştinţele noastre despre ştiinţă şi tehnologie în moduri subtile, astfel încât ei să nu vadă niciodată ce se întâmplă. Vom folosi metale moi, acceleratoare de îmbătrânire şi sedative în alimente şi apă, de asemenea, în aer. Vor fi acoperiţi de otrăvuri oriunde se vor întoarce.

Vom promite că vom găsi un leac din multele noastre fonduri, şi le vom da mai multă otravă. Otrăvurile chimice vor fi absorbite prin pielea idioţilor care cred că anumite produse de igienă şi înfrumuseţare prezentate de marii actori şi cântăreţi, le vor aduce tinereţea veşnică pe chip şi trup, şi prin gurile lor însetate şi înfometate, le vom distruge minţile şi sistemele organelor interne de reproducere. Din toate acestea, copiii lor se vor naște ca morți, cu handicap, și noi vom ascunde de la ei aceste informatii.

Otrăvurile vor fi ascunse în tot ceea ce-i înconjoară, în ceea ce beau, mănâncă, respiră şi poartă. Trebuie să fim ingenioşi în a distribui otrăvurile. O să-i învăţăm că otrăvurile sunt bune – cu imagini amuzante şi tonuri muzicale la Tv. Cei pe care-i caută vor fi de ajutor. Îi vom înrola pentru a ne împinge otrăvurile.

Vor vedea că produsele noastre sunt folosite în film şi se vor obişnui cu ele şi nu vor şti niciodată adevăratul lor efect. Când vor naşte, vom injecta otrăvuri în sângele copiilor lor şi îi vom convinge că-i ajutăm! Vom începe mai devreme, când minţile lor vor fi tinere, vom ţinti în copiii lor cu ceea ce copiii iubesc cel mai mult, lucruri dulci. Când li se vor descompune dinţii, îi vom umple cu metale care le vor ucide mintea şi le va fura viitorul. Atunci când capacitatea lor de a învăța le va fi afectată, am creat medicamente care îi vor face mai bolnavi şi le vor provoca alte boli, pentru care vom crea şi mai multe medicamente. Îi vom face docili şi slabi în faţa noastră, prin puterea noastră. Ei vor creste deprimați şi obezi, şi când vor veni la noi pentru ajutor, le vom da mai multă otravă.

Le vom concentra atenția asupra banilor şi bunurilor materiale, astfel încât ei să nu se conecteze niciodată cu sinele lor interior. Minţile lor ne vor aparţine, iar ei vor face cum spunem noi. Dacă vor refuza, vom găsi modalităţi de a pune în aplicare tehnologia care alterează mintea în vieţile lor.

Vom folosi frica, aceasta va fi arma noastră. Vom stabili guvernele lor şi vom stabili opunere în interiorul lor. Vom deţine ambele părţi. Ne vom ascunde mereu obiectivul, dar ne vom continua planul. Ei vor face munca pentru noi, iar noi vom prospera din truda lor. Familiile noastre nu se vor amesteca niciodată cu ale lor. O să-i facem să se omoare între ei când ni se vor împotrivi.

O să-i ţinem separaţi de unitate prin dogmă şi religie. Vom controla toate aspectele vieţii lor şi le vom spune ce să gândească și cum. Îi vom ghida cu amabilitate şi îi vom lăsa să creadă că se ghidează singuri.

Vom instiga la ură. să se urască între ei, prin fracţiunile noastre. Când o lumină va străluci printre ei, o vom stinge prin batjocură sau moarte, ceea ce ne convine cel mai mult. Îi vom face să-şi sfâșie inimile reciproc şi să-şi omoare propriii copii. Vom realiza acest lucru, folosind ura ca aliat al nostru, furia ca prietenul nostru. Ura îi va orbi în totalitate şi nu vor vedea niciodată că în conflictele lor, noi vom fi conducătorii lor. Vor fi ocupaţi să se omoare unul pe celălalt. Se vor scălda în propriul sânge şi îşi vor ucide vecinii, atâta timp cât vom vedea că ni se impotrivesc. Vom beneficia foarte mult de acest lucru, căci ei nu ne vor vedea, căci ei nu ne pot vedea. Vom continua să prosperăm de la războaiele lor şi de moartea lor. Vom repeta acest lucru până când obiectivul nostru final va fi realizat.

Vom continua să-i facem să trăiască în frică şi furie, le vom da imagini şi sunete. Vom folosi toate instrumentele pe care le avem pentru a realiza acest lucru. Uneltele vor fi furnizate de munca lor. O să-i facem să se urască pe ei înșiși şi pe vecinii lor. Vom ascunde întotdeauna adevărul divin de la ei, că suntem cu toţii unul. Asta nu trebuie să știe niciodată! Le vom prelua pământurile, resursele şi bogăția pentru a ne exercita controlul asupra lor. Îi vom păcăli să accepte legi care le vor fura mica libertate pe care o vor avea. Vom stabili un sistem de bani care îi va închide pentru totdeauna, ținând-i pe ei şi pe copiii lor în datorii.

Îi vom acuza de crime şi vom prezenta o poveste diferită lumii, pentru că noi vom deține toată mass-media. Vom folosi mass-media pentru a controla fluxul de informații şi sentimentele lor în favoarea noastră. Când se vor ridica împotriva noastră, îi vom zdrobi ca pe nişte insecte, pentru că ei sunt mai puțin de atât. Ei vor fi neajutorați pentru că nu vor avea arme. Îi vom recruta pe unii dintre ei pentru a ne face planurile, le vom promite viaţa veşnică. Recruţii vor fi numiţi “iniţiaţi” şi vor fi indoctrinati să creadă ritualuri false de trecere către tărâmuri mai înalte. Membrii acestor grupuri vor crede că sunt una cu noi, dar nu vor ști niciodată adevărul.

Ei nu trebuie să afle niciodată acest adevăr pentru că se vor întoarce împotriva noastră. Pentru munca lor vor fi răsplătiți cu lucruri pământești și cu titluri mari, dar niciodată nu ni se vor alătura, niciodată nu vor primi lumina. Nu vor ajunge niciodată în tărâmurile superioare, uciderea lor va împiedica trecerea spre tărâmul iluminării. Asta n-o să afle niciodată. Adevărul va fi ascuns în fața lor, atât de aproape! Oh, da, atât de mare va fi iluzia libertății, încât ei nu vor ști niciodată că sunt sclavii noștri.

Posted in 2022 | Tagged , , , , , , , , | Leave a comment


Extrase din articolul : Prin conceptul JUS VALAHICUM înţelegem sistemul de drept român prestatal, respectiv întregul sistem de cutume, datini şi tradiţii juridice, cu riturile juridice corespunzătoare, păstrate şi transmise din generaţie în generaţie, din timpuri imemoriale.(1) Pe teritoriul românesc, acest sistem este cunoscut sub numele de “obiceiul pământului”, “legea pământului” sau “legea străbună”.(2) In afara graniţelor româneşti, acest concept este cunoscut şi sub alte diverse denumiri: LEGEA VALAHA, JUS VALAHICUM (3) Având un cert suport mitologic, acest sistem de cutume, datini şi tradiţii juridice a fost considerat de către românii din afara ţării drept “lege sfântă”. Dincolo de hotarele ţării, “legea pământului” este denumită exclusiv “jus valahicum” şi era aplicabilă doar membrilor comunităţilor valahe din enclavele locuite masiv de populaţia românească. De aceea, se poate afirma, fără a greşi, că JUS VALAHICUM a contribuit la menţinerea fiinţei naţionale româneşti.

Prin LEGEA STRĂBUNĂ (Legea Ţării) se înţelege un sistem juridic comunitar sătesc, în care sunt incluse rânduielile juridice moştenite din generaţie în generaţie. Acest sistem conţine totalitatea relaţiilor sociale legate de proprietate, în general, dar mai ales de proprietatea funciară, în special, precum şi raporturile de muncă în sânul colectivităţii. Cutuma juridică nu a putut fi ignorată nici de către legiuitorul român modern şi, acolo unde a fost posibil, cutuma a fost inclusă în textele de drept. Deşi dreptul consuetudinar pare vetust, anacronic, conservator , legile noastre (Codul Civil, Codul de Procedură Civilă etc.) fac trimitere la tradiţii şi cutume locale. (4) Există ţări dezvoltate din punct de vedere al sistemului de drept, în care cutumele juridice sunt la mare preţ: de exemplu sistemul de drept anglo-saxon.

In plan abstract, JUS VALAHICUM configurează concepţia filosofică a poporului român privind ideea de drept şi dreptate socială. In ceea ce priveşte proprietatea funciară, datinile prescriu comportamentul omului faţă de pământ, menţinând nemodificate acele atitudini pozitive ale sătenilor faţă de ogoare, plaiuri, păşuni, păduri, drumuri de acces etc. In sfera relaţiilor de muncă, LEGEA TARII prescrie norme privind desfăşurarea activităţii agrare, pastorale, forestiere sau raporturile de ierarhie prin muncă. Printre alte tradiţii transmise în cadrul conceptului amintit, întâlnim o serie de prescripţii, fără corespondent, am putea spune, în alte legislaţii, sau chiar în legislaţia noastră modernă: legea ospitalităţii, legea omeniei, legea purităţii relaţiilor de familie etc.

CIUGA este descrisă ca fiind “ o bârnă mare de brad sau chiar un brad ori stejar, pe care îl curăţau de crengi. În partea superioară a prăjinii era o traversă de brad, dispusă orizontal, formând cu prăjina o cruce; crucea era înglobată intr-un cerc.
În partea de mijloc a prăjinii si dedesubtul cercului se aşeza o altă traversă mai mică, dispusă orizontal. Prăjina, traversele si cercul erau peste tot învelite, cu mare meşteşug, cu un odgon de fân sau paie cărora, în momentul pericolului, li se da foc.
Când inamicul venea din afară, se aprindeau cele doua traverse, cercul si prăjina. Când era vre-o revoltă internă (răzmeriţe, atacuri de hoţi) se aprindea întâi cercul şi apoi crucea.”(4)
Mai exista şi Ciuga MICĂ. Aceasta era formată dintr-o prăjină înaltă, la fel ca CIUGA MARE, cu deosebire că, în partea de sus, în dreapta, avea un cerc.
Imediat, locuitorii se adunau în cete şi se îndreptau, pe drumul cel mai scurt, către locul de adunare al oştii, fixat de către Domn, denumit , după cum se pomeneşte în cronici, “ Tabăra cea Mare” (5)Analizat în plan mitologic, ritualul aprinderii CIUGII, în situaţii de ameninţare pentru viaţa comunităţii, este de fapt transimbolizarea mitului focului sacru, este un rug prin care se invocă ajutorul, pentru salvarea fiinţei colective. De menţionat faptul că, toate popoarele neolatine, ca şi strămoşii lor latini, nu pronunţau niciodată IGNIS, pentru că numele era tabu, sfânt, ci numai FOCUS, adică vatră.(6)In concepţia strămoşilor noştri, incendierea CIUGII indica iminenţa unui pericol împotriva VETREI STRĂMOŞEŞTI.

La baza piramidei sociale se afla grupul nedefinit al locuitorilor (“natul”) satului. La un palier superior se aflau tinerii (feciorii), organizaţi în “cete”, după criteriul afinităţilor spirituale. (2) Existenţa acestor cete se leagă fie de unele sărbători calendaristice solstiţiale sau echinocţiale (colindatul) , fie de rituri profesionale: agrare (Cununa), păstoreşti (Roata de foc), fie semimilitare (Arcaşii, Junii, Şoimii Carpaţilor). Organizate după reguli păstrate din timpuri imemoriale, aceste forme de iniţiere se remarcă prin disciplina imprimată membrilor săi. Cel care conducea “ceata” era un fecior de excepţie, propus şi acceptat de tinerii din grupul său şi ascultat cu sfinţenie. El se numea “vătaf”, “şef”, “jude”, “cneaz”, “primaş” sau “crai”. Cu trecerea timpului, ritualurile acestor confrerii (“cete”) s-au desacralizat, şi-au pierdut din caracterul iniţiatic primar.
Pe un plan intermediar se situa “ceata oamenilor vrednicişi întreaga structură culmina cu “ceata bătrânilor”, constituită într-un “sfat al înţelepţilor”, având competenţe extinse. Aceştia vegheau la perpetuarea vechilor datini, la păstrarea nealterată a ritualurilor ancestrale, la respectarea “legii pământului”. De obicei, judecata desfăşurată în faţa “sfatului bătrânilor”, începea în zorii zilei şi se termina la asfinţit. Sentinţele erau fără drept de apel, lor trebuind să li se supună toţi locuitorii. Nevrednicii, călcătorii tradiţiilor, erau judecaţi , după comportamentul fiecăruia, îşi primeau pedepsele meritate, “după legea bătrână şi dreptate”. Aceste pedepse aveau un rol corectiv, un efect etic şi moral salutar, mergând de la formele cele mai uşoare (dojana), până la cele mai severe (cum ar fi alungarea din sat), sau foarte grele (pedepse fizice , chiar pedeapsa capitală).

Judecata în “vatra satului” are o încărcătură mitică esenţială: Vatra este un loc consacrat. Locul considerat sacru poate fi situat în jurul unui copac, care conferă acestui spaţiu un aer de solemnitate. Copacul conferă vetrei satului o personalitate mitică cu rădăcini în trecutul imemorial.(5)In acest context, “Frăţia românilor cu pădurea nu este o simplă metaforă poetică, ci o formă de existenţă, de civilizaţie şi cultură.” (6) Devastarea pădurilor, exploatarea lor fără nici un fel de raţiune, poluarea, distrugerea naturii , sunt fapte străine acestui spirit , iar cei care procedează altfel sunt, putem spune, ”străini”, la propriu şi la figurat, pentru că atentează nu numai împotriva universului fizic, ci chiar împotriva substanţei spirituale a poporului nostru.

Lect.univ.dr. Constanţiu Dinulescu
Obştea românească a fost influenţată, „atât în terminologie, cât şi în unele aspecte de
conţinut de forma de organizare socială din Bizanţ”. Cele două instituţii ale obştei bizantine din
secolele VII- VIII, de pildă, protimisis-ul şi solidaritatea fiscală sunt identice cu cele ale obştei
româneşti libere, atât în conţinut, cât şi îm terminologie, realitate care presupune, fără îndoială,
o influenţă acelei bizantine asupra obştei nord- dunărene, consecinţă a raporturilor strânse şi
permanente în discursul secolelor VII- XI, între cele două comunităţi. Justinian a avut concursul
unor reputaţi jurişti, între care Trebonian, deţine locul de frunte. Codex Justinianus, a reunit într-un cod toate legile imperiale în vigoare, de la împăratul Hadrian (117-138) încoace, eliminând elementele care nu mai corespondeau cerinţelor timpului. Cea de-a doua lucrare majora, publicată in 533, sub numele de Pandekte sau Digeste, codifica lucrările de interpretare a legilor (juris prudenţa) a juriştilor romani din secolele II-III, materialul fiind cuprins într-un sistem logic. Un alt valoros demers ştiinţific a fost Institutiones, care era, de fapt, un manual elementar dedrept, pus la îndemâna studenţilor din Codex
Justinianus şi Digeste, fiind împărţit în patru cărţi. În sfârşit, legile promulgate între anii 535-
565 au purtat numele de Novellae, adică legi noi, în număr de 154 şi redactate, în majoritate în
limba greacă.
În forma sa cea mai arhaică, o „ţară”, ce cuprindea câteva zeci de „sate”, avea câteva trăsături definitorii: caracterul ei agrar, relaţia strânsă dintre teritoriul ei şi comunitatea umană, şi comunitatea de drept a locuitorilor „ţării, normele de drept fiind definite în documentele medievale”, obiceiul şi legea
ţării noastre”, iar în textele latine jus valuchicum. Între secolele IV- IX, ”ţările” aveau o structură socială în care societăţile ţărăneşti erau conduse de”oameni buni şi bătrâni”, care luau decizii în toate problemele comunităţii. Legea ţării, alcătuită în epoca ”satului fără stat” (Nicolae Iorga), a devenit legea tradiţională românească, ”obiceiul bun şi bătrân”, aplicabil din ”bătrâni” de către ”bătrâni şi oameni buni”. În chip firesc, ea a fost preluată ca sistem normativ, de domeniile feudale sau a fost recunoscută ca drept al românilor, „ jus valachorum”. Istoricul Aurelian Sacerdoţeanu conceptualizează toată evoluţia politică din secolele VIXIII, în sintagma ”de la sat la stat”14. Autorul subliniază că „cele trei ţări române, Transilvania, Ţara Românească şi Moldova nu au apărut deodată. Formarea lor este rezultatul unui proces istoric. Pornind de la sat, se ajunge la confederaţii de sate în judeţe, ducate şi comitate care prin extinderea lor la început şi prin confederare, în cele din urmă ajung la ţări. Se disting următoarele etape în evoluţia politică a românilor: sat (obşte sătească) – uniuni de obşti săteşti – confederaţii de uniuni de obşti săteşti (ţări, ocoale, cobâle) – cnezatul şi voievodatul, ducatul – statul feudal centralizat. Vechiul drept românesc este considerat de autorii tratatului Istoria dreptului românesc, vol. I, p.172 a fi totuna cu jus valachicum (jus valachorum sau jus walachorum), adică dreptul românesc (valah) sau dreptul românilor (valahilor).

Posted in 2022, Etnogeneza Rumânilor, Vlachs | Tagged , , , , , | Leave a comment

res divina

12 apostoli și 100 de sfinți

Comunismul stalinist adus în România de tancurile sovietice a distrus vechile elite, tradițiile, România post 1989 a fost condusă de vechea ciocoime roșie convertită în noii capitaliști sălbatici, în simbioză cu noua clasă politică manelisto-globalistă. Aceste hiene au știut să se uneasca pentru jaf, în timp ce idealiștii au rămas să se certe pe idealuri.

O reconstrucție pentru binele public se poate face doar printr-o nouă clasă politică care sa facă reforme structurale antimonopoliste, prin noi elite în administrație și educație. Orice partid pornit pe baze morale, se va pierde perverti, dacă nu va ajunge să facă reforme structurale, orice demers idealist este sortit eșecului final dacă nu va duce la divizarea, redistribuirea puterii pe care au acum marile conglomerate globaliste – care monopolizează marile afaceri, în simbioză cu o clasă politică de prădători – care subordonează afacerile medii. În acest mediu monopolist care duce spre un nou totalitarism, afacerile mici și medii sunt sufocate de marea birocrație, masa mare de oameni este dusă la pauperizare și control total. Mussolini a definit fascismul ca simbioza dintre marile afaceri și marea birocrație.

Un demers pozitiv care vrea să facă reforme structurale, trebuie sa ajungă la guvernare să formeze o majoritate parlamentară pentru a produce legislație distributistă. O astfel de majoritate parlamentară nu se poate face de către un singur partid, e nevoie de o aliantă de partide. Un partid Aur functionează pe principiul fsn, uniți salvăm, poate aduce la un loc forțe eterogene care pot avea mulți susținători, dar mulți înseamnă și infiltrați care vor lucra în mod profesionist pentru deturnare, înseamnă și mulți oportuniști, înseamnă o mulțime de oameni care inevitabil nu pot fi suficient de educați profesional & politic, care nu pot avea un nivel necesar pe plan cultural și moral.

De aceea un partid de tip ”aur” are nevoie si de un partid de tip ”argint”, glonțul de argint care să se înfigă în inima balaurului. Un astfel de partid trebuie sa aibă un numar mic de membrii, (cât mai mic posibil), extrem de bine selectați, acceptați în partid dupa perioade de probă de minim 6-12 luni, aleși pe bază de educație, profesionalism, caracter și interese, legături, condiționări personale. Un partid de elite, de viitori funcționari publici, care să poată ocupa posturi în administrație, ministere, parlament, prefecturi, primării.

Un partid ”argint” poate fi puternic în măsura în care are un numar cât mai mare de susținători civici neînregimentați ierarhic, care sunt organizați distributist în rețele, în jurul a căt mai mulți influencers – lideri/vectori de imagine, care pot duce un ”război hibrid” în social media pentru a contrabalansa mass media controlată, dirijată de globaliști.

Un astfel de partid nu poate fi pornit doar de un singur om, alături de un ”mesia” e nevoie de ”12 apostoli și 100 de sfinți”. Un ”mesia” poate găsi ”12 apostoli”, care pot găsi ”100 de sfinți”, toți împreună conducând ”în sobornicitate”.

Constructia unei noi clase politice evident are nevoie de mulți ani. 2024 este un an electoral care vine odata la 20 de ani, cu alegeri prezidențiale, parlamentare și locale. Pentru o pregătire minima, în 2022 se poate realiza o structură de bază, dacă nu se pornește acum această echipă, structură organizată, selecție acum, mai târziu va fi prea târziu, se vor pierde garantat alegerile. In 2023 trebuie deja să existe viitori candidați principali care să creeze un orizont de așteptare. In 2024 ar trebui sa existe liste de candidați locali în majoritatea localitaților importante și în cât mai multe comune. Plus persoane capabile să conducă ministere, instituții de stat și administrații locale. Toate aceste persoane selectate pentru a realiza un proiect de țară, pe baza unui pachet de legi care să facă reforme structurale reale, antimonopoliste.

15 ianuarie 2022

Res divinae, singular res divina – Latin for “divine matters”. Roman law was divided into the res divina and res publica, the divine and public or political spheres, the latter phrase being the origin of the English word “republic.” Res divina also means, as a technical term, ritual sacrifice. In the Roman system of beliefreligio was the acknowledgement of superiors. Res divina is an example of ancient Roman religious terminology that was taken over and redefined for Christian purposes. In Augustinian usage, res divina is a “divine reality” as represented by a sacrum signum (“sacred sign”) such as a sacrament.

Collegivm Avgvrvm : ”Who can ignore that this city was founded only after taking the auspices? That everything in war and in peace, at home and abroad, was done only after taking the auspices?”) Livy The ceremony and function of the Augur is central to any major undertaking in Res Romana – public or private.
2. Augurs are elected for life, and retain a sacred character.
3. When a vacancy in the Collegium Augurum occurs, the candidate shall be nominated by two of the elder members of the college, the electors shall be sworn, and the new member shall then solemnly inaugurated.
4. An elder Augur always votes before a younger, even if the latter fills one of the higher offices of the state.
5. The head of the college shall be called the Magister Collegii.
6. No one shall be elected to the office of Augur, who is known to be an enemy to any member of the college.

Acum vreo 20 de ani, un antropolog rus a clasificat oamenii in 3 categorii:
1. Pradatorii, cam 10% din populatie. Aici intra interlopii, politicienii, afaceristii, in general cei care fac rau ca sa le fie lor bine.
2. Rumegatoarele, 80%. Fiinte de obicei inofensive, dominate de naivitate si orgolii. Sunt victime permanente ale Pradatorilor, dar intrigile acestora le impiedica sa-si uneasca fortele, care i-ar strivi usor pe agresori.
3. Ciudatii, 10%. Indivizi inteligenti, care stiu ce nu e in regula si au solutiile necesare. Pradatorii ii vaneaza fara crutare, iar Rumegatoarele ii detesta fiindca le creeaza complexe de inferioritate.
Fiecare isi da seama imediat in ce categorie se incadreaza, dar putini o recunosc, motiv pentru care Pradatorii n-au dificultati in a domina turma.
Pradatorii se vor uni intotdeuna usor pentru jaf in timp ce idealistii se vor certa pentru idealuri.
Covide et Impera ..

Un om forte poate genera modificari structurale?
În Republica Romană, la vreme de război se numea un dictator, un magistrat căruia i se încredințau puteri extraordinare. Vechea denumire era magister populi. Acesta beneficia de drepturi nelimitate, imperium fără a fi silit să dea socoteală și fără coleg de funcție, pentru o perioadă maximă de 6 luni. Puterea corupe, puterea absoluta corupe in mod absolut, Cezar ca dictator a fost defacto primul împărat cu puteri absolute, urmașul lui Nero, a numit calul sau preferat în functia de senator.
Sa presupunem de dragul analizei ca am avut bravi presedinti cu intentii bune. Emil Constantinescu a avut in spate o majoritate comfortabila ca sa se planga la sfarsitul mandatului ca nu a avut niciodata puterea reala. Basescu a fost destul de abil sa controleze mare parte din servicii, din puterea reala, insa nu a reusit sa reduca numarul de parlamentari. 72,32% dintre români s-au exprimat în favoarea trecerii la un parlament unicameral. Klaus Iohannis a parut ca are putere dar a esuat lamentabil ajungand penibil in sondaje dupa ce a readus la putere PSD-ul, fiind ales initial tocmai pentru a stârpi ciuma roșie. Putin este fatada unei oligarhii atotputernice care poate modifica Constitutia dar evident in Rusia nu e nici o democratie, e o mafiocratie.
George Simion urca in sondaje dar ii este frica sa convoace un Congres pentru ca ar putea fi deturnat Aur-ul usor dupa manualele de ”specialiate” care au dus si la puciul moral anti Nicusor Dan. USR a fost pornit prea tarziu, filialele organizate in graba, cu oameni prost selectati. Franciza Cluj de exemplu a fost data pe mana a doua persoane – un fost M10 la centru si un progresist cu simpatii in zona crepusculara de extrema stanga. Ca atare mare parte din filiale au devenit progresiste, usor de manipulat de ciolosisti, in final Ghinea, Barna&co au pus USR pe tava lui Ciolos. Intre timp naivii progresisti au fost inlaturati, au ramas doar echipele de desant. La Cluj fuziunea intre Plus si USR a decurs usor, Plus a avut grija sa vina cu mai multi delegati in asa fel incat la votul de fuziune sa fie majoritari. un partid pornit initial ca grass root de centru a fost parcat in zona progresista fara sa propuna vreodata adevarate reforme structurale, USR nu a fost in stare niciodata sa gandeasca decat cosmetizari, tratand unele simptome, partid asa zis anticoruptie fara sa atace sub nici o forma cauzele coruptiei. Dupa ce a avut un potential de peste 30-35% usr minus se va lupta sa ramana peste 10%.
Dupa aceleasi manuale candva o Organizatie a Romanilor din Timoc a votat in mod democratic ca limba oficiala a organizatiei sa fie limba sârbă. Sub pulpana cleptocratiei provenite din fostele servicii, au fost deturnate sistematic toate partidele post 89. Au pretins cu tupeu maxim ca reprezinta rand pe rand toate ideologiile posibile doar pentru a face in realitate un singur lucru – jaf sistematic. Vechile relatii au fost transformate in putere politica apoi economica, in primii 15-20 de ani toata politica reala s-a redus la privatizarea pe usa din dos a avutiei nationale. Apoi cand nu a mai ramas nimic de ”privatizat” cleptocratia manelista a inceput sa vanda restul de resurse la globalisti, amanetand viitorul tarii pe 100 de ani. In 30 de ani de ”democratie” mai multa avutie s-a scurs din Romania decat in sute de ani de jug turcesc si habsburgic.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

iStyle Sovata – iBikes Club

Posted in Uncategorized | Tagged , , , , | Leave a comment

Covide et Impera – Nr.55/2020

În timpul procesului de la Nürnberg, Herman Goering a fost întrebat cum a convins poporul german să‑i susțină. Acesta este răspunsul lui: „Este un lucru simplu. Nu are de‑a face cu nazismul, ci cu natura umană. Poți face asta într‑un regim nazist, socialist, poți să o faci în comunism, în monarhie sau democrație! Singurul lucru pe care guvernul trebuie să‑l facă, pentru a transforma oamenii în sclavi, este să promoveze frica. Și, dacă poți găsi ceva care să‑i sperie, vor face tot ceea ce dorești”

Maestrul propagandei naziste și poate cel mai priceput expert media al epocii moderne, a explicat în ce constă metoda sa prin care „o minciună să devină adevăr” și „o frică să schimbe modul de viață al oamenilor”, afirmând că „o minciună spusă o dată rămâne minciună, dar o minciună spusă de o mie de ori devine adevăr”. În Mein kampfHitler scria: „Cea mai strălucită tehnică propagandistică nu va avea nici un succes dacă nu se ține cont în permanență de un principiu fundamental – trebuie să se limiteze la un număr mic de elemente și să le repete la nesfârșit. Dacă spui îndeajuns de mult o minciună și îi dai glas cât se poate de frecvent, ea va fi crezută.” Maleficii conducători naziști au reușit să schimbe modul de viață al poporului german pentru a se supune și chiar pentru a-i susține, promovând frica, limitată la un număr mic de elemente și repetate la nesfârșit, după care au făcut ceea ce au dorit cu poporul german.

NU MAI Suport Ajunge ! Să ne înțelegem: nu am negat și nu neg existența virusului, nu sunt împotriva vaccinurilor in general, dar s-a ajuns prea departe! Sunt revoltat și sătul până în gât de „distanțare socială”, de „zădărnicirea combaterii pandemiei”, de mască, de măsurile absurde, ilogice și, în mare măsură ineficiente! Asistăm de peste un an și jumătate la un adevărat coșmar la nivel planetar, cu val după val, tulpină după tulpină, doză de vaccin după doză de vaccin, lockdown-uri parțiale sau totale, etc. Un coșmar care nu se mai termină. Am auzit, succesiv, următoarele: 1) pandemia va lua sfârșit când vine vara (anul 2020), întrucât virusul nu rezistă la căldură; 2) pandemia se va diminua și se va sfârși când vor apărea vaccinurile; 3) nu ajunge o singură doză de vaccin, sunt necesare două doze pentru ca vaccinul să fie eficient; 4) a apărut o nouă tulpină și, ca urmare, este necesară și a treia doză pentru ca vaccinul să fie eficient. Și cu toate acestea nimic, nada, niente, nichts, nothing! Mai poți înțelege ceva? Este ceva logic și predictibil în toată această chestiune? Mie, personal, mi se pare că nu! Niciodată în istorie în timpul unei pandemii nu s-a oprit economia mondială în totalitate, așa cum s-a întâmplat de exemplu anul trecut, nu au intrat state întregi în lockdown, așa cum s-a întâmplat anul trecut și se întâmplă în continuare. Falimente peste falimente, destine frânte și tot cortegiul de suferințe aferent. Cine plătește pentru toate acestea? Am ajuns în situația în care nu mai poți planifica nimic pe termen lung, fie că este vorba de chestiuni personale sau profesionale stringente ori de călătorii în scop turistic, concedii, etc. Suntem practic în situația în care supraviețuim de pe o zi pe alta, de pe o săptămână pe alta, de pe o lună pe alta, așteptând cu sabia lui Damocles deasupra capului noi și noi măsuri samavolnice în vederea „combaterii” pandemiei. Asistăm practic la o distrugere graduală, inexorabilă, a vieților noastre! NU mai este vorba de celebrul dicton „divide et impera” ci de „covide et impera”!

Pentru a schimba “totul” e nevoie de “toți”. Dacă prea mulți zic că nu se poate, sigur nu se va putea schimba “sistemul”. Dacă suficient de mulți cred că se poate, atunci se va putea. Cât de mult se poate schimba ceva, depinde de cât de mulți se implică în proteste, în organizare de presiune civică și în organizare de noi partide politice.

LOGICA COVIDIANĂ: 1. Dacă te îmbolnăvești după prima doză, este pentru că îți lipsește a 2-a doză; 2. Dacă te îmbolnăvești după a 2-a doză, înseamnă că nu trecuseră 21 de zile; 3. Dacă te îmbolnăvești după 21 de zile, vaccinul este pentru a nu te îmbolnăvi grav; 4. Dacă evoluția bolii e gravă, vaccinul este ca să nu mori; 5. Dacă mori, ”niciun vaccin nu e 100% sigur. Este vina asimptomaticului că nu a vrut să se vaccineze”. Și pentru că trăim vremuri excepționale….Producătorul vaccinului nu este responsabil, Guvernul nu este responsabil, nci asistenta care te înțeapă nu este responsabilă. Dar dacă nu-ți injectezi vaccinul TU ești responsabil.

Anca Radu / Active News : Nu putem continua în ritmul nebunesc în care am ajuns să ne zbatem individual și în grupuri mici, fiecare cu prioritățile noastre. Este un zgomot îngrozitor, în care aruncăm fiecare cu ce ne vine la mână înspre autorități, alergând haotic în toate direcțiile. În situația noastră, singura abordare eficientă este forțarea abrogării Legii Nr.55/2020 și blocarea oricărei tentative de a impune interdicții și obligativități sub pretexte medicale, tocmai pentru că încercarea de a reacționa punctual, împotriva fiecărui abuz în parte, e fără spor – mobilizarea noastră este un proces cu o inerție mult mai lentă decât viteza cu care autoritățile pot produce la infinit noi și noi variante de abuz, iar uzura psihică e mereu la noi, nu la ei, cu demoralizarea inerentă. Orice tentativă de a contracara abuzurile pe calea dialogului rațional este exact atât de eficientă cum vedem din primăvara lui 2020 încoace. Toate argumentele noastre solide primesc răspunsuri pentru care îți trebuie mult umor de proastă calitate ca să insiști cu replica și tot atâta inconștiență ca să-ți alimentezi iluziile că vei ajunge la vreun rezultat.
DICTATURILE NU POT FI RESPINSE JURIDIC, ELE TREBUIE RESPINSE ORGANIC, pentru că fiecare așteptare a unui nou termen în instanță este un segment de viață la care am renunțat și care se întoarce împotriva noastră. Utilizarea instrumentelor juridice este pe cât de importantă din perspectivă profesională, pentru instituirea unor bune practici într-un viitor nu tocmai apropiat, la cum arată lucrurile, pe atât de inutilă din perspectiva inerției sociale, pentru că nu vorbim despre un timp de așteptare în care ne oprim și noi, și ei – ba mai rău, nu se oprește nimeni, ci continuăm să ne afundăm cu toții în bezna infernală în care suntem împinși constant. În fond, așa am ajuns unde am ajuns, ACCEPTÂND ȘI AȘTEPTÂND. Ba două săptămâni, ba două luni, ba să treacă “noul val”, ba să apară “vaccinul” miraculos, ba să atingem ținta de “imunizare” ideală – orice bolovăniș intelectual a fost bun pentru noi, ne-am lăsat puși în poziție de așteptare, când noi suntem de fapt în tren și începem să vedem tot mai clar spre ce ne ducem. Problema noastră e să oprim trenul cu totul, nu să rupem scaunele, nici să ne aruncăm bagajele pe geam ca să rămână măcar ele mai aproape de casă. Tot ce ne mai lipsește acum e ca peste țintele lor tot mai îndepărtate, cu obiective tot mai absurde, care ne țin într-o anestezie generală continuă, să ne mai luăm și noi unele suplimentare, așteptând termene în instanță pentru soluționări irelevante practic din motive de tardivitate în raport cu efectele deja produse sau proceduri parlamentare întrebuințate în manieră originală. Tare mă tem că în raliul acesta confuz pentru redobândirea libertății ne dărâmăm unii pe alții – ar fi mai eficient ca în loc să grăbim pasul în fața fiecărei noi amenințări venite din partea autorităților să ne oprim toți deodată, să se facă liniște. O liniște din care să se audă clar și tare un singur obiectiv: ABROGAREA LEGII NR.55/2020 ȘI ELIMINAREA ORICĂROR INTERDICȚII ȘI OBLIGATIVITĂȚI IMPUSE SUB PRETEXTE MEDICALE. Adică desființarea lagărului sanitar în care am intrat singuri făcând exact ceea ce facem și acum: lăsându-ne atenția confiscată cu tot felul de absurdități plecate de mult din perimetrul democrației și al bunului-simț. În timp ce noi ne punem toată energia și toată știința în slujba acțiunilor individuale și a mișcărilor civice cu obiective punctuale, peste noi se lasă etapa cea mai dură a dictaturii sanitare, cea în care sărăcia va obliga la măsuri de o violență cum nu vă imaginați. Pentru că acesta este prețul timpului pierdut în detalii, fie și semnificative. “Și pe colivia mică/ Șade colivia mare.”

Piperea : “Dacă această lege – fantomă a codului QR este votată și promulgată, nu se mai poate face nimic preventiv. Doar post-factum s-ar mai putea imagina, adică litigii de muncă pentru concediere pentru motiv de lipsă a codului QR. Până atunci, o grevă, un boicot în masă, un protest care să înconjoare Parlamentul ar putea “ajuta” parlamentarii să nu voteze o lege care va duce la sancționarea și segregarea pe criterii de suspiciune de boală a două treimi din popor. Și sindicatele ar putea ajuta. Din păcate, însă, asta nu se va întâmpla. Minoritatea gălăgioasă și violentă care ne vrea înțepați pe toți și marcați cu codul QR va determina majoritatea tăcută să se supună. Mă refer la profesori, părinți, medici, jurnaliști, avocați, magistrați etc., care au reușit să ne facă pe toți medievali și inculți, inclusiv pe cei care se opun dictonului medieval “crede și nu cerceta”, la mare modă azi. Și după intrarea în vigoare acestei legi – fantomă se va putea lupta în același mod, numai că ideea de semnalizare a virtuții prin codul QR este acum în “patrimoniul” de idei și credințe cu care omul s-a obișnuit și pe care le consideră normale. Din nefericire omul s-a obișnuit cu ideea că liberul arbitru nu există, că drepturile și libertățile nu sunt de la Dumnezeu, ci de la puterea lumească, efemeră, putere care e de acord, în mărinimia sa, în marea sa pricepere, să ne dea înapoi cu țârâita și condiționat, anumite drepturi și libertăți, dar numai până la viitoarea criză, când alt îngheț și alt întuneric vor fi justificate de necesitatea asigurării “siguranței” noastre. Noi, furnicile.”

Noiembrie 2021: Varianta scurta, ca cea lungă nu este înțeleasă de toată lumea. Proiect lege certificat conform amendamente PNL și PSD:
1. certificat digital național (QR) este introdus pe perioada nedeterminata, indiferent daca avem stare de alerta sau nu, indiferent daca avem cazuri in tara sau nu
2. certificatul digital (QR) trebuie să îl prezinți obligatoriu ca să mergi la muncă sau să intri în sediul vreunei unități publice sau private, atât pentru copii, cât și pentru adulți. Adică: – dacă nu îl ai nu poți să mergi la muncă; – fără certificat copilul nu poate să meargă la școală sau la facultate; – fără certificat nu intri în spital; – fără certificat nu intri în magazin; – fără certificat nu intri în biserică; – fără certificat nu mai intri în sediul niciunei societăți ca și client sau angajat; – fără certificat nu mai intri nicăieri; – fără certificat nu mai poți să intri în Parlament, chiar dacă ești senator sau deputat. Cine te lasă să intri fără certificat își ia amendă cuprinsă între 10.000 lei și 100.000 lei. Numai cei din puterea judecătorească (judecători, procurori etc) vor putea să meargă la muncă fără certificat. Putem să intrăm numai în sediile puterii judecătorești fără certificat (judecătorii, tribunale, curți de apel, parchete etc.)
3. Testarea gratuită va fi numai 1 sau 2 luni (10 teste gratuite pe luna), dupa care testarea o vom face pe banii noștri. Chiar si cele 10 teste gratuite din prima luna pot rămâne numai pe hartie, daca statul nu decontează. Dacă ai contraindicații pentru vaccinare, testarea va fi gratuita. E posibil sa ramana tot pe hartie, daca statul nu ofera sau nu deconteaza testele gratuite, dar tu trebuie sa prezinti certificatul de testare ca sa ai acces oriunde.
4. Daca nu prezinți certificat când te duci la muncă, ți se suspendă automat contractul de muncă câte 30 zile până îl prezinți.
5. Daca nu esti vaccinat si te hotarasti sa te vaccinezi, ți-ar plăti statul testarea până când ajungi la schema completă de vaccinare (pe hârtie, că în realitate poate să nu se întâmple).
6. Poți să te plângi instanței că ți s-a suspendat contractul de muncă și să câștigi numai dacă este o eroare (dacă aveai certificat și a zis angajatorul că nu ai). Dacă în realitate nu ai avut certificat ți se va respinge acțiunea și contractul rămâne suspendat pentru că așa zice legea și judecătorul nu poate să treacă peste lege.
Concluzii: – se va impune vaccinarea obligatorie indirectă (dacă nu ai bani să te testezi, va trebui să te vaccinezi). Certificatul va fi folosit pe termen nedeterminat NU ARE LEGATURA ACEST CERTIFICAT CU TRANSMITEREA VIRUSULUI

Am stat 2 săptămâni cu pagina asta deschisa pe calculator, mi-a parut initial absolut aiurea, o gogomănie conspiraționistă dar cu fiecare zi care trece acest scenariu nu mai pare asa de imposibil. Si daca e ceva cat de cat adevarat in toate astea ???
Noua Ordine Mondială pentru IDIOȚI – Sau cum să înțeleagă ceea ce întâmplă în acest moment! Despre cele 7 etape care sunt programate (3 sunt deja terminate și a 4a este acum în curs de desfăsurare…)

Le NOM pour les Nuls-2

FAZA 1 – Simularea unei amenințării și crearea fricii. (decembrie 2019 – martie 2020)

  • Punerea în scenă a unei pandemii în China.
  • Uciderea a zeci de mii de bătrâni.
  • Umflarea numărului de cazuri și decese.
  • Poziționarea vaccinării încă de la început ca fiind singura soluție.
  • Concentrarea totală a atenției asupra lui Covid-19.

Rezultat, panică (aproape) generală

Le NOM pour les Nuls-3

FAZA 2 – Semănarea discordiei și a dezbinării. (martie 2020-decembrie 2020)

  • Impunerea măsurilor coercitive inutile, liberticide și măsuri neconstituționale.
  • Paralizarea comerțului și a economiei.
  • Observarea supunerii unei majorități și a rezistenței unei minorități rebele.
  • Stigmatizarea rebelilor și crearea unei diviziuni orizontale.
  • Cenzurarea liderilor dizidenței.
  • Pedepsirea nesupunerii.
  • Generalizarea testelor PCR.
  • Crearea confuziei între cazuri, infectați, bolnavi, spitalizați și morți.
  • Descalificarea tuturor tratamentelor eficiente.
  • Menținerea speranței unui vaccin care să salveze vieți.

Rezultat: Exasperare, nerăbdare, dezbinare.

Le NOM pour les Nuls-4

FAZA 3 – Aducerea unei soluții perfide și mortale. (decembrie 2020 – iunie 2021)

  • Justificarea menținerii măsurilor coercitive prin eșecul de a atinge pragul de imunitate a turmei.Propunerea unui vaccin gratuit pentru toți.
  • Promiterea protecției și a revenirii la normalitate.
  • Stabilirea unui obiectiv de imunizarea turmei.
  • Simularea redresării parțiale a economiei.
  • Ascunderea statisticilor privind efectele secundare și decesele cauzate de injecții.
  • Prezentarea efectelor secundare ale injecțiilor ca efecte „naturale” ale virusului și ale bolii.
  • Recuperarea noțiunii de variantă ca fiind o mutație naturală a virusului.
  • Justificarea menținerii măsurilor coercitive prin eșecul atingerii pragului imunității de turmă.
  • Sancționarea profesioniștilor din domeniul sănătății pentru exercitarea ilegală a îngrijirii și a vindecării.

Rezultat:îndoieli și sentimente de trădare în rândul vaccinaților, descurajare în rândul opozanților.

Le NOM pour les Nuls-5

FAZA 4 – Instalarea codul Apartheid și codului QR (iunie 2021-octombrie 2021)

  • Organizarea voluntară a penuriei generale.
  • Impunerea pașaportului de vaccinare (cod QR), recompensând vaccinații, pedepsind nevaccinații.
  • Crearea unui Apartheid al privilegiaților împotriva celorlalți.
  • Retragerea dreptului de a lucra sau studia celor nevaccinați.
  • Retragerea serviciilor de bază celor nevaccinați.
  • Impunerea testelor PCR plătite nevaccinaților.

Rezultat: prima etapă a controlulului digital, sărăcirea opozanților.

Le NOM pour les Nuls-6

FAZA 5 – Stabilirea haosului și a legii marțiale. (noiembrie 2021 – martie 2022)

  • Provocarea exploziei penuriei bunurilor și alimentelor.
  • Provoacă oprirea economiei reale și închiderea fabricilor și întreprinderilor.
  • Lăsarea șomajului să explodeze.
  • Impunerea celei de a treia doză de vaccin (rapel).
  • Reluarea asasinării bătrânilor care sunt încă în viață.
  • Impunerea vaccinării obligatorii pentru toți.
  • Amplificarea mitului variantelor, al eficacității vaccinurilor și a imunității de turmă.
  • Diabolizarea anti-vacciniștilor învinuindu-i pentru decese.
  • Arestarea liderilor opoziției.
  • Impunerea identității digitale pentru toți (cod QR): certificat de naștere, carte de identitate, pașaport, permis de conducere, card de asigurare de sănătate…
  • Instaurarea legii marțiale pentru a supune opoziția.

Rezultat: a doua etapă a controlului digital. Arestarea sau eliminarea adversarilor.

Le NOM pour les Nuls-7

FAZA 6 – Anularea datoriilor și dematerializarea (eliminarea) banilor (martie 2022 – septembrie 2022)

  • Declanșarea prăbușirii economice, financiare și bursiere, prăbușirea băncilor.
  • Salvarea pierderilor băncilor folosind conturile clienților lor.
  • Declanșarea „Marii Resetări”.
  • Dematerializarea monedei (moneda digitală) .
  • Anularea datoriilor, împrumuturilor și a ipotecilor.
  • Impunerea portofelului digital. (Digital Wallet)
  • Confiscarea bunurilor imobiliare și a terenurilor.
  • Interzicerea tuturor medicamentelor (remediilor) la nivel mondial.
  • Confirmarea obligativității vaccinării semestriale sau anuale.
  • Impunerea raționalizării alimentelor și a unui mod de alimentație pe baza Codex Alimentarius.
  • Extinderea măsurilor la țările emergente.

Rezultat: a treia etapă a controlului digital. Extinderea N.O.M. pe întreaga planetă.

Le NOM pour les Nuls-8

FAZA 7 – Generalizarea creditului social și a controlului integral. (din septembrie 2022)

  • Generalizarea unui sistem de credit social pe baza modelului chinezesc.
  • Implementarea sistemelor de control și monitorizare.
  • Militarizarea societății.
  • Eliminarea definitivă a adversarilor.
  • Activarea controlului bio-numeric al gândurilor, emoțiilor, fiziologiei și comportamentului.
  • Activarea genocidului cu ajutorul unor bio-nano-obiecte implantate.

Rezultat: a patra etapă a controlului digital. Genocidul, sclavia, zombificarea, sfârșitul aproape a întregii umanități.

Le NOM pour les Nuls-9


  • Pandemie.
  • Variante.
  • Vaccinarea obligatorie.
  • Pașaportul de vaccinare.
  • Penurie mondială.
  • Atacuri cibernetice false.
  • Dispariția banilor fizici.
  • Venitul universal.
  • Credit social.
  • Transumanism.

Posted in 2021 | Tagged , , , , , , | Leave a comment

Stră-străbunica Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii a fost, poate, cea mai frumoasă femeie născută în județul Mureș. Și a lăsat în urmă una dintre cele mai frumoase povești de dragoste dintre cele pe care le-ați auzit…Claudina s-a născut la Sângeorgiu de Pădure. Dacă noi n-o facem, clujenii o numesc una dintre cele mai frumoase femei din istoria orașului de pe Someș, pentru că parte din adolescență și-a petrecut-o acolo, în Palatul Rhédey. Este clădirea de vis-a-vis de Hotelul Continental, acolo unde strada Napoca se întâlnește cu Piața Unirii. Fără să stiți poate, ați trecut deseori prin fața Palatului, atunci când ați băut o cafea pe strada cu Diesel-ul sau când ați intrat în Librăria Universității. Soarta i-a hărăzit Claudinei să meargă odată la Curtea Imperială de la Viena, unde privirea i s-a întâlnit cu cea a lui Alexandru Württemberg. Era mai mare decât ea cu opt ani și Claudine încă o copiliță. Nu știau niciunul că atunci avea să înceapă una dintre cele mai frumoase povești de dragoste ale lumii. Dar nu știau nici că dragostea aceasta avea să le distrugă viețile. Ducele Alexandru era fiul fratelui mai mic al regelui german Frederic I de Württemberg, iar contele Rhédey, tatăl Claudinei, știa că era greu că fiica lui să fie acceptată în familia regală a Germaniei. Dar Alexandru a iubit-o atât de mult, încât i-a făcut pe ai lui să accepte o căsătorie morganatică. Se întâmpla foarte rar în familiile regale, pentru că o astfel de căsătorie unea oameni din clase sociale diferite. Claudine știa că nu va primi privilegii nici ea, nici copiii pe care amândoi și-i doreau. Dar nu avea nevoie. Ea îl dorea pe Alexandru. El a făcut și mai mult decât atât și a învățat limba maghiară pentru a-l convinge pe tatăl Claudinei de dragostea nebună pentru fiica lui. Baronul Rhédey n-a acceptat nici așa căsătoria lor. Fericirea lui Alexandru alături de Claudina începea, în mod fatidic, odată cu moartea tatălui fetei. Ea avea atunci 23 de ani și atât de mult s-au iubit, încât au adus pe lume trei copii, în numai 6 ani: Claudine Henriette, Franz Alexander și Amalie Josephine. Pe când împlinise 29 de ani, Claudiei i s-a făcut dor de Alexandru, care se afla la Graz. Și-a pus cei trei copii în trăsură și pe drumul spre Austria, când se aflau în Slovenia, trăsura s-a răsturnat. Atât de dor îi era de alesul ei, încât, în loc să se întoarcă, Claudia și-a continuat drumul călare. Accidentul și problemele sarcinii cu cel de-al patrulea copil se pare că i-au fost fatale. Claudia a murit…Cu inima sfâșiată, Alexandru a condus el însuși cortegiul funerar spre locul unde Claudia avea să își doarmă somnul veșnic, la Sângeorgiu de Pădure, în județul Mureș. Din trupul soției lui, Alexandru a păstrat însă inima. A pus-o într-o sticluță și a ținut-o pe birou până la sfârșitul zilelor sale. A vrut-o însă și după moarte, iar inima Claudiei a ajuns în sicriul în care a fost înmormântat.

Pe toate acestea le poți afla într-unul dintre cele mai frumoase muzee, poate din toată Europa. El se află în chiar în castelul din Sângeorgiu de Pădure în care s-a născut Claudia Rhédey, construit în 1809, de părinții săi, contele Rhédey László și Inczédy Ágnes. Sunt cinci săli, în care intri știind că ești în România, dar în câteva minute pare că ajungi la Londra, Berlin sau la Paris. Sunt uși care par secrete și care odată deschise, îți dezvăluie, în cea mai modernă întruchipare a tehnologiei, drumul contesei Claudia Rhédey în viața stră-strănepoatei sale, Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Din spatele unor oglinzi, prin tehnica hologramei, îți apare chipul Claudiei, care vorbește chiar cu tine, cel aflat în fața ei. Destul cât să îți facă pielea de găină și să vrei s-o auzi încă și încă o dată. Ești la Castel, în casa ei și în fața ei…De dincolo, din cealaltă cameră, Alexandru își jelește iubita și îți smulge sigur o lacrimă când te invită să-i privești biroul, pe care este o reproducere a sticluței în care el însuși a pus inima Claudiei. Sunt multe de văzut în Castelul pe care noi îl numim a fi tezaurul Coroanei muzeelor din Transilvania. Dar ne grăbim să trecem peste drum, acolo unde, în Biserica Reformată, este înmormântată Claudia. Este un loc pe care doar ți-l poți imagina. Trupul Claudiei este în fața amvonului, în cripta familiei Rhédey. Până la moartea contesei, în 1841, cripta rămăsese sigilată încă din perioada ciumei din 1614. A mai fost deschisă doar în 1935. Și de atunci, niciodată. Cei care au văzut-o pe Claudia în criptă au povestit că poartă colierul primit de la nașii ei de botez. Deasupra mormântului, se văd și acum două plăci memoriale. Ambele vin din partea Reginei Victoria, prima fiind adusă la Sângeorgiu în 1905, când era prințesă de Wales, iar a doua după 30 de ani, când deja devenise Regina Marii Britanii. Prințul Charles de Wales a fost la Sângeorgiu de Pădure și mesajul lui video în memoria Claudiei îl vedeți în Castel. Istoria are poveștile ei. Aceasta este, poate, cea mai dramatică poveste de dragoste cunoscută prin părțile Mureșului. Claudia este, la rându-i, poate cea mai frumoasă femeie din aceste locuri ale lumii, la fel cum istoria familiei sale ne leagă atât de mult de Casa Regală Britanică. Dincolo de frumusețea sufletului acestor oameni, pentru istorie, legătura noastră cu Casă Regală Britanică se traduce astfel: Al treilea copil al Claudiei și al lui Alexandru, Franz Alexander, s-a căsătorit cu prințesa Mary Adelaide, iar fiica lor, Mary Prinzessin von Teck, a devenit soția lui George al V-lea, cel care a ajuns rege al Angliei. Fiul lor, George al VI-lea, s-a căsătorit cu Lady Elizabeth Angela Marguerite Bowes-Lyon, cu care au avut o fiică, pe Elisabeta a II-a, actuală regină a Angliei.

La câțiva kilometri de Sighișoara este Platoul Breite care, cu cei peste 600 de stejari, întinși pe 133 de hectare, este cea mai mare colecție de arbori multiseculari din Estul Europei. Pe Breite nu se urcă prea greu dar, dacă ești pentru prima dată acolo, te aștepți ca la capătul drumului să găsești un peisaj solitar, fără urmă de oameni. La sfârșit de vară însă, într-o zi cu soare blând, am avut surpriza să întâlnim cel puțin câteva zeci de oameni. E un sentiment ciudat, un amestec de bucurie a găsirii unui loc wow, cu o curiozitate ce te acaparează la cea dintâi căutare pe net a sensului misterelor de pe Breite, pe care vrei tu însuți să le descoperi. O mașină cu numere de Ilfov era parcată pe drumul de pământ și, aproape de ea, doi tineri cu wikipedia deschisă pe telefon. I-am întrebat dacă au găsit stejarul-vedetă, pe “venerabilul domn” al pădurii, cel ce a aniversat 700 de ani, în măreția unui diametru de peste 7 metri. Nu mică mi-a fost mirarea ca răspunsul să-l primesc într-o perfectă engleză americană. Cei doi nu veniseră cu mașina de Ilfov. Erau din New York și au urcat pe jos până pe Breite, din Sighișoara. Pe Breite, peste 80 dintre stejari sunt arși. De voia naturii, de mâna oamenilor fără minte, sau de ignoranța altora. Dar scorburile lăsate de trecerea timpului au devenit sălaș pentru sute de feluri de insecte și neamuri de ciocănitoare. Pe drumul care te îndeamnă provocator să mergi înainte, ca în iubirile adolescentine prematur îndrăznețe, ajungi în locul în care pădurea se îngustează și pe unde trec lupi și urși. Erau vremuri în care căutai întâlnirile de grad 0, dar astăzi a vedea un urs în pădure trezește revolta “judecătorilor” de la ora 5, care din fața televizoarelor dau sentințe despre cum ar trebui ca animalele să-și vadă de treabă și nu de pădurea lor și să stea mai bine agățate cu capul în jos pe post de trofeu de vânătoare. Urâm urșii ca specie, doar pentru că unii mai dezaxați mănâncă uneori câte-o oaie, dar ne iertăm semenii care, în timp ce ursul mănâncă oaia, ucid alți oameni, violează copii sau bat femei. În lipsă de urși din bătaia camerei smartfonului, pe Breite ai sute de cadre mirifice ce îți pot epuiza bateria, în care poți prinde șopârle, fluturi, alge sau licheni ori, cu puțin noroc, chiar și familii de lilieci. Dar momentul neprețuit e cel în care auzi ciocănitoarele ce își fac loc printre adânciturile din scoarța multisecularilor. Sigur că te întrebi dacă o fi vreun semn și sunetul vine tocmai de la stejarul cel bătrân, la care nu știi să ajungi. Poate. Dar cu aparatul încărcat de pozele ce fiecare poate concura în castingul producătorilor de la Hollywood, nu poți decât să speri că pleci acasă, fără să știi musai care e acela, și cu amintirea celui mai bătrân stejar…Dar să ai un loc ce ar putea fi mină de aur și magnet pentru turiști și să nu știi să îl arăți printr-un amărât de indicator de lemn, așa cum are și cel mai ascuns magazin de cartier care anunță reduceri la ouă, e păcat. Mașina de Ilfov a plecat dar, între timp, pe Breite au venit altele. Cu numere de Germania, Belgia și UK. E interesant ce simți când știi că oamenii ăștia au venit de la mii de kilometri să vadă ceva ce tu ai lângă casă…

Castelul Bethlen Cris / Keresdi Bethlen Kastély

Puțini știu că județul Mureș are unul dintre cele mai frumoase castele din România. Se spune că este și cel mai frumos exemplar din Transilvania al arhitecturii renascentiste de locuire și apărare. Satul Criș, unde ajungi din Daneș, de pe drumul care leagă Sighișoara de Mediaș, a fost cunoscut dintotdeauna ca moșie a familiei Bethlen.Vremurile de demult nu lăsau aproape nicio carte despre Transilvania să iasă din tipar fără fața Castelului, prezentă și pe cărți poștale, ori pe timbre. Aici s-au filmat și câteva scene din “Felix și Otilia”, ecranizarea romanului “Enigma Otiliei”. Locul este plin de legende, multe rostite chiar aici, lângă cel mai înalt turn al arcaşilor din Transilvania. Se spune că prin locurile acestea trăia un balaur, care cerea mereu jertfe în vieți omenești și de animale. Ca să-i pună la adăpost, familia Bethlen a construit aici frumosul castel. Alte povești au fost inspirate de blazonul pe care îl vedeți peste tot în Castel. Unii spun că șarpele, care tronează maiestuos pe stemă, mânca oameni iar un nobil, strămoș al familiei Bethlen, i-a aruncat un măr cu care dihania s-ar fi înecat. Altă legendă zice însă că șarpele ar fi fost ucis după ce înaintașii familei Bethlen au ademenit monstrul cu blana unei oi, în care au pus var nestins. După ce s-a înfruptat din ospăț, varul i-ar fi explodat în burtă și oamenii au scăpat de teroarea șarpelui. Acestea sunt legende, dar faptele istoriei arată că la Castel a fost odată și una dintre cele mai apreciate biblioteci din Europa, după ce la Criș a prins viață tiparul de carte. Totul a pornit aici după ce familia Bethlen, cea botezată apoi “ramură de Criș”, a primit, ca dar împărătesc, locul pe care avea să se ridice bijuteria arhitecturală. Ea a fost mereu adăugită, vreme de vreo trei secole, începând cu mijlocul anilor 1500. Castelul a luat înfățișarea vremurilor prin care a trecut, căpătând chipuri gotice și mai apoi renascentiste.
Când am ajuns la Castel, ne-au întâmpinat doi tineri, costumați în prinț și domniță, ale căror zâmbete ne-au făcut să credem sigur că în ziua aceea acolo se întâmpla un bal, ca în vremurile de demult. “Nu e nimic”, cam asta le-a fost replica. Curioși de ce erau astfel îmbrăcăți într-o zi toridă, când curtea Castelului era goală, ne-au spus că “așa ne primim noi oaspeți. Nu contează când vin. Noi suntem aici”. Am rămas fără replică și am mai putut doar să întrebăm cât costă vizitarea și filmarea în castel. “Nimic. Dacă vreți să lăsăți ceva, acolo e o cutie, dar nu vă deranjați”. În curte se auzea o muzică medievală care, fără exagerare, te ducea în vremurile de glorie ale Castelului. În ritmurile de atunci și cu ochii minții deschiși, în Castel treceți prin toate stările suportate de sufletul omului, când vedeți capela familiei, pivnița, sauna, ori sala de judecată și închisoarea. 40 de camere numără Castelul din Criș și cel mai de-al locului te simți în turn, acolo unde urci pe o scară în formă de spirală, până la nivelul al cincilea, acolo unde este un punct de observație cu opt ferestre și de unde vezi întinderea de 10 hectare a parcului dendrologic, unde arborii exotici domină toată zona. De sus, am văzut și o tânără aplecată peste niște pietre și nu ne-am abținut până n-am coborât s-o întrebăm ce face acolo. Era studentă la arheologie și căuta urme ale vremurilor de acum câteva sute de ani. Cam asta face la Criș Fundația care acum resuscitează un organism încă viu, prin ale cărui vene pulsează istorie și povești, după ce locul a fost naționalizat și făcut CAP, furat și aproape distrus. La plecare, ne-am mai uitat odată înspre turn, unde se spune că în nopțile cu lună plină se mai văd mirese care coboară scările plângând. Ele apar acolo trimise de fantoma contesei care bântuie castelul. Ea ar fi înnebunit, obligată să se mărite cu un bărbat pe care nu îl iubea.

În județul Mureș avem cea mai bătrână pădure din România. Nu găsești niciun indicator care să te îndrume înspre locul care a fost martor la istoria de vreo 600 de ani a Văii Gurghiului. Poveștile cu oamenii de pe-aici sunt dintre cele care te fac să vrei să afli mai multe. “Gorunii ăi bătrâni îi căutați?” Și dacă le confirmi, încep istorii care ar face orice producător de filme americane să-și scoată agenda și să înceapă scenarii de block-busters. Dar niciuna dintre prieteniile închegate ad-hoc nu ne-a arătat intrarea bună înspre Mociar. L-am cunoscut pe Ilie, pădurarul care are în grijă comoara verde a României. Împreună cu el am trecut de bariera care nu era închisă și am mers așa vreo șase kilometri, pe un drum ca de pădure, dar suficient de bine bătătorit cât să poți înainta chiar și cu o mașină mică. Am oprit și, la îndemnul lui Ilie, am intrat ca într-o casă în care te așteaptă gazdele cu masă pusă. “No, haidaț’!” Însoțitorul nostru ne-a lăsat de la început impresia că știe cam tot ce mișcă, la propriu și la figurat, prin părțile astea. Ne-a pus pe gânduri doar bâta pe care o avea în mână și sprayul de la brâu. O mai fi avut omul și altele la îndemână, dar nici n-am mai întrebat de ele, să nu ne crească și mai mult gândul de întoarcere. Despre cele pe care le vedeam și care era clar că sunt instrumente de folosit în caz de Doamne ferește(!), am încercat să mai aflăm una-alta. Când am documentat filmarea pe care o începusem, citisem că putem vedea mistreți, căprioare, vulpi, bursuci și iepuri, dar lectura părea cam idilică față de “arsenalul” lui Ilie. Să fim la modă și – sincer – să ne liniștim, am întrebat și de urși. “No bine, normal că avem!” Ilie ne vorbea de urșii de pe-aici, ca și cum ar fi fost cățeii lui din fundul curții. Și o spunea cu o detașare care te făcea mândru că ești, parcă, lângă cel mai curajos om de pe Vale, în timp ce ne arăta urme de tot felul pe sub frunzele și vreascurile ce ne trosneau sub picioare, în zgomote care parcă veneau din adâncurile pământului.“Vedeți? Asta-i urmă de mistreț”, ne explică Ilie, mai mult cu ochii în pământ, să găsească amprenta “marelui negru”. Se zice că e un exemplar-femelă care, când se ridică în două labe, are vreo 2 metri și jumătate și care pare a fi regele de pe-aici. Înghițim în sec și încercăm să ne concentrăm la motivul pentru care am căutat Mociarul și nu la viețuitoarele vremelnice. După vreun kilometru prin desișul pădurii i-am găsit. Sunt vreo câteva sute, dar nu numai stejari, ci și fagi. Unii au peste 700 de ani, dar nu toți sunt în picioare. Pe mulți i-a pus la pământ bătrânețea, dar pădurea le-a făcut un cimitir ce pare sanctuar și chiar dacă sunt morți, miile de vietăți ce și-au făcut culcuș prin scorburile lor, îi fac mai vii decât oricând. Sunt și mulți fagi și stejari cu rădăcini vii, despre care se spune că au “doar” vreo 500 de ani. Pentru a-i cuprinde pe mulți dintre aceștia e nevoie de brațele desfăcute a șase sau șapte oameni. Unii au coroane ca de regi, iar scorbura altora ia chip de cenușăreasa. Mușchii crescuți pe trunchiul câtorva aduc cu o pictură abstractă. Dar niciunul nu seamănă cu celălalt. Când te uiți în sus vezi soarele printre ramuri, pentru că unii dintre “seculari” mai înfrunzesc din când în când, ca un om care vrea să mai respire, chiar dacă povara anilor e tot mai greu de dus. Pădurea Mociar, cea mai bătrână din România, stă singură, iar stejarii își spun unii altora aceleași povești, pe care le știu de sute de ani.

by Sergiu

Posted in 2021, Transylvania | Tagged , , , , , , | Leave a comment

No, gata? No, hai!

Epic, scenariu de film. Caractere nobile și ticăloșenie împărătească, eroism și decadență. Drama ardeleana – revoluția maghiară a avut idealuri nobile dar nu a mers cu libertațile și spre români, moții au rezistat eroic dar au fost parte din contra revoluția imperiala. doar pentru a fi tradați batjocoriți și de austrieci. Avram Iancu a murit ca un boschetar nebun și bețiv la 48 de ani, ne-bun ca Eminescu, uitat de ai lui la fel cum au fost trădați Horea, Cloșca și Crișan. Josef Bem a ajuns pașă în Alep, Siria.
Sursa: Marian Croitoru

În poză, un “ciudat” cu haine ponosite și jerpelite, cu părul neîngrijit, cu un fluier în mâini, privește resemnat spre obiectivul aparatului de fotografiat. Se lasă fotografiat la cererea fotografului, pentru băutură. Ultimul voia să se amuze pe seama “ciudatului”, pentru că nu avea ocazia prea des, ca fotograf ambulant, să dea peste un astfel de om… În poză este Avram Iancu la 48 ani, cel mai mare erou al românilor din Transilvania. Este ultima lui poză, făcută în anul 1872.
Cu puțin timp înainte ieșise de la spitalul din Baia de Criș, având probleme la plămâni. Răcise rău, pentru că în ultimii ani dormea pe unde apuca, de foarte multe ori prin păduri, colindând cu mintea împrăștiată prin cătunele Munților Apuseni. “Ieșise” din spital e mult spus, dat afară e mai corect, pentru că spitalul se plătea și Iancu nu mai avea nimic în afară de fluier.
Administarorul spitalului, un ungur, l-a primit inițial pentru că era bolnav și l-a recunoscut, deși trecuseră deja 24 ani de când se terminase Revoluția în Transilvania. Când Iancu a început să își revină a fost invitat politicos să plece, pentru că spitalul nu putea fi un adăpost pentru săraci. Iancu era acum singur, fusese părăsit treptat de neamuri, de prieteni, care îl considerau bețiv și nebun, în general de românii transilvaneni, care încă nu-și vindecaseră rănile din suflet după morții de la Revoluție, ca să se mai gândească la el.
Drama lui Iancu a început cu 5 ani înainte, în 1867, când Transilvania a fost dată Ungariei, în cadrul Imperiului austro-ungar. Ultima speranță a lui Iancu s-a năruit atunci. Revoluția românilor transilvaneni conduși de el avea în 1848 în centrul ei impiedicarea guvernului revoluționar maghiar să anexeze Transilvania și chiar a reușit, revoluționarii maghiarii fiind înfrânți și Transilvania rămânând cum a fost înainte, adică principat în cadrul Imperiului austriac.
Numai că, după 19 ani, Imperiul austriac se transformă în Imperiul austro-ungar, prin asocierea Austriei cu Ungaria, iar Impăratul Franz Joseph oferă pe tavă Principatul Transilvanei Ungariei. Atunci Iancu și-a pierdut mințile de de tristete. Pentru a înțelege mai bine lucrurile trebuie să ne întoarcem în timp 24 ani.

In anul 1848 ideile de drepturi și libertăți pentru toți oamenii au dus la izbucnirea revoluției în Europa. Imperiul austriac, condus de habsburgi, imperiu în componența căruia se aflau, printre multe altele și Serbia, Croația, Ungaria și Principatul Transilvaniei a fost cuprins și el de revolutie.
Revoluționarii austrieci, având sprijinul unor înaltți ofițeri imperiali, ocupă Viena și pun pe goană Curtea imperială. Succesul revoluționarilor la Viena face ca peste tot în Imperiu austriac popoarele asuprite să declanșeze revoluții. Este valabil și pentru Ungaria și principatul Transilvaniei. Impăratul Austriei, juniorul (18 ani) Franz Joseph își revine din soc, mobilizează armata imperială și recucerește Viena, executând liderii revoluționari – scapă doar un general austriac, Josef Bem, de origine poloneză. Numai că, dacă Franz Joseph a reușit să “normalizeze” situația la Viena a întâmpinat mari dificultăți în restul imperiului, în special în Ungaria, unde revoluționarii maghiari, după ce au ocupat Budapesta, au declarat Ungaria stat independent, au trecut la punerea în practică a programului revoluționar (drepturi și libertăți pentru toți cetățenii maghiari) ceea ce le-a adus un imens sprijin popular și și-au constituit rapid o armată profesionistă puternică, bazată de ungurii dezertori din armata imperială, la conducerea ei fiind numit generalul Josef Bem, fugarul din Viena.
Mai mult, guvernul revoluționar maghiar de la Budapesta, sigur de puterea sa, cerea alipirea principatului Transilvaniei la Ungaria, iar Dieta de la Cluj a Principatului Transilvaniei, compusă doar din reprezentanții celor 3 natiuni (unguri, secui, sași) voteaza unirea cu Ungaria, lucru ce a permis intrarea imediată a armatei revoluționare maghiare pe teritoriu Principatului Transilvaniei, la care s-au alăturat și garzile maghiare din Transilvania.
Acest vot al Dietei de la Cluj a indigant pe românii majoritari în Principatul Transilvaniei, care nici măcar nu erau recunoscuți ca nație distinctă, așa că au respins unirea cu Ungaria, s-au organizat și ei în miliții naționale și, prin moții conduși de Avram Iancu, au oprit intrarea armatei revoluționare maghiare în Munții Apuseni, împiedicând astfel ocuparea întregii Transilvanii de către armata revoluționară maghiară. Franz Joseph a speculat imediat conflictul dintre armata revoluționară maghiară aflată în Principatul Transilvaniei și a milițiilor naționale române, alcătuite din moții lui Avram Iancu și pentru a lovi în revoluția maghiară, dar mai ales pentru a preveni o posibilă viitoare înțelegere între revoluționarii maghiari și români, care aveau cam același programe de drepturi și libertăți, a anunțat imediat că îi recunoaste pe romanii transilvăneni ca națiune distinctă în cadrul Principatului Transilvaniei și nu acceptă o unire a Principatului Transilvaniei cu Ungaria, lucru care a încurajat efectiv rezistența românească.
Toate încercările armatei revoluționare maghiare, armată profesionistă, de a intra în Munții Apuseni au eșuat în fața tacticii de gherilă a milițiilor naționale române, a moților lui Avram Iancu. Când coloanele de 1.000 oameni din armata revoluționară maghiară urcau cărările de munte, buciumele fiecărui cătun anunțau sosirea lor și, din zecile de cătune, pe cărări scurte știute numai de moți, aceștia se concentrau rapid pe direcția de înaintare a armatei maghiare, având întotdeauna o superioritate numerică de cel puțin 5 la 1 și îi așteptau la poduri și trecători, cu furci, coase, lănci, topoare. Când armata revoluționară maghiară și-a schimbat și ea tactica și a intrat în munți cu efective sporite de peste 4.000 de oameni era prea târziu, pentru că armata imperială austriacă trimisese puști și tunuri moților. Intre timp, a sosit și armata țaristă în Transilvania, în sprijinul Împăratului și armata revoluționară maghiară a fost înfrantă. Generalul Josef Bem iar a scăpat, a fugit în Imperiul otoman, a trecut la islamism și a devenit … pașă și guvernator în Alep, Siria… asta e istoria. După înfrângerea revoluției maghiare, Franz Joseph cere dezarmarea și desființarea milițiilor române, fără a acorda niciunul din drepturile și libertățile cerute de revolutionarii transilvăneni. Până și recunoașterea românilor ca națiune distinctă țn Transilvania, promisă de împarătul Franz Josef in 1848, nu s-a putut obține până în anul 1863. Iancu nu mai poate face nimic, armata imperială austriacă, ajutată de cea țaristă, învinsese toate revoluțiile din Imperiul austriac, o continuare a rezisenței în Munții Apuseni, contra unui nou inamic, armata austriacă și țaristă, înseamnă sinucidere curată. 40.000 români morți a fost costul revoluției din Transilvania, mai precis a rezistenței din Munții Apuseni, dar s-a reușit totuși ceva – Ungaria nu a putut lua Transilvania! Asta însă numai până în anul 1867, când Franz Josef oferă Ungariei principatul Transilvaniei.
In 2 audiențe la Împărat, Iancu încearcă să îl convingă pe Franz Josef să ofere drepturile și libertățile cerute de români. In zadar, Împăratul nici nu voia să audă de așa ceva, nu numai pentru români, dar pentru nimeni alții din Imperiu. Ii oferă spre consolare lui Iancu o decorație importantă “Crucea de aur pentru merite și Coroana ”pentru implicarea lui în lupta împotriva revoluționarilor maghiari”. Iancu refuză demn decorația. Nu venise pentru recompensarea lui la Împărat, ci pentru drepturile românilor!
Infrant, Iancu iese din viața politică în anul 1852.
Revenim acum la momentul anului 1872, an când Iancu era privit și tratat ca un boschetar de azi. Incă nevindecat deplin și cu mintea zdruncinată, dar fără a lăsa din mănă fluierul și traista, Iancu pleacă din nou prin cătune. Revine după câteva zile din nou la Baia de Criș. Vrea să se interneze din nou la spital, dar este alungat. Se oprește atunci la casa unui cunoscut, Ioan Stupina, fost luptător în legiunea de moți, acum un pașnic brutar. Sosirea “ciudatului” îl cam încurca pe Ioan Stupina, deoarece coincidea cu pregătirile finale pentru logodna fiicei lui cu un subofițer ungur. Nu îl alungă imediat ce-l vede, dar îl ține la distanță. Îi dă să mănânce și îi oferă adăpost de o noapte pe prispa casei.
Luna septembrie în Muntii Apuseni aduce nopți reci, temperatura scade până la 10 C. In dimineața de 10 septembrie 1872 Iancu este găsit mort pe prispă. In traista lui de sub cap se găsește un prosop și o scrisoare mototolită, datată 1867 și adresată Împăratului. Ii spunea Împăratului despre starea lui grea și îi cerea ajutor.
A scris-o probabil într-un moment de depresie. Dar nu a trimis scrisoarea niciodată, nu voia să se umilească atât, așa că a mototolit-o, dar de păstrat a păstrat-o asupra lui. Se întamplă acum, după moartea lui, niște lucruri ciudate, care spun despre noi românii cât de nerecunoscatori putem fi câteodată față de binefăcătorii noștri.
Ioan Stupina, românul luptător în munți, refuză să se ocupe de înmormântare, pe motiv că înmormântarea costă. Atunci, o înmormântare costa cam cât 6 oi.
Este anunțat despre deces fratele lui Iancu, Alexandru, întâmplător preot ortodox. Refuză categoric să se implice în înmormantare, cu motivare că Iancu a renuntat la religia ortodoxă, trecând la religia greco-catolica și el nu îngroapă “rătăciți”. Un ticălos… știa că Iancu se declarase de religie greco-catolică formal, ca să poată urma dreptul, unde nu erau admiși decât excepțional români și numai dacă erau de religie greco-catolică.
In realitate, fratele preot ortodox îl declarase cu ani în urmă nebun pe Iancu, ca să îi poată prelua partea de moștenire, așa se face că Iancu nu mai avea în ultimii ani de viață ca avere proprie decât…fluierul. Cum nimeni nu se grăbea să preia sarcina îngropării, Ioan Stupina anunta primăria, care este nevoită să suportea ea cheltuiala cu îngroparea, căci nu putea fi lăsat un om neîngropat.
Se trag clopotele și lumea află că mortul e Avram Iancu. A doua zi, scriu și gazetele. Vestea circulă cu rapiditate în toata zona: a murit Avram Iancu.
O emoție izbucneste pretutindeni în Apuseni; toți găsesc acum timp să se gândească din nou la el și la faptele lui și, în număr mare se îndrepată spre locul de înmormântare. Prilej de reclamă și pentru biserică, greco-catolicii trimițând 32 de preoți; alți 4 preoți ortodocși vin pe cont propriu și ei la înmormântare.
Singura prezență sinceră la înmormântare a fost a celor ce au luptat alături de Iancu și mai ales a copiilor lor, crescuți cu povești despre Iancu. Aceștia erau mii. Moartea lui Iancu îi redeștepta pe românii transilvăneni, care din acel moment nu l-au mai uitat și îl comemorează anual!
Și totuși, ce are așa de special Iancu de românii merg la Țebea în fiecare an, cu zecile de mii, de 166 de ani? Ca avocat, Iancu nu a câștigat niciun proces. Ca și comandant militar pregătirea lui militară era zero, singura lui comanda miliară a fost “ No, gata ? No, hai ! “ (ănsă cu el în frunte)
Ca și orator nu s-a făcut remarcat. Nu veți găsi vreun discurs al lui, deși avocații, de regulă, sunt buni de gură, Iancu nu era vorbăreț. Spunea într-o singură propoziție ce alții spun în 10 fraze.

Iancu a rămas în conștiința românilor de 166 de ani pentru că a fost SINGURUL POLITICIAN ROMAN care nu a mințit și nu a furat, care ȘI-A IUBIT NEAMUL MAI MULT CA PE EL INSUȘI, lăsându-i prin Testamentul din 1850 chiar și casa părintească. Aceasta-i mostenirea pe care ne-o lasă Avram Iancu, exemplul lui personal. Si peste alti 166 de ani, românii vor fi prezenți la Țebea, dar cu siguranță că nimeni din cei ce vor fi acolo nu își vor aminti de mizeriile de politicieni de azi (parlamentari, miniștri, președinti).
PS. La cam o lună după moartea lui Avram Iancu, doi moți se prezintă la Primarie și, cerând să li se respecte anonimatul, plătesc ei Primariei costul înmormăntării.
Iancu a plecat la Cer fără a fi dator cuiva!

Posted in 2021, Transylvania | Tagged , , , | 1 Comment