anti-representational thinking

The empty brain – Your brain does not process information, retrieve knowledge or store memories. In short: your brain is not a computer.

In his book In Our Own Image (2015), the artificial intelligence expert George Zarkadakis describes six different metaphors people have employed over the past 2,000 years to try to explain human intelligence. 1# In the earliest one, eventually preserved in the Bible, humans were formed from clay or dirt, which an intelligent god then infused with its spirit. 2# The invention of hydraulic engineering in the 3rd century BCE led to the popularity of a hydraulic model of human intelligence, the idea that the flow of different fluids in the body – the ‘humours’ – accounted for both our physical and mental functioning. 3# By the 1500s, automata powered by springs and gears had been devised, eventually inspiring leading thinkers such as René Descartes to assert that humans are complex machines. In the 1600s, the British philosopher Thomas Hobbes suggested that thinking arose from small mechanical motions in the brain. 4# By the 1700s, discoveries about electricity and chemistry led to new theories of human intelligence – again, largely metaphorical in nature. 5# In the mid-1800s, inspired by recent advances in communications, the German physicist Hermann von Helmholtz compared the brain to a telegraph. 6# Each metaphor reflected the most advanced thinking of the era that spawned it. Predictably, just a few years after the dawn of computer technology in the 1940s, the brain was said to operate like a computer, with the role of physical hardware played by the brain itself and our thoughts serving as software. The information processing (IP) metaphor of human intelligence now dominates human thinking, both on the street and in the sciences.
In a classroom exercise I have conducted many times over the years, I begin by recruiting a student to draw a detailed picture of a dollar bill – ‘as detailed as possible’, I say – on the blackboard in front of the room. When the student has finished, I cover the drawing with a sheet of paper, remove a dollar bill from my wallet, tape it to the board, and ask the student to repeat the task. When he or she is done, I remove the cover from the first drawing, and the class comments on the differences.
A thousand years of neuroscience will never locate a representation of a dollar bill stored inside the human brain for the simple reason that it is not there to be found. The idea that memories are stored in individual neurons is preposterous: how and where is the memory stored in the cell? A wealth of brain studies tells us, in fact, that multiple and sometimes large areas of the brain are often involved in even the most mundane memory tasks. When strong emotions are involved, millions of neurons can become more active. We’re much better at recognising than recalling. When we re-member something (from the Latin re, ‘again’, and memorari, ‘be mindful of’), we have to try to relive an experience; but when we recognise something, we must merely be conscious of the fact that we have had this perceptual experience before.God

Unii mai calificati ca mine ar putea incerca poate un studiu de teologie (studiu de “ecumenism”) pornind de la acest articol. O fi “religia” modul de a gandi cel mai “emotional”, cel mai “uman” / firesc, cel mai “sintetic” si cel mai indepartat de metafora IP? Or fi dogmele formale/conceptuale o cale de a te indeparta de “experienta religioasa autentica”? Oare in acest sens, in incercarea de a reveni la “gandire religioasa cat mai sintetica si autentica” ergo cat mai indepartata de formalizare/conceptualizare, in acest sens au cerut reformatii renuntarea la idoli si icoane? In acest sens budismul incearca apropiere de perceptia totala prin golirea completa a mintii de concepte? Scuze daca sunt stangaci in exprimare, in formalizarea/conceptualizarea acestei idei da parca .. “recunosc” ceva citind acest text.

A few cognitive scientists – notably Anthony Chemero of the University of Cincinnati, the author of Radical Embodied Cognitive Science (2009) – now completely reject the view that the human brain works like a computer. The mainstream view is that we, like computers, make sense of the world by performing computations on mental representations of it, but Chemero and others describe another way of understanding intelligent behaviour – as a direct interaction between organisms and their world. My favourite example of the dramatic difference between the IP perspective and what some now call the ‘anti-representational’ view of human functioning involves two different ways of explaining how a baseball player manages to catch a fly ball – beautifully explicated by Michael McBeath, now at Arizona State University, and his colleagues in a 1995 paper in Science. The IP perspective requires the player to formulate an estimate of various initial conditions of the ball’s flight – the force of the impact, the angle of the trajectory, that kind of thing – then to create and analyse an internal model of the path along which the ball will likely move, then to use that model to guide and adjust motor movements continuously in time in order to intercept the ball. That is all well and good if we functioned as computers do, but McBeath and his colleagues gave a simpler account: to catch the ball, the player simply needs to keep moving in a way that keeps the ball in a constant visual relationship with respect to home plate and the surrounding scenery (technically, in a ‘linear optical trajectory’). This might sound complicated, but it is actually incredibly simple, and completely free of computations, representations and algorithms.
So we will never have to worry about a human mind going amok in cyberspace, and we will never achieve immortality through downloadingBecause neither ‘memory banks’ nor ‘representations’ of stimuli exist in the brain, and because all that is required for us to function in the world is for the brain to change in an orderly way as a result of our experiences, there is no reason to believe that any two of us are changed the same way by the same experience. If you and I attend the same concert, the changes that occur in my brain when I listen to Beethoven’s 5th will almost certainly be completely different from the changes that occur in your brain. Those changes, whatever they are, are built on the unique neural structure that already exists, each structure having developed over a lifetime of unique experiences. This is why, as Sir Frederic Bartlett demonstrated in his book Remembering (1932), no two people will repeat a story they have heard the same way and why, over time, their recitations of the story will diverge more and more. No ‘copy’ of the story is ever made; rather, each individual, upon hearing the story, changes to some extent – enough so that when asked about the story later (in some cases, days, months or even years after Bartlett first read them the story) – they can re-experience hearing the story to some extent, although not very well (see the first drawing of the dollar bill, above).
Each of us is truly unique, not just in our genetic makeup, but even in the way our brains change over time. This also makes the task of the neuroscientist daunting almost beyond imagination. For any given experience, orderly change could involve a thousand neurons, a million neurons or even the entire brain, with the pattern of change different in every brain. Worse still, even if we had the ability to take a snapshot of all of the brain’s 86 billion neurons and then to simulate the state of those neurons in a computer, that vast pattern would mean nothing outside the body of the brain that produced it.
This is perhaps the most egregious way in which the IP metaphor has distorted our thinking about human functioning. Whereas computers do store exact copies of data – copies that can persist unchanged for long periods of time, even if the power has been turned off – the brain maintains our intellect only as long as it remains alive. There is no on-off switch. Either the brain keeps functioning, or we disappear. What’s more, as the neurobiologist Steven Rose pointed out in The Future of the Brain (2005), a snapshot of the brain’s current state might also be meaningless unless we knew the entire life history of that brain’s owner – perhaps even about the social context in which he or she was raised.
Think how difficult this problem is. To understand even the basics of how the brain maintains the human intellect, we might need to know not just the current state of all 86 billion neurons and their 100 trillion interconnections, not just the varying strengths with which they are connected, and not just the states of more than 1,000 proteins that exist at each connection point, but how the moment-to-moment activity of the brain contributes to the integrity of the system. Add to this the uniqueness of each brain, brought about in part because of the uniqueness of each person’s life history.
We are living organisms not computers, get over the IP metaphorIt has had a half-century run, producing few, if any, insights along the way. The time has come to hit the DELETE key.

Posted in Brainstorming, Filosofie, antropologie, Spirit, Uncategorized | Tagged , , , , , , | Leave a comment

Nu poate exista sfințenie fără eroism în plan social.

Pr. Amfilohie Brănză – Voi ce ati facut cu anii vostri? >> <<
”Nu poate exista sfințenie fără eroism în plan social”. 

Steinhardt – ”Mii de draci mă furnică văzând cum este confundat crestinismul cu prostia, cu un fel de cucernicie tâmpă și lașă. Ca si cum menirea crestinismului n-ar fi decat sa lase lumea batjocorita de fortele raului, iar el sa inlesneasca faradelegile dat fiind ca e prin definitie osandit la cecitate si paraplegie.
Crestinismul neajutorat si neputincios este o conceptie eretica deoarece nesocoteste indemnul Domnului. Nicaieri si niciodata nu ne-a cerut Hristos sa fim prosti. Ne cheama sa fim buni, blanzi si cinstiti, smeriti cu inima, dar nu tampiti. Cum de-ar fi putut proslavi prostia Cel care ne da sfatul de-a fi mereu treji ca sa nu ne lasam surprinsi de satana? Slujitorilor diavolului, adica smecherilor, prea le-ar veni la indemana sa fim prosti. Dumnezeu, ne porunceste sa fim inteligenti. Pentru cine este inzestrat cu darul intelegerii, prostia e pacat: pacat de slabiciune si de lene.
Mantuitorul nu numai ca n-a spus sa dam lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu si lui Mamona ce este a lui Mamona, ci dimpotriva a stabilit ca nu poti sluji si lui Mamona si lui Dumnezeu. Cand pe scaunul de domnie lumeasca sta un Cezar, să dăm Cezarului cele cuvenite. Dar cand politica incape pe mainile Celuilalt, nu-i putem acorda nici o supunere, colaborare, cu Mamoma nu putem avea nici o legatura, oricat de mica – nici asupra punctelor comune. Lui Mamona numai blestemele din moliftele Sfantului Vasile cel Mare (și împotrivire).
Lumina nu este numai Beatitudine ci si Intelegere, in contrast cu prostia din care smecherii fac o netrebnica arma diavoleasca.
Crestinismul este o religie a curajului. Pe lista celor sortiti iezerului de foc, cine figureaza primii? “Fricosii (Apoc. 21, 8) “Imparatia cerurilor se ia prin staruinta, si cei ce se silesc pun mana pe ea” (Mat. 11, 12). Crestinul este cel caruia Dumnezeu nu i-a dat duhul temerii (2 Tim. 1, 7) si poate duce razboiul nevazut (Nicodim Aghioritul); e bun ostas al lui Hristos Iisus (II Tim. 2, 3) incins cu adevarul, imbracat cu platosa dreptatii, coiful mantuirii, sabia Duhului. ”

Posted in Ce e de facut?, Ortodoxie | Tagged , , , , | Leave a comment

Malus Dacus

Dacus, “Dacian” (adjectival form of Latin Dacia, ancient kingdom in Central and South-d1Eastern Europe). The most usual adjective that means ‘Dacian’ is dacicus,-a,-um. The form dacus is typically used as substantive that means ‘a Dacian’. Ex of use – Dacus Germanusque diversi inrupissent. = Dacians and Germans invading Italy from opposite sides. Dacia is the country/region. Dacus is a demonym for an inhabitant of the region. Dacicus,-a,-um is an adjective. As an example: Dacia, Dacus, Dacicus – Britain, Briton, Britis.
O dovadă istorică că în Evul Mediu românii erau percepuţi de vecinii lor drept urmaşi MDdirecţi ai dacilor: Mihai Viteazul, era numit „Malus Dacus” adică Dacul cel Rău în lb. latină, de catre dusmani, de cei care se temeau de el. A fost ucis în mod laş şi inutil, ca și în cazul lui Vlad Țepeș, trădarea a venit din partea creștinilor catolici, care l-au considerat pe Mihai, mai periculos planurilor pe care le aveau, decât Imperiul Otoman. Mihai Viteazul se afla in cortul sau impreuna cu inca doua persoane importante. Unul era un Rakoczi de origine slovaca, care a si fost ranit la gat in lupta ce s-a dat, bunicul viitorului voievod al Transilvaniei, un alt personaj facea parte probabil din complot. Mihai Viteazul a fost aparat de doi osteni unguri, care faceau parte din garda sa si care au cazut la datorie. Garda valona a generalului Basta, era compusa din niste bestii cu chip de om. Batjocorirea oribila a trupului lui Mihai Viteazul si jupuirea lui de piele pentru a o lua ca amintire, da dovada de o cruzime iesita din comun, cruzime fara seaman la acesti occidentali, gata acum sa ia pielea si de pe trupul Romaniei. Stema MV“După ce Basta şi-a orânduit oastea în mare linişte, trimis-a trei sute de valoni şi nemţi asupra cortului lui Mihai Vodă; cu mare iuţeală au şi înconjurat cortul. Unul din căpitani cu numele Bori (Jacques Beauri) dacă a intrat în cort împreună cu încă câţiva, a pus mâna pe Mihai zicând: eşti prins. Mihai i-a zis: ”Ba” şi cu aceasta puse mâna pe sabie s-o scoată. Un valon, ţintind cu puşca a slobozit-o şi l-a lovit în mâna stângă cu care a căutat să scoată sabia căci Mihai Vodă era stângaci. Alt valon i-a străpuns îndată pieptul cu sabia, al treilea valon l-a împuşcat în spate şi astfel prăbuşindu-se, i-au tăiat capul cu propria lui sabie. Şi jefuindu-l şi împărţindu-i toată prada ce o avea în cort şi vitele de afară, i-au târât trupul din cort şi a zăcut trei zile, gol, la marginea drumului. Capul, cu barbă cu tot, l-au pus pe hoitul unui cal şi astfel a stat capul acolo mult timp…”
Despre Mihai Viteazul s-au spus multe dar mereu mai este câteva ceva important de spus. Marele lider al românilor de acum peste 400 de ani, mare și la propriu pentru că avea aproape 2 metri înălțime, a creat întotdeauna o impresie covârșitoare celor din jur. Cronicile vremii spun, printre altele, că nobilii transilvani se temeau până și de umbra lui (Vezi aici o serie de Mărturii medievale remarcabile despre Mihai Viteazul, care îi desființează pe denigratorii lui de azi:
OLYMPUS DIGITAL CAMERAMihai Viteazu a fost decapitat pe 9 august 1601 în tabăra de la Câmpia Turzii, la comanda împăratului Rudolf al II-lea. Capul a fost luat de un credincios de-al său, conform unei însemnări a lui Radu Mihnea, domn al Ţării Româneşti. Trupul său a rămas timp de trei zile pe câmpul de bătălie, unde a fost batjocorit şi de oameni şi de câini, după care a fost îngropat. Ulterior, trupul a fost dus la Biserica Mitropolitană de la Alba Iulia, unde a rămas pentru o perioadă de timp. Se ştie că osemintele Voievodului au dispărut de acolo înainte de desfiinţarea Mitropoliei Ardealului şi transformarea lăcaşului în biserică catolică (1701). Din 1701 nu se mai ştia nimic de osemintele voievodului. De atunci însă şi până în 2010, nu a mai existat nici un indiciu despre osemintele lui Mihai Viteazu. În 2010, călugării de la Mănăstirea Plăviceni au făcut o descoperire de excepţie, respectiv un schelet care se potrivea în ceea ce priveşte dimensiunile cu cel al marelui domnitor. Argumentele iniţiale care susţineau teoria potrivit căreia osemintele ar fi aparţinut lui Mihai Viteazul erau legate de faptul că Mănăstirea Plăviceni a fost ridicată de Doamna Stanca, că hramul este al Arhanghelui Mihail, dar şi faptul că din schelet lipsea capul, dar şi membrele superioare fără claviculă şi coaste, ceea ce corespundea modului cum a fost mutilat Voievodul în 1601, după cum a precizat părintele Teoctist Moldovanu, stareţul mănăstirii. Preotul a fost hotărât să facă un test ADN şi măsurători antopometrice ale oaselor descoperite folosind material ADN de la mama lui Mihai Viteazu, Teodora Cantacuzino, înmormântată la Mănăstirea Cozia. >>> Mînat de curiozitate, am început să caut. Nu am găsit nicăieri cronici cu titulatura de Malus Dacus. Am găsit însă epitaful scris în batjocură pentru Mihai de cronicarul transilvănean Istvan Szamoskozy. L-am găsit pe Malus Dacus într-o carte scrisă şi publicată în 1936, la Oradea, de către Tiron Albani, ziarist, publicist şi aproape-istoric de sorginte socialistă. Albani scria că, într-o şedinţă a Parlamentului Maghiar, la Budapesta, prin 1905 sau 1906, deputatul transilvănean Ion Raţiu ar fi dat citire, în plen, epitafului scris de Szamoskozy, în următoarea formă:
“Hic jacet ille ferus, latro merus et Nero Verus
Atque Malus Dacus, scelerum lacus, ille Valachus;
Hic qui transibis, terque cacabis et ibis.”
(Pt. Albani a se vedea Tiron Albani, Leul dela Șișești, Editura Cercul Ziariștilor Oradea, 1936, p. 174). Cu siguranţă nu îi putem considera duşmani ai lui MV pe Ion Raţiu sau pe Tiron Albani, ambii patrioţi veritabili. Pînă la proba contrarie, avem deci doar 2 (două) dovezi ale folosirii termenului Malus Dacus, una sigură (Albani) şi una probabilă (Raţiu). Alte dovezi despre titulatura Malus Dacus nu am gasit.


steama transStema Transilvaniei adoptată de Dieta Transilvaniei în 1659. Conform acestei steme, cîmpurile de pe scutul heraldic au fost împărțit între națiunile privilegiate: acvila care iese îi simbolizează pe unguri, cele şapte turnuri pe saşi iar elementele astrale (soarele și luna) pe secui. Propunerea românilor de a se include în stemă, ca alt cîmp, la mijloc între cele existente, nu a fost acceptată, deși erau cea mai numeroasă populaţie din Transilvania. Stema Transilvaniei 1550Până la dispariţia regatului Ungariei din 1526 (după bătălia de la Mohacs, cînd Ungaria a fost transformată în pașalîc turcesc) nu a existat o stemă a Transilvaniei. În jurul anului 1530 la curtea lui Ferdinand I de Habsburg a început să fie folosită ca stemă a Transilvaniei un scut cu două spade încrucişate cu garda în şef, suprapuse peste un trichetru cu extremităţile terminate în frunze de tei – în realitate simbolul străvechi al saşilor Transilvăneni. Ne întoarcem astfel la politică: Ferdinand I de Habsburg dorea să preia moştenirea regatului Ungariei distrus de otomani şi se folosea în acest scop de saşii transilvăneni. Program politic codificat într-un simbol heraldic. Această stemă a Transilvaniei s-a impus o perioadă în spaţiul german: a apărut ca atare în Chorographia Transylvaniae a lui Georg Reichersdorfer (1550, vezi foto) şi în armorialul lui Martin Schrot (1581).
Spre sfârşitul secolului al XVI-lea apare o altă variantă a stemei Transilvaniei, atestată într-un sigiliu al principelui Sigismund Bathory din 1595: într-un cartuş stema lui personală de principe al Imperiului (acvila bicefală pe pieptul căreia apar cei trei colţi de lup ai familiei Bathory), în dreapta stema Transilvaniei compusă din acvila flancată de soare şi lună deasupra a şapte turnuri; în stânga stema Ţării Româneşti, acvila cruciată; sub stema imperială fiind aşezat simbolul heraldic al Moldovei: capul de bour. Sigismund Bathory se intitula în 1595 şi principe al Ţării Româneşti şi Moldovei. Precizare: în heraldică ne raportăm la stînga sau dreapta scutului heraldic, stemei ori reprezentării heraldice, nu la stînga şi dreapta privitorului. O stemă practic identică cu aceea descrisă mai sus a avut şi cardinalul Andrei Bathory în 1599, înainte să fie alungat de pe tronul Transilvaniei de Mihai Viteazul. Stema lui Mihai Viteazul in 1600Şi acum ajungem la marele sigiliu al lui Mihai Viteazul din anul 1600. Aici apar înşiruite de sus în jos: acvila cruciată valahă, bourul Moldovei şi la sfârşit o stemă uşor misterioasă: doi lei afrontaţi, stând pe şapte piscuri şi ţinând în labe o spadă. Mihai Viteazul (şi cei care i-au compus stema aceasta) au respins stema transilvană în curs de formare avansată de familia Bathoreştilor. Cei doi lei au fost consideraţi în heraldica imaginară a epocii drept stema Daciei antice, lucru cunoscut inclusiv în spaţiul românesc (mai târziu Nicolae Costin o spune limpede). Faptul că leii afrontaţi au fost consideraţi în epoca lui Mihai Viteazul drept stemă a Transilvaniei o dovedeşte faptul că acest simbol a fost folosit şi de principele ardelean Moise Szekely în 1603. Din păcate cei doi lei afrontaţi nu s-au impus ca stemă a Transilvaniei, acest simbol a fost folosit doar de Mihai Viteazul şi Moise Szekely. În schimb s-a impus varianta păstrată până în ziua de azi. Au existat două şanse de revigorare a acestui simbol: în 1921 la lucrările Comisiei Heraldice care a fixat stema României Mari şi pe cele ale localităţilor sale şi în 1992 când a fost adoptată actuala stemă a României. Nu a fost să fie. Sursă:

Posted in Romania, Transylvania | Tagged , , , , , , , | 2 Comments

Swastika in Old Europe

  • Pe teritoriul României, cele mai vechi semne ale svasticii au fost găsite în Transilvania, la Bod (Brenndorf), lângă Brașov, la Turda, dar și în alte localități, datând din epoca pietrei. De la arieni svastica a trecut în cultul creștin, și este forma primitivă a crucii. Cultul svasticii a continuat să existe și în Dacia Romană. Astfel, pe o inscripție a cohortei Dacice I, Aelia Dacorum, se găsește semnul svasticii cu brațele spre răsărit. Ea a continuat să fie păstrată de popor de-a lungul timpului și putea fi găsită pe monumente, pe cusăturile naționale, pe podoabele bisericești vechi. Acoperământul mormântului Mariei de Mangop, a doua soție a lui Ștefan cel Mare, din 1477, este împodobit cu svastici. Ele se găseau și pe pictura bisericii Trei-Ierarhi din IașimangopÎn cultura rusă, zvastica deține un loc special. Ea poate fi găsită în aproape toate categoriile de artă populară rusă, în broderie și țesături, în sculptură și pictură pe lemn, ceramică, în religia ortodoxă, pe prosoape, draperii, șorțuri, fețe de masă, curele, tricouri, cufere, tapițerie, bijuterii.[3]În prezent, naționaliștii ruși și neopagânii utilizează în mod activ simbolul “Kolovrat“, care este considerat având origini “străvechi slavo-păgâne”.[4]
  • cruce îndoită
  • cruce cu colțuri, în heraldică ( Winkelmaßkreuz în germană.)
  • cruce gammadiontetragammadion sau doar gammadion, pentru că fiecare braț seamănă litera greacă Γ (gamma). ( croiz gammée în franceza veche și croix gammée în francezăcruz gamada în spaniolă.)
  • fylfot, care înseamnă “patru picioare”, în special în heraldică și arhitectură (vezi și Fylfot)
  • cruce încârligată, (olandezăhakenkruisislandezăHakakross germanăHakenkreuzfinlandezăhakaristinorvegianăHakekors italianăcroce uncinata și suedezăHakkors)
  • roata soarelui (germană Sonnenrad), un nume folosit ca sinonim pentru crucea soarelui.
  • tetraskelion, greacă “cu patru picioare”
  • Ciocanul lui Thor, din presupusa asociere cu Thor, zeul trăsnetului în mitologia nordică, dar care poate fi folosire greșită a numelui care desemnează de fapt simbolul în formă de Y sau de T. (vezi Thomas Wilson, subsol.)
  • crucea fulgerului (letonăperkonkrusts)

sw bsrbThe earliest swastika known has been found in Mezine, Ukraine, the never ending cycle symbolised the Sun, that grants us life and warmth. It is carved on late paleolithic figurine of mammoth ivory, being dated as early as about 10,000 BC.mezincucuteni-tripolia_pasare


The Cucuteni-Trypillian culture (ca. 4800 to 3000 BC) extends from the Carpathian Mountains to the Dniester and Dnieper regions, centered on modern-day Moldova and covering substantial parts of western Ukraine and northeastern Romania, encompassing an area of some 350,000 km2 (140,000 sq mi), with a diameter of some 500 km (300 mi; roughly from Kyiv in the northeast to Brasov in the southwest).[2][3] The majority of Cucuteni-Trypillian settlements consisted of high-density, small settlements (spaced 3 to 4 kilometers apart), concentrated mainly in the SiretPrut, and Dniester river valleys.[4] During the Middle Trypillia phase (ca. 4000 to 3500 BC), populations belonging to the Cucuteni-Trypillian culture built the largest settlements in Neolithic Europe, some of which contained as many as 1,600 structures.[5]One of the most notable aspects of this culture was the periodic  destruction of settlements, with each single-habitation site having a roughly 60 to 80 year lifetime. The Old World Europe Danube Valley Culture was an early, relatively sophisticated agricultural culture that thrived before the foundation of the first cities in Mesopotamia and Egypt.  Its timeline roughly coincides with what is known as the copper age, or Chalcolithic period. Chalco is derived from the Greek word for copper, and lithic which generally refers a cultural phase with an emphasis on tool use. In 1908, the largest prehistoric Neolithic settlement in Europe was discovered in the village of Vinca, just a few miles from the Serbian capital Belgrade, on the shores of the Danube. Vinca was excavated between 1918 and 1934 and was revealed as a civilisation in its own right. Indeed, as early as the 6th millennium BC, three millennia before Dynastic Egypt, the Vinca culture was already a fully fledged civilisation. A typical town consisted of houses with complex architectural layouts and several rooms, built of wood that was covered in mud. The houses sat along streets, thus making Vinca the first urban settlement in Europe, but being far older than the cities of Mesopotamia and Egypt. And the town of Vinca itself was just one of several metropolises, with others at Divostin, Potporanj, Selevac, Plocnik and Predionica. Archaeologists concluded that “in the 5th and early 4th millennia BC, just before its demise in east-central Europe, ‘Old Europeans’ had towns with a considerable concentration of population, temples several stories high, a sacred script, spacious houses of four or five rooms, professional ceramicists, weavers, copper and gold metallurgists, and other artisans producing a range of sophisticated goods. A flourishing network of trade routes existed that circulated items such as obsidian, shells, marble, copper, and salt over hundreds of kilometres.” Vinča settlements were considerably larger than any other contemporary European culture, in some instances surpassing the cities of the Aegean and early Near Eastern Bronze Age a millennium later. The largest sites, some more than 300,000 square metres may have been home to up to 2,500 people. (2)


Alternative Thinking: Two copies of votive carts discovered in the early 20th century near the village Dupljaja, represent the highest artistic achievements carriers DUBOVAČKA žutobrdske – cultural group, which was distributed at the end of the Bronze Age in the Serbian Danube and south Banat. Time and conditions at which the findings are poorly understood, it is the unusual structure carts contribute to some scientists express doubts as to their authenticity. Felix Mileker thought that both copies found 1903rd in the northeast part of the site Dupljaja – City. Collector from Bela Church Leonard Bem, bought the finder fragmented wheelchair and with the help of one’s craft, they are very skillfully reconstructed. In Bemovom property were located up in 1929. when his son Karl offered to sell Felix Milekeru curator of the Municipal Museum in Vrsac. Collecting just one part of the required sum, Mileker buys smaller carts with two wheels and anthropomorphic statetu with schematized bird face decorated with solar symbols – swastikas. Although damaged, votive carts from Dupljaja, are one of the most important items that are kept in the Municipal Museum in Vrsac. The second, larger and better preserved specimen acquired the National Museum in Belgrade.h5cyBUS Two carts made of baked clay, which are believed to be approximately 3,500 years old, were discovered at the beginning of the 20th century in the Banat town Dupljaja. They belong to the Dubovac-Žuto Brdo culture, which was represented in the southern Banat, the Danube region, and Eastern Serbia during the Middle and Late Bronze Age. Both carts are driven by deity in the form of stylized human figure with bird’s beak, and each part is richly decorated with various geometric motifs. Also, the ancient symbol of the sun, the swastika, appears in four places. These objects had a great religious significance in the prehistoric cult of that time. According to the story which the scientist Felix Mileker heard from the locals, the carts were found by local villagers, but they were in pieces. However, it is possible that this story was created in order to conceal the true location of the discovery. Parts came into the hands of Leonard Bem, a passionate collector from Bela Crkva, who reconstructed them with the help of an unknown craftsman. In 1929, Leonard’s son sold the bigger cart to the National Museum in Belgrade and the smaller one to the museum in Vršac.

Mirror-image swastikas (clockwise and anti-clockwise) have been found on ceramic pottery in the Devetashka cave, Bulgaria, dated 6,000 B.C.  May 25, 2010 – archeologists have unearthed this swastika on the bottom of what appears to be a ritual drinking vessel – 2,500-years-old near the village of Altimir, in the northern Vratsa Region.  vrtsaDescoperă spectaculoasa civilizație care s-a dezvoltat pe teritoriul României în vremea Războiului TROIAN 
garla-mare-statueteÎn județele Dolj și Mehedinți din regiunea Oltenia există un număr de 10 monumente arheologice de interes național și local ce aparțin culturii Gârla Mare, datând din Epoca Bronzului. Aceste așezări se găsesc în județul Dolj în comuna Gighera (sat Nedeia) și în județul Mehedinți în municipiul Drobeta Turnu Severin (cartier Schela Cladovei), comuna Vlădaia (sat Almăjel), comuna Burila Mare (sate Crivina și Țigănași), comuna Devesel (sat Devesel), comuna Gârla Mare (sat Gârla Mare), comuna Obârșia de Câmp (sat Izimșa), comuna Gruia (sat Izvoarele) și comuna Gogoșu (sat Ostrovu Mare). Așa cum cultura Cucuteni e considerată apogeul artei neolitice, cultura Gârla Mare este considerată ca fiind cea mai importantă reprezentare a artei din Epoca Bronzului (1600 – 1150 î. Hr) din România, remarcându-se prin eleganța modelării ceramicii și prin tezaurul de obiecte de podoabă, asemănătoare celor miceniene.

După Romulus Vulcănescu, zvastica (care apare și pe unele monumente din Timoc si Bosnia) are o importanță fundamentală la români dată fiind frecvența cu care apare in cimitire, în biserici, pe broderiile costumelor naționale, pe pergamentele voevodale, etc.


Posted in Archeology of symbols, Old Europe Art, Uncategorized | Tagged , , , | Leave a comment

Moti si Mocani Motilor Din cauza culorii blonde a părului și ochilor albaștri, elemente mult mai frecvente aici decât altundeva în rândul românilor, moții au fost considerați fie descendenți ai celților, fie ai slavilor, ai alanilor, sau ai triburilor germanice (Goți, Gepizi…). Protocroniștii, îi socotesc descendenți direcți ai dacilor. Niciuna din aceste presupuneri nu poate fi probată documentar sau genetic. Regiunea are o istorie veche a rezistenței și luptei pentru drepturi politice, economice și sociale, iar mișcări ca răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan (17841785) și partea română a Revoluției transilvănene de la 1848 și-au avut originile în zonă. Moții trăiesc în sate împrăștiate la altitudini de peste 1.400 m, mai înalte decât orice alte așezări permanente din România, și au o îndelungă tradiție de expatriere economică, atât în țară cât și peste hotare. Motii  reprezinta  o  straveche  populatie   a Apusenilor  fiind  strans  legati  de  locurile  lor  natale. Terenul  agricol, redus  ca  intindere  este  aninat  pe  versantii  vailor  sau pe  platformele  inalte. Satele  motesti  sunt  rasfirate  cum  ar  fi comuna  Arieseni  care  are  casele  la  o  distanta  de  60  km  patrati  una  de  alta.  Motului obisnuit  cu  drumul nu  i  se  pare  un fapt  deosebit   ca  de  la  el  acasa  pana  in  centru  trebuie  sa  mearga  aproximativ  3  ore! Agricultura  este  principala  functie  a  motilor  si  se  practica  pana  la  1200m, altfel  climatul  rece  nu  permite  decat  cultivarea  cartofului,  orzului  si  graului  care  risca  sa  nu  se  coaca  din  cauza  frigului. Pasunile  intinse  de  pe  culmile  cele  mai  inalte  ajuta  la  cresterea  oilor  si  a  bovinelor. Suprafetele  necultivabile   mai  sunt  folosite  pentru   cultivarea  ierburilor  care  sunt  cosite  pentru  furajarea  animalelor  la  iarna.
Un element antropic deosebit de complex, specific zonei studiate, se refera la faptul ca meleagurile Muntilor Apuseni pastreaza urme de straveche locuire, prin numeroasele marturii arheologice. Astfel in pesterile de la Sohodol (Lucia Mare si Lucia Mica), de langa Salciua (Poarta Zurcilor din Masivul Bedeleu) si din Cheia Turzii au fost descoperite urme datand  din paleolitic. In aceeasi cheie se mai afla “Pestera Calastur”, situata la cea mai mare cota, “Pestera Morarilor” (660 m) si “Pestera Binder” (520 m) care au fost populate de catre  omul  primitiv  in  paleoliticul  mijlociu.


The highlighted area represents the stonghold of Decebal, the last king of Ancient Dacia, just before Dacia became part of the Roman Empire around 100A.D. Also, in this region (Sibiu, Valea Bistrei, Hateg, Orastie, Padureni, Tara Motilor,) the Romanian Folk Costumes retain some very old features: predilection for black and white; modest amount of embroidery; shipskin vests; caps (part of a woman head-cover,) and fringes (on aprons, coats, veils.) Fringes are considered a primitive feature and can be found several places in the Balkans.

Ocupatiile motilor erau agricultura montana (de coasta si in terase), pastoritul, paduraritul. Asezarile fiind de tip risipit, Muntii Apuseni sunt impanziti de case la inaltimi relativ mari (asezari permanente la cea mai mare altitudine din tara 1540 m-Petreasa si Horea). Potrivit istoricului Dominuţ Pădurean, numeroase dovezi atestă sărăcia zonei şi a locuitorilor, faptul că hrana acestora era extrem de săracă, uneori necrezut de primară. Vechi mâncăruri din Țara Moților: Chisăliţa, păsatul, cirul şi balmoşul. Relevantă în acest sens este situaţia din timpul foametei din anii 1814 – 1817. Pentru a demonstra situaţia dramatică a locuitorilor zonei, un reprezentant al administrației a trimis autorităţilor comitatului patru cutii cu mostre din alimentele cu care se hrăneau aceştia: „În prima este pâine făcută numai din buruieni; în a doua, pâine de coajă de fag, hrana celor mai săraci. În a treia se găseşte pâine de tărâţe şi de rumeguş de lemn. În a patra sunt câteva boabe de grâu şi porumb, ceva mai mult ovăz, dar partea cea mai mare este coajă de fag. Aceasta este mâncarea gospodarilor mai înstăriţi pe care o macină la moară, după cum şi mostra aceasta a fost luată din uium”. Alexandru Sterca-Şuluţiu, moţul ajuns mitropolit (între 1821 – 1836 a fost protopop al „tractului” Bistra), spunea despre hrana moţilor pe „timpul foametei celei mari” (1814 – 1817): „Groaznic lucru este a şi spune despre pâinile celea negre ca cărbunele, făcute cu buruieni, cu scoarţă de lemn, şi ciocani de cucuruz (porumb), mestecate cu tărâţă sau fărină (făină) de orz , sau de cucuruz necernută, sau cu puţini crumpiri (cartofi) (…) precum aveau ei a face, se hrăneau pe sine” Numirea de Moţi vine dela chica antică, moţul de păr, pe care îl purtau bărbaţii şi care era un obiceiu dac, uzitat până în a doua jumătate a secolului trecut în ţara Moţilor. Personal am văzut în copilăria mea, acum 50 de ani, încă destui Moţi bătrâni cu părul adunat în chică, de obiceiu în partea dreaptă a capului, lângă ureche.
Dealtfel şi denumirea de Ţopi derivă dela cuvântul german Zopf, care pe româneşte însemnează chică şi cum funcţionarii nemţi de pe vremuri, cari dispreţuiau pe Moţi, îi numeau Zopfiger Walach (Valach cu chică), s-a perpetuat astfel porecla de Ţop.
Mai de mult Moţii purtau peste tot numele de Ţopi după teritoriul pe care îl locuiau – dintre Murăş şi muntele Bihariei – şi care se numea Terra Tzopus. În fruntea acestui teritoriu, adică ţinutul Munţilor Apuseni ai Transilvaniei, se afla un voevod român, care numai pe la începutul veacului XV şi-a pierdut neatârnarea faţă de regii Ungariei. Ultimul voevod amintit de istorie a fost Iacob.
Voevodul Ţopilor îşi avea reşedinta în Abrud, unde şi azi se află o biserică veche din timpurile acelea, acum proprietate a papistaşilor. Însăşi clădirea şi stilul acestei biserici dovedesc vechimea ei, căci zidurile cuprind multe pietre vechi cu figuri din timpul Romanilor, iar pictura din lăuntru cu sfinţi româneşti şi scriere slavonă confirmă că a fost pe vremuri biserică românească. Este văruita cu alb, însă sub stratul alb se pot distinge şi azi cei 12 apostoli în jurul altarului, sub a căror figuri merge de jur împrejur un brâu tricolor. Cu ocazia diferitelor reparaţiuni ale acestei biserici, catolicii au încercat să şteargă cu totul figurile sfinţilor româneşti, dar n-au reuşit pe deaîntregul şi atunci s-au mulţumit s-a spoiască din nou cu var. Denumirea de Ţopi o întâlnim şi în descrierea Ardealului, făcută de împăratul bizantin Constantin Porfirogenitul (anul 912-959), care în veacul X le zicea Tzopon. Primele referiri la aceasta zona mai larga de pe Aries apar in Bula Papei Clement al VI-lea adresata voievozilor romani din Transilvania la 1345, in care se aminteste si de un voievod de Tzopus cu numele Ambrozie. „Terra Tzopus” poate fi sinonima cu „Tara Motilor” de astazi. ARDEAL ApusenicostumeORIGINEA MOŢILOR  Moţul reprezintă o entitate aparte, caracteristică şi care nu prezintă asemănare frapantă cu nici o altă ramură românească decât numai cu Istro-Românii. Chiar din prima călătorie făcută în Munţii Apuseni, tipul Moţului mi-a reamintit pe cel al Istro-Românilor, pe cari i-am vizitat în 1919. La această asemănare vine să coroboreze şi laturea linguistică şi anume rotacismul”. Singurele populaţii de origine romană cu această particularitate linguistică a rotacismului, care consistă între multe alte schimbări şi reguli fonetice în înlocuirea consonantei n prin r, sunt Moţii şi Românii istrieni de pe coasta Dalmaţiei, dintre Fiume şi gara Sf. Peter (câteva sate dela poalele muntelui Magiore). Această particularitate linguistică se întâlneşte, la Moţi, numai în comunele situate pe văile Râului mare şi Râului mic (sau Arieşul mare şi Arieşul mic), din sus de Câmpeni.
Moţii, după ocupaţiile lor principale, se împart în două categorii: Moţii propriu zişi, cari se ocupă mai mult cu industria lemnului, şi Moţii minieri sau băieşii din împrejurimile Abrudului. Cele mai multe case din satele moţeşti sunt aşezate şi răspândite pe dealuri şi pe munţi, ceea ce probează că Ţara Moţilor, încercuită de un lanţ de munţi înalţi, aci păduroşi, aci prăpăstioşi, a servit din vremea întunecoaselor frământări, provocate de năvălirea diferitelor popoare barbare. Moţii sau Ţopii sunt populaţia din creerul Munţilor Apuseni, care a format în tot trecutul ei un element distinct în corpul românismului: distinct prin obiceiuri, prin caracterul şi fizionomia rasei, apoi prin limba ce o vorbesc şi formele exterioare ale cultului legii străbune ortodoxe, pe care o mărturisesc în covârşitoare majoritate.

27ApuseniHartaȚara mocanilor, sau ținutul mocanilor sau, alteori, mocănimea, cuprinde o zonă care se întinde pe ambele versante ale masivului Muntele Mare din Munții Apuseni, respectiv de la Valea Someșului Cald în nord-vest până la Valea Arieșului în sud-vest. Cea mai importantă personalitate din această zonă a fost Horea, unul din conducătorii răscoalei de la 1778. Pe Valea Ocolișului se află o ramură a mocanilor numită toci.
Mocanii non-transhumanți – sunt un  grup distinct de mocani care ocupă valea Arieșului între comuna Bistra (unde tradițional începe Țara Moților) și până în josul văii în apropiere de Cheile Turzii. Aceste comunități de mocani sunt cunoscute sub numele de mocănimea Văii Arieșului. „Centrele” de odinoară ale acestei mocănimi sunt satele Lupșa și Sălciua, unde, până de curând, aurul se exploata direct din apa râului, scursă prin sitele manevrate de localnici. Proximitatea acestor resurse și relieful tipic fac ca acești mocani să fie mai degrabă crescători de vite decât oieri. Mocănimea văii Arieșului se extinde la nord pe cursurile râurilor afluente ale Arieșului, în special pe valea râului Poșaga (valea Poșăgii) cuprinzând zona din jurul comunei Mărișel, aflată pe teritoriul județului Cluj [4], loc tradițional de întâlnire estivală a mocanilor. Alt grup de mocani e reprezentat de mocănimea Ampoi-Întregalde, situată, ca și mocănimea Văii Arieșului, tot pe teritoriul de azi al județului Alba.

Povestea mocanilor din Apuseni, oameni care se strigă „tu“ şi „mă“. Cum au ajuns să formeze o comunitate numeroasă crescând viteMocanimea Munților Apuseni cuprinde satele din sud-estul Munților Apuseni, din bazinul mijlociu al Arieșului și Ampoiului. Zona este alcătuită din mai multe subzone: a Munților Trascău, a Albei și Ampoiului, situată pe cursul mijlociu al Văii Arieșului, între Baia de Arieș la apus și Buru la răsărit, o zonă izolată, păstrătoare de elemente etnografice arhaice. Relieful circumscris de mocănime este de deal-munte și ocupațiile specifice zonei sunt agricultura de șes, de deal și de munte: agricultura în terase, păstoritul, pomicultura. Portul popular din mocanime este integral alb. Mocanii de regiune sunt legați locului, spre deosebire de moți, care sunt „toți în drum”, călătoresc pentru a-și vinde produsele de lemn. Tipice pentru aceasta zona etnografică sunt șurile acoperite cu paie sau șindrila, monumentale prin înălțimea acoperișului sau grajdurile mari de bârne, acoperite cu paie. Casele sunt la fel foarte înalte, proporția dintre înălțimea pereților și cea a acoperișului fiind de 1 la 3. Uneori construcțiile sunt ridicate pe un soclu de lespezi de piatră. Satele mocanimii Ampoiului sunt atestate ca fiind cele mai vechi din regiune. 

Autorul Ioan Rusu Abrudeanu „fixa” în 1928 limitele geografice ale teritoriului locuit de mocanii zonei colinare a Munților Apuseni după cum urmează: Ei (mocanii n.n.) sunt resfirați pe teritoriul care începe de o parte dela Dealul Mare, lângă Abrud, pe Valea Ampoiului în jos până la Ampoița, apoi dela Detunata spre Răsărit și Sud până la Cheile Râmețului și Întregalde, iar de altă parte dela Lupșa pe Arieș în jos până la Baru și muntele Bedeleului, ca și întreaga populație de pe Valea Ierii până la muntele Dobrin[5]

Mocanii sunt resfiraţi pe teritoriul, care începe de o parte dela Dealul Mare, lângă Abrud, pe Valea Ampoiului în jos până la Ampoiţa, apoi dela Detunata spre răsărit şi sud până la Cheile Râmeţului şi Întregalde, iar de altă parte dela Lupşa pe Arieş în jos până la Buru şi muntele Bedeleului, ca şi întreaga populaţia de pe Valea Ierii până la muntele Dobrin. Mocanii au multe asemănări cu Motii, dar au şi deosebiri, mai ales în obiceiuri şi în viaţa de toate zilele chiar. Mocanii şi chiar Moţii nu cunosc cuvântul dumneata; ei întotdeauna folosesc numai cuvântul tu. Mocanii, spre deosebire de Moţi, sunt oameni mai deschişi la suflet şi mai sinceri. Este foarte mare asemănare între haina lor albă ca zăpada şi conştiinţa lor cu mai puţine dedesupturi neîncrezătoare decât sufletul pururi îndoelnic al Moţului propriu zis. Mocanul este mai vioiu la petrecere şi mai puţin crâncen la mânie decât Moţul. Oameni robuşti, cei mai mulţi înalţi şi bine închegaţi la trup, cu coloarea părului castanie ori blonzi, dar foarte puţini bruni. Mocanii mai au două manifestări de viaţă, cari le sunt comune numai lor, dintre locuitorii Munţilor Apuseni, şi prin cari se deosebesc fundamental de Moţi. Felul construcţiei caselor, grajdurilor şi ocupaţia lor economică, care exclusiv creşterea vitelor. Ocupaţia principală ca ram de agricultură a Mocanilor este economia vitelor şi oieritul. Oile Mocanilor, iarna cu vara, dar mai ales vara, sunt îngrijite numai de femei. În luna Maiu sătenii pleacă din sat la “munte”. Aci aduce bărbatul aşa numitul “staul” al oilor şi începe pe timp de 2-3 luni viaţa “de colibă” a celor încredinţaţi cu grija şi păstorirea vitelor. Populaţia Mocanilor cât priveşte manifestările ei de viaţă religioasă este distinctă de veritabilii Moţi. Sentimentul şi virtutea milosteniei creştine ia proporţii foarte mişcătoare la marile praznice, cu deosebire la sărbătorile Paştilor.
Deși termenul e folosit, în general, pentru a desemna muntenii, „mocani” înseamnă, în județul Alba, cu totul altceva. Ei sunt, de fapt, locuitorii Muntelui Mare și ai Munților Trascău, iar denumirea cuprinde, în sine, atât tradiția și istoria lor, cât mai ales spiritul lor, bine păstrat de-a lungul veacurilor. Iată, mai jos, identitatea mocanilor.  Identificarea corectă a regiunii în care trăiesc mocanii trebuie să țină cont de ținutul cuprins între zona Abrudului şi Zlatnei, așadar între valea Ampoiului și Cheile Râmeţului şi ale Întregalde, precum şi între valea Arieșului, până în nordul județului. E un ținut de deal și de munte, ideal pentru agricultura în terase, pentru pomicultură, prelucrarea lemnului, creșterea vitelor și pentru oierit. De altfel, mocanii au fost dintotdeauna comunități pastorale, oile reprezentând, pentru ei, o sursă esențială de dezvoltare și circulație. Însuși numele de „mocan” ar putea deriva de la sensul acestei ocupații, asociabilă substantivului „moacă” (bâta ciobănească folosită pentru sprijin sau ca armă de apărare). Etnografii, însă, infirmă această ipoteză, indicând că „mocan” înseamnă „muntean”. Îi veți recunoaște, pe mocani, după grai, fire, înfățișare, datini și rânduieli. Oarecum asemănători moților, mocanii sunt înalți, robuști, au părut îndeosebi șaten sau blond, iar generozitatea, pofta de viață și franchețea lor se reflectă, am putea spune, în albul curat al portului lor popular. Din timpurile cele mai vechi, pe care cercetătorii istorici nu le-au putut fixa încă cu preciziune, munţii Abrudului, cu minele lor de aur, au format un fel de Californie pentru popoarele, care i-au stăpânit. Herodot ne spune că la anul 513 înainte de Christos trăiau pe ţărmul râului Maris (Mureşul de azi) poporul Sciţilor, care se desfăta în aur. Este neîndoios, după cum afirmă şi constată autori dintre cei mai serioşi, că minele de aur din munţii Abrudului au fost exploatate şi în timpul dinaintea Dacilor şi în vremea acestora, dela cari ne-au rămas diferite monede de aur cu inscripţii doveditoare, dar mai ales în epoca Romanilor, cari reusiseră să le exploateze într-un mod cu mult mai inteligent. Noi nu ezităm a crede că între motivele, care au împins pe împăratul Traian să ocupe cu orice preţ Dacia, cel mai principal l-au constituit comorile în aur din munţii metaliferi ai Abrudului (Auraria major sau Alburnus minor). Faptul acesta se explică dealtfel şi prin graba cu care, îndată după victoria obţinută în contra Dacilor, legiunea XIII Gemina a ocupat întreaga regiunea muntoasă dintre Arieş, Crişul Alb şi Mureş, iar împăratul Traian n-a întârziat de a trimite aici colonişti harnici şi pricepuţi în meşteşugul exploatărilor miniere. Sistemul de exploatare minieră uzitat de poporul dac n-a putut satisface pretenţiunile romane, care urmăreau sporirea producţiunei de aur, şi de aceea nu e de mirare că au fost aduşi aici muncitori specialişti, printre cari excelau Dalmatinii şi Epiroţii.
Minele Cetatea Mare şi Cetatea Mică dela Roşia Montană şi anume din muntele Cârnicul Mare sunt şi azi o icoană vie a ingeniosului mod de extracţiune practicat de Romani. Masivul Cârnicul din timpuri preistorice a fost sfredelit şi para-găurit de jur împrejur şi de sus în jos, prin galerii sau stolne, ca o cetate asaltată de braţe dornice cu orice preţ de pradă şi de îmbogaţire. Din examinarea minelor Cetatea Mare şi Cetatea Mică se poate vedea deosebirea dintre felul vechiu de exploatare şi cel de azi. Romanii erau foarte abili în săparea cavernelor cu arcuri boltite aproape arhitectonic. Unele din aceste caverne boltite în masiv tare pietros atrag şi azi admiraţia vizitatorilor. Regiunile miniere exploatate din timpul Romanilor şi până azi se grupează în modul următor:
1. Regiunea Băiţei.
2. Regiunea Băii de Criş şi Ruda, de lângă Brad, în raionul căreia cade bogata mină Cei 12 Apostoli, azi proprietatea societăţii Mica.
3. Regiunea Fericel, Măgura şi Dealul Ungurului
4. Regiunea Almaşului Mare din jurul muntelui Dosul Negru.
Toate aceste regiuni aparţin judeţului Hunedoara de azi.
5. Regiunea Corabiei-Vulcoiu, dela Dealul Mare, care desparte valea Ampoiului de munţii Abrudului, până la comuna Bucium cu cele 6 sate ale sale, cuprinzând, între altele, minele Sf. Petru şi Pavel, odinioară cea mai bogată regiune minieră. Urmele archeologice găsite în cursul vremei, ca unelte, inscripţiuni, rămăşiţe de locuinţe stabile romane, dar mai ales cimitirul din jurul muntelui Corabia ne îndreptăţesc a crede că aici s-a desfăşurat o înfloritoare şi fecundă exploatare minieră. În această regiune s-au întrebuinţat de Romani ca lucrători şi sclavi aduşi din diferitele provincii romane. Una din tablele cerate descoperite ne lămureşte acest adevăr.
6. Regiunea Roşiei Montane, care a întrecut în bogăţia minereului chiar şi pe cea anterioară (Corabia-Vulcoiu. Minele Cetatea Mare şi Cetatea Mică, minele Orlea şi Sf. Cruce, care se întind în masivul munţilor Letea, Igren, Camniţa şi Cârnicul Mare, dovedesc că aici a trăit cea mai importantă colonie de minieri. Această colonie a fost aşezată unde este Roşia Montană de azi şi unde s-au găsit, pe lângă nepreţuitele table cerate, nenumărate urme şi vase romane, inscripţiuni şi monumente funerare.
Regiunile 5 şi 6 fac azi parte din judeţul Alba.
7. Regiunea Băii de Arieş (Ofenbaia), ultima regiune minieră şi care aparţine azi judeţului Turda. Şi aici s-au găsit diferite unelte şi obiecte vechi de exploatare, dar, durere, nu ni s-au păstrat.
În primii ani după ocupaţie, statul roman îşi administra minele prin ofiţerii legiunei XIII Gemina. Aceştia îndeplineau toate lucrările technice, de control şi cancelarie. În fruntea administraţiei miniere stătea un procurator, numit procurator aurariarum, care trebuia însă să fie specialist şi se deosebia de procuratorul administrativ al provinciei. Protejate Trascau.pdf După extinderea Imperiului roman, pe malul Mureşului (în zona Alba luliei de acum) a fost dezvoltat un port fluvial important cu numele de Apulum. De aici au fost încărcate plutele cu mai multe produse din provincia dacică, cum au fost: grâu, sare (extrasă din salinele de la Turda şi Ocna Mureş), vin, cât şi argint, aur extrase din zona Zlatnei. Plutele urmau cursul Mureşului şi Tisei până la Dunăre. În Apulum a funcţionat şi un centru însemnat de evidenţă (de înregistrare) a produselor obţinute (şi expediate) din provincia Dacia Superioră. După retragerea legiunilor romane, au urmat valurile popoarelor migratoare. Dintre acestea au fost aşezaţi mai îndelungat pe teritoriul Transilvaniei slavii, dintre care au fost cei mai însemnaţi bulgarii. Aşezarea în locul Alba luliei a fost numită de ei Belgrad (Beograd – Cetatea Albă). Din această denumire s-a moştenit indicativul (atributul) de Alba. Tot de origine slavă din acea vreme sunt şi toponimele ca Zlatna (însemnând aur), Lunca, Cerna (negru), Poiana şi altele. După extinderea regatului maghiar în Transilvania, şi organizarea administrativă a teritoriului, regele Ştefan I (cel Sfânt), aici, în Alba Iulia a întemeiat una din cele 10 episcopate din Ungaria. În sec. 12 regele Gheza al II-lea a colonizat mineri saşi în Zlatna (şi în Abrud). În secolele XIII-XVII populaţia ţinutului (mai ales cea de pe Lunca Mureşului) a suferit mult de năvălirea tătarilor şi turcilor. Ioan Corvin, după victoria lui asupra turcilor din 1422, de lângâ Sântimbru, a construit 4 biserici, din care 3 sunt şi azi (în Teiuş, în Sântimbru şi în Alba Iulia). In urma ocupării Ungariei de către turci, în Transilvania a luat fiinţă Principatul Transilvaniei, care a fost un stat autonom, dar parţial supus Turciei. Alba Iulia a devenit capitala principatului.

Posted in Transylvania, Uncategorized | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

Jireček Line – Moscopole

Octavian Ciobanu – Falsa linie Jiricek şi vestigiile vlahilor/românilor din Balcani:

mntnKonstantin Josef Jireček a fost un istoric, om politic, diplomat și slavist ceh. A avut şi cetăţenie bulgară şi s-a ocupat de balcanologie (studii balcanice), precum și de bizantinologie. Linia propusă de Jireček ar fi trebuit să împartă lumea balcanică în zona de influenţă greacă şi zona de influenţă romană. Dar conceptul lui Jireček este eronat atât pentru partea de nord cât şi pentru partea de sud a Balcanilor. Linia propusă trece peste latinofonii vlahi/români din Balcani, la sud de această linie trăiesc numeroase grupuri de vlahi de influenţă latină: macedoromânii din Bulgaria şi FYROM, meglenoromânii, vlahii din Grecia, vlahii din Albania (Moscopole). La Nord de linia Jiricek avem coloniile greceşti din România de la Tomis, Callatis, capul Dolojman.
Linia lui Jireček a fost contestată şi de Petar Skok (1881-1956), un expert croat în lingvistică şi onomastică. Practic o asemenea linie nu se poate trasa, cele două culturi fiind întrepătrunse în Balcani.
În Bulgaria sunt români (o parte sunt declaraţi vlahi de câtre autorităţile bulgare) pe toată valea Dunării, în Timocul bulgăresc, pe pantele Munţilor Balcani (Ana Comnena a scris în Alexiada că “dacii” trăiau pe pantele de nord ale munților Haemus iar macedonenii pe pantele de sud (Anna Comnena, The Alexiad, English translation: Elisabeth Dawes, London, 1928, p.253) şi în partea de sud-vest a Bulgariei (macedoromâni sau aromâni). Românii din Bulgaria nu sunt recunoscuți ca minoritate națională, ci doar ca grup etnic, neavând astfel dreptul la educație în limba lor în școli de stat. În FYROM sau Macedonia vlahii (aromânii sau macedoromânii) sunt recunoscuţi ca minoritate. În Grecia autorităţile consideră că vlahii aşezaţi în Tesalia şi în nordul Greciei sunt greci latinizaţi. Statul român a ridicat şcoli în satele vlahilor dar după ultimul război mondial şcolile nu au mai fost finanţate.
În Albania există o comunitate de vlahi (aromâni) din care cei mai cunoscuţi au fost cei din Moscopole, oraş distrus de bandele musulmane albaneze în conflictele religioase din Albania musulmană.


În Muntenegru numărul mare de vlahi a dus participarea acestora la întemeierea principatului medieval Zeta. În principatul Zeta, o perioadă a fost la conducere o familie de origine vlahă Balšić sau Balša. Această familie era înrudită şi cu Milush Kopiliqi (Miloş Obilici erou al unei balade sârbe) dar şi cu familia boierului Balş din Moldova. Vlahii din Muntenegru au lăsat patrimoniului balcanic monumente funerare cu decoraţiuni uimitoare ca în imaginile următoare. Totuşi istoricii din Muntenegru ascund provenienţa acestor monumente numite “stecci” în limba sârbă, comentând că sunt opere ale “triburilor muntenegrene”. Originea vlahă a fost constatată de Marian Wenzel (Marian Wenzel, Bosnian and Herzegovinian Tombstobes-Who Made Them and Why?”
bosniaÎn Bosnia au trăit numeroşi vlahi care au fost mai întâi slavizaţi şi apoi islamizaţi. Între secolele XII şi XVI vlahii slavizați din Bosnia au ridicat un număr foarte mare de monumente funerare de tip “stecci”. Au ajuns bogaţi prin comerţul cu produse provenite din creşterea animalelor, din cărăuşie şi din însoţirea ca străjeri a negustorilor. Bogăţia le-a permis ridicarea monumentelor funerare dar şi participarea la fondarea principatului Hum (Zachumlia). Monumentele vlahilor din Bosnia sunt concentrate mai ales în Herţegovina, partea de sud vest a Bosniei, care se suprapune cu fostul principat Hum. Autorităţile bosniace evită cuvântul “vlah” înlocuindu-l cu sintagma “vestigii ale bisericii bosniace” deşi ştiu exact originea acestora. Necropolele din Herţegovina sunt cele mai mari din Balcanii de Vest.


 După unele estimări sunt peste 70.000 de monumente funerare în 28 necropole – din care 22 în Bosnia și Herțegovina, 3 în Muntenegru, 2 în Croația și 3 în Serbia. Monumentele sunt în marea lor majoritate fără inscripții dar cu bazorelieuri cu o mulțime de motive solare, florale și geometrice. Aproape 300 au inscripții în greacă, latină și glagolitică (greacă modificată). În Serbia există mai puțin de 3 mii de pietre funerare în 121 de localitati, multe la Negotin.
Toate aceste vestigii arată că vlahii/românii au ocupat tot teritoriul Balcanilor care a fost parte a Imperiului Roman de Răsărit şi că ei constituie substratul cel mai vechi al noilor popoare care au apărut în Balcani în urma năvălirii slavilor. Despre aceşti urmaşi ai tracilor care au ajuns să fie neglijaţi şi oprimaţi la sud de Dunăre a scris şi Mircea Eliade:O mie de ani în urmă, a avut loc ceea ce putem numi pe drept cuvânt o catastrofă de incalculabile consecinţe pentru istoria Românilor: Slavii au ocupat Peninsula Balcanică şi s-au întins pana la Adriatica. Marea unitate etnica, lingvistica şi culturală pe care, în pofida tuturor navalirilor barbare, o alcătuia romanitatea orientală (care se numea, chiar din secolul IV după Christos, Romania), a fost definitiv sfărâmată.”

The Jireček Line is a conceptual boundary through the ancient Balkans that divides the influence of the Latin (in the north) and Greek (in the south) languages in the Roman Empire from Antiquity until the 4th century.  Jireček, Konstantin, Geschichte der Serben ‘ The history of the Serbs ‘, Gotha, 1911.
Gruppi_neolatini_balcanici(Jirecek)The frontiers of Balkan Latin may be drawn with considerable accuracy. Towards the west, Latin spoken in the Balkan peninsula was connected through Istria with the region of Friuli and other parts of northern Italy and by sea, with other regions of Italy. The intermediary area towards the west was thus Istria. The southern and southeastern frontiers were, on the basis of inscriptions, milestones, and coins made by the towns, determined by Jireček as follows: It leaves the Adriatic Sea at Lissus, stretches across the mountains of the Miredites and the Dibra (Debar) to northern Macedonia between Scupi (Skopje) and Stobi (Štip), proceeds then south of Naissus (Niš) and Remesiana (Bela palanka) with their Latin inhabitants, while Pautalia (Kjustendil) and Serdica (Sofia) and the region of Pirot belong to the Greek territory; and finally, the frontier continues along the northern slopes of the Haemus (Balkan) mountains to the coast of the Black Sea.”
This is called the Jireček line, it is based on archeological evidence. Skok considered that the western part of this line should be drawn somewhat more to the south.thraceThere are about fifty toponyms formed as two-stem compound words with the term dava ‘town, city’, e.g. AcidavaThermidava, Cumidava, Rusidava, Sucidava, etc. The number of toponyms of this type is considerable. This enables us to make some conclusions on the basis of their geographical distribution. Their distribution is as follows:
– Twenty-nine of these names, i.e. more than half of them, appear in Dacia (today Rumania): Dacia was, therefore, their centre of irradiation.
– Ten of them are to be found in Scythia Minor (today Dobrudža) and Mysia Inferior (today northern Bulgaria).
– Eight are attested in the south-eastern part of Mysia Superior, i.e. Dardania and Dacia Mediterranea (today north-eastern Yugoslavia).

Only one is to be found in Thrace, namely Pulpudeva, but this town is said to have been founded by Philip II, king of the Macedonians, who gave it his own name Pulpu-deva (= Philippo-polis ‘the- city of Philip’). Hence the name Pulpudeva is not autochthonous in Thrace, but imported from the west where other such toponyms existed. 
Place names of this type are therefore characteristic only in Dacia and Mysia and are absent in Thrace.bulgarian_rivers_mapLangThraco-IllyriN.BALCESCU: De la Bucuresti la Constantinopol numai vorba romaneasca! Relatarile din calatoria lui Nicolae Balcescu sunt clare in privinta etnicitatii sudului Dunarii din vremea lui. Chiar daca zona era sub ocupatia turcilor, si prin urmare statul slav numit Bulgaria nu exista, Nicolae Balcescu a ramas uimit el insusi ca in acea Bulgarie , adica in sudul Dunarii, el nu a auzit vorba bulgareasca sau alta vorba decat cea romaneasca pana la Constantinopol! Bulgaria a fost creata cu trupe ale armatei rusesti ce au stationat definitiv acolo, ceea ce a produs colonizarea masiva cu slavi si impunerea prin forta a unui stat de limba slava sprijinit direct de Rusia!  Modelul slavizarii Bulgariei sprijinit direct de rusi a fost preluat dupa un alt model, acela al ocupatiei ilegale a Tarii Margina si a restului tarii Vidinului (fara orasul Vidin si zona limitrofa a acestuia) de catre serbi in 1833 cu acelasi sprijin rusesc. Avem astazi imaginea clara a celor mai mari exproprieri cu forta de teritorii si deznationalizari petrecute in Europa in zone autentic europene si lingvistic romanesti de catre popoare slave sprijinite de Moscova. Publicat de prof.BAGIU OVIDIU ILIE Bulgaria_(ethnic)_1892 &#8211; an article of 1882, about the neo-latin population in the Balkans south of the Danube, that states that “..according to a Report of the Austrian Consulate in Bucarest the neo-latin speaking people in the Balkans are a total of 3.134.450, and are so divided: 400.000 in Serbia, 420.000 in Bulgaria, 289.750 in Bosnia-Herzegovina, 77.300 in Novi-Pazar, 220.000 in Eastern Rumelia, 1.450.000 in Western Rumelia, Macedonia and Albania, 137.000 in the territories that Greece obtained from the Treaty of Berlin and 140.000 in the rest of Greece…”
gy1The Vlachs in Thessaly and parts of Macedonia became very numerous during the 11th century revolt of the Vlachs in 1066 under their chieftain Verivoi, as attested by the Byzantine historian Kekaumenos, would provide total independence. As Kekaumenos records, a first revolt against imperial rule occurred in 1066, but it was not until after the collapse of the Empire in the Fourth Crusade that the Vlachs would set up their own, autonomous, principality – “Great Wallachia“.[1]The chronicles of Nicetas ChoniatesBenjamin of Tudela,[2]Geoffroy de Villehardouin, Henri de Valenciennes, Robert de Clary, and other sources account for the existence of this state, comprising Thessaly, as opposed to other two “Wallachias”, “Little Wallachia” in Acarnania and Aetolia, and an “Upper Wallachia” in Epirus. This coincides with the period of the first Vlachian state entities across the Balkan Peninsula: Great Wallachia, Wallachia and Moldavia.moscMosxopoli03During the Ottoman period, Aromanian culture and economic power became more evident, as Vlachs concentrated in major urban centers. For example, the city of Moscopole at that time was one of the largest cities of the Balkans, having a population of 60,000 (for comparison, at that time Athens was a village inhabited by 8,000 people). Moscopole had its own printing houses and academies, flowing water and sewerage network.arom 2011


Moscopole, a fost al doilea oraş din Imperiul Otoman, primul după Istanbul 
Pare de necrezut astăzi că Moscopole, o comună din Albania având 800 de suflete (dintre care 600 sunt aromâni iar 200 albanezi), a fost în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea, cel mai mare oraş şi cea mai vestită cetate din Imperiul Otoman, după Istanbul.  Moscopole avea, în 1760, 60-70 000 de locuitori, în timp ce Atena număra doar 10.000 de loc. (dintre care doar 3.000 erau greci). Mărturisesc despre aceasta ambasadorii occidentali acreditaţi în imperiul turcesc din veacul al XVIII-lea, învăţaţii timpului, călătorii străini, corespondenţa comercială a negustorilor vlahi ori documentele unor procese ale acestora cu veneţienii.
vlahiiAromânii trăiau în acea perioadă şi în alte aşezări mari din împrejurimile Moscopolei care ajungeau la rândul lor la zeci de mii de locuitori, precum: Gramostea, Nicea, Linca etc. Zona era compact aromânească. Aceste oraşe mari aromâneşti erau aşezate la peste 1.100 m înălţime. Lacul Ohrid era un fel de mare vlahă, fiind înconjurat de nenumărate localităţi aromâne. Cetăţi înfloritoare atunci, astăzi sunt simple comune pline de ruine şi de legende. Cântecele lor de jale răzbat până la noi, românii nord-dunăreni, ce se pare că uităm rapid istoria neamului. Mulţi dintre vecinii ori prietenii noştri poate că sunt aromâni, dar nu se mai interesează aproape nimeni de trecutul lor. Câţi nu se vor fi răspândit prin Europa de Vest ori Statele Unite?
În anul 1831, Cousinery, şeful misiunii consulare franceze la Salonic, scrie despre aromâni, într-o lucrare apărută la Paris, referitoare la o călătorie a sa în Macedonia, următoarele: “Ei sunt recunoscuţi datorită limbii lor. Vorbesc şi acum latina, şi dacă îi întrebi: <<Ce naţiune sunteţi voi?>> Îţi răspund cu mândrie: <<Suntem români>>”. Oraşul Moscopole avea 12.000 de case din piatră placată cu marmură, 40 de biserici, o Academie, o mare tipografie, mai multe sute de ateliere şi prăvălii. Şcolile Moscopolei erau nenumărate. Într-o perioadă şi-a avut reşedinţa aici mitropolitul de Berat, care purta titlul de “al Belgradului şi al Ianinei”. Bandele criminale ale paşei de Ianina vor începe însă o campanie de jafuri timp de aproape 20 de ani asupra Moscopolei. Imperiul turcesc nu privea cu ochi buni cum din teascurile tipografiei moscopolene ies atâtea cărţi creştineşti, cum negustorii aromâni ridică în cetăţile lor zeci de biserici şi nu moschei, cum casele aromânilor întrec pe cele ale înalţilor demnitari ai Porţii. Bogăţiile şi aurul vlahilor erau deasemenea o tentaţie permanentă.


Presiunile turceşti, greceşti şi albaneze au distrus totul. În 1769, are loc primul jaf turco-albanez (coordonat de Mehmet Paşa) asupra cetăţii. În 1788, trupele turco-albaneze, conduse de Ali Paşa, desfăşoară ultimul asalt asupra acestui faimos oraş. Întreaga Moscopole cade pradă flăcărilor şi va arde zile în şir. Faimoasele biblioteci ale aromânilor, de care se minunau învăţaţii şi călătorii străini ai timpului, sunt distruse. Asemenea şi bisericile. Aromânii se îndreaptă către Ţările Române, Salonic, Viena ori Veneţia, într-o pribegie parcă fără de sfârşit. In poza – Emanoil Gojdu, aromân născut în Transilvania, din părinţi moscopoleni refugiaţi.
IMPLICATII SOCIOCULTURALE SI ECONOMICE ALE DISTRUGERII CENTRULUI COMERCIAL AROMANESC MOSCOPOLE (IPOTEZE GEOPOLITICE) – Drd. Emil Tarcomnicu În Moscople, oras populat exclusiv de vlahi (aromani), existau catre sfarsitul secolului al XVIII (1768) numeroase corporatii manufacturiere, zeci de biserici (in jur de 70), institutii comerciale si bancare, numeroase scoli comunitare – e drept ca in limba greaca, limba culturii bisericesti ortodoxe si laice in regiune. Exista de asemenea o tipografie unica in Balcani pe atunci, infiintata inainte de 1730, ba si o Academie (Noua Academie – institutie de invatamant superior) datand si aceasta din 1744 (dupa ce fusese inca de la inceputul secolului colegiu numai, deci scoala de invatamant secundar), – singura institutie de invatamant de acest grad din partea locului in vremea aceea, de tipul Academiilor Domnesti de la noi, din Valahia si Moldova timpului. Se intelege insa ca era vorba de scoli in limba greaca, a bisericii oficiale ortodoxe de pe teritoriul fostului imperiu bizantin si apoi otoman. Cum se stie pe atunci, chiar la Academiile Domnesti din Moldova si Tara Romaneasca (Valahia) limba de predare era tot greaca. La tipografia din Moscopole insa, s-au tiparit si carti (mai ales carti de cult bisericesc, dar si de uz scolar) in graiul aroman, dialect romanesc local, cu litere grecesti – echivalent al scrierii cirilice romanesti din Tarile Romanesti – asa cum marturiseste unul dintre iluministii aromani ai timpului, invatatul Ghorghe Roja in lucrarea sa in limba germana, din 1809, tradusa si in romaneste in 1867 si tiparita la Craiova de aromanul Sergiu Hagiade, sub titlul: Cercetari despre Romanii de dincolo de Dunare.” (Hristu Candroveanu „Carte de vacanta pentru aromani”, vol. II, pag. 3 – 7) In anii 1760 si 1790, orasul a fost jefuit si ars de Ali Pasa din Ianina si de trupele de albanezi, determinand emigrarea în masă a populatiei. Astazi, Moscopole este un sat cu circa 1000 de locuitori. Principalele ocupatii ale aromanilor au fost pastoritul, carausia, agricultura si comertul. st1Distrugerea Moscopolei provoaca imprastierea aromanilor, in special a familiilor instarite, in marile centre ale Europei ca: Belgrad, Bucuresti, Viena, Venetia, Budapesta, etc. Atat prin acest exod cat si prin legaturile comerciale ale comerciantilor aromani, a fost favorizat contactul lor cu daco-romanii si, sub influenta scolii ardelene de orientare latinista, si aromanii incep sa scrie cu caractere latine. Emigratia aromana din Romania descopera asemanarile frapante intre aromana si dacoromana si, in randurile coloniei aromane din Bucuresti, interesul pentru organizarea unui invatamant in romaneste pentru aromani si meglenoromani creste din zi in zi. „Aceasta biserica a Sfintei Treimi s-a intemeiat in 1785 pe timpul puternicului imparat Iosif II, regele Ungariei, si s-a ispravit in anul 1806, pe timpul puternicului imparat Francisc II, regele Ungariei, cu cheltuiala fratilor valahi din Macedonia”. In cazul coloniilor grecesti din Imperiu, in toate privilegiile si actele numeroaselor lor comunitati bisericesti era vorba de greci si vlahi (Griechen und Walachen), iar in inscriptia de pe biserica din Miskolc este vorba numai si numai despre vlahi. “Dintre tarile straine, Statul austriac, cunoscand marile insusiri ale Romanilor pentru comert si industrie, a incercat pe toate caile sa-i atraga, fiindca pentru acest Stat Macedoromanii erau de toate: capital, mestesug, comert si industrie. Cu un cuvant, ei aveau toate calitatile pentru ridicarea economica a tarii.” In anul 1774, istoricul german Johann Thunmann, care s-a ocupat de istoria aromanilor, specifica faptul ca “locuitorii vorbesc toti romaneste”. Scrierile referitoare la aromani, dupa 1770, arata constiinta latinitatii la aceste populatii (Constantin Hagi Cegani, colonelul englez Leake, francezii Pouqueville si Esprit-Marie Cousinéry). “ st2Moscopolea a fost cel mai mare oras pe care l-a avut Albania pana acum. (anul 1935, n.n.) Astazi chiar, orasul vecin Corita, locuit de Albanesi si de Romani moscopoleni si farseroti, si care a mostenit ceva din insemnatatea Moscopolei, e situat in regiunea cu cea mai mare densitate de populatie din Albania”. Orasul a fost distrus, prin atacuri succesive, de catre albanezii musulmani, in perioada cuprinsa intre anii 1769-1788. st3Cauzele distrugerii orasului, explicate de scriitorii straini, au fost, conform consulului Frantei la Ianina, Pouqueville, turcii si albanezii (“invidia si fanatismul se unira pentru a distruge opera intelepciunii”. “Hoardele mahometane de Daglii si Coloniati au dat cele dintai semnalul nenorocirilor, incepand sa jefuiasca si sa asasineze caravanele care frecventau targul din Voscopole. La randul lor, beii din Muzachia, sub pretext de a ajuta pe supusii necajiti ai Marelui Senior, pusera garnizoana in oras si, dupa zece ani de devastari, jafuri si razboaie, Voscopolea disparu de pe suprafata Albaniei.”4); consulul Frantei la Salonic Cousinéry vedea aceeasi autori (“In zilele noastre, orasul Voscopole se imbogatise prin comertul sau cu Germania. Locuitorii cladisera case foarte frumoase, dar un pasa din Albania, despre care mi s-a spus ca era tatal lui Ali Pasa din Ianina, atacand si jefuind acest oras, negustorii s-au imprastiat”). Valeriu Papahagi explica distrugerea orasului, conform documentelor venetiene, prin atitudinea rusofila din timpul razboaielor ruso-turce. Distrugerea Moscopolei5 a insemnat o grea lovitura pentru aromanii din Imperiul Otoman. st4Desfiintarea celui mai important centru comercial din Balcani a fost oare o actiune deliberata a marilor metropole sau a Imperiului Austro-Ungar? A fost o lovitura data aromanilor pentru a atrage capitalurile in centrele comerciale europene? Acesta a fost rezultatul si motivatia apare astfel: “Austria … urmarea doua obiective: sa alunge pe Turci din Ungaria si Tarile slavone si, tot cu aceeasi neclintita straduinta, sa-si creeze o clasa burgheza nationala si sa-si asigure un imperiu comercial cat mai rentabil. Singura iesire si unica posibilitate ii ramanea imperiul turcesc, vast ca intindere, unde, insa, se lovea de rezistenta marilor puteri apusene: Anglia, Franta si Olanda, pe de alta, cetatile italiene si Rusia – aceasta ceva mai tarziu.” 6 Venetia era implicata inca din secolul al X-lea in comertul din peninsula balcanica, cu timpul acaparandu-l. Ascensiunea Venetiei se produce datorita aparitiei ungurilor in Polonia si blocarii traseului comercial in lungul Dunarii7, ca si libertatii navigatiei pe Mediterana. “Venetia ar fi jucat un rol cu mul mai mare inca, daca drumul Dunarii nu s-ar fi refacut in secolul al XII-lea. El s-a refacut prin consolidarea regatului ungar.” (p. 42). st5Primul stat bulgar, ca si Imperiul creat de vlahii Petru si Asan se datoresc celei de-a doua cai comerciale existente in peninsula, creata de romani, Via Egnatia (care lega portul adriatic Durazzo de Constantinopol). Aceste state aparute in Balcani au impiedicat de altfel, pe regii unguri, in spatele carora se afla imperiul apostolic papal. Existau, la acea vreme, trei state create de necesitatea apararii rutelor comerciale: Venetia, “doamna marilor si a drumurilor care plecau de la Mare. Ungaria era regalitatea care, in afara de drepturile sale date de catre Papalitate, cauta sa se impuna in Balcani pentru ca ea reprezenta cealalta cale de comert, calea transversala, a Belgradului. Statul bulgar se formeaza, se pastreaza si ia titlul imperial ce i se recunoaste, pentru ca, avand Durazzo, el domina vechea Cale Egnatia care ducea direct la Constantinopol .“(p. 54-55). In secolul XVIII apare o mare concurenta intre porturile italiene Venetia, Genova, Livorno, Neapole, Triest, dar si implicarea Austriei in comertul oriental. Imperiul otoman este confruntat cu o criza economica si urmata de pierderea unor provincii in urma deselor razboaie (1701-1715). “Lupta de concurenta (a Venetiei, n.n.) – pe zi ce trecea – devenea din cele mai grele si aprige contra cetatilor italiene, contra Francezilor, Angliei si Olandei, impotriva Raguzei si Turciei dar mai ales impotriva imperiului austriac, care isi mobiliza toate fortele intru aceasta.”8 La 1770 apare o reactie antioccidentala (mai ales antifranceza ) printre negustorii greci (miscarea moreota). De exemplu, comertul dintre Marsilia si Orient statea astfel: in perioada 1779-1781 doar 150 vase /an. Sau: in anul 1789 comertul Frantei cu Orientul era de 42,41%, iar in anul 1839 ajungea de la 3,1 % (vezi N. Iorga, p. 151, apud Demetru Gheorghiadi din Smirna). Asemanator Frantei, Venetia este scoasa din comertul oriental, celelalte porturi italiene impunandu-se treptat. Moscopolenii renuntasera la comertul venetian inca cu mult inainte de distrugerea orasului. Valeriu Papahagi, cel care a cercetat arhivele venetiene, dadea urmatoarele explicatii, extrase din corespondenta moscopoleno-venetiana: crearea unor drumuri de uscat spre Viena (“caci ata si pielaria se raspandesc pe uscat, prin Belgrad, in Ungaria si Germania, afara de marile cantitati de marfa care trec la diferitele schele ale Golfului, fapt care, cu adevarat, aduce paguba intereselor publice ale Venetiei “9 ); legatura cu alte porturi italiene, declarate porturi franceze; taxele prea mari ale venetienilor (“Moscopolenii parasesc comertul cu Venetia din cauza taxelor mari la care Serenisima Republica le supune marfurile expediate din Durazzo. Comertul deviaza spre porturile Saiada si Salonic.”); atitudinea rusofila in razboaiele ruso-turce. Devastarea orasului de catre albanezii musulmani a dus la un exod masiv al aromanilor in capitalele europene, in special in centrele comerciale unde acestia aveau legaturi de afaceri.
st6O mare parte din emigrantii moscopoleni s-a stabilit la Viena si Pesta. Ei erau perceputi ca fiind comercianti greci (afacerile, in mare parte, se desfasurau in limba greaca), in scurt timp acaparand comertul din Austro-Ungaria. Aceasta emigratie a luat contact cu romanii transilvaneni din imperiu, devenind infocati aparatori pentru drepturile romanilor. Premergatorii miscarii nationale aromanesti au fost scriitorii aromani moscopoleni din secolul al XVIII-lea, primii care scriu in dialectul aromanesc. Protopopul Th. A. Cavaliotti (originar din Moscopole), a scris in anul 1770 un “Vocabular in trei limbi (aromana, greaca si albaneza)” Acest vocabular contine 1070 cuvinte si un abecedar latin. Constantin Ucuta Moscopoleanu editeaza “Noua Pedagogie” la anul 1797, iar Gheorghe Roza (1808) “Cercetari despre Romanii de peste Dunare” (o prima istorie a aromanilor in limba greaca) si “Despre scrierea si lectura aromaneasca” (1809). Constantin Ucuta indemna la invatarea limbii materne spunand: “Accepta lumina aceasta putina, spre folosul copiilor nostri, caci cred ca de mult iti era dor sa vezi acest inceput pentru neamul nostru, ca usor sa priceapa copiii aceea ce cu pierdere de multa vreme si cu greutate o pricep in alta limba.” (Sterie Diamandi 1940, p. 254).wlDaniil Moscopoleanu, aroman, a scris “Invatatura introducatoare”, in patru limbi – greaca, albaneza, bulgara si aromana, cu scopul ca fiecare popor sa-si insuseasca limba greaca. Daniil era un partizan al grecizarii indemnand pe aromani sa se lepede de limba materna si sa invete greceste. “Albanezi, Romani, Bulgari si voi ceilalti de alta limba bucurati-va cu totii sa va faceti romei. Lasati limba cea barbara, dialectul si datinile, incat ele sa para ca niste povesti stranepotilor vostri. Veti cinsti neamul si patriile voastre, prefacandu-le grecesti din albano-bulgare.” (S. Diamandi 1940, p. 376). La fel milita si Neofit Duca pentru asimilarea linvistica a aromanilor. 10 Mihai Boiagi, profesor la scoala greaca din Viena, isi atrage excomunicarea Patriarhului din Constantinopol pentru indrazneala de a scrie, in limba greaca si limba germana, “Gramatica” (1813). “Aflu ca se raspandeste cartea unui ratacit al bisericii si a unui oarecare Boiagi. Tinta acestuia este de a combate limba greaca din auzul credincioasei noastre turme. Comunicati excomunicarea noastra la toti.”11 Cartea lui Boiagi raspunde Scripturii in dialect. La 1863 C. Negri reediteaza “Gramatica “. O noua editie se realizeaza in 1915.
asiiFamiliile Sina, Roza, Duca, Malenita, Mangiarli, Capra, Calai Agora, Neaplu, Manasi, Modosu, Dadani, Darvari, Popp, Diaconovici, Zonea Dona, Cociu, Doda, Musteta, Coda, Tolea, Spaici, Angelcu, Marcusu, Dima, Paciurea, Staia, Mihail, Mocioni, Saguna, Dumba, Gojdu, Grabovski erau de origine aromaneasca. Cel mai renumit descendent al unei astfel de familii a fost Andrei Saguna, mitropolitul romanilor din Ardeal. Rolul capital pe care Saguna l-a jucat in istoria Transilvaniei l-a facut pe Sterie Diamandi sa scrie:” La temelia dezrobirii Ardealului sta jertfa celui mai insemnat centru de cultura si civilizatie aromaneasca”. 12
Sursa – articolul complet.  Partea a doua a articolului, de pe site-ul sursă.
1. Theodor Capidan, Macedoromanii. Etnografie, istorie, limba, Fundatia Regala pentru literatura si arta, Bucuresti, 1942, p. 123
2. Valeriu Papahagi, Aromanii moscopoleni si comertul venetian in secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, Ed. Societatii de Cultura Macedo-Romana, Bucuresti, 1935, p. 18-19
3. Idem, p 15
4. V. Papahagi, p. 135
5. Dupa Hristu Candroveanu lui Mihai Ungheanu ii revine meritul de a fi ridicat problematica distrugerii orasului urmarind scrierile scriitorii romani si aromani care au relatat despre aceasta. Nu a realizat insa si o inventariere a surselor provenind din scriitorii straini. Noi consideram ca cei care au avut de profitat de pe urma devastarii acestui centru economic au fost implicati si in distrugerea lui – Austro-Ungaria. Dl. Mihai Ungheanu considera ca Franta si Anglia au provocat-o: “Distrugerea Moscopolei nu este rodul unor porniri spontane ale unor vecini primitivi si nici ale pornirilor criminale ale unui pasa, pe jumatate nebun, ci rezultatul unui proces de aservire a fostelor teritorii turcesti catre Franta si Anglia.” (Moscopolea – ipoteza geopolitica, in Perenitatea vlahilor in Balcani, Editura Fundatiei Andrei Saguna, Constanta, 1999, p. 17-38.
6. A. Hanciu, Aromanii p. 300
7. Teorie dezvoltata de N. Iorga, Istoria comertului cu Orientul, 1939.
8. A. Hanciu, op. Cit., p. 300. Ase vedea si lucrarea lui Gheron Netta, Expansiunea economica a Austriei si exploatarile ei orientale, Bucuresti, 1931
9. V.Papahagi, Aromanii moscopoleni si comertul venetian in secolele al XVII-lea si al XVIII-lea Bucuresti, 1935, p. 132, apud Antonio Bartolovich, consul al Serenisimei Republici la Durazzo, anul 1761
10. Stelian Brezeanu si Gh. Zbuchea, Romanii de la sud de Dunare. Documente, 1997, p. 142-143
11. V. Diamandi-Aminceanul, Romanii din Peninsula Balcanica, 1938, p. 103
12. S. Diamandi, Oameni si aspecte din istoria aromanilor, 1940, p. 151

Moscopole – cel mai mare oras din Balcani in sec.18

Descendenţa din Asăneşti a Regelui Ferdinand I al României

The Vlaho-Bulgarian Empires. I2/E1/J basic OldEurope layer, R1a warriors, R1b metallurgy. Culture & technology fusion.

For more than a millennium, the state that we call now inaccurately the Byzantine Empire, was named “Romania”

Posted in Vlachs | Tagged , , , , , , | Leave a comment

Buneii – Poze din colecția Ioniță Baciu

i1Poze din colecția Ioniță Baciu


Ionita Baciu – străbunicii mei Todea și Baciu, care l-au întâmpinat pe regele Ferdinand


Ionita Baciu – vizita regelui Ferdinand la Sălciua, în fața casei mele strămoșești, acum casa varului pr.Ionel Todea. Străbunici mei Todea Ispas, Todea Rafila, Todea Horea, Todea Butura Lucretia și Baciu Vasile în grupul de țărani salciuani, care îl întîmpină pe regele Ferdinand și pe regina Maria în 1921.


Ionita Baciu – Străbunicul Baciu Vasile, în galben, a fost la Pesta la împăratul Franz Ioszef, să primească aprobarea înfințării târgului Salciuan în 1906. Mai apoi străbunicul a fost primar între 1932-37 în Sălciua.

targ salciua

Cum fu cu cooperativizarea la moți? Fiind zonă de munte, s-a făcut doar o ,,Întovărășire” nu CAP, familiile păstrau ograda proprie, unde puteau cultiva porumb, grâu și altele ..


Ionita Baciu – vederea mea unicat, cu carele moților la Puntea Morilor din Sălciua.


Colecția de poze – pr. Nistea / Paris


Alex Imreh – Cruci Solare



978x0 (2)



Câteva vederi – Adevărul

1470900336-4710-La-pranz978x0 (7).jpg978x0 (5)978x0 (9)1470900344-7336-La-vatra

978x0978x0 (1)LemnGeogel.jpgteius


Posted in Romania, Transylvania | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

Ponor – понор

Serbo-Croatian: понор, English: abyss, Română: Formă de relief din regiunile carstice, aven, dolină sau microdepresiune, prin care apele de suprafață se scurg în subteran, Coastă prăpăstioasă formată prin prăbușirea, ruperea sau alunecarea unor straturi; povîrniș.  Stîncă ascuțită, văgăună, groapă, rîpă, „loc unde un rîu se pierde sub pămînt.
ponór, ponoáre, s.n. (pop.) 1. povârniș abrupt sau adâncitură formată prin prăbușirea unor straturi de teren; râpă. 2. loc necultivat; pârloagă. 3. munte înalt cu creasta golașă, lipsită de vegetație. 4. deal cu coama înaltă și rotundă. 5. mică apă curgătoare; gârlă; apă stătătoare mai mare decât o baltă. 6.poiană (într-o pădurice). 7. vizuină, bârlog (într-o regiune accidentată). 8. casă mică și scundă. 9. (fig.) necaz, supărare, nenorocire; amar. 10. greșeală, vină. 11. mulțime, număr mare.


Ponor Village & Ponor Mountains in Bulgaria

Ponorsatelit - cetatile ponorului - balcoane 1Cetățile Ponorului – The Fortress of Ponor are the largest karst complex in Romania, also known as the Everest of Romanian speology, are located within the Apuseni National Park, downstream of the Fortress Valley, making them the lowest point of the entire closed Padiș basin ­Ponor Fortress (950 metres). The cave consists of a unique gallery, over 2000 metres in length, of considerable dimensions and traversed by a river with a large debit (one of the strongest subterranean rivers in the country).


Ohaba-Ponor este un sat în comuna Pui din județul Hunedoara, România. Se află în partea de sud a județului, în Munții Șureanu. Aici s-au descoperit vestigii ale culturii musteriene (vârfuri triunghiulare, piese foliacee bifaciale, răzuitoare etc., confecționate în special din așchii de cremene și cuarțit) aparținând omului de Neanderthal (Homo primigenius). De asemenea, au fost găsite trei falange, constituind primele urme osteologice fosile ale omului paleolitic (120.000 – 30.000 î.Hr.).[2]

vanatarile_ponorului____by_verutzu-d55ag3vÎn plină epocă a bronzului cănd probabil a fost descoperit aurul Apusenilor, aşezările umane explodează şi urcă de pe văile fertile ale râurilor pe varfurile munţilor, pană la 1300 m altitudine. La Sălciua, lângă peştera Huda lui Papară, au fost descoperite morminte tumulare vechi de 5 milenii. De aici, povestea merge mai departe… De la sfârşitul acestei epoci a fost descoperit în zona intrării un topor de bronz, depus ca ofrandă zeului într-o fisură a peretelui de calcar.  Celtul de bronz este o armă/unealtă asemănătoare unui topor. Cel descoperit în Huda lui Papară are corpul masiv, trapezoidal, lama fiind lațită și având taișul asimetric,datorită probabil uzurii funcționale. Bordura găurii de înmanușare este îngroșată, de sub ea plecând două nervuri arcuite, care se unesc cu partea superioară a lamei. Sub buză se află un orificiu care penetrează dulia de înmănușare.Puternica gintă a Apulilor, dacii din Munţii Trascăului au ridicat nu departe de aici cetatea Craivi, un veritabil cuib de vulturi la care se poate ajunge urmând un adevarat traseu alpinistic. A fost ultimul punct de rezistenţă şi probabil locul în care regele Decebal şi-a pus capăt zilelor. Templul religios de aici dovedeşte că cetatea stăpânita de Burebista a fost cândva a lui Zalmoxes, regele zeu al dacilor, care la bătrâneţe s-a retras într-o peşteră.harta-apuseni-trascau-highrez.jpgHuda lui Papară ar putea fi peştera din muntele Kogaionon în care s-a retras regele zeu al dacilor pentru patru ani. Controversele asupra personalităţii lui Zamolxe au început să apară odată cu menţionarea lui de către Herodot, părintele istoriei, care recunoaşte cinstit că Zamolxe a trăit în jurul anului 1400 îC şi nu a fost un zeu închipuit. El este unul din cei trei profeţi ai lumii : Zamolxe, Zaratustra şi Moise. Cât despre retragerea lui în peşteră şi apariţia după 4 ani nu a avut rolul de mister iniţiatic ci a fost o lecţie pentru poporul care poate nu îi urma toate îndemnurile. Mitologicul munte dacic care a fost sediul lui Zamolxis sau locuinţa marelui preot dac a fost Kogaionon. Semnalat de greci, muntele nu a fost identificat. Presupunerile duc spre Gugu, Ceahlăul, Dealul Grădiştii sau Omu. Dar toate sunt ipoteze romantice. Strabon scrie despre peştera de retragere a lui Zamolxis care se află în acest munte. Muntele luase numele de la râul ce curgea alături, deci râul era mai important decât muntele. Suprapunând hata antică cu cea a României moderne, acest râu se afla mai la nord decât toate locurile identificate mai sus. Puterea dacilor era data de bogaţia lor, de aurul pe care-l aveau din filoanele Apusenilor şi care ajungea nu numai în Grecia ci şi în Egipt, Mesopotamia sau Persia. Toată politica şi religia se sprijinea pe aur deci e normal ca regii şi preoţii să fie lângă izvorul aurului. Cel mai important râu al Daciei era Arieşul, râul aurului. Şi lângă acest râu este muntele cu peştera în care regele zeu s-a retras patru ani. Cel mai impozant munte lânga Arieş, plin de cetăţi dacice este Trascăul cu monumentala peştera Huda lui Papară, posibila peştera lui Zamolxes.
Solomonar, șolomonar în Apuseni este unul dintre cele mai enigmatice personaje ale mitologiei populare românesti. Stăpani ai vânturilor și călători prin nori, șolomonarii trăiesc în poveste, dar și prin pădurile Bucovinei sau prin cătunele Apusenilor. Ei sunt inițiați în științele astrologiei, ale prezicerii viitorului, dar mai ales în stăpânirea tuturor fenomenelor meteorologice.huda
Solomonarii se trag din vechii preoți asceți traco-geti – kapnobatai călători prin nori sau umblători prin fum, cei care săgetau norii spre a opri balaurii furtunilor. Zalmoxis_AleksandrovoȘolomonarul poate fi comparat cu Kadmos, casta lor ca fiind moștenire dacică, șolomonarul din tradiția folclorică este rezultatul unui proces de zeificare a sacerdotului, provenind din preoți initiați. Huda lui Papară este, dacă nu leaganul, cel puțin locul care a ținut în viață legenda și tradiția șolomonarilor. Această peșteră a fost locuință și loc de cult pentru sute de generații preistorice. Aici s-a retras regele zeu al dacilor, Zamolxes, făcând din acest loc cale spre alte lumi. In imagine Zalmoxis. Detaliu dintr-un mormânt trac de la Aleksandrovo, Bulgaria.
O altă legendă, pornită probabil de la populația germană din zonă, leagă peștera cu cea din Hameln, Germania,[necesit în care Cântărețul de flaut cu flautul său fermecat a ascuns copiii orașului ca razbunare ca nu a fost plătit pentru salvarea urbiei de invazia șobolanilor. Și tot ei fac legătura între peșteră și Dracula. Pe la 1290, la Sângiorgiu Trascăului (redenumit “Colțești” în a doua jumătate a sec. XX), peste culmea Bedeleului, la numai 8 km de Hudă a fost ridicat castelul nobiliar Thoroczkay (Cetatea Trascăului) pe ruinele vechiului castru romanConstrucția a fost făcută de sașii adusi din Austria și de secui care au ramas până în ziua de azi în cele două sate, Colțești și Rimetea. Din istoria zbuciumată a castelului se remarcă faptul ca Matei Corvin îl confiscă pentru mai mulți zeci de ani. Aici ar fi stat închis nimeni altul decât Vlad Tepes, prizonierul împăratului înainte de a prelua pentru a treia oară tronul Valahiei. În legendă se spune că temnița castelului are legătură cu peștera Huda lui Papară și ca Tepeș a conviețuit cu liliecii peșterii o bună bucată de timp. Poate o legatura dintre simbolul vampirismului-lilieci si Vlad Tepes ..
61778142The term “ponor” has become the international geological term for larger karst-induced surface water inlets. The word is linked to the proto-Slavic nora (pit, hole, abyss). In Slovene the word “ponor” has the same meaning. There are significant geological ponors in the Carpathian Mountains, the Dinaric Alps and in other karst regions. The entire Adriatic watershed within Bosnia and Herzegovina sits on Dinaric karst, with numerous explored and probably many more unexplored ponors and underground flows. There are many places in southeast Europe – Bulgaria, Croatia, Czech Republic, Hungary, Romania, Montenegro, Slovenia, with the name “Ponor” due to associated karst openings.
# The Ponor River is a tributary of the Râul Grădinii in Romania.
# The Pârâul Ponor is a tributary of the Someșul Cald River in Romania.
The Ponor River / Crișul Negru is a tributary of the Râul Țarinii in Romania.
The Ponor River / Arieș in the Apuseni MountainsAlba County, western Romania is a right tributary of the river Arieş. It flows through the villages of Ponor and Vale în Jos, and joins the Arieș near the village Sălciua de Jos. It starts at the confluence of headwaters Valea Bucurului and Valea Rece.
The Ponor River / Nera is a tributary of the Miniş River in Romania. It joins the Miniș through a system of caves.
The Ponor River / Vața is a tributary of the Vața River in Romania.
# Ponor can also refer to a Dacian fortified town.
There is a Ponor River (Russian: Понорь), also known as Ponar (Понaрь) in Moscow OblastRussia. There is also a locality Ponory Понори in Chernihivs’ka oblast, Ukraine, beyond the Dnienster river, East of Kiev. This area can be related to the Old Europe culture of Cucuteni. I am sure that at a more attentive search we can find many many traces of this word in all East Europe. Maybe the word was used in the Balkans before the year 600, before the coming of the Slavs in the Balkans, same with other words like Măgura for example. See the Magura Cave in Bulgaria, Măgura being a word very “romanian”. We talk about caves, hill tops, mountains, rivers, places where people lived thousands of years, or tens of thousands of years. I am seeing all this in the perspective of Old Europe, I make a hint, anybody can do some research, google can give many answers. Lingvistics and genetics are my favorite “hobbies”, these 2 tools will clear many debated subjects. One of the main laws in lingvistics is saying that a word is more old in a languague where it have more meanings and expressions. Also a word may come from an area where it is used more often. It seems to me that Romania is the country where you can find more rivers, localities with the name Ponor, more than in other countries in East Europe.

Posted in Uncategorized | 4 Comments

Axis Mundi – Țâțâna Lumii

2017-11-28 19.10.172017-12-04 18.27.462017-12-04 18.25.042017-12-04 17.26.39ax4ax6ax7em (2)em (3)em (1)ax3ax2ax1ax1rai (1)rai (2)rai (3)ax (2)ax (1)2017-12-06 18.37.50

Posted in Dacia, Old Europe, Romania, Uncategorized | Tagged , | 1 Comment

Ciclo Cimec

1000 de km pe MTB-uri, în Trascău, cu un copil de 10 ani! N-a fost ușor. Când mergi cu un copil de 10 ani lucrurile stau diferit decât la o tură cu adulți. În primul rând trebuie să cari de 10 ori mai multe lucruri după tine, începând de la camere de bicicletă, la sandwich-uri și apă. Apoi trebuie să te documentezi dumnezeiește despre zonă, ca să știi ce faci dacă se întâmplă ceva. Apoi trebuie să știi poveștile locului, pentru că un copil de 10 ani va veni cu tine dacă îi captezi interesul, altfel il chinui. Apoi, în timp record, trebuiau stăpânite tehnici de mountainbike, cum ar fi mici drop-uri, coborâri tehnice abrupte, cornering, etc., pentru că n-ai avea nici un chef să-i cari bicla puștiului pe Dealu Fierului în jos, de exemplu, nici să-i pui brațele în atele, dacă ceva mergea prost…

Descriere De ce ai nevoie Cunoștințe GPS Descarcă fișierul
Harta turelor de mountainbike în Munții Trascău pentru Google Earth Google Earth (preferabil) sau alt manipulator de fișiere .kml orice nivel descarcă .kml
Harta turelor de mountainbike în Munții Trascău pentru MapSource Garmin Mapsource sau alt manipulator de fișiere .gpx intermediar descarcă .gpx
Harta de mountainbike în Munții Trascău pe segmente Garmin Mapsource sau alt manipulator de fișiere .gpx avansat descarcă .gpx
Vârfuri și alte elemente geografice din Munții Trascău orice manipulator de fișiere .gpx orice nivel descarcă .gpx

cimecHallstatt este numele convențional al primei perioade a fierului, denumită astfel după localitatea cu același nume din Austria. Aceasta cuprinde intervalul de timp dintre secolele al XII-lea și al V-lea î.Hr. La Congresul Internațional de Științe Pre si Protoistorice din 1874, Hans Hildebrand a propus împărțirea epocii fierului în două perioade distincte: Hallstatt și La Tène.Cultura La Tène s-a dezvoltat și a înflorit în epoca târzie a fierului (între aproximativ 500 î.e.n. și cucerirea romană din secolul I î.e.n.).
Celții au fost un popor de origine indo-europeană care în secolul al IV-lea î.Hr. au ajuns și pe teritoriul Transilvaniei. Momentul pătrunderii primelor grupuri celtice se situează în jurul anului 335 î.Hr. Colonizarea masivă a Câmpiei Tisei și Podișului Translivaniei s-a produs încă din secolul al III-lea î.Hr. odată cu invaziile celtice din Balcani. In deplasarea catre est triburile celte au urmat cursul Dunarii. Periculoasa lor coborâre spre sudul Peninsulei Balcanice, blocata temporar de Alexandru cel Mare si dupa aceea de Lisimah, a devenit imposibil de oprit la începutul sec. III î.Cr. Pentru Grecia ea s-a transformat într–un dezastru semnalat în anul 278 î.Cr., când au devastat si jefuit pâna si sanctuarele din Delfi. In Transilvania celtii au pus sub control zonele cele mai fertile pentru agricultura si cresterea animalelor si au valorificat imediat minele de fie si argint. Se presupune ca, dupa o perioada de ciocniri între patura dominanta celta si populatia autohtona a dacilor, între ele s-au stabilit raporturi de convetuire. Prezenta celta în partea de vest a româniei este atestata în peste 150 de asezari si necropole, o populatie razboinica a controlat un teritoriu destul de întins, folosind caile naturale de comunicatie. La sfârșitul perioadei La Tène C1 (care a avut loc în jurul anului 200 î.Hr.) s-a constatat dispariția necropolelor celtice din Transilvania. Dupa destramarea efectiva a dominatiei celte în zona, în sec. II î.Cr., multe dintre aspectele ultimei faze a culturii celte se vor regasi în cultura materiala a dacilor.

În jurul anului 1000 a. Chr. în spaţiul intracarpatic activa un înfloritor comerţ bazat pe schimburi de metal şi sare. Nu întâmplător, lângă slatini şi ocne de sare s-a concentrat o mare cantitate de metal, acumulat în aşa-numitele „depozite” de cupru şi bronz, precum cel de la Uioara de Sus (Ocna Mureş), al doilea ca mărime din Europa, descoperit în anul 1909. Depozitul din epoca Hallstattiana cuprinde 5812 de piese cântărind în jur de 1100 kg, celturi, dălți, ciocane, topoare cu aripioare, seceri, lame de ferestrău, cuțite, pumnale, lame de săbii, vârfuri de săgeți, pandantive etc. Muzeul National de Istorie al Transilvaniei spune ca acest depozit e cel mai mare din Europa. Drumul Roman care venea de la Rosia Montana pe Valea Ariesului, peste Trascau! trecea prin zona Podeni/Pietroasa spre Ocna Mures inainte de a merge spre Napoca. Alba-Iulia pana in eveul mediu era depozit și port pentru transportul „aurului alb” pe râul Mureș înspre centrul Europei. portPe celebra hartă a lui Peutinger, între Apulum şi Potaissa (Turda), pe drumul imperial se găsea zona numită generic Salinis (Salinae), ce corespunde probabil exploatărilor romane din zona Ocna-Mureş. Centrele de putere existente în Transilvania în epoca migraţiilor, atât cel germanic, dar mai cu seamă cel avar, se suprapun peste zona de exploatare sau control a sării. Bulgarii sunt cei care probabil în cursul secolelor IX-X s-au stabilit peste ruinele vechiului Apulum şi au numit aşezarea „Bălgrad”. Prezenţa lor aici, dar şi în vecinătate (Vinţu de Jos, Sebeş, Blandiana, Miceşti) este dictată de comerţul cu sare şi controlul pe care aceştia îl aveau la acea vreme asupra „vărsării” drumurilor sării în Mureş, la Alba Iulia şi în aval. Ulterior, în secolele XII-XV, regii Ungariei vor emite constant documente privitoare la exploatarea şi la transportul pe râurile consacrate (Mureş şi Someş), dar şi la obligaţiile privitoare la darea sării, emiţând numeroase privilegii pe seama bisericii sau a unor ordine religioase, precum cel al cavalerilor teutoni. Sarea extrasă din ocnele Transilvaniei era tăiată în blocuri şi îmbarcată pe plute şi corăbii (sarea de luntre) sau era încărcată sub formă de bolovani în căruţe. Atât împăraţii Antichităţii romane cât şi regii, principii, apoi împăraţii Evului Mediu şi ai epocii moderne au obţinut venituri substanţiale din monopolul asupra sării din Transilvania, chiar mai mari, adeseori, decât cel al metalelor preţioase.


  1. ŞARDU, jud., Cluj (S. VII) La aproximativ 1 km nord-est de sat, în apropierea drumului roman, se găsesc urmele unor construcţii romane, iar pe terenul din jur se află numeroase fragmente de cărămizi şi ţigle romane. Din acest context provine şi o cărămidă de hypocaust cu ştampilă. Descoperirile din acest punct ar putea aparţine unei villa rustica.

2014: Graniţa Imperiului Roman din Sălaj este măsurată cu tehnologia NASA Institutul de Arheologie şi Istoria Artei al Academiei Române – filiala Cluj va demara un proiect de scanare cu tehnologie NASA a limes-ului roman (foto) de pe teritoriul ţării. Proiectul este propus de Coriolan Opreanu, cercetător la Institutul de Arheologie şi Istoria Artei al Academiei Române, filiala Cluj, director ştiinţific la şantierele de cercetare de la Castrul Roman”Porolissum”. Strategii militari romani au trasat pe muntele Meseş frontiera nord-estică a Imperiului Roman. La 1,5-2 kilometri de aceste graniţe erau construite bazele militare, castrele romane vizibile azi. Pe acest limes, romani au ridicat turnuri de pază. ne prezintă, pe langă castrele romane cunoscute, şi traseul unui drum roman, denumit de localnici “Drumul lui Traian”.
900px-Roman_Byzantine_Gothic_Walls_Romania_Plain.svgAcesta porneşte de la Castrul roman “Optatiana” din Sutor, apoi peste Valea Almaşului unde a existat se pare şi un pod, iar azi se văd foarte bine dalele de piatră în albia raului. Drumul continuă spre satul Cubleşu şi urcă spre pădurea ce duce spre satul Şardu din judeţul Cluj, apoi se continuă spre Porolissum prin Fundatura Şardului. În vârful dealului, în pădure întâlnim o frumoasă intersecție de drumuri romane, exact la limita de hotar între comuna Cuzăplac jud.Sălaj și comuna Sânpaul din jud.Cluj, la locul numit Cruce (unde există o răstignire și un posibil turn roman). De acolo drumul coboară spre Șardu, jud.Cluj – drum asfaltat integral ce duce pe Valea Șardului până în satul Șardu. Acest drum a fost circulat de localnici până în sec.XX –  Castrul Optatiana (Sutor) – Bozolnic si Cubleșu (com. Cuzăplac) – Sardu, com.Sânpaul, jud.Cluj. Aflat într-o stare foarte bună, odată decopertate anumite porțiuni și marcate corespunzător și puse imediat sub protecție, acest drum ar putea deveni o mare atracție turistică de interes național și internațional. Drumul pare a fi cea mai lungă porțiune de drum roman, aprox. 12-15 km ce poate fi luată la pas pe toată lungimea lui.
Drum Traian-55sardu drrCetatea medievală de la Florești (Cetatea Fetei) se găsește nu departe de limita de vest a orașului Cluj, pe teritoriul administrativ al comunei Florești, pe Dealul Lazului – aprox. 600 m înălțime. Vizibilitatea ei este perfectă spre valea Someșului Mic, între Gilău și Cluj. În urma cercetărilor arheologice, nu de mare amploare, din perioada anilor 1990-1991, conduse de profesorul A.A.Rusu, s-a făcut și prima ridicare topografică riguroasă a cetății.  S-a constatat și „ciuruirea” masivă a cetății de către căutătorii de comori, fapt ce rezultă, vizibil și azi, un așa zis tunel ce a dat naștere legendei tunelului ce leagă cetatea de biserica de la Calvaria din cartierul Mănăștur – Cluj. Cercetările arheologice au scos la iveală artefacte și urme de locuire din epoca bronzului, eventual Hallstatt, din antichitatea clasică (dacică, sec.I p.Ch.) și evident, epoca medievală.

Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 124), Stejeriș apare sub numele de Kertsed. La sud-est de Stejeriș / Kertsed, respectiv la nord-est de satul învecinat Măhăceni, pe hartă este marcat prin semnul π un loc public de pedepsire a delicvenților în perioada medievală. Până în anul 1876 Kertsed / Stejeriș a aparținut Scaunului Secuiesc al Arieșului.
stejObiective înscrise pe lista monumentelor istorice din județul Cluj[3], elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010 :

  • Tumulii[4] preistorici din punctul “Gâlmeie” (cod LMI CJ-I-s-B-07184)
  • Așezarea medievală din sec. IX-XI din punctul “Izvorul Rece” (cod LMI CJ-I-s-B-07183)

stoutAşezările  rurale din  Dacia  romană  intracarpatică – STEJERIŞ, jud. Cluj(S. IX)  De pe teritoriul satului provine un denar de la Iulia Maesa (sau Mammaea ?).

Mai jos 2 Cruci din Moldovenesti:

Schubert & Franzke, cu sediul în Cluj Napoca, este lider în România în domeniul produselor cartografice. Schubert & Franzke oferă servicii profesionale la cel mai înalt nivel. Calitatea, seriozitatea și continuitatea sunt elemente ce ne definesc în toate parteneriatele. Dovada sunt cele peste 200 de proiecte realizate cu succes pe teritoriul României.

Consiliul Judetean Cluj si firma austriaca Schubert & Franzke au lansat in 2010 un ghid turistic cu 20 de trasee pe sosea si 80 montane, realizat impreuna cu Clubul de Cicloturism \”Napoca\” si cu Federatia Biciclistilor din Romania. Cele 100 de trasee totalizeaza 4.900 de kilometri.



Posted in PIE | Tagged , , , , , , , | Leave a comment