cauzele coruptiei


Protestele ar trebui sa fie si impotriva Big Finance/Business  care colonizeaza Romania in urma tradarii de tara, a vanzarii de tara facuta de mafiocratie. Ei sunt cauzele coruptiei, as spune mai mult decat partenerii lor politicienii corupti, care sunt doar instrumentele acestor forte, companiile multinationale sunt mai puternice decat statele natioanale. Vreti tara fara coruptie? Eliminati cauzele coruptiei! Vreti sa aiba putere societatea civila? Dati putere clasei mijlocii, sa fie favorizate firmele romanesti mici si nu multinationalele care ne colonizeaza!
Piperea: “E evident pentru toti oamenii onesti si rezonabili ca provincia Romania este un rai al corporatiilor. Pe plan economic, 82% din PIB-ul Romaniei este “produsa” de corporatii multinationale. Corporatiile multinationale nu concureaza nici intre ele, intrucat, mai rau ca in China “comunista”, si-au impartit sectoarele economiei, in asa fel incat sa nu se calce pe bataturi. Scepticii sa se uite la modul in care este impartita distributia de energie electrica sau de gaze, la productia de ciment si la sistemul oligopolist bancar. Vor vedea ca aceasta impartire a pietei este o impartire a prazii.
In anul 2015, multinationalele au facut in Romania 250 mld lei cifra de afaceri. Cu toate acestea, impozitul pe profit platit de acestea a fost de 3 mld lei. Poate ne explica dl Isarescu acest paradox aritmetic : cum e posibil ca 16% din ceea ce ramane dupa ce sunt eliminate toate cheltuielile deductibile legale aferente acestei cifre de afaceri de 250 mld lei sa ramana de plata doar 3 mld.”
N.Dan a pierdut 3 ani dupa primele alegeri locale, atunci in 2012 era cel mai bun moment sa isi porneasca partidul. Save Rosia Montana are o mare responsabilitate pt ca a blocat acest proces, dupa protestele din 2013, pt ca au vrut sa ramana civici, apolitici. Pe zona complementara USR, la fel se pierde enorm cu facaturi si tzepe infiltrate, acum ar fi o mare ocazie care se pierde, acum dupa ce a ratat ANR/MM la alegeri.
Daca ar fi acum alegeri, PSD le-ar pierde dar nu are cine sa le castige. Nu exista nimeni sa capitalizeze, sa preia energiile celor 600mii oameni care au protestat. Nu exista leadership inteligent nici pe stanga nici pe dreapta. Toata lumea pierde viitorul pt ca se judeca superficial, tehnocratic sau ideologic si nu economic, pt ca se ataca nominal coruptia dar nu si cauzele coruptiei, USR nu propune nici un fel de reforme structurale ecomice.
Toate aceste greseli, acesta lipsa de leadership ne costa pe noi, costa tara care e jefuita si colonizata, oamenii care sunt dusi spre un nou totalitarism. De multi ani nu mai exista piata libera, mediu economic favorabil firmelor mici, companiilor romanesti. Urmeaza sa ne pierdem libertatile civice individuale, rand pe rand. Mussolini a dat definitia fascismului = imbinarea dintre Big Business si Big State!
Posted in a3f, Uncategorized | Tagged , , , , , , | Leave a comment

I1a+R1b = Goths/I1a3, Vikings/I1a1


6th_centuryProbably before Charlemagne Northern Germany was dominated by I1 (like modern Denmark is), and only after Charlemagne by R1b. The conquest of Saxons by the Frankish Empire lasted around four decades (years 772 – 804). What is now Northern Germany was largely devastated and depopulated during those wars. Population density was likely far higher in post-Roman Gaul than in Germania due to the technological differences.  An Y-DNA study from Germany in the 300s-400s AD shows 58% frequency of I1 and not much R1b, 12 samples from Görzig (Saxony-Anhalt) dated to the 300s-400s AD, of whom 7 or 8 were I1: I1 ——————————————————— 7 (~58%)
I (likely I2 but can be some Russian clade of I1) —- 1 (~8%)
R1b ——————————————————- 1 (~8%)
R1 (most likely R1a, or some eastern R1b) ———– 1 (~8%)
R1 (likely R1b but can be R1a-Z284 or L664) ——– 2 (~17%)

haplogroup_i1Haplogroup I1 ( is the most common I subclade in northern Europe. It is found mostly in Scandinavia and Finland, where it typically represent over 35% of the male Y-chromosomes. Associated with the Norse ethnicity, I1 is found in all places invaded by ancient Germanic tribes and the Vikings. Other parts of Europe speaking Germanic languages come next in frequency.
Haplogroup I is the oldest major haplogroup in Europe and in all probability the only one that originated there. It is thought to have arrived from the Middle East as haplogroup IJ sometime between 45,000 and 50,000 years ago, and developed into haplogroup I approximately 40,000 years ago. The I1 branch is estimated to have split away from the rest of haplogroup I some 27,000 years ago. I1 is defined by over 300 unique mutations, which indicates that this lineage experienced a serious population bottleneck. Most of the Late Glacial and Mesolithic remains tested to date belonged to haplogroup I* or I2. It is not yet clear in which part of Europe I1 originated. It has been speculated that I1 evolved in isolation in Scandinavia during the late Upper Paleolithic and Mesolithic periods, when hunter-gatherers from southern Europe recolonised the northern half of the continent from their LGM refugia. The oldest attested evidence of postglacial resettlement of Scandinavia dates from 11,000 BCE with the appearance of the Ahrensburg culturelbk_cultureThe earliest sign of haplogroup I1 emerged from the testing of Early Neolithic Y-DNA from western Hungary (Szécsényi-Nagy et al. 2014). A single I1 sample was identified alongside a G2a2b sample, both from the early Linear Pottery (LBK) culture, which would later diffuse the new agricultural lifestyle to most of Poland, Germany and the Low Countries. This means that haplogroup I1 was present in central Europe at the time of the Neolithic expansion. It is therefore possible that I1 lineages were among the Mesolithic European hunter-gatherers assimilated by the wave of East Mediterranean Neolithic farmers (represented chiefly by Y-haplogroup G2a). There is also evidence from the Neolithic samples of the Early Neolithic Starčevo culture and Cardium Pottery cultures that haplogroup I2a lived alongside G2a farmers both in south-east and south-west Europe. The most likely hypothesis at present is that I1 and I2 lineages were dispersed around Europe during the Mesolithic, and that some branches prospered more than others thanks to an early adoption of agriculture upon contact with the Near Eastern farmers who were slowly making their way across the Balkans and the Mediterranean shores. The small group of farmers from the early LBK culture from Hungary might have formed a blend of I1 and G2a men. Yet distinct families would have spread in different directions and met varying successes in their expansion. It would appear that a founder effect in the northern LBK population led to a sudden explosion of I1 lineages, perhaps in part thanks to their better knowledge of the Central European terrain and fauna (since hunting was typically practised side by side to agriculture to complement the farmers’ diet). I1 would later have spread to Scandinavia from northern Germany. trb_cultureThis data is consistent with a Neolithic dispersal of I1 from Hungary with the LBK culture and the subsequent Funnelbeaker culture (4000-2700 BCE) in northern Germany and southern Scandinavia. Both the Funnelbeaker and Pitted Ware cultures represent a merger between the Neolithic (farming) and Mesolithic (hunter-gatherer) lifestyles. Neolithic farmers from Germany penetrated late into Scandinavia and in small numbers. There is archeological evidence that Neolithic farmers settled in southern Scandinavia and lived side by side with hunter-gatherers for several centuries during the Funnelbeaker culture. Scandinavian hunter-gatherers would have adopted the new Neolithic lifestyle little by little, using pottery and keeping domesticated animals (sheep, cattle, pigs and goats) to complement their traditional diet of fishing and game hunting. The cultivation of wheat, barley and legumes was fairly limited due to the cold climate. The cold climate was actually a barrier to the expansion of farmers from the continent. This is why Scandinavians retained a greater percentage of Mesolithic ancestry than virtually all other Europeans, apart from the Samis, Finns, Balts and Russians. No ancient Y-DNA from the Funnelbeaker culture in Scandinavia has been tested to date, but it is likely that I1 really started gathering momentum toward the end of the Funnelbeaker period. It might also have been among the Funnelbeaker lineages that were most successfully assimilated by Proto-Indo-European invaders during the Corded Ware culture (aka Battle-Axe culture in Scandinavia). Most I1 individuals today share a common ancestor around the time of the transition between the Funnelbeaker and Corded Ware periods.
From 2800 BCE, a large-scale cultural and genetic upheaval hit Scandinavia with the arrival of the Indo-Europeans from Eastern Europe, who introduced the Copper Age and Early Bronze Age practically without Neolithic transition. The first Indo-Europeans to reach Scandinavia were the Corded Ware people from modern Russia, Belarus and Poland, who are thought to have belonged predominantly to haplogroup R1a. These people shared some similar maternal lineages as Scandinavian I1 inhabitants, including mtDNA haplogroups U2e, U4 and U5, but also brought many new lineages such as H2a1, H6, W and various subclades of I, J, K and T. The second major Indo-European migration to Scandinavia was that of haplogroup R1b, the branch that is thought to have introduced Proto-Germanic languages, as an offshoot of the Proto-Celto-Germanic speakers from Central Europe. R1b probably entered Scandinavia from present-day Germany as a northward expansion of the late Unetice culture (2300-1600 BCE). The oldest known R1b sample in Scandinvia dates from the Nordic Bronze Age circa 1400 BCE (see Allentoft 2015 above). According to the Germanic substrate hypothesis, first proposed by Sigmund Feist in 1932, Proto-Germanic was a hybrid language mixing Indo-European (R1b, and to a lower extent R1a) and pre-Indo-European (Mesolithic I2 and Neolithic G2a and I1) elements. This hybridisation would have taken place during the Bronze Age and given birth to the first Proto-Germanic civilization, the Nordic Bronze Age (1700-500 BCE).
The Germanic migrations dispersed I1 lineages to Britain (Anglo-Saxons), Belgium (Franks, Saxons), France (Franks, Visigoths and Burgundians), South Germany (Franks, Alamanni, Suebi, Marcomanni, Thuringii and others), Switzerland (Alamanni, Suebi, Burgundians), Iberia (Visigoths, Suebi and Vandals), Italy (Goths, Vandals, Lombards), Austria and Slovenia (Ostrogoths, Lombards, Bavarians), Ukraine and Moldova (Goths), as well as around Hungary and northern Serbia (Gepids). The I1 found among the Poles (6%), Czechs (11%), Slovaks (6%) and Hungarians (8%) is also the result of centuries of influence from their German and Austrian neighbours. The relativelemy high frequency of I1 around Serbia and western Bulgaria (5% to 10%) could be owed to the Goths who settled in the Eastern Roman Empire in the 3rd and 4th centuries.
The Danish and Norwegian Vikings brought more I1 to Britain, Ireland, the Isle of Man, Normandy, Flanders, Iberia, Sicily… The Swedish Vikings (Varangians) set up colonies in Russia and Ukraine, and outposts as far as the Byzantine Empire, the Caucasus and Persia. The higher frequency of I1 in Northwest Russia (east of the Baltic) hints at had a particularly strong Varangian presence, which is concordant with the establishment of the Kievan Rus’ by the Swedes. 
All Germanic tribes expanded from a small geographic core around Denmark and southern Sweden within the last 2500 years. gothI1-Z63> By151> S2078> S10360> S15301 Gothic. The German group, is the most common type of I1 in Germany, France, Italy and Central Europe, but is also found in the British Isles and to a lower extent in Scandinavia. It is defined by a DYS456 value inferior to 15. It corresponds to the Z63+ subclade. Z63+ subclade is virtually absent from Nordic countries. It is most common in Central Germany, the Benelux, England, Lowland Scotland, as well as Poland. It has also been found in Russia, Ukraine, the Balkans, Italy, Spain and Portugal. Y2245.2+ makes up a big part of the Z63 in Russia, Ukraine, Poland, the Balkans, Italy and Iberia. It could have been spread by the Goths. BY351+ is a subclade found in Portugal, Spain, Italy (including Sardinia). It was probably spread by the Visigoths and Ostrogoths.early_middle_neolithic_mapI2 (M438/P215/S31) is thought to have originated during the Late Paleolithic, around the time of the Last Glacial Maximum (LGM), which lasted approximately from 26,500 to 19,000 years ago. Haplogroup I2a1 is by far the largest branch of I2 and the one most strongly linked to Neolithic cultures in south-east, south-west and north-west Europe. I2a1 seems to have particularly prospered in the Starčevo–Kőrös–Criş culture (6000-4500 BCE) in Southeast Europe, where it is still one of the main male lineages today. The high concentration of I2a1b-L621 in north-east Romania, Moldova and central Ukraine reminds of the maximum spread of the Cucuteni-Trypillian culture (4800-3000 BCE). No Y-DNA sample from this culture has been tested to date, but as it evolved as an offshoot from the Starčevo–Kőrös–Criş culture, it is likely that I2a was one of its main paternal lineages. From 3500 BCE, at the onset of the Yamna period in the Pontic-Caspian Steppe, the Cucuteni-Trypillian people started expanding east into the steppe of what is now western Ukraine, leaving their towns (the largest in the world at the time), and adopting an increasingly nomadic lifestyle like their Yamna neighbours.haplogroup_i2a

I2a2 (S33/M436/P214, P216/S30, P217/S23, P218/S32, L35/S150, L37/S153, L181) was known as I1c until 2005 and I2b until 2010. It is associated with the pre-Celto-Germanic people of north-Western Europe, such as the megaliths builders (5000-1200 BCE). Its age has been estimated between 21,000 and 13,000 years old, which corresponds to the Epipaleolithic period. I2a2a (formerly I2b1) amounts to over 90% of I2a2. haplogroup-i2b2364 is the largest and most diversified I2a2 subclade. It has the widest distribution of any subclade. It is found in all Germanic countries, including Britain, but also Ireland, the Czech Republic, Hungary, Poland, Latvia, Russia, Ukraine, Bulgaria, Italy, France, Spain and Portugal. This suggests that it could have been propagated by the Franks, Anglo-Saxons, Goths and Vikings, among others. S2364 originated nearly 4,000 years ago, but its numerous subclades developed between 1,000 and 3,000 years ago, which matches the time frame of the Germanic ethnogenesis and Germanic migrations.

Alani.jpgThe I2a1 tribal haplotype that I have identified has remained relatively unchanged for thousands of years and has allowed me to follow a migration in and out of Asia and across Europe.  I cannot say that I have found the DNA of all the Alans or that the Alans were only haplogroup I2a.  The correlations that I have made are based on records currently available and it is impossible to say what additional future DNA records may reveal.
I1a3 / Z63+ is associated with Goths, but this subclade is virtually absent from Nordic countries. That is consistent with the theory that Goth spread from Danube Carpathian basin / N of Black Sea to Scandinavia, idea started by Carlo Troya. It is also consistent with the constant flow of population from areas where there were better living conditions to colder areas in the North. After the last Ice Age Europe was recolonised by I people from Old Europe. Also through the Balkans and Danube basin agriculture went North. Here it was the surplus of population that overflowed to less populated areas.

Posted in DNA, ethnogenesis, Uncategorized | Tagged , , , , | Leave a comment

Legaturile dintre daco-geți/goți, cu Nordul Europei

5000bcRevista “Formula AS” explorează legaturile dintre daci și nordul Europei:

HORIA CIUGUDEAN Ultimele cer­cetări şi analizele de ADN arată că în Europa, popu­laţiile nu s-au amestecat şi nu s-au înlocuit atât de tare, nu s-au dislocat şi s-au păstrat destul de mult în vechile hotare. Celţii erau con­sideraţi o populaţie migra­toa­re, dar s-a dovedit prin ADN că nu este aşa. Celţii din Anglia sunt băş­tinaşi care au adoptat ci­vi­lizaţia venită din Europa. La fel este şi cu civi­li­za­ţia da­cică. No­ţiu­nea de continuitate tre­bu­ie re­con­si­de­rată, pentru că ştiinţa pune în evi­den­ţă o con­ti­nui­tate a popula­ţiilor până în zilele noas­tre: este un sâmbure nativ, care există în matricea geografică, in­diferent de ce continent vorbim.
Eu am propus forti­ficaţia de la Teleac, unde lu­cra­sem timp de zece ani în­ce­pând din anii ’70. Este prin­tre cele mai mari şi mai importante fortificaţii din sud-estul Europei, cu o suprafaţă de peste 30 de hec­tare. Am găsit acolo o struc­tu­ră foarte in­teresantă, ca un cerc, cu diametrul de 70 de metri. Poa­te să fie un sanctuar sau altă cons­truc­ţie cu destinaţie spe­cia­lă, nu exis­tă ceva asemănător iden­tificat până acum şi este o des­coperire provo­ca­toa­re. Ur­mea­ză să să­păm, să vedem exact despre ce este vor­ba. Ori­cum, Teleacul era o reşe­dinţă care aduna popu­laţii dintr-un spaţiu mare, până în Armenia, Tisa, Dobrogea. Are o poziţionare la vărsarea Ampo­iului, unde se legă cu Mureşul, şi probabil pe acolo veneau aurul, argintul şi cuprul din Apuseni.
Cazanul de la Gundestrup, pe care l-aţi vizitat la el acasă, este într-adevăr, un astfel de obiect fas­ci­nant, pornit din spa­ţiul nostru. Elementele de teh­no­logie, dar mai ales cele fi­gurative, sunt specifice spaţiului Carpato-Balca­nic şi, în special, spaţiului tracic. De exemplu, tezaurul de la Lupu, din ju­deţul Alba, are multe figuri foarte ase­mănă­toare cu Gundestrup. Acest ca­zan este un exemplu carac­te­ristic de con­tacte între lumea celtică şi cea daco-getică. Con­tac­tele au fost câteodată vio­lente, dar de cele mai multe ori au în­semnat schimburi culturale şi de teh­no­logie. În cazul vasului Gun­destrup, părerile sunt însă unanime şi nu există di­sen­siuni în inter­pre­tarea orna­men­taţiei lui căreia i se re­cunoaşte amprenta origi­na­ră şi spa­ţiul de unde a ple­cat, cel geto-dacic, din epoca fierului.
De aici, din spaţiul Carpatic, s-au răspândit simboluri culturale, obiectele de prestigiu au cir­culat din Transilvania până în Suedia sau Dane­mar­ca, deja până la anul 2000 î.H, au circulat spade, topoare şi alte obiecte complex ornamen­tate. Au plecat pe ruta Europei centrale şi prin zona baltică şi au fost in­tegrate în civilizaţia scan­dinavă a bron­zului de acolo. Este vorba de cu­noscuta civilizaţie Apa, de lângă Satu Mare, unde s-a des­co­perit un mare depozit de astfel de obiecte, cu motive spi­ra­li­ce sau geometrice, specifice numai spaţiului tran­sil­vănean, care au fost apoi vehiculate pe calea schim­­bului, până în Suedia şi Danemarca. Un bun exemplu poa­te să fie discul de la Nebra, un disc din bronz, cu repre­zen­tări ale lunii şi astrelor, făcute din aur. E un obiect astro­nomic dar şi cu va­loare rituală. Aurul ele­mentelor aplicate este tran­sil­vănean. .. Brăţările acestea (descoperite in Polonia) cu capete dublu-spiralice sunt de la noi, asta este clar. Este orfevreria bron­zului târ­ziu, deci 1400-1200 î.H. Harta aceasta a aurului este şi ea corectă, cel mai mult aur ajungea în acea zonă a Europei din Dacia şi din Spania. De obicei, aurul era schimbat pe chihlimbar, cu ţările scan­dinave.bratari-polonia
Informaţia legată de cele două noi brăţări dacice cu ferestre este extraordinară: pe harta lui Marcin Rudnicki, în nordul Poloniei, pe lân­gă Gdansk, erau cunoscute până acum trei exem­plare. Din start, acum avem cinci brăţări la Gdansk, plus cele 11 din Româ­nia! Dacă le pu­nem la socoteală şi pe cele două din nordul Ger­maniei, avem la Bal­tica aproape la fel de multe bră­ţări “tip Şimleu Silvaniei”, câte au fost găsite la noi în ţară! Şi, la cât de cu spor şi de serios se face arheologie în Polonia, n-ar fi exclus ca în doi ani să avem mai multe brăţări dacice la Ma­rea Baltică decât în Ardeal!
Am pornit în căutarea brățărilor cu ferestre pornind de la povestea brăţării de la Lalendorf, de la re­pu­tatul arheolog clujean Aurel Rustoiu, cel care a des­coperit primele brăţări de acest tip de la Şimleu Sil­va­niei. De altfel, în semn de respect pentru cerce­tătorul clujean, colegii din străinătate obişnuiesc să spună bră­­ţărilor de la Şimleu “brăţări tip Rustoiu“. “Intere­sant cu aceste brăţări e faptul că ele lipsesc din mor­min­­tele cu arme descoperite pe teritoriul Daciei. Pu­tem presupune, astfel, că ele sunt podoabe feminine, şi nu masculine. Majoritatea exemplarelor descoperite în Dacia provin din aşezări sau cetăţi dacice din Tran­silvania. Brăţări de tip «Şimleu Silvaniei», mai mult sau mai puţin apropiate de forma exemplarelor din Dacia, au fost atestate şi pe teritoriul Poloniei, în Mo­ra­via ori chiar în nordul Germaniei, în regiunea Meck­lenburg, la Lalen­dorf”, îmi explicase ar­heologul clu­jean. Dato­ri­tă frumuseţii lor, ele au fost preluate şi de alte populaţii şi integrate în costume caracteristice unei regiuni sau alteia. “De exemplu, brăţara de la La­lendorf a fost gă­sită într-un mormânt ger­manic, într-un cos­tum tipic pentru femeile germane din seco­lul I du­pă Hristos”. rustoiu
“Acum 10 ani, discuţiile despre daci nici nu exis­tau în lumea ştiinţifică din Polonia, iar acum, găseşti urme dacice pe tot locul. Să te aştepţi să afli şi alte noi şi spectaculoase urme dacice în zona aceasta a Europei, cât de curând. Acesta este doar începutul!”. Cu vor­bele acestea mă despărţisem, în urmă cu un an, de tânărul arheolog polonez Marcin Rudnicki. Îl vizita­sem chiar la el la birou, în mansarda modernă a “In­stitutului de Arheologie” al Universităţii din Varşo­via. Pornind de la descoperiri făcute de el însuşi în faimo­sul sit arheologic de la Pelczyska, Marcin Rud­nicki şi-a pus problema contextului acestor desco­periri. Astfel a ajuns să afle că fragmentele de brăţară pe care le găsise sunt similare cu unele produse în Transil­vania sau că, întregite, cioburile ceramice pe care le avea în biroul său formau o superbă “ceaşcă dacică”, un tip de veselă “marcă înregistrată” a stră­moşilor noştri. “Prezenţa ceştilor dacice e un argu­ment sufi­cient ca să putem susţine prezenţa fizică a dacilor în zona dintre Cracovia şi Varşo­via, în bazinul Vistulei”, îmi spunea atunci Marcin Rudnicki. Vasile Pâr­van, marele istoric ro­mân care afimase acelaşi lucru, era confirmat!

silver_cauldronProf. Flemming Kaul – Arheolog la Muzeul de Istorie din Copenhaga, specialist în perioada fierului din epoca pre-romană  – Da, acesta este un vas dacic sau tracic. Se nu­meşte Cazanul Gundestrup, după locul mlăştinos un­de a fost descoperit în Danemarca, în nordul Jutlandei. Făcut din argint aurit, făcut din argint aurit, este una dintre cele mai fru­moa­se şi importante descoperiri de pe terito­riul danez. Aşa ceva numai pe malurile Dunării, în Dacia, se putea face. Cu siguranţă că vi pare familiar: tehnica de lucru şi chiar şi unele reprezentări, răz­boinici sau animale fantastice, sunt foarte ase­mă­nătoare cu cele de pe coi­furile descoperite în Ro­mâ­nia, la Agighiol, Pe­re­tu, Coţofeneşti sau Cu­cuteni. Vasul are o teh­nică de realizare uni­că şi câteva detalii strict da­cice, pe care nu le gă­sim în altă par­te. Dacă vă uitaţi la co­lierul aces­tei zeităţi, de exemplu, el are anumite particu­larităţi care ne spun clar că sunt tracice sau dacice. Este o dis­cu­ţie foarte tehnică, dar eu cu asta mă ocup, cu ast­fel de obiecte. Co­lie­rul acesta are un sistem par­ticular de prindere în ca­pete, o altă piesă… Am ur­mărit semnalarea unor astfel de coliere şi în alte părţi ale Europei şi este destul de curios ce am descoperit. Ele apar în Danemarca – în nordul Jutlandei, în Suedia – pe insula Gotland, în Ucrai­na şi la Marea Neagră, de parcă o mână uriaşă le-a presărat pe toată această întindere. Un alt obiect interesant de pe acest vas este coiful ce poartă pe creştet o pa­săre, care aminteşte de superbul coif descoperit în România la Ciumeşti. Probabil cel mai convingător argument rămâne însă stilul şi tehnica de realizare a acestui vas, întâlnite nu­mai în sud-estul Europei, în zona Dunării. Numai în acea zonă întâlnim blana ani­malelor realizată din puncte sau linii bătute în argint sau argint aurit. Com­binaţia de stil şi tehnica folosită pe vasul Gundestrup ne trimit clar la partea de mijloc sau de jos a Dunării, pe ambele maluri ale fluviului, fie în sud, fie în nord, la Peretu sau Agi­ghiol, în România. Ase­mănare izbi­toare este şi cu pan­dantivul găsit la Surcea, tot din Ro­mânia.
Veniţi, să mergem în sala următoare. Aici avem două cupe de argint, care sunt cu siguranţă dacice! Felul în care sunt decorate şi apoi forma lor vorbeşte de la sine pentru un specialist. Sunt două cupe iden­ti­ce, din argint, nu mai mari de 10 cm fiecare. Cupele stau pe un picior ce are la jumătate un nod proe­mi­nent. Aceste pocaluri au sus o parte îngustă, aurită, şi sunt de­co­rate cu semi­cercuri ce re­pre­zin­tă cel mai probabil flori de lotus şi frun­ze. Datorită al­tor des­­coperiri din Ro­mâ­nia, acum ştim că aceste po­ca­luri pro­vin din zona cen­tral-ves­tică a Da­ciei. Mo­de­lele în­crus­tate sunt o co­pie a ar­tei gre­ceşti, însă într-un stil re­gio­nal da­cic. Cea mai ma­re ase­mă­na­re exis­tă între aces­te vase şi ce­le des­co­perite în tezaurul de la Sân­crăieni, în Tran­silvania şi, cel mai probabil, au ajuns în Dane­marca cu 100 de ani î.e.n. Dacă ne referim strict la legătura dintre Dacia şi zona scan­dinavică, aceste cupe cred că sunt unul dintre cele mai elocven­te exemple ale legăturilor. Nu ştiu dacă putem vorbi de o migraţie, dar cu siguranţă ele atestă nişte relaţii cla­re între Dacia şi Danemarca. Cam în aceeaşi peri­oa­dă avem multe similitudini şi în ceramica desco­pe­rită la noi, foarte asemănătoare cu cea din cultura Poie­neşti. Este greu de spus dacă a fost o migraţie ma­sivă, pentru că nu avem evidenţe clare. Se pare că dacii au venit fie prin Polonia şi au mers mai departe către Skatiski, peste Marea Baltică, fie au venit pe la graniţa Serbiei de astăzi cu Ro­mânia, prin Timişoara, apoi in sus pe cursul Dunarii.


Sunt pline lucrările arheologilor polonezi de detalii spectacu­loase, legate de pre­zen­ţa şi influenţa civiliza­ţiei dacice pe malurile Vistulei, de la Cracovia şi Varşovia până sus, în nord, la Gdansk, şi chiar mai departe, în Germania vecină, lângă Rostock, pe malul Mării Baltice. Dar, Gdansk-ul şi Rostock-ul nu erau, nicidecum, cele mai nordice locuri în care arheologi străini desco­periseră obiecte care rezonau cu lumea traco-dacă. Erau încă multe, multe altele.
Primul care a făcut demonstraţia ştiinţifică a legă­turii acesteia incredibile, dintre lumea dacică şi vestul extrem al Danemarcei, este profesorul şi arheo­logul polonez (cum altfel?) Tadeusz Makiewicz. În­tinse pe durata a patru decenii, de prin 1970 până după 2000, cercetările sale sunt literă de lege în literatura de spe­cia­litate şi sunt citate cu mare respect de noua gene­raţie de arheologi din Polonia. În anii ’70, pro­fesorul a descoperit nişte obiecte cu ornamente enig­matice – care semănau a altare sau a vetre de foc – despre care îşi imaginase că puteau aparţine ritua­lu­rilor unui cult religios. Şi cum, de la o vreme, “obiec­tele” acestea apă­reau tot mai des în Polonia, istoricul decide să trea­că la cercetarea lor minuţioasă. Con­cluzia lui Makie­wicz e absolut spectaculoasă! Vetrele din Polonia prezentau asemănări remarcabile cu obiecte prove­nind din teritorii altădată tracice sau dacice. Mai mult, “vetrele de pe teritoriul Poloniei nu sunt decât un lanţ, în difuzarea acestor structuri din zona dacică, în Ger­mania şi chiar în Danemarca, la Norre Fjand”, suna teza savantului polonez.
“Vetrele origi­nale găsite la Norre Fjand sunt supuse unui strict regim de conservare şi e foarte complicat să ajungem la ele. Dar aici, în lucrarea lui Hatt, sunt fotografii foarte conclu­dente de la faţa locului, cu vetrele ornamentate”, îmi explică cei doi cercetători, în timp ce constatăm cât de asemănătoare sunt vetrele de la Norre Fjand cu cele descoperite în Polonia şi în România. Vetre simple, din lut, pătrate sau rotunde, încadrate de un desen la fel de simplu, unele tăiate de cruci mari, în diagonală, altele ştanţate cu un obiect dur. La început, pe vremea tracilor, cu patru secole înainte de Hristos, fuseseră mult mai frumos ornamen­tate, după moda grecească. Cu timpul, însă, dacii le-au simplificat desenul şi aşa au ajuns, prin Polonia şi Germania, până în Danemar­ca
Dar cum ajun­se­seră acele vetre de tip traco-dacic în Polo­nia şi, mai departe, în Germania şi Dane­mar­ca? Asta era întreba­rea care îl frământa pe istoric. Prima şi cea mai la îndemână explicaţie era că obiectele respective sunt rezultatul contactelor direc­te cu teritoriile locuite de daci şi traci. La scurt timp, un argument major înclină şi mai mult balanţa în favoa­rea dacilor: chiar la Janikowo, cer­ce­tătorii dau, lângă o vatră ornamentată, similară cu cele din România, peste urme de ceramică aparţinând unei ceşti dacice! Pre­zenţa acestei ceşti, un vas ciudat, pe care, se ştie, doar dacii îl foloseau în Antichitate, este argumentul su­prem care certifică o locuire dacică în zonă. Argumen­te peste argumente, răsărite parcă dinadins din pă­mânt, ca să demonstreze limpede, pentru cei mai pre­ten­ţioşi, legătura dintre spaţiul dacic şi cel scandinav, legătură care, aşa cum constata cu amărăciune şi Tadeusz Makiewicz în lucrările sale, îi lasă cam reci pe cercetătorii din zona fostei Dacii…2000bcALEKSIEJUS LUCHTANAS – directorul Muzeului Kernave, din ALEKSIEJUS LUCHTANAS - "Legăturile noastre sunt mai vechi decât perioada dacică!"Lituania – Până târziu, în secolul 19, teoria orginilor dacice ale lituanienilor, letonilor şi estonienilor s-a bucurat de mare interes, multe argumente ieşind la iveală odată cu săpăturile executate la tumulii funerari din sudul Dunării, în Tracia preistorică. Există multe surse documentare, din toate perioadele, care vorbesc despre originile comune ale dacilor cu populaţia Ţărilor Baltice, şi ele nu pot fi ignorate.
În mitologia lituaniană întâlnim foarte des Dună­rea. Pare bi­zar ca un râu care udă teritoriul României să facă parte din folclorul şi legendele de aici. Un timp înde­lungat în neolitic, populaţia de aici a fost silvestră, trăia în pădure sau în apropierea pă­durilor. Agricultura a venit dinspre Du­năre, cultura neolitică a ajuns aici şi s-a dezvoltat. Vorbim, în principal, de cultura Cu­cuteni, venită la noi cu toate beneficiile cu­nos­cute ale aces­tei civi­li­zaţii, în special cera­mi­ca. Acesta a fost primul val venit dinspre terito­riul actualei Românii către noi. Aşa au ajuns la noi, atât dezvoltarea agri­­culturii, cât şi sculp­tura de dimen­siuni re­duse, figurinele mode­late din lut, cu formele lor specifice. Este vorba despre acele figurine mici, înfăţişând femei sau zeiţe, simboluri ale fecundităţii. În această zonă nordică, populaţia a început să le facă şi din chihlimbar, el găsin­du-se din belşug aici, şi fiind cel mai preţuit ma­terial, cu puteri magice. Aces­ta a fost primul con­tact dintre sud şi nord, dintre popu­laţiile ce aveau să fie mai târ­ziu numite dacică şi baltică.
A doua etapă a fost în epoca bron­zului, la fel de importantă. Bronzul, metalurgia a ajuns la noi tot din Carpaţi! Tot ce este fabricat din bronz pe teri­toriul Lituaniei de azi poartă amprenta dacică. Deoa­rece în această zonă nu aveam metale, ele au venit din Carpaţi, cu tot cu cei care ştiau să le folo­sească şi să le lucreze. Acolo era o puternică cultură a meta­lului, şi întreaga Europă centrală a fost influ­enţată de ea, inclusiv populaţia baltică. Dacă tehnica de lucru poate să fie câteodată diferită, venind probabil cu un ocol şi de prin alte părţi ale Europei centrale, metalul folosit este absolut sigur din regiunea Carpaţilor, probabil a Apusenilor. Dar în această etapă, schim­burile se fă­ceau pe rute deja cunoscute, pe legături deja stabi­lite. Erau schimburi între populaţii cu un trecut şi cu o cultură deja comune.
Cu siguranţă că înainte cu un secol de Hristos, deja putem vorbi de legături cu populaţia dacă şi geto-dacă, statul geto-dac fiind deja în formare. Din datele pe care le avem acum, se pare că legăturile cu ei s-au oprit atunci, o perioa­dă, nu se ştie de ce. Însă la un secol după Hristos, de la anul 200-300 înainte, un nou val puter­nic de populaţie vine dinspre Dacia aici. Sunt astfel re­luate vechile legături şi relaţii, este o relansare a lor.
Cercetătorii lituanieni, o spun cu pă­rere de rău, nu au legături strânse cu omologii lor din Româ­nia. Noi cunoaş­tem mişcarea dacilor pe aceste teri­torii, însă ne lip­seşte expertiza româneas­că pe această problemă. Sunt obiecte din Carpaţi descoperite până în Cri­meea, dar niciun istoric român nu a aprofundat pâ­nă acum contextul în care ele au ajuns acolo, sau legătura noastră cu sudul, pornind de la artefactele des­coperite. Este bine stu­diată doar perioada neo­litică, unde am găsit multe dovezi ale relaţiilor cu spa­­ţiul României.
Pentru epocile ulteri­oare, ca obiecte descoperite, avem aceste brăţări şi inele, cu terminaţii de cap de şarpe, ca cele dacice, şi ştim că unele dintre ele vin din zona Vistulei, aşa cum certifică şi desco­peririle arheologice polo­neze des­pre care vorbeaţi. Aseme­nea podoabe sunt întâlnite în tot centrul Eu­ropei.danube

ANDERS KALIFF / arheolog şi profesor la Universitatea din Uppsala, Suedia – “Între vechiul teritoriu al României şi vechiul teritoriu al Suediei au existat legături clare. Cea mai clară legătură este aşa-numita cultură Wiel­bark-Sântana de Mureş-Cer­nia­hov. Ea aparţine unei popu­laţii cu trăsături tipice, care încă este acoperită de enig­­me şi stârneşte multe în­trebări. Ideea este că această popu­laţie, întâlnită şi în Sue­dia, se întindea şi în Polonia, în re­giunea Pomerania, şi în Tran­silvania, până la Nistru şi Ki­ev. Cele mai clare dar şi frec­vente argumente sunt aces­te necropole cu cercuri de piatră şi lespezi aşezate în picioare, al căror înţeles s-a pierdut, ase­mă­nă­toare întru­cât­va cu Sar­mi­ze­getusa. Cred că aceas­tă popu­laţie nu a migrat masiv. Cel mai probabil a fost un ames­tec cu grupurile domi­nan­te de goţi şi, cu siguranţă, alianţe prin că­sătorii.”


Carme Jimenez Huertas – Limbile romanice nu descind din latină. Mama lor este cu mult mai veche – Ni se spune, de exemplu, că cuvintele catalane cap şi nas vin din latinescul CAPUT şi respectiv NASUS. Şi, cu toate acestea, în română se spune tot cap şi nas, exact ca în catalană, o limbă anterioară latinizării! Şi nu doar cuvintele izolate coincid: când un român spune: tot s-a pierdut, un catalan înţelege fără probleme, pentru că fraza se construieşte la fel şi în catalană – tot s’ha perdut, sau în castiliană – todo se ha perdido. Cu greu se pot atri­bui întâmplării asemănările dintre aceste cons­trucţii care, pe de altă parte, nu au nimic de-a face cu la­tinescul omnia perdita. Se spune că din latină vine şi casa, unde are sensul de colibă. Însă latinii îşi nu­meau casele domus, aedes ori tectum. Şi, cu toate aces­­tea, în dalmată, italiană, occi­tană, portu­ghe­ză sau română casa înseamnă casă. Astfel de exemple sunt nu­me­roase. La ele se adaugă chestiuni mai serioase, precum faptul că toate aceste limbi, în mod inex­pli­cabil, pur şi sim­plu, şi-au pierdut ge­nu­rile din latină. Chiar şi ro­mâ­na are genuri prin fle­xiu­nea articolului, nu a subs­tan­tivului pro­priu-zis. Fap­tul că întâlnim ast­fel de ase­mănări între, să zicem, ca­talană şi ro­mână, ţări des­păr­ţite de cinci limbi dife­rite şi peste două mii cinci sute de kilometri, e greu de explicat. Singura explicaţie este că toate aceste limbi au avut o mamă comună, dar care nu este la­tina, ci o limbă mai veche.
Tind să cred că există o limbă a popoarelor de transhumanţă, cu mult mai veche decât formarea im­pe­riului roman, o limbă co­mu­nă a populaţiilor ce lo­cuiau în munţi şi se ocupau de păstorit, şi care a avansat prin transhumanţe în toate zo­nele Europei. Diferenţele majore au început să apa­ră când toate aceste grupuri migratoare s-au stabilit într-un anume loc şi au în­ceput să devină sedentare. Ori­cum, ase­mă­nările dintre euskeram, limba bascilor vorbită în Piri­nei, occitana vorbită în sud-vestul Fran­ţei şi română sunt sur­prin­zătoare… Mai cred că aces­te limbi ro­manice nu vin de nicăieri. Ele erau aici. Erau graiuri lo­cale, uşor diferite pe mă­sură ce se înde­păr­tau ling­vistic şi geografic de locul de vorbire. Faptul că în Ro­mânia, de pildă, se vorbeşte o limbă ro­ma­nică, pe un te­ri­toriu mult mai extins de­cât cel ocupat de ro­mani şi că această limbă seamănă iz­bi­tor cu roma­nicele oc­ci­dentale, deşi nu s-a aflat în contact cu ele în ultimii 2000 de ani, ne trimite, încă o dată, la o mamă co­mu­nă a acestor limbi, mult mai ve­che de­cât procesul de la­ti­ni­zare. Lim­bile ro­ma­nice îm­părtăşesc un pro­cent impor­tant de caracteristici fo­ne­tice, lexi­cale, mor­fo­sin­tac­tice şi se­man­tice, ceea ce de­mons­trea­ză un grad înalt de în­ru­dire, cu o tipologie ling­vis­ti­că ce le rela­ţio­nează între ele, dar le dife­ren­ţiază de latină. Fo­netica şi morfosintaxa limbilor ro­manice nu aparţin tipologiei latine, acesta este adevărul. Cu latina ar fi o legătură de înrudire, nu de filiaţie.
O altă posibilă explicaţie a dat-o arheoloaga litua­nia­nă Maria Gimbutas. Ea afirmă că în Europa a exis­tat o veche civilizaţie, care nu era indo-europeană, şi care îşi are rădăcinile în Epoca Pietrei. Această civi­lizaţie ar fi format culturi regionale cu aproximativ şapte milenii înainte de Hristos, fără influenţe din Ori­ent, dar la fel de dezvoltate ca şi contemporanele lor din Asia Minor. La mijlocul mileniului şase înainte de Hristos, în prim plan apare cultura Vinca-Turdaş descoperită pe teritoriul României. Subiectul acesta ar trebui cercetat mai în profunzime. Dacă lucrurile stau într-adevăr aşa, limba şi scrierea cea mai veche din Europa ar putea proveni din zona dintre Carpaţi şi Balcani. Conform arhivelor Vaticanului, româna nu e o limbă latină, ci mai degrabă latina e o limbă românească.

Dorel Bârsan – Raza Sanctuarului-Calendar de la Sarmisegetuza era fix a zecea parte din înălţimea Marii Piramide-Keops. Calendarul dac are 29,56 m diametru, deci o rază de 14,78 m, iar Piramida-Keops are 147,8 m înălţime (inclusiv vârful lipsă). Asta nu este o întâmplare, după cum nu este întâmplare nici faptul că raza Sanctuarului mic rotund (dedicat Lunii) are fix 10 coţi piramidali, iar diametrul plintelor (din sanctuarul cu 3 şiruri de câte 6 coloane) era de 1,27 m, ceea ce înseamnă că aveau raza de fix un cot piramidal. De asemenea, cercul pe care sunt dispuse piesele în „T” are circumferinţa de 30 de coţi piramidali, calculul având 6 zecimale exacte.
Faptul remarcabil este că numai dacii au folosit cotul şi degetul piramidal, etaloane pe care nu le cunoşteau nici chiar egiptenii epocii faraonice. Măsura acestui etalon a fost ascunsă mii de ani în interiorul Piramidei şi a fost „preluată” de acolo abia în epoca modernă, când Napoleon a dus nişte matematicieni, în campania sa din Egipt, care să studieze Piramida. Atunci de unde cunoşteau dacii aceste etaloane şi măsurile Piramidei, când abia în anul 820 al erei noastre califul Al Mamun a reuşit să intre pentru prima dată în Piramidă, iar etaloanele erau „marcate” în relief, deasupra uşii de intrare în Camera Regelui. Dar ele au fost înţelese şi preluate mult mai târziu. Pot demonstra că şi stânjenul românilor provenea tot din măsurile Marii Piramide egiptene, reprezentând lungimea (interioară) a sarcofagului din Camera Regelui.
De aici din munţii Orăştiei au fost preluate unele etaloane romane. Spre exemplu romanii foloseau un etalon numit PES, care era fix o sutime din diametrului Sanctuarului-Calendar de la Sarmisegetuza, adică avea 0,2957 m (cu o zecime de milimetru mai mult, calendarul dacic având 29,56 m). De asemenea, romanii mai aveau un etalon numit passus (un pas) care avea 1,4785 m, adică o zecime din raza Sanctuarului Calendar dacic. Acest pas a fost utilizat şi de daci, iar măsura etalon pentru calibrare era marcată prin diametrul cercului mic din centrul „Soarelui de Andezit”, aproximat azi incorect la 1,46 m. Acest PAS de 1,478 m a fost utilizat şi de românii epocii moderne, până la definirea metrului etalon actual. Chiar şi măsura cotului dacilor a rezistat până în epoca modernă în Muntenia având 0,664 m, iar în Moldova 0,637 m, comparativ cu valoarea exactă de pe vremea dacilor şi înscrisă în Piramida-Keops de 0,63566 m, fiind definit ca a zecea milioana parte din raza polară a Pământului.
Romanii mai utilizau şi „mila romană” care avea 1478,5 m, adică 100 de măsuri ale razei Sanctuarului-Calendar al dacilor. Este puţin probabil ca romanii să fi dedus aceste etaloane direct din măsurile Piramidei egiptene (1 milă romană = 10 măsuri ale Înălţimii Piramidei) deoarece la acea vreme nu măsurase nimeni Piramida şi nu folosea nimeni etaloanele Arhitectului în afară de daci.
Incifrările din construcţiile dacilor sunt numeroase şi ar necesita mult spaţiu pentru a le scrie. Remarcabil este că ei cunoşteau chiar şi acel „factor obsesiv” înscris în Marea Piramidă, circumferinţa absidei centrale din Calendarul lor era tot o măsură etalon, ce avea legătură cu numărul π şi numărul de aur.
De altfel, după cum arată L. I. Cueşdean „Imperiul Roman s-a extins doar pe teritoriul gintei latine şi nu a produs el ginta latină, care exista înaintea lui. Noi, „NEOLATINII” contemporani vorbim o continuare a limbilor vernaculare de dinaintea Imperiului Roman, a cărui limbă a dispărut, fiind o creaţie artificială a Romei, grefată pe elementele latine precursoare.”
Un articol frumos ”marca” Seimeni – Dacă geţii şi goţii au fost acelaşi popor? despre migrația ”inversa” a goților. Teoriile ”acceptate oficial” spun ca goții ar fi popor germanic venit in Scandinavia in Dacia, condițiile de locuire mai bune din Dacia, spun ca mai curand aici in spațiul intercarpatic care avea și sare spre deosebire de Scandinavia, aici s-a produs excedent de populație.
Parcă dorind să confirme vorbele marelui Vasile Părvan, care scria în “Getica” sa: “Da­­cii nu sunt la Vistula o excepţie, ci ei sunt foarte numeroşi şi în legătură unii cu alţii“, în ultimii ani au fost efecuate în Polonia peste 50 de desco­periri a unor diferite artefacte de in­spi­raţie sau pro­ve­­nienţă dacică. Acestea sunt reprezentate de numeroase vase, felurite figurine ceramice sau metalice, printre care un superb cap de bou reliefat în argint, capace de oale, cupe cu pi­cior înalt, precum şi podoabe tipic dacice, care se întind pe un interval de datare de mai bine de 300 de ani, înainte şi după anul 0 al erei noastre, şi pe o suprafaţă uriaşă, de peste 400 de kilometri pătraţi. Peste 20 de brăţări din argint, care în arheologia poloneză au primit mereu interpretări greşite, fiind declarate de influenţă celtică, dar care sunt brăţări dacice cu nodozităţi şi cu “ferestre”, de tipul 3 Şimleul Silvaniei, au fost descoperite în sudul Poloniei, în jurul Cra­coviei, şi în centrul ţării, în jurul Var­şoviei. Dar asemenea podoabe, descoperite mai cu seamă în zona cetăţilor din Ardeal şi considerate însemne ale puterii, fiind purtate, cel mai probabil, de nobilii daci, au fost descoperite şi în zone unde era greu de bănuit influenţa dacilor: la Marea Bal­tică, la Lalendorf, în Germania, sau lângă Gdansk, în Polonia, peste drum de Scandinavia, şi la doi paşi de Lituania. Acestea sunt rezultatele a doi arheologi polonezi, Iwona Florkievicz (Universitatea din Rzeszow, în prezent în Ger­mania) şi Marcin Rudnicki (Universitatea din Varşovia), care şi-au dedicat ultimii ani clasificării, organizării şi analizării urmelor dacice din zona Poloniei. Ca o concluzie a studiului întocmit de specialistul Marcin Rudnicki, ponderea nu prea mare, însă remarcabilă, a caracteristicilor ceramicii dacice, observată în inventarul ceramic al populaţiei culturii Tyniec, confirmă nu atât de mult existența unei forme de “contact”, cât prezența fizică a dacilor în regiunea Cracovia. Arheologul săt­mărean Robert Gindele consideră că prezenţa dacică din nor­dul continentului a fost consolidată mult după răz­boa­iele daco-romane, când mai multe grupuri de daci s-au retras către nord din faţa trupelor romane, respec­tiv în perioada răz­boaielor marcomanice (160-180 d. Hr.), şi mai apoi, în urma pătrunderii masive a van­da­­lilor în spaţiul nord-vestic al României. Un argument în acest sens este şi identificarea în nord-vestul României a unui imens centru de producţie ceramică al dacilor liberi din Câm­pia So­meşului, la Medieşu Aurit, unde, pe 18 hectare, sunt amplasate circa 200 de cuptoare pentru ars cera­mică, situl devenind, astfel, cel mai mare centru in­dus­trial cera­mic din spaţiul european aflat în afara gra­niţelor Im­periului Roman. Cu greu ne putem imagina că vasele brute din lut ars, lucrate manual, ca de exemplu ceaşca dacică, ar fi putut reprezenta obiecte de schimb pentru comerţul la distanţă; în schimb, avem convingerea că grupurile de populaţie dacică, în migraţia lor, au dus ceva mult mai valoros: ştiinţa legată de ceramica la roată şi construcţia cuptoarelor pentru ars ceramica. Exact în această perioadă încep să producă marile centre ceramice din zona Cra­co­viei de azi şi, ca o curiozitate, toate cuptoarele sunt de modelul celor de la Medieşu Aurit.
Această masivă deplasare a populaţiei dacice este prezentată de Carlo Troya în teoria migraţiei inverse a goţilor, expusă detaliat în lucrarea “Fasti Getici o Gotici“, publicată în anul 1844, conform căreia, la venirea hunilor, daco-geţii, denumiţi şi goţi, care pătrunseseră până în actualele regiuni ale Poloniei, Prusiei, Scandinaviei, şi în toate celelalte situate în jurul Balticei, s-au văzut lipsiţi de orice cale de comunicare cu patria lor de la Dunăre şi de la Pontul Euxin. În nordul Europei locuiau popoarele baltice (lituanienii, letonii, vechii prusieni), care prezentau multe similitudini lingvistice cu limba daco-geţilor, iar Mircea Mihai Rădulescu, în lucrările lui, susţine că limba tracă este strâns înrudită cu limbile baltice, înregistrându-se 63 de corespondente frapante, plus 69 de corespondente în domeniul toponimelor şi al antroponimelor. Limbile baltice erau vorbite la acea vreme pe un teritoriu de şase ori mai întins decât teritoriul Lituaniei şi al Letoniei, ajungând la sud până dincolo de Varşovia iar la est până dincolo de Kiev şi Kursk; de asemenea, geţii se întindeau tot până la aceste hotare.
Geţii, după cum scrie Carlo Troya, s-au răspândit încetul cu încetul în regiunile de la Marea Baltică, au trecut apoi în Suedia, creând aici o nouă Ostrogoţie şi o nouă Vestrogoţie, deloc diferite de cele ce fuseseră atât de prospere la Dunăre şi la Pontul Euxin. Au adus aici toate instituţiile lor şi au numit “Dacia” totalitatea cuceririlor lor în Danemarca şi în Suedia, nume care timp de mai multe secole a fost amintit în actele publice şi oficiale ale ambelor regate. Vizigoţii şi ostrogoţii au reprezentat doar o parte a poporului plecat din regiunile Dunării, o altă parte revărsându-se în zona Mării Baltice; însă cel mai mare număr de geţi sau goţi a rămas în vechile aşezări de dincolo de fluviu, ca în vremurile antice. În drumul lor vijelios de la Istru până în Spania, în nordul Italiei, legendarul Teodoric cel Mare, rege al ostrogoţilor şi regent al vizigoţilor, a transformat Ravenna, capitala regatului ostrogot, într-unul dintre marile centre ale Occidentului, împodobit cu biserici, baptisterii şi mausolee a căror decoraţiuni interioare au devenit minunile lumii occidentale. Aceste monumente „rămân în afara zonei de influenţă a picturii constantinopolitane şi sunt rodul unei şcoli locale”, după cum consideră artistul rus Vladimir Lazarev. Bogăţia şi complexitatea ornamentelor arhitectonice, a desenelor şi mozaicurilor, relevă obsesiv simbolismul getic bazat pe regenerarea ciclică a naturii, ceea ce l-a determinat pe Giorgio Vassari, istoric, arhitect şi pictor italian să exclame exasperat: “Porţile ornate cu coloane împletite şi atât de subţiri, încât nu au forţa de a susţine vreo greutate; piramide, unghiuri şi frunze păreau a fi făcute din hârtie şi nu din piatră sau marmură. Şi făceau atâţia cârcei de viţă, console şi gravuri, încât lucrarea devenea disproporţională. Puneau atâtea ornamente unul peste altul încât, mergând atât de mult în înălţime, capătul de sus al porţii atingea tavanul“.
dt1dt2dt3dt4dt5În acest sens, pentru a da doar câteva exemple:– Vasile Pârvan scrie: „Geţii s-au întins până în Boemia, până la cursul mijlociu al Oderului şi până la cursul inferior al Vistulei, până la mlaştinile Pripetului şi până la cataractele Niprului”;
– Dudo de San Quintin, istoric normand, decan de Saint-Quentin (965-1043), a scris între 996 și 1015 lucrarea “Historia Normannorum“, în care se citeşte: dacii sunt numiţi de către ai lui danai;
– în Cronica după Langebek – “Cronica regum danorum” pentru perioada 846-1300, tipărită de Dushesne, se citeşte: Maestrul Hugues de Saint Victor a spus că normanzii au venit din Sciţia Inferioară, care, după Isidor, este numită Ţinutul Barbar. La origine sunt dani sau danai, fiindcă au plecat din Dacia;
– Silvio Enea Bartolomeo Piccolomini, Papa Pius II (1405-1464) afirma în lucrarea “De Europa“, publicată în anul 1450, că pe vremea lui, Iutlanda se numea Dacia: “Daniam sive Daciam dicere volumus, consuetudini servientes“;
– istoricul Philip Cluver (1580-1622), născut în Prusia Regală, o fostă provincie a Regatului Poloniei, scria în lucrarea “Germania Antiqua” (1616) că goţii nu sunt identici cu scandinavii, ci cu prusienii, iar pentru un alt istoric originar din această regiune, Matthaeus Praetorius (1635-1707), în “Orbis Gothicus” (1688), goţii au locuit, la începuturi, în Polonia. Geţii, identici cu sarmaţii, sunt, de fapt, goţi, şi nu suedezi, conchide autorul în capitolul “Dacă geţii şi goţii au fost acelaşi popor?“;gothic_kingdoms– într-un document creat în timpul lui Carol cel Mare, după cum precizează lucrarea “Carolus Magnus“, ediţia originală publicată în 1851, în enumerarea provinciilor catolice din Europa, Asia şi Africa, figurează provincia denumită “DATIA“. Cel mai probabil se citea “daţia“, aşa cum apare menţionată în secolul XVII, în lucrările cronicarilor moldoveni Grigore Ureche, Miron Costin şi Nicolae Costin: “Mulţi zic Ţării Moldovei şi Ţării Muntănişti, streinii: Daţia“, dar şi în secolul XIX, prima publicaţie în limba română, tipărită la Leipzig în anul 1827, numindu-se “Fama Lipschii pentru Daţia“. Sunetul “Ţ”, la fel ca sunetele “Δ, “J”, “Z”, cu care se pot reda autentic zgomotele din natură, lipsesc cu desăvârşire în majoritatea limbilor europene şi astfel onomatopeele lor sunt extrem de puţin apropiate de sunetele reale din natură. Folosirea sunetelor din natură pentru descrierea, reprezentarea şi exprimarea unor fenomene din natură, a dus la compunerea primelor cuvinte rumâneşti, după cum a demonstrat în mod strălucit Lucian Iosif Cueşdean în lucrarea “Limba rumânilor nu se trage de la Roma“, iar Paul Lazăr Tonciulescu sublinia în lucrarea “De la Ţara Luanei la Ieud” faptul că vechii eleni nu aveau în alfabetul lor grafemul/semnul corespunzător românescului “Ţ” şi nici fonemul/sunetul “Ţ”, în mare parte înlocuindu-l prin “TZ”DATIA, citit “daţia”, este menţionată în harta lumii întocmită de Claudiu Ptolemeu în anul 140 e.n. şi inclusă în opera lui, Geographia, dar şi în hărţile întocmite în secolele XV-XVI de cartografii germani Nicolaus Germanus şi Martin Waldseemuller;
– pe harta Scandinaviei întocmită de cartograful german Martin Waldseemuller în anul 1541, bazată pe o hartă similară a lui Claudiu Clavus, apărută în 1425, Peninsula Iutlanda şi sud-estul Peninsulei Scandinave sunt denumite “DATIA“, iar în cea mai exactă hartă a ţărilor nordice, care oferă detalii şi nume de locuri, Carta Marina, publicată în anul 1539 de către scriitorul suedez Olaus Magnus, peninsula Iutlanda apare cu numele de “DACIA – SIVE DENNEMARCA“. Denumirile “DATIA” sau “DACIA” apar şi pe hărţile întocmite în secolele XV-XVI de erudiţii nordici Laurent Fries, Johannes Ruysch, Peter Apian, Sebastian Münster, dar şi de cartograful veneţian Benedetto Bordone, a cărui hartă reflectă opiniile şi ideile Veneţiei în secolul XVI şi în care “DATIA” apare lângă Norvegia, situaţie posibilă doar în cazul în care ar reprezenta Danemarca de azi.

Posted in Aryans, ethnogenesis, Getae,Getes,Geti, Uncategorized | Tagged , , , , | 2 Comments

Cornesti 1500BC 1722ha

genetic-map-euThis genetic map of EU was created based on the latest Y-DNA data combined with physical and historical evidence. biggest fortification from the Bronze Era in Europe has been discovered in Timiş County. It dates from 3.500 years ago and covers 1.800 hectares. The citadel comprises 4 concentric circles that were made of wooden pillars and stood for the walls of the establishment. They are still visible today, although they have been levelled by intense agriculture. Other discoveries are the ruins of what appears to have been a temple, Sarmatian graves, ceramic workshops and a settlement that dates back to the 3rd or 4th century. But work on the site is not even close to being over. The archeologists working on the project estimate that they will need another 15 to 20 years to study the citadel. The fortification first appeared on a map in the 17th century, but only two of the inner rings had been discovered at the time. In the 19th century, the 3rd circle was discovered and, more recently, in 1973, the 4th one came to light.
This city was in the middle of trade routes linking the Baltic with the Mediterana (amber routes, Morava/Vardar corridor), linking the mines from Transylvania, Alps, Slovacia, Serbia and linking the Pannonian steppes with the N of Black Sea steppes  (Danube & Tisa-Dniester). crnArheologi din Romania, Germania si Marea Britanie scot la lumina la Cornesti, la 20 km nord de Timisoara, cea mai mare fortificatie din epoca bronzului din intreaga Europa. Nemtii au investitit aproape 1 milion de euro pentru descoperirile din Timis. Desi nu au fost descoperite evidente arheologice care sa indice vreun atac din exterior, sfarsitul fortificatiei este unul violent, fiind incendiata catre 1000BC. „Zidurile acestea sunt 4 la numar, au 1765 de hectare circumscrise in interiorul lor. Practic vorbim despre aproape jumatate din teritoriul Timisoarei. Zidurile, dupa cercetare, s-au dovedit a fi facute in jurul anului 1500BC, fortificatia a functionat aproape 500 de ani, la sfarsitul epocii bronzului, intr-o lume in care iubitorii de istorie stiu ca a functionat Troia, lumea miceniana, imperiul hitit. Deci, este o vreme framantata, cu tulburari, cu multe razboaie, mici, mai mari. Stim cantecele homerice care ne dau dimensiunea reala a conflictului, dar aceasta fortificatie imensa a ridicat probleme pentru toti cercetatorii. E atat de mare incat e imposibil de aparat. Zidurile au 20m latime, vreo 4-5m numai valul de pamant, la care daca adaugi si palisada de 1,5m, obtii deja o inaltime aproximativa de 5-6m, si santul de aparare, de la 2,5 pana la 4,7m adancime.” a declarat seful sectiei de arheologie a Muzeului Banatului, Alexandru Szentmiklosi.
Populaţia acestui sit a utilizat cu două secole înainte de Europa Centrală incinerarea rituală a morţilor. Această comunitate aparţinea unei culturi care s-a răspândit din nord-estul Croaţiei până în sud-vestul României (Cruceni – Belegiš)”, a declarat Szentmiklosi. Destul de mobili, exponenţii ei s-au deplasat de-a lungul Dunării în Moldova de nord-est, unde au format Cultura Chişinău – Corlăteni, dar şi în sud de Morava (sfârşitul celui de-al doilea mileniu î.H.), în lumea mediteraneană. Ei controlau practic orice nod de comunicaţie între lumea mediteraneană şi Europa, inclusiv unul dintre celebrele drumuri ale chihlimbarului.
Racos Middle Bronze Age Settlement in Transylvania, 16th century BC, Noua, Ocna Mures. To our surprise, while searching for the extension of civilian within the fortified acropolis, we uncovered several Wietenberg (Middle Bronze Age) Culture houses, dating from ca. 1600BC. Transylvanian swords were found in Homeric Troy, Transylvanian bronzes sank with the Uluburum and at the same time, Minoan symbols are found on Late Bronze Age Transylvanian cast bronze swords. The highly developed Classical Middle Bronze Age cultures – Wietenberg, Monteoru, Tei – were very quickly replaced, without any major signs of conflict by a cultural group, the Noua, coming from the East as part of the very extensive Noua-Sabatinovka-Coslogeni complex. The incineration rituals of the Middle Bronze Age were completely replaced by elaborate and standardized inhumation burials, the large settlements of disappeared, ceramic technology regressed and almost all decoration disappeared. At the same time, there is a very clear evolution and intensification of metalworking, reaching an apotheosis with the end of the Late Bronze Age, when very large and elaborate bronze deposits were made. Metal, fire, water, salt, mountains, forests… That is the environment of the mysterious Noua culture bearing people we are going to excavate, in central Transylvania, near Ocna Mures – a very large salt geological formation, about 70m south of Cluj-Napoca. Early 20th century, the three largest  bronze deposits in the world were found there, in or on the shores of an old , dried up lake, less than 500m apart. The largest one, measuring several tons was smelted by the Austrians and turned into canons. The other two are still preserved, over 7000 pieces of bronze. All the tools of the time could be found, in working condition, some of them still very sharp. We have hundreds of tools for quarrying salt, working wood, forging metal, plowing fields, harvesting crops, working leather and pelts, not counting jewelry, clothing implements, weapons…

Vinca and Cucuteni are the roots, with I2a common Y-DNA. Here 2 Cucuteni “cities”.mn
Talianki estimated total area – 450 ha, on the assumption that it had a rectangular plan.[5] Extrapolating from this and the density of houses in the surveyed portions of the site, M. Videiko estimated that Talianki contained approximately 2,700 structures and, at its height, could have been occupied by over 15,000 inhabitants.[3] Recently Kruts’ figure has been revised by Thomas K. Harper, who used a geomagnetic plan of the site to put its area at 335 ha. This implies Videiko’s figure for the peak population of the site is also an overestimation, with Harper suggesting 6,300–11,000 as a more likely range, favouring the lower end.[5] But other estimates are much larger with a population of around 15,000 as the most cited, and adding the numbers for the satellite towns the total population were up to 25,000 – 30,000 people within its cluster.[6][7] cc
– maybe was the largest area city in the world at that time! Strategically situated on the exact boundary between the steppe and forest-steppe. The archeological site around Belsk, including necropolis, comprises about 80 km², and the fortifications enclose some 40 km². The north-south axis, along the Vorskla River is 17 km long. The remains of walls up to 12 metres are visible today and stretch over the horizon. The total length nbkof the ramparts is 33 km. Inside the fortification, lay three “keeps”, 150,000 m², 650,000 m², and 720,000 m² in area, surrounded by eroded earth walls still up to 16 metres high.  Nebelivka, or Nebelovka, in Ukraine, is the site of an ancient mega-settlement dating to 4000 B.C. belonging to the Cucuteni-Trypillian culture. The settlement was for the time huge, covering an area of 260-300 hectares and home to perhaps 17,000
During the period A of the Tripolye culture (about 5450-4750 BC)
the Tripolye influence was the most intensive. In caused the acquaintance of the Sredniy Stog and Azov-Dnieper population with the first metal. It is necessary to note, that the influence of the steppe traditions on the Tripolye culture was minimal during that period. Taking into account data of the Early Eneolithic cemeteries of the steppe zone, where the first imported metal artifacts were found, I can suggest the existence of prestigious exchange, which played an important role in the relations of Tripolye and steppe population during that period. The Azov-Dnieper and Sredniy Stog population took part in it. The Tripolye population could provide its neighbors with metal (copper and gold) or metal artifacts (the Nikolskiy cemetery of the Azov-Dnieper culture and the Sredniy Stog burials of Mariupol cemetery), bracelets from Spondylus shell (the Lysogorskiy cemetery of the Azov-Dnieper culture) and sea shells with holes (Krivoy Rog).haplogroup_i2a
During the period of Tripolye B I the main influence of Tripolye population is fixed on the metalworking of steppe inhabitants and reflected only lightly in its ceramics.
Strange as it may seem, the Tripolye population was more interested in contacts, than the steppe inhabitants. They were newcomers, which gradually moved to the east through the forest-steppe area, occupying lands, which were settled by the Bug-Dniester and Kievo-Cherkassy Neolithic population. The Tripolye population needed allies and peaceful relations with the neighbors, especially with those, whose territories were unnecessary for them. Among such neighbors were the bearers of Azov-Dnieper and Sredniy Stog cultures, who occupied other natural-climatic zone, which was useless for the Tripolye population during the Early Eneolithic. Even during the Later Eneolithic and Early Bronze Age they occupied only the steppes in the South Bug basin and to the west of it, staying out of the territories of the Sredniy Stog descendants. Steppe inhabitants were interested in those contacts, first of all, because it received the copper and tools from them. That metal was obtained through the mediation of Tripolye population and as the result of immediate visits to centers of metallurgy and metalworking of the Balkan-Carpathian metallurgical province. The Dniester basin was the important region and the route of the exchange expeditions of steppe population, which went to the Lower Danube or Transylvania for the metal. In the period B I-II of the Tripolye culture the necessity of contacts with the Tripolye population of Dniester basin become stronger, because in that time metal began to arrive from the Transylvanian and Hungarian mines. The growing of quantity of the ceramics with shell inclusions at the settlements of Dniester basin also testifies the strengthening of ties between the Sredniy Stog and Tripolye cultures. All features of steppe and Tripolye interaction, which were mentioned above, testify the peaceful co-existence and tight contacts of these groups. The coarse ceramics of Tripolye, which had the Sredniy Stog features, was made mainly at the Tripolye settlements, and steppe traditions were reproduced in the Tripolye style. It was impossible if there was any war situation.bhh
There is a point of view about mutually beneficial cooperation. It is possible, that the distribution of ceramics with the steppe traces in the Tripolye culture was related to the marriages with the Sredniy Stog women. Those women continued making their usual vessels, adapting them to the Tripolye economy (for example, making the flat bottom and stocky proportions). This suggestion explains the singleness of ceramics with shell inclusions in the period A and gradual increase of its quantity during period B I with the prevailing of typical Tripolye pottery on the settlements. Perhaps, the numbers of Sredniy Stog women and their descendants in the Tripolye communities during period A were very small and gradually increased during B I and B I-II periods. According to the prevailing of coarse pottery with shell inclusions in the southernmost Tripolye settlements, I can suggest, that the greatest number of the Sredniy Stog women lived there.
.. data testify the assumption about the existence of mixed Tripolye-Sredniy Stog marriages.. It is interesting to trace the dynamics of contacts of the steppe and Tripolye population. They began immediately after the appearance of Tripolye population in Dniester basin (the beginning of period A of the Tripolye culture), when the Late Azov-Dnieper and Early Sredniy Stog population began to interact with it.

The Cruceni-Belegis¸culture is part of the south-east European Urnfield culture, with a distribution similar tothe preceding Vatina group in Oltenia, Banat and eastern Hungary. In terms of relativechronology, it is situated between the Middle Bronze Age Vatina culture and the Early Iron Age Gornea-Kalakaˇca culture. The absolute chronology places the group between the fifteenth and eleventh centuries BC (Szentmiklosi2009)

metallurgical_diffusionThe size of Cornesti fortifications/city was possible because of fertile land on special location, in the center/controlling important trade routes: N-S/E-W, between Baltic and Mediterana, very important trade routes with salt from Transylvania to Pannonian basin. Other trade routes along Mures,Tisa & Dniester went E to the steppes N of Black Sea.morava-vardar18Fortifications, concentrations happened also because of warfare and hierarchical ‘‘chiefs’’ in the Neolithic (e.g., Renfrew 1974). All that linked to “kurgan” R1A/R1B migrations. From the perspective of the longue dure´e, enclosures and fortifications began toappear during the Neolithic (c. 6500–3000 B.C.; see Figs. 1, 2). The variability intheir spatial distribution and form, however, decreased considerably by the end ofthe Bronze Age (c. 1000 B.C.). fig-2-distribution-of-enclosed-and-fortified-neolithic-and-bronze-age-sites-in-europecrucenitelltells Corneşti “Dealul Cornet = Cornet” and other nearby settlements predate the Cornesti fortifications.
Timis 30000 Î.HR. – 9 Î.HR
30000 î.Hr. Descoperire singulară în satul Visag, comuna Victor Vlad Delamarina, a unei unelte de piatră cioplită aparţinând unui facies musterian tardiv sau aurignacian timpuriu din paleoliticul superior.*
28000 î.Hr. Aşezare din paleoliticul superior, aurignacian, desco­perită în satul Româneşti, comuna Tomeşti, în punctul Dumbrăviţa. Aşezarea este formată din 6 nivele de locuire paleolitice, atestate prin inventar litic, fără a fi descoperite vetre de foc sau vestigii faunistice. De asemenea, vestigii ale unor aşezări aparţinând aurignacianului bănăţean mijlociu provin din comuna Curtea, din siturile arheologice de pe Dealu Viei şi Dealu Pământ.
22000 î.Hr. Vestigii paleolitice din etapa aurignacian dezvoltat sunt atestate în satul Coşava, comuna Curtea, pe dealul Cuca, printr-un sit arheologic format din trei nivele de locuire atestate prin unelte litice, şi în satul Româneşti, punctul Dumbrăviţa.
20000 î.Hr. Descoperiri ale unor nivele de locuire gravetiene în aşezările multistratificate din satul Coşava, deal Cuca, nivel II-III şi respectiv satul Româneşti, situl arheologic Dumbrăviţa, nivel VI.
* Preistoria şi antichitatea în judeţul Timiş vor fi tratate in extenso într-un volum ulterior.
4900 î.Hr. Primele grupuri de crescători de animale şi agricultori sosesc în zona Banatului central şi vestic, din direcţia malului Dunării şi de asemenea urcând pe râurile interne ale Banatului, dinspre Tisa. Aceste populaţii neolitice aparţinând fazei a II-a a culturii Starčevo-Criş ocupă spaţiile fertile şi bogate în faună de pe terasele râurilor. O dată cu  sosirea lor apar şi primele vase de ceramică în aşezările preistorice din judeţ. Cercetări arheologice au fost efectuate pe râul Timiş la Parţa, Foeni şi Timişoara-Fratelia, iar în zona Mureşului la Dudeştii Vechi. Aceste comunităţi se extind treptat pe tot teritoriul Banatului, în faza Starčevo-Criş III. Influenţele sudice balcano-anatoliene introduse de migraţia purtătorilor culturii Vinča vor determina ruperea unităţii culturale a neoliticului timpuriu şi geneza unor variante locale ale fenomenului neolitic.
4500 î.Hr. Pătrunderea comunităţilor neolticului dezvoltat, repre­zentate de purtătorii culturii Vinča, faza A, în Banatul mijlociu şinord-vestic. În judeţul nostru, cercetări arheologice au fost efectuate în aşezările de la Timişoara-Fratelia şi Satchinez. Cultura Vinča, faza B, în Banat este marcată de dezvoltarea fenomenelor locale, apărute ca rezultat al schimburilor intertribale. Cea mai importantă cercetare arheologică este cea de la Parţa tell I, soldată cu recuperarea sanctuarului neolitic, parte a unei aşezări fortificate masive, formată din locuinţe de suprafaţă cu plan complex.
4000 î.Hr. Sunt atestate în Banat comunităţi aparţinând culturii Vinča, faza C. Este perioada realizării celor mai spectaculoase construcţii neolitice, a unor aşezări de mari dimensiuni, cu sisteme defensive elaborate şi distribuţie organizată a spaţiului locuit al aşezării. Cercetări relevante au fost efectuate în satul Uivar, situl Gomilă, dar şi la Parţa, Chişoda Veche, Hodoni şi Sânandrei. Faza C a culturii Vinča se încheie prin pătrunderea în Banat a purtătorilor culturii Petreşti, grup Foeni, conform cercetărilor de la Parţa tell II, Foeni şi Chişoda. În nordul Banatului, la Hodoni şi Sânandrei, cultura Vinča este suprapusă de locuiri ale culturii Tisa.
3700-2500 î.Hr. Eneoliticul este reprezentat în judeţul Timiş de evoluţia fazelor culturilor Tiszapolgar şi apoi Bodrogkeresztur, cărora le sunt atribuite aşezări în judeţ, la Uivar, Cruceni, Satchinez, confirmate şi prin topoarele de cupru de la Ciacova, Satchinez, Sânpetru German, Chişoda. De asemenea şi cultura ceramicii cu toarte pastilate este atestată la Honorici, comuna Victor Vlad Delamarina şi Homojdia, comuna Curtea. Cultura Coţofeni caracterizează eneoliticul final din Banat, semnificativă fiind prezenţa obiectelor din cupru în faza a II-a a culturii. Aceasta îşi încheie evoluţia înainte de mijlocul mileniului III î.Hr., în judeţul Timiş fiind atestate materialele târzii din peştera de la Româneşti, cu influenţe Kostolac şi Vučedol.
2300-1700 î.Hr. Apariţia primelor grupe etno-culturale ale epocii timpurii a bronzului sunt generate de penetraţia unor valuri ale purtătorilor mormintelor tumulare cu ocru, atestate în judeţul Timiş în satul Bodo. Debutul bronzului timpuriu are loc în Banat la sfârşitul evoluţiei culturii Coţofeni şi este un proces istoric şi cultural relativ îndelungat. Între primele aşezări cercetate pot fi menţionate siturile de la Foeni, Parţa, Periam şi Stamora-Moraviţa, cu inventar ceramic de tip Mako. Tot în bronzul timpuriu se încadrează şi aşezările cu materiale ceramice cu ornamente în formă de scoarţă de copac şi imprimeu textil, întâlnite la Foeni şi Giroc.
1700-1400 î.Hr. Grupul cultural de tip Corneşti – Crvenka defineşte epoca mijlocie a bronzului din Banat, atestat prin situri arheologice la Foeni, Corneşti, Ciuta. Mai sunt de menţionat şi descoperirile de tip Balta Sărată de la Susani şi Româneşti – Peştera cu Apă, precum şi descoperirile aparţinând culturii Mureş din zona Dudeştii Vechi-Cheglevici, în nord-vestul Banatului.
1400-1100 î.Hr. Fazele de final ale epocii bronzului în judeţul Timiş sunt reprezentate de evoluţia culturii Cruceni-Belegiœ, răspândită pe un spaţiu larg, în numeroase situri, precum cele de la Cruceni, Checea, Jimbolia, Deta, Parţa, Peciu Nou, Voiteg, Timişoara – Parcul Central şi Pădurea Verde etc. Finalul acesteia marchează practic şi debutul epocii fierului în Banat.
1100-800 î.Hr. Prima epocă a fierului este atestată în judeţul Timiş prin marea aşezare de la Susani, precum şi prin situl de la Corneşti. Cercetări sistematice au fost efectuate în aşezarea de la Remetea Mare, formată din locuinţe de suprafaţă şi ateliere pentru turnarea şi prelucrarea obiectelor din bronz, confirmând astfel nivelul ridicat al culturii materiale aparţinătoare tracilor bănăţeni.
800-650 î.Hr. Se răspândesc în Banat purtătorii culturii Basarabi, prezenţi pe o arie largă în România, dar şi la sudul Dunării. Cultura materială conservă elemente ale epocii bronzului, dar unitatea sa culturală este distinctă. Elementul dominant al acestei culturi este format din populaţiile daco-getice. Mărturii ale prezenţei acestor populaţii pe teritoriul judeţului nostru provin din aşezarea de la Visag. O necropolă a acestei culturi a fost descoperită la Susani, în judeţul Timiş.
109-106 î.Hr. Generalul roman M. Minucius Rufus se confruntă la Dunăre cu o coaliţie scordisco – dacică (foarte probabil dacii din zona Banatului) şi reuşeşte să se impună în mai multe confruntări directe. Această acţiune s-a soldat, după cum susţin autorii antici, cu o primă trecere a Dunării din partea armatei romane, probabil pe undeva prin zona Banatului.
82-44 î.Hr. Domnia regelui dac Burebista, întemeietorul statului centralizat geto-dac, care cuprinde şi teritoriul Banatului.
75-73 î.Hr. Armata romană, condusă de generalul Caius Scribonius Curio, controlează malul bănăţean al Dunării, fără a pătrunde în desimea codrilor întunecoşi din inima Banatului.
10-9 î.Hr. Expediţia romană a generalului Marcus Vinucius pe Tisa şi Mureş.harta-romania

În şantierul arheologic de la Sântana, s-a descoperit cea mai mare cetate hallstattiana din Europa – Neoliticului Mijlociu,  5.300 – 4.800 î.Hh. Cercetarile efectuate au stabilit existenta unei necropole ce apartine primei parti a epocii cuprului (cultura Tiszapolgar, cca. 4000 i.Hr.), a unei asezari datate la sfarsitul epocii bronzului (cca. 1200 i.Hr.) si a fortificatiei, ridicate la inceputul primei epoci a fierului, fiind unul dintre cele mai mari complexe fortificate din aceasta parte a Europei, suprafata fortificatiei, de forma aproximativ ovala, depaseste 78 ha. Prospectiile magnetometrice au permis identificarea unor structuri preistorice, cum ar fi primele doua valuri, santuri si palisade (structura defensiva a fortificatiei), un drum situat in interiorul fortificatiei si numeroase constructii din lemn. Unul dintre cele mai importante vestigii descoperite pe acest teritoriu a fost un schelet uman ce este vechi de 5.500 de ani.
Cercetările efectuate în 1963 au stabilit existenţa a două faze de construcţie pentru val care, la ora actuală, are înălţimea de 4 – 6 m şi este lat de 25 m; în faţă are două şanţuri de apărare late de 3,5 m, respectiv 10 m şi adâncime de 3 m, respectiv 4 m; în interiorul fortificaţiei au fost descoperite locuinţe de suprafaţă de mare întindere, cu un bogat material arheologic (ceramică, obiecte de bronz etc.); la baza valului a fost descoperit un mormânt de inhumaţie în poziţie chiricită din al cărui inventar făceau parte două vase hallstattiene şi un pandantiv din bronz.
Primul strat de locuire din cetate aparţine culturii Otomani III şi fazei târzii a culturii Pecica, datând de la sfârşitul epocii bronzului; al doilea strat este de la începutul epocii fierului – perioada Hallstatt. În partea de Sud-Est a aşezării se află o movilă cu diametrul de 50 m şi înălţimea de cca 10 m; materialul cules de aici aparţine epocii bronzului (culturile Otomani şi Pecica), fiind expuse în cadrul Complexului Muzeal Arad; în 1888, cu ocazia lucrărilor de terasament la calea ferată Arad – Oradea, a fost descoperit, în primul şanţ din faţa valului, un vas din pastă grosieră, cu oseminte omeneşti şi un tezaur compus din 23 de piese de aur (12 plăci în formă de barcă, legate câte trei, două brăţări de aur, trei bucăţi de sârmă şi cinci verigi, toate de aur, datând de la sfârşitul epocii bronzului şi începutul epocii fierului); în imediata vecinătate a mai fost descoperit un mormânt de inhumaţie chircită, fără inventar.
Ion de la Anina found in a cave  in Banat is the oldest homo sapiens found in Europe 40.000 years old. 6-9% of his DNA is Neanderthal! In the same cave Vasile was also found – 26.000 years old – a complete skull. R1a is thought to have been the dominant haplogroup among the northern and eastern Indo-European speakers who evolved into the Indo-Iranian, Mycenaean Greek, Thracian, Baltic and Slavic branches. The Proto-Indo-Europeans originated in the Yamna culture (3300-2500 BCE), in the Pontic-Caspian steppe between modern Ukraine and south-west Russia. Their expansion is linked to the domestication of horses in the Eurasian steppes, and the invention of the chariot (see R1b above). The eastern part of the Pontic-Caspian steppes is strongly associated with the Indo-Iranian and Balto-Slavic branches of Indo-European languages. Based on archeological, linguistic and genetic data, it is possible to say that the pastoralist nomads who lived in the northern Russian steppes and forest-steppes 5,000 years ago carried predominantly R1a paternal lineages. Nowadays, high frequencies of R1a are found in Poland (56% of the population), Ukraine (50 to 65%), European Russia (45 to 65%), Belarus (45%), Slovakia (40%), Latvia (40%), Lithuania (38%), the Czech Republic (34%), Hungary (32%), Croatia (29%), Norway (28%), Austria (26%), Sweden (24%), north-east Germany (23%) and Romania (22%).

The Germanic branch
The first expansion of R1a took place with the westward propagation of the Corded Ware (or Battle Axe) culture (3200-1800 BCE) from the Yamna homeland. This was the first wave of R1a into Europe, one that is responsible for the presence of this haplogroup in Scandinavia, Germany, and a portion of the R1a in the Czech Republic, Slovakia, Hungary or Poland. The high prevalence of R1a in Balto-Slavic countries nowadays is not only due to the Corded Ware expansion, but also to a long succession of later migrations from Russia, the last of which took place from the 5th to the 1th century CE.
The Germanic branch of Indo-European languages probably evolved from a merger of Corded-Ware R1a (Proto-Slavic language) and the later arrival of Italo-Celtic R1b from Central Europe. This is supported by the fact that Germanic people are hybrid R1a-R1b, that these two haplogroups came via separate routes at different times, and also on the linguistics of Proto-Germanic language, which shares similarities with Italic, Celtic and Slavic languages. The Corded Ware R1a people would have mixed with the pre-Germanic I1 aborigines to create the Nordic Bronze Age (1800-500 BCE). R1b presumably reached Scandinavia later as a northward migration from the contemporary Hallstatt culture (1200-500 BCE). The first genuine Germanic tongue has been estimated by linguists to have come into existence around (or after) 500 BCE. This would confirm that it emerged as a blend of Hallstatt Proto-Celtic and the Corded-Ware Proto-Slavic. The uniqueness of some of the Germanic vocabulary points at borrowing from native pre-Indo-European languages. Celtic language itself is known to have borrowed from Afro-Asiatic languages spoken by Near-Eastern immigrants to Central Europe. The fact that present-day Scandinavia is composed of roughly 40% of I1, 20% of R1a and 40% of R1b reinforces the idea that Germanic ethnicity and language had acquired a tri-hybrid character by the Iron Age.

The Baltic branch
The Baltic branch is thought to have evolved from the Fatyanovo culture (3200-2300 BCE), the northeastern extension of the Corded Ware culture. Early Bronze Age R1a nomads from the northern steppes and forest-steppes would have mixed with the indigenous Uralic-speaking inhabitants (N1c1 lineages) of the region. This is supported by a strong presence of both R1a and N1c1 haplogroups from southern Finland to Lithuania and the adjacent part of Russia.

The Slavic branch
The origins of the Slavs goes back to circa 3000 BCE. The Slavic branch differentiated itself when the Corded Ware culture (see Germanic branch above) absorbed the Cucuteni-Tripolye culture(5200-2600 BCE) of western Ukraine and north-eastern Romania, which appears to have been composed primarily of I2a2 lineages descended directly from Paleolithic Europeans, with a small admixture of Near-Eastern immigrants (notably E-V13 and T). Thus emerged the hybrid Globular Amphora culture (3400-2800 BCE) in what is now Ukraine, Belarus and Poland. It is surely during this period that I2a2, E-V13 and T spread (along with R1a) around Poland, Belarus and western Russia, explaining why eastern and northern Slavs (and Lithuanians) have a considerable incidence of haplogroups I2a2 with a bit of E and T. After just a few centuries, this hybridised culture faded away into the dominant Corded Ware culture.
The Corded Ware period was followed by the Trzciniec (1700-1200 BCE), Lusatian (1300-500 BCE), Chernoles (1025-700 BCE) and Milograd (600 BCE-100 CE) cultures in north-east Slavic countries. The last important Slavic migration is thought to have happened in the 6th century CE, from Ukraine to Poland, the Czech Republic and Slovakia, filling the vacuum left by eastern Germanic tribes who invaded the Roman Empire.
Historically, no other part of Europe was invaded a higher number of times by steppe peoples than the Balkans. Chronologically, the first R1a invaders came with the westward expansion of the Corded Ware culture (from about 3200 BCE), then the Mycenaean invasion (1600 BCE), followed by the Thracians (1500 BCE), the Illyrians (around 1200 BCE), the Huns and the Alans (400 CE), the Avars, the Bulgars and the Serbs (all around 600 CE), and the Magyars (900 CE), among others. These peoples originated from different parts of the Eurasian steppes, anywhere between Eastern Europe and Central Asia, which is why such high STR diversity is found within Balkanic R1a nowadays. It is not yet possible to determine the ethnic origin for each variety of R1a, apart from the fact that about any R1a is associated with tribes from Eurasian steppe at one point in history.

The Indo-Iranian branch
Proto-Indo-Iranian speakers, the people who later called themselves ‘Aryans’ in the Rig Veda and the Avesta, originated in the Sintashta-Petrovka culture (2100-1750 BCE), in the Tobol and Ishim valleys, east of the Ural Mountains. It was founded by pastoralist nomads from the Abashevo culture (2500-1900 BCE), ranging from the upper Don-Volga to the Ural Mountains, and the Poltavka culture (2700-2100 BCE), extending from the lower Don-Volga to the Caspian depression. The Sintashta-Petrovka culture was the first Bronze Age advance of the Indo-Europeans west of the Urals, opening the way to the vast plains and deserts of Central Asia to the metal-rich Altai mountains. The Aryans quickly expanded over all Central Asia, from the shores of the Caspian to southern Siberia and the Tian Shan, through trading, seasonal herd migrations, and looting raids.
Horse-drawn war chariots seem to have been invented by Sintashta people around 2100 BCE, and quickly spread to the mining region of Bactria-Margiana (modern border of Turkmenistan, Uzbekistan, Tajikistan and Afghanistan). Copper had been extracted intensively in the Urals, and the Proto-Indo-Iranians from Sintashta-Petrovka were exporting it in huge quantities to the Middle East. They appear to have been attracted by the natural resources of the Zeravshan valley for a Petrovka copper-mining colony was established in Tugai around 1900 BCE, and tin was extracted soon afterwards at Karnab and Mushiston. Tin was an especially valued resource in the late Bronze Age, when weapons were made of copper-tin alloy, stronger than the more primitive arsenical bronze. In the 1700’s BCE, the Indo-Iranians expanded to the lower Amu Darya valley and settled in irrigation farming communities (Tazabagyab culture). By 1600 BCE, the old fortified towns of Margiana-Bactria were abandoned, submerged by the northern steppe migrants. The group of Central Asian cultures under Indo-Iranian influence is known as the Andronovo horizon, and lasted until 800 BCE.
The Indo-Iranian migrations progressed further south across the Hindu Kush. By 1700 BCE, horse-riding pastoralists had penetrated into Balochistan (south-west Pakistan). The Indus valley succumbed circa 1500 BCE, and the northern and central parts of the Indian subcontinent were taken over by 500 BCE. Westward migrations led Old Indic Sanskrit speakers riding war chariots to Assyria, where they became the Mitanni rulers from circa 1500 BCE. The Medes, Parthians and Persians, all Iranian speakers from the Andronovo culture, moved into the Iranian plateau from 800 BCE. Those that stayed in Central Asia are remembered by history as the Scythians, while the Yamna descendants who remained in the Pontic-Caspian steppe became known as the Sarmatians to the ancient Greeks and Romans.
The Indo-Iranian migrations have resulted in high R1a frequencies in southern Central Asia, Iran and the Indian subcontinent. The highest frequency of R1a (about 65%) is reached in a cluster around Kyrgyzstan, Tajikistan and northern Afghanistan. In India and Pakistan, R1a ranges from 15 to 50% of the population, depending on the region, ethnic group and caste. R1a is generally stronger is the North-West of the subcontinent, and weakest in the Dravidian-speaking South (Tamil Nadu, Kerala, Karnataka, Andhra Pradesh) and from Bengal eastward. Over 70% of the Brahmins (highest caste in Hindusim) belong to R1a1, due to a founder effect.
Maternal lineages in South Asia are, however, overwhelmingly pre-Indo-European. For instance, India has over 75% of “native” mtDNA M and R lineages and 10% of East Asian lineages. In the residual 15% of haplogroups, approximately half are of Middle Eastern origin. Only about 7 or 8% could be of “Russian” (Pontic-Caspian steppe) origin, mostly in the form of haplogroup U2 and W(although the origin of U2 is still debated). European mtDNA lineages are much more common in Central Asia though, and even in Afghanistan and northern Pakistan. This suggests that the Indo-European invasion of India was conducted mostly by men through war, and the first major settlement of women was in northern Pakistan, western India (Punjab to Gujarat) and northern India (Uttar Pradesh), where haplogroups U2 and W are the most common.

Turkic speakers and R1a

The present-day inhabitants of Central Asia, from Xinjiang to Turkey and from the Volga to the Hindu Kush, speak in overwhelming majority Turkic languages. This may be surprising as this corresponds to the region where the Indo-Iranian branch of Indo-European speakers expanded, the Bronze-Age Andronovo culture, and the Iron-Age Scythian territory. So why is it that Indo-European languages only survives in Slavic Russia or in the southern part of Central Asia, in places like Tajikistan, Afghanistan or some parts of Turkmenistan ? Why don’t the Uyghurs, Uzbeks, Kazakhs and Kyrgyzs, or the modern Pontic-Caspian steppe people (Crimean Tatars, Nogais, Bashkirs and Chuvashs) speak Indo-European vernaculars ? Genetically these people do carry Indo-European R1a, and to a lesser extent also R1b, lineages. The explanation is that Turkic languages replaced the Iranian tongues of Central Asia between the 4th and 11th century CE.Proto-Turkic originated in Mongolia and southern Siberia with such nomadic tribes as the Xiongnu. It belongs to the Altaic linguistic family, like Mongolian and Manchu (some also include Korean and Japanese, although they share very little vocabulary in common). It is unknown when Proto-Turkic first emerged, but its spread started with the Hunnic migrations westward through the Eurasian steppe and all the way to Europe, only stopped by the boundaries of the Roman Empire.
The Huns were the descendants of the Xiongnu. Ancient DNA tests have revealed that the Xiongnu were already a hybrid Eurasian people 2,000 years ago, with mixed European and North-East Asian Y-DNA and mtDNA. Modern inhabitants of the Xiongnu homeland have approximately 90% of Mongolian lineages against 10% of European ones. The oldest identified presence of European mtDNA around Mongolia and Lake Baikal dates back to over 6,000 years ago.
It appears that Turkic quickly replaced the Scythian and other Iranian dialects all over Central Asia. Other migratory waves brought more Turkic speakers to Eastern and Central Europe, like the Khazars, the Avars, the Bulgars and the Turks (=> see 5000 years of migrations from the Eurasian steppes to Europe). All of them were in fact Central Asian nomads who had adopted Turkic language, but had little if any Mongolian blood. Turkic invasions therefore contributed more to the diffusion of Indo-European lineages (especially R1a1) than East Asian ones.
Turkic languages have not survived in Europe outside the Pontic-Caspian steppe. Bulgarian language, despite being named after a Turkic tribe, is actually a Slavic tongue with a mild Turkic influence. Hungarian, sometimes mistaken for the heir of Hunnic because of its name, is in reality an Uralic language (Magyar). the The dozens of Turkic languages spoken in the world today have a high degree of mutual intelligibility due to their fairly recent common origin and the nomadic nature of its speakers (until recently). Its two main branches Oghuz and Oghur could be seen as two languages about as distant as Spanish and Italian, and languages within each branch like regional dialects of Spanish and Italian.

The Greek branch
Little is known about the arrival of Proto-Greek speakers from the steppes. The Mycenaean culture commenced circa 1650 BCE and is clearly an imported steppe culture. The close relationship between Mycenaean and Proto-Indo-Iranian languages suggest that they split fairly late, some time between 2500 and 2000 BCE. Archeologically, Mycenaean chariots, spearheads, daggers and other bronze objects show striking similarities with the Seima-Turbino culture (c. 1900-1600 BCE) of the northern Russian forest-steppes, known for the great mobility of its nomadic warriors (Seima-Turbino sites were found as far away as Mongolia). It is therefore likely that the Mycenaean descended from Russia to Greece between 1900 and 1650 BCE, where they intermingled with the locals to create a new unique Greek culture.

Posted in ethnogenesis, Uncategorized | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

Marcu Jura – credințele Bătrânilor

Din texte publicate pe

Tușă, cum e cu sărbătorile ăstea, sunt oameni care zic că-s păgâne, că-s diavolești, că-i păcat să le ții… – “Da dă-i în bubă șî pe-ahăia, că nu-i treaba lor! Fiștecari să țână ce-o vre, că ieu din a lor nu-i smintesc. Io-mi văd de treaba me. Păi cum să fie de la satana? Nu Dumnedzău le-o fi lasat? Că-s toate cu rostu lor: unele răle de trăznet, altele de foc, altele de gadini, de șerpi, de pureci, de mană, de dială… Ahăia ce șciu iei? Că noi așe le-am pomenit din batrâni șî din moși stramoși! Șî să țâni minte de la minie că aheștea-s măi rele ca hele bisericești. Că pe hele din călindari dacă nu le țâni îi cu pacat, șî te spovedi șî te cumineci șî țî să iartă. Da dint-aheștea nu te scapă. Aheștea-s ale ceriului ș-ale pamântului șî cân te-o trazni ore ț-o loa lupu oaia, nu ț-o măi dă napoi nime șî nime nu te măi înviadză. Că numa să te spândzuri îi măi mare pacatu păntru om ca cân îi omu mort de trăznet, să șcii…”
În creștinismul cosmic, în zilele de sărbătoare se sărbătorea. Și nu doar atât: toate sărbătorile aveau o însemnătate practică. În primul rând armonizau viața omului cu ritmurile cosmice. Apoi o organizau practic. Aveau rol spiritual, cultural, social. Aveau un impact uriaș asupra psihicului uman. Și aveau un sens religios. Era un întreg complex organizat de ceea ce se cheamă astăzi mit. Dincolo de toate acestea, aveau încă ceva extraordinar: o încărcătură magică. Ce este magia? Magia este, în esență, capacitatea omului de a-și influența mediul și viața prin puterea cuvântului. Dar ce putere poate avea cuvântul dacă nu spune o poveste? Cu cât povestea este mai frumoasă, cu atât puterea mai mare. Ceva… magic.

Acei Bătrâni nu știau să-și facă cruce. Mișcau degetele de la mână în dreptul pieptului de câteva ori, apăsau palma pe piept și înclinau ușor capul. Mergeau la biserică doar pentru a se întâlni. Pe Dumnezeu îl aveau cu ei pretutindeni. Pentru ei, Pământul însuși, cu bolta cerească, era o biserică. Se spovedeau la brazi, se împărtășeau mâncând prima brândușă pe care o vedeau primăvara, ciopleau cruci pe arbori, aveau cruce în vârful colibii, în vârful stânii, în mijlocul mesei. Acolo, pe munți, în poiene și păduri, erau vecini cu Dumnezeu, cu Duhurile Sfinte. Pământ, Cer, arbori, animale, totul era sacru. În lumea ce creștea jos, în Vale, sacru mai era numai Banul. Tot ce atingea el devenea marfă.
Bunu a înțeles că, în noua orânduire comunistă, „Haia Lume” nu poate fi păstrată decât la adăpostul Bisericii. Și s-a sacrificat să protejeze tot ceea ce alți preoți batjocoreau ca păgân. A mers până într-acolo încât a vrut ca Buna să nască 5 copii acasă pentru ca moașa să primească ursitorile cum se cuvine. În același timp, s-a luptat ca Iazul Urieșilor, chiar fără mori, pive și văiege, să brăzdeze în continuare satul, s-a opus demolării caselor vechi de către comuniști. Pe crucea lui stă scris: „Las vouă moștenire credință și obiceiuri străbune”. Tata i-a urmat exemplul, nepăsător la consecințe.
Pot să înțeleg venerația pe care Bunu a avut-o pentru oamenii locului. Tata o are și el. Vede în fiecare copil străbunicii lui. Dar eu n-am putut avea aceeași venerație. Dacă aș fi putut, astăzi nu eram păstor de oi, ci păstor de oameni. Din păcate, moștenirea bunicului meu a rămas fără moștenitori. 
Ironic cum credincioșii de azi venerează temple ridicate de oameni, dar pângăresc adevăratul templu care e Pământul. Dar știu că le e mai simplu așa: în templele ridicate de ei, Dumnezeu e ca o femeie ușoară care se poate cumpăra. Instituțiile religioase sunt un soi de societăți pe acțiuni ce urăsc concurența, iar lăcașele de cult sunt magazine în care preoții vând marfa și serviciile lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu e Stăpânul din „Castelul” lui Kafka: știm despre el că locuiește acolo. Deci există.

Spre deosebire de creștinismul Bisericii, în creștinismul cosmic omul nu se consideră stăpânul creației ci o parte a ei; Dumnezeu nu i-a încredințat întreaga lume spre stăpânire, ci spre folosință chibzuită. Nu spre viețuire, ci spre conviețuire. Sălbăticiunile din natură, păsări și animale, sunt semenii omului. Toate au fost, la un moment dat, ființe umane dar au devenit animale în urma încălcării unor tabuuri, în urma unor blesteme ori prin voință divină. Casa lor este muntele, codrul, câmpia. Este întocmai mediul în care trăiește ciobanul. Un mediu imprevizibil, plin de primejdii, populat de sălbăticiuni, de spirite și ființe mitice care veghează asupra lor, impunând o lege a naturii căreia ciobanul trebuie să i se supună pentru a fi acceptat. Lupii și urșii, șerpii, furtunile cu grindină și fulgere, pădurile, pășunile au zeități, spirite ori ființe mitice protectoare, li se consacră sărbători și au un cult încărcat de credințe și superstiții arhaice. Singurul loc în care ciobanul e stăpân e vatra – vatra casei și vatra satului. Vatra e spațiul consacrat vieții umane; odată ieșit din el, ciobanul e un intrus. Spre a fi acceptat, el trebuie să respecte rânduiala naturii, la fel cum un oaspete e binevenit doar dacă respectă regulile din casa gazdei. De pildă, nu are voie să fluiere ori să chiuie după asfințit și i se interzic relațiile sexuale în afara vetrei satului.
Coborând în profan, sintetizez: Între oameni și prădători stau câinii ciobănești adevărați. Fără câini ciobănești buni și suficienți (orice cioban cu capul pe umeri știe de câți are nevoie în funcție de teren și prădători, iar nu de numărul de oi) ciobanul e nevoit să-și apere avutul în alt mod. Iar cel mai îndemână și mai eficient mod e uciderea prădătorilor. Dacă dispar prădătorii, se produce un dezechilibru care va afecta întreagul ecosistem.
Viitorul faunei sălbatice din România depinde, deci, de existența câinilor ciobănești. Existența câinilor ciobănești adevărați depinde de ciobani. Iar ciobanii trebuie să țină câinii frumoși acasă, câinii agresivi în lanț, altfel își bate joc de oi. Oile au nevoie de câini utili.…

Când ciobanul alege cățelul, vine Dracul și îi ia ochii, să aleagă unul mare, sociabil, frumos. Astfel, râvna Diavolului de a-i lua lui Dumnezeu oile e mult mai ușoară. Iată de ce, din câți câini sunt pe la stâni, puțini sunt ciobănești. De multe ori, în transhumanță ori pe munte, Tușa Anuța păstra mâncarea și o drămuia la câini. A stat o dată nemâncată 5 zile, numai cu apă îndulcită, și mâncarea i-a dat-o lui Ciontu. „Io-s om și pricep, da el cum amaru lui să priceapă că n-am ce îi da?”
Toate problemele care se dezbat acum au drept cauză tocmai desacralizarea. Ciobanii despre care vă vorbeam mai sus sunt astăzi tot mai rari, deși credințele lor strămoșești încă sub-viețuiesc în subconștientul crescătorilor de oi sau în inconștientul colectiv al vechilor comunități de păstori. Cu vânătorii se petrece același lucru. Vânătoarea era rituală. Acum e sport și afacere, după cum și ciobănia e un moft, o simplă sursă de venit sau o afacere profitabilă. Un întreg edificiu spiritual s-a prăbușit și acum îi vedem ruinele. Sacrul e praf printre dărâmături.…

Bat cânii. Bat a urs… I-auz? Bat înt-una. Nu-s câni de treabă. Câniele bun bate oțâr șî tace. Cân îl audz că tace, atuncea prinde de urs. Așe-i șî omu: cân prinde miezu lucrurilor, tace… Lumea ahasta îi facută din vorbe. Toate helea au graiu lor șî toate dupa vorbă să cunosc. Omu de dzâce binie îi omu cuminte. Cân omu graiește, vordiește ce trăbuie-n lume. Ahăla-i omu cumsacadie. Cân bălmăje, omu vordiește șî iel să nu tacă. Ahăla-i omu bolund. Da cân rostește, atuncea vorba omului îi înțaleaptă. Omu hăl de rostește îi omu de s-o tras deoparte ș-o cugetat ș-o-nțales rostu la toate helea. de-cate-feluri-sunt-vorbele

Dragostea, pentru Bătrâni, era ceea ce noi numim har. Un dar de Sus, cu care ai fost înzestrat, de care, la un moment dat, devii conștient, pe care ți-l asumi și îl pui în valoare, cu bucuria împlinirii. Dragostea o simți atunci când faci ceea ce știi că ți-a fost hărăzit; îți dă un rost și te împlinește ca Om. Dar rostul se dobândește și se păstrează cu sacrificiu. Nu sacrificiul propriei persoane ci sacrificiul Lumii pentru Sine. Puterea de a sacrifica Lumea seamănă cu puterea ce te ajută să sacrifici plăcerea pentru a rămâne fidel persoanei iubite; postul nu e decât încercarea acestei puteri, asemeni unei revizii periodice pe care o faci la mașină. Când ai Dragostea, când îți știi rostul, când ai un rost, viața nu mai este povară, e bucurie. Omul împlinit este Zeu; lucrul mâinilor sale e sacru; lumea lui e loc sfânt.
Pentru Zeu, viața este Creație. Creația e imaginație, muncă, efort, bucurie, reușită, eșec, suferință care, toate la un loc, împlinesc Sinele. Omul cu rost trăiește bucuria desăvârșirii. Desăvârșirea e precum construcția unei piramide. Pui piatră pe piatră, cobori și urci iar când o închei te afli în vârf. Interiorul piramidei îți e mormânt: în el zac toți acei Tu care-au murit la fiecare treaptă ca să se nască un Tu superior, ca niște cruste pe care le-ai lepădat în propria transfigurare. Când închei piramida, în vârf te afli liber, dezgolit de om: Zeu.

Cetitu-i ca brișca hasta. Poț taia pită cu ia, poț ciopli, da poț să-ț scoț otii ore să-i verș la unu mațăle. După cât te duce capu șî dupa cum țî ingeru. A ceti poate-nvața orișîcare: șî hăl cu doi oti, șî hăl cu unu, șî hăl fara oti. Da-i baiu că tot omu măi are-on oti dinapoi, i-ote-aci, la on metăr napoia capului. Ahălă vedie lumea ca ș-ahăștia, da mă vedie șî pe mini în lume că ce fac, cum ma uit io la tini-acu șî văd șî-ț dzâc că-i binie ore ba că ce faci. Otiu ahăla îi ingeru omului. Tot omu are une de la Dumnedzău, da Dumnedzău îț dă, nu-ț bagă-n straiță. Trăbă să țâi otiu deștept. Da omu, ca omu: unu n-are ureti să-l audă, altu nu-l ascultă, altu-l copere, altu nu-l suferă șî-l scoate de tot. Ca să fii om, trăbuie să ai ingeru tare. Otiu ahăla să-i biruie pe-ahăștia doi! povestea-ca-viata-prima-data-cand-am-ucis-o-fiinta-vie

În fața unui pahar de lichior, Ciungu a diagnosticat vremurile: „Or să dispară oile, că s-or gătat nărozii!” În câteva zile, purtată din gură în gură, vorba lui a intrat în folclor, a devenit anonimă și a primit explicația că lumea s-o deșteptat, nu mai chinuie nimeni pentru niște ciururi de oi. .. Ascultam uluit, cu pielea ca de găină…Dintăi narod însamna hăl de duce greu la toate helea. Ore credz că-i puțân lucru? Da batgiocură îi, că toț hăi de nu-s de nicio treabă îl batgiocure pe hăl de să străduie. Că n-or agiuns narodzî la oi numa așe. Cân facusă Dumniedzău animalele, o vinit Hăl Rău să-i deie vo doauă șî lui. Dumniedzău, ca să să râdă de iel, i-o dzâs că i le dă cân le-o numara păru. Ce Nu Trăbă s-o pus pe numarat șî la toate-o putut numa la oaie ba. Că oaia, cân agiungea la giumatate, să scutura șî trabuia să să scuture. Hăl Rău ș-acu numără la lâni, că de-aia să scutură oile. Da dacă nu-ș scutură șî capu, îi bai cu iele. Noa, ș-o ramas Dumniedzău numa cu oile ș-o fost musai să le pună ciobani. Măi întăi o pus ingeri. Cân s-o strâcat vremea, s-o dus Dumniedzău să vadză că ce fac ingerii. I-o gasât udz, plângea că ptierdusă oile. Tot așe o pațât cu niște oamini cuminț. Măi ramasăsă să pună niscai narodz ciobani. La vreme ra, cân s-o dus să-i vadă, iaca narodzî să trasăsă subt on cleanț, facusă foc, cioplisă floiere șî dzâcea-n floieră șî giuca. Oile sta pe lânga ei de-a dragu. S-o minunat Dumniedzău ș-o dzâs catra ei: ”De-acu, voi să fiț ciobani la oile mele șî să vă fie numele jâieni!” De-aia nu-i oaie ca jâieneasca, nice cântec cum îi jâiana, nici n-or fost pe nicauri ciobani cum or fost jâienii.
Nu știam că există o cosmogonie românească! Pentru mine, geneza lumii avea doar două variante: biblică și științifică. În rezumat, Pământul era acoperit de ape și Dumnezeu, obosit, nu avea unde să se odihnească. Atunci îl trimite pe Diavol să se scufunde și să-i aducă o mână de pământ. Diavolul reușește abia la a treia scufundare să aducă puțin mâl sub unghii. Din el, Dumnezeu face o turtă pe care se pune să doarmă. Diavolul vede ocazia să-l răstoarne în apă și să îl înece. Trage turta de sub El, dar, din ce trăgea, pământul se întindea mai mult. În cele din urmă, Dumnezeu se trezește și vede că pământul e așa de întins, că nu mai e loc pentru ape. Neștiind cum să rezolve situația, trimite albina la arici (cel mai înțelept animal) să îi ceară sfatul. Morocănos din fire, ariciul refuză. Dar albina se ascunde și îl aude pe arici bodogănind: Ce tăntălău și Dumnezeu, nu știe că trebuie să strângă pământul ca să-l încrețească! Albina a zburat la Dumnezeu și i-a spus. Enervat că a fost păcălit, ariciul o blesteamă pe albină să îi mănânce cine a trimis-o excrementele. Atunci Dumnezeu a sortit-o pe albină să facă doar miere. dumnezeu-cu-fata-umana

Vaaai, mâncaț-aș p… ta de cioban, cum ne-am întâlnit noi doi… Io am o fată de optâșpe ani, îi cuminteeee… un fir de păr din p…. ei nu s-o clintit. Și-i fainăăăă… Toți îi zice Zâna. Fii atent, sărutu-ți mâna ta, că poți să fi copilu meu: dai o ștearpă, io te duc la ea la apartament și te las cu ea până desară. Faci cu ea ce vrei, io nu te-ntreb. Și, dacă ț-o place, vii ginere la bulibașa! a-fost-cat-pe-ce-sa-ajung-ginere-la-bulibasa

– Nu știu, Tușă, eu nu cred în soartă. Dacă există soartă, eu ce rost mai am? Și ce rost mai are Dumnezeu?
– Păi cum ce rost?! tresări Tușa. Rostu țî l-o scris Dumnzău. Cum să te naști, ce feli să fii, cân să mori. Da cum umbli pe unie umbli, aia de tini să țânie. Că io te trimet acu la boltă (magazin) să-mi iei o paretie de disagi de pită. I-ote banii ici! Acu, i-o ț-am dat banii, disagii șî te-am trimes să vini napoi în giumatate de ceas. Tu poț mere pista Rovină ore pe drum. Treaba te. Daca iești cuminte, cumperi pita șî vini napoi. Da poț să te-mbeț de bani șî să nu măi vini, ș-atuncea trăbă să vin io la boltă dupa pită șî dupa disagi. Iară, poț pierde banii, ț-î fură careva, aia n-o măi știu. Da tu trăbuie să știi că iești rasponsabil șî trăbuie să-mi dai socoteală păntru bani șî disagi. Așe-i șî viața omului cân îl trimete Dumnezău pe lume.
Filosofie aplicată. Am luat desagii, banii și am pornit la magazin, peste Rovină. Pantofii de piele au tras imediat apă. La boltă, un cioban mi-a făcut cinste o bere. Am băut-o sec, am refuzat-o pe a doua, am intrat acasă și mi-am schimbat ciorapii (alte încălțări nu aveam). M-am întors pe uliță, în pas de maraton. Am ajuns la timp. În curte, Tușa punea desagi pe trei măgari gata înșeuați. Am așezat și pâinea pe unul din ei, cu regretul subit că nu cumpărasem bolovani.
Tușa mi-a mulțumit. Era mulțumită. Eu însă, nu eram. Îmi împlinisem destinul; eu, în schimb, rămăsesem neîmplinit. Aveam pantofii uzi, îmi chiorăiau mațele și mă durea ușor capul de la berea pe stomacul gol, mă grăbisem și mă durea sub coaste. Dacă ar fi fost să o iau de la capăt, aș fi procedat cu totul altfel. Chiar atunci, Tușa mi-a întins niște bani:
– Na, du-te la boltă șî ia-ț o paretie de cizme de cauciuc, că n-ai ce cauta pe munte cu încălțările ude. Te betegi șî ce te faci atunci?
Tușa m-a trimis înapoi, să mă împlinesc. În termeni religioși, asta se cheamă metempsihoză.
Lasă, Tușă, m-am eschivat, că mi-am schimbat ciorapii, nu-s chiar atât de ud! Oricum, îi târziu!
– Ascultă numa, m-o cerut on poienar de muiere. I-am dzâs că la iei îi treabă multă șî io lucru-ncet. Da iel o dzâs, șî n-am uitat, că lucru bun nu să-ntreabă de câte zâle-i facut.
Nu se întreabă niciodată cât timp a durat să fie făcut un lucru bun… Dumnezeu are răbdare. Plecasem peste Rovină, ca să economisesc timp. Eu de ce n-am avut răbdare?
Am fost din nou la magazin, mi-am cumpărat cizme. Acasă, mi-am luat alți ciorapi, am mâncat două felii de pâine cu smântână și gem. La întoarcere, Tușa tocmai ieșea din ocol cu măgarii. -Noa, acu-mi pari altu om!

Viața e o călătorie inițiatică. Ne putem bloca în calvarul inițierii, ne putem abandona, putem renunța. Sau putem face un efort, să trecem calvarul, să ajungem în Centru, să străbatem drumul de întoarcere împliniți.
De ce e drumul spre Centru un calvar? Pentru că, dacă ai un ochi ațintit pe destinație, îți rămâne un singur ochi pentru a putea privi drumul. Dacă îi ațintești pe amândoi, orbecăi (proverb chinez). Prin Labirint.
J. L. Borges, genial, conchidea într-o povestire că labirintul perfect e o linie dreaptă. În geometrie, linia dreaptă e drumul cel mai scurt între două puncte. Iar drumul cel mai scurt între două puncte, în viață, spunea Bruce Lee, e simplitatea. În lumea complexă a oamenilor, simplitatea e un calvar. Iadul.

Marcu Jura-Dărâmați Catedrala Neamului și o voi ridica în trei zile
.. tu când te rogi nu te ruga ca fariseii, care se roaga la colțurile ulițelor să-i vadă tot poporul. Adevărat spun vouă, și-au luat plata lor. Ci încuie-te în cămara ta și roagă-te în ascuns iar Tatăl, care este în ascuns, îți va răsplăti ție. 
De câte ori i se aduce vreun reproș, Biserica trece la tehnici de manipulare. Invocă subminarea neamului, scoate în față acea „credință strămoșească” pentru care Brâncoveanu și-a privit fiii murind. Dar acea credință nu mai există! Era acel creștinism cosmic pe care Biserica l-a acaparat și l-a golit de conținut, înlocuindu-l cu o dogmă seacă, ruptă de viață. Legea strămoșească era acea lege care prețuia miracolul vieții, care valoriza cosmic moartea, care îl integra pe om în întreaga creație. Pentru ea a murit Brâncoveanu, nu pentru robia propovăduită de Biserică.
În România Biserica se confundă cu Dumnezeu, iar o parte din popor îl confundă pe Dumnezeu cu Biserica. Deci Biserica ar trebui să ofere soluția ieșirii din criză a acestui popor. Ce face Biserica? Nu oferă soluții, ci oferă poporului o Răstignire perpetuă. Dacă toate instituțiile din România funcționează prost și toate sunt vinovate pentru mersul dezastruos al lucrurilor, Biserica are cea mai mare vină, tocmai pentru că de la ea poporul are cele mai mari așteptări. Biserica nu poate oferi libertate materială? Prea bine, dar nici pe cea spirituală nu o oferă. Or, libertatea spirituală e indispensabilă libertății politice, căci nu poți avea o țară a libertății populată de oameni cu spirit de sclavi. Dacă Hristos e Calea, Adevărul și Viața, iar Adevărul ne va face liberi, dacă Hristos a venit ca să fim „fii, nu robi” (ap. Pavel), Biserica perpetuează aceeași religie a robiei veterotestamentare. Din punctul de vedere al Bisericii, omul este „robul lui Dumnezeu”. Dacă Biserica e Dumnezeu, nu e omul robul Bisericii?
Sociologia definește Biserica drept instituție de control social. Rolul Bisericii în controlul maselor e indiscutabil. Când, încă de la botez, ți se inoculează că ești rob (indiferent al cui), se cheamă că ți se insuflă un sentiment al robiei. Când ți se spune că ești robul unui Dumnezeu care îți oferă libertatea dacă te pui în stăpânirea lui, ți se inoculează o mentalitate de rob care e liber să muncească pe moșia stăpânului. Indiferent cine e acel stăpân. Că e Dumnezeu sau statul. Controlul social, Dumnezeu sau statul nu sunt ceva negativ în sine. Devin ceva negativ când, în loc să te conducă spre libertate, să ți-o garanteze și să ți-o apere, să te educe în spiritul ei, fac lucrul contrar: îți insuflă și te educă în spiritul robiei. În România (căci nu mă bag în ograda altora) Biserica a stat mereu lângă stat. Au profitat mereu una de cealaltă (ca instituții), Biserica pentru a dobândi și păstra privilegii financiare, Statul pentru a se asigura că i se livrează pe bandă robi în spirit. Să nu ne mai mirăm atunci că statul nu se leapădă de Biserică. Nu o va face câtă vreme fabrica de robi funcționează pe profit. În schimb ar trebui:
– să nu-l mai confundăm pe Dumnezeu cu Biserica;
– să nu mai confundăm creștinismul cu Biserica;
– să nu mai confundăm sacrul cu religia;
– să nu ne mai băgăm banii în construcții inutile.

Nu sunt ateu. Dacă am o religie, ea e Viața. Mă închin la arbori, venerez animale, invoc duhuri, respect ființele nevăzute care stăpânesc Pământul și mă înclin în fața lor. Când toate acestea nu îmi sunt de ajuns, mă rog Tatălui din ceruri. Sunt păgân? Dar „și păgânii, care nu au lege, dacă de la sine fac cele ale legii, se vor mântui”, scrie Ap. Pavel. În Viață, învățătorul meu e Hristos. Acel Hristos care nu a venit să îmi strice Legea, ci să mi-o împlinească. Asta e frumusețea învățăturii Lui! Am deja o Lege, e legea strămoșilor mei, pe care acum, asemeni personajului principal din „Avatar”, mă străduiesc să o recuperez, să mi-o însușesc și să o împlinesc prin Hristos. Hristos n-a întemeiat o religie. Au făcut-o alții. N-a căutat adepți, nu a iubit mulțimile, gloata. ( Nu te teme, turmă mică; Mulți chemați, puțini aleși; Intrați pe poarta cea strâmtă; Nu toți cei care zic Doamne, Doamne, se vor mântui…) El a căutat credința din fiecare om. Se numea doctor pentru cei bolnavi. Unde lipsea ceva, împlinea. Nu spunea niciodată „Te-am vindecat!” ci „Credința ta te-a izbăvit. Du-te și nu mai greși!” Arăta prin asta că totul depinde de noi înșine, nu de Lume.

Dacă Eu aș fi din Lume, Lumea m-ar iubi, căci Lumea iubește ce e al Ei. Lumea mă urăște pentru că am arătat că lucrurile ei sunt rele. (Noul Testament) Biserica iubește poporul, gloata. Își vrea lăcașurile pline. Cât mai multe lăcașuri. Cât mai mulți adepți. Cât mai multă lume. De-a valma. Asta înseamnă control, asta înseamnă bani. Nu pot avea încredere într-o Biserică ce slujește și lui Dumnezeu, și lui Mamona, adică banului. Nu pot să cred într-o Biserică ce își justifică existența pe interpretarea a două versete din Evanghelii și nesocotește învățătura. M-aș lepăda bucuros de Hristos dacă ar fi iubitor de lume, de influență, de unitate și de pace. N-am venit să aduc pace, ci dezbinare. Pacea, unitatea sunt pentru morți, nu pentru vii. Cei ce suprimă Viața sunt moartea spiritului. Viața înseamnă luptă, încleștare, adaptare, evoluție, nu încremenire, nu gloată amorfă. Dacă am o încredere în ce privește Biserica, acea încredere e în rolul ei social. Biserica, pe plan social, ar putea face bine cu nemiluita. Are toate atuurile, toate pârghiile necesare. Se pare, însă, că îi lipsește interesul.
Închei cu o anecdotă întâmplată la început de secol 20 în satul Taia (Petrila), istorisită de părintele Traian Moșic. O familie din sat avea un mort. În ziua cu înmormântarea, preotul se lăsa așteptat. Oamenii au pus mortul în căruță și au mers la preot acasă. Părinte, te-așteptarăm șî nu mai viniș. – Apăi mă loai cu treaba șî-mi uitai. Las c-oi găta șî vin mediat. Sătenii au dat sicriul jos din căruță și i-au spus preotului: – Noa păi treabă avem șî noi. Lasăm mortu-aci șî-l îngropi metali când ei ave timp.

Posted in Linguistic Archeology, Misticism, Old Europe, Ortodoxie, Romania | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

Imreh István – Viaţa cotidiană la secui, 1750-1850


Download carte – Imreh István, Viaţa cotidiană la secui, Bucureşti 1982 pdf.

Posted in Romania, Transylvania | Tagged , , , , , , | Leave a comment

comisia care l-a exclus pe Moro

Cine sunt membrii din Biroul Național al USR, cei care l-au exclus în ”unanimitate” pe Sergiu Moroianu? Există foarte puține informații publice despre partidul care are ca principală lozincă Transparența.
– Nicusor Dan – presedinte (deputat)
– Cristian Ghica – vicepresedinte (senator)
– Clotilde Armand – vicepresedinte (nu a participat la sedinta, fiind la Cluj, în delegatie de serviciu + lansare de carte)
– Roxana Wring – vicepresedinte
– Dumitru Dobrev – vicepresedinte (cel care si-a dat demisia din functia de vicepresedinte la inceputul lui septembrie in urma scandalului cu votul la doua cartele, iar la 6 zile distanta a fost reales de congresul usr)
– Florin Grigorescu – vicepresedinte (a avut un esec cu organizarea filialei Galati)
– Ciprian Dinica – membru (sotia lui e senator)
– Cristina Coroblea – membru
– Ana Ciceala – membru
– Florin Cobzac – membru
– Cristian Seidler – membru (deputat)
Nu este pe site-ul USR nici componenta actuala a comisiei de arbitraj, nici componenta comisiei de cenzori, nici sediul oficial. (Exista doar un comunicat vechi de la fuziunea cu USB). Nu exista procese verbale ale sedintelor biroului national sau hotarari scrise.
Seful de campanie nu are niciun contract sau legatura scrisa cu partidul. Plata lui PĂUN poate fi usor disimulata prin firmele de consultanta politica care au fost angajate in mod netransparent, chiar de el.
Congresul din 29 august care făcea fuziunea cu ”Pentru Codlea”, a fost sters cu buretele pentru că Erwin Albu a avut probleme de cazier. Congresul care conteaza este cel din 11 septembrie prin care USB a fuzionat prin absorbție cu Uniunea Salvați România. La acest Congres Nicușor Dan a fost ales președinte,  s-au ales vicepreședinții partidului și membrii Biroului Național. Vicepreședinții partidului sunt: Cristian Ghica, Roxana Wring, Dumitru Dobrev, Clotilde Armand și Florin Grigorescu. Președintele si vicepreședintii sunt membri de drept în Biroul Național. Membri în Biroul Național sunt: Cristian Seidler, Ana Ciceală, Florin Cobzac, Ciprian Dinică și Cristina Coroblea.

Comisia națională de arbitraj: Naomi Reniuț-Ursoiu, Alex Gâdiuță, (Sergiu Moroianu), Andrei Nicolaescu și Cristina Munteanu. Comisia națională de cenzori: Elena Radu, Mihai Botez și Caroline Pană. La acest congres fiind (re)ales vicepesedinte juristul USR Dobrev, expertul anticorupție al Alianței România Curată  🙂 la căteva zile după ce acesta și-a dat demisia pentru ca a votat cu 2 cartele în Consiliul Primăriei.

 Declarație video / youtube – ”Înainte de toate suntem o familie unită care nu se lasă afectată sau intimidată de nici o dificultate întâlnită la drum! Mergem mai departe!”
Posted in a3f, Uncategorized, USR | Tagged , , , , | Leave a comment

demnitate + civilitate

N.Dan a declarat la RFI în 5 noiembrie 2016– “În USR există și oameni de stânga și oameni de dreapta care au ales să fie sub aceeași umbrelă pentru a trece pragul de 5% în Parlament. Când vom fi mai mari probabil că ne vom sparge ideologic, păstrându-ne civilitatea unul față de celălalt.”

USR acum are pe țară dublu fata de pragul de 5% dar în orasele mari, universitare a avut de 4-5 ori mai mult. În București USR a făcut dublu față de PNL. În Cluj-Napoca, USR a facut 22.2%, PNL a făcut 27.32%, PSD e pe locul 3. În Cluj-Napoca, Sibiu, Brasov, Baia-Mare, Pitești si Bucuresti, USR este al doilea partid ca numar de voturi și parlamentari. În Bucuresti, Cluj-Napoca, Sibiu, Brasov, Timisoara, Arad si Alba-Iulia, USR impreuna cu PNL au facut mai multe procente decat PSD. În Capitală, în 5 sectoare USR a facut între 25% și 29%. În principalele orase din România, în orașele cu populația cea mai informată, mai întreprinzătoare, PSD a făcut un procentaj bun doar din cauza absenteismului. Tinerii au mers la vot 1 din 4, cei in puterea vârstei 1 din 3. bannerO colaborare cu PNL era oricum un compromis care nu avea cum sa ducă la schimbari structurale reale. În loc de PNL e nevoie de un alt partid, de un partid nou, care sa fie partener de guvernare pentru USR peste 4 ani . 

În urma cu cateva luni USB era un grup de cateva zeci de oameni. Aceasta organizatie mica a avut o crestere exponentiala, s-a trecut la mii de membrii în câteva luni acum se vede o criză de creștere.

Urarea mea acum este: la mai mare, la dublu!  În continuare există un potențial de creștere mare, dar pe lângă un USR de centru stanga e nevoie de un partid similar de centru dreapta, ca să se dubleze procentajele de acum, ca să se ajungă la peste 40% în orasele mari și apoi toata treaba asta să iradieze către localitațile mai mici. Nu trebuie sa se ajunga la dusmanii personale, sa nu lăsăm pe cei care sunt orbiți ideologic și pe cei care fac pe proștii, să toarne gaz pe foc. Daca USR se duce spre centru stanga, cei din USR care sunt de centru dreapta se pot regrupa într-un nou partid, iar aceste doua partide vor trebui sa colaboreze strâns pentru a mătura actuala clasa politica. Aceste doua partide pot fi în oglinda dacă nu se poate amesteca apa cu uleiul în cadrul aceluiași partid. Dacă oameni cu vederi de stânga și de dreapta nu se pot respecta acum în cadrul aceluiasi partid, atunci singura soluție e să activeze cât mai repede în doua partide care să se respecte. Dar în continuare daca nu sunt eliminați din ambele partide atât extremiștii de stânga cât și cei de dreapta , ei vor produce entropie,  vor sparge unitatea civică din nou în cioburi, ne vor transforma din noi în masă amorfă. Ei poarta resoponsabilitatea de ”colaboraționiști ai sistemului FSN”, care se poate menține doar prin divide et impera.clotilde-armand-si-nicusor-danÎn loc sa avem demnitate tradiționalistă versus civilitate progresistă, eu zic că a sosit momentul sa avem demnitate+civilitate pentru a schimba clasa politică actuală, pentru a avea o majoritate parlamentară peste 4 ani, care sa poată face schimbari structurale. USR a ajuns suficient de mare ca să se dubleze, libertatea e acceptarea constrangerilor.

shereComentariul de mai sus a lui Shere Marinescu, fost M10 și candidat USR în Teleorman, e mărturie despre discuțiile care au dus la declarația lui ND din 5.11.16 și la excluderea lui Sergiu Moroianu din 16.12.16. N.Dan probabil a ales sa fie ”loial” unor activiști vechi din USB, unii dintre ei stângiști foarte vocali și a catalogat problemele ridicate de Sergiu ca ”acuzații mincinoase” în acord cu majoritatea stângistă care îl inconjoară. O alianta cu PNL fie și indirectă prin Cioloș nu avea cum sa duca la reforme structurale, Cioloșeala – subordonarea USR în relația cu Cioloș de dinainte de alegeri a fost o greșeală. În loc sa țină la o independență care sa ducă la leadership pe țară N.Dan, a ajuns sa îl invite în USR chiar și după alegeri pe nepotul lui Ardelean, pe cel care a fost lansat în politică de fostul șef al serviciului secret al Ministerului Administrației și Internelor (DGIPI), chestorul Virgil Ardelean zis Vulpea împreună cu Băsescu cînd acesta era președinte.

În câteva luni în mare grabă USR a crescut de la zeci de membrii la mii de membrii, simpatizanți și activiști. Principalul motiv care adus la excluderea lui Moroianu a fost primirea de noi membrii în USR, ”neînțelegrile” dintre progresiști care au devenit majoritari și unii tradiționaliști care au ramas în USR în minoritate. Mai jos declarația lui Sergiu Moroianu care a dus la excluderea sa.

14.12.16 : “.. S-au comis abuzuri și greșeli din partea “echipei de comunicare/campanie” coordonate de Matei Păun. Știe cineva datele financiare ale serviciilor lui Păun?
Comisia de Arbitraj i-a cerut în mod repetat lui Matei Păun și echipei sale să-și depună fișa de simpatizant USR. Verbal, Păun a fost de acord pentru el personal, însă a refuzat să dezvăluie pană și numele membrilor “echipei”. In fapt, Păun nu și-a depus fisa de simpatizant.
Un membru al echipei lui Păun este Mihai Polițeanu, descris de Alina Mungiu-Pippidi drept fostul ei șofer personal, ulterior trecut în slujba Monicăi Macovei, în prezent șeful ONG-ului “Inițiativa România”. Polițeanu a plecat din grupul de voluntari USR în momentul când i-a fost cerută fișa de simpatizant. Ulterior, a fost recuperat în secret de Păun. Matei Păun este un personaj controversat. Nu știm unde și pentru cine a lucrat, ce avere și surse de venit are, nici măcar ce cetățenie are.
Păun este susținut în USR de Roxana Wring, apropiată de ONG-urile din rețeaua Soros, cea care l-a adus inițial în organizație și pe Politeanu. In campania electorală, Păun a declanșat o campanie de denigrare si sabotaj la adresa Clotildei Armand, principalul vector de imagine al USR în teritoriu. A contactat telefonic filialele pentru a le “interzice” să o invite pe Clotilde. Interdicția aceasta absurdă nu a fost respectată pentru că filialele își doreau ajutorul Clotildei.
Banii USR au fost cheltuiți prostește pe sondaje de opinie false la supra-preț și pe “servicii de consultantă” contractate fără licitație sau transparentă, inclusiv pentru salariul consistent al lui Păun, om fără nicio pregătire în conducerea unei campanii politice, mai ales a unui partid cinstit. (Plata lui PĂUN poate fi usor disimulata prin firmele de consultanta politica care au fost angajate in mod netransparent, chiar de el.)
Păun a purtat în privat discuții cu PNL în numele USR, afectând grav imaginea de independentă a USR fată de partidele corupte din fosta USL. In urma acestor discuții, Păun a încercat să o determine pe Clotilde să “atace” la TV niște membri PNL al căror nume ea nici măcar nu-l cunoștea, în scopul de a ajuta anumite facțiuni din PNL să-și regleze conturile. In urma refuzului primit, Păun a filtrat invitațiile Clotildei la TV în perioada campaniei electorale, neinformând-o când era invitată (în campanie CNA impune televiziunilor să se coordoneze cu partidele).
Păun a pus presiuni imense pentru a obține controlul asupra paginii de facebook Clotilde Armand, din fericire suficient de suspecte pentru a fi refuzat. Păun a asociat imaginea USR cu activiștii lgbt și cu Soros, încercând chiar să-l disculpe pe Soros în loc să ne disociem viguros de el, tentativă patetică care a dus PSD la 50% din parlament și USR sub 10%.
Cer explicații biroului național al USR pentru tolerarea acestei situații în care o persoană străină de partidul nostru a atacat și izolat persoana #2 din partid, a orchestrat campanii împotriva intereselor USR, a cheltuit discreționar și netransparent banii USR, în ultimă instanță afectând grav șansele de succes ale USR.”


Primul scop al USR este schimbarea clasei politice actuale. În următorii 4 ani USR ar putea crește în orașe mai mici și în zona rurală spre procentele mari obținute deja în orașele principale, dar oricât ar crește nu are cum sa obțină pe țară suficiente procente să poată guverna singur peste 4 ani. Mai ales dacă se duce spre stânga, cu cât va fi mai stângist cu atât se va plafona mai mult.  Cu sau fără ruptura USR, cu sau fara regruparea tradiționaliștilor din USR întru-un nou partid, în România este nevoie de cel puțin înca un partid de centru drepta, care peste 4 ani să colaboreze strâns cu USR, pentru a se face o majoritate parlamentară, care sa ducă în minoritate partidele FSN (PSD + PNL + UDMR + PMP).
La fel dacă USR rămâne doar un partid tehnocrat anticorupție, nu va putea face schimbări structurale, va fi iar nevoie de un partid care sa vină cu un adevărat Proiect de Țară, dincolo de superficialitatea conjucturală arătată de USR până acum în textele sale programatice. Un partid care are ca teme doar corupția, transparența și meritocrația, din punct de vedere al Istoriei nu poate fi decât o glumă patetică, va trata tehnocratic simptome fără să atace problemele de fond.

Posted in a3f, Uncategorized | Tagged , , , , , | Leave a comment

problema buricului

În toate picturile Adam si Eva au buric. Gândiți-vă un pic la asta, nu vă grabiți.


Dacă ziceți ca v-ați gândit bine, sa lăsăm introducerea, pretextul, să trecem vă rog la ceea ce vreau sa zic eu azi 10 Dec 2016, în contextul  zilei de maine. Întreb: e normal să se lupte între ele partide noi care se jură anti-sistem, în loc să lupte împreuna contra partidelor FSN? Daca ar fi atât USR cât și ANR cu adevărat ”salvatoarele neamului”, nu ar trebui să lupte împreună contra actualelor partide parlamentare?

Creaționiștii au dat sentinte infailibile peste o mie de ani, în tot acest timp picturile sacre contraziceau dogma. Povestea asta arată niste hibe din gândirea colectivă, din care ar trebui să tragem învățăminte. Noi marea majoritate, continuăm să ne spargem în cioburi pe nenumărate probleme țn genul ”problemei buricului”, în timp ce o mica minoritate, în simbioză cu alte minorități, continuă sa ne jefuiască, să ne batjocoreasca, să distrugă totul și să ne ducă spre un nou totalitarism. Parafrazănd zicala populara eu zic ca inima bate mintea.

Cei care au valori conservatoare, dacă nu sunt și pragmatici, nu fac decât sa saboteze ”cauza nationala”. La fel nenumarate mici partide stângiste, ecologiste din Europa au ajuns sa servească globaliștii în final. Cei care au valori extremiste fie de stănga sau de dreapta, prin generozitatea sau vitejia afișată, nu fac decât să acopere complexe de oameni ratați, care nu putut să se realizeze în viață și vin sa se vitejească, săse vrea lideri ai societății. Tot ce este strident pentru mine pute. Cine suna prea tare din goarna, doar se lupta sa umple un vid, cum spunea mama mea – spicul plin lasă capul in jos.

Fiecare persoana e normal să aiba valori pe care să le pună pe primul loc, ca ancora pentru a supraviețui. Dar pentru supraviețuirea colectivă, modul ăsta de a gândi cred ca e greșit, ceea ce e corect dpdv individual nu e corect ca soluție în societate. Cei care ne sparg în cioburi pe probleme ideologice au o mare responsabilitate. Pentru a ajunge să rezolve problemele care le sunt cele mai apropiate de credințe, ar trebui sa îsi dea seama că întâi trebuie sa preia puterea politica, pentru a face reforme structurale, nu se poate face ”salvarea neamului” altfel. Sistemul se poate perpetua doar prin divide et impera.O majoritate parlamentară sau constituțională nu se va putea face niciodată avănd ca tema principala, ca și consens social – ”problema buricului”!

Posted in 2016, Uncategorized | Tagged , , , | 2 Comments

200km/h #2 > 400km/h #6

BMW S1000RR: 1#140,2#200,3#240,4#270,5#300,6#320.
Lightning 350km/h, Kawasaki Ninja H2R 400km/h.



Posted in Bikes | Tagged , , , , , , , | Leave a comment