Șardu – Turea – Cubleșu – Cornești


Prin pădure, pe coamă, de la Turea/Șardu la Cubleșu și înapoi peste deal la Laguna Verde.
Urcare de la Turea, dar se poate si din pășunea Șardului ..
Dealu popii cu arbori monumentali ..
De la Șardu la Cubleșu a fost cândva drum roman, greu de nimerit acum ..
Nu intrațti pe 2 roți în padurea Șardului după ploaie !
Din Cubleșu urcarea începe de la beserică.
Cănd ajungeți sus, luați la stânga pe coamă, pe ce a mai rămas din drum pentru lemne.
Laguna Verde lăngă Laguna Albastră.
Posted in 2021, Go | Tagged , , , , , | Leave a comment

Kolosz – Koloszvar


actualdecluj.ro/de-ce-clujul-s-a-numit-judetul-cojocna-dupa-marea-unire Nu mulți clujeni știu că, după unirea din 1918, reorganizarea Transilvaniei a început cu redenumirea vechilor comitate ale Transilvaniei, în 1919, prin emiterea unui decret al Consiliului Dirigent – și astfel, pentru că în maghiară Kolozs înseamnă Cojocna, comitatul Cluj a fost redenumit „județul Cojocna”, denumire ce s-a păstrat până în 1925 turismcojocna.ro/istoric

Dar de ce, totuși, această denumire pentru județ? Altfel spus, de ce „Kolozs” se traduce „Cojocna”? Specialiștii nu au răspunsuri certe. Istoricul Lukacs Jozsef explică pentru actualdecluj.ro că problema e una nerezolvată: „există doar presupuneri legate de inceputurile comitatului Cluj. Kolozs este nume de persoană. Putem presupune că a existat o căpetenie, șef de trib, după care a fost numit un domeniu extins. Denumirea localității Cojocna provine din Kolozs-Akna, adica Ocna de la Kolozs sau Ocna (de sare) a Kolozs-ului. La Cojocna a existat o exploatare de sare importantă, băile cu apă sărată, mai exact lacul Durgău arată locul vechii mine. Denumirea maghiară a Clujului, Kolozsvár, are ințelesul de cetatea lui Kolozs. Cluj-Mănăștur în maghiară e Kolozs-Monostor, adică mănăstirea lui Kolozs. Este limpede că zona localităților Cojocna-Cluj-Cluj-Mănăștur a fost centrul unui teritoriu pe care în sec. XI-XII s-a format comitatul Kolozs. Forma alungită în direcția Est-Vest al acestuia sugerează direcția în care s-a făcut cucerirea teritoriului de către maghiari. În consecință, putem presupune că Kolozs a fost o căpetenie despre care nu știm practic nimica, dar care la vremea sa a fost atât de importantă încât numele lui s-a păstrat în mai multe construcții de nume de locuri aflate pe teritoriul acelui domeniu regal, pe care s-au aflat localitățile amintite mai sus”. Denumirea „Cojocna” a județului reprezintă, deci, preluarea – stâlcită – a denumirii maghiare, Kolozs – Akna, chiar dacă denumirea comitatului a fost doar Kolozs.

Kolozs County, Comitatus Kolosiensis  (Latin), Kolozs vármegye  (Hungarian), Komitat Klausenburg  (German), Comitatul Cluj  (Romanian) – Kolozs County was an administrative county (comitatus) of the Kingdom of Hungary, of the Eastern Hungarian Kingdom and of the Principality of Transylvania. Kolozs county was formed in the 11th century.

Kolozs.png

Despre trecutul, despre istoria comunei Cojocna, s-a scris foarte puţin şi se ştie foarte puţin. Deşi este o aşezare foarte veche, foarte puţine obiecte arheologice au fost scoase din acest pământ al comunei. Părţile de hotar Catalintău, Felminieş, Tăbăriştea, Ghiurgberg, poate mai ascund şi astăzi din rămăşiţele culturii Coţofene răspândită în această parte în perioada trecerii de la piatra şlefuită la bronz.  Lucrau pământul cu brăzdarul de corn de cerb, tras de animale. Urmele aşezării lor în părţile acestea sunt dovedite prin câteva unelte scoase la iveală: topoare, râşniţe de andezit.
Epoca de bronz, în patria noastră, comparativ cu alte epoci, a avut o durată relativ scurtă. Această epocă cu unelte încă nu reuşeşte să destrame societatea în clase, dar reuşeşte să pătrundă în subsol şi să deschidă minele de cupru, iar la noi în Transilvania minele de sare şi de aur. Locul culturii coţofene este preluat în Transilvania de cultura Witemberg; cultură care s-a născut pe fondul coţofenean cu elemente eterogene final-neolitice din Transilvania centrală şi din complexul Furchestich, complex înrudit cu cel coţofenean. În Cojocna, şi din această perioadă istorică avem doar obiecte fragmentare, precum veriga de bronz. Această cultură de bronz este deja cultură prototracică.

Cruce “Celtica” pe tumul la intrarea in Boju

Epoca fierului, de care ţine şi cultura Nova, cuprinde perioada istorică dintre anii 1200-1300 î.e.n. Cultura fierului este una de etnicitate celtică, adusă şi răspândită de cetele celtice războinice. Ea aduce în Transilvania brăzdarul de fier, care la rândul său dezvoltă agricultura. La Apahida, la 10 km de Cojocna, a fost descoperit un cimitir celtic format din 21 de morminte, un document foarte valoros care arată că celţii au ajuns până aproape de meleagurile comunei. Cultura aceasta mai poartă numele de La Tene. La Tene II este deja cultura dacică, caracterizată prin arta argintului scos din minele Munţilor Apuseni. Brăţările în general sunt spiralice, iar în aşezările descoperite s-au găsit multe fibule din argint. Şi în Cojocna s-au găsit până în prezent un lanţ ornamental de argint, un fragment de brăţară spiralică şi trei fibule de argint tip La Tene II.
Luând în considerare cele arătate mai sus precum şi cele câteva descoperiri din hotarul Cojocnei, îndrăznim să afirmăm că şi pe teritoriul comunei a fost o aşezare dacică. Se spune că sarea a fost exploatată încă din timpul dacilor. Exploatarea se făcea cu sclavi. Exploatarea sării din Cojocna a continuat şi în perioada ocupaţiei romane. Colonizarea comunei probabil se face chiar în timpul domniei lui Traian, atunci când se face şi colonizarea oraşului Napoca, ridicat pe locul unei aşezări dacice. În timpul ocupaţiei Daciei de către romani s-a extras sare din salinele: Cojocna, Sic, Ocna Dejului, Turda.
În legătură cu vechimea satului Cojocna mai trebuie amintită o problemă. În arhiva oraşului (până în anul 1918 Cojocna a fost oraş), s-a găsit un act datat 13 iunie 1733 în care se afirma că Koloys Akna (Cojocna) este cel mai vechi oraş al comitatului, oraş care ar fi dat şi numele de Koloysvar, deci numele oraşului Cluj. Sarea exploatată din minele din Cojocna a fost transportată pe uscat până la Arieş, de unde se transporta mai departe cu nava, pe Mureş. Mureşul era un drum fluvial, foarte ieftin în vremea romanilor. Sarea era transportată cu carele până la Arieş, pe drumul Cojocna – Aiton – Turda.

Despre existenţa slavilor în aceste părţi vorbesc cimitirele slave descoperite la Someşeni, numai la 20 km de Cojocna. În timpul pătrunderii feudalismului maghiar, pe acest teritorii domneşte Gelu, care este învins, iar pe teritoriul voievodatului său se formează un nou voievodat, al lui Gyula. Voievodatul lui Gyula era mult mai mare decât a lui Gelu; se întindea de la poarta Meseşului până la cursul superior al Mureşului.
În secolul al XII-lea înaintarea feudalismului maghiar ajunge văile Someşului şi valea Mureşului, pătrunzând până şi în văile Târnavelor. Ca sprijin al orânduirii feudale, în Transilvania pătrunde şi biserica romano-catolică, organizând parohii în centrele cele mai importante şi ridicând biserici. Aceste parohii, organizate chiar în perioada pătrunderii feudalismului în Ardeal, se numesc Parohii Antice. O astfel de parohie antică este şi Cojocna. Prima amintire despre comuna Cojocna se face prin anul 1199. Pontificele roman Inocenţiu, în anul 1199, ia sub patronarea sa pe arhidiaconul Cojocnei, Heinrich. Probabil că în acest timp se ridică şi prima biserică în Cojocna, biserica romano-catolică numită Szent Imre, demolată prin secolul al XVI-lea. Pe locul acestei biserici astăzi se află casa Clopotarului confesiunii unitariene.
Cojocna/Kolosz devine Civitas, adică oraş „liber”, cu privilegii de libertate date încă în secolele al XIII-lea şi al XIV-lea. Cu intensificarea exploatării sării, ca şi în celelalte oraşe cu caracter minier, şi în Cojocna sunt aduşi colonişti, mai ales minieri din Austria nordică. În anul 1217 numele satului era Kulus. Între anii 1291-1310 Cojocna este amintită ca şi colonia Hospesilor cu „multe privilegii” întărite prin mai multe diplome, dintre care o diplomă a fost donată de regele Andrei al III-lea în anul 1291.
În anul 1291, regele Ungariei, pentru colonizarea oraşului Turda, lansează o diplomă prin care donează oraşului aceleaşi privilegii de care dispuneau celelalte „ocne de sare” din Ardeal, diplomă în care se aminteşte şi de Cojocna. O altă diplomă care aminteşte despre Cojocna a fost scrisă la Visegrad (Ungaria) la 6 decembrie 1375, în timpul lui Ludovic Cel Mare. Despre sarea din Cojocna vorbeşte chiar şi Anonimus afirmând că, pe lângă aurul din Transilvania, sarea a fost articolul celălalt care i-a atras pe feudalii maghiari pe aceste meleaguri. După pătrunderea lor în Transilvania imediat pun mâna pe sarea din Dej, Turda, Sic, Cojocna. Sarea se transporta, în general, pe Mureş. Cel care, în anul 1226, primeşte dreptul de a transporta sarea este fiul baronului Mahor. El avea pe Mureş şase nave, trei de dus şi trei de întors. A fost scutit de taxe vamale. În anul 1247 dreptul de a transporta sarea o au Cavalerii Ioaniţi. După lege, numai regii aveau dreptul de a exploata şi valorifica sarea. Venitul acesta valoros în acele timpuri ocupă un loc important, între veniturile aşa zise „regale”. Minele de sare ajung în administraţia regelui pe baza dreptului feudal de proprietate asupra subsolului. Pentru conducerea minelor de sare, încă prin domnia primului rege al Ungariei se înfiinţează o administraţie a sării încadrată în administraţia comitatului. Mai târziu această administraţie a sării este separată de cea a comitatului, devenind administraţie de sine stătătoare, numită „cămară”. Regele exploata şi transporta sarea cu iobagii proprii, deci avea interes direct ca aceste locuri să fie bine populate. Acesta este şi motivul pentru care regele acordă locuitorilor de la ocnele de sare anumite privilegii. În Cojocna, oficiul salin, cămara, a fost înfiinţată între anii 1291-1310. În această perioadă în Cojocna funcţionau două ocne. Sarea de aici era „solidă, compactă, de culoare cenuşie”.

În anul 1310, minele de sare sunt donate, ca simbol de fidelitate, de către Ladislau, voievodul Ardealului, regelui Carol I. În acest an Cojocna figurează tot ca arhidiaconat. Arhidiaconul îndeplineşte în Cojocna şi funcţia de paroh. După aceste doua funcţii, sub domnia regelui Carol I, este obligat să plătească impozit papal destul de mare. În anul 1336 arhidiaconul Cojocnei se numea Mihai.
În anul 1467, în timpul domniei lui Matei Corvin, Cojocna îşi pierde dreptul de oraş. Porunca care subordonează oraşul Cojocna oraşului Cluj-Napoca a fost dată la 30 ianuarie 1466 la Szeke Fehervar prin grof Janos din Szentgyorgy, voievodul Transilvaniei. Se susţine că această anexare a oraşului Cojocna împreună cu o parte a satului Feiurdeni, la oraşul Cluj-Napoca a fost făcută la cererea locuitorilor din oraşul Cluj-Napoca. O altă versiune susţine că anexa s-a făcut din porunca regelui, întrucât cojocnenii au susţinut mişcarea voievodului Transilvaniei împotriva regelui Matei Corvin. O altă variantă afirmă despre Cojocna că a fost alipită oraşului Cluj-Napoca pentru a fi apărată de jafurile nobilului Feherdi Ştefan. Această degradare a oraşului în comună a adus mari pagube locuitorilor din Cojocna. Până la urmă cetăţenii hotărăsc să trimită o delegaţie la rege pentru a cere reîncadrarea oraşului în drepturile sale vechi.
Între anii 1850-1852 se închid minele de sare din Cojocna. Prin anul 1883 intelectualii încep să facă băi în lacurile care s-au creat. Atunci se naşte ideea deschiderii unor băi sărate. 

Posted in 2021, Transylvania | Tagged , , | Leave a comment

Grădina Zmeilor


Marcu Jura: Cetitu-i ca brișca hasta. Poț taia pită cu ia, poț ciopli, da poț să-ț scoț otii ore să-i verș la unu mațăle. După cât te duce capu șî dupa cum țî ingeru. A ceti poate-nvața orișîcare: șî hăl cu doi oti, șî hăl cu unu, șî hăl fara oti. Da-i baiu că tot omu măi are-on oti dinapoi, i-ote-aci, la on metăr napoia capului. Ahălă vedie lumea ca ș-ahăștia, da mă vedie șî pe mini în lume că ce fac, cum ma uit io la tini-acu șî văd șî-ț dzâc că-i binie ore ba că ce faci. Otiu ahăla îi ingeru omului. Tot omu are une de la Dumnedzău, da Dumnedzău îț dă, nu-ț bagă-n straiță. Trăbă să țâi otiu deștept. Da omu, ca omu: unu n-are ureti să-l audă, altu nu-l ascultă, altu-l copere, altu nu-l suferă șî-l scoate de tot. Ca să fii om, trăbuie să ai ingeru tare. Otiu ahăla să-i biruie pe-ahăștia doi!
Viața e o călătorie inițiatică. Ne putem bloca în calvarul inițierii, ne putem abandona, putem renunța. Sau putem face un efort, să trecem calvarul, să ajungem în Centru, să străbatem drumul de întoarcere împliniți. De ce e drumul spre Centru un calvar? Pentru că, dacă ai un ochi ațintit pe destinație, îți rămâne un singur ochi pentru a putea privi drumul. Dacă îi ațintești pe amândoi, orbecăi (proverb chinez). ( Trăbă să țâi otiu deștept, sa lași îngeru să te ducă la destinație, să treci prin Calvar să ajungi la Centru.)

Istoricul, academicianul Ioan-Aurel Pop, preşedintele Academiei Române : ”Pădurea face parte din forma mentis a românilor, din viziunea lor despre viață. Constantin C. Giurescu a scris pe vremuri o admirabilă istorie a pădurii românești, în care a demonstrat că cea mai mare parte din teritoriul nostru de etnogeneză și de afirmare, de dinainte de Epoca Modernă, a fost acoperit cu păduri. Inamicii, migratorii, străinii rău intenționați care s-au vânturat prin locurile noastre aveau oroare de pădure, de spațiul închis al pădurii, ocoleau pădurile. Românii, găseau în pădure adăpost și scut, găseau hrană și rosturi de supraviețuire. Istorici reputați au arătat că însăși formarea poporului român și apoi dăinuirea sa la nord de Dunăre, a fost posibilă datorită pădurii, mijlocul principal de conservare a autohtonilor, de adăpostire a lor în fața invadatorilor. Pădurea este, prin urmare, o marcă fundamentală a existenței noastre ca popor. Pădurile sunt obrazul unui popor, zicea academicianului Simion Mehedinți, Toate țările care se respectă își protejează pădurile prin legi speciale, prevăzute cu pedepse severe aplicate celor care încalcă aceste legi. La noi, unii dintre cei care chivernisesc pădurile cred că legile respective sunt făcute pentru a fi încălcate, le încalcă cu seninătate și nu pățesc nimic. Ca istoric spun: dacă România nu revine la vechiul ei echilibru, cu cel putin o treime din pământul ei acoperit cu păduri, ne vom sinucide, vom lăsa copiilor și nepoților o țară pe cale de deșertificare.”

Preot ortodox Dimi­trie Jura: ”Când scoţi sacrul dintr-un lucru, s-a terminat. Chemarea la sfinţenie este universală. Dacă o simţi, vii, dacă nu, pot să-ţi spun eu câte-n lună şi-n stele… Ce pot să fac în plus este să slujesc frumos, să fiu prezent oricând pentru tine, să refuz orice taxă pe munca mea, cum şi fac… Fac asta pentru că, după mine, preotul nu trebuie să fie salarizat de către eno­riaşi, că atunci eşti la mâna lor şi-ţi pierzi libertatea, ca la orice patron. Preotul trebuie să vorbească liber, pentru că al său cuvânt este adevărul… El trebuie să fie un lider spiritual, nu un meseriaş. El trebuie să fie cel mai bine informat cu privire la mersul lumii şi la problemele enoriaşilor, ca să-i poată ajuta, să se implice în viaţa lor imediată, să-i certe şi să-i mângâie, după caz. Însă, azi, preoţia a devenit o meserie, ceea ce e un dezastru.
”Jieţul are un fel de căpetenie neo­ficială: preotul ortodox Dimi­trie Jura, om tare, fibră de haiduc, de tri­bun şi de răzvrătit. Nu su­por­tă nedreptatea, nu admite nici via­ţa într-o doară, fără un ori­zont limpede. Nu e doar un lider spiritual al lo­cu­lui, ci şi un luptător pentru bi­nele obştesc. Pentru părintele Jura, Dumnezeu trebuie cinstit în toate: şi în biserică, dumi­nica, şi în natură, pe care unii o distrug, şi în fiecare om care îi iese în drum. Aşa încât n-ai să auzi la părintele Jura o vorbă blândă, aşezată duhovni­cesc, cum te-ai aştepta la un preot, ci vorbe pă­timaşe şi revoltate. Părintele are întotdeauna o cau­ză pentru care să lupte, în afară de strădania sa preo­ţească de fiecare zi. Oştean cu cerbicia neînfrântă, părintele Jura are numai două “slăbiciuni”. Prima este amintirea pioasă şi îndatoritoare, la care revine mereu şi mereu, a tată­lui său, Marcu, preot cu doctorat la Strasbourg, erou al celui de-al doilea război mondial, şi deţinut politic sub comunişti. Şi a doua: oieritul.

naiv

Călin Pavel: La debarcarea pe tărâmul Americilor, ”binefacerile” civilizației au fost bolile și praful de pușcă, care au omorât majoritatea băștinașilor. Cei care au supraviețuit, au căzut pradă mărgelelor de sticlă colorate, în sensul că albii cuceritori le ofereau pe acestea amerindienilor, care, seduși de culorile mărgelelor, dădeau la schimb ce aveau ei mai de preț. Și, până la urmă, au rămas cu nimic, au rămas cu mărgelele de sticlă colorate, care până la urmă erau doar niște banale mărgele de sticlă, fără nicio valoare, de niciun fel, niște mărgele de sticlă pentru care și-au vândut tot frumosul din viață. Iar amintirea frumosului dat la schimb a venit prea târziu ca să mai poată schimba ceva. Partea frumoasă a vieții a dispărut, iar amintirile, oricât de aievea ar părea, sunt doar o iluzie. Oamenii sunt sclavii mărgelelor de sticlă colorate. Și cei care le vând, și cei care le cumpără. Un negoț al fericirii care e fix motivul dispariției oricărui crâmpei de fericire, un surogat de fericire la fel de banal ca mărgelele în sine. Mărgelele ăstea de sticlă sunt, dacă vreți, motivul pentru care oamenii nu mai sunt deloc raze de lumină, ci doar sclavi ai unor impulsuri, ai unor instincte primare.

Ioan Sorin Apan : Marea valoare a tradiţiei constă tocmai în ceea ce are de oferit generaţiilor actuale și viitoare. Ei, bătrânii noștrii, au văzut o cale de salvare. Tot acest corpus de idei, de îndeletniciri, pot constitui o cale de salvare pentru noi cei de acum. În condițiile în care noi trăim crize existențiale și situații limită, în măsura în care cineva ne deschide ochii și știm măcar prin studiu ce valori prezintă sistemul tradiției, proiectul cultural al tradiției devine într-adevăr relevant și ne poate schimba viața. Ne poate salva în primul rând de la disperare, de la deznădejde și după aceea ne poate și agăța într-un sens radical al existenței. Trăim într-o lume a valorilor răsturnate, într-un nonsens perpetuu, în niște traiecte circulare care se repetă zilnic, într-o monotonie, într-o uzură care duc la disperare și la disoluție sufletească. În situația unui vapor care se scufundă, oamenii caută cu disperare o barcă de salvare. Noi avem norocul ăsta, că strămoşii noştri au desco­perit ceea ce Eliade, Dan Bota numeau “creş­tinism cos­mic”, şi care este, de fapt, esenţa orto­doxiei. În fond, lumea nu este un lucru pe care trebuie să-l je­fuieşti sistematic şi să te extinzi în ea ca un proprietar. Ea nu are valoare de inventar, ci valoare funcţională. Este o cale şi nu poţi să-ţi baţi joc de ea. Are această valoare pe care cei vechi au ştiut-o mai bine. S-au mulţumit cu mai puţin şi au câştigat mai mult. Nu s-au extins în trei dimen­siuni, în toate părţile. Au tras cerc şi au centrat lumea axial. Au pus o biserică, o troiţă, un stâlp de hotar, şi în centru şi în margine, şi-au descoperit o cale ver­ticală, pentru că ei trăiau într-o lu­me cu sus şi jos. Nu erau relative aceste noţiuni. Şi-au găsit un drum spre Dumnezeu. Au ştiut să gestioneze obiectele lumii nu numai pe valorile utilitare. Ştiau să mântuiască lucru­rile, astfel încât să se ridice de la văzute la nevăzute, spre Dum­nezeu, şi să-şi împlinească misiunea de om.

Marcu Jura: Toate problemele care se dezbat acum au drept cauză tocmai desacralizarea. Ciobanii tradiționali sunt astăzi tot mai rari, deși credințele lor strămoșești încă sub-viețuiesc în subconștientul crescătorilor de oi sau în inconștientul colectiv al vechilor comunități de păstori. Cu vânătorii se petrece același lucru. Vânătoarea era rituală. Acum e sport și afacere, după cum și ciobănia e un moft, o simplă sursă de venit sau o afacere profitabilă. Un întreg edificiu spiritual s-a prăbușit și acum îi vedem ruinele. Sacrul e praf printre dărâmături. Dragostea, pentru Bătrâni, era ceea ce noi numim har. Un dar de Sus, cu care ai fost înzestrat, de care, la un moment dat, devii conștient, pe care ți-l asumi și îl pui în valoare, cu bucuria împlinirii.
Dragostea o simți atunci când faci ceea ce știi că ți-a fost hărăzit; îți dă un rost și te împlinește ca Om. Dar rostul se dobândește și se păstrează cu sacrificiu.
Nu sacrificiul propriei persoane ci sacrificiul Lumii pentru Sine. Puterea de a sacrifica Lumea seamănă cu puterea ce te ajută să sacrifici plăcerea pentru a rămâne fidel persoanei iubite; postul nu e decât încercarea acestei puteri, asemeni unei revizii periodice pe care o faci la mașină. Când ai Dragostea, când îți știi rostul, când ai un rost, viața nu mai este povară, e bucurie. Omul împlinit este Zeu; lucrul mâinilor sale e sacru; lumea lui e loc sfânt.
Pentru Zeu, viața este Creație. Creația e imaginație, muncă, efort, bucurie, reușită, eșec, suferință care, toate la un loc, împlinesc Sinele. Omul cu rost trăiește bucuria desăvârșirii. Desăvârșirea e precum construcția unei piramide. Pui piatră pe piatră, cobori și urci iar când o închei te afli în vârf. Interiorul piramidei îți e mormânt: în el zac toți acei Tu care-au murit la fiecare treaptă ca să se nască un Tu superior, ca niște cruste pe care le-ai lepădat în propria transfigurare. Când închei piramida, în vârf te afli liber, dezgolit de om: Zeu.

Nicolae Steinhardt”Mii de draci mă furnică văzând cum este confundat crestinismul cu prostia, cu un fel de cucernicie tâmpă și lașă. Ca si cum menirea crestinismului n-ar fi decat sa lase lumea batjocorita de fortele raului, iar el sa inlesneasca faradelegile dat fiind ca e prin definitie osandit la cecitate si paraplegie.
Crestinismul neajutorat si neputincios este o conceptie eretica deoarece nesocoteste indemnul Domnului. Nicaieri si niciodata nu ne-a cerut Hristos sa fim prosti. Ne cheama sa fim buni, blanzi si cinstiti, smeriti cu inima, dar nu tampiti. Cum de-ar fi putut proslavi prostia Cel care ne da sfatul de-a fi mereu treji ca sa nu ne lasam surprinsi de satana? Slujitorilor diavolului, adica smecherilor, prea le-ar veni la indemana sa fim prosti. Dumnezeu, ne porunceste sa fim inteligenti. Pentru cine este inzestrat cu darul intelegerii, prostia e pacat: pacat de slabiciune si de lene.

Mantuitorul nu numai ca n-a spus sa dam lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu si lui Mamona ce este a lui Mamona, ci dimpotriva a stabilit ca nu poti sluji si lui Mamona si lui Dumnezeu. Cand pe scaunul de domnie lumeasca sta un Cezar, să dăm Cezarului cele cuvenite. Dar cand politica incape pe mainile Celuilalt, nu-i putem acorda nici o supunere, colaborare, cu Mamoma nu putem avea nici o legatura, oricat de mica – nici asupra punctelor comune. Lui Mamona numai blestemele din moliftele Sfantului Vasile cel Mare (și împotrivire).
Lumina nu este numai Beatitudine ci si Intelegere, in contrast cu prostia din care smecherii fac o netrebnica arma diavoleasca. Crestinismul este o religie a curajului. Pe lista celor sortiti iezerului de foc, cine figureaza primii? “Fricosii (Apoc. 21, 8) “Imparatia cerurilor se ia prin staruinta, si cei ce se silesc pun mana pe ea” (Mat. 11, 12). Crestinul este cel caruia Dumnezeu nu i-a dat duhul temerii (2 Tim. 1, 7) si poate duce razboiul nevazut (Nicodim Aghioritul); e bun ostas al lui Hristos Iisus (II Tim. 2, 3) incins cu adevarul, imbracat cu platosa dreptatii, coiful mantuirii, sabia Duhului. ”

Posted in 2021, Ce e de facut?, Credintele Batranilor, Forţa Ideilor, Gradina Zmeilor, Ortodoxie, Spirit, Transylvania | Tagged , , , , , | Leave a comment

Ioan Sorin Apan


Ar putea fi o imagine cu 6 persoane, barbă, păr, îmbrăcăminte de exterior şi text care spune „LEXANDRUGESE ALEXANDRU ALEXANDRUGECSE GECSE ALEXANDRUGECSE ALEXANDRU GECSE colindele ofesorului -culegere de colinde- ALEXANDRU GECSE colindele colinde Profesorului Profesori culegere de colinde culegere de colin ALEXANDRU GECSE ALEXANDRU GECSE olindele fesorului ulegere de colinde colindele Profesorului culegere de colinde- colindel Profesoru -culegere de colind”

wiki: S-a născut pe meleaguri maramureșene, în Târgu Lăpuș, într-o familie în care tatăl era judecător și mama învățătoare.[1] Mama sa i-a semănat de timpuriu în suflet muzica și apetitul cultural pentru Maramureș, păstrând vie dragostea pentru originile sale.[2 A absolvit Facultatea de Fizică București (1981), Teologia Ortodoxă din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu (1997) și Secția de pictură bisericească a Facultății de Teologie din Cluj.[2]  A pictat patru biserici, a lucrat câte un an la fiecare, timp petrecut în post și rugăciune, dar însoțit de muzică. Preocupat de spiritualitate din tinerețe, la recomandarea unui fizician și profesor, a petrecut în studenție o vacanță la mănăstirea Sihăstria unde slujea părintele Cleopa.[1] Revine în mai multe rânduri aici, se gândește la călugărie, dar părintele Cleopa îl sfătuiește să încerce să fie de folos laicilor.
Ca profesor de liceu în anul 1984, a înființat un cerc extrașcolar numit Academia Platonică . În cadrul acestui cerc ținea un curs de istoria muzicii universale, a decorat biblioteca și mai multe laboratoare cu picturi tematice de fizică, istorie, medicină veterinară, cu citate din Evanghelie în latină și greacă, iar împreună cu elevii a pictat fundaluri de săli de clasă.[5] Împreună cu elevii din mai multe generații a străbătut toți Carpații. În fiecare vârf mai înalt de 1.800 metri au lăsat câte o cruce de lemn cu o icoană pictată de ei. Peste 20 de cruci au rămas mărturie a excursiilor profesorului Apan.[3] Totodată, a continuat preocupările sale de antropologie culturală, educând tinerii în spiritul tradițiilor. Astfel, a reînviat obiceiul colindatului, a organizat vizite în Maramureș cu elevii și a colecționat costume tradiționale.[6] În 1998, alături de Nicoale Purcărea, a înființat Minisatul „Sfântul Andrei”,[7] un proiect unic destinat îndeosebi adolescenților dornici să se familiarizeze cu tradițiile autohtone. Cea mai mare realizare a sa a fost deschiderea Seminarului Teologic Ortodox „Dumitru Stăniloae” Brașov pentru care a bătut la ușile Ministerului Învățământului și a Mitropoliei din Sibiu timp de câțiva ani. Sălile de clasă și holul de la intrare sunt pictate cu scene biblice, seminarul dispune de atelier de pictură, sala de patrimoniu cultural, bibliotecă, săli multimedia, muzeul Dumitru Stăniloaie, completate de atelierul de practică liturgică, în fapt o bisericuță în miniatură, încorporată într-o sală la parter. În mansardă a amenajat sala de patrimoniu cultural unde a mutat Minisatul Sfântul Andrei, închis temporar în 2001. Aici a reconstituit o casă țărănească, „o casă în cer” după spusele sale, unde se află 120 de costume populare originale, lăzi de zestre, mobilier, unelte, vase, obiecte de podoabă și de cult, ouă încondeiate, majoritatea din colecția proprie. Datorită intensei sale activități de reînviere și promovare a tradițiilor, a fost ales membru al Academiei Artelor Tradiționale din România, forumul național al celor mai valoroși creatori populari din țara noastră, aleși de cei mai buni specialiști din domeniul etnologiei.

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

În contextul lumii globalizate și postmoderne, ne mai poate influența identitatea socio-culturală a țăranului român? O tradiție culturală nu se mai poate transmite astăzi dacă nu îi sunt înțelese semnele, gramatica și mesajul. Artele, tradițiile, obiceiurile țărănești s-au degradat pentru că grupul socio-cultural care le performa și-a pierdut viziunea despre lume, nemaiavând temei contextual, dar au continuat să subziste cu texte culturale neprecizate și incomunicabile. Astfel, arta populară, costumul tradițional, cântecul, au fost scoase din contextul sărbătorilor și obiceiurile, devenind simple valori de schimb. Autorul folosește analiza cultural semiotică pentru a descrie semnele și codurile, în vederea transmiterii mesajului cultural și eliberării sensului acestuia. El spune că orice text cultural care nu poate fi lecturat ca o narațiune cosmologică, generând o viziune asupra lumii, alunecă la marginea nonculturii sau a kitsch-ului. Folosind folclorul literar, “Taina Cerului- Astronomie și folclor” este o lectură a cerului tradițional românesc din perspectiva arhaică a țăranului român. Dumnezeu dintru-nceputu/ Toată lumea o făcutu/ Și ceriu l-o ridicatu/ Pe patru stâlpi de argintu/ Și frumos l-ompodobitu/ Tăt cu stele mânânțele/ Și cu luna cu lumina/ Soarele cu razele…(colindă) Taina Mării Negre stabilește o legătură între colindele românești care au ca temă marea și descoperirile contemporane de arheologie marină. Folosind o antologie de texte, autorul încearcă să demonstreze că Marea Neagră a avut un rol important în dinamica civilizației și culturii românești tradiționale care a rămas în memoria țăranilor fiind prezentă și azi în texte de colindă. Vine marea cât de mare/ Dar de mare margini n-are/ Dar de lină țărmuri mână/ Dar de tăt cine-o adună…(colind din Maramureș)” Bucuria aceasta pe care o ai când îmbraci un costum popular, te face să te simți într-adevăr un om mai puternic, mai motivat, mai legat de începuturile tale. Vedeți, în știință, căutarea principiilor este un lucru fundamental. O știință se dezagregă dacă nu ține legătura cu propozițiile sale prime. Așa este și cu un neam, cu un popor, iar principiile noastre merg adânc în preistorie. Folclorul este vârful aisbergului care s-a păstrat la lumina zilei și cred că acesta este motivul pentru care simțim noi puterea folclorului, atunci când il facem, bineînțeles, cu tot arsenalul lui hermeneutic. Intrăm în comunicare cu niște filoane de viață care merg până la originile noastre.” (Ioan Sorin Apan)” Tot ce făcea Sorin era ieşit din comun, cînd nu era direct senzaţional. Fondul profund al fiinţei sale era nerăbdarea. De aici puterea seducătoare a excentricităţii sale, de aici imperativul de a realiza imediat ceea ce se profila ca imposibil de realizat: şi, desigur, preferinţa pentru soluţiile de forţă, acelea care să confere actului, împreună cu strălucirea, eficacitatea sa imediată. Sorin era fascinat de propria sa credinţă în posibilitatea imediatului magic, căruia îi jertfea orice, inteligenţă, bun-simţ, prudenţă, prietenie. Credinţei în adevărul creştinismului Sorin i-a jertfit totul: a făcut şi sacrificiul cel mai enigmatic dintre toate, cel mai dureros, sacrificiul superbei sale inteligenţe.” (Horia-Roman Patapievici, Zbor în bătaia săgeții).

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

“….oul este un simbol cosmogonic și cosmologic: la orice ou încondeiat mai întâi trasezi un ecuator, prin care lumea (oul e o imago mundi) se împarte în două și din jumătatea superioară se face cerul, din jumătatea inferioară, pământul. Pământul și cerul, datorită accidentului primordial se îndepărtează în etape, se fac cerurile, lumina nevăzută. Dar ce este scris pe o parte, e scris și pe cealaltă, precum în cer așa și pe pământ. Și de aici încep poveștile și trebuie să cunoști un pic de semiotică, de semantică legat de aceste simboluri care apar pe ouăle încondeiate.”
‘Atunci cand punem problema amintirii, automat trebuie să punem şi problema morţii. Pentru un teolog, această problemă este rezolvată şi cade de la sine. Atunci îmi doresc ca împreună cu elevii cu care am colaborat, şi pe care îi iubesc, sa rămânem veşnic colindători.’

ouincondeiat.blogspot.com/2013/03/ioan-sorin-apan “Datorită profesorului Ioan Sorin Apan încondeiez ouă. Majoritatea elevilor lui fac câte ceva: ba încondeiază, ba sculptează, ba pictează icoane, ba colindă. Şi nu sunt puţini care dau mai departe ce au primit. “Până nu înţelegem că cel mai mare dar este că nefiind am ajuns să fim, trăim ca animalele: ne umplem bucuroşi maţele şi apoi le golim.” Acesta a fost primul clopot tras de proful Apan la ora de fizică. A venit la Şaguna când eram a zecea.M-a confiscat din prima oră, pentru că era în afara sistemului. Mi-a întrecut măsura.Ne citea la ora de fizică din Platon. Ne citea în autocar din Pateric. Ne citea nopţile, în jurul focului, pe pajişte, din Voiculescu, din Eliade. Ne cânta la fluier. Cânta la acordeon. Ne făcea omletă pe munte. Ne certa când eram proşti. Ne descifra stelele de pe cer. Ne explica lumea. Simţeam cum trage de noi să nu fim tâmpiţi.Colindam de Crăciun, colindam de Paşti, ţineam sărbătorile împreună cu Apan în Maramureş, în Bucovina, în Topliţa, în Bucureşti, apoi prin Europa. Se simţea în aer cum profu ăsta chiar ne iubeşte. Ne ducea la marii duhovnici: Ioanichie Bălan, părintele Galeriu, părintele Macarie, părintele Teofil. Nu conta la ce oră ajungeam la dânşii, căci cu toţii îl cunoşteau pe profesorul nostru şi se bucurau de întâlnire. Eram îmbrăcaţi în costume de Lăpuş: întreaga lume ţesută pe costum, cu Rai cu tot. Credeam că nimic rău nu mi se poate întâmpla, atâta vreme cât port costumul primit cadou de la prof. Chiar credeam.” “Nu fiţi proşti, căci numai proştii pierd lumea.” sau “Atomii stau lipiţi unul de altul din dragoste, pentru că Dumnezeu este dragoste şi El este pretutindeni.”

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană

formula-as.ro/2012/nasterea-in-imparatia-cerurilor-a-lui-sorin-apan Sorin Apan nu a fost doar un om, ci un con­glo­merat de daruri. 
”Sunt născut în Târgu Lăpuş, şi apoi am copilărit în Baia Mare, de la doi la zece ani. De acolo, familia mea s-a mutat la Braşov. Această mutare a fost o ruptură cu Maramureşul, dar du­pă ce am terminat Facultatea de Fizică, primul meu impuls, ca al oricărui ado­les­cent rebel, a fost să fug cât mai de­parte, şi nu oriunde. M-am întors aca­să, profesor la Bogdan Vodă, şi m-am în­drăgostit de satul românesc ireme­diabil. E o boală fără leac. Acolo am des­coperit icebergul spiritualităţii ro­mâneşti. Practic, cei două mii de ani de creştinism îi exersasem la Mânăs­tirea Sihăstria, alături de Părintele Cle­opa, dar la Bogdan Vodă, am găsit ba­za etnică, suportul creştinismului, încă şase mii de ani de istorie, cum aveam să înţeleg mai târziu, prezentă în arte­fac­te şi în comportamente. Am desco­perit semnele unui fel de “vechi tes­ta­ment” autohton, prezent în cre­aţia şi tradiţia populară.
Ţăranul trăieşte într-o lume a sim­bo­lurilor, a icoanelor. Pentru el, to­tul este icoană, dar icoană vie, nu mu­zeu al for­me­lor de ceară. Icoa­na se roagă, icoana este rugă­ciune. Pentru ţă­ra­nul ro­mân, natura era un imens templu plin de icoane. Toa­te aveau ceva de spus, toa­te-i vorbeau, toate îl aju­tau să-şi aducă cerul aproape. Mo­der­nitatea a venit cu o ino­vaţie: l-a tăiat pe Dumnezeu şi, odată cu el, a tăiat din cos­mo­logie partea nevăzută, populată de îngeri, de demoni, de ie­rarhii invizibile, şi a înlocuit-o cu ra­ţio­nalitatea matematică. Prac­tic, a amputat-o. Toată vi­ziu­­nea des­­pre lumea modernă este o reduc­ţie. Postmoderni­tatea mer­ge mai departe: taie şi lumea şi o re­construieşte virtual.
Noi vom fi siliţi în viitor, dacă mergem aşa, să ne refugiem în sticlă; să fim prizonieri în cuvinte, în imagini, în reclame, în televiziuni, în mo­de – în ade­văruri perfect re­lative şi con­textuale. Şi asta generează boa­lă. Şi se vede! Scadenţele în­cep să apară. Scadenţe pe care pro­­iectele modernităţii poate nu le-au bănuit. Intenţiile au fost bune. Reversul tehnologizării şi aler­gării după bani şi perspectivei protestante capita­liste asupra lu­mii, naturii şi societăţii începe să se arate acum. Natura nu mai este de stăpânit. Apar tot felul de anomalii me­teorologice, climaterice, şi lucrurile nu se opresc aici. În fond, L-ai scos pe Dumnezeu, ajungi la sinucidere, nu ai altă soluţie. Şi modernitatea, la nivel de mase mari de oameni, merge pe această cale. Noi avem norocul ăsta, că strămoşii noştri au desco­perit ceea ce Eliade, Dan Bota numeau “creş­tinism cos­mic”, şi care este, de fapt, esenţa orto­doxiei. În fond, lumea nu este un lucru pe care trebuie să-l je­fuieşti sistematic şi să te extinzi în ea ca un proprietar. Ea nu are valoare de inventar, ci valoare funcţională.
Este o cale şi nu poţi să-ţi baţi joc de ea. Are această valoare pe care cei vechi au ştiut-o mai bine. S-au mulţumit cu mai puţin şi au câştigat mai mult. Nu s-au extins în trei dimen­siuni, în toate părţile. Au tras cerc şi au centrat lumea axial. Au pus o biserică, o troiţă, un stâlp de hotar, şi în centru şi în margine, şi-au descoperit o cale ver­ticală, pentru că ei trăiau într-o lu­me cu sus şi jos. Nu erau relative aceste noţiuni. Şi-au găsit un drum spre Dumnezeu. Au ştiut să gestioneze obiectele lumii nu numai pe valorile utilitare. Ştiau să mântuiască lucru­rile, astfel încât să se ridice de la văzute la nevăzute, spre Dum­nezeu, şi să-şi împlinească misiunea de om. Modernul ce alter­nativă are? Să moa­ră ca un vier­me, într-un univers infinit tridi­men­sio­nal? Ca un fir de praf, de care să nu-şi mai amintească nimeni peste două generaţii? Să se piardă iubirile, să se piardă fru­mu­seţile, să se piardă toate investiţiile lui, în care a crezut, toate credinţele lui? Toată inima lui să fie spulberată şi făcută praf de termo­dinamică?
Marea valoare a tradiţiei constă tocmai în ceea ce a oferit generaţiilor ulterioare. Ei au văzut o cale de salvare. Tot acest corpus de idei, de îndeletniciri, pot constitui în caz de avarie o cale de salvare. “În condițiile în care noi trăim crize existențiale și situații limită, și în măsura în care cineva ne deschide ochii și știm măcar prin studiu ce valori prezintă sistemul tradiției, proiectul cultural al tradiției, atunci devine într-adevăr relevant și ne poate schimba viața. Ne poate salva în primul rând de la disperare, de la deznădejde și după aceea ne poate și agăța într-un sens radical al existenței. Trăim într-o lume a valorilor răsturnate, într-un nonsens perpetuu, în niște traiecte circulare care se repetă zilnic, într-o monotonie, într-o uzură care duc la disperare și la disoluție sufletească. În situația unui vapor care se scufundă, oamenii caută cu disperare o barcă de salvare și cred că asta va fi situația umanității. Probabil că lucrurile astea se simt deja.”


Posted in 2021, Credintele Batranilor, Filosofie, antropologie, Forţa Ideilor, Spirit, Transylvania | Tagged , , , , , | Leave a comment

Jura – Jieț


formula-as.ro/2015/spiritualitate/parintele-dimitrie-jura-sunt-un-preot-facut-pentru-locul-asta-aici-in-jiet-era-nevoie-de-mine Momârlanii sunt oameni aspri şi mândri. Urmaşi ai dacilor, nu-şi uită stirpea şi tradiţia. Au acelaşi port, acelaşi fel de a-şi croi casele din lemn, aceleaşi obiceiuri şi aceeaşi ocupaţie, oieritul, de mii de ani. Nu­mai comunismul a reuşit să-i tulbure niţel dintr-ale lor, luân­du-le agoniseala şi ducându-i la muncă în mină. Dar nu s-au smin­tit, aşa cum nici după 1989 nu au făcut-o, când noile zări deschise au tulburat mulţi români. Ei, mo­mâr­lanii, au rămas încă­păţânaţi, cu cre­dinţa şi năzuinţele lor, în vechea lor vatră de sub Munţii Pa­râng.
Jieţul este unul din cele mai fru­moase şi mai bogate sate mo­mârlă­neşti. Un ţinut numai pe ju­mătate do­mesticit, în care tradiţia mai rezistă şi pe care sălbăticia pri­veliştilor, belşugul gospo­dă­riilor şi francheţea oamenilor ţi-l fixează în memorie.
Jieţul are un fel de căpetenie neo­ficială: preotul ortodox Dimi­trie Jura, om tare, fibră de haiduc, de tri­bun şi de răzvrătit. Nu su­por­tă nedreptatea, nu admite nici via­ţa într-o doară, fără un ori­zont limpede. Nu e doar un lider spiritual al lo­cu­lui, ci şi un luptător pentru bi­nele obştesc. Pentru părintele Jura, Dumnezeu trebuie cinstit în toate: şi în biserică, dumi­nica, şi în natură, pe care unii o distrug, şi în fiecare om care îi iese în drum. Aşa încât n-ai să auzi la părintele Jura o vorbă blândă, aşezată duhovni­cesc, cum te-ai aştepta la un preot, ci vorbe pă­timaşe şi revoltate. Părintele are întotdeauna o cau­ză pentru care să lupte, în afară de strădania sa preo­ţească de fiecare zi.
Oştean cu cerbicia neînfrântă, părintele Jura are numai două “slăbiciuni”. Prima este amintirea pioasă şi îndatoritoare, la care revine mereu şi mereu, a tată­lui său, Marcu, preot cu doctorat la Strasbourg, erou al celui de-al doilea război mondial, şi deţinut politic sub comunişti. Şi a doua: oieritul. Între două slujbe la biserică, merge pe munte cu oile, împreună cu fiul său, Dimitrie Marcu, om cu studii superioare, dar care preferă singurătatea muntelui, a zărilor nesfârşite şi a căutării de sine. Un filosof.

Momârlanii noştri vin la bise­rică din obişnuinţă, nu din con­ştiinţă. Eu vreau să-i fac con­ştienţi de adevă­rul lui Hristos şi de prezenţa Lui în Biserică – nu doar în timpul slujbelor, ci în comunitatea de credincioşi, ori­când, la lucru, la petreceri, la bu­cu­rii şi tristeţi. Sigur că oamenii simt nevoia să vină la biserică, mai ales când au probleme. E ceva de înţeles, uman, dar spre folosul lor sufletesc ar fi să-şi adu­că aminte de Dum­ne­zeu şi când le e bine, ca să-I mulţu­meas­­că şi-atunci. Acum, să nu credeţi că avem în sat numai credincioşi “de dumi­nică”, care vin la bise­rică fiindcă aşa e bine şi e frumos, sunt destui şi min­toşi, oameni cu inteligenţă adâncă. Între cei bătrâni, sunt mulţi înţelepţi, iar între tineri – copii extraor­dinari, cu rezultate ex­cep­ţionale la învăţătură şi cu o viaţă reli­gi­oasă ca la carte. Din păcate, tot mai mulţi tineri pleacă din Jieţ. Se duc în lume, să se chiver­nisească, să înveţe. La Cluj, cred că e o stradă formată numai cu momârlani din Jieţ.
Chemarea la sfinţenie este universală. Dacă o simţi, vii, dacă nu, pot să-ţi spun eu câte-n lună şi-n stele… Ce pot să fac în plus este să slujesc frumos, să fiu prezent oricând pentru tine, să refuz orice taxă pe munca mea, cum şi fac… Fac asta pentru că, după mine, preotul nu trebuie să fie salarizat de către eno­riaşi, că atunci eşti la mâna lor şi-ţi pierzi libertatea, ca la orice patron. Preotul trebuie să vorbească liber, pentru că al său cuvânt este adevărul… El trebuie să fie un lider spiritual, nu un meseriaş. El trebuie să fie cel mai bine informat cu privire la mersul lumii şi la problemele enoriaşilor, ca să-i poată ajuta, să se implice în viaţa lor imediată, să-i certe şi să-i mângâie, după caz. Însă, azi, preoţia a devenit o meserie, ceea ce e un dezastru. 
Am făcut masă şi pentru 1.500 de persoane. Să ştiţi că nu e un mit: puterea rugăciunii creşte odată cu numărul de credincioşi care se roagă, dacă se roagă cu adevărat, cu zdrobire de inimă şi cu lacrimi. În ast­fel de mo­mente, se pot petrece mari minuni. Cred că de asta sunt conştienţi toţi.
“Când scoţi sacrul dintr-un lucru, s-a terminat” Toate sărbătorile creştine sunt respectate de momârlani, dar asta nu-i opreşte să şi le ţină şi pe cele precreştine, moştenite din moşi-strămoşi. De exem­­plu, sâmbăta de dina­inte de Rusalii este “Sâm­băta Pietrei”, şi nu se pune mâna pe sapă, orice ar fi. Puţin după Sânziene, pe 8 iulie, e “Ziua Lupului”, în care sunt interzise muncile casnice şi secerişul, alt­minteri, peste cei care o încalcă vor veni grindină, foc, lupi sau boli. Tot aşa, când Biserica sărbătoreşte Întâm­pinarea Domnu­lui, oamenii noştri ţin şi “Ziua Ur­su­lui”. Îi dau “vamă” ursului, pu­nând bu­căţi de carne şi vase cu miere de albine pe potecile pe unde umblă el, pentru a-l îmbuna şi a-l opri să dea iama-n oi. Eu, în toate aceste zile, slujesc Litur­ghia chiar şi pe munte, la oi, dacă mă nime­resc acolo.

2012 – evz.ro/l-am-gasit-pe-ciobanul-filozof-descoperiti-un-roman-formidabil A trecut prin trei facultăţi şi a început un doctorat. Plănuieşte un muzeu etnografic interactiv. S-a născut şi trăieşte în Ţara Momârlanilor şi îl cheamă Marcu Dimitrie Jura.
Când am început cursurile de la București s-a produs o ruptură în mine. Simţeam că mi-am lăsat sufletul acasă. Seara stăteam ghemuit pe pat şi mai că-mi dădeau lacrimile. Când m-am întors acasă, în vacanţa de iarnă, am refuzat să plec iarăşi la Bucureşti. Primul “şoc” a fost momentul în care am realizat că, în Bucureşti, când mergi pe stradă, dacă nu te fereşti tu de cei care vin din sens opus, se izbesc toţi de tine. Mi s-a părut şi mi se pare şi acum ciudat acest lucru. Eu veneam dintr-un mediu total diferit. “Sunt mai multe momente care m-au marcat. Pe la 14-15 ani, un verişor de-al meu, “floarea” familiei, Adrian, a făcut o comoţie cerebrală şi a murit. Avea doar 23 de ani.
Atunci mi-am dat seama că trebuie să faci ceva care să-ţi placă în viaţă, să simţi că merită. Un pic mai târziu am realizat că cea mai bună formă de filozofie este cea exprimată prin tradiţii. Spun asta pentru că e vorba de mii de ani în care poporul acesta a tot învăţat cum să trăiască. Tradiţiile te învaţă, de fapt, cu să trăieşti bine, frumos şi sănătos din toate punctele de vedere. Din păcate, tradiţiile sunt acum date brusc la o parte. Ultima nedeie momârlănească adevărată a fost în Jieţ la începutul anilor ’90. Oamenii veneau pe jos, ori cu căruţa, îmbrăcaţi în costume populare şi era o atmosferă deosebită prin simplitate şi sinceritate. Acum mulţi vin în costume Armani şi îşi etalează maşinile”.
La licenţă / Facultate Sociologie a avut o teză de peste 100 de pagini, intitulată “Religie, magie şi mitologie la momârlani (o încercare de definire a creştinismului cosmic)”. “Unul dintre profesorii din comisia de examen era director la Muzeul Astra din Dumbrava Sibiului. Mi-a spus că teza mea este impresionantă şi că ar trebui să o dezvolt la doctorat. Am început doctoratul dar cu altă idee, o lucrare mai complexă, de antropologie, dar… în fine, nu mai contează”. După licenţă s-a angajat la Muzeul Astra din Sibiu, însă a rezistat doar opt luni. Salariul său de 490 de lei, cu tot cu prima de merit, nu-i acoperea nici chiria. Era deja căsătorit şi avea fetiţă. “În plus, şi soţia mea a văzut că nu-mi mergea deloc bine la Sibiu, aşa că, în 2006, ne-am întors definitiv la Jieţ”.
Cât a lucrat în muzeul sibian, Marc şi-a dat seama că actualul sistem “îngroapă” tradiţiile, iar muzeele, la cum funcţionează ele acum, sunt, de fapt, cimitire ale tradiţiilor. Întors acasă s-a apucat de un alt proiect, pentru care se zbate şi acum: un muzeu funcţional al tradiţiilor populare, în care, dacă turistul să poată dormi într-o casă momârlănească, să poată servi un balmoş tradiţional proaspăt, sau să aibă de unde cumpăra un obiect făcut de un adevărat meşter popular. Clădirile le are, mai sunt de rezolvat probleme legate de teren, autorizări, proiecte, însă spune că nu renunţă la idee.
Pe lista preocupărilor sale a intrat, mai nou, şi istoria. “Locul pe care stăm acum de vorbă se zice că era principalul depozit de cereale al cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei. Avem aici, relativ aproape, Cetatea Băniţa, dar au mai fost vreo nouă cetăţi mai mici în zonă.
Şi despre creşterea oilor, Marcu Jura poate vorbi la nesfârşit. Blogul său este plin cu poveşti ciobăneşti, cu întâmplări cu lupi şi urşi trăite de el sau de alţii.

Bunu a înțeles că, în noua orânduire comunistă, „Haia Lume” nu poate fi păstrată decât la adăpostul Bisericii. Și s-a sacrificat să protejeze tot ceea ce alți preoți batjocoreau ca păgân.  Pe crucea lui stă scris: „Las vouă moștenire credință și obiceiuri străbune”. Tata i-a urmat exemplul, nepăsător la consecințe. Pot să înțeleg venerația pe care Bunu a avut-o pentru oamenii locului. Tata o are și el. Vede în fiecare copil străbunicii lui. Dar eu n-am putut avea aceeași venerație. Dacă aș fi putut, astăzi nu eram păstor de oi, ci păstor de oameni. Din păcate, moștenirea bunicului meu a rămas fără moștenitori. 
Ironic cum credincioșii de azi venerează temple ridicate de oameni, dar pângăresc adevăratul templu care e Pământul. Dar știu că le e mai simplu așa: în templele ridicate de ei, Dumnezeu e ca o femeie ușoară care se poate cumpăra. Instituțiile religioase sunt un soi de societăți pe acțiuni ce urăsc concurența, iar lăcașele de cult sunt magazine în care preoții vând marfa și serviciile lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu e Stăpânul din „Castelul” lui Kafka: știm despre el că locuiește acolo. Deci există.
Spre deosebire de creștinismul Bisericii, în creștinismul cosmic omul nu se consideră stăpânul creației ci o parte a ei; Dumnezeu nu i-a încredințat întreaga lume spre stăpânire, ci spre folosință chibzuită. Nu spre viețuire, ci spre conviețuire. Singurul loc în care ciobanul e stăpân e vatra – vatra casei și vatra satului. Vatra e spațiul consacrat vieții umane; odată ieșit din el, ciobanul e un intrus. Spre a fi acceptat, el trebuie să respecte rânduiala naturii, la fel cum un oaspete e binevenit doar dacă respectă regulile din casa gazdei. 
Toate problemele care se dezbat acum au drept cauză tocmai desacralizarea. Ciobanii despre care vă vorbeam mai sus sunt astăzi tot mai rari, deși credințele lor strămoșești încă sub-viețuiesc în subconștientul crescătorilor de oi sau în inconștientul colectiv al vechilor comunități de păstori. Cu vânătorii se petrece același lucru. Vânătoarea era rituală. Acum e sport și afacere, după cum și ciobănia e un moft, o simplă sursă de venit sau o afacere profitabilă. Un întreg edificiu spiritual s-a prăbușit și acum îi vedem ruinele. Sacrul e praf printre dărâmături. Dragostea, pentru Bătrâni, era ceea ce noi numim har. Un dar de Sus, cu care ai fost înzestrat, de care, la un moment dat, devii conștient, pe care ți-l asumi și îl pui în valoare, cu bucuria împlinirii. 
Dragostea o simți atunci când faci ceea ce știi că ți-a fost hărăzit; îți dă un rost și te împlinește ca Om. Dar rostul se dobândește și se păstrează cu sacrificiu. Nu sacrificiul propriei persoane ci sacrificiul Lumii pentru Sine. Puterea de a sacrifica Lumea seamănă cu puterea ce te ajută să sacrifici plăcerea pentru a rămâne fidel persoanei iubite; postul nu e decât încercarea acestei puteri, asemeni unei revizii periodice pe care o faci la mașină. Când ai Dragostea, când îți știi rostul, când ai un rost, viața nu mai este povară, e bucurie. Omul împlinit este Zeu; lucrul mâinilor sale e sacru; lumea lui e loc sfânt.
Pentru Zeu, viața este Creație. Creația e imaginație, muncă, efort, bucurie, reușită, eșec, suferință care, toate la un loc, împlinesc Sinele. Omul cu rost trăiește bucuria desăvârșirii. Desăvârșirea e precum construcția unei piramide. Pui piatră pe piatră, cobori și urci iar când o închei te afli în vârf. Interiorul piramidei îți e mormânt: în el zac toți acei Tu care-au murit la fiecare treaptă ca să se nască un Tu superior, ca niște cruste pe care le-ai lepădat în propria transfigurare. Când închei piramida, în vârf te afli liber, dezgolit de om: Zeu.
Cetitu-i ca brișca hasta. Poț taia pită cu ia, poț ciopli, da poț să-ț scoț otii ore să-i verș la unu mațăle. După cât te duce capu șî dupa cum țî ingeru. A ceti poate-nvața orișîcare: șî hăl cu doi oti, șî hăl cu unu, șî hăl fara oti. Da-i baiu că tot omu măi are-on oti dinapoi, i-ote-aci, la on metăr napoia capului. Ahălă vedie lumea ca ș-ahăștia, da mă vedie șî pe mini în lume că ce fac, cum ma uit io la tini-acu șî văd șî-ț dzâc că-i binie ore ba că ce faci. Otiu ahăla îi ingeru omului. Tot omu are une de la Dumnedzău, da Dumnedzău îț dă, nu-ț bagă-n straiță. Trăbă să țâi otiu deștept. Da omu, ca omu: unu n-are ureti să-l audă, altu nu-l ascultă, altu-l copere, altu nu-l suferă șî-l scoate de tot. Ca să fii om, trăbuie să ai ingeru tare. Otiu ahăla să-i biruie pe-ahăștia doi!
Viața e o călătorie inițiatică. Ne putem bloca în calvarul inițierii, ne putem abandona, putem renunța. Sau putem face un efort, să trecem calvarul, să ajungem în Centru, să străbatem drumul de întoarcere împliniți. De ce e drumul spre Centru un calvar? Pentru că, dacă ai un ochi ațintit pe destinație, îți rămâne un singur ochi pentru a putea privi drumul. Dacă îi ațintești pe amândoi, orbecăi (proverb chinez). Prin Labirint. J. L. Borges, genial, conchidea într-o povestire că labirintul perfect e o linie dreaptă. În geometrie, linia dreaptă e drumul cel mai scurt între două puncte. Iar drumul cel mai scurt între două puncte, în viață, spunea Bruce Lee, e simplitatea. În lumea complexă a oamenilor, simplitatea e un calvar. Iadul. Sociologia definește
Biserica drept instituție de control social. Rolul Bisericii în controlul maselor e indiscutabil. Când, încă de la botez, ți se inoculează că ești rob (indiferent al cui), se cheamă că ți se insuflă un sentiment al robiei. Când ți se spune că ești robul unui Dumnezeu care îți oferă libertatea dacă te pui în stăpânirea lui, ți se inoculează o mentalitate de rob care e liber să muncească pe moșia stăpânului. Indiferent cine e acel stăpân. Că e Dumnezeu sau statul. Controlul social, Dumnezeu sau statul nu sunt ceva negativ în sine. Devin ceva negativ când, în loc să te conducă spre libertate, să ți-o garanteze și să ți-o apere, să te educe în spiritul ei, fac lucrul contrar: îți insuflă și te educă în spiritul robiei. În România (căci nu mă bag în ograda altora) Biserica a stat mereu lângă stat. Au profitat mereu una de cealaltă (ca instituții), Biserica pentru a dobândi și păstra privilegii financiare, Statul pentru a se asigura că i se livrează pe bandă robi în spirit. Să nu ne mai mirăm atunci că statul nu se leapădă de Biserică. Nu o va face câtă vreme fabrica de robi funcționează pe profit. În schimb ar trebui:
– să nu-l mai confundăm pe Dumnezeu cu Biserica;
– să nu mai confundăm creștinismul cu Biserica;
– să nu mai confundăm sacrul cu religia;
– să nu ne mai băgăm banii în construcții inutile.
Nu sunt ateu. Dacă am o religie, ea e Viața. Mă închin la arbori, venerez animale, invoc duhuri, respect ființele nevăzute care stăpânesc Pământul și mă înclin în fața lor. Când toate acestea nu îmi sunt de ajuns, mă rog Tatălui din ceruri. Sunt păgân? Dar „și păgânii, care nu au lege, dacă de la sine fac cele ale legii, se vor mântui”, scrie Ap. Pavel. În Viață, învățătorul meu e Hristos. Acel Hristos care nu a venit să îmi strice Legea, ci să mi-o împlinească. Asta e frumusețea învățăturii Lui! Am deja o Lege, e legea strămoșilor mei, pe care acum, asemeni personajului principal din „Avatar”, mă străduiesc să o recuperez, să mi-o însușesc și să o împlinesc prin Hristos. Hristos n-a întemeiat o religie. Au făcut-o alții. N-a căutat adepți, nu a iubit mulțimile, gloata. ( Nu te teme, turmă mică; Mulți chemați, puțini aleși; Intrați pe poarta cea strâmtă; Nu toți cei care zic Doamne, Doamne, se vor mântui…) El a căutat credința din fiecare om. Se numea doctor pentru cei bolnavi. Unde lipsea ceva, împlinea. Nu spunea niciodată „Te-am vindecat!” ci „Credința ta te-a izbăvit. Du-te și nu mai greși!” 
Biserica iubește poporul, gloata. Își vrea lăcașurile pline. Cât mai multe lăcașuri. Cât mai mulți adepți. Cât mai multă lume. De-a valma. Asta înseamnă control, asta înseamnă bani. Nu pot avea încredere într-o Biserică ce slujește și lui Dumnezeu, și lui Mamona, adică banului. Nu pot să cred într-o Biserică ce își justifică existența pe interpretarea a două versete din Evanghelii și nesocotește învățătura. M-aș lepăda bucuros de Hristos dacă ar fi iubitor de lume, de influență, de unitate și de pace. N-am venit să aduc pace, ci dezbinare. Pacea, unitatea sunt pentru morți, nu pentru vii. Cei ce suprimă Viața sunt moartea spiritului. Viața înseamnă luptă, încleștare, adaptare, evoluție, nu încremenire, nu gloată amorfă. Dacă am o încredere în ce privește Biserica, acea încredere e în rolul ei social. Biserica, pe plan social, ar putea face bine cu nemiluita. Are toate atuurile, toate pârghiile necesare. Se pare, însă, că îi lipsește interesul.

jura




Posted in 2021, Credintele Batranilor, Forţa Ideilor, Spirit | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

Zânatici la Grădina Zmeilor


basmofilia.ro/talks/de-vorba-cu-pictorul-otto-constantin-ritual-solomonari-strigoi-si-sanziene

Otto Constantin : folclorul este un izvor de inspiraţie care nu prea seacă, te trimite la începuturi, la omul primordial şi la ritualurile care uneau omul cu natura. De aceea cred că pictând folclorul, duc mai departe ce au început strămoşii noştri. Mi-ar plăcea pe viitor să interpretez mai multe teme: pe lângă folclor, să prezint mituri, legende,  dar şi teme religioase cu sfinţi şi pustnici.
Solomonarii sunt vrăjitorii folclorului românesc. Ei erau crescuţi de mici să înveţe din cărţi la care ceilalţi oameni nu aveau acces. Erau înzestraţi cu puteri supraomeneşti şi cunoşteau toate limbile de pe pământ, puteau controla ploaia şi erau însoţiţi de balauri. Solomonarii se deghizau în oameni saraci şi cereau ajutorul oamenilor: dacă aceştia nu îi ajutau, aduceau grindina peste sat. Poţi să-ţi imaginezi că Solomonarul era un fel de Gandalf românesc. Unii cercetători spun ca ar fi fost preoţii daci, kapnobatai.
Strigoii sunt spirite rele care rămâneau pe pământ. În noaptea Sfântului Andrei, când se spune că se “deschid cerurile”, aceştia puteau iesi să facă rau. Iar pe lângă usturoiul pe care se spune să-l punem la uşă ca să îi alungăm, o practica de a opri strigoii era ca mortul să fie deshumat şi să i se înfigă un ţăruş în inimă. îmi plac legendele lor, mai ales că în folclorul nostru găsim cea mai puternică antiteză, cu sânzienele. Ei cu Răul, ele cu Dragostea.
Sânzienele, aşadar. Această sărbătoare a dragostei, pe care o sărbătorim pe 24 iunie, e plină de obiceiuri şi ritualuri. Sânzienele sunt entităţi bune, personificate în femei frumoase ce dansează şi fac hore în aer. Dar pot deveni ca ielele, dacă nu li se respectă sărbătoarea. De Sânziene, tinerii se strâng, se face un foc şi se sare peste el. Sărbătoarea, aproape de solstiţiul de vară, semnifică puterea soarelui, apogeul verii pe care omul l-a perceput ca dragoste faţă de natură şi de oameni. În acea perioadă înfloresc florile de sânziene, care se folosesc la foarte multe ritualuri. Un alt obicei e ca fetele să se ducă în pădure şi, dezbrăcate, să se atingă de roua de pe florile de sânziene. Sărbătoarea lor e triumful luminii asupra întunericului.

dacii apoulonului

În plină epocă a bronzului cănd probabil a fost descoperit aurul Apusenilor, aşezările umane explodează şi urcă de pe văile fertile ale râurilor pe varfurile munţilor, pană la 1300 m altitudine. La Sălciua, lângă peştera Huda lui Papară, au fost descoperite morminte tumulare vechi de 5 milenii. De aici, povestea merge mai departe… De la sfârşitul acestei epoci a fost descoperit în zona intrării un topor de bronz[11], depus ca ofrandă zeului într-o fisură a peretelui de calcar. Celturile de tip transilvan apar răspândite cu precădere în partea răsăriteană a Bazinului Carpatic, dovadă exemplarele descoperite pe teritoriul Ungariei9,Slovaciei10, darşi mai departe, până în Austria11 sau Dalmaţia12.
Puternica gintă a Apulilor, dacii din Munţii Trascăului au ridicat nu departe de aici cetatea Craivi, un veritabil cuib de vulturi la care se poate ajunge urmând un adevarat traseu alpinistic. A fost ultimul punct de rezistenţă şi probabil locul în care regele Decebal şi-a pus capăt zilelor. Templul religios de aici dovedeşte că cetatea stăpânita de Burebista a fost cândva a lui Zalmoxes, regele zeu al dacilor, care la bătrâneţe s-a retras într-o peşteră.

Huda lui Papară ar putea fi peştera din muntele Kogaionon în care s-a retras regele zeu al dacilor pentru patru ani. Controversele asupra personalităţii lui Zamolxe au început să apară odată cu menţionarea lui de către Herodot, părintele istoriei, care recunoaşte cinstit că Zamolxe a trăit în jurul anului 1400 îC şi nu a fost un zeu închipuit. El este unul din cei trei profeţi ai lumii : Zamolxe, Zaratustra şi Moise. Cât despre retragerea lui în peşteră şi apariţia după 4 ani nu a avut rolul de mister iniţiatic ci a fost o lecţie pentru poporul care poate nu îi urma toate îndemnurile. Mitologicul munte dacic care a fost sediul lui Zamolxis sau locuinţa marelui preot dac a fost Kogaionon. Semnalat de greci, muntele nu a fost identificat. Presupunerile duc spre Gugu, Ceahlăul, Dealul Grădiştii sau Omu. Dar toate sunt ipoteze romantice. Strabon scrie despre peştera de retragere a lui Zamolxis care se află în acest munte. Muntele luase numele de la râul ce curgea alături, deci râul era mai important decât muntele. Suprapunând hata antică cu cea a României moderne, acest râu se afla mai la nord decât toate locurile identificate mai sus. Puterea dacilor era data de bogaţia lor, de aurul pe care-l aveau din filoanele Apusenilor şi care ajungea nu numai în Grecia ci şi în Egipt, Mesopotamia sau Persia. Toată politica şi religia se sprijinea pe aur deci e normal ca regii şi preoţii să fie lângă izvorul aurului. Cel mai important râu al Daciei era Arieşul, râul aurului. Şi lângă acest râu este muntele cu peştera în care regele zeu s-a retras patru ani. Cel mai impozant munte lânga Arieş, plin de cetăţi dacice este Trascăul cu monumentala peştera Huda lui Papară, posibila peştera lui Zamolxes.
Solomonar, șolomonar în Apuseni este unul dintre cele mai enigmatice personaje ale mitologiei populare românesti. Stăpani ai vânturilor și călători prin nori, șolomonarii trăiesc în poveste, dar și prin pădurile Bucovinei sau prin cătunele Apusenilor. Ei sunt inițiați în științele astrologiei, ale prezicerii viitorului, dar mai ales în stăpânirea tuturor fenomenelor meteorologice.

Solomonarii se trag din vechii preoți asceți traco-geti – kapnobatai călători prin nori sau umblători prin fum, cei care săgetau norii spre a opri balaurii furtunilor. Șolomonarul poate fi comparat cu Kadmos, casta lor ca fiind moștenire dacică, șolomonarul din tradiția folclorică este rezultatul unui proces de zeificare a sacerdotului, provenind din preoți initiați. Huda lui Papară este, dacă nu leaganul, cel puțin locul care a ținut în viață legenda și tradiția șolomonarilor. Această peșteră a fost locuință și loc de cult pentru sute de generații preistorice. Aici s-a retras regele zeu al dacilor, Zamolxes, făcând din acest loc cale spre alte lumi. 

academia.edu/celt_de_bronz_recent_Pestera_Huda_lui_Papara_Salciua_Alba

Zână – personaj feminin din mitologia populară românească, întruchipare mai ales a bunătății și frumuseții, căreia i se atribuie puteri supranaturale. Albaneza posedă un termen identic, zanë, cu articolul hotărât zână, exact ca în română, cu exact același înțeles ca în română. În albaneză există expresii formate cu acest cuvînt şi care desemnează un om aflat într-o stare psihologică specială, un om cuprins de zîne, zănatic. Acolo însă unde în română sensul a devenit negativ sau pejorativ ”zănatic”, în albaneză el păstrează o valoare şi o funcţionalitate pozitive: un om de foarte mare curaj, curaj deţinut prin aceeaşi investitură magică prin care zănaticul iese din ordinea socială.
Aromanian dzãnã,  Albanian zanë. Limba albaneza contrazice etimologia ”latineasca” a lui Eliade. Albaneza este o limbă semilatinizată, posedând în mare același lexic latinesc ca și româna, cum am arătat-o în articolul pentru care pun un link mai jos. Pentru ce ar fi zâna o problemă? Pentru că în albaneză D- latin nu devine niciodată Z, în nici o poziție. D latin devine în albaneză DH, pronunțat sibilant dental, ca în englezescul this sau that. De pildă: rădăcina a da e dha, sau: viridis (verde) dă verdhë (verde fiind galben în albaneză, printr-o permutare pe care o explică tot într-un link de mai jos). Diana nu ar fi putut da decât dhana în albaneză, iar nu zana. Explicația e una singură: zana este, în albaneză, un împrumut din (proto)română, dintr-o perioadă pierdută în noaptea timpurilor post-romane, când cele două popoare trăiau unul lângă altul, dumenzeu știe unde.

Încă mai există ”trăitori” care ar dori sa continue tradițiile, să cultive valorile tradiționale, să reînvie o lume idilică sau idealizată a ”veșniciei născute la sat”, un sat care a rezistat mii de ani la migrații / cotropiri nenumărate, care sucombă azi consumismului trivial globalist – cancerul care a ajuns sa distruga planeta. Diferența dintre Zânatici și zănatici este o anume sustenabilitate economică, valorile tradiționale nu pot exista fără o astfel de bază. Nu e de mirare ca naivitatea ruptă de realitate a unor pășunișți este luata în zeflemea – trilema.com/2012/pasunismul-noua-religie-a-lumii-prostilor Să ne aducem aminte totuși că principalul teoretician al Sămănătorismului a fost Nicolae Iorga. Citez din Marcu Jura/Credințele Bătrânilor – ”În lumea ce creștea jos, în Vale, sacru mai era numai Banul. Tot ce atingea el devenea marfă. Toate problemele care se dezbat acum au drept cauză tocmai desacralizarea. Un întreg edificiu spiritual s-a prăbușit și acum îi vedem ruinele. Sacrul e praf printre dărâmături.” Se poate ajunge la o sustenabilitate economica bazată pe valori traditionale??

Ca sa facem un sirop trebuie sa culegem cel putin 300 de flori de papadie, le spalam, le dam un clocot, le lasam de azi pe maine la macerat, se lasa cateva ore la foc de lemne”, explica un producator. De gustul siropului din Arieseni au auzit si strainii. Cand trec prin zona merg, la producatori, sa se aprovizioneze. In alta localitate din Alba o femeie lucreaza de opt ani in acest domeniu. “Eu fac pe an cam 500 de borcane de dulceata pe care le vand strainilor si turistilor din zona”, a spus Felicia Avram, producator sirop de papadie. Si in Albac, tot in Muntii Apuseni, borcanele cu siropurile de papadie sunt la mare cautare. Papadia, spun specialistii, are proprietati terapeutice si se foloseste in special in afectiunile renale. Vara, combinat cu apa minerala rece, siropul de papadie este o bautura delicioasa. stirileprotv.ro/stiri/social/celebra-papadie-salveaza-muntii-apuseni-o-zona-unde-locurile-de-munca-sunt-o-raritatel

Înca de cand au ajuns in Italia, amandoi au facut legamant: indiferent cat de bine le va fi, nu vor sta departe de casa prea mult. In cinci ani, si-au propus sa se intoarca in Romania. Tranzitia a fost tortura lenta. Vreme de opt ani, Cristina si Daniel au incercat tot felul de afaceri. Au esuat constant, insa nu au renuntat. “Intr-o dimineata sotul zice “ne apucam de dulceata?” Bun, ne apucam dar cui o vindem, ce facem? ” Afacerea a inflorit rapid. In scurt timp, cei doi au pus pe picioare un brand veritabil. “Romania are ce trebuie dar nu trebuie sa-ti tradezi valorile pentru ca eu am facut bani din valorile si traditiile Romaniei”, spune Cristina. “Puteam sa fiu cumparata de italieni, m-au sunat din Japonia ca ne voiau toata dulceata dar am renuntat pentru a o vinde la romani. Este mandria noastra de a o vinde aici. E dulceata noastra. “M-au contactat foarte multi, mie imi era de ras asa ca ma sunau studenti cu cate doua facultati ca vor si ei sa se apuce, dar voiau sa le dau un plan de afaceri, o cifra de afaceri, dar eu nici acum dupa cinci ani nu am asa ceva. Nu trebuie sa te uiti ca mie imi merge bine tu trebuie sa te gandesti la ceva ce ai putea tu sa faci, pentru ca iti va reusi daca ai rabdare si sa te trezesti dimineata si sa spui “da, eu vreau sa fac lucrul asta.” Manati de credinta lucrului bine facut, cu pasiune si cu drag de traditie, Cristina si Daniel vor sa se apuce si de agroturism. stirileprotv.ro/si-cu-bani-ne-a-fost-foarte-greu-sa-ne-intoarcem-in-tara-doi-romani-exporta-dulceata-sarmale-si-tuica-pana-in-japonia

În Republica Moldova se produce gem şi caşcaval din cel mai rar lapte, cel de măgăriță. Invenţia îi aparţine unui francez căsătorit cu o moldoveancă, care de 10 ani produce caşcaval la Horodişte. Produsul unic de pe glob, care se găseşte doar la Horodişte, a fost inventat de Thierry Ernest în mica sa fabrică după mai multe săptămâni de chin. Invenția este una de-a dreptul specială, deoarece laptele de măgăriţă nu este gras şi nu permite formarea cheagului necesar pentru caşcaval. “Aşa este unic în Moldova, unic în lume. Nicăieri nu se mai găseşte caşcaval maturat din lapte de măgăriţă”. Raritatea acestui lapte și dificultatea procesului de producție a caşcavalului face ca acest aliment să fie unul exclusivist. Pentru prepararea unui kilogram de caşcaval este nevoie de 25 de litri de lapte, iar o măgăriță produce doar 50 de mililitri de lapte pe zi sau 20 de litri de lapte pe an, cam cât produce o vacă pe zi. Bărbatul spune că nu va vinde nimănui tehnologia sa. “Nu, eu prefer vânzări de caşcaval din lapte de măgăriţă”. Costul unui kilogram de caşcaval din lapte de măgăriţă va fi de 10 mii de lei, adică echivalentul costului laptelui pe care îl foloseşte pentru producere de la o fermă cu 50 de măgăriţe din apropierea satului. stiri.md/un-francez-produce-in-moldova-gem-si-cascaval-din-cel-mai-rar-laptea

Gheorghe Ravnic, un antreprenor din Timiş, produce 10.000 de borcane cu zacuscă şi dulceaţă sub brandul Biodac şi le trimite în vestul Europei

„Am început să tatonăm piaţa produselor procesate şi am făcut reţetele pentru 10 sortimente de dulceaţă, am făcut câteva sute de borcane şi testăm. (…) Planul este să lansăm primele borcane în vara viitoare. Intenţionăm să facem produse tradiţionale, adică în cantităţi mici şi să ne menţinem la acest nivel vreo 2 ani de zile, să încercăm piaţa, iar dacă cifrele arată bine investim într-o capacitate mai mare de producţie. Pentru prima fază este vorba de investiţii de 50.000-60.000 de euro şi vom lua decizia la începutul anului viitor în funcţie de rezultatul testelor”, a declarat Bogdan Băianu, cofondator al organizaţiei de producători care există încă din 2006. Cei 25 de producători care fac parte astăzi din organizaţie produc anual circa 1.000 de tone de cireşe, 1.000 de tone de mere, 200 de tone de prune şi 200-300 de tone de pere. Cu toate acestea, pentru intrarea în procesare este mai rentabil să cumpere fructe de la alţi producători mai mici. „La fructe se întâmplă o chestie interesantă, adică cel mai mare profit pe care îl poţi câştiga este dacă scoţi o calitate bună şi vinzi fructele în stare proaspătă. Pentru noi merită să cumpărăm cireşele de la producători locali din zonă la un preţ mai mic decât cel cu care vindem noi cireşele către supermarket. Nu avem destul de multă producţie pentru procesat pentru că la procesare merge calitatea a doua sau ce nu este propriu consumului în stare proaspătă, iar noi avem doar câteva zeci de tone pe an din această categorie”. „30% din producţie merge spre industrializare, spre procesare.“ De la înfiinţare, Cerasus Grup a investit peste 3 milioane de euro în livezi, depozite, echipamente de sortare-ambalare şi maşini de transport. Dacă în 2020 investiţiile au fost amânate, organizaţia are în plan investiţii noi de circa 300.000 de euro în anii următori pentru a spori cât mai mult calitatea producţiei şi a maximiza profitabilitatea. Cerasus Grup a înregistrat afaceri de circa 8,5 mil. lei în 2019, iar în 2020 se aşteaptă la afaceri de circa 10 mil. lei. Compania are 30 de angajaţi în mod constant, dar lucrează în cea mai mare parte a anului cu un număr de zilieri care variază de la 20 de persoane la 300-400 de oameni. Care sunt principalele probleme identificate de Cerasus Grup în România: ► Pentru noi cred că cea mai acută problemă este lipsa forţei de muncă. Am ajuns să aducem oameni de la 300 de kilometri depărtare, din judeţul Mureş, la culesul fructelor, lucru care implică costuri suplimentare de cazare şi transport şi pe lângă asta nici legislaţia cu privire la forţa de muncă nu ne ajută. ► Infrastructura rutieră, noi trimitem fructele din Iaşi, în proporţie de 90% la Bucureşti şi Ploieşti unde sunt platformele logistice ale marilor retaileri, iar un camion cu fructe face 8-10 ore până acolo, 300-400 de kilometri, asta înseamnă că fructele ajung mai târziu, mai puţin proaspete, nu putem onora comenzi care sunt de pe o zi pe alta. zf.ro/zf-investiti-in-romania/zf-investiti-in-romania-bogdan-baianu-cerasus-grup

Cooperativa agricolă Lunca Someşul Mic, cu sediul în Dezmir, judeţul Cluj, formată din 13 membri cooperatori, a vândut anul trecut retailerilor Profi, Kaufland şi Penny Market legume de peste un milion de lei (230.000 de euro), potrivit reprezentanţilor cooperativei. În cel de al cincilea an de activitate, cooperativa din Dezmir, care livrează în jur de nouă camioane de legume pe săptămână, urmează să mai adauge un retailer pe lista prin­cipalilor clienţi, lan­ţul de magazine de pro­ximitate Mega Image, care s-a extins recent şi în Cluj. zf.ro/companii/de-necrezut-s-au-format-iar-cooperative-si-livreaza-in-profi-kaufland-si-mega-image-cooperativa-agricola-lunca-somesul-mic-din-judetul-cluj-are-13-membri-si-lucreaza-70-de-ha-de-legume

naiv

salajulpursisimplu.ro/insemnarile-unui-naiv-caruia-nu-i-plac-margelele-de-sticla-colorate : La debarcarea pe tărâmul Americilor, ”binefacerile” civilizației au fost bolile și praful de pușcă, care au omorât majoritatea băștinașilor. Cei care au supraviețuit, au căzut pradă mărgelelor de sticlă colorate, în sensul că albii cuceritori le ofereau pe acestea amerindienilor, care, seduși de culorile mărgelelor, dădeau la schimb ce aveau ei mai de preț. Și, până la urmă, au rămas cu nimic, au rămas cu mărgelele de sticlă colorate, care până la urmă erau doar niște banale mărgele de sticlă, fără nicio valoare, de niciun fel, niște mărgele de sticlă pentru care și-au vândut tot frumosul din viață. Iar amintirea frumosului dat la schimb a venit prea târziu ca să mai poată schimba ceva. Partea frumoasă a vieții a dispărut, iar amintirile, oricât de aievea ar părea, sunt doar o iluzie.
Oamenii sunt sclavii mărgelelor de sticlă colorate. Și cei care le vând, și cei care le cumpără. Un negoț al fericirii care e fix motivul dispariției oricărui crâmpei de fericire, un surogat de fericire la fel de banal ca mărgelele în sine. Mărgelele ăstea de sticlă sunt, dacă vreți, motivul pentru care oamenii nu mai sunt deloc raze de lumină, ci doar sclavi ai unor impulsuri, ai unor instincte primare.

Posted in 2021, Credintele Batranilor, ProtoCrestinism | Tagged , , , , , | Leave a comment

Big Tree Hunting


Era o vreme când oamenii trăiau alături de uriași, mai sunt câțiva in viață. Ar trebui inventat un termen pentru vânătoarea asta de arbori cu circumferințe peste 600cm, pentru mine este un fel de ”arheologie silvica”, aceste ultime specimene ma fac sa visez la o perioada cand Ardealul era acoperit de păduri 50-80%. Astfel de uriasi erau cu siguranta multi pe valea Someșului, in jurul Clujului medieval. Ardealul incepe sa fie comparat cu Toscana, astfel de arbori ar trebui sa fie atractii turistice majore, păziți, îngrijiți. Pentru mine astfel de copaci sunt ca niste catedrale, sunt templele la care mă închin.

Jucu de Sus, castelul Kemeny – arboriremarcabili.ro/ro/trees/5628/details/

Posibil cel mai gros arbore din judetul Cluj. Unul dintre cei mai grosi plopi din tara. Masurat inspre baza sub nod. In zona nodului, la 1.30 m are peste 8.5 m circumferinta.

Bonțida, Castelul Banffy – arboriremarcabili.ro/ro/trees/5084/details/

Ani de zile am crezut ca pot gasi copacii cei mai frumos in ”paduri virgine”, in paduri mari compacte, in creierii muntilor. Aflu ca multi uriasi sunt la altitudini mici, în pășuni zone antropice. Da secole oamenii i-au căsăpit dar unii au fost păstrați. Au nevoie de apa, de obicei este o albie de râu/pârâu aproape sau zonă mlăștinoasă.

Valea Făurenilor, Vultureni, Cluj arboriremarcabili.ro/ro/trees/5412/details/

Au rămas în picioare în România 12 magnifici cu circumferința peste 850cm, unul dintre ei în parcul Rozelor, Cluj-Napoca. Un astfel de arbore magnific a fost tăiat când s-a reconstruit stadionul Cluj, resturile sale sunt păstrate la Grădina Botanică. Tăierea asta a fost o crima ecologica, o batjocorire a patrimoniului national, putea fi pastrat să împodobească intrarea la stadion. Garda de Mediu Cluj (GMC) a amendat cu 10.000 de lei antreprenorul general al stadionului, ACI, pentru ca a taiat 7 copaci fara sa ceara si sa astepte avizul necesar. Prefectul Alin Tișe a ordonat taierea plopului vechi de 150-180 de ani. Anterior municipalitatea a fost atentionata de catre Academia Romana in legatura plopul canadian ramas in picioare, urma sa fie declarat monument al naturii. Arborele era intr-o stare excelenta, fără uscaturi, la taiere au declarat ca era uscat înăuntru.  În momentul taierii era al doilea arbore din Cluj Napoca dupa circumferinta având circumferința de 823 cm.

In momentul taierii era al doilea arbore din Cluj Napoca dupa circumferinta 823 cm

Toți copacii care sunt peste 800-700cm circumferința ar trebui declarati patrimoniu național, protejați cu legi speciale, atracții turistice deosebite precum Arborele Sequoia de pe „Dealul Domnului” din Rogojel (cândva tot domeniu boieresc).

Parcul mare Gherla – 590 arboriremarcabili.ro/ro/trees/5203/details/

România are, cel mai probabil, sute de mii de arbori bătrâni. Inițiativa Arborii Remarcabili din România pornită de ecologul Tibor Hartel a identificat peste 5.000. Însă, în absența unei legi care să-i protejeze, foarte mulți se pierd. Ecologul a observat, în scurt timp că, paradoxal, pășunile din zona de câmpie și de deal adăpostesc frecvent mai mulți arbori seculari decât pădurile. Mai mult, pășunile au comunități distincte de arbori comparativ cu pădurile. „Dacă diversitatea vegetației lemnoase este importantă (și ar trebui să fie), ar trebui ca pășunile cu arbori să fie recunoscute și susținute de lege”, spune profesorul.

„Prin grosimea lor, acești arbori sunt remarcabili, diferă vizibil de ceilalți. Uneori, arborii bătrâni sunt și înalți, dar în proiectul nostru nu am pus accent pe înălțime, pentru că la unele specii coroana este ruptă în timp ce arborele este încă viguros”, spune Hartel. 
Arborii bătrâni sunt instrumente pentru protejarea biodiversității prin elementele lor uscate, au scoarța îmbătrânită, pe alocuri desprinsă, au cavități – în toate acestea se pot stabili multe alte specii de viețuitoare. „Un stejar vechi de peste 400 de ani poate găzdui aproximativ 2.000 de alte specii de plante, ciuperci și animale. Valoarea unui arbore bătrân, tăiat, nu poate fi înlocuită nici de 20.000 de arbori tineri. E un mesaj pentru acei oameni care cred doar în cantități, nu și în calități”, spune Hartel. „Arborii bătrâni sunt ca niște înțelepți ai satului. Un om în vârstă nu este competitiv în modul în care este o persoană de 25-40 de ani. Dacă singurul reper pentru comparație este alergatul, este foarte probabil că persoana tânără va alerga mai rapid ca una de 85 de ani. Dar dacă se iau în considerare cunoștințele de viață acumulate, înțelegerea și înțelepciunea, putem învăța mai multe de la bunicii noștri. Este la fel și cu arborii bătrâni. Poate nu sunt frumoși așa cum sunt arborii tineri, poate nu produc cantități mari de fructe. Dar acești arbori reprezintă memoria biologică, ecologică și culturală a regiunii și pentru noi aceste aspecte ar trebui, de asemenea, să conteze”. 
De altfel, spune Hartel, „valorizarea exclusiv instrumentală, prin utilitate directă materială, ne va sărăci pe termen mediu și lung. Așa cum ne-a făcut mai săraci în ultimele decade. Valorizarea instrumentală are la bază logica «am foloase directe de pe urma ta, deci ai dreptul să exiști». Un arbore bătrân poate să existe și fără să fie util în mod direct omului. Are acest drept la existență”.

Tibor Hartel spune că cei puțin peste 5.000 de arbori din baza de date a platformei nu reprezintă nici pe departe multitudinea de arbori bătrâni ai României. În realitate, pot fi sute de mii, așa cum s-au identificat în Marea Britanie, bunăoară, unde zeci de mii de voluntari „vânează” arborii bătrâni. „La noi, sunt vreo 200 de voluntari cu totul, dintre care activi sunt circa 30.” Dar unde pot fi găsiți astfel de arbori? Peste tot, de la orașe la pășuni, în parcuri, în curțile bisericilor și clădirilor vechi, în cimitire vechi, în zonele mai inaccesibile ale pădurilor. Voluntarii care înregistrează arborii pe platforma online măsoară grosimea trunchiului pentru aproximarea vârstei. Însă Tibor Hartel spune că vârsta unui arbore bătrân se poate estima cu ajutorul unor tehnologii dezvoltate pentru acest scop. „Laboratorul de Biometrie Forestieră al Universității Ștefan cel Mare din Suceava a început deja să dateze științific arborii bătrâni din România”, mai spune profesorul. Tot el subliniază că există o vârstă biologică a arborilor – un stejar poate ajunge până la 1.200-1.300 ani, ceea ce îl face să fie încă tânăr la 400 de ani. În schimb, un mesteacăn trăiește mult mai puțin, între 120-150 de ani. Mesteacănul de 80 de ani este, deci, „bătrân”. 

Posted in 2021, GreenFuture, Romania, Transylvania | Tagged , , , | Leave a comment

Cornesti – Dâncu – Ticu


Posted in 2021, Bike Travel, Go, Transylvania | Tagged , , , | Leave a comment

Kide și Colina Boierului


Să încep cu sfărșitul, pentru că aici e vorba despre lucruri pe care multi nu le văd, pentru că nu știu să vadă ceea ce este aproape, pentru ca trec pe lângă lucruri fără să le vadă, pentru ca nu știu să caute ”florile de lotus prin noroaie” – după cum zice ”înțelepciunea indiană”. Dimineața eram prin pădurea Chidea, ies la liziera pădurii să văd panorama și după ce vorbim cu niște vaci frumoase și cu ciobanii, după ce ne jucăm cu câinele, la un moment dat văd în depărtare aceasta ”cetate”, mi-am zis ca trebuie să ajung odată și pe acolo. Spre seară în drum spre casă îmi dau seama ca trec pe lângă ”chestia” asta, pe lângă care am trecut de atâtea alte ori fără sa o remarc din mașină/motocicleta, nu am avut de atâtea alte ori ”perspectiva bună”. De ce sa mai revin cândva în viitor, acum e cel mai bun moment pentru a mă bucura de ceva – daca nu stim să profitam de prezent, totul e doar o amăgire, doar un orizont pe care nu il atingem niciodată. Am încercat sa urc din Șoimeni acolo am dat de abrupturi de neurcat și cei cu care am vorbit au zis ca nu știu pe unde se poate urca ”sus” pe platoul care domina satul lor. Dupa google maps m-am gandit ca se poate urca doar din Băbuțiu – mi se zice ca zona e închisă luată pe 50 de ani de niște americani. Dau de cineva care întâmplator a ajutat la amenajarea potecii de urcare pentru hamericani, îl las pe Leo la mașină sa se joace fericit cu un câine frumos & iubăreț și o iau in sus cu voie bună. Urcarea asta de seara dupa o tura buna de dimineața a fost in final bomboana de pe tort, farmecul maxim nesperat pe care nici nu aș fi putut sa mi-l imaginez când am cercetat proiectat excursia.

Vedere de pe Colina Boierului către Vultureni
Frumoase văcuțele dar prea multă padure defrișata de ”oamenii” din Vultureni.
Unul din cei ”10 prieteni” noi, nu mai vroia să se dea jos de pe Leo.
Urcarea secretă și ”interzisă” pe “dealu’ Șintyeului”
Dacă nu nimerești poteca de urcare sau coborâre e nașpa ..
Colina Farms – case de 250.000Euro (cu pompe de căldură)
Jeepurile au urcat prin spate presupun, unde nu erau bariere.
Caprioara nu era speriată, a stat un minut lung la pozat.
Vedere spre Est, de pe Colina Boerului
Vedere spre Șoimeni de pe Colina Boerului
Biserica reformată din Kide – sec XIII
Biserica ortodoxa la fel ca și biserica unitariana – nefolosite dar îngrijite

Am dormit în ”rulota noastră” ca de obicei, în fața unei case frumoase. Proprietarul a venit să ne întrebe de ce am venit în sat, am încercat sa îi explic de căteva ori ca am venit doar pentru a ne plimba în pădurea din jur și pentru că am auzit de casele de piatra din sat. Nu a înteles. I-am spus si povestea veche : în urma cu vreo 10 ani un amic mi-a aratat o poza, l-am întrebat ”Ti-ai luat casa în sudul Franței?” el a raspuns ”Am luat casa la Chidea la o ora distanța de Cluj”. Am întrebat ”Mai sunt astfel de case pe acolo?” Raspunsul a fost ”Nu pentru ca a cumpărat Paskany tot”. Omul tot nu întelegea ce căutam, zicea ca probabil avem ceva interes, degeaba i-am spus ca nu caut case de vanzare, nu vreau nimic de la nimeni de acolo, nu întelegea nicicum, noroc ca a venit ploaia, s-a dus el in casa lui eu in patul meu.
In acea zi am aflat ca Paskany a luat doar ceva zeci hectare unde si-a facut conac cu garduri de care nu putea trece nimeni, cica a venit in zona sa vaneze si i-au placut padurile. Case intr-adevar nu prea mai erau de vanzare, majoritatea refacute frumos, cu gust bun si materiale bune, baza fiind piatra din zona care nu se mai exploateaza, doar se refolosesc pietrele vechi.

Si totusi am adus acasa ceva din Kida, pe langa poze si amintiri frumoase.

descopera.ro/natura/13245815-spanzul-misterioasa-planta-anticancerigena-din-romania Vracii din vechime erau conştienţi de toxicitatea ridicată a acestei plante şi nu sfătuiau pe nimeni să o ia după cum i se năzare. Fapt subliniat şi de medicii din zilele noastre, care interzic categoric autotratamentul cu spânz, din aceleaşi motive. Bazele ratamentului integral al cancerului cu ajutorul spânzului au fost puse de către controversatul teozof şi medic naturist Rudolf Steiner. Efectele curative ale spânzului negru au ieşit de mult timp în evidenţă. În vechime, spânzul era folosit în tratarea psihozelor, diareei şi hemoroizilor. Începând cu zorii secolului XX, spânzul a fost folosit în tratamentul isuficienţei cardiace, precum şi în rol de diuretic naturist. În medicina tradiţională germană, decoctul din rădăcină de spânz era un remediu faimos contra epilepsiei, crizelor de isterie, melancoliei, disfuncţiilor menstruale, constipaţiei, afecţiunilor ficatului, gutei şi reumatismului. La români, spânzul nu era doar o simplă plantă medicinală. Atât puterea, cât şi toxicitatea sa crescută i-a făcut pe români să o trateze ca pe o adevărată plantă magică. În popor se vorbea pe vremuri de o aşa numită putere ascunsă a spânzului. Forţă care, la fel ca la alte plante cu statut asemănător, putea fi orientată în bine sau în rău, în funcţie de intenţia celui care o foloseşte. La români, exista deci încă din cele mai vechi timpuri, credinţa că cele mai puternice plante din farmacopeea tradiţională, precum mătrăguna, cucuta sau spânzul au puterea de a se „răzbuna” pe cel care le foloseşte în scopuri rele, sau este măcinat de gânduri necurate atunci când le culege. Culegerea spânzului, şi prin extensie a celorlante plante, era efectuată pe vremuri doar de cei care postiseră şi se rugaseră înainte. Cutumele populare opresc culesul spânzului pe lună plină, deoarece se credea că puterea vindecătoare a spânzului era greu de controlat de către vraciul sau vrăjitoarea vindecătoare. La români, spânzul se recolta înainte de sărbătoarea Sfântului Gheorghe, actul fiind săvârşit doar de către o fetiţă sau o bătrână care spunea de trei ori Tatăl Nostru înainte de a-i scoate spânzului rădăcinile din sol. 

Posted in 2021, Go, Transylvania | Tagged , , , , , | Leave a comment

Frâncenii de Piatră și Măgura – țara nucilor


Un senior îmi spune din întâmplare de un sat ”parasit cu un singur locuitor”. Gugălesc și dau de următoarea fraza : “Mă plimbam într-o zi pe dealurile din jur. Era o zi cu ceaţă, în perioada când nasc căprioarele. Dintr-o dată, în faţa mea a apărut o căprioară cu un pui. M-am apropiat de ei, am luat puiul în braţe, căprioara s-a uitat la mine şi a rămas pe loc. Mi-am continuat plimbarea şi am întâlnit o altă căprioară cu un pui. L-am luat şi pe acesta în braţe, fără ca mama lui să fugă. Am lăsat puiul şi mi-am sunat un prieten. I-am spus: cred că sunt în rai. Verifică te rog, nu s-a întâmplat un accident şi am murit?”.
Mi-am zis ca trebuie sa ajung acolo.

Este şi o peşteră aici şi un lac subteran. În timpul primăverii, când se topesc zăpezile, lacul subteran se umple de apă şi atunci ies afară izbucuri. Pe circa o jumătate de hectar sunt şapte-opt izbucuri, prin care apa iese din pământ până la un metru înălţime. Tot aici se găsesc şi trilobiţi imenşi pietrificaţi”
Majoritatea caselor din Frâncenii de Piatră au fost pur şi simplu înghiţite de vegetaţie, lemnul din care au fost construite putrezind, pentru a lăsa loc vegetaţiei sălbatice. Oamenii aveau pădure şi ţineau foarte mult la ea, nu tăiau niciun copac. Una dintre cele mai frumoase case din sat a fost însă cea construită în vârful unui deal de un unchi al lui Florin Criste. ”Bunicul avea pădure în Dealul Cerbului, aşa se numeşte zona. O pădure foarte frumoasă de gorun din care bunicul nu a vrut să-i dea lemne uncheşului. Acum vreo 60 de ani, într-o zi bunicul a plecat să cumpere cuie, la Turda. Tatăl meu şi cu unchiul şi cu alţi oameni s-au dus în Dealul Cerbului şi au tăiat tot lemnul pentru casă. Aşa a fost făcută casa”, spune Florin.
Am trecut ”peste deal” în Măgura, tot ”sat părăsit”, dar cu cateva case ”de we pt orășeni”.
Biserica de lemn din Măgura – ”monument Unesco” ..
Lângă biserica din Măgura, casă ”cu caracter”.
Butoaiele încâ miroseau a vin. Pe poze din satelit, se văd livezi mari, lângă Măgura.
Multe gospodării din cele 2 sate aveau livezi cu pășuni de câteva hectare în jurul casei.
De pe dealul Măgura vedere spre Țara Lăpușului – Vima Mare și Coroieni.
Țara nucilor – 11 soiuri de nuci !!
Si țara mistreților. Dar se pare ca s-a prăpadit mare parte din populația de mistreți de pestă pocina ..
Chiar și in aceasță zona de ”sate părăsite” mafia composesorat+romsilva măcelărește pădurile.
Zonele abrupte încă mai rezistă și pe coama cea mai înaltă am găsit și catedrala ..
Catedrala neamului.
Cea mai frumoasa gradină, cu râușor bogat intr-o parte, cu stânci pe partea cealalta, ”gazon” si pomi de vis ..
”Tati mi-am luat mingea si penarul, nu mai vreau sa ma intorc in Cluj, vreau sa raman aici cu caprele, cu câinii. cu tractorul..” Cu 2 zile în urma zicea ca vrea să fie acasa duminică de ziua lui.
Posted in 2021, Transylvania | Tagged , , , , | 1 Comment