Transylvania&Transnistria. Farmers&Warriors. Cremation&Tumulus. Big Bang&Swarming.

Historically, Christian burials were made supine (lying on the back) east-west, with the head at the western end of the grave. << The traditional Christian method of positioning the coffin or shroud covered body in the grave was to have the body with the head to the west, feet to the east. The body was placed face up. When it was not practical to use the west-east position for the grave, a north-south positioning was the next best option. There the body would then be laid on its side, head to the north and facing east. Not all burials followed the tradition nor did all cemeteries. The reason for the east facing position is offered by Tom Kunesh: Note that in Christianity, the star (of the Jewish astronomers from Iraq [Babylon]) comes from the east. Then there is Matthew 24:27 (NKJ): “For as the lightning comes from the east and flashes to the west, so also will the coming of the Son of Man be …” thus for the Christian believer in the resurrection of the dead, placing the body facing east will allow the dead to see the Second Coming of Jesus. 
Throughout history, across many different cultures, people have expected salvation from the East. Ancient Egyptians built temples facing the East, as did the ancient Greeks. The Yumanas of South America buried their dead in a sitting position facing East, medieval Tartars placed statues facing eastward in mounds over their graves. First century historian Josephus tells of the legendary Solomon’s temple in Jerusalem being opened to the East and closed to the West. Alternatively, the West has been associated with evil. Worshippers of Kali, the Hindu death deity, revered the West. <<

Burial rite of Unetice Culture displays strong uniformity; deceased were buried always in N-S alignment, with head facing E, and the body lying in a “crouched” position. << The Demise of the Únětice Culture due to the Reduced Availability of Natural Resources for Bronze Production – Author Serge Svizzero

R1b1b2 is thought to have arrived in central and western Europe around 2500 BCE, by going up the Danube from the Black Sea coast. The archeological and genetic evidence (distribution of R1b subclades) point at several consecutive waves towards the Danube between 2800 BCE and 2300 BCE – beginning of the Unetice culture. It is interesting to note that this also corresponds to the end of the Maykop culture (2500 BCE) and Kemi Oba culture (2200 BCE) on the northern shores of the Black Sea, and their replacement by cultures descended from the northern steppes. It can therefore be envisaged that the (mostly) R1b population from the northern half of the Black Sea migrated westward due to pressure from other Indo-European people (R1a) from the north, like the burgeoning Proto-Indo-Iranian branch, linked to the contemporary Poltavka and Abashevo cultures. It is undeniable that the following Unetice (2300-1600 BCE), Tumulus (1600-1200 BCE), Urnfield (1300-1200 BCE) and Hallstatt (1200-750) cultures were linked to the spread of R1b to Europe, as they abruptly introduce new technologies and a radically different lifestyle. Unetice R1b is associated with the diffusion of Proto-Germanic and Proto-Celto-Italic speakers. Emergence of chiefdoms. Long-distance trade in bronze, amber and gold prestige goods. Widespread use of bronze. Gold, copper and bronze objects include torcs, flat axes, halberds, flat triangular daggers, bracelets with spiral-ends, disk- and paddle-headed pins and curl rings. Coarse pottery typically decorated with twisted cord impressions, and sometimes with other types of impressions or incisions. The dead were inhumed in flat graves or in barrows/tumuli for richer burials. Corpses were accompanied by ceramic vessels, jewellery, personal items made of bronze or bone, and occasionally flint tools. Coffins were sometimes used.rab[11]First base of R1b in Europe is Transylvania! From Transylvania, between 2500-2000BCE, R1b invades Central and Western Europe. Unetice is a mix of R1a and R1b, Bell Beaker in W Eu is a mix of I2&R1b. From 2000 to 1500BCE R1a expands again to W and S. Tezciniec culture pushes W the boundary between R1a/R1b domination, proto Greek & Macedonians & Thracians go down from N/Central Eu to Balkans & Greece. After 1500BCE R1b founds a new power base in Erzberg region, the metal mines and trades gives them wealth, power and military superiority. They thrive and start the huge expansion E, W and S. They totally dominate Western and Central Europe, they invade Greece. First “Greeks” were “Afrikans” E-V13 and J1/2 “Asians”, second wave of “Greeks”, the Mycenians were “Slavs” ie R1a and finnally the last wave of “Greeks”, the Dorians were “Celts” R1b.  Smile This huge wave of R1b expansion with the Hallstatt epicenter wiped out all Middle East, invaded the Levant and Egypt (the Sea People), but they went over Thrace and the SE of Europe. (Hence the difference between R1a Macedonians and R1b Spartans.)
The origins of the cremation / Urnfield Culture  (c. 1300 BC – 750 BC) is also linked to Transylvania via the Cucuteni–Trypillia culture of modern-day northeastern Romania and Ukraine – practicing cremation rituals as early as approximately 5500 BC. The Únětice culture practiced skeletal inhumations, however occasionally cremation was also practised. A typical Úněticean cemetery was situated near a settlement, usually on a hill or acclivity and in the vicinity of a creek or river. The distance between the cemetery and the adjacent settlement very rarely exceeds a kilometer. Cemeteries were usually spatially organized, with symmetrical rows or alleys.[27]Burials of the Únětice culture are orientated according to stars and the relative position of the sun on the horizon during the year, which indicate possibly quite advanced prehistoric astronomical observations. One of the most prominent characteristic is the position of the body in grave pit. Deceased were buried always in north-south alignment, with head south facing east. The body lied in a grave usually in slightly contracted position. Exceptions from this rule are sporadic. In classic phase (approx. 1850-1750 BC), Úněticean burial rite displays strong uniformity, regardless of the gender or age of the deceased. Men and women were buried in the same N-S position.
Neolithic Europeans either cremated their dead (e.g. Cucuteni-Tripolye culture) or buried them in collective graves (this was the case of Megalithic cultures). In the steppe, each person was buried individually, and high-ranking graves were placed in a funeral chamber and topped by a circular mound. The body was typically accompanied by weapons (maces, axes, daggers), horse bones, and a dismantled wagon (or later chariot). These characteristic burial mounds are known as kurgans in the Pontic steppe. Men were given more sumptuous tombs than women, even among children, and differences in hierarchy are obvious between burials. The Indo-Europeans had a strongly hierarchical and patrilinear society, as opposed to the more egalitarian and matrilinear cultures of Old Europe. The proliferation of status-conscious male-dominant kurgans (or tumulus) in Central Europe during the Bronze Age is a clear sign that the ruling elite had now become Indo-European. The practice also spread to central Asia and southern Siberia, two regions where R1a and R1b lineages are found nowadays, just like in Central Europe. The Indo-European superiority was not cultural but military, thanks to horses, bronze weapons and an ethic code valuing individual heroic feats in war (these ethic values are known from the old IE texts, like the Rig Veda, Avesta, or the Mycenaean and Hittite literature). Metal-mining and stockbreeding explain R1b dominance in Atlantic fringe. Looking at a map of metal-rich zones in Europe, and more specifically where copper, tin, silver and gold mines had been established in the Copper and Bronze Age we can see that the richest regions were the Anatolia, North Caucasus, the Carpathians (Romania), the Balkans (especially central Bulgaria), the Alps, and the Atlantic fringe of Europe ( Ireland, Wales, Cornwall, Brittany). This was exactly the migration route of R1b1b2. R1b people were evidently metal workers.
Same with the Indo-Iranian branch in Central Asia. The eastern expansion of the Indo-Europeans started with the occupation of the eastern Ural mountains, as far as the Tobol and Ishim valleys, all copper-rich regions. The newly acquired resources of the Proto-Indo-Iranians of the Sintashta culture boosted the bronze production, which combined with the newly invented war chariot permitted a full-scale invasion of Central Asia. The Indo-Iranians aimed for the metal-rich regions, such as the valleys of the Syr Darya and Amu Darya in Bactria, the Tian Shan and the Altai mountains. All are hotspots of R1a (with some R1b) nowadays. The mining region of Bactria was a base for the subsequent conquest of the Indian subcontinent and Persia. Copper and tin were vital for IE Bronze-age society. Indo-European rulers from the Maykop and Yamna cultures were also notoriously avid of gold and silver, as attested by objects and jewellery found in Kurgan graves.

The Italo-Celtic branch (S28/U152) Starting circa 1300 BCE, a new Bronze Age culture flourished around the Alps thanks to the abundance of metal in the region, and laid the foundation for the classical Celtic culture. It was actually the succession of three closely linked culture: the Urnfield culture, which would evolve into the Hallstatt culture (from 1200 BCE) and eventually into the La Tène culture (from 450 BCE). After the Unetice expansion to Western Europe between 2300 and 1800 BCE, the Urnfield/Hallstatt/La Tène period represents the second major R1b expansion that took place from Central Europe, pushing west to the Atlantic, north to Scandinavia, east to the Danubian valley, and eventually as far away as Greece, Anatolia, Ukraine and Russia, perhaps even until the Tarim basin in north-west China (=> see Tarim mummies.
The expansion of the Urnfield/Hallstatt culture to Italy is evident in the form of the Villanovan culture (c. 1100-700 BCE), which shared striking resemblances with the Urnfield/Hallstatt sites of Bavaria and Upper Austria. The Villanova culture marks a clean break with the previous Terramare culture. Although both cultures practised cremation, whereas Terramare people placed cremated remains in communal ossuaries like their Neolithic ancestors from the Near East, Villanovans used distinctive Urnfield-style double-cone shaped funerary urnsand elite graves containing jewellery, bronze armour and horse harness fittings were separated from ordinary graves, showing for the first time the development of a highly hierarchical society, so characteristic of Indo-European cultures. Quintessential Indo-European decorations, such as swastikas, also make their appearance.

The Neolithic transition is the shift from hunting–gathering into farming and stock breeding. The dynamics of this major transition in human prehistory is very well known in Europe and the Near East, because in this area hundreds of Early Neolithic sites have been dated. The oldest Neolithic sites are located in the Near East. From there, the Neolithic spread westwards and northwards across Europe. There are two main models of the Neolithic transition in Europe. The demic diffusion model assumes that farming spread due to the migration of farmers into new regions [1], whereas the cultural model assumes that hunter–gatherers (HGs) learnt agriculture from neighbouring farming populations [2]. Some authors have argued for the importance of both demic and cultural diffusion, and pointed out that they might have dominated the process in different regions [3]. 
In the red regions, the Neolithic spread was slow and due to cultural diffusion. In the yellow regions, the spread was faster and dominated by demic diffusion. In the blue regions, the speed was still faster and either demic or cultural diffusion could have dominated (this conclusion is due to parameter uncertainty).Evolution of the Indo-European Language

IEUMesolithic Europe was dominated by I (&E) haplogroups before the coming of farmers.Expansion of agriculture from the Middle East to Europe (9500-3800 BCE)Map of early Neolithic cultures in Europe - EupediafarmingBronzeEnglish version Grafik DER SPIEGEL 41/2010 Seite 180ChariotSpread of horse and chariots

# Farmers coming from Near East create Vinca, Cris and than the Cucuteni cultures.
# The Cucuteni culture was the most advanced culture, placed at the cultural frontier with the Pontic Steppes. Here will meet all the technological, cultural and genetic admixtures that will form the IndoEuropean mixture: @ farming, @ cattle herding, @ bronze, metal working, @ chariots, @ city builders, @warriors. This cultural and technological MIX will create the most advanced populations and the POPULATION GROWTH/DENSITY that will produce the SWARMING of indo-europeans. brunHaplogroup_I2a (Custom)
# Genetically the first Big Bang was between the I populations that dominated Europe after the last Ice Ageand the J/G farmers coming from the Middle East. The second Big Bang was between the southern Steppe R1b culture  culture + the northern forest-steppe R1a culture AND Old Europe I2+J1/E1/G Cucuteni farming culture. The second big bang is based also on a second wave of ”technologies”: the Salt mining coming from the Carpathians and the horse domestication coming from the Sredny Stog culture on Dnieper. salt
Trade was essential : salt, tin, copper, amber, gold was source of power and hierarchy, which produced exploration and swarming.
pie culture# Third Big Bang was the meeting between the indo-europeans and the BMAC culture.
The Afanasievo culture is the earliest Eneolithic archaeological culture found until now in south Siberia. Radiocarbon estimates give a date of around 3300 BC for the start of the culture. The culture is mainly known from its inhumations, with the deceased buried in conic or rectangular enclosures, often in a supine position, reminiscent of burials of the Yamna culture.

According to Anthony, the development of the Proto-Indo-European cultures started with the introduction of cattle at the Pontic-Caspian steppes.[81] Until ca. 5200–5000 BCE the Pontic-Caspian steppes were populated by hunter-gatherers.[82] According to Anthony, the first cattle herders arrived from the Danube Valley at ca. 5800–5700 BCE, descendants from the first European farmers.[83] They formed the Criş culture (5800–5300 BCE), creating a cultural frontier at the Prut-Dniestr watershed.[84] The adjacent Bug-Dniester culture (6300–5500 BCE) was a local forager culture, from where cattle breeding spread to the steppe peoples.[85] The Dniepr Rapids area was the next part of the Pontic-Caspian steppes to shift to cattle-herding. It was the densely populated area of the Pontic-Caspian steppes at the time, and had been inhabited by various hunter-gatherer populations since the end of the Ice Age. From ca.5800–5200 it was inhabited by the first phase of the Dnieper-Donets culture, a hunter-gatherer culture contemporaneous with the Bug-Dniestr culture.[86] At ca. 5200–5000 BCE the non-Indo-European Cucuteni-Tripolye culture (6000–3500 BCE) appears east of the Carpathian mountains, [87] moving the cultural frontier to the Southern Bug valley,[88] while the foragers at the Dniepr Rapids shifted to cattle herding, marking the shift to Dniepr-Donets II (5200/5000 – 4400/4200 BCE).[89] The Dniepr-Donets culture kept cattle not only for ritual sacrifices, but also for their daily diet.[90] The Khvalynsk culture (4700–3800 BCE),[90] located at the middle Volga, which was connected with the Danube Valley by trade networks,[91] also had cattle and sheep, but they were “more important in ritual sacrifices than in the diet”.[92] The Samara culture (early 5th millennium BCE),[note 15] north of the Khvalynsk culture, interacted with the Khvalynsk culture,[93] while the archaeological findings seem related to those of the Dniepr-Dontes II Culture.[93] The Sredny Stog culture (4400–3300 BCE)[94] appears at the same location as the Dniepr-Donets culture, but shows influences from people who came from the Volga river region.
The E Europe/W Asia branch of R1b. When R1b crossed the Caucasus in the Late Neolithic, it split into two main groups. The western one (L51) would settle the eastern and northern of the Black Sea. The eastern one (Z2103 + M73) migrated to the Don-Volga region, where horses were domesticated circa 4600 BCE. R1b probably mixed with indigenous R1a people and founded the Repin culture (3700-3300 BCE) a bit before the Yamna culture came into existence in the western Pontic Steppe. They also met & mixed with the Cucuteni Culture, farming I/J/E people. R1b would then have migrated with horses along the Great Eurasian Steppe until the Altai mountains in East-Central Asia, where they established the Afanasevo culture (c. 3600-2400 BCE). Afanasevo people might be the precursors of the Tocharian branch of Indo-European languages alongside haplogroup R1a (=> see Tarim mummies). R1b people who stayed in the Volga-Ural region were probably the initiators of the Poltavka culture (2700-2100 BCE), then became integrated into the R1a-dominant Sintashta-Petrovka culture (2100-1750 BCE) linked to the Indo-Aryan conquest of Central and South Asia (=> see R1a for more details).

# The trade routes followed the rivers – the neolithical highways, cultures spread from one river valley to the next. Sredny Stog/Dnieper 5th millennium Bc, horseomestication. Yamna/Dnieper-Donets 36-23rd century BC, kurgan proto IE. Poltavka /Volga 2700—2100BC. 

R1ASource of above Y-DNA maps is

După cum arată cu claritate numeroasele descoperiri arheologice, creatorii şi purtătorii culturii Sântana de Mureş–Černjachov au practicat deopotrivă ambele rituri funerare, îngropându-şi defuncţii atât prin incineraţie cât şi prin înhumaţie. Potrivit unor cercetări riguroase mai recente însă, contrar presupunerilor generalizate că ar constitui un domeniu conservator şi refractar la schimbări, obiceiurile de înmormântare folosite de aceleaşi comunităţi de populaţie au suferit transformări profunde şi destul de rapide.
Astfel, s-a putut dovedi convingător că în faza timpurie a culturii Sântana de Mureş-Černjachov ritul funerar practicat cu predilecţie, iar de unele grupuri umane chiar exclusiv, era incineraţia, mormintele din sectoarele iniţiale ale necropolelor fiind cu precădere de tipul „în urnă cu capac” sau „fără urnă”, cu oasele calcinate depuse direct în groapă. Urmează apoi o fază în care, datorită probabil unor impulsuri venite din
lumea romană, are loc un proces rapid de modificare a obiceiurilor de înmormântare, producându-se o deplasare de la incineraţie la înhumaţie. Mormintele de înhumaţie caracteristice pentru faza mijlocie a culturii şi care predomină în majoritatea cimitirelor de tip Sântana de Mureş–Černjachov sunt orientate N–S cu scheletele depuse de regulă în decubit dorsal, cuprinzând în inventar foarte des ofrande de alimente şi de băuturi (reprezentate de oale, castroane, căni, pahare şi amfore), inclusiv de carne de animale. Tot la nivelul acestei etape şi probabil tot ca efect al unor influenţe exercitate din partea Imperiului roman îşi fac apariţia şi primele morminte cu schelete întinse pe spate orientate cu capul spre V. La fel ca şi în alte necropole de tip Sântana de Mureş–Černjachov, marea majoritate a mormintelor de înhumaţie din cimitirul de la Brăviceni sunt orientate pe direcţiile V–E şi N–S, fiecare din ele cu unele devieri. Astfel, s-a constatat că 89 din totalul de 160 complexe funerare cu orientarea precizată, adică 55,6%, se aflau pe direcţia V–E, iar 56, reprezentând 35%, pe axa N–S. La acestea se adaugă şase morminte dispuse NE–SV, unul S–N şi câte două înmormântări cu orientarea E–V şi SV–NE.  Complexul de la Brăviceni îşi găseşte mari asemănări cu necropola sincronă din bazinul Niprului Mijlociu de la Žuravka, din care s-au cercetat un mormânt de incineraţie, 71 de înhumaţie orientate V–E, 52 plasate N–S şi unul cu orientarea E–V.
Este interesant de remarcat însă faptul că, spre deosebire de cimitirul de la Žuravka, unde mormintele orientate V–E apar masate în zona de vest, la Brăviceni ele sunt răspândite pe întreaga suprafaţă a necropolei, la fel ca înmormântările cu orientarea N–S. Opinia că mormintele dispuse V–E din necropolele de tip Sântana de Mureş–Černjachov ar aparţine unor prozeliţi creştini a fost îmbrăţişată integral şi de alţi cercetători, dintre care cităm pe J. Kucharenko, G. Fedorov, E. Rikman, B. Mitrea, C. Preda, I. Ioniţă, I. Hica-Câmpeanu, K. Horedt, D. Teodor, Al. Levinschi, E. M. Constantinescu şi O. L. Şovan. Unii specialişti însă nu împărtăşesc această părere, punând înmormântările orientate cu capul spre V din arealul culturii Sântana de Mureş–Černjachov fie în legătură cu o presupusă dezvoltare a anumitor tradiţii familiale şi locale sau a credinţelor solare ale populaţiilor încă păgâne, fie pe seama anumitor triburi şi populaţii: scito-sarmaţi, slavi ori sciţi târzii.   s-a dovedit în mod convingător de
către specialiştii în domeniul arheologiei paleocreştine, începând din secolul IV, mormintele creştinilor sunt orientate aproape exclusiv pe direcţia V–E, adică cu privirea spre răsărit, care în doctrina creştină simbolizează izvorul luminii şi al vieţii veşnice. Totodată, s-a arătat că o altă caracteristică a înmormântărilor respective din mediul greco-roman din antichitatea târzie este lipsa inventarului şi, mai ales, a ofrandelor de alimente.  Un argument destul de solid în sprijinul apartenenţei la creştinism a mormintelor dispuse V–E din necropolele culturii Sântana de Mureş–Černjachov este şi datarea lor. Cu toate că problema cronologiei culturii
Sântana de Mureş–Černjachov nu este încă pe deplin elucidată, considerăm că datarea înmormântărilor dispuse V–E cu precădere în a doua parte a secolului IV şi la începutul secolului V este destul de întemeiată. Este important de remarcat în acest context că, din punct de vedere cronologic, cele mai timpurii morminte creştine orientate V–E din cimitirele romane de la Ságvár, Mangalia (Callatis) şi Piatra Frecăţei (Beroe) se datează începând cu primele decenii ale secolului IV sau, mai curând, cu al doilea sfert al acestui secol, majoritatea înmormântărilor încadrându-se însă în a doua jumătate a veacului IV şi în secolele ulterioare. Prin urmare, în ceea ce priveşte datarea mormintelor cu orientarea V–E, situaţia din Gothia este într-o anumită măsură conformă cu cea din Imperiul roman, unde creştinarea a cuprins cea mai mare parte a locuitorilor provinciilor abia după edictul de la Mediolanum din anul 313, prin care religiei creştine i s-a acordat deplina libertate.  Cât priveşte obiceiul magico-ritual de deshumare a mormintelor, s-a dovedit că el a afectat cu precădere înmormântările plasate N–S, iar în unele necropole mormintele orientate V–E nu sunt deranjate chiar deloc. Originea acestui ritual funerar poate fi pus mai curând pe seama triburilor dominatoare gotice, care au stăpânit şi locuit în tot acest întins spaţiu din răsăritul Europei. Potrivit mai multor mărturii transmise de o serie de scriitori romano-bizantini, activitatea misionară în ţinuturile nord-danubiene stăpânite de goţi ia o mare amploare mai ales în perioada de după încheierea păcii dintre Constantin cel Mare şi Ariarich, conducătorul vizigoţilor, în anul 332. Printre numeroşii propagatori ai noii religii în Gothia nord-danubiană în cursul secolului IV un loc aparte îl ocupă celebrul episcop arian Ulfila.  MORMINTE ORIENTATE VEST–EST DIN NECROPOLA
Unul dintre cele mai VECHI cimitire din România, descoperit în județul Satu Mare. >> Este o așezare din neoliticul târziu de aproape 7.000 de ani vechime, încadrat la 4.900 – 4.700 înainte de Hristos. Până în prezent avem conturate șapte morminte. Morții sunt dispuși pe orientare E-V, cu capul spre E.

# Farmers coming from Near East create Vinca, Cris and than the Cucuteni cultures.
# The Cucuteni culture was the most advanced culture, placed at the cultural frontier with the Pontic Steppes. Here will meet all the technological, cultural and genetic admixtures that will form the IndoEuropean mixture: @ farming, @ cattle herding, @ bronze, metal working, @ chariots, @ city builders, @warriors. This cultural and technological MIX will create the most advanced populations and the POPULATION GROWTH/DENSITY that will produce the SWARMING of indo-europeans.
# Genetically the first Big Bang was between the I populations that dominated Europe after the last Ice Ageand the J/G farmers coming from the Middle East. The second Big Bang was between the southern Steppe R1b culture  culture + the northern forest-steppe R1a culture AND Old Europe I2+J1/E1/G Cucuteni farming culture. The second big bang is based also on a second wave of ”technologies”: the Salt mining coming from the Carpathians and the horse domestication coming from the Sredny Stog culture on Dnieper.
# Third Big Bang was the meeting between the indo-europeans and the BMAC culture.
Trade was essential : salt, tin, copper, amber, gold was source of power and hierarchy, which produced exploration and swarming. The trade routes followed the rivers – the neolithical highways, cultures spread from one river valley to the next. Sredny Stog/Dnieper 5th millennium Bc, horseomestication. Yamna/Dnieper-Donets 36-23rd century BC, kurgan proto IE. Poltavka /Volga 2700—2100BC.
# The first “kurgan waves” R1a and than later R1b entered deep into Europe mainly through the Danube valley. But the true “birth” of indo-europeans happened when all the essential parts met and mixed, the melting pot / the heimat of “aryans” was in Transnistria where the Cucuteni culture met with the R1b metal people and the R1a warriors. Here met all the top technologies (farming, salt trade, copper & gold, horses & chariots), the Old Europe culture (farming & cities) with the “kurgan culture” (milk revolution & warriors stamina/leadership).
# All these technological advances created o competitive population and created conditions for a population growth that later created the swarmings. From here (due to climate changes also), waves of indo-europeans went #1-W to conquer Europe, 2#-E to conquer the steppes to China (Tarim) and 3#-SE “iranians” & “indus aryans”. (According to Gimbutas, contact of the Yamna culture with late Neolithic Europe cultures results in the “kurganized” Globular Amphora and Baden cultures.)
# First base of R1b in Europe is Transylvania! From Transylvania, between 2500-2000BCE, R1b invades Central and Western Europe. The origins of the cremation / Urnfield Culture  (c. 1300 BC – 750 BC) is also linked to Transylvania via the Cucuteni–Trypillia culture. The R1b were not strong enough to displace the Old Europe populations, went over Transylvania to conquer the less populated Western Europe. In same way the R1a waves of Greco-Macedonians and Thracians went over Romania/Transylvania to displace the populations from present day Greece, not displacing the populations from present day Romanian, but leaving traces, mixing to have the “melting pot” effect. Because of metal ritches and because of the lush valleys (like Maros), Transylvania was also a melting pot between Old Europe and R1a+R1b Kurgan people, the Dacians were metal people just like Halsttatt/Le Tene people. But the old I2/J substratum was strong enough to preserve the cremation habits.
# Neolithic Old Europeans either cremated their dead (e.g. Cucuteni-Tripolye culture) or buried them in collective graves (this was the case of Megalithic cultures). First R1b culture in Europe, the Unetice – were buried always in N-S alignment, with head facing E, and the body lying in a “crouched” position. Úněticean burial rite displays strong uniformity, regardless of the gender or age of the deceased, men and women were buried in the same N-S position. Later cremation prevailed in Urnfield culture, the “old habits” of the Burned Horizon traditions mixing with tumulus of the metal people.


Some neolithic genetic studies tend to talk about Europe populations dominated by G, J, R1A, R1b populations in certain periods and areas. But those genetic studies make conclusions based on bones from neolithic tombs, while populations who cremated their dead have left obviously less traces/bones. We can not read their bones simply because they burned their dead, but that does not mean they were not there, in big numbers besides the newcomers (farmers and kurgan people), we can see their traces in present day populations – see Alinei continuity theory also. After the last Ice Age for a few thousand years all Europe was “blue”, mostly with I populations. Much of Old Europe is still “blue” in present day, all the J/E/G farmers, all the R1a/R1b kurgan people that came over, were not able to displace the old I2 stratum. The old I2 populations absorbed one after the other all the migrations, preserving some very old  (7kyr) cultural continuities. 


Posted in 2017, Aryans, ethnogenesis, Getae,Getes,Geti, PIE | Tagged , , , , , , | Leave a comment

Crucile Solare din Apuseni – “Celtic Crosses” in Transylvania

ccAm nimerit candva peste poza asta si mi s-a pus pata. Dupa luni de zile am reusit sa ma duc sa .. “imi caut crucea”. Nu am gasit-o inca (!), dar am gasit altele. Si cautand povestea lor am aflat ca peste tot, inaintea comunistilor, Romania era plina de astfel de pietre frumoase. Distruse sistematic de comunism, acum distruse sistematic in continuare de ignoranta/nepasare, de “prostia” unui popor in “decadenta consumista”. Astfel de comori restaurate ar putea fi un mare potential turistic, macar asta ar putea fi o motivatie pentru a le salva, daca nu inteleg oamenii altceva. Cand/daca nu vor mai fi nici paduri nici astfel de pietre, “nu va mai fi nimic”, “va fi apocalipsa”.

harta-apuseni-trascau-highrezCrucile de pe Valea Arieșului din Apuseni Cornel Nistea

Prima constatare legată de rolul crucilor din Munţii Apuseni şi de pretutindeni este sacralizarea locului. O cruce postată la o intersecţie de drumuri, într-un anumit spaţiu exprimă legătura omului cu Dumnezeirea. Crucea îndumnezeieşte locul.
Majoritatea crucilor de pe Arieşul Mijlociu din Munţii Apuseni sunt strâns legate de viaţa/tradiţia agrar-pastorală a zonei urmând ciclurile agrare/pastorale: imaş-ţarină, într-un spaţiu care nu depăşeşte uneori ca diametru doi kilometri sau chiar mai puţin. Între două pâraie e imaş, dincolo de părău, e ţarină şi fiecare spaţiu are într-un fel de centru al său o cruce, la care se oficiau slujbe religioase, sfeştanii de binecuvântare a stânelor, păstorilor şi vitelor pentru înlăturarea duhurilor rele pentru a le feri de boli, de dezlănţuiri ale naturii. În ţarină, la o asemenea cruce ca cea a Crocanilor, de Rusalii sau la Sânpetru, se oficia un mare maslu la care participau oamenii din satele comunelor Sălciua, Ponor, Baia de Arieş şi din alte sate: Poşaga, Mogoş, când se sfinţea apa cu care mai apoi se stropeau holdele, casele, colibele şi vitele. O semnificaţie deosebită avea agapa din această zi, cu binecuvântarea bucatelor şi oferirea de către gospodari celor din jur să guste din bucatele lor: Har din har, dar din dar se face!, pentru a da putere de rodire anului.
Din Dealul Feţii până la Crucea Crocanilor sunt patru cruci, una în Cărbunări (Crucea din Funduri) şi una în dunga ce duce spre Fântâna Cailor (Crucea Mică); în Meterg mai era o cruce undeva, dispărută; o altă cruce se afla pe drumul spre Faţa Natului şi o alta la După Stână, toate integrate în spațiul ciclului agrar imaş-ţarină.
Crucile din Lucaci (cea de piatră pusă de Codrescu pe pământul său), cea din Doştină – Crucea Bandî – şi Crucea Porumbului din şaua dintre Huda lui Papară şi Vânătare marcau locurile de ritual religios din vecinătatea colibelor şi stabulaţiei gospodarilor.
De reţinut e că majoritatea acestor cruci sunt celtice, au în centrul lor discul solar şi motive arhaice: rozete, zigzaguri, calea şerpuită, funia împletită, coarnele berbecului şi alte motive care se găsesc pe diferite obiecte din gospodărie: furci de tors, lăzi de zestre, juguri, bâte, fluiere, codorişti de bici etc., toate exprimând o spiritualitate străveche, într-o stilizare artistică uimitoare, ce se poate constata cel mai expresiv pe ţesăturile şi cusăturile portului popular din zonă. Pe unele dintre crucile mari, ca aceea din vârful Citerii şi cea de la Podul de peste Arieş din Sălciua de Sus e sculptat ochiul divin iar dedesubt e scris dictonul: „Ce ţie nu-ţi place/ Altuia nu-i face”, zicere cu efecte moralizatoare imediate.
Nu puţine dintre aceste cruci au baza încastrată într-o piatră de moară sau de râşniţă folosită ca masă de rugăciune, alteori piatra de moară sau de râşniţă este plasată pe un stâlp independent lângă cruce, cum e cazul Crucii de la Podul de peste Arieş din Sălciua de Jos. Aceasta, ca şi crucea mare de lângă podul din Sălciua de Sus sunt plasate în vecinătatea apei, pentru că aici se desfăşura ritualul de la Bobotează.
Ce loc mai nimerit era decât să pui o cruce lângă fântâna dintre biserică şi casa parohială, oare nu tot ca o sugestie a unei surse de viaţă şi a sfinţirii preajmei, a întregului complexul creştin, marcând desigur sacralitatea centrului satului?
Crucea, masivă, pusă acolo probabil în locul alteia între cele două războaie mondiale a devenit pentru oamenii necreştini ai dictaturii comuniste indezirabilă. După alungarea preotului şi transformarea casei parohiale în cămin cultural, unde se ţineau şedinţele partidului comunist, locul rugăciunilor îl luase Internaţionale, s-au făcut presiuni asupra sătenilor, acum membri ai partidului comunist, să taie din temelii crucea. Ei bine, oamenii s-au speriat, nu puteau face o asemenea ticăloşie şi-ntr-o noapte au luat crucea cu pricina de acolo şi-au pus-o în vârful Citerii, pisc de deal înalt căruia copiii mei îi spun Golgota, loc minunat din care crucea se vede de la mari depărtări.


Adevarata Poveste a Crucii Celtice de la Napradea judetul Salaj

Pentru mine povestea acestor cruci celtice a inceput in urma cu vreo sase ani. Atunci am fost la Arinis (judetul Maramures) pentru a filma si fotografia crucile celtice de acolo. Se spunea atunci ca ar fi singurele cruci celtice din Romania. Teoria aceasta s-a dovedit in timp a fi o teorie falsa! Crucile celtice de la Arinis s-a dovedit ca nu sunt singurele cruci de acest fel. Cert este ca aceste artefacte sunt o adevarata fascinatie pentru unii localnici, care mi-au povestit multe despre ele.
Am desfasurat o indelungata munca de teren in care am avut satisfactia de a vedea locuri minunate ale Ardealului. Incetul cu incetul am identificat multe locatii ale crucilor celtice din aceasta zona. Cu rabdare si rigurozitate am cercetat peste 30 de localitati din judetele Maramures si Salaj, aflate in zona de nord-vest a Romaniei. Am descoperit aici peste 70 de astfel de cruci. Eu le numesc “Cruci Solariene de tip Celtic”,deoarece este greu de crezut ca sunt facute de mana celtilor sau macar pe vremea celtilor. Insa faptul ca aspectul lor este atat de asemanator cu alte artefacte similare celtice face ca denumirea de “Cruci Celtice” sa fie potrivita. Proiectul meu dureaza de cativa ani si poate va mai dura tot atatia ani. Am descoperit aceste artefacte,le-am fotografiat si le-am clasificat. Am elaborat o harta a localizarii acestor artefacte pe tipuri si localitati.
Influenta celtica se manifesta tocmai prin monumentele funerare de tip celtic existente intr-un numar atat de mare in bazinul Somesului si in zona adiacenta. Dar de unde aceasta influenta celtica? Am inceput sa analizez aceasta ipoteza. Am discutat cu profesori de istorie despre aceasta zona si nu numai.
7-DSC02231S-a conturat astfel o teorie care s-ar putea confirma: Celtii au inaintat pe cursul marilor rauri ale Transilvaniei (si pe cursul Somesului) in perioada secolelor VI-II i.Ch. si au supus populatia locala. Izvoarele istorice ne indica prezenta pe meleagurile noastre a tribului celtic al anartilor. Celtii au stapanit aceste locuri pana la razboaiele cu regele dac Burebista, care i-a invins si i-a impins pana in zona Panoniei sau chiar mai departe. Razboaiele lui Burebista cu triburile celtice s-au desfasurat in perioada anilor 60-59 i.Ch. Enclave celtice supuse Regatului Dac au mai ramas pe aceste locuri din bazinul Somesului (NV Romaniei de azi), datorita faptului ca zona este relativ izolata si inconjurata de paduri dese. Celtii au convietuit aici cu dacii timp de secole si au fost asimilati de acestia. Dupa cucerirea de catre romani a Daciei aceasta zona bogata a ramas inafara cuceririi romane, in zona Daciei Libere. Dacia Porolissensis era aproape si era o zona predilecta pentru incursiunile de jaf ale razboinicilor daco-celti. Influenta celtilor asupra dacilor a fost covarsitoare. Dacii au avut numai de invatat de la civilizatia celtica, ce avea o cultura mai avansata decat civilizatia dacica. S-a produs astfel un mix de culturi. Deci in zona cercetata de mine se constata aceasta influenta culturala celtica. Se poate constata si in teren aceasta. Consider ca dovezile materiale pot confirma aceasta teorie,chiar daca nu exista izvoare scrise. Se poate spune ca daco-celtii sunt stramosii nostri. Astfel de dovezi ale influentei celtice in Europa s-au conturat si dupa cercetarile genetice intreprinse in ultimii ani.
In data de 7 iunie 2015 cercetarile mele au fost expuse la Castelul Karolyi din Carei,judetul Satu Mare,cu ocazia vernisajului expozitiei mele de arta fotografica “Simboluri astrale in arhitectura traditionala maramureseana”. La expunere a participat si domnul arheolog Hago Attila,directorul Muzeului de Istorie din Carei. Acesta a participat la cercetarile arheologice din zona Carei-Piscolt unde au fost gasite cele mai multe dovezi ale civilizatiei celtice din Romania.Tot aici a fost descoperit si vestitul “Coif Celtic de la Ciumesti” in anul 1961.Vazand expunerea mea acesta a declarat ca ipoteza influentei celtice in zona cercetata de mine se confirma. Si a subliniat ca aceste cruci pot fi denumite ca si “Cruci Celtice”.

Un arheolog cunoscut Ion Motzoi-Chicideanu cu o experiență de teren de peste trei decenii sustine: “Dacii se înrudeau cu celții, getii erau mai curand inruditi cu tracii. Getii au aparținut unei populații care a locuit de la poalele sudice ale Carpaților Meridionali și până undeva la munții Balcani. Eu tot ce pot să fac este să interpretez materialele arheologice! Anumite unele elemente de acolo, din munții Orăștiei, îi arată pe daci mai aproape de populațiile atestate arheologic în Transilvania şi chiar în Europa Centrală, mai exact de celți, deși cu unele elemente comune cu populațiile din Câmpia Română. În mijlocul Olteniei există contexte arheologice, staţiuni de pildă, în care s-au identificat elemente culturale specifice ilirilor. De ce nu-i numim pe locuitorii Olteniei iliro-daci, sau, dimpotrivă, iliro-geți?”


wikipedia – Peștera Huda lui Papară

În plină epocă a bronzului cănd probabil a fost descoperit aurul Apusenilor, aşezările umane explodează şi urcă de pe văile fertile ale râurilor pe varfurile munţilor, pană la 1300 m altitudine. La Sălciua, lângă peştera Huda lui Papară, au fost descoperite morminte tumulare vechi de 5 milenii. De aici, povestea merge mai departe… De la sfârşitul acestei epoci a fost descoperit în zona intrării un topor de bronz[11], depus ca ofrandă zeului într-o fisură a peretelui de calcar.
Puternica gintă a Apulilor, dacii din Munţii Trascăului au ridicat nu departe de aici cetatea Craivi, un veritabil cuib de vulturi la care se poate ajunge urmând un adevarat traseu alpinistic. A fost ultimul punct de rezistenţă şi probabil locul în care regele Decebal şi-a pus capăt zilelor. Templul religios de aici dovedeşte că cetatea stăpânita de Burebista a fost cândva a lui Zalmoxes, regele zeu al dacilor, care la bătrâneţe s-a retras într-o peşteră.
Huda lui Papară ar putea fi peştera din muntele Kogaionon în care s-a retras regele zeu al dacilor pentru patru ani. Controversele asupra personalităţii lui Zamolxe au început să apară odată cu menţionarea lui de către Herodot, părintele istoriei, care recunoaşte cinstit că Zamolxe a trăit în jurul anului 1400 îC şi nu a fost un zeu închipuit. El este unul din cei trei profeţi ai lumii : Zamolxe, Zaratustra şi Moise. Cât despre retragerea lui în peşteră şi apariţia după 4 ani nu a avut rolul de mister iniţiatic ci a fost o lecţie pentru poporul care poate nu îi urma toate îndemnurile. Mitologicul munte dacic care a fost sediul lui Zamolxis sau locuinţa marelui preot dac a fost Kogaionon. Semnalat de greci, muntele nu a fost identificat. Presupunerile duc spre Gugu, Ceahlăul, Dealul Grădiştii sau Omu. Dar toate sunt ipoteze romantice. Strabon scrie despre peştera de retragere a lui Zamolxis care se află în acest munte. Muntele luase numele de la râul ce curgea alături, deci râul era mai important decât muntele. Suprapunând hata antică cu cea a României moderne, acest râu se afla mai la nord decât toate locurile identificate mai sus. Puterea dacilor era data de bogaţia lor, de aurul pe care-l aveau din filoanele Apusenilor şi care ajungea nu numai în Grecia ci şi în Egipt, Mesopotamia sau Persia. Toată politica şi religia se sprijinea pe aur deci e normal ca regii şi preoţii să fie lângă izvorul aurului. Cel mai important râu al Daciei era Arieşul, râul aurului. Şi lângă acest râu este muntele cu peştera în care regele zeu s-a retras patru ani. Cel mai impozant munte lânga Arieş, plin de cetăţi dacice este Trascăul cu monumentala peştera Huda lui Papară, posibila peştera lui Zamolxes.

Solomonar, șolomonar în Apuseni este unul dintre cele mai enigmatice personaje ale mitologiei populare românesti. Stăpani ai vânturilor și călători prin nori, șolomonarii trăiesc în poveste, dar și prin pădurile Bucovinei sau prin cătunele Apusenilor. Ei sunt inițiați în științele astrologiei, ale prezicerii viitorului, dar mai ales în stăpânirea tuturor fenomenelor meteorologice.
Solomonarii se trag din vechii preoți asceți traco-geti – kapnobatai călători prin nori sau umblători prin fum, cei care săgetau norii spre a opri balaurii furtunilor. Zalmoxis_AleksandrovoȘolomonarul poate fi comparat cu Kadmos, casta lor ca fiind moștenire dacică, șolomonarul din tradiția folclorică este rezultatul unui proces de zeificare a sacerdotului, provenind din preoți initiați. Huda lui Papară este, dacă nu leaganul, cel puțin locul care a ținut în viață legenda și tradiția șolomonarilor. Această peșteră a fost locuință și loc de cult pentru sute de generații preistorice. Aici s-a retras regele zeu al dacilor, Zamolxes, făcând din acest loc cale spre alte lumi. In imagine Zalmoxis. Detaliu dintr-un mormânt trac de la Aleksandrovo, Bulgaria.
O altă legendă, pornită probabil de la populația germană din zonă, leagă peștera cu cea din Hameln, Germania,[necesit în care Cântărețul de flaut cu flautul său fermecat a ascuns copiii orașului ca razbunare ca nu a fost plătit pentru salvarea urbiei de invazia șobolanilor. Și tot ei fac legătura între peșteră și Dracula. Pe la 1290, la Sângiorgiu Trascăului (redenumit “Colțești” în a doua jumătate a sec. XX), peste culmea Bedeleului, la numai 8 km de Hudă a fost ridicat castelul nobiliar Thoroczkay (Cetatea Trascăului) pe ruinele vechiului castru roman. Construcția a fost făcută de sașii adusi din Austria și de secui care au ramas până în ziua de azi în cele două sate, Colțești și Rimetea. Din istoria zbuciumată a castelului se remarcă faptul ca Matei Corvin îl confiscă pentru mai mulți zeci de ani. Aici ar fi stat închis nimeni altul decât Vlad Tepes, prizonierul împăratului înainte de a prelua pentru a treia oară tronul Valahiei. În legendă se spune că temnița castelului are legătură cu peștera Huda lui Papară și ca Tepeș a conviețuit cu liliecii peșterii o bună bucată de timp. Poate o legatura dintre simbolul vampirismului-lilieci si Vlad Tepes ..
maxresdefaultr1b-ydnaThe Middle Danube & Tisa basins plus Transylvania were the turntable, the area from where 1#Linear Pottery spread to Central Western Europe, from where 2#Pro Italo Celts  conquered all Western Europe.
w3_thumb.gifw5.jpgThan the celts came back, the tide changed direction 180 degrees. 
The classical Dacian Culture – a fusion between the Old Dacians & the La Tene celts, Romania – an I2 continuity since the Ice Age.late_bronze_age_europePe dealurile din zona comunei Sohodol pot fi văzute câteva astfel de cruci ridicate de moţi în Munţii Apuseni în urmă cu peste 200 de ani. Citeste mai mult: (Custom)

Adi / Cuibul Corbilor: “Cele mai multe cruci de hotar din zona Ponor sunt ortodoxe, (solare/celtice), cele mai vechi inscriptionate cu chirilice si simboluri, vechi de vreo 200 de ani, unele sunt greco- catolice.” Toate orientate spre sud, pe cele mai vechi inscriptiile se pot descifra din ce in ce mai greu, sunt sterse de vant, intemperii.

Comuna Ponor Wiki1c3 (4)2017-09-08 17.57.19c4 (1)5.jpgc2 (1)2017-09-08 17.56.51c3 (2)c1 (2)237floarea vietiiMuzeul Taranului Roman :  Locul în care fata așeza cu grijă zestrea care creștea de la an la an prin lucrul mâinilor ei era încrustat puternic cu semne apărătoare: pe ladă, simbolul creștin al crucii se întâlnește cu simboluri solare de origine precreștină, ilustrând o veche sinteză a spiritualității țărănești.

Ponor Outdoor

Am gasit pietre de hotar pe culmile din jurul comunelor Ponor si Podeni. Pe platourile inalte din jurul Ponorului sunt zone mari defrisate probabil cu muuult timp in urma pe care se cresc acum animale, dar acolo sus s-a cultivat si grau, mi-au confirmat asta un parinte de la Manastirea Ponor si un localnic de deasupra Hudei lu Papara. Zona a doua este tot o zona agricola, “dosita” in spatele stancariei de la Coltesti (Piatra Secuiului), zona mai joasa dar tot inchisa, relativ izolata intre munti. In Padureni doua case care mi-au atras atentia, una avea floare vietii, arhitectura lor pare oarecum “romanica”.Padureni

Poze zona Salciua/Ponor facute de Pr.Iulian Nistea, nascut in Salciua – nistea.com123456p1010160cruce_stejar_primavaracruce_stejar_fluiercruce_stejar_celtica

Crucea in patrimoniul spiritual al jud.Alba – Ana Dumitran Crucea este considerată a fi al treilea dintre cele patru simboluri fundamen-tale, alături de centru, cerc şi pătrat, fiind atestată ca simbol arhaic care sta-bileşte o relaţie între celelalte trei menţionate, integrându-le într-un limbaj simbolic universal, socotit a fi cel mai totalizant: intersecţia braţelor sale stabileşte centrul, crucea se înscrie în cerc, pe care-l împarte în patru; din cruce se obţin pătratul şi triunghiul.
Crucea celtică (crucea înaltă), este o cruce latină cu un inel, folosită in mai multe zone ale Europei, inclusiv şi în spaţiul românesc, dar mai ales în Irlanda şi Scoţia: două linii care se intersectează perpendicular în centrul unui cerc. Ea este adesea împodobită cu motive specifice (noduri) şi poate să fie reprezentată ca cruce-nimb cu braţe prelungite. Deumirea este una arbitrară, deoarece simbolul poate fi întâlnit la toate civilizaţiile, pe toate continentele. Potrivit unor istorici, numele de „valah” a aparţinut iniţial celţilor, care locuiau în zona Transilvaniei.

Crucea solară, crucea roată, crucea inelară, este o cruce însemnată într-un cerc, cu braţele perpendiculare. Ea a slujit în epoca bonzului ca simbol solar. In arta creştină, crucile solare sunt caracteristice pentru stilul romanic.

salaj“Problema crucilor din Maramureş este una foarte veche. Eu nu le numesc celtice pentru că ele nu sunt celtice. Cele două mari civilizaţii tradiţionale, civilizaţia dacică şi cea celtică, se duc parallel. Sunt civilizaţii din aceeaşi rădăcină, din rădăcina marii tradiţii carpatine, care este preistorică. Este adevărat că celţii au trecut pe aici. Noi avem acel colac, o cruce într-un colac. Un cerc care înseamnă soarele sau un colac.  Asemenea cruci au fost scoase de sub pământ şi la Deseşti sau la Bogdan Vodă. Eu nu le spun cruci celtice, ci dacice. E adevărat că celţii au aceste cruci, în toată zona aceea din Scoţia, Irlanda, Anglia ş.a.m.d. Este soarele proiectat pe cruce, de fapt. O cruce într-un cerc înainte era simbolul lunii.  La celţi simbolizează soarele. La daci e vorba de colacul mortului, un colac care este pâine ritualică. Nu e acea împletitură solară, ca funia de pe poartă. Ca formă sunt identice, dar ca funcţiune diferă total. Sunt foarte valoroase şi noi ţinem enorm de mult la ele”, a declarat Ioan Marchiş, directorul Direcţiei de Cultură Maramureş.

Paun Es. Durlic – Cea mai veche scriere din lume, pastrata in painea vlahilor.

“The Sacred Language of the Vlach Bread” << Etnograf din zona Timocului, Durlic spune ca simbolurile de pe colaci rituali ai vlahilor poarta simboluri pre-crestine vechi de mii de ani. Sfanta paine a vlahilorPentru vlahii din Serbia, painea nu este doar hrana sau pomana data pentru sufletele celor raposati, ci si un “document” de valoare istorica inestimabila. In sudul Dunarii, painea rituala a vlahilor poarta pe ea semne asemanatoare cu cele de pe tablitele de la Tartaria, Vinca sau Lepenski Vir. Colacii ce se impart la parastase si la sarbatorile mortilor nu au insemne crestine, ci simbolurile celei mai vechi scrieri de pe pamant. Este incontestabil, afirma Paun Es. Durlic, in lucrarea sa, “Limba sfanta a painii vlahilor”, ca spirala, crucea Sfantului Andrei, crucea, luna noua, soarele sau svastica se regasesc atat pe tablite cat si in decoratia painilor. Ele sunt prezente, de altfel, in tot spatiul carpato-danubian, semne similare existand, de pilda, si pe inscriptia dacica prezentata de Vasile Lovinescu in lucrarea sa, “Dacia Hiperboreana”.Sfanta paine a vlahilor Dintre semnele sistematizate de Marija Gimbutas, cercetatorul sarb Paun Es. Durlic a identificat circa 40 de ideograme, prezente si pe painile rituale ale vlahilor. Iar intre toate, cel mai mult l-a impresionat svastica. Simbolurile marcate in tabel si copiate sub chenar au fost descoperite de cercetatorul Paun Es. Durlic, pe painile rituale ale vlahilor. “Svastica ocupa locul central printre simbolurile tanatice ale vlahilor“, spune el.
In toate aceste simboluri se impletesc doua credinte: crestinismul si cultul precrestin al soareluiVechiul strat precrestin al unui sistem magico-religios a acceptat doar partial noua religie crestina si a transformat-o substantial, privilegiind miturile si ritualurile arhaice. La vlahi, doar femeile cunosc taina painii sfinte si rostul ei, legat de cultul mortilor. Pomana are reguli stricte care, daca sunt incalcate, nu mai poate fi trecuta granita dintre cele doua lumi. Din acest motiv, cel care incearca sa le impiedice pe femei sa-si duca secretul mai departe, asa cum l-au invatat de la mamele si bunicile lor, este marginalizat de comunitate, fiind considerat pacatos. In traditiile vlahilor legate de cultul mortilor, femeile implinesc viata rituala, din care barbatii sunt exclusi. In acest sens, comunitatea vlaha din Serbia de rasarit inca traieste in matriarhat.

Simboluri solare vechi de 10.000 de ani descoperite în Peştera Cizmei din Apuseni

Speologii de la Clubul Speo-Zarand, pe teritoriul comunei Bulzeștii de Sus (jud. Hunedoara), din Masivul Grohot, aparţinător de Munţii Metaliferi ai Apusenilor, au descoperit in Peștera Cizmei urme de locuire din neolitic, materializate în desene inscripţionate pe stâncă și diverse fragmente de unelte și arme din piatră. În inima grotei, pereţii apar acoperiţi de cercuri, simple sau concentrice, linii orizontale şi verticale şi chiar cruci. Se distinge şi silueta un copac (Pomul Vieții?). Acestea sunt urme lăsate de oamenii care s-au adăpostit acolo, în urmă cu 10 mii de ani. Cercurile sunt atât de bine desenate, încât e posibil să fi fost făcute cu un fel de compas. Cercul, ca simbol solar, este frecvent întâlnit în desenele preistorice și în primele tezaure de aur ale preantichității. Conf. univ. dr. George V Grigore

Crucea cu raze de la Tartaria

Pana la ora actuala, la Tartaria apare cea mai veche reprezentare a acestui simbol, crucea cu raze. Daca se compara placutele cu scrierea sumeriena, pe placutele ritualice de la Tartaria apar zeul Su (pronuntie Saue), reprezentat de simbolul „H” – scarita – si zeul Anu, reprezentat de „crucea cu raze”. Este pentru prima data in istorie cand apar ambele simboluri religioase. Si poate nu intamplator Tartaria se afla la poalele Muntilor Su.Re.Anu, trei ipostaze ale divinitatii solare primordiale, regasite in cultul de la Tartaria, in religia egipteana si in religia mesopotamiana. Toate avand ca simbol crucea cu raze si ca animal devotat sarpele, simbol al energiei. O mie de ani mai tarziu a fost preluat sau pur si simplu ”dus” cu vreun val migrator in Sumer, unde era zeitate secundara, numit Saue – grafic ”H”-, Usmu si Ara. El i-a cedat locul de zeitate suprema si simbolul (crucea cu raze) lui Anu, asa cum reiese dupa un cilindru neobabilonian aflat in Muzeul Britanic (vezi foto). In Egipt, apare mai tarziu ca Re si Ra, avand ca simbol initial crucea in cerc, apoi discul inaripat. tartariaCrucea cu raze apare la noi si pe ceramica din Muntii Orastiei (vezi foto fragment de arhi2-copyceramica, din colectia cercetatorului Vasile Rudan), iar zeul cu doua capete apare pe monedele dacice. Virgiliu a lasat marturie ca un zeu cu doua capete ajunsese si pe meleagurile italiene, cand populatia autohtona traia in semisalbaticie. Tot de la Virgiliu stim ca il chema Ion (rebotezat de romani Yanus) si era fiul Soarelui facut cu o pamanteanca, fiica regelui Atenei. Deci un semizeu, fiu al lui Saue, care ii preluase insigna de zeu cu doua capete, dar si furca solara, „Y”. Misteriile cultului lui Sa se regasesc si azi in dansul solar al calusarilor. Crucea cu raze mai apare si pe ceramica foarte veche si necercetata din Muntii Buzaului, iar in Argedava, cetatea lui Burebista, apare si in zilele noastre in cimitirul din Popesti-Novaci, pe cruci din secolul trecut (vezi foto).
Odata cu preluarea puterii religioase si laice de catre barbati, crucea cu raze apare si pe scuturile razboinicilor. Din nou, cea mai veche reprezentare apare in Romania, mai stilizata, in mormantul getic regal de la Agighiol, sec. IV i.C., fiind un element protector obligatoriu pe coifurile daco-getilor.  Apoi il vedem mai elaborat pe scuturile dacilor, de pe Columna lui Traian.
La crestinii ortodocsi, crucea, cu raze in centrul ei, este semnul Invierii, e crucea datatoare de viata. Inaltarea Sfintei Cruci se sarbatoreste la 14 septembrie, din anul  335.
Spre deosebire de celelalte colţuri ale Europei, pentru români crucea celtică se consideră un simbol creştin, care este prezent la Sfânta Liturghie, pe icoanele Mântuitorului şi pe cupolele Bisericilor. În tradiţia creştină, crucea celtică reprezintă şi Taina Sfintei Împărtăşanii. Sfântul Disc, pe care se săvârşeşte slujba Proscomidiei, are  această formă a crucii celtice. Cercul – timpul, semnifică unitatea noastră cu cei ce au trăit înainte noastră (strămoşii), cei cu care trăim în prezent, insă, și unitatea noastră cu cei care urmează să se nască.

cruce pagana

Razvan Codrescu – De la păgînism la creştinim – Simbol cosmic cu mult anterior apariţiei creştinismului, crucea reprezenta la unele popoare din vechime soarele şi armonia contrariilor. Punctul de întretăiere al braţelor ei simboliza centrul universului, iar cele patru braţe indicau punctele cardinale. Spre sfîrşitul Antichităţii, crucea, înainte de a avea o semnificaţie sacră, ajunsese cunoscută mai ales ca instrument de supliciu (preluat în cele din urmă şi în lumea romană, se pare că de la fenicieni). De altfel, în mai toate limbile moderne, cuvîntul provine din lat. crux,-cis (în legătură cu crucio,-are, “a răstigni”, “a tortura”). Cuvîntul grec pentru cruce, stavros, însemna în sens propriu un stîlp vertical, de care se putea atîrna vreun lucru oarecare. Şi la romani termenul crux pare să fi avut la origine tot sensul de stîlp vertical. Creştinismul a prefăcut crucea dintr-un instrument de tortură, aducător de moarte (“blestemat este… tot cel spînzurat pe lemn” – Deuteronomul 21, 23), într-un obiect sfînt, dătător de viaţă (“Căci cuvîntul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mîntuim, este puterea lui Dumnezeu” – I Corinteni 1, 18). Străvechiul simbol al victoriei soarelui asupra forţelor întunericului a devenit semn al mîntuirii şi al biruinţei întru Hristos, “Soarele Dreptăţii” sau “Răsăritul cel de Sus”. Cinstirea Sfintei Cruci a căpătat o pondere deosebită mai ales după ce Sfînta Împărăteasă Elena, mama Sfîntului Împărat Constantin cel Mare, a descoperit la Ierusalim lemnul Crucii de pe Golgota (la anul 326), iar Constantin însuşi adoptase deja crucea ca emblemă pentru steagurile şi monezile sale, după ce la anul 312, cînd îl înfruntase pe rivalul său Maxenţiu, semnul crucii i se arătase pe cer, ca făgadă de biruinţă: In hoc signo vinces, “Întru acest semn vei birui”. El a ridicat în inima Romei o cruce impunătoare, considerată prototipul troiţelor de mai tîrziu. Se cunosc circa 400 de forme de cruci, dintre care trei sînt cele mai răspîndite în lumea creştină: crucea Tau, în formă de T (litera greacă Tau), forma cea mai veche, cu origini în Orientul păgîn; crucea latină/catolică, cu 4 braţe inegale:  (stîlpul vertical mai lung), forma cea mai răspîndită la ora actuală; crucea greacă/ortodoxă, cu 4 braţe egale: (totodată simbolul actual al Crucii Roşii internaţionale). În afară de tipurile menţionate mai sus, de o răspîndire mai largă se mai bucură: crucea slavă/rusească (cu 8 braţe), crucea celtică (cu un cerc în mijloc), crucea Sfîntului Andrei (în formă de X), crucea papală (cu 6 braţe, cele din mijloc fiind mai lungi), crucea trilobată (cu extremităţile în formă de treflă), crucea sagitată (cu extremităţile în formă de săgeţi), sau crucile unor vechi ordine cavalereşti, precum crucea de Malta (cu braţele egale şi extremităţile mult lăţite). Swastika/zvastica (vechi simbol păgîn) este şi ea un fel de cruce (crux gammata).

wietenberg Cerul-si-Lebada

Dar cruci de piatra frumoase au fost peste tot in Romania. Comunistii le-au distrus sistematic, ignoranta si nepasarea le distrug sistematic in continuare. Daca ar fi restaurate ar putea fi obiective turistice.

copuzuLa Copuzu – Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor cruci de piatră, vechi de sute de ani, ies la suprafaţă de la doi metri adâncime.  Călătoria spre acest sat, plămădit din ţărâna galbenă a Bărăganului din dreapta Ialomiţei, la scurtă distanţă de şoseaua Urziceni-Slobozia, pe drumul ce trece prin poarta Mănăstirii Balaciu, este fără îndoială un drum spre inima tainei. Deşi departe de noi în timp, vremuri istorice, comori fabuloase şi regi pe măsură, sfinţi coborâţi din păduri ancestrale spre “muntele” din şes, drumuri antice de lut şi ape, paşi de apostol plecat în lumea lupilor să tălmăcească Evanghelia vieţii veşnice se contopesc într-o copleşitoare simţire ce te face atent şi smerit, grijuliu mai ales la călcătură. Pentru că nu ştii ce poţi strivi sub tălpi: un deget de sfânt, un ciob de vas din care s-a răcorit un mare domn dac sau poate chiar ochiul nevăzut al unui duh ce a vegheat de la-nceputul lumii la pacea acestei aşezări. Aici, la o mare încrucişare de drumuri antice, “Crăsanii au alcătuit în chip natural o încrucişare de drumuri: drumul greco-getic, al apei, cu drumul iranian, al stepei”, după cum spunea în 1926 Vasile Pârvan. Aici dacii din câmpie, cu aproape trei milenii în urmă, ridicau din valuri de pământ şi nuiele o davă fără de pereche în epocă – Helis sau Netindava, după unii, nici una dintre ele după alţii – în care regele lor Dromichete avea să-i servească în vase de aur marelui său învins Lysimah lecţia de cumpătare, sărăcie şi respect a unui popor ce râvnea doar la nemurire. În acest ochi de lumină îşi găsise liniştea… Schimnicul. Personaj legendar, în jurul căruia se ridicase o mănăstire. Sute de călugări se nevoiau aici, nu întâmplător, de vreme ce la numai câţiva kilometri mai jos, însuşi Andrei, Apostolul nostru, îi botezase pe “dacii-lupi” de pe malul Naparisului. Şi tot aici, sute de cruci populau pădurea. Nu mai încape îndoială că Schimnicul era un sfânt. A lui era “odaia”. Adică bordeiul în care se nevoia. El a fost urmaşul primilor preoţi ai creştinismului din această parte de ţară. La el veneau, după cum spun oamenii locului, domnii vremurilor să primească binecuvântare. Pe urmă, Schimnicul s-a făcut pământ. Sau a intrat în pământ. Pe la 1700, mănăstirea era mare şi bogată. Tot în acele timpuri, turcii au trecut-o prin foc şi prin sabie. Doar sutele de cruci din piatră au rezistat. Pe la 1800, stareţii mănăstirii se închinau Muntelui Athos. Apoi, nu se ştie exact când, tăcerea a acoperit totul. Taina a pus stăpânire peste locuri. Unii cred că după secularizarea averilor de către Cuza, din 1864, stareţii greci ai mănăstirii s-ar fi retras, călugării s-ar fi risipit, sau altă nenorocire ar fi atins mănăstirea, astfel încât, pe la 1900, doar poveştile ar mai fi populat pădurea de la Călugăreasca.
Atunci când s-a făcut biserica aceasta de la Copuzu, între 1848 şi 1856, cu hramul “Înălţarea Domnului”, în amintirea fostului schit, şi ca să întărească sacralitatea locului, devenit metoc al fostei mănăstiri din pădurea Călugăreasca, au fost transportate cu carele şi crucile emblematice. Multe dintre cele aflate acum la suprafaţă sunt vechi de aproximativ 200 de ani”, ne spune părintele paroh Nae Ion.
Privind mai sus de cimitir, spre muchia dealului scăpat din strânsoarea rădăcinilor de salcâmi, înţelegem posibila dezlegare a misterului: valurile de nisip şi humă, în scurgerea lor lentă sau abruptă la vale, au acoperit treptat-treptat crucile strămutate de la “Odaia Călugărului”, înghesuindu-le unele într-altele, împingându-le până în zidul bisericii, strângându-le bucată cu bucată în satul subteran.

oltTroiţele şi crucile de hotar din piatră din Olt, abandonate: „Vorbim despre elemente palpabile ale istoriei“ Troiţele şi crucile de hotar din piatră sunt acele monumente care delimitau teritoriile până acum mai bine de o sută de ani. Acestea se află nu doar în judeţul Olt, ci în toată ţara, dar la Olt a existat interesul câtorva persoane iubitoare de istorie care nu au vrut să lase ca asemenea dovezi ale trecutului să dispară. O inventariere a fost efectuată în acest sens şi a cuprins zeci de astfel de asemenea elemente culturale: pietre şi cruci de hotar din piatră, dar şi troiţe. Ulterior, acestea au fost cuprinse într-o carte numită “Caietele etnofolclorice ale Oltului – Troiţele şi crucile de hotar. Rolul şi semnificaţiile acestora în viaţa aşezărilor rurale din judeţul Olt”. Întocmită de Valeru Ciurea, referent la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Protejarea Culturii Tradiţionale (CJCPCT) Olt, şi, respectiv, conf.univ.dr. Gabriela Rusu-Păsărin de la Universitatea din Craiova, cartea a putut fi realizată doar în baza derulării unui proiect finanţat de Ministerul Culturii, reuşind să scoată la lumină elementele cu valoare identitară mai-sus amintite cu scopul de a trage un semnal de alarmă şi a le salva de la degradare şi uitare.
De exemplu, cea mai veche cruce de piatră din judeţ a fost identificată ca provenind din anul 1615 şi ridicată în satul Comanca din comuna Deveselu. Crucea în cauză se încăpăţânează să înfrunte intemperiile şi dezinteresul oamenilor. Multe alte asemenea elemente culturale, fie că sunt cruci de piatră de hotar sau troiţe, zac însă peste tot, dar nu toate pot fi identificate deoarece scrisul inscripţionat ori nu se mai distinge, ori nu sunt specialişti interesaţi să facă acest lucru. Cei care au efectuat inventarierea acestor monumente în judeţul Olt sunt conştienţi că numărul lor este mult mai mare decât se crede, dar că ele sunt greu de descoperit din cauza dezinteresului oamenilor şi a autorităţilor în principal. Troiţele ridicate mai nou, adică după anii 1990 încoace, se prezintă într-o stare bună şi sunt îngrijite de oameni, în special de către cei care sunt rude ale celor care le-au ridicat, dar cele vechi sunt lăsate în continuare de izbelişte. Aici se încadrează în special pietrele şi crucile din piatră de acum câteva sute de ani, care zac pe te miri unde – pe cine ştie ce câmp agricol, unele sunt deja căzute la pământ şi nimeni nu le dă atenţie crezând că nu au niciun rol. Comuniştii au avut o adevărată aversiune faţă de troiţele şi crucile de hotar din piatră, pe unde le vedeau le vroiau dispărute, dar acum suntem în alte vremuri şi ar trebui să ne comportăm ca atare şi să repunem în valoare aceste monumente istorice. Aici, primarii ar trebui şi pot avea un cuvânt de spus, dar, din păcate, nu o fac şi este păcat de ce se pierde, mai ales că nu ar implica nici costuri financiare mari”, este de părere Valeru Ciurea.
În judeţul Olt se pare că troiţele de hotar ar fi mai numeroase decât celelalte elemente culturale menţionate, acestea având semnificaţii multiple: troiţe de drum, troiţe de fântână, troiţe în câmp, troiţe pentru eroi, troiţe adăpost. Troiţele la drum au destinaţii variate: să sacralizeze spaţiul, să purifice locul, să marcheze intrarea într-o localitate şi, ca în orice situaţie a intruziunii unui străin în spaţiul familial (în acest caz – comunitar), trebuia să se “cureţe locul” de posibilele atingeri ale maculatului cu gândul sau cu fapta. Troiţele la drum au şi ele scopuri diverse: troiţe adăpost cu prispă sau fără prispă, cu bănci şi masă din lemn sau doar cu icoane pictate pe pereţii interiori sau cu icoane aduse şi puse în ramă. Spaţiul devenea, astfel, sacru, iar călătorul avea loc de popas şi de închinăciune. În judeţul Olt numeroase sunt şi “troiţele-fântână”. În satul Câmpu Mare din comuna Dobroteasa, părintele Ciucă de la Parohia Câmpu-Mare a renovat nu mai puţin de 12 asemenea troiţe împreună cu sătenii şi care au fost apoi pictate cu scene biblice în ulei. Conf.univ.dr. Gabriela Rusu-Păsărin spune, în cartea menţionată, că troiţele-fântână sau cele ridicate lângă fântână sunt cele mai reprezentative pentru judeţul Olt deoarece marchează izvorul de apă şi asociază, în cele mai multe cazuri, cele trei elemente ce compun tabloul credinţei pentru cel plecat la drum: “apa bună de băut, crucea – loc de închinăciune, lemnul – copacul, liant între Lumea cu Dor şi Lumea fără Dor”. Dacă, la acestea, se adaugă şi jgheabul din lemn sau, mai nou, din cauciuc de maşină – cu rol de loc pentru adăpat animalele, atunci se întregeşte imaginea relaţiei de întrajutorare dintre om şi animalele din gospodărie. “Fântânile cu cruci de piatră au şi ele o semnificaţie aparte: loc de izvor şi de iarbă verde. În pădure, în satul Comăniţa, şi în satul Cucuieşti, comuna Verguleasa, există asemenea troiţe ce reprezintă locul pentru reuniuni şi serbări câmpeneşti. Troiţele de fântână (ex: comuna Sprâncenata), fântânile (la Frunzaru) sau cele pentru <şipote> (Reşca) reprezintă tot atâtea documente comunitare pe baza cărora se poate reconstitui o parte din istoria locului. Troiţele de drum sunt şi ele foarte numeroase în judeţul Olt. Fabricate din lemn sau zidite, ele adăpostesc un izvor sau sunt doar piese de interior pentru odihnă, dr toate au icoane desenate, pictate sau tablouri cu imagini religioase prin care locul se sfinţeşte şi permite călătorului să-şi despovăreze sufletul prin rugăciune”, spune conf.univ.dr. Gabriela Păsărin în cartea mai-sus amintită dedicată troiţelor şi crucilor de hotar din judeţul Olt.
În privinţa pietrelor de hotar de la Olt, demersurile cercetătorilor nu au fost atât de mulţumitoare ca în cazul troiţelor. Astfel, specialiştii anterior menţionaţi au stabilit doar că, de exemplu, pietrele de hotar din comuna Urzica delimitau moşiile Brâncovenilor de cele ale comunităţii – şi astfel sunt cunoscute şi astăzi. Amplasate la o distanţă de aproape un kilometru între ele, ele stau şi azi drept mărturie într-o pădure de salcâmi plantată pentru a stăvili înaintarea nisipurilor din zonă. Pe raza satului Potelu din comuna Ianca încă mai există, de asemenea, piatra de hotar în formă de cruce, iar piatra dintre Orlea şi Celei are încrustate motive ce amintesc de arta brâncovenească.  Numărul acestora este mult mai mare, dar el este încă necunoscut din cauza uitării şi indiferenţei oamenilor.
Citeste mai mult:

valceaCe mister ciudat ascund zecile de cruci şi pietre uriaşe inscripţionate în slavonă, din Ţara Loviştei, un Stonehenge al Vâlcii Zeci de cruci de piatră sau de hotar, cum mai sunt ele numite, au fost găsite de-a lungul anilor pe cuprinsul aşezării din nordul judeţului Vâlcea, pe dealurile din partea stângă a râului Olt. Unele au înălţimi de peste doi metri şi sunt inscripţionate cu simboluri creştine şi cuvinte în limba slavă sau latină. Cele mai multe cruci de hotar au fost identificate, însă, pe marginea drumului face legătura între Valea Oltului, comunele din Ţara Loviştei  (Câineni, Boişoara, Titeşti, Perişani) şi judeţul Argeş, drum despre care istoricii afirmă că a fost folosit drept rută comercială timp de sute ani, în timpul dominaţiilor habsburgice şi otomane.  În ciuda denumirii –cruci de hotar- în fapt este vorba despre nişte pietre uriaşe, cu forme ciudate, care conţin inscripţii în slavonă sau latină şi mai multe pictograme.
lovisteiFoarte mulţi dintre “uriaşii” găsiţi pe marginea drumului din Ţara Loviştei au ajuns în colecţia Primăriei Perişani, alături de crucile tombale (cruci cimiteriale). Alesul local din comuna vâlceană se laudă cu o colecţie impresionantă: peste 100 de pietre de hotar şi cruci tombale. perisaniPietrelor de hotar şi celor funerare li se adaugă o cruce de aproape trei metri înălţime, un monument ridicat în cinstea celor care au căzut pe câmpul de luptă, care datează din 1840”, spune Ion Sandu, primarul comunei Perişani. Citeste mai mult:

gorjSunteți pasionat de istorie și arheologie sau pur și simplu de relicve cu o vechime de secole? Crucile din Gorj cu certitudine că îl vor impresiona nu doar pe un specialist dar și pe un amator de monumente cu semnificație încă misterioasă. Cruci-troiţe sculptate din piatră, datând din secolele XVII-XVIII, scrise cu litere chirilice, dăinuie şi acum în diverse zone ale României. În Gorj mai există 11 astfel de troiţe, declarate monumente istorice. Crucea de piatră din satul Ulmet, comuna Stoina, se află pe lista monumentelor istorice. Crucea de piatră de la Stoina se află amplasată în hotarul dintre satele Ulmet şi Mieluşei. Este o cruce de pomenire ridicată la 9 decembrie 1783, conform traducerii textului de pe monument. Are o înălţime de peste doi metri, iar literele sunt cioplite în piatră, în relief.

2017-09-08 16.09.01

Revenind la cartea Crucea_in_patrimoniul_spiritual_al_judetului Alba.pdf / studiul realizat de Jan Nicolae, Ioana Rustoiu si Ana Dumitran extrag urmatoarele: 

Crucea reprezintă simbolul central şi semnul binecuvântării în creştinismul etiopian. Toate culturile creştine au produs în forma de cruce o mare diversitate, dar probabil că nici o cultură nu a creat o mai mare bogăţie de întruchipări ale crucii ca Etiopia creştină. Cea mai veche şi prima formă fundamentală este crucea echilaterală, crucea greacă, înconjurată de un cerc. Ea îl simbolizează pe Hristos ca Domn al lumii. Ea a fost crucea monahilor din Egiptul de sus şi a fost introdusă, probabil, de către Sf. Pahomie, părintele monahismului egiptean. Cea de-a doua formă fundamentală importantă a crucilor etiopiene o reprezintă crucea latină sau crucea asimetrică.

In arealul nostru cultural remarcăm cu uşurinţă diversitatea de forme şi de ipostaze rituale ale crucii, comparabilă, într-un fel, cu cea etiopiană. Întâlnirea dintre formele plastice arhaice din acest spaţiu şi misterul central a creştinismului a dat o diversitate de forme şi de ipostaze rituale uimitoare. „Lumea mică (satul) se construia, trăia şi creştea sub puterea aceluiaşi semn al crucii. Îmi place să spun că spaţiul satului românesc poate fi înţeles ca o succesiune de învelişuri suprapuse în jurul unui miez, care este întotdeauna Biserica. Crucea turlei arată centrul şi statornicia aşezării. De aici înspre margini, învelişurile sunt marcate de treceri şi de praguri, protejate la rândul lor de cruci. Dinspre Biserică spre casă, pragurile drumului – răscrucea, fântâna, puntea – sunt întotdeauna întărite de prezenţa crucii-troiţă sau a crucilor de pomenire. Gardurile şi porţile sunt însemnate cu cruci sau poartă uneori merindare (firide sau simple poliţe pe care se pune o bucată de pâine şi o cană cu apă proaspătă pentru trecători), şi acestea protejate de mici cruci de lemn. Din trecere în trecere şi din prag în prag, omul ajunge în interiorul gospodăriei, o lume şi mai mică, cu miezul şi cu învelişurile ei. Centrul simbolic al acesui loc este focul vetrei, întotdeauna potenţat magico-simbolic de crucea pristolnicului. Deschiderile ferestrelor sau ale uşii, meşter-grinda sau pragurile propriu-zise sunt şi ele marcate de icoane sau cruci scrijelite direct în materia construcţiei. Prispa, adăposturile pentru animale, hambarele sau puţul din curte, toate sunt aşezate simbolic sub puterea crucii. Pe drumul spre hotarul aşezării, parcursul dezvăluie trecătorului istoriile importante ale locului; crucile de la marginea drumului sunt un fel de alfabet al memoriei, aici a căzut cineva lovit de trăznet, aici a ars o casă, aici a murit un copil. Tot mergând spre marginea satului, înainte de hotar se află un loc aparte, care pare să amestece două lumi, cea văzută şi cea nevăzută; cimitirul satului, aşezarea pământească a celor trecuţi pe ceea lume, este o pădure de cruci care de multe ori respectă alcătuirea neamurilor şi a vecinătăţii satului. Este un alt prag, o altă trecere, înainte de a păşi dincolo de hotar. Crucea de hotar, mai impozantă decât cele dinlăuntrul aşezării, este făcută să însoţească drumeţul în depărtări, atât timp cât va fi văzută, pentru că drumul în afara satului presupune o stare limită, fragilă, în afara unui spaţiu protejat, locuit şi domesticit. De aceea drumurile sunt şi ele întărite cu cruci. (…). Despre crucea folosită ca însemn al trecerii în viaţa Lumii şi în viaţa omului, sau despre facerea crucii ca gest de credinţă nu mai e loc”.

Troiţele româneşti sunt genul de cruce cel mai semnificativ pentru spaţiul creştinismului autohton şi în care inculturalizarea semnului creştin pătruns în cadrul codului plastic şi ritual arhaic de la noi se poate vizualiza cel mai bine. Deşi avem de-a face cu un filon de veche tradiţie, lucru dovedit de această excepţională diversitate morfologică a troiţelor, modul paşnic, lipsit de bruscări culturale, în care a avut loc încreştinarea în acest spaţiu, se reflectă în acest gen de monumente, care au impus un altfel de manifestare a evlaviei simple, dar deloc minore, în cadrul creştinismului popular românesc. Troiţa a fost prezentată insistent, mai ales în perioada interbelică, drept un element deosebit al identităţii româneşti, dar numai în anul 2003 I. Oprişan i-a dedicat un album însoţit de un studiu, în care încerca, alături de configurarea unei tipologii, să-i desluşească rosturile arhaice, pe urmele cercetărilor mai vechi ale lui Romulus Vulcănescu.
Exemplarele care se mai păstrează astăzi pe întreg teritoriul românesc reprezintă troiţe de lemn socotite a fi chiar mai vechi de secolul XVIII şi troiţe de piatră din preajma secolelor XIV-XV, iar structurile lor permit reconfigurarea modului în care, treptat, monumentele sacre gen „stâlpul cerului” şi „coloana cerului”, specifice mediului arhaic autohton, în care se concentrează viziunea religioasă precreştină din acest spaţiu, perpetuate din preistorie până în evul mediu, iar prin succedanee şi simulacre, până în secolul XX, au fost încreştinate. În cazul troiţelor de lemn, este foarte probabilă descendenţa sau înrudirea lor originară cu totemismul precreştin legat de cultul străvechi al arborilor sacri situaţi în centrul aşezărilor, în jurul cărora se desfăşurau riturile esenţiale ale comunităţilor. Funcţia acestor arbori a fost preluată în timp de către substituţi în formă de coloane stilizate, protejate în incinte de diferite configuraţii. În jurul acestora s-au desfăşurat, în întregime sau numai secvenţial, o parte din riturile de trecere şi de purificare, mai ales în momentele-cheie ale anului, de la solstiţii şi echinocţii. În ceea ce priveşte troiţele de piatră, cele mai vechi provin din menhiri arhaici încreştinaţi la o anumită dată, din micile altare dedicate Triviei, zeiţa răscrucilor, sau din monumente paleocreştine dedicate martirilor sau episcopilor. De curând au fost descoperite şi în ţara noastră astfel de troiţe care provin din încreştinarea mai târzie a unor pietre sacre arhaice de genul menhirilor sau stelelor funerare.  menhirDacă în alte ţări europene, precum Franţa, Anglia, Germania, încreştinarea menhirilor a fost realizată prin transformarea acestora în cruce de piatră, prin modificarea părţii superioare în cruce, gravarea unei cruci, sculptarea unei cruci în vârf şi reprezentarea lui Hristos răstignit, în România, astfel de situaţii, semnalate în urmă cu câţiva ani la Baru Mare, Petroşani-Lunca şi Petrila, s-au produs fără să se intervină direct cu un semn, simbol sau înscris creştin: ,,Nu au fost transformaţi în cruci, nu li s-a gravat o cruce etc. Au fost numai acoperiţi cu o structură de lemn şi tablă, structură prinsă de piatra alungită în aşa fel încât să o acopere în arc de cerc protector. Structura de lemn are cioplit semnul crucii, are atârnate icoane, este acoperită cu şindrilă (draniţă) sau cu tablă, detalii diferite de la un menhir creştinat la altul. Menhirele respective se află în sau lângă cimitirele vechi, situate lângă vechi biserici de lemn, la margine de uliţe, mutate lângă biserici noi de lemn. Ele constituie azi stâlpul susţinător sau „piciorul” torţelor, numite aici, în Bazinul Haţeg şi Bazinul Petroşani, cruci. Aşadar, în zona Haţeg şi Petroşani există trei tipuri de menhiri creştinaţi: menhirii de la Baru Mare, localizaţi în cimitirul vechi (sârbesc), încreştinaţi prin transformarea lor în troiţe; menhirii de la Petroşani (Lunca), Jieţ şi Petrila, plasaţi în cimitire sau în preajma acestora, încreştinaţi şi ei prin transformarea în troiţe, prin simpla supra-adăugare a unei structuri de lemn sub formă de cruce sau cu mici cruci de lemn care realizează troiţa propriu-zisă; al treilea tip de menhir creştinat, alcătuit dintr-un bloc alungit pe care a fost incizată o cruce de Malta, se găseşte la marginea cimitirului vechi din Jieţ, nefiind transformat în troiţă. Prin încreştinarea lor târzie sub formă de troiţe, aceste monumente arhaice, pietre sacre, de origine cultică, aşezate lângă primele biserici şi cimitire din localităţile respective, au fost slavate de la distrugere. Încreştinarea acestor pietre arhaice (6000-4500 a. Chr.) sub formă de troiţe este un fenomen interesant, semnalat de curând în literatura de specialitate.

În legătură cu fenomenul încreştinării stelelor funerare romane şi al originii troiţelor, Mircea Cristian Pricop semnala ca manifestare a frumuseţii credinţei, din perspectivă mistico-simbolică, o cruce din secolul VI descoperită la Callatis (Mangalia), pe care sunt gravate în greacă cuvintele Viaţă şi Lumină, ca nume biblice ale lui Hristos Cel Răstignit. Acest autor a identificat şi clasificat ca troiţe unele cruci de tip cenotaf, prototroiţe sau arhetroiţe descoperite în Scythia Minor, extinzând vechimea cunoscută a troiţelor până în secolele V-VI, adică înainte de invazia avaro-slavă. El le consideră ca fiind cele mai vechi troiţe din spaţiul românesc. Cu alte cuvinte, originea presupusă a acestor prime troiţe de la noi s-ar afla în crucile şi stelele funerare ale creştinilor din perioada constantiniană, de după edictul de la Milan (313), iar continuitatea prezenţei lor pe teritoriul românesc actual în perioada de după căderea limes-ului dunărean şi distrugerea romanităţii sud-dunărene, prin invazia triburilor slave, în jurul anului 602, se poate studia prin analizarea comparativă a elementelor decorative, a raporturilor interetnice şi a influenţelor reciproce stabilite între populaţiile migratoare şi protoromânii autohtoni. Pornind de la această intersecţie simbolică între Viaţă şi Lumină, autorul menţionat consideră că semnele şi simbolurile codului plastic şi religios arhaic s-au închinat şi subsumat Crucii ca semnul şi simbolul totalizant cel mai deschis, inculturalizarea fiind o biruinţă a Crucii în viaţa şi operele sau mărturiile plastice ale credinţei strămoşilor. Această cercetare reprezintă şi teoria cea mai nouă despre originea troiţelor în arhetroiţe sau prototroiţe derivate ale evoluţiei stilistice a Sfintei Cruci. Practica aşezării acestor cruci şi icoane „la vedere”, la răscruci şi locuri vizibile, deasupra porţilor şi a caselor, cu ocazia unor evenimente deosebite, ar fi apărut în secolul al IV-lea şi s-a menţinut până în prezent, ca o tradiţie autentic ortodoxă, troiţele aparţinând astfel exclusiv creştinismului prin tot mesajul lor. Cultul troiţei ar fi preluat de la vechile credinţe agrare doar limbajul estetic şi elementele simbolice, metamorfozate şi înnoite de mesajul creştin. Cu alte cuvinte, mesajul troiţei este unul pur creştin, chiar dacă foloseşte elemente simbolice ale codului plastic arhaic. Troiţa ar putea fi aşadar asociată, pe de o parte, cu lupta Bisericii împotriva mijloacelor cultului păgân, a micilor altare publice răspândite în număr mare, .. pe de altă parte, acest gen de monumente a ajutat la propagarea ortodoxiei credinţei şi a unităţii cultice.
troiteTroiţele fac parte din moştenirea spirituală românească, sunt documente ale memoriei noastre şi descriu simbolic poziţia noastră specială ca popor în istorie la răscrucea dintre Orient şi Occident. Proverbiala refugiere în munţi în faţa năvălitorilor şi frecventa înfrăţire a românului cu codrul a făcut ca locul bisericilor să fie luat de Crucea Domnului Hristos, sub închipuirea troiţei: „Atunci, în jurul unei astfel de cruci, se făcea toată slujba; ea înlocuia biserica, o rezuma în ce avea mai caracteristic” (Nicolae Iorga).
„Evident, în sec. XIV-XV, arborele cosmic este înlocuit aproape total de substitutul său crucea, care devine modelul universal al monumentelor creştine … Reminiscenţele păgâne se păstrează, însă, într-o multitudine de forme, de cele mai multe ori fără voia meşterilor, datorită presiunii exercitate de tiparele stilistice zonale. Aşa se face că troiţele, de o imensă varietate stilistică, urmaşele fireşti ale coloanelor şi stâlpilor cerului, reprezintă o sinteză ad-hoc între straturile arhaice şi cel creştin. În orice caz, ele preiau învăţătura creştină (imagistica biblică) într-un mod cu totul propriu, adaptând-o viziunii populare româneşti asupra lumii şi vieţii. În spaţiul românesc creştinismul s-a grefat lent dar sigur, cu multă înţelepciune, pe vechile tradiţii plastice ale zonei. Astfel, coloanele cerului au fost încreştinate şi transformate în troiţe prin marcarea lor cu semnul repetat al crucii, sculptat sau pictat, dar şi prin reprezentarea unor scene iconografice creştine: Răstignirea, Învierea, Treimea, Maica Domnului cu Pruncul, Cina cea de taină, Botezul Domnului. Formele arhaice au supravieţuit ca structură, dar uneori au existat încercări brutale de eliminare sau mascare a lor, cum au fost cazurile izolate de interzicere a crucilor gorjene de jurământ ori placarea repetată a coloanelor vechi cu scene iconografice pictate pe tablă, în zona Dâmboviţa, Argeş. Ambianţa troiţelor a fost una etnologică, pur românească din toate punctele de vedere: arhitectura, pictura, ornamentica lor aveau legătură cu cultura populară creştină, în care se regăseau elemente ale mitologiei, magiei şi ritualisticii arhaice preluate prin filtrul creştin. Crucile cu imaginea Răstignirii sunt împodobite cu prosoape cu motive populare, cu oale de lut, cu cununi de spice sau sânziene, cu o pânză specială la sărbătoarea Paştilor, însemnând veşmântul de lumină al Învierii (zona Sălaj, Făgăraş, Mediaş, Galaţi). În câteva sate din preajma oraşului Târgu-Mureş, aproape de mânăstirea Recea, la Ungheni şi Cerghid, am remarcat un fenomen deosebit: împodobirea la Paşti a troiţelor cu un şirag de ouă roşii chiar la gâtul Domnului Iisus Hristos. Imaginea este foarte puternică şi pare a fi o tradiţie veche, care merită atenţia etnologilor şi teologilor: Hristos împodobit cu simbolul cel mai popular al Învierii.

Muzeul Crucilor. De curând, în satul Măceşu, care ţine de oraşul Târgu-Cărbuneşti, etnologul Pompiliu Ciolacu de la Centrul de Conservare şi Promovare a Culturii Tradiţionale Gorj, ai cărui bunici au trăit în acest sat, care are acum o şcoală fără elevi şi o biserică fără cimitir, a inaugurat un Muzeu al Crucilor bătrâneşti făcute cândva de meşterii populari şi care acum stau prin dosul bisericilor, după ce au fost înlocuite cu cruci moderne de piatră sau marmură. Modelul său a fost muzeul icoanelor pe sticlă de la Sibiel, înfiinţat de părintele Zosim Oancea, binecunoscut acum în lumea întreagă. O idee asemănătoare este colectarea acestui patrimoniu local în expoziţii etnografice organizate în judeţul Alba sub patronajul Consiliului Judeţean. Colecţiile de cruci de binecuvântare, ca de pildă cele de la Muzeul „Pamfil Albu“ din Lupşa, sunt cruci memoriale într-un sens patrimonial duhovnicesc, reprezentând fragmentele unei memorii liturgice şi culturale esenţiale.
Cimitirul ca pădure de cruci. Parcursul nostru iniţiatic trece prin pădurea de cruci a unui cimitir. Am ales un cimitir minunat: este vorba de cimitirul vechi românesc de la Negotin, din actuala Serbie, cu nişte cruci de piatră făcute după vechile izvoade.Negotin Cuvantul „Troiţă” asociat cu slavul “trojka” pare a se fi înrădăcinat în tezaurul nostru terminologic în perioada de înrâurire slavo-bulgară, între secolele VII şi XI. I. Oprişan ne dă şi variantele zonale ale termenului românesc generic de troiţă: „cruci la răscruci“ (Nordul Moldovei), „răstigniri“ (Maramureş), „icoane“ (Vâlcea), „rugi“ (Ţinutul Pădurenilor), „lemne“ (în documenetele mai vechi), „cruci“ (Transilvania, Oltenia). În mod sigur rostul troiţelor era unul bine fixat încă de timpuriu în cadrul societăţii medievale româneşti, de la cnezi şi voievozi locali până la marile dinastii domneşti: un rost comemorativ legat de luptele împotriva năvălitorilor păgâni, perpetuarea memoriei unui monument mai vechi ori a numelui eroilor căzuţi în alte locuri, altul comunicativ, legat de mijlocirea unor legi sau porunci domneşti către popor. Troiţa din piatră este o ctitorie mai întâi a membrilor marii nobilimi româneşti, iar din secolul al XVIII-lea şi a târgoveţilor, obştilor săteşti, preoţilor de mir şi a monahilor. Troiţele de lemn au fost dintotdeauna ctitoria ţăranilor, care şi-au exprimat prin ele jertfelnicia şi măiestria, unind în realizarea lor plastică imaginarul arhaic şi elementele iconografiei creştine. Pe lângă rolul lor memorial, social şi religios, troiţele au avut şi unul practic, legat de stabilirea hotarelor, de multe ori desemnând numele câte unui loc. Ele au fost puncte de referinţă în orientare în multe din hrisoavele medievale legate de moşii şi hotărnicii. Unele dintre ele erau plasate pe marginea vechilor căi de comunicaţie. Din nefericire, lucrările de modernizare a drumurilor s-au transformat de multe ori în încercări de secularizare a acestora, prin eliminarea troiţelor şi însemnelor creştine, cel mai cunoscut caz fiind cel al dislocării troiţelor voievodale sau nobiliare din judeţele Buzău, Vâlcea şi Argeş. Odinioară, când un preot primea o parohie, lua în primire spre purtare de grijă întreg patrimoniul material al comunităţii, iar unul dintre angajamentele concrete în acest sens, uneori declarat solemn în cuvântul de la slujba de instalare, era chiar grija faţă de cimitir şi troiţe. Rolul benefic al troiţelor şi menţinerea lor în calitate de ctitorie populară până în prezent în centrul vieţii creştine vin din îmbinarea rolului lor cultic, social şi harismatic: locul cinstit cu semnul hristic, hotar, fântână, izvor, livadă, ogor, drum, răscruce, şi beneficiarii lui primesc sfinţire, putere, demnitate creştină de mărturisitori şi de ctitori. Troiţa constituie cea mai firească formă de întrupare a credinţei în mediul românesc atât de impregnat de semnul hristic şi de grija pentru închinare. De fapt, sfinţirea locului pentru zidirea unei biserici se face în primul rând prin ritualul înfigerii sau împlântării Crucii chiar pe locul viitorului altar de către episcop sau de către un preot delegat de către episcop (canonul 31 al Sf. Nichifor Mărturisitorul, +818). Există, astfel, posibilitatea slujirii liturgice în preajma troiţei de la locul de biserică. Cercetătorul I. Oprişan ne oferă o imagine asupra tipologiei troiţei pe regiuni.

Cele mai interesante troiţe, remarcabile prin arhaismul lor, se păstrează în judeţele Buzău, Dâmboviţa, Olt, Vâlcea, Gorj, Mehedinţi, în timp ce în zone recunoscute în genere ca tradiţionaliste, precum Moldova, Transilvania şi Banat, formele arhaice au fost în cea mai pare parte înlocuite, datorită influnţei catolice, de către troiţa în formă de crucifix. Crucile vechi din Moldova, de pildă, făcute după modele arhaice unice ale coloanelor cerului, cu coarne de consacrare, şi a troiţelor cu secure, prezentate de către Tudor Pamfile în 1910, şi-au pierdut acest aspect arhaic. În judeţul Buzău predomină troiţele de formă străveche, coloane ale cerului în variante originare sau încreştinate, stâlpi funerari arhaici şi cruci de piatră. În judeţul Dâmboviţa se păstrează tot o formă străveche de troiţă: cruci pereche înscrise într-un cerc şi reunite în partea superioară printr-o aşa-numită talpă a cerului. În Vâlcea, Argeş şi Olt predomină genul de troiţă-icoană sau troiţă iconostas, înscrisă într-o incintă de tip pridvor. În Gorj şi Mehedinţi sunt specifice un gen de troiţe-panou antropomorfe, dar şi troiţe grătar şi coloane ale cerului cruciforme. În judeţul Gorj, troiţele şi crucile se raportează la foarte interesantele rituri de înmormântare. Se păstrează aici stâlpii arhaici de mormânt, de bărbat şi de femeie, crucile de apă, de punte, de jurământ, de transhumanţă, de pomenire. În judeţul Gorj, troiţele şi crucile se raportează la foarte interesantele rituri de înmormântare – Bernea 2007.

BenicÎn rezumat, există trei tipuri stilistic specifice troiţelor româneşti: tipul discofor (roata valahă), cu o diversitate de forme care reies din jocul cruce-disc solar; tipul de troiţă arboriform, cu mai multe braţe sau cu structuri stiliforme (triunghi, romb, disc) şi cel mai răspândit, tipul antropoform. În fiecare zonă s-au impus anumite tipare, care au dat o tradiţie locală aparte: coloanele cerului buzoiene, troiţa-pridvor iconoforă oltenească şi troiţa cruciformă în general. În legătură cu raportul real dintre arborele vieţii şi Cruce, dintre simbol şi împlinire, Costion Nicolescu ne ajută să înţelegem că este vorba despre o trecere din copilăria umanităţii în maturitatea sa spirituală. Judeţele din partea sudică a Transilvaniei, Hunedoara, Sibiu şi Braşov, au moştenit troiţele-baldachin, având în centru cruci de piatră de obicei pictate, precum sunt cele ale junilor braşoveni, cele din Răşinari şi din Mărginimea Sibiului, iar în satele mai izolate stâlpii funerari, în formă de coloană, numiţi „cruci de bărbat“, şi cruciformi, pentru femei, numiţi „stâlpi de femei“.

În Apuseni, datorită şcolii de pietrari de la Ţebea, de la începutul secolului al XIX-lea, s-au răspândit crucile monumentale de piatră, sculptate şi pictate, dar se găsesc şi troiţe supraetajate în formă de T. Preotul Iulian Nistea de la Paris, originar din Alba Iulia, dar cu rădăcinile strămoşeşti în Sălciua, a publicat acum câţiva ani o serie de fotografii de o deosebită valoare, cu troiţe şi cruci din zona Apusenilor, dintre care se detaşează o veche troiţă de lemn chiar din Sălciua, de o frumuseţe uimitoare. Amplasamentul iniţial al acestei cruci ne arată că rostul ei era de a pecetlui locul şi de a-l străjui cu semnul biruinţei totale şi deal prezenta ca paradis restaurat chiar prin Crucea Domnului.  Nistor ParisÎn jurul sărbătorii Sfinţilor Petru şi Pavel se face rugăciune în imaş, la Cruce, după care preotul face sfeştanie cel puţin la una din colibe, prilej cu care băciţele pregătesc caşul popii. Şi crucile din Apuseni i-au deranjat pe comunişti, care au avut intenţia să distrugă crucea cea mare de la Sălciua, aflată între biserică şi casa parohială, dar parohienii au mutat-o într-o noapte, instalând-o în vârful Citerii. Pretutindeni în locurile cu culturi agricole şi de păşunat se regăsesc în Apuseni cruci vechi de lemn sau de piatră, aşa numitele cruci celtice sculptate, cu semnul soarelui între braţe, evocând Soarele dreptăţii: „La aceste cruci de hotar se făceau slujbe religioase, sfeştanii primăvara, când se ieşea cu animalele în imaş, la colibă, şi masluri la unele dintre ele, cum este crucea din şaua Crocanilor, din Meterg, prilej cu care se întâlneau aici credincioşii din mai multe sate la rugăciune şi sfinţirea apei, cu care stropeau mai apoi sălaşele, holdele şi animalele”. Această tradiţie străveche a slujbelor de la hotarul mai multor sate n-a fost deloc studiată, deşi ea se regăseşte nu numai în memoria celor mai vârstnici, ci este încă vie în mai multe zone. Am întâlnit-o în relatările preoţilor din zone învecinate judeţului Alba, precum Cetatea de Baltă şi Târnăveni: la hotarul comun al satelor Cetatea de Baltă şi Crăciunelu de Sus sau al satelor Botorca- Deleni de lângă Târnăveni, unde au loc slujbe comune la sărbători, în special aşa-numitul maslu de hotar, urmat de agape şi serbări populare. E foarte posibil ca aceste petreceri populare să aibă şi ele origini mai vechi, deoarece Romulus Vulcănescu vorbeşte despre nişte petreceri care aveau loc după consacrarea coloanelor cerului, încheiate în momentul înserării cu hore ale luminii. În orice caz, despre obiceiuri asemănătoare relatează şi Ovidiu Daneş, în legătură cu troiţele din Mărginimea Sibiului: „Iniţial, cu funcţii legate exclusiv de sacru – prin participare ritualică, investitură apotropaică sau caracter funerar, troiţele se rezumau la o cruce de piatră sau de lemn fixată în puncte de mare concentrare simbolică. O zonă subtilă delimita ceea ce este propriu, cunoscut, vecin, de alteritatea radicală. Locuri care prin sfinţirea lor în cursul slujbelor de Înălţare (Ispas), Bobotează, Rusalii, Crăciun, deveneau temporar publice, asimilabile şezătorilor – obiceiuri păstrate azi în Sibiel şi Cacova (Fântânele), Apoldu de Jos. Multe dintre ele construite la graniţele dintre satele care aveau vecinătate cu Sibiul, troiţele justificau, după legile nescrise, hotarul. Răşinărenii au ridicat nu mai puţin de trei monumente într-un spaţiu restrâns, la limita de răsărit a satului. A fost timpul în care localnicii includeau troiţele în diversele lor strategii politice, fără a le exclude valoarea simbolică iniţială”. Slujbele speciale la troiţe nu se fac numai la hotar, ci la troiţa principală dintr-un sat îndeosebi, la Înălţare, dar şi la alte sărbători, existând sate, precum Lupşa din judeţul Alba, unde rânduiala este ca la fiecare sărbătoare mare, la Paşti, Înălţare, Sântămărie, să se slujească la câte o troiţă anume de fiecare dată. Un caz special îl reprezintă satul Aruncuţa din judeţul Cluj, unde, în postul Sfintei Marii, se slujeşte în fiecare seară la câte una din cele 15 troiţe ale satului, iar fiecare ctitor oferă ofrandă de pomană în cinstea strămoşilor săi. Astfel, Postul verii ia alura unei procesiuni comunitare, cu opriri la troiţele satului. În Ţara Făgăraşului, dar şi pe Târnave şi în multe alte locuri, după binecuvântarea holdelor de către preoţi, credincioşii aşează cununi de spice la troiţe, dar şi la crucile de prapor, în anumite zone, iar la sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, cununi de sânziene, ca jertfă. În zona Maramureşului predomină troiţele cruci cu aşa-numita roată valahă şi străvechi cruci de piatră de origine celtică. Pe cele mai vechi dintre porţile uriaşe de lemn maramureşene se pot citi de multe ori hieroglifele cruciforme ale omului-cruce, bărbat şi femeie, semne arhaice care se regăsesc de altfel şi pe vechile lăzi de zestre româneşti, în special pe cele din zona Gorj şi Mehedinţi păstrate în Muzeul Porţilor de Fier de la Drobeta-Turnu-Severin. Deasupra acestor porţi maramureşene se poate admira de multe ori respiraţia luminoasă, cerească, a Crucii.apuseni

maria balcicCrucea Reginei Maria, în parcul palatului de la Balcic, la un vechi hotar.

Posted in Archeology of symbols, Etnogeneza Rumânilor, Old Europe Art, Uncategorized | Tagged , , , , , , , , | Leave a comment

The Lithium Oligopoly. Prices doubled in 2 years, for the “salt of the future”.

Volkswagen Chairman Herbert Deiss told CNBC at the Paris Motor Show in November that “electric mobility will take off by 2020,” while Tesla CEO Elon Musk announced in May his aim for annual production to be at 1 million vehicles by this same year.

Lithium – the metal of the future – key material in the coming green revolution of storable energy. CRU estimates that the Chinese spot price has almost tripled from $7,000 the middle of last year. Only four producers control about 85% of supplies. 3 Lithium Mining Stocks That Produce 90% of All Lithium. Chile’s SQM and U.S. companies FMC Corp and Albemarle Corp dominate the production landscape, extracting lithium from salt lakes in Chile and Argentina. Albemarle also operates a brine operation in Nevada. The fourth producer is Australia’s Talison, which produces lithium at the Greenbushes mine in Western Australia. But it is hardly an independent, being 49%-owned by Albemarle and 51% by China’s Tianqi Lithium, which takes almost all of the mine’s output for processing in China. This oligopoly poses a real challenge for Tesla, will need up to 27,000 tons of lithium carbonate a year to reach its sales target of 500,000 vehicles a year by the end of 2018.
Concern is growing among analysts, and some other carmakers, that the supply of what Mr Musk dismissed as mere “salt” will not be able to keep pace with demand as the expansion of electric vehicles begins to erode the world’s century-long reliance on oil. Prices for lithium carbonate, used in the cathode of a battery, have more than doubled since 2015, according to consultancy CRU.
Last month Swiss bank UBS became the latest to raise its forecast for penetration of electric vehicles by more than 50 per cent. It now estimates EVs will hit 14 per cent penetration globally by 2025 and 30 per cent in Europe as the cost parity with conventional fuel vehicles is reached in the next few years. “While all battery materials are abundant, mining and refining capacity could represent a bottle neck when EV demand takes off, even if only temporary,” UBS analysts noted. Dr David Deak, chief technical officer at Lithium Americas, who formerly worked as an engineer for Tesla, says the lithium market needs to grow from its annual production of 182,000 tonnes to an average of 3.1m tonnes for 20 years to electrify the world’s fleet of vehicles.
Others remain confident that miners can meet the challenge given that lithium is abundant in the earth’s crust. Analysts at consultancy CRU expect supply to ramp up and the market to be in a surplus from 2018 onwards. “It will be a healthy market for producers of lithium, but there’s so much lithium to be found on the earth, there’s no shortage of lithium,” Willem Middelkoop, founder of the Commodity Discovery Fund in the Netherlands, says. The hunt for the “salt of the future” will intensify further.

Tesla_Factory_MapAccording to Goldman Sachs, the TSLA “gigafactory” could require the equivalent of 15,000 tons to 25,000 tons of lithium carbonate annually at full capacity which would consume 17% of global lithium output. Rockwood is one of the three major suppliers of lithium who are responsible for 90% of global lithium production. When Albemarle Corporation (ALB) bought Rockwood earlier this year, they inherited the Chemetall-Foote lithium “mine” which is the largest lithium mine in the U.S. located in Silver Peak Nevada, and just a 3.5 hour drive from the Tesla “gigafactory”. In July 2010, Rockwood (now ALB) announced that they would double the capacity of their Chemetall-Foote mine in Silver Peak Nevada. 50% of the project funding or $28.4 million was provided by a grant from the U.S. Department of Energy. ALB states that sales of lithium for electric vehicle batteries are up 30% year to date. The Company expects this to the largest driver of lithium growth over time and currently sells lithium to Panasonic, a partner in the TSLA gigafactory. ALB’s latest corporate presentation even makes mention of how much lithium a TSLA electric vehicle needs:
Being a $33 billion company, TSLA is not likely to depend on junior miners to supply their lithium. They will likely stick with one of the three biggest lithium producers in the world, ALB. In their latest corporate presentation, ALB claims to be the #1 global provider of lithium now ahead of FMC and SQM.
tibetChina’s lithium reserves are an estimated 3.2 million metric tons, according to the USGS in January 2016, meaning that the superpower ranks among those with the largest domestic supply. Most resources are located in its Qinghai and Tibet regions. In response to how much the market has grown – and where it may progress to in coming years – the price of Chinese battery grade lithium is currently well over $20,000/tonne, compared to $7,000/tonne in mid-2015, according to mining analysis firm CRU. China is the world’s largest electric vehicle market. According to the China Association of Automobile Manufacturers, sales of battery electric vehicles reached 258,000 units in the first ten months of 2016, increasing 102.5 percent year on year.
Argentina, Bolivia and Chile form a troika of lithium producers in Latin America, otherwise known as the “lithium belt” or “lithium triangle.” For Latin America, “industrial-grade lithium carbonate contract prices increased by around 40% in 2016 due to strong demand growth and the ongoing supply deficit. Battery-grade lithium carbonate and lithium hydroxide prices surged higher.”
Chile, with its dry climate and lithium-rich Salar de Atacama salt flats, is an ideal production environment. The country is also popular with investors due to its free market economy. In addition, Reuters reported in November that Chilean firm SQM, one of the world’s largest lithium producers, saw 2016 third quarter profits more than quadruple due to rising lithium prices. But, CRU told CNBC via e-mail that, “the [Chilean] industry is facing serious issues such as [the] imposition of production quota, on-going labour disputes [and] water shortage.”
In 2015, Australia was the largest producer of lithium and accounted for around 40% of global lithium supply. Location is key for Australia, being close to China.

Posted in | Tagged , , , , , , | Leave a comment

Marea criza economica s-a terminat! In 2016 vanzarile de imobiliare au crescut cu 35% fata de 2015.

download studiu > Remax_Evolutia_pietei_imobiliare_din_romania_in_2016-2017

Piața imobiliară a fost printre primele și cele mai puternic afectate de apariția crizei din 2008 – 2009, cand preturile si vanzarile au cazut la 50%. Dupa o usoara revenire in 2014, cu investiţii de circa 2 miliarde de euro, 2015 a confirmat iesirea din criza, printr-o accelerare vizibilă a volumului de tranzacționări. Anul 2016 a fost cel mai bun an de la declanșarea crizei economice cu o  creștere a volumului de vânzări de imobiliare de 35% față de anul 2015. În sectorul de retail nivelul livrărilor a crescut cu 40% în raport cu 2015. Răzvan Cuc: “Trendul din 2016 se păstrează și în 2017, într-o piață mai matură decât cea din anii premergători crizei.”

cluj-aerial-view-vedere-aeriana-piata-unirii-011-760x280In Cluj-Napoca se înregistrează și cele mai scumpe locuințe – în medie 1.214 euro pe metru pătrat în anul precedent, în creștere cu 13% fată de 2015. Pe piata de s-a trecut de la dezvoltarea unor proiecte de mărimi mici sau medii, la proiecte colos dezvoltate etapizat, în două sau trei faze – ex. The Office Center sau Liberty Tehnology Park. În ultimii doi ani, marile mișcări au fost făcute de companiile IT sau de servicii, care fie s-au relocat, fie și-au extins birourile.

2016 a fost un an marcat de pregătirea și aplicarea legii „dării în plată”. Această lege a influențat direct comportamentul de consum al creditelor pentru investițiile imobiliare și politica de acordare a acestora. Cea mai afectată zonă a fost cea a creditărilor ipotecare standard în euro care, deși în 2015 a cunoscut o revenire spectaculoasă – cu o creștere de peste 150% față de anul precedent – în 2016 a avut un volum de cereri semnificativ mai mic, românii fiind vizibil descurajați de avansul majorat pe care ar fi fost nevoiți să îl dea în acest sistem de creditare. Continuarea programului guvernamental „Prima casă” a stimulat tranzacționarea pe piața imobiliară, remarcânduse o creștere semnificativă a volumului de împrumuturi. Odată cu adoptarea legii „dării în plată” și cu majorarea avansului la creditele standard (la 15% – 25%), băncile au cunoscut un volum record de cereri de creditare prin programul guvernamental „Prima casă”. În 2017 nucleul creditărilor ipotecare va fi definit în continuare de programul guvernamental „Prima casă”, specialiștii așteptându-se la menținerea unui interes major pentru acest sistem de creditare. O altă tendință a anului în curs este definită și de orientarea băncillor către companii în sensul flexibilizării sistemelor de creditare pentru acestea din urmă.

Odată cu revenirea din criză a României și, implicit, cu reanimarea pieței imobiliare se poate remarca o schimbare în planul așteptărilor finaniciare ale vânzătorilor. Aceștia speră într-o creștere a prețurilor în domeniul imobiliar pe fondul unei cereri din ce în ce mai mari. Tendința de creștere a prețurilor este confirmată și de specialiști care se așteaptă la majorări de cca 5% în cursul acestui an și care au remarcat deja în piață o serie de schimbări: # aprecierea apartamentelor vechi care în prezent sunt cu 3,7% mai scumpe decât la finalul anului trecut, # scumpirea locuințelor cu două camere cu cca 4,5% – pentru cele vechi și cu 1,4% pentru cele noi, # deprecierea garsonierelor din noile ansambluri rezidențiale cu aproximativ 4%, # creșterea constantă a pieței rezidențiale de lux, # România este în continuare în atenția investitorilor străini – ceea ce va stimula creșterea pieței imobiliare și în 2017.

In primul trimestru al anului 2017, numărul tranzacțiilor pentru sectorul rezidențial, au crescut cu aproape 50% față de 2016!

2016 a adus schimbări majore în planul tranzacționărilor imobiliare, fiind considerat de specialiști cel mai bun an de la declanșarea crizei economice. Pentru tranzacțiile imobiliare din categoria spații industriale și logistice 2016 a reprezentat cel mai bun an din istoria pieţei imobiliare. În 2016 livrările pentru spații office s-a dublat în raport cu anul precedent, iar trendul pare să se mențină ascendent și în 2017 în ceea ce privește investițiile din acest sector. Zonele cu cel mai mare interes imobliar sunt: București, Cluj, Brașov, Sibiu, Ilfov, Timișoara, Oradea și Arad. Peste 77% din tranzacțiile realizate de respondenții acestui studiu au vizat sectorul rezidențial în decursul ultimelor 12 luni. Aproximativ 58% din respondenții la studiul RE/MAX au confirmat un interes imobiliar în zona Clujului, cu mult peste interesul declarat pentru București (21%). În 2017 nucleul creditărilor ipotecare va fi definit în continuare de programul guvernamental „Prima casă”, specialiștii așteptându-se la menținerea unui interes major pentru acest sistem de creditare. Întrebați ce metodă de plată au recomandat/folosit în anul 2016, respondenții studiului RE/MAX au indicat creditele ipotecare ca fiind cele mai avantajoase mijloace de finanțare pentru o tranzacție imobiliară – după finanțarea din venituri proprii/economii. Revenirea pieței imobiliare a dus în 2016 și la o apreciere vizibilă a prețurilor pentru apartamentele cu două camere. În 2017 specialiștii estimează menținerea acestui trend al prețurilor în special în sectorul rezidențial. 85% dintre respondenții studiului RE/MAX au remarcat creșterea prețurilor la produsele imobiliare în anul precedent un procent semnificativ de răspunsuri (64%) susținând, totdată, și percepția cu privire la menținerea acestui trend și în anul 2017.

Posted in 2017, | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

2.8kg 350W geared hub-150kg bike&trailer

2017-04-24 11.14.48total weight 150kg: bike 15kg, e-bike kit 8kg, trailer 15kg, child 22kg, biker 90kg
uphill testuphill test – 13.55.00speed testcity speed test – 10.54.382017-04-24 Test – 400wh/60km with PAS1, assistance mostly for uphills2017-05-01 14.33.022017-05-01 13.59.521m2Offroad test – can do! For steep uphill, assistance for walk up (bike+trailer).2017-05-01 18.27.032017-05-01 18.27.162017-05-01 18.53.592017-05-01 20.07.44

View original post

Posted in aisbikes, | Tagged , , , , , , | Leave a comment

The Fire Peoples-urns &metals. The R1b Conquest of Europe. Dacians-R1b/Z2103

Source of article – origins_and_history_of_haplogroup_r1b_y – by Maciamo Hay

The Conquest of “Old Europe” and Central Europe (4200-2500 BCE) The first forays of steppe people into the Balkans happened between 4200 BCE and 3900 BCE, when cattle herders equipped with horse-drawn wagons crossed the Dniester and Danube and apparently destroyed the towns of the Gumelnita, Varna and Karanovo VI cultures in Eastern Romania and Bulgaria. A climatic change resulting in colder winters during this exact period probably pushed steppe herders to seek milder pastures for their stock, while failed crops would have led to famine and internal disturbance within the Danubian and Balkanic communities. The ensuing Cernavodă culture (Copper Age, 4000-3200 BCE), Coțofeni/Usatovo culture (Copper to Bronze Age, 3500-2500 BCE), Ezero culture (Bronze Age, 3300-2700 BCE), in modern Romania, seems to have had a mixed population of steppe immigrants and people from the old tell settlements. These steppe immigrants were likely a mixture of both R1a and R1b lineages, with a probably higher percentage of R1a than later Yamna-era invasions.
The steppe invaders would have forced many Danubian farmers to migrate to the Cucuteni-Trypillian towns in the eastern Carpathians, causing a population boom and a north-eastward expansion until the Dnieper valley, bringing Y-haplogroups G2a, I2a1 – probably the dominant lineage of the Cucuteni-Trypillian culture, E1b1b, J and T in what is now central Ukraine. This precocious Indo-European advance westward was fairly limited, due to the absence of Bronze weapons and organised army at the time, and was indeed only possible thanks to climatic catastrophes which reduced the defences of the towns of Old Europe. The Carphatian, Danubian, and Balkanic cultures were too densely populated and technologically advanced to allow for a massive migration.
In comparison the forest-steppe R1a people successfully penetrated into the heart of Europe with little hindrance, due to the absence of developed agrarian societies around Poland and the Baltic. The Corded Ware (Battle Axe) culture (3200-1800 BCE) was a natural northern and western expansion of the Yamna culture, reaching as far west as Germany and as far north as Sweden and Norway. DNA analysis from the Corded Ware confirmed the presence of R1a and R1b in Poland c. 2700 BCE and R1a central Germany around 2600 BCE. The Corded Ware tribes expanded from the northern fringe of the Yamna culture where R1a lineages were prevalent over R1b ones.
r1b-treeThe expansion of R1b people into Old Europe was slower, but proved inevitable. In 2800 BCE, by the time the Corded Ware had already reached Scandinavia, the Bronze Age R1b cultures had barely moved into the Pannonian steppe. They established major settlements in the Great Hungarian Plain, the most similar habitat to their ancestral Pontic Steppes. Around 2500 BCE, the western branch of Indo-European R1b were poised for their next major expansion into modern Germany and Western Europe. By that time, the R1b immigrants had blended to a great extent with the indigenous Mesolithic and Neolithic populations of the Danubian basin, where they had now lived for 1,700 years.
The strongly partriarchal Indo-European elite remained almost exclusively R1b on the paternal side, but absorbed a high proportion of non-Indo-European maternal lineages. Hybridised, the new Proto-Indo-European R1b people would have lost most of their remaining Proto-Europoid or Mongolid features inherited from their Caspian origins (which were still clearly visible in numerous individuals from the Yamna period). Their light hair, eye and skin pigmentation, once interbred with the darker inhabitants of Old Europe, became more like that of modern Southern Europeans. The R1a people of the Corded Ware culture would come across far less populous societies in Northern Europe, mostly descended from the lighter Mesolithic population (haplogroup I1 and I2), and therefore retain more of their original pigmentation (although facial traits evolved considerably in Scandinavia, where the I1 inhabitants were strongly dolicocephalic and long-faced, as opposed to the brachycephalic and broad-faced steppe people).
Eupedia – the R1b Conquest of Western Europe (2500-1200 BCE)

or nearly two millennia, starting from circa 4200 BCE, steppe people limited their conquest to the rich Chalcolithic civilisations of the Carpathians and the Balkans. These societies possessed the world’s largest towns, notably the tell settlements of the Cucuteni-Tripolye culture. Nothing incited the R1b conquerors to move further into Western Europe at such an early stage, because most of the land north and west of the Alps was still sparsely populated woodland. The Neolithic did not reach the British Isles and Scandinavia before circa 4000 BCE. Even northern France and most of the Alpine region had been farming or herding for less than a millennium and were still quite primitive compared to Southeast Europe and the Middle East. North-west Europe remained a tribal society of hunter-gatherers practising only limited agriculture for centuries after the conquest of the Balkans by the Indo-Europeans. Why would our R1b “conquistadors” leave the comfort of the wealthy and populous Danubian civilisations for the harsh living conditions that lie beyond ? Bronze Age people coveted tin, copper, and gold, of which the Balkans had plenty, but that no one had yet discovered in Western Europe.r1bR1b-L51 is thought to have arrived in Central Europe (Hungary, Austria, Bohemia) around 2500 BCE, approximately two millennia after the shift to the Neolithic in these regions. Agrarian towns had started to develop. Gold and copper had begun to be mined. The prospects of a conquest were now far more appealing. The archeological and genetic evidence (distribution of R1b subclades) point at several consecutive waves towards eastern and central Germany between 2800 BCE and 2300 BCE. The Unetice culture was probably the first culture in which R1b-L11 lineages played a major role. It is interesting to note that the Unetice period happen to correspond to the end of the Maykop (2500 BCE) and Kemi Oba (2200 BCE) cultures on the northern shores of the Black Sea, and their replacement by cultures descended from the northern steppes. It can therefore be envisaged that the (mostly) R1b population from the northern half of the Black Sea migrated westward due to pressure from other Indo-European people (R1a) from the north, for example that of the burgeoning Proto-Indo-Iranian branch, linked to the contemporary Poltavka and Abashevo cultures.
It is doubtful that the Bell Beaker culture (2800-1900 BCE) in Western Europe was already Indo-European because its attributes are in perfect continuity with the native Megalithic cultures. The Beaker phenomenon started during the Late Neolithic and Early Chalcolithic in Portugal and propagated to the north-east towards Germany. During the same period Bronze Age steppe cultures spread from Germany in the opposite direction towards Iberia, France and Britain, progressively bringing R1b lineages into the Bell Beaker territory. Ancient DNA tests conducted by Lee et al. (2012), Haak et al. (2015) and Allentoft et al. (2015)have all confirmed the presence of R1b-L51 (and deeper subclades such as P312 and U152) in Germany from the Bell Beaker period onwards, but none in earlier cultures. German Bell Beaker R1b samples only had about 50% of Yamna autosomal DNA and often possessed Neolithic non-Steppe mtDNA, which confirms that R1b invaders took local wives as they advanced westward.early_middle_bronze_europeDNA samples from the Unetice culture (2300-1600 BCE) in Germany, which emerged less than two centuries after the apperance of the first R1b individuals in the late Bell Beaker Germany, had a slightly higher percentage of Yamna ancestry (60~65%) and of Yamna-related mtDNA lineages, which indicates a migration of both steppe men and women. That would explain why archeological artefacts from the Unetice culture are clearly Yamna-related (i.e. Indo-European), as they abruptly introduced new technologies and a radically different lifestyle, while the Bell Beaker culture was in direct continuity with previous Neolithic or Chalcolithic cultures. R1b men may simply have conquered the Bell Beaker people and overthrown the local rulers without obliterating the old culture due to their limited numbers. Taking the analogy of the Germanic migrations in the Late Antiquity, the R1b invasion of the Bell Beaker period was more alike to that of the Goths, Burgunds and Vandals, who all migrated in small numbers, created new kingdoms within the Roman empire, but adopted Latin language and Roman culture. In contrast, the Corded Ware and Unetice culture involved large-scale migrations of steppe people, who imposed their Indo-European language and culture and conquered people, just like the Anglo-Saxons or the Bavarians did in the 5th century. The Únětice culture practiced skeletal inhumations, however occasionally cremation was also practised. A typical Úněticean cemetery was situated near a settlement, usually on a hill or acclivity and in the vicinity of a creek or river. The distance between the cemetery and the adjacent settlement very rarely exceeds a kilometer. Cemeteries were usually spatially organized, with symmetrical rows or alleys.[27] Burials of the Únětice culture are orientated according to stars and the relative position of the sun on the horizon during the year, which indicate possibly quite advanced prehistoric astronomical observations. One of the most prominent characteristic is the position of the body in grave pit. Deceased were buried always in north-south alignment, with head south facing east. The body lied in a grave usually in slightly contracted position. Exceptions from this rule are sporadic. In classic phase (approx. 1850-1750 BC), Úněticean burial rite displays strong uniformity, regardless of the gender or age of the deceased. Men and women were buried in the same N-S position.
The cultures that succeeded to Unetice in Central Europe, chronologically the Tumulus culture (1600-1200 BCE), Urnfield culture (1300-1200 BCE) and Hallstatt culture (1200-750 BCE) cultures remained typically Indo-European. The Hallstatt culture, centered around the Alps, is considered the first classical Celtic culture in Europe. It quickly expanded to France, Britain, Iberia, northern Italy and the Danube valley, probably spreading for the first time Celtic languages, although not bronze technology nor R1b lineages, which had both already spread over much of western Europe during the Bell Beaker period.
As the name implies, the Tumulus culture is distinguished by the practice of burying the dead beneath burial mounds – tumuli or kurgans! – R1A.
The Urnfield culture (c. 1300 BCE – 750 BCE) name comes from the custom of cremating the dead and placing their ashes in urns which were then buried in fields. The Urnfield culture followed the Tumulus culture and was succeeded by the Hallstatt culture.[1] Linguistic evidence and continuity with the following Hallstatt culture suggests that the people of this area spoke an early form of Celtic, perhaps originally proto-Celtic. R1B!
The neolithic Cucuteni-Trypillian culture of modern-day northeastern Romania and Ukraine were also practicing cremation rituals as early as approximately 5,500 BCE!
One important archeological argument in favour of the replacement of Neolithic cultures by Indo-European culture in the Bronze Age comes from pottery styles. The sudden appearance of bronze technology in Western Europe coincides with ceramics suddenly becoming more simple and less decorated, just like in the Pontic steppes. Until then, pottery had constantly evolved towards greater complexity and details for over 3,000 years. Besides pottery, archeology provides ample evidence that the early Bronze Age in Central and Western Europe coincides with a radical shift in food production. Agriculture experiences an abrupt reduction in exchange for an increased emphasis on domesticates. This is also a period when horses become more common and cow milk is being consumed regularly. The oeverall change mimicks the steppe way of life almost perfectly. Even after the introduction of agriculture around 5200 BCE, the Bug-Dniester culture and later steppe cultures were characterized by an economy dominated by herding, with only limited farming. This pattern expands into Europe exactly at the same time as bronze working. Religious beliefs and arts undergo a complete reversal in Bronze Age Europe. Neolithic societies in the Near East and Europe had always worshipped female figurines as a form of fertility cult. As bronze technology spreads from the Danube valley to Western Europe, symbols of fertility and fecundity progressively disappear and are replaced by scultures of domesticated animals.
urnAnother clue that Indo-European steppe people came in great number to Central and Western Europe is to be found in burial practices. Neolithic Europeans either cremated their dead (e.g. Cucuteni-Tripolye culture) or buried them in collective graves (this was the case of Megalithic cultures). In the steppe, each person was buried individually, and high-ranking graves were placed in a funeral chamber and topped by a circular mound. The body was typically accompanied by weapons (maces, axes, daggers), horse bones, and a dismantled wagon (or later chariot). These characteristic burial mounds are known as kurgans in the Pontic steppe. Men were given more sumptuous tombs than women, even among children, and differences in hierarchy are obvious between burials. The Indo-Europeans had a strongly hierarchical and patrilinear society, as opposed to the more egalitarian and matrilinear cultures of Old Europe. The proliferation of status-conscious male-dominant kurgans (or tumulus) in Central Europe during the Bronze Age is a clear sign that the ruling elite had now become Indo-European. The practice also spread to central Asia and southern Siberia, two regions where R1a and R1b lineages are found nowadays, just like in Central Europe. The adoption of some elements of a foreign culture tends to happen when one civilization overawes the adjacent cultures by its superiority. This process is called ‘acculturation’. However there is nothing that indicates that the steppe culture was so culturally superior as to motivate a whole continent, even Atlantic cultures over 2000 km away from the Pontic steppes, to abadndon so many fundamental symbols of their own ancestral culture, and even their own language. In fact, Old Europe was far more refined in its pottery and jewellery than the rough steppe people. The Indo-European superiority was not cultural but military, thanks to horses, bronze weapons and an ethic code valuing individual heroic feats in war (these ethic values are known from the old IE texts, like the Rig Veda, Avesta, or the Mycenaean and Hittite literature).
Metal-mining and stockbreeding explain R1b dominance in Atlantic fringe.  First I realised that haplogroup R1b originated somewhere between Central Asia and the Middle East, then moved through the Pontic steppe where it became associated with Indo-European culture, before pushing its way through the Danube valley and Western Europe. It all made sense. One thing kept bugging me with this nice theory. How did R1b lineages come to replace most of the older lineages in Western Europe ? I tried to explain that with a series of factors (polygamy, status, war…), but somehow that still didn’t explain why R1b reached tremendous frequencies in places like Ireland, Wales, Cornwall, Brittany or the Basque country, and not elsewhere. I think I have come up with a reasonable answer to this mystery.
r1b-z2103-treeI was looking at a map of metal-rich zones in Europe, and more specifically where copper, tin, silver and gold mines had been established in the Copper and Bronze Age. The richest regions were the Anatolia, North Caucasus, the Carpathians (Romania), the Balkans (especially central Bulgaria), the Alps, and the Atlantic fringe of Europe ( Ireland, Wales, Cornwall, Brittany). This was exactly the migration route I had established a year ago for R1b1b2. R1b people were evidently metal workers.
The second element that dawned on me is that the Atlantic fringe from Galicia to the Scottish Highlands, must have been poor agricultural land for early farmers. This may be why farming spread later to these regions, and that aboriginal Megalithic cultures thrived there more than anywhere else. What does that have to do with R1b ? The Proto-Italo-Celts that brought R1b lineages to Western Europe from the North Caucasus and Pontic steppes had an economy relying on stockbreeding and herding more than farming. The European Bronze Age is characterised by the sharp diminution in agriculture and an increase in domesticates. The steppe culture was replacing the Neolithic lifestyle.
Where else could this have the most dramatic effect on the population structure than in the Atlantic fringe, where the Neolithic/Chalcolithic population was sparser than elsewhere due to the late adoption of agriculture and low yield of the farms ? The arrival of the metal-hungry, horse-riding and warlike Indo-Europeans with their bronze swords and axes was a death sentence to the locals. The green pastures of the Atlantic were a boon for the flocks of cattle and herds of sheep of the Indo-Europeans. It was like a milder-climate version of the steppes with the added bonus of being rich in copper and tin, the two components of bronze.r1b-ydnaTo verify my hypothesis, I checked the mtDNA frequencies around Europe to see which region had the most maternal lineages typically associated with the Pontic-Caspian steppes, Caucasus and northern Anatolia. Compared with other Western European countries, Ireland has more steppe/Indo-European mtDNA than France/Italy (5.26%), Iberia (5.4%), Scandinavia (6.52%) or England/Wales (7.69%), and only slightly less than Germany (8.74%) and the Alps (Austria/Switzerland, 9.04%). This could mean that a major population replacement happened in Ireland, not just for paternal linages but also maternal ones. As expected by the pattern of Danubian migration, South Germany has much more Pontic/Caucasian-specific mtDNA (12% against 4.6%). Austria has 9.4%, Switzerland 8.4% and Alpine Italy 7.9%. The number of IE mtDNA diminishes as one moves away from the Danube.  In Spain, Galicians (12.3%), Catalonians (26.6% ! => all U4 and W) stand out remarkably against Central Spaniards (4.4%), Southern Spaniards (6.5%) and Portuguese (7.5%). Cantabrians (10.3%) also have a higher than average number of Pontic/Caucasian mt-haplogroups. Catalonia has the highest percebtage of R1b in Spain along with the Basque country. The Basques, on the other hand, have 0% of I/U2/U3/U4/W according to Helgason and 1.8% in Maca-Meyer’s study. The Basque country is the only high R1b region that lacks its mtDNA equivalents. The best explanation is that the Basque was not settled by Indo-Europeans, but that its male rulers (and aristocracy) became Indo-European and married local princesses/women. The founder effect would have amplified quickly with time if the R1b royalty/nobility produced a lot of sons (gender bias) or took a lot of local wives (polygamy). This is surely why the Basques did not lose their pre-IE language and identity. In any case, the weighed average for Y-DNA and mtDNA is lower among the Basques than for most of Western Europeans.
Overall, we see that the regions of Western and Central Europe with the highest frequencies of Pontic-Caspian/Caucasian mtDNA are found around the Alps (12% peak in southern Germany), in Catalonia (Pyrenees region) and in the metal-rich, rocky, pasture lands unsuitable for primitive agriculture of Ireland, Cornwall, Cantabria and Galicia. It is probably not a coincidence that Ireland, Cornwall or Galicia have retained a stronger Celtic identity than other places in Europe.
Lactase tolerance in Europe seems to be another piece of evidence that supports the theory of MaciamoThis report mentions that the T-13910 lactase persistence allele increases in frequency as one moves from SE to NW in Europe. Its authors found that lactase persistence also increases in frequency from SE to NW in the British Isles, interestingly enough, i.e., in the direction of increasing R1b1b2 frequency. That same report (the second one) mentions the authors’ belief that the T-13910 lactase peristence allele originated somewhere between the Caucasus and the Urals.
Maciamo again: I have revised my principal hypothesis regarding the propagation of haplogroup G2a3. Its presence in mountainous areas of Greece, Italy and southern France originally led me to think that it was linked to the diffusion of goat and sheep herding in the Neolithic via the Cardium Pottery culture. However, three novel elements made me change my mind (or rather think of an additional migration). Firstly, the most common subclade of G2a in Europe is G2a3b1, and this clade is estimated to be only approx. 4500 years old. It is too young for a Neolithic dispersal across Europe. Secondly, this G2a3b1 has been found in India alongside R1b1b2. If my theory that the Proto-Indo-European speakers originated near the Caucasus is correct, then we are almost bound to find some G2a in places settled by R1b1b. The modern Ossetians and Georgians have very high levels of both haplogroups. I think that the two originally represented different ethnic and linguistic groups (Indo-European vs Caucasian family), but their proximity would have led to some blending of population in the Caucasus region over time. Thirdly, I realised that G2a3 was also high in northern Portugal, Galicia, Cantabria, Wales, the Alps and Bohemia, and it occurred to me that it was in the same copper- and tin-rich regions that the Indo-European R1b1b2 would have favoured. Brittany, Cornwall and Ireland do not have much G2a3 though, but extremely high levels of R1b1b2 to make up for it. G2a3 would therefore represent Indo-Europeanised Caucasian people who migrated with R1b1b2 during the Bronze Age. It is possible that G2a3 percentage in western and central Europe remained fairly stable over time, while an originally small ruling elite of R1b1b2 grew exponentially due to their higher birth rate and cultural Indo-European predisposition of favouring of sons.
Further evidence for the settlement patterns of the Indo-European in western Europe can inferred from the better documented and more archaeologically explicit Indo-Iranian branch in Central Asia. The eastern expansion of the Indo-Europeans started with the occupation of the eastern Ural mountains, as far as the Tobol and Ishim valleys, all copper-rich regions. The newly acquired resources of the Proto-Indo-Iranians of the Sintashta culture boosted the bronze production, which combined with the newly invented war chariot permitted a full-scale invasion of Central Asia. The Indo-Iranians aimed for the metal-rich regions, such as the valleys of the Syr Darya and Amu Darya in Bactria, the Tian Shan and the Altai mountains. All are hotspots of R1a (with some R1b) nowadays. The mining region of Bactria was a base for the subsequent conquest of the Indian subcontinent and Persia. There is no reason to believe that the western branch of the Indo-Europeans should have behaved in a radically different way in their settling of Europe. Copper and tin were vital for IE Bronze-age society. Indo-European rulers from the Maykop and Yamna cultures were also notoriously avid of gold and silver, as attested by objects and jewellery found in Kurgan graves.late_bronze_age_europeThe Atlantic Celtic branch (L21) The Proto-Italo-Celto-Germanic R1b people had reached in what is now Germany by 2500 BCE. By 2300 BCE they had arrived in large numbers and founded the Unetice culture. Judging from the propagation of bronze working to Western Europe, those first Indo-Europeans reached France and the Low Countries by 2200 BCE, Britain by 2100 BCE and Ireland by 2000 BCE, and Iberia by 1800 BCE. This first wave of R1b presumably carried R1b-L21 lineages in great number (perhaps because of a founder effect), as these are found everywhere in western, northern and Central Europe. The early split of L21 from the main Proto-Celtic branch around Germany would explain why the Q-Celtic languages (Goidelic and Hispano-Celtic) diverged so much from the P-Celtic branch (La Tène, Gaulish, Brythonic), which appears to have expanded from the later Urnfield and Hallstat cultures.
The Italo-Celtic branch (S28/U152) Starting circa 1300 BCE, a new Bronze Age culture flourished around the Alps thanks to the abundance of metal in the region, and laid the foundation for the classical Celtic culture. It was actually the succession of three closely linked culture: the Urnfield culture, which would evolve into the Hallstatt culture (from 1200 BCE) and eventually into the La Tène culture (from 450 BCE). After the Unetice expansion to Western Europe between 2300 and 1800 BCE, the Urnfield/Hallstatt/La Tène period represents the second major R1b expansion that took place from Central Europe, pushing west to the Atlantic, north to Scandinavia, east to the Danubian valley, and eventually as far away as Greece, Anatolia, Ukraine and Russia, perhaps even until the Tarim basin in north-west China (=> see Tarim mummies.
The expansion of the Urnfield/Hallstatt culture to Italy is evident in the form of the Villanovan culture (c. 1100-700 BCE), which shared striking resemblances with the Urnfield/Hallstatt sites of Bavaria and Upper Austria. The Villanova culture marks a clean break with the previous Terramare culture. Although both cultures practised cremation, whereas Terramare people placed cremated remains in communal ossuaries like their Neolithic ancestors from the Near East, Villanovans used distinctive Urnfield-style double-cone shaped funerary urns, and elite graves containing jewellery, bronze armour and horse harness fittings were separated from ordinary graves, showing for the first time the development of a highly hierarchical society, so characteristic of Indo-European cultures. Quintessential Indo-European decorations, such as swastikas, also make their appearance. Originally a Bronze-age culture, the Villanova culture introduced iron working to the Italian peninsula around the same time as it appeared in the Hallstatt culture, further reinforcing the link between the two cultures. In all likelihood, the propagation of the Villanova culture represents the Italic colonisation of the Italian peninsula. The highest proportion of R1b-S28 is found precisely where the Villanovans were the more strongly established, around modern Tuscany and Emilia-Romagna.
haplogroup-r1b-z2103The E Europe/W Asia branch. When R1b crossed the Caucasus in the Late Neolithic, it split into two main groups. The western one (L51) would settle the eastern and northern of the Black Sea. The eastern one (Z2103 + M73) migrated to the Don-Volga region, where horses were domesticated circa 4600 BCE. R1b probably mixed with indigenous R1a people and founded the Repin culture (3700-3300 BCE) a bit before the Yamna culture came into existence in the western Pontic Steppe. R1b would then have migrated with horses along the Great Eurasian Steppe until the Altai mountains in East-Central Asia, where they established the Afanasevo culture (c. 3600-2400 BCE). Afanasevo people might be the precursors of the Tocharian branch of Indo-European languages alongside haplogroup R1a (=> see Tarim mummies).
R1b people who stayed in the Volga-Ural region were probably the initiators of the Poltavka culture (2700-2100 BCE), then became integrated into the R1a-dominant Sintashta-Petrovka culture (2100-1750 BCE) linked to the Indo-Aryan conquest of Central and South Asia (=> see R1a for more details).
The Hittites (c. 2000-1178 BCE) were the first Indo-Europeans to defy (and defeat) the mighty Mesopotamian and Egyptian empires. There are two hypotheses regarding the origins of the Hittites. The first is that they came from the eastern Balkans and invaded Anatolia by crossing the Bosphorus. That would mean that they belonged either to the L23* or the Z2103 subclade. The other plausible scenario is that they were an offshoot of the late Maykop culture, and that they crossed the Caucasus to conquer the Hattian kingdom (perhaps after being displaced from the North Caucasus by the R1a people of the Catacomb culture). In that case the Hittites might have belonged to the R1b-M269* or the R1b-M73 subclade. The first hypothesis has the advantage of having a single nucleus, the Balkans, as the post-Yamna expansion of all Indo-European R1b. The Maykop hypothesis, on the other hand, would explain why the Anatolian branch of IE languages (Hittite, Luwian, Lydian, Palaic) is so archaic compared to other Indo-European languages, which would have originated in Yamna rather than Maykop.
There is substantial archaeological and linguistic evidence that Troy was an Indo-European city associated with the steppe culture and haplogroup R1b. The Trojans were Luwian speakers related to the Hittites (hence Indo-European), with attested cultural ties to the culture of the Pontic-Caspian steppe. The first city of Troy dates back to 3000 BCE, right in the middle of the Maykop period. Troy might have been founded by Maykop people as a colony securing the trade routes between the Black Sea and the Aegean. The founding of Troy happens to coincide exactly with the time the first galleys were made. Considering the early foundation of Troy, the most likely of the two Indo-European paternal haplogroups would be R1b-M269 or L23.
The Phrygians and the Proto-Armenians are two other Indo-European tribes stemming from the Balkans. Both appear to have migrated to Anatolia around 1200 BCE, during the ‘great upheavals’ of the Eastern Mediterranean (see below). The Phrygians (or Bryges) founded a kingdom (1200-700 BCE) in west central Anatolia, taking over most of the crumbling Hittite Empire. The Armenians crossed all Anatolia until Lake Van and settled in the Armenian Highlands. Nowadays 30% of Armenian belong to haplogroup R1b, the vast majority to the L23 subclade (=> see The Indo-European migrations to Armenia).
Most of the R1b found in Greece today is of the Balkanic Z2103 variety. There is also a minority of Proto-Celtic S116/P312 and of Italic/Alpine Celtic S28/U152. L23 could have descended from Albania or Macedonia during the Dorian invasion (see below), thought to have happened in the 12th century BCE. Their language appear to have been close enough to Mycenaean Greek to be mutually intelligible and easy for locals to adopt. The Mycenaeans might have brought some R1b (M269 or L23) to Greece, but their origins can be traced back through archaeology to the Catacomb culture and the Seima-Turbino phenomenon of the northern forest-steppe, which would make them primarily an R1a1a tribe. Greek and Anatolian S116 and some S28 lineages could be attributed to the La Tène Celtic invasions of the 3rd century BCE. The Romans also certainly brought S28 lineages (=> see Genetics of the Italian people), and probably also the Venetians later on, notably on the islands. Older clades of R1b, such as P25 and V88, are only a small minority and would have come along E1b1b, G2a and J2 from the Middle East.

Map-showing-ancient-Thracian-territory.jpgNorth of the Danube, Dacians occupied a larger territory than Ptolemaic Dacia,stretching between Bohemia in the west and the Dniepercataracts in the east, and up to the Pripyat, Vistula, and Oder rivers in the north and northwest. In BC 53, Julius Caesar stated that the Dacian territory was on the eastern border of the Hercynian forest.[64] According to Strabo’s Geographica, written around AD 20,[66] the Getes (Geto-Dacians) bordered the Suevi who lived in the Hercynian Forest, which is somewhere in the vicinity of the river Duria, the present-day Vah (Waag).[67] Dacians lived on both sides of the Danube.[68] [69] According to Strabo, Moesians also lived on both sides of the Danube.[35] According to Agrippa,[70] Dacia was limited by the Baltic Ocean in the North and by the Vistula in the West.[71] The names of the people and settlements confirm Dacia’s borders as described by Agrippa.[70][72] Dacian people also lived south of the Danube.[70] 

The Únětice culture practiced skeletal inhumations, however occasionally cremation was also practised. Wietenberg and Otomani were the first cultures to develop bronze technology in Transylvania. While Otomani, Unetice and all the other cultures around still had inhumation, Wietenberg had cremation and urns. When all the other cultures had only stone tools, Wietenberg had a well develope bronze and gold technology, followed by Otomani culture. Cremation could come from Cucuteni who used to burn everything. The neolithic Cucuteni-Trypillian culture of modern-day northeastern Romania and Ukraine were practicing cremation rituals as early as approximately 5,500 BC. The shift to cremation rather than interment around 1300 BC, gave archaeologists a name for the burgeoning Urnfield culture. The typical Urnfield burial used a urn to contain the ashes of the desceased, capped by an upturned bowl, set into a pit. The usage had spread over much of Europe by 1000 BC. Any type of cremation was uncommon earlier over most of Europe except the Carpathian Basin, where it appears among the Makó and Bell Beaker groups as early as c. 2700 to 2400 BC. So this region has often been considered the starting point for the Urnfield tradition.
In Transylvania, the Celts shifted from inhumation to cremation, either through natural progression or because of Dacian influence.[5] Almost without exception, the necropoleis so far studied are bi-ritual, although cremation appears to be more prevalent than inhumation.[14] The Celts in Dacia certainly cremated their dead from the second La Tène period onwards. Archaeological sites of the 3rd and 2nd centuries BC reveal a pattern of co-existence and fusion between the bearers of La Tène culture and the indigenous Dacians.
The E Europe/W Asia branch R1b-Z2103 seems to be more important than the later La Tene R1b influence, for the formation of Dacians. The Dacians probably had an I2 old continuity that absorbed the R1a waves (thracian & scythian), the first R1b-Z2103 than the much later R1b La Tene wave. The cremation could be a tradition going back to the millenia old Burned House Horizon, while the metal working go back to Vinca/Cucuteni cultures but it is strongly relatied to R1b people. bhh

Strabo describes the Getae and Dacians as distinct but cognate tribes, but also states that they spoke the same language.[17] This distinction refers to the regions they occupied.[17] Strabo and Pliny the Elder also state that Getae and Dacians spoke the same language.[18] According to Strabo’s Geographica, the original name of the Dacians was ΔάοιDaoi“.The ethnographic name Daci is found under various forms within ancient sources. Greeks used the forms ΔάκοιDakoi” (Strabo, Dio Cassius, and Dioscorides). Latins used the forms Davus, Dacus, and a derived form Dacisci (Vopiscus and inscriptions). There are similarities between the ethnonyms of the Dacians and those of Dahae (Greek Δάσαι Δάοι, Δάαι, Δαι, Δάσαι Dáoi, Dáai, Dai, Dasai; Latin Dahae, Daci), an Indo-European people located east of the Caspian Sea, until the 1st millennium BCE. Scholars have suggested that there were links between the two peoples since ancient times.  Opinions on the origins of the name Daci are divided. Some scholars consider it to originate in the Indo-European *dha-k-, with the stem *dhe– “to put, to place”, while others think that the name Daci originates in *daca — “knife, dagger” or in a word similar to daos, meaning “wolf” in the related language of the Phrygians.  Another hypothesis is that “Getae” and “Daci” are Iranian names of two Iranian-speaking Scythian groups that had been assimilated into the larger Thracian-speaking population of the later “Dacia”. A possible connection with the Phrygian daos, meaning “wolf” was suggested by Decev in 1957.[43] The Phrygian meaning is supported by Hesychius‘s notes.[44][45] This hypothesis has had a large diffusion due to historian Mircea Eliade.[43] In later times, some Roman auxiliaries recruited from the Dacian area were referred to as Phrygi. Moreover, a endonym linked to wolves has been demonstrated or proposed for other ancient Indo-European tribes, including the Luvians, Lycians, Lucanians, Hyrcanians, and Dahae.
Mircea Eliade attempted, in his book From Zalmoxis to Genghis Khan, to give a mythological foundation to an alleged special relation between Dacians and the wolves.
lupul-dacicIt is generally proposed that a proto-Dacian or proto-Thracian people developed from a mixture of indigenous peoples and Indo-Europeans from the time of Proto-Indo-European expansion in the Early Bronze Age (3,300–3,000 BC)[60] when the latter, around 1500 BC, conquered the indigenous peoples.[61] The indigenous people were Danubian farmers, and the invading people of the BC 3rd millennium were Kurgan warrior-herders from the Ukrainian and Russian steppes.[62] Indo-Europeanization was complete by the beginning of the Bronze Age. The people of that time are best described as proto-Thracians, which later developed in the Iron Age into Danubian-Carpathian Geto-Dacians as well as Thracians of the eastern Balkan Peninsula.[63] Between BC 15th–12th century, the Dacian-Getae culture was influenced by the Bronze Age Tumulus-Urnfield warriors who were on their way through the Balkans to Anatolia.[64] When the La Tène Celts arrived in BC 4th century, the Dacians were under the influence of the Scythians.[64]

The ancient Egyptians developed an intricate transmigration of soul theology, which prohibited cremation. This was also widely adopted used by Semitic peoples. The Babylonians, according to Herodotus, embalmed their dead. Early Persians practiced cremation, but this became prohibited during the Zoroastrian Period. Phoenicians practiced both cremation and burial. From the Cycladic civilisation in 3000 BCE until the Sub-Mycenaean era in 1200–1100 BCE, Greeks practiced inhumation.
Maykop cultare practised inhumation in a pit, sometimes stone-lined, topped with a kurgan (or tumulus). Stone cairns replace kurgans in later interments. The Maykop kurgansn were extremely rich in gold and silver artifacts; unusual for the time.
David Anthony’s “The Horse, the Wheel and Language” (THWL). One of the first references to cremation in the THWL book is to the Cotsofeni culture ~ 3500 BCE as mountain refuges in western Romania escaping from conflicts with IE tribes. There is not much detail except that they buried their ashes in flat graves. One of the early references to IE tribes to take up cremation along with inhumation burial is the ‘Middle Dneiper‘ culture 2800-2600 BCE. The Sintashta culture had rituals that closely resembled the descriptions in Rig Veda, and hence probably the origins of the later Indo-Iranian (II) and the Indo-Aryan (IA) sub-branches. But the funeral practices here still continued to be inhumation, being more elaborate with Sintashta chiefs who were buried with Horses, chariots, weapons and multiple animal sacrifices.
With the IE tribes moving towards the north-eastern region, it seems a shift occurred around the time of the Andronovo horizon (which proceeded the Sintashta culture) where both inhumation and cremation were practiced in two sub-cultures identified by their pottery styles – Alkakul (inhumation) and Federovo (cremation)Fedorovo (1500–1300 BCE) in southern Siberia (earliest evidence of cremation and fire cult[6]), probably the ashes were collected into an urn and buried. While cremation became ubiquitous in Hinduism, it came to be disavowed in Zoroastrianism. However, even earlier evidences of vedic fire altars have been found at the Indus Valley sites of Kalibangan and Lothal, giving rise to speculations towards earlier assumed the geographical location of the early Indo-Iranians.

arhexp3_arheoinvestIn the archaeology of Neolithic Europe, the burned house horizon is the geographical extent of the phenomenon of intentionally burned settlements. This was a widespread and long-lasting tradition in what is now Southeastern and Eastern Europe, lasting from as early as 6500 BCE (the beginning of the Neolithic) to as late as 2000 BCE (the end of the Chalcolithic and the beginning of the Bronze Age). A notable representative of this tradition is the Cucuteni-Trypillian culture, which was centered on the burned-house horizon both geographically and temporally.

  • The Cucuteni-Trypillian culture had the largest settlements in history up to their time.[15]
  • There is evidence that every single settlement in this culture probably practiced house burning.[3]
  • This culture practiced house burning for a longer period of time (1600 years), and for a later date (up to 3200 BC), than any of the other cultures.[1]:p.102
  • The Cucuteni-Trypillian culture was considered by some scholars to be the largest and most influential of the Neolithic cultures of eastern Europe during the transition to the Eneolithic period.[16] :p.196
Periodization table of Neolithic cultures that practiced house burning
Name of Culture Location of culture Duration of Practice
Criş culture Bulgaria, Moldavia, Serbia, Wallachia 5900 to 4750 BC
Starčevo culture northwest Bulgaria, Kosovo, Serbia, Drina Valley in Southwest Srpska Republic, southern Vojvodina, 5750 to 5250 BC
Dudeşti culture southeast Muntenia 5500 to 5250 BC
Vinča culture Serbia, Transylvania 5500 to 4000 BC
Szakálhát group southern Hungary, Vojvodina, northern Transylvania 5260 to 4880 BC
Boian culture northern Bulgaria, Muntenia, southeast Transylvania 5250 to 4400 BC
Tisza culture Hungary, Moldavia, Slovakia, Transylvania, western Ukraine, Vojvodina 4880 to 4400 BC
Gumelniţa-Karanovo culture eastern Wallachia, northern Dobruja 4400 to 3800 BC
Bubanj-Sălcuţa-Krivodol group northwestern Bulgaria, Oltenia, southern Serbia 4300 to 3800 BC.
Cucuteni-Trypillian culture Moldavia, Transylvania, Western Ukraine to Dnieper River 4800 to 3200 BC.

During the Neolithic Period the dead were buried inside their houses -beneath the floor- or very close to them, at the limits of the settlements they had lived in. Burials were as a rule isolated, while cemeteries have rarely been encountered.
1. Primary internment of the dead in simple pits (simple inhumations), usually in a contracted but also crouched position
2. Cremation of the dead, partial (Early Neolithic) or complete (Late Neolithic), accompanied by vases, or cremations in which the cremated were in several cases placed in vases, the first known in Greece and some of the oldest in Europe.
3. Collecting the bones (skull, thighs, ribs) of the dead individual and burying these beneath the floors of the house (Prodromos in Karditsa) or in a specific part of a cave (a kind of ossuary in Alepotrypa in Diros).

During the Neolithic Period the dead were buried inside their houses -beneath the floor- or very close to them, at the limits of the settlements they had lived in. There is evidence of three types of burial customs from excavations carried out in Greece:
1. Primary internment of the dead in simple pits (simple inhumations), usually in a contracted but also crouched position.
2. Cremation of the dead, partial (Early Neolithic) or complete (Late Neolithic), accompanied by vases, or cremations in which the cremated were in several cases placed in vases, the first known in Greece and some of the oldest in Europe.
3. Collecting the bones (skull, thighs, ribs) of the dead individual and burying these beneath the floors of the house.
In mainland Europe a number of later Mesolithic cemeteries have been identified. At Vedbaek, Denmark (c.6000 years ago).Padina area, Yugoslavia. Nine sites along the Danube have produced 350 bodies. These were Cro-Magnon people with long skulls, large brow ridges and large jaws, and were heavily muscled skeletons. Zvejnieka, Lithuania (7500-5000 years ago) produced c.60 graves of Mesolithic date. In the Neolithic burial practices are characterized by collective burial in large, highly visible monuments, and by ritual practices resulting in the scattering of human bones in non-funerary contexts.In the early Bronze Age (c.4700-3700 years ago) a new form of burial rite, the so-called Beaker burials, began to appear around 4700 years ago. These are crouched inhumations accompanied by a particular pottery form known as a beaker and covered by a small round earthen mound. The people buried in this way generally have broad, rounded skulls in comparison with the Neolithic burials, and they had previously been thought of as invaders.

INHUMATION VERSUS CREMATION IN TRANSYLVANIAN NEOLITHIC AND ENEOLITHIC – MIHAI GLIGOR, SANDA BĂCUEȚ CRIȘAN In the past decades, excavations in Europe have provided irrefutable evidence of cremation rite practices, even from the Mesolithic. In any case, the use of fire as a purifying element is a pattern that often comes across in mortuary practices. Mesolithic cremations from Iron Gates Vlasac (Serbia) are an important part of secondary mortuary rites.In Hungary, at Aszód (Lengyel culture) mostly inhumation graves were investigated, but also cremation graves83. Two other finds are from Öcsöd-Kovácshalom84 (Tisza culture). Of the 436 graves, 72 burials (16.5% of them) from the Copper-Age cemetery at Budakalász were cremation burials85 (scattered cremation and in-urn graves).  Having an overall image of the Neolithic discoveries we can state that most of cremations graves belong to LBK communities (500 graves of 2500),91 burials discovered in settlements or which are part of the bi-ritual necropolises like the one in the Czech Republic at Kralice na Hané where from 78 graves, 69 were cremation graves92 and the cremations cemetery from Modlniczka near Cracow, with 38 tombs.
In Transylvania the oldest incineration grave is M7 from Gura Baciului94 (StarčevoCriș culture). Until now, it is the only certain discovery for the Carpathian-Danubian Early and Middle Neolithic. The Late Neolithic of the Romanian north-western area also presents some discoveries that show cremation practices. In the past decades, cremation graves were found at Tășad95, Suplacu de Barcău– Corău I96 (Bihor County), Zalău–Uroikert97, Zalău–Dealul Lupului98 and Porț–Corău99 (Sălaj County). We note that Suplacu de Barcău and Porț are parts of the same archaeological site, separated by administrative reasons100. Late Neolithic funerary discoveries from Porț–Corău (Pl. IV/1) stand above the others in terms of numbers and diversity of the ritual.  Both cremation and inhumation103 were identified as funerary practices in the Suplac communities from Porț.
Cultura Wietenberg – incineratie+urne spre deosebire de culturile Otomani, Mures, Monteoru care practicau inhumatia. Cultura Wietenberg se distinge prin ceramica ei, care în faza de maturizare este caracterizată prin folosirea generalizată, în cadrul unei bogate decoraţii, a ornamenticii spiralice şi meandrice, în motive şi combinaţii foarte evoluate, adesea cu caracter de simboluri solare şi executate în tehnici variate (incizie, împunsături, ştampilare, incrustaţie). Formele – cuprinzând căni cu o toartă, străchini, castroane şi vase de provizii – prezintă adesea contururi particulare, distingându-se printre ele mai ales strachina cu patru colţuri trase în sus, apoi vasul-raţă (askos) şi amfora.
SPIRALAwi – Culturile bronzului mijlociu şi tîrziu, în special cultura Sighişoara- Wietenberg din Transilvania, dar şi culturile Tei, din Muntenioa şi Otomani, din Banat şi parte din Transilvania au utilizat din plin motivele spiralo-meandrice. In epoca bronzului mijlociu, în cultura Gârla Mare – Cârna, cu dezvoltare în Oltenia şi Banat, motivele spiralo-meandrice recapătă gloria din trecut, poate chiar o şi depăşesc prin splendidele realizări în ceramica ornată cu cele mai frumoase desene spiralice ce pot fi admirate, printre multe altele, la muzeul “Porţilor de Fier” din municipiul Drobeta-Turnu Severin. Acum apar urne de incinerare cu motive spiralice şi aşa numitele “rochii clopot cu ornamente care, după C.Preda et al.,(1994) sunt aidoma celor ale “portului popular românesc din Banat indicând astfel o continuitate etnică multimilenară”. Această concluzie este întărită şi de existenţa spiralelor de tip Gârla Mare- Cârna în cusăturile de pe cămăşile populare gorjeneşti unde apar asociate uneori şi cu meandrul.
In epoca fierului spirala este frecventă în cultura Basarabi din Oltenia şi mai puţin în cultura Babadag din Dobrogea. Mai târziu, cultura Ferigile (400-300) se caracterizează prin motive spiralice ireproşabil realizate, despre care Vl. Dumitrescu (1974) afirma: “adevăratele motive decorative care se înscriu pe linia aceleiaşi mari înclinaţii spre abstractul geometric şi spiralic, ca mai toată ornamentica ceramicii preistorice din România”.

Importanţa cultică a spiralei rezultă şi din frecventa ei utilizare ca simbol atropaic pus pe mânerele săbiilor, pe coifuri, scuturi topoare de război şi altele asemenea, simboluri prezente atât în epoca bronzului, cât şi mai târziu, în epoca fierului şi în primele secole ale erei creştine.

Posted in DNA, ethnogenesis, Uncategorized | Tagged , , , , , , | Leave a comment

cauzele coruptiei


Protestele ar trebui sa fie si impotriva Big Finance/Business  care colonizeaza Romania in urma tradarii de tara, a vanzarii de tara facuta de mafiocratie. Ei sunt cauzele coruptiei, as spune mai mult decat partenerii lor politicienii corupti, care sunt doar instrumentele acestor forte, companiile multinationale sunt mai puternice decat statele natioanale. Vreti tara fara coruptie? Eliminati cauzele coruptiei! Vreti sa aiba putere societatea civila? Dati putere clasei mijlocii, sa fie favorizate firmele romanesti mici si nu multinationalele care ne colonizeaza!
Piperea: “E evident pentru toti oamenii onesti si rezonabili ca provincia Romania este un rai al corporatiilor. Pe plan economic, 82% din PIB-ul Romaniei este “produsa” de corporatii multinationale. Corporatiile multinationale nu concureaza nici intre ele, intrucat, mai rau ca in China “comunista”, si-au impartit sectoarele economiei, in asa fel incat sa nu se calce pe bataturi. Scepticii sa se uite la modul in care este impartita distributia de energie electrica sau de gaze, la productia de ciment si la sistemul oligopolist bancar. Vor vedea ca aceasta impartire a pietei este o impartire a prazii.
In anul 2015, multinationalele au facut in Romania 250 mld lei cifra de afaceri. Cu toate acestea, impozitul pe profit platit de acestea a fost de 3 mld lei. Poate ne explica dl Isarescu acest paradox aritmetic : cum e posibil ca 16% din ceea ce ramane dupa ce sunt eliminate toate cheltuielile deductibile legale aferente acestei cifre de afaceri de 250 mld lei sa ramana de plata doar 3 mld.”
N.Dan a pierdut 3 ani dupa primele alegeri locale, atunci in 2012 era cel mai bun moment sa isi porneasca partidul. Save Rosia Montana are o mare responsabilitate pt ca a blocat acest proces, dupa protestele din 2013, pt ca au vrut sa ramana civici, apolitici. Pe zona complementara USR, la fel se pierde enorm cu facaturi si tzepe infiltrate, acum ar fi o mare ocazie care se pierde, acum dupa ce a ratat ANR/MM la alegeri.
Daca ar fi acum alegeri, PSD le-ar pierde dar nu are cine sa le castige. Nu exista nimeni sa capitalizeze, sa preia energiile celor 600mii oameni care au protestat. Nu exista leadership inteligent nici pe stanga nici pe dreapta. Toata lumea pierde viitorul pt ca se judeca superficial, tehnocratic sau ideologic si nu economic, pt ca se ataca nominal coruptia dar nu si cauzele coruptiei, USR nu propune nici un fel de reforme structurale ecomice.
Toate aceste greseli, acesta lipsa de leadership ne costa pe noi, costa tara care e jefuita si colonizata, oamenii care sunt dusi spre un nou totalitarism. De multi ani nu mai exista piata libera, mediu economic favorabil firmelor mici, companiilor romanesti. Urmeaza sa ne pierdem libertatile civice individuale, rand pe rand. Mussolini a dat definitia fascismului = imbinarea dintre Big Business si Big State!
Posted in a3f, Uncategorized | Tagged , , , , , , | Leave a comment

I1a+R1b = Goths/I1a3, Vikings/I1a1


6th_centuryProbably before Charlemagne Northern Germany was dominated by I1 (like modern Denmark is), and only after Charlemagne by R1b. The conquest of Saxons by the Frankish Empire lasted around four decades (years 772 – 804). What is now Northern Germany was largely devastated and depopulated during those wars. Population density was likely far higher in post-Roman Gaul than in Germania due to the technological differences.  An Y-DNA study from Germany in the 300s-400s AD shows 58% frequency of I1 and not much R1b, 12 samples from Görzig (Saxony-Anhalt) dated to the 300s-400s AD, of whom 7 or 8 were I1: I1 ——————————————————— 7 (~58%)
I (likely I2 but can be some Russian clade of I1) —- 1 (~8%)
R1b ——————————————————- 1 (~8%)
R1 (most likely R1a, or some eastern R1b) ———– 1 (~8%)
R1 (likely R1b but can be R1a-Z284 or L664) ——– 2 (~17%)

haplogroup_i1Haplogroup I1 ( is the most common I subclade in northern Europe. It is found mostly in Scandinavia and Finland, where it typically represent over 35% of the male Y-chromosomes. Associated with the Norse ethnicity, I1 is found in all places invaded by ancient Germanic tribes and the Vikings. Other parts of Europe speaking Germanic languages come next in frequency.
Haplogroup I is the oldest major haplogroup in Europe and in all probability the only one that originated there. It is thought to have arrived from the Middle East as haplogroup IJ sometime between 45,000 and 50,000 years ago, and developed into haplogroup I approximately 40,000 years ago. The I1 branch is estimated to have split away from the rest of haplogroup I some 27,000 years ago. I1 is defined by over 300 unique mutations, which indicates that this lineage experienced a serious population bottleneck. Most of the Late Glacial and Mesolithic remains tested to date belonged to haplogroup I* or I2. It is not yet clear in which part of Europe I1 originated. It has been speculated that I1 evolved in isolation in Scandinavia during the late Upper Paleolithic and Mesolithic periods, when hunter-gatherers from southern Europe recolonised the northern half of the continent from their LGM refugia. The oldest attested evidence of postglacial resettlement of Scandinavia dates from 11,000 BCE with the appearance of the Ahrensburg culturelbk_cultureThe earliest sign of haplogroup I1 emerged from the testing of Early Neolithic Y-DNA from western Hungary (Szécsényi-Nagy et al. 2014). A single I1 sample was identified alongside a G2a2b sample, both from the early Linear Pottery (LBK) culture, which would later diffuse the new agricultural lifestyle to most of Poland, Germany and the Low Countries. This means that haplogroup I1 was present in central Europe at the time of the Neolithic expansion. It is therefore possible that I1 lineages were among the Mesolithic European hunter-gatherers assimilated by the wave of East Mediterranean Neolithic farmers (represented chiefly by Y-haplogroup G2a). There is also evidence from the Neolithic samples of the Early Neolithic Starčevo culture and Cardium Pottery cultures that haplogroup I2a lived alongside G2a farmers both in south-east and south-west Europe. The most likely hypothesis at present is that I1 and I2 lineages were dispersed around Europe during the Mesolithic, and that some branches prospered more than others thanks to an early adoption of agriculture upon contact with the Near Eastern farmers who were slowly making their way across the Balkans and the Mediterranean shores. The small group of farmers from the early LBK culture from Hungary might have formed a blend of I1 and G2a men. Yet distinct families would have spread in different directions and met varying successes in their expansion. It would appear that a founder effect in the northern LBK population led to a sudden explosion of I1 lineages, perhaps in part thanks to their better knowledge of the Central European terrain and fauna (since hunting was typically practised side by side to agriculture to complement the farmers’ diet). I1 would later have spread to Scandinavia from northern Germany. trb_cultureThis data is consistent with a Neolithic dispersal of I1 from Hungary with the LBK culture and the subsequent Funnelbeaker culture (4000-2700 BCE) in northern Germany and southern Scandinavia. Both the Funnelbeaker and Pitted Ware cultures represent a merger between the Neolithic (farming) and Mesolithic (hunter-gatherer) lifestyles. Neolithic farmers from Germany penetrated late into Scandinavia and in small numbers. There is archeological evidence that Neolithic farmers settled in southern Scandinavia and lived side by side with hunter-gatherers for several centuries during the Funnelbeaker culture. Scandinavian hunter-gatherers would have adopted the new Neolithic lifestyle little by little, using pottery and keeping domesticated animals (sheep, cattle, pigs and goats) to complement their traditional diet of fishing and game hunting. The cultivation of wheat, barley and legumes was fairly limited due to the cold climate. The cold climate was actually a barrier to the expansion of farmers from the continent. This is why Scandinavians retained a greater percentage of Mesolithic ancestry than virtually all other Europeans, apart from the Samis, Finns, Balts and Russians. No ancient Y-DNA from the Funnelbeaker culture in Scandinavia has been tested to date, but it is likely that I1 really started gathering momentum toward the end of the Funnelbeaker period. It might also have been among the Funnelbeaker lineages that were most successfully assimilated by Proto-Indo-European invaders during the Corded Ware culture (aka Battle-Axe culture in Scandinavia). Most I1 individuals today share a common ancestor around the time of the transition between the Funnelbeaker and Corded Ware periods.
From 2800 BCE, a large-scale cultural and genetic upheaval hit Scandinavia with the arrival of the Indo-Europeans from Eastern Europe, who introduced the Copper Age and Early Bronze Age practically without Neolithic transition. The first Indo-Europeans to reach Scandinavia were the Corded Ware people from modern Russia, Belarus and Poland, who are thought to have belonged predominantly to haplogroup R1a. These people shared some similar maternal lineages as Scandinavian I1 inhabitants, including mtDNA haplogroups U2e, U4 and U5, but also brought many new lineages such as H2a1, H6, W and various subclades of I, J, K and T. The second major Indo-European migration to Scandinavia was that of haplogroup R1b, the branch that is thought to have introduced Proto-Germanic languages, as an offshoot of the Proto-Celto-Germanic speakers from Central Europe. R1b probably entered Scandinavia from present-day Germany as a northward expansion of the late Unetice culture (2300-1600 BCE). The oldest known R1b sample in Scandinvia dates from the Nordic Bronze Age circa 1400 BCE (see Allentoft 2015 above). According to the Germanic substrate hypothesis, first proposed by Sigmund Feist in 1932, Proto-Germanic was a hybrid language mixing Indo-European (R1b, and to a lower extent R1a) and pre-Indo-European (Mesolithic I2 and Neolithic G2a and I1) elements. This hybridisation would have taken place during the Bronze Age and given birth to the first Proto-Germanic civilization, the Nordic Bronze Age (1700-500 BCE).
The Germanic migrations dispersed I1 lineages to Britain (Anglo-Saxons), Belgium (Franks, Saxons), France (Franks, Visigoths and Burgundians), South Germany (Franks, Alamanni, Suebi, Marcomanni, Thuringii and others), Switzerland (Alamanni, Suebi, Burgundians), Iberia (Visigoths, Suebi and Vandals), Italy (Goths, Vandals, Lombards), Austria and Slovenia (Ostrogoths, Lombards, Bavarians), Ukraine and Moldova (Goths), as well as around Hungary and northern Serbia (Gepids). The I1 found among the Poles (6%), Czechs (11%), Slovaks (6%) and Hungarians (8%) is also the result of centuries of influence from their German and Austrian neighbours. The relativelemy high frequency of I1 around Serbia and western Bulgaria (5% to 10%) could be owed to the Goths who settled in the Eastern Roman Empire in the 3rd and 4th centuries.
The Danish and Norwegian Vikings brought more I1 to Britain, Ireland, the Isle of Man, Normandy, Flanders, Iberia, Sicily… The Swedish Vikings (Varangians) set up colonies in Russia and Ukraine, and outposts as far as the Byzantine Empire, the Caucasus and Persia. The higher frequency of I1 in Northwest Russia (east of the Baltic) hints at had a particularly strong Varangian presence, which is concordant with the establishment of the Kievan Rus’ by the Swedes. 
All Germanic tribes expanded from a small geographic core around Denmark and southern Sweden within the last 2500 years. gothI1-Z63> By151> S2078> S10360> S15301 Gothic. The German group, is the most common type of I1 in Germany, France, Italy and Central Europe, but is also found in the British Isles and to a lower extent in Scandinavia. It is defined by a DYS456 value inferior to 15. It corresponds to the Z63+ subclade. Z63+ subclade is virtually absent from Nordic countries. It is most common in Central Germany, the Benelux, England, Lowland Scotland, as well as Poland. It has also been found in Russia, Ukraine, the Balkans, Italy, Spain and Portugal. Y2245.2+ makes up a big part of the Z63 in Russia, Ukraine, Poland, the Balkans, Italy and Iberia. It could have been spread by the Goths. BY351+ is a subclade found in Portugal, Spain, Italy (including Sardinia). It was probably spread by the Visigoths and Ostrogoths.early_middle_neolithic_mapI2 (M438/P215/S31) is thought to have originated during the Late Paleolithic, around the time of the Last Glacial Maximum (LGM), which lasted approximately from 26,500 to 19,000 years ago. Haplogroup I2a1 is by far the largest branch of I2 and the one most strongly linked to Neolithic cultures in south-east, south-west and north-west Europe. I2a1 seems to have particularly prospered in the Starčevo–Kőrös–Criş culture (6000-4500 BCE) in Southeast Europe, where it is still one of the main male lineages today. The high concentration of I2a1b-L621 in north-east Romania, Moldova and central Ukraine reminds of the maximum spread of the Cucuteni-Trypillian culture (4800-3000 BCE). No Y-DNA sample from this culture has been tested to date, but as it evolved as an offshoot from the Starčevo–Kőrös–Criş culture, it is likely that I2a was one of its main paternal lineages. From 3500 BCE, at the onset of the Yamna period in the Pontic-Caspian Steppe, the Cucuteni-Trypillian people started expanding east into the steppe of what is now western Ukraine, leaving their towns (the largest in the world at the time), and adopting an increasingly nomadic lifestyle like their Yamna neighbours.haplogroup_i2a

I2a2 (S33/M436/P214, P216/S30, P217/S23, P218/S32, L35/S150, L37/S153, L181) was known as I1c until 2005 and I2b until 2010. It is associated with the pre-Celto-Germanic people of north-Western Europe, such as the megaliths builders (5000-1200 BCE). Its age has been estimated between 21,000 and 13,000 years old, which corresponds to the Epipaleolithic period. I2a2a (formerly I2b1) amounts to over 90% of I2a2. haplogroup-i2b2364 is the largest and most diversified I2a2 subclade. It has the widest distribution of any subclade. It is found in all Germanic countries, including Britain, but also Ireland, the Czech Republic, Hungary, Poland, Latvia, Russia, Ukraine, Bulgaria, Italy, France, Spain and Portugal. This suggests that it could have been propagated by the Franks, Anglo-Saxons, Goths and Vikings, among others. S2364 originated nearly 4,000 years ago, but its numerous subclades developed between 1,000 and 3,000 years ago, which matches the time frame of the Germanic ethnogenesis and Germanic migrations.

Alani.jpgThe I2a1 tribal haplotype that I have identified has remained relatively unchanged for thousands of years and has allowed me to follow a migration in and out of Asia and across Europe.  I cannot say that I have found the DNA of all the Alans or that the Alans were only haplogroup I2a.  The correlations that I have made are based on records currently available and it is impossible to say what additional future DNA records may reveal.
I1a3 / Z63+ is associated with Goths, but this subclade is virtually absent from Nordic countries. That is consistent with the theory that Goth spread from Danube Carpathian basin / N of Black Sea to Scandinavia, idea started by Carlo Troya. It is also consistent with the constant flow of population from areas where there were better living conditions to colder areas in the North. After the last Ice Age Europe was recolonised by I people from Old Europe. Also through the Balkans and Danube basin agriculture went North. Here it was the surplus of population that overflowed to less populated areas.

Posted in DNA, ethnogenesis, Uncategorized | Tagged , , , , | Leave a comment

Legaturile dintre daco-geți/goți, cu Nordul Europei

5000bcRevista “Formula AS” explorează legaturile dintre daci și nordul Europei:

HORIA CIUGUDEAN Ultimele cer­cetări şi analizele de ADN arată că în Europa, popu­laţiile nu s-au amestecat şi nu s-au înlocuit atât de tare, nu s-au dislocat şi s-au păstrat destul de mult în vechile hotare. Celţii erau con­sideraţi o populaţie migra­toa­re, dar s-a dovedit prin ADN că nu este aşa. Celţii din Anglia sunt băş­tinaşi care au adoptat ci­vi­lizaţia venită din Europa. La fel este şi cu civi­li­za­ţia da­cică. No­ţiu­nea de continuitate tre­bu­ie re­con­si­de­rată, pentru că ştiinţa pune în evi­den­ţă o con­ti­nui­tate a popula­ţiilor până în zilele noas­tre: este un sâmbure nativ, care există în matricea geografică, in­diferent de ce continent vorbim.
Eu am propus forti­ficaţia de la Teleac, unde lu­cra­sem timp de zece ani în­ce­pând din anii ’70. Este prin­tre cele mai mari şi mai importante fortificaţii din sud-estul Europei, cu o suprafaţă de peste 30 de hec­tare. Am găsit acolo o struc­tu­ră foarte in­teresantă, ca un cerc, cu diametrul de 70 de metri. Poa­te să fie un sanctuar sau altă cons­truc­ţie cu destinaţie spe­cia­lă, nu exis­tă ceva asemănător iden­tificat până acum şi este o des­coperire provo­ca­toa­re. Ur­mea­ză să să­păm, să vedem exact despre ce este vor­ba. Ori­cum, Teleacul era o reşe­dinţă care aduna popu­laţii dintr-un spaţiu mare, până în Armenia, Tisa, Dobrogea. Are o poziţionare la vărsarea Ampo­iului, unde se legă cu Mureşul, şi probabil pe acolo veneau aurul, argintul şi cuprul din Apuseni.
Cazanul de la Gundestrup, pe care l-aţi vizitat la el acasă, este într-adevăr, un astfel de obiect fas­ci­nant, pornit din spa­ţiul nostru. Elementele de teh­no­logie, dar mai ales cele fi­gurative, sunt specifice spaţiului Carpato-Balca­nic şi, în special, spaţiului tracic. De exemplu, tezaurul de la Lupu, din ju­deţul Alba, are multe figuri foarte ase­mănă­toare cu Gundestrup. Acest ca­zan este un exemplu carac­te­ristic de con­tacte între lumea celtică şi cea daco-getică. Con­tac­tele au fost câteodată vio­lente, dar de cele mai multe ori au în­semnat schimburi culturale şi de teh­no­logie. În cazul vasului Gun­destrup, părerile sunt însă unanime şi nu există di­sen­siuni în inter­pre­tarea orna­men­taţiei lui căreia i se re­cunoaşte amprenta origi­na­ră şi spa­ţiul de unde a ple­cat, cel geto-dacic, din epoca fierului.
De aici, din spaţiul Carpatic, s-au răspândit simboluri culturale, obiectele de prestigiu au cir­culat din Transilvania până în Suedia sau Dane­mar­ca, deja până la anul 2000 î.H, au circulat spade, topoare şi alte obiecte complex ornamen­tate. Au plecat pe ruta Europei centrale şi prin zona baltică şi au fost in­tegrate în civilizaţia scan­dinavă a bron­zului de acolo. Este vorba de cu­noscuta civilizaţie Apa, de lângă Satu Mare, unde s-a des­co­perit un mare depozit de astfel de obiecte, cu motive spi­ra­li­ce sau geometrice, specifice numai spaţiului tran­sil­vănean, care au fost apoi vehiculate pe calea schim­­bului, până în Suedia şi Danemarca. Un bun exemplu poa­te să fie discul de la Nebra, un disc din bronz, cu repre­zen­tări ale lunii şi astrelor, făcute din aur. E un obiect astro­nomic dar şi cu va­loare rituală. Aurul ele­mentelor aplicate este tran­sil­vănean. .. Brăţările acestea (descoperite in Polonia) cu capete dublu-spiralice sunt de la noi, asta este clar. Este orfevreria bron­zului târ­ziu, deci 1400-1200 î.H. Harta aceasta a aurului este şi ea corectă, cel mai mult aur ajungea în acea zonă a Europei din Dacia şi din Spania. De obicei, aurul era schimbat pe chihlimbar, cu ţările scan­dinave.bratari-polonia
Informaţia legată de cele două noi brăţări dacice cu ferestre este extraordinară: pe harta lui Marcin Rudnicki, în nordul Poloniei, pe lân­gă Gdansk, erau cunoscute până acum trei exem­plare. Din start, acum avem cinci brăţări la Gdansk, plus cele 11 din Româ­nia! Dacă le pu­nem la socoteală şi pe cele două din nordul Ger­maniei, avem la Bal­tica aproape la fel de multe bră­ţări “tip Şimleu Silvaniei”, câte au fost găsite la noi în ţară! Şi, la cât de cu spor şi de serios se face arheologie în Polonia, n-ar fi exclus ca în doi ani să avem mai multe brăţări dacice la Ma­rea Baltică decât în Ardeal!
Am pornit în căutarea brățărilor cu ferestre pornind de la povestea brăţării de la Lalendorf, de la re­pu­tatul arheolog clujean Aurel Rustoiu, cel care a des­coperit primele brăţări de acest tip de la Şimleu Sil­va­niei. De altfel, în semn de respect pentru cerce­tătorul clujean, colegii din străinătate obişnuiesc să spună bră­­ţărilor de la Şimleu “brăţări tip Rustoiu“. “Intere­sant cu aceste brăţări e faptul că ele lipsesc din mor­min­­tele cu arme descoperite pe teritoriul Daciei. Pu­tem presupune, astfel, că ele sunt podoabe feminine, şi nu masculine. Majoritatea exemplarelor descoperite în Dacia provin din aşezări sau cetăţi dacice din Tran­silvania. Brăţări de tip «Şimleu Silvaniei», mai mult sau mai puţin apropiate de forma exemplarelor din Dacia, au fost atestate şi pe teritoriul Poloniei, în Mo­ra­via ori chiar în nordul Germaniei, în regiunea Meck­lenburg, la Lalen­dorf”, îmi explicase ar­heologul clu­jean. Dato­ri­tă frumuseţii lor, ele au fost preluate şi de alte populaţii şi integrate în costume caracteristice unei regiuni sau alteia. “De exemplu, brăţara de la La­lendorf a fost gă­sită într-un mormânt ger­manic, într-un cos­tum tipic pentru femeile germane din seco­lul I du­pă Hristos”. rustoiu
“Acum 10 ani, discuţiile despre daci nici nu exis­tau în lumea ştiinţifică din Polonia, iar acum, găseşti urme dacice pe tot locul. Să te aştepţi să afli şi alte noi şi spectaculoase urme dacice în zona aceasta a Europei, cât de curând. Acesta este doar începutul!”. Cu vor­bele acestea mă despărţisem, în urmă cu un an, de tânărul arheolog polonez Marcin Rudnicki. Îl vizita­sem chiar la el la birou, în mansarda modernă a “In­stitutului de Arheologie” al Universităţii din Varşo­via. Pornind de la descoperiri făcute de el însuşi în faimo­sul sit arheologic de la Pelczyska, Marcin Rud­nicki şi-a pus problema contextului acestor desco­periri. Astfel a ajuns să afle că fragmentele de brăţară pe care le găsise sunt similare cu unele produse în Transil­vania sau că, întregite, cioburile ceramice pe care le avea în biroul său formau o superbă “ceaşcă dacică”, un tip de veselă “marcă înregistrată” a stră­moşilor noştri. “Prezenţa ceştilor dacice e un argu­ment sufi­cient ca să putem susţine prezenţa fizică a dacilor în zona dintre Cracovia şi Varşo­via, în bazinul Vistulei”, îmi spunea atunci Marcin Rudnicki. Vasile Pâr­van, marele istoric ro­mân care afimase acelaşi lucru, era confirmat!

silver_cauldronProf. Flemming Kaul – Arheolog la Muzeul de Istorie din Copenhaga, specialist în perioada fierului din epoca pre-romană  – Da, acesta este un vas dacic sau tracic. Se nu­meşte Cazanul Gundestrup, după locul mlăştinos un­de a fost descoperit în Danemarca, în nordul Jutlandei. Făcut din argint aurit, făcut din argint aurit, este una dintre cele mai fru­moa­se şi importante descoperiri de pe terito­riul danez. Aşa ceva numai pe malurile Dunării, în Dacia, se putea face. Cu siguranţă că vi pare familiar: tehnica de lucru şi chiar şi unele reprezentări, răz­boinici sau animale fantastice, sunt foarte ase­mă­nătoare cu cele de pe coi­furile descoperite în Ro­mâ­nia, la Agighiol, Pe­re­tu, Coţofeneşti sau Cu­cuteni. Vasul are o teh­nică de realizare uni­că şi câteva detalii strict da­cice, pe care nu le gă­sim în altă par­te. Dacă vă uitaţi la co­lierul aces­tei zeităţi, de exemplu, el are anumite particu­larităţi care ne spun clar că sunt tracice sau dacice. Este o dis­cu­ţie foarte tehnică, dar eu cu asta mă ocup, cu ast­fel de obiecte. Co­lie­rul acesta are un sistem par­ticular de prindere în ca­pete, o altă piesă… Am ur­mărit semnalarea unor astfel de coliere şi în alte părţi ale Europei şi este destul de curios ce am descoperit. Ele apar în Danemarca – în nordul Jutlandei, în Suedia – pe insula Gotland, în Ucrai­na şi la Marea Neagră, de parcă o mână uriaşă le-a presărat pe toată această întindere. Un alt obiect interesant de pe acest vas este coiful ce poartă pe creştet o pa­săre, care aminteşte de superbul coif descoperit în România la Ciumeşti. Probabil cel mai convingător argument rămâne însă stilul şi tehnica de realizare a acestui vas, întâlnite nu­mai în sud-estul Europei, în zona Dunării. Numai în acea zonă întâlnim blana ani­malelor realizată din puncte sau linii bătute în argint sau argint aurit. Com­binaţia de stil şi tehnica folosită pe vasul Gundestrup ne trimit clar la partea de mijloc sau de jos a Dunării, pe ambele maluri ale fluviului, fie în sud, fie în nord, la Peretu sau Agi­ghiol, în România. Ase­mănare izbi­toare este şi cu pan­dantivul găsit la Surcea, tot din Ro­mânia.
Veniţi, să mergem în sala următoare. Aici avem două cupe de argint, care sunt cu siguranţă dacice! Felul în care sunt decorate şi apoi forma lor vorbeşte de la sine pentru un specialist. Sunt două cupe iden­ti­ce, din argint, nu mai mari de 10 cm fiecare. Cupele stau pe un picior ce are la jumătate un nod proe­mi­nent. Aceste pocaluri au sus o parte îngustă, aurită, şi sunt de­co­rate cu semi­cercuri ce re­pre­zin­tă cel mai probabil flori de lotus şi frun­ze. Datorită al­tor des­­coperiri din Ro­mâ­nia, acum ştim că aceste po­ca­luri pro­vin din zona cen­tral-ves­tică a Da­ciei. Mo­de­lele în­crus­tate sunt o co­pie a ar­tei gre­ceşti, însă într-un stil re­gio­nal da­cic. Cea mai ma­re ase­mă­na­re exis­tă între aces­te vase şi ce­le des­co­perite în tezaurul de la Sân­crăieni, în Tran­silvania şi, cel mai probabil, au ajuns în Dane­marca cu 100 de ani î.e.n. Dacă ne referim strict la legătura dintre Dacia şi zona scan­dinavică, aceste cupe cred că sunt unul dintre cele mai elocven­te exemple ale legăturilor. Nu ştiu dacă putem vorbi de o migraţie, dar cu siguranţă ele atestă nişte relaţii cla­re între Dacia şi Danemarca. Cam în aceeaşi peri­oa­dă avem multe similitudini şi în ceramica desco­pe­rită la noi, foarte asemănătoare cu cea din cultura Poie­neşti. Este greu de spus dacă a fost o migraţie ma­sivă, pentru că nu avem evidenţe clare. Se pare că dacii au venit fie prin Polonia şi au mers mai departe către Skatiski, peste Marea Baltică, fie au venit pe la graniţa Serbiei de astăzi cu Ro­mânia, prin Timişoara, apoi in sus pe cursul Dunarii.


Sunt pline lucrările arheologilor polonezi de detalii spectacu­loase, legate de pre­zen­ţa şi influenţa civiliza­ţiei dacice pe malurile Vistulei, de la Cracovia şi Varşovia până sus, în nord, la Gdansk, şi chiar mai departe, în Germania vecină, lângă Rostock, pe malul Mării Baltice. Dar, Gdansk-ul şi Rostock-ul nu erau, nicidecum, cele mai nordice locuri în care arheologi străini desco­periseră obiecte care rezonau cu lumea traco-dacă. Erau încă multe, multe altele.
Primul care a făcut demonstraţia ştiinţifică a legă­turii acesteia incredibile, dintre lumea dacică şi vestul extrem al Danemarcei, este profesorul şi arheo­logul polonez (cum altfel?) Tadeusz Makiewicz. În­tinse pe durata a patru decenii, de prin 1970 până după 2000, cercetările sale sunt literă de lege în literatura de spe­cia­litate şi sunt citate cu mare respect de noua gene­raţie de arheologi din Polonia. În anii ’70, pro­fesorul a descoperit nişte obiecte cu ornamente enig­matice – care semănau a altare sau a vetre de foc – despre care îşi imaginase că puteau aparţine ritua­lu­rilor unui cult religios. Şi cum, de la o vreme, “obiec­tele” acestea apă­reau tot mai des în Polonia, istoricul decide să trea­că la cercetarea lor minuţioasă. Con­cluzia lui Makie­wicz e absolut spectaculoasă! Vetrele din Polonia prezentau asemănări remarcabile cu obiecte prove­nind din teritorii altădată tracice sau dacice. Mai mult, “vetrele de pe teritoriul Poloniei nu sunt decât un lanţ, în difuzarea acestor structuri din zona dacică, în Ger­mania şi chiar în Danemarca, la Norre Fjand”, suna teza savantului polonez.
“Vetrele origi­nale găsite la Norre Fjand sunt supuse unui strict regim de conservare şi e foarte complicat să ajungem la ele. Dar aici, în lucrarea lui Hatt, sunt fotografii foarte conclu­dente de la faţa locului, cu vetrele ornamentate”, îmi explică cei doi cercetători, în timp ce constatăm cât de asemănătoare sunt vetrele de la Norre Fjand cu cele descoperite în Polonia şi în România. Vetre simple, din lut, pătrate sau rotunde, încadrate de un desen la fel de simplu, unele tăiate de cruci mari, în diagonală, altele ştanţate cu un obiect dur. La început, pe vremea tracilor, cu patru secole înainte de Hristos, fuseseră mult mai frumos ornamen­tate, după moda grecească. Cu timpul, însă, dacii le-au simplificat desenul şi aşa au ajuns, prin Polonia şi Germania, până în Danemar­ca
Dar cum ajun­se­seră acele vetre de tip traco-dacic în Polo­nia şi, mai departe, în Germania şi Dane­mar­ca? Asta era întreba­rea care îl frământa pe istoric. Prima şi cea mai la îndemână explicaţie era că obiectele respective sunt rezultatul contactelor direc­te cu teritoriile locuite de daci şi traci. La scurt timp, un argument major înclină şi mai mult balanţa în favoa­rea dacilor: chiar la Janikowo, cer­ce­tătorii dau, lângă o vatră ornamentată, similară cu cele din România, peste urme de ceramică aparţinând unei ceşti dacice! Pre­zenţa acestei ceşti, un vas ciudat, pe care, se ştie, doar dacii îl foloseau în Antichitate, este argumentul su­prem care certifică o locuire dacică în zonă. Argumen­te peste argumente, răsărite parcă dinadins din pă­mânt, ca să demonstreze limpede, pentru cei mai pre­ten­ţioşi, legătura dintre spaţiul dacic şi cel scandinav, legătură care, aşa cum constata cu amărăciune şi Tadeusz Makiewicz în lucrările sale, îi lasă cam reci pe cercetătorii din zona fostei Dacii…2000bcALEKSIEJUS LUCHTANAS – directorul Muzeului Kernave, din ALEKSIEJUS LUCHTANAS - "Legăturile noastre sunt mai vechi decât perioada dacică!"Lituania – Până târziu, în secolul 19, teoria orginilor dacice ale lituanienilor, letonilor şi estonienilor s-a bucurat de mare interes, multe argumente ieşind la iveală odată cu săpăturile executate la tumulii funerari din sudul Dunării, în Tracia preistorică. Există multe surse documentare, din toate perioadele, care vorbesc despre originile comune ale dacilor cu populaţia Ţărilor Baltice, şi ele nu pot fi ignorate.
În mitologia lituaniană întâlnim foarte des Dună­rea. Pare bi­zar ca un râu care udă teritoriul României să facă parte din folclorul şi legendele de aici. Un timp înde­lungat în neolitic, populaţia de aici a fost silvestră, trăia în pădure sau în apropierea pă­durilor. Agricultura a venit dinspre Du­năre, cultura neolitică a ajuns aici şi s-a dezvoltat. Vorbim, în principal, de cultura Cu­cuteni, venită la noi cu toate beneficiile cu­nos­cute ale aces­tei civi­li­zaţii, în special cera­mi­ca. Acesta a fost primul val venit dinspre terito­riul actualei Românii către noi. Aşa au ajuns la noi, atât dezvoltarea agri­­culturii, cât şi sculp­tura de dimen­siuni re­duse, figurinele mode­late din lut, cu formele lor specifice. Este vorba despre acele figurine mici, înfăţişând femei sau zeiţe, simboluri ale fecundităţii. În această zonă nordică, populaţia a început să le facă şi din chihlimbar, el găsin­du-se din belşug aici, şi fiind cel mai preţuit ma­terial, cu puteri magice. Aces­ta a fost primul con­tact dintre sud şi nord, dintre popu­laţiile ce aveau să fie mai târ­ziu numite dacică şi baltică.
A doua etapă a fost în epoca bron­zului, la fel de importantă. Bronzul, metalurgia a ajuns la noi tot din Carpaţi! Tot ce este fabricat din bronz pe teri­toriul Lituaniei de azi poartă amprenta dacică. Deoa­rece în această zonă nu aveam metale, ele au venit din Carpaţi, cu tot cu cei care ştiau să le folo­sească şi să le lucreze. Acolo era o puternică cultură a meta­lului, şi întreaga Europă centrală a fost influ­enţată de ea, inclusiv populaţia baltică. Dacă tehnica de lucru poate să fie câteodată diferită, venind probabil cu un ocol şi de prin alte părţi ale Europei centrale, metalul folosit este absolut sigur din regiunea Carpaţilor, probabil a Apusenilor. Dar în această etapă, schim­burile se fă­ceau pe rute deja cunoscute, pe legături deja stabi­lite. Erau schimburi între populaţii cu un trecut şi cu o cultură deja comune.
Cu siguranţă că înainte cu un secol de Hristos, deja putem vorbi de legături cu populaţia dacă şi geto-dacă, statul geto-dac fiind deja în formare. Din datele pe care le avem acum, se pare că legăturile cu ei s-au oprit atunci, o perioa­dă, nu se ştie de ce. Însă la un secol după Hristos, de la anul 200-300 înainte, un nou val puter­nic de populaţie vine dinspre Dacia aici. Sunt astfel re­luate vechile legături şi relaţii, este o relansare a lor.
Cercetătorii lituanieni, o spun cu pă­rere de rău, nu au legături strânse cu omologii lor din Româ­nia. Noi cunoaş­tem mişcarea dacilor pe aceste teri­torii, însă ne lip­seşte expertiza româneas­că pe această problemă. Sunt obiecte din Carpaţi descoperite până în Cri­meea, dar niciun istoric român nu a aprofundat pâ­nă acum contextul în care ele au ajuns acolo, sau legătura noastră cu sudul, pornind de la artefactele des­coperite. Este bine stu­diată doar perioada neo­litică, unde am găsit multe dovezi ale relaţiilor cu spa­­ţiul României.
Pentru epocile ulteri­oare, ca obiecte descoperite, avem aceste brăţări şi inele, cu terminaţii de cap de şarpe, ca cele dacice, şi ştim că unele dintre ele vin din zona Vistulei, aşa cum certifică şi desco­peririle arheologice polo­neze des­pre care vorbeaţi. Aseme­nea podoabe sunt întâlnite în tot centrul Eu­ropei.danube

ANDERS KALIFF / arheolog şi profesor la Universitatea din Uppsala, Suedia – “Între vechiul teritoriu al României şi vechiul teritoriu al Suediei au existat legături clare. Cea mai clară legătură este aşa-numita cultură Wiel­bark-Sântana de Mureş-Cer­nia­hov. Ea aparţine unei popu­laţii cu trăsături tipice, care încă este acoperită de enig­­me şi stârneşte multe în­trebări. Ideea este că această popu­laţie, întâlnită şi în Sue­dia, se întindea şi în Polonia, în re­giunea Pomerania, şi în Tran­silvania, până la Nistru şi Ki­ev. Cele mai clare dar şi frec­vente argumente sunt aces­te necropole cu cercuri de piatră şi lespezi aşezate în picioare, al căror înţeles s-a pierdut, ase­mă­nă­toare întru­cât­va cu Sar­mi­ze­getusa. Cred că aceas­tă popu­laţie nu a migrat masiv. Cel mai probabil a fost un ames­tec cu grupurile domi­nan­te de goţi şi, cu siguranţă, alianţe prin că­sătorii.”


Carme Jimenez Huertas – Limbile romanice nu descind din latină. Mama lor este cu mult mai veche – Ni se spune, de exemplu, că cuvintele catalane cap şi nas vin din latinescul CAPUT şi respectiv NASUS. Şi, cu toate acestea, în română se spune tot cap şi nas, exact ca în catalană, o limbă anterioară latinizării! Şi nu doar cuvintele izolate coincid: când un român spune: tot s-a pierdut, un catalan înţelege fără probleme, pentru că fraza se construieşte la fel şi în catalană – tot s’ha perdut, sau în castiliană – todo se ha perdido. Cu greu se pot atri­bui întâmplării asemănările dintre aceste cons­trucţii care, pe de altă parte, nu au nimic de-a face cu la­tinescul omnia perdita. Se spune că din latină vine şi casa, unde are sensul de colibă. Însă latinii îşi nu­meau casele domus, aedes ori tectum. Şi, cu toate aces­­tea, în dalmată, italiană, occi­tană, portu­ghe­ză sau română casa înseamnă casă. Astfel de exemple sunt nu­me­roase. La ele se adaugă chestiuni mai serioase, precum faptul că toate aceste limbi, în mod inex­pli­cabil, pur şi sim­plu, şi-au pierdut ge­nu­rile din latină. Chiar şi ro­mâ­na are genuri prin fle­xiu­nea articolului, nu a subs­tan­tivului pro­priu-zis. Fap­tul că întâlnim ast­fel de ase­mănări între, să zicem, ca­talană şi ro­mână, ţări des­păr­ţite de cinci limbi dife­rite şi peste două mii cinci sute de kilometri, e greu de explicat. Singura explicaţie este că toate aceste limbi au avut o mamă comună, dar care nu este la­tina, ci o limbă mai veche.
Tind să cred că există o limbă a popoarelor de transhumanţă, cu mult mai veche decât formarea im­pe­riului roman, o limbă co­mu­nă a populaţiilor ce lo­cuiau în munţi şi se ocupau de păstorit, şi care a avansat prin transhumanţe în toate zo­nele Europei. Diferenţele majore au început să apa­ră când toate aceste grupuri migratoare s-au stabilit într-un anume loc şi au în­ceput să devină sedentare. Ori­cum, ase­mă­nările dintre euskeram, limba bascilor vorbită în Piri­nei, occitana vorbită în sud-vestul Fran­ţei şi română sunt sur­prin­zătoare… Mai cred că aces­te limbi ro­manice nu vin de nicăieri. Ele erau aici. Erau graiuri lo­cale, uşor diferite pe mă­sură ce se înde­păr­tau ling­vistic şi geografic de locul de vorbire. Faptul că în Ro­mânia, de pildă, se vorbeşte o limbă ro­ma­nică, pe un te­ri­toriu mult mai extins de­cât cel ocupat de ro­mani şi că această limbă seamănă iz­bi­tor cu roma­nicele oc­ci­dentale, deşi nu s-a aflat în contact cu ele în ultimii 2000 de ani, ne trimite, încă o dată, la o mamă co­mu­nă a acestor limbi, mult mai ve­che de­cât procesul de la­ti­ni­zare. Lim­bile ro­ma­nice îm­părtăşesc un pro­cent impor­tant de caracteristici fo­ne­tice, lexi­cale, mor­fo­sin­tac­tice şi se­man­tice, ceea ce de­mons­trea­ză un grad înalt de în­ru­dire, cu o tipologie ling­vis­ti­că ce le rela­ţio­nează între ele, dar le dife­ren­ţiază de latină. Fo­netica şi morfosintaxa limbilor ro­manice nu aparţin tipologiei latine, acesta este adevărul. Cu latina ar fi o legătură de înrudire, nu de filiaţie.
O altă posibilă explicaţie a dat-o arheoloaga litua­nia­nă Maria Gimbutas. Ea afirmă că în Europa a exis­tat o veche civilizaţie, care nu era indo-europeană, şi care îşi are rădăcinile în Epoca Pietrei. Această civi­lizaţie ar fi format culturi regionale cu aproximativ şapte milenii înainte de Hristos, fără influenţe din Ori­ent, dar la fel de dezvoltate ca şi contemporanele lor din Asia Minor. La mijlocul mileniului şase înainte de Hristos, în prim plan apare cultura Vinca-Turdaş descoperită pe teritoriul României. Subiectul acesta ar trebui cercetat mai în profunzime. Dacă lucrurile stau într-adevăr aşa, limba şi scrierea cea mai veche din Europa ar putea proveni din zona dintre Carpaţi şi Balcani. Conform arhivelor Vaticanului, româna nu e o limbă latină, ci mai degrabă latina e o limbă românească.

Dorel Bârsan – Raza Sanctuarului-Calendar de la Sarmisegetuza era fix a zecea parte din înălţimea Marii Piramide-Keops. Calendarul dac are 29,56 m diametru, deci o rază de 14,78 m, iar Piramida-Keops are 147,8 m înălţime (inclusiv vârful lipsă). Asta nu este o întâmplare, după cum nu este întâmplare nici faptul că raza Sanctuarului mic rotund (dedicat Lunii) are fix 10 coţi piramidali, iar diametrul plintelor (din sanctuarul cu 3 şiruri de câte 6 coloane) era de 1,27 m, ceea ce înseamnă că aveau raza de fix un cot piramidal. De asemenea, cercul pe care sunt dispuse piesele în „T” are circumferinţa de 30 de coţi piramidali, calculul având 6 zecimale exacte.
Faptul remarcabil este că numai dacii au folosit cotul şi degetul piramidal, etaloane pe care nu le cunoşteau nici chiar egiptenii epocii faraonice. Măsura acestui etalon a fost ascunsă mii de ani în interiorul Piramidei şi a fost „preluată” de acolo abia în epoca modernă, când Napoleon a dus nişte matematicieni, în campania sa din Egipt, care să studieze Piramida. Atunci de unde cunoşteau dacii aceste etaloane şi măsurile Piramidei, când abia în anul 820 al erei noastre califul Al Mamun a reuşit să intre pentru prima dată în Piramidă, iar etaloanele erau „marcate” în relief, deasupra uşii de intrare în Camera Regelui. Dar ele au fost înţelese şi preluate mult mai târziu. Pot demonstra că şi stânjenul românilor provenea tot din măsurile Marii Piramide egiptene, reprezentând lungimea (interioară) a sarcofagului din Camera Regelui.
De aici din munţii Orăştiei au fost preluate unele etaloane romane. Spre exemplu romanii foloseau un etalon numit PES, care era fix o sutime din diametrului Sanctuarului-Calendar de la Sarmisegetuza, adică avea 0,2957 m (cu o zecime de milimetru mai mult, calendarul dacic având 29,56 m). De asemenea, romanii mai aveau un etalon numit passus (un pas) care avea 1,4785 m, adică o zecime din raza Sanctuarului Calendar dacic. Acest pas a fost utilizat şi de daci, iar măsura etalon pentru calibrare era marcată prin diametrul cercului mic din centrul „Soarelui de Andezit”, aproximat azi incorect la 1,46 m. Acest PAS de 1,478 m a fost utilizat şi de românii epocii moderne, până la definirea metrului etalon actual. Chiar şi măsura cotului dacilor a rezistat până în epoca modernă în Muntenia având 0,664 m, iar în Moldova 0,637 m, comparativ cu valoarea exactă de pe vremea dacilor şi înscrisă în Piramida-Keops de 0,63566 m, fiind definit ca a zecea milioana parte din raza polară a Pământului.
Romanii mai utilizau şi „mila romană” care avea 1478,5 m, adică 100 de măsuri ale razei Sanctuarului-Calendar al dacilor. Este puţin probabil ca romanii să fi dedus aceste etaloane direct din măsurile Piramidei egiptene (1 milă romană = 10 măsuri ale Înălţimii Piramidei) deoarece la acea vreme nu măsurase nimeni Piramida şi nu folosea nimeni etaloanele Arhitectului în afară de daci.
Incifrările din construcţiile dacilor sunt numeroase şi ar necesita mult spaţiu pentru a le scrie. Remarcabil este că ei cunoşteau chiar şi acel „factor obsesiv” înscris în Marea Piramidă, circumferinţa absidei centrale din Calendarul lor era tot o măsură etalon, ce avea legătură cu numărul π şi numărul de aur.
De altfel, după cum arată L. I. Cueşdean „Imperiul Roman s-a extins doar pe teritoriul gintei latine şi nu a produs el ginta latină, care exista înaintea lui. Noi, „NEOLATINII” contemporani vorbim o continuare a limbilor vernaculare de dinaintea Imperiului Roman, a cărui limbă a dispărut, fiind o creaţie artificială a Romei, grefată pe elementele latine precursoare.”
Un articol frumos ”marca” Seimeni – Dacă geţii şi goţii au fost acelaşi popor? despre migrația ”inversa” a goților. Teoriile ”acceptate oficial” spun ca goții ar fi popor germanic venit in Scandinavia in Dacia, condițiile de locuire mai bune din Dacia, spun ca mai curand aici in spațiul intercarpatic care avea și sare spre deosebire de Scandinavia, aici s-a produs excedent de populație.
Parcă dorind să confirme vorbele marelui Vasile Părvan, care scria în “Getica” sa: “Da­­cii nu sunt la Vistula o excepţie, ci ei sunt foarte numeroşi şi în legătură unii cu alţii“, în ultimii ani au fost efecuate în Polonia peste 50 de desco­periri a unor diferite artefacte de in­spi­raţie sau pro­ve­­nienţă dacică. Acestea sunt reprezentate de numeroase vase, felurite figurine ceramice sau metalice, printre care un superb cap de bou reliefat în argint, capace de oale, cupe cu pi­cior înalt, precum şi podoabe tipic dacice, care se întind pe un interval de datare de mai bine de 300 de ani, înainte şi după anul 0 al erei noastre, şi pe o suprafaţă uriaşă, de peste 400 de kilometri pătraţi. Peste 20 de brăţări din argint, care în arheologia poloneză au primit mereu interpretări greşite, fiind declarate de influenţă celtică, dar care sunt brăţări dacice cu nodozităţi şi cu “ferestre”, de tipul 3 Şimleul Silvaniei, au fost descoperite în sudul Poloniei, în jurul Cra­coviei, şi în centrul ţării, în jurul Var­şoviei. Dar asemenea podoabe, descoperite mai cu seamă în zona cetăţilor din Ardeal şi considerate însemne ale puterii, fiind purtate, cel mai probabil, de nobilii daci, au fost descoperite şi în zone unde era greu de bănuit influenţa dacilor: la Marea Bal­tică, la Lalendorf, în Germania, sau lângă Gdansk, în Polonia, peste drum de Scandinavia, şi la doi paşi de Lituania. Acestea sunt rezultatele a doi arheologi polonezi, Iwona Florkievicz (Universitatea din Rzeszow, în prezent în Ger­mania) şi Marcin Rudnicki (Universitatea din Varşovia), care şi-au dedicat ultimii ani clasificării, organizării şi analizării urmelor dacice din zona Poloniei. Ca o concluzie a studiului întocmit de specialistul Marcin Rudnicki, ponderea nu prea mare, însă remarcabilă, a caracteristicilor ceramicii dacice, observată în inventarul ceramic al populaţiei culturii Tyniec, confirmă nu atât de mult existența unei forme de “contact”, cât prezența fizică a dacilor în regiunea Cracovia. Arheologul săt­mărean Robert Gindele consideră că prezenţa dacică din nor­dul continentului a fost consolidată mult după răz­boa­iele daco-romane, când mai multe grupuri de daci s-au retras către nord din faţa trupelor romane, respec­tiv în perioada răz­boaielor marcomanice (160-180 d. Hr.), şi mai apoi, în urma pătrunderii masive a van­da­­lilor în spaţiul nord-vestic al României. Un argument în acest sens este şi identificarea în nord-vestul României a unui imens centru de producţie ceramică al dacilor liberi din Câm­pia So­meşului, la Medieşu Aurit, unde, pe 18 hectare, sunt amplasate circa 200 de cuptoare pentru ars cera­mică, situl devenind, astfel, cel mai mare centru in­dus­trial cera­mic din spaţiul european aflat în afara gra­niţelor Im­periului Roman. Cu greu ne putem imagina că vasele brute din lut ars, lucrate manual, ca de exemplu ceaşca dacică, ar fi putut reprezenta obiecte de schimb pentru comerţul la distanţă; în schimb, avem convingerea că grupurile de populaţie dacică, în migraţia lor, au dus ceva mult mai valoros: ştiinţa legată de ceramica la roată şi construcţia cuptoarelor pentru ars ceramica. Exact în această perioadă încep să producă marile centre ceramice din zona Cra­co­viei de azi şi, ca o curiozitate, toate cuptoarele sunt de modelul celor de la Medieşu Aurit.
Această masivă deplasare a populaţiei dacice este prezentată de Carlo Troya în teoria migraţiei inverse a goţilor, expusă detaliat în lucrarea “Fasti Getici o Gotici“, publicată în anul 1844, conform căreia, la venirea hunilor, daco-geţii, denumiţi şi goţi, care pătrunseseră până în actualele regiuni ale Poloniei, Prusiei, Scandinaviei, şi în toate celelalte situate în jurul Balticei, s-au văzut lipsiţi de orice cale de comunicare cu patria lor de la Dunăre şi de la Pontul Euxin. În nordul Europei locuiau popoarele baltice (lituanienii, letonii, vechii prusieni), care prezentau multe similitudini lingvistice cu limba daco-geţilor, iar Mircea Mihai Rădulescu, în lucrările lui, susţine că limba tracă este strâns înrudită cu limbile baltice, înregistrându-se 63 de corespondente frapante, plus 69 de corespondente în domeniul toponimelor şi al antroponimelor. Limbile baltice erau vorbite la acea vreme pe un teritoriu de şase ori mai întins decât teritoriul Lituaniei şi al Letoniei, ajungând la sud până dincolo de Varşovia iar la est până dincolo de Kiev şi Kursk; de asemenea, geţii se întindeau tot până la aceste hotare.
Geţii, după cum scrie Carlo Troya, s-au răspândit încetul cu încetul în regiunile de la Marea Baltică, au trecut apoi în Suedia, creând aici o nouă Ostrogoţie şi o nouă Vestrogoţie, deloc diferite de cele ce fuseseră atât de prospere la Dunăre şi la Pontul Euxin. Au adus aici toate instituţiile lor şi au numit “Dacia” totalitatea cuceririlor lor în Danemarca şi în Suedia, nume care timp de mai multe secole a fost amintit în actele publice şi oficiale ale ambelor regate. Vizigoţii şi ostrogoţii au reprezentat doar o parte a poporului plecat din regiunile Dunării, o altă parte revărsându-se în zona Mării Baltice; însă cel mai mare număr de geţi sau goţi a rămas în vechile aşezări de dincolo de fluviu, ca în vremurile antice. În drumul lor vijelios de la Istru până în Spania, în nordul Italiei, legendarul Teodoric cel Mare, rege al ostrogoţilor şi regent al vizigoţilor, a transformat Ravenna, capitala regatului ostrogot, într-unul dintre marile centre ale Occidentului, împodobit cu biserici, baptisterii şi mausolee a căror decoraţiuni interioare au devenit minunile lumii occidentale. Aceste monumente „rămân în afara zonei de influenţă a picturii constantinopolitane şi sunt rodul unei şcoli locale”, după cum consideră artistul rus Vladimir Lazarev. Bogăţia şi complexitatea ornamentelor arhitectonice, a desenelor şi mozaicurilor, relevă obsesiv simbolismul getic bazat pe regenerarea ciclică a naturii, ceea ce l-a determinat pe Giorgio Vassari, istoric, arhitect şi pictor italian să exclame exasperat: “Porţile ornate cu coloane împletite şi atât de subţiri, încât nu au forţa de a susţine vreo greutate; piramide, unghiuri şi frunze păreau a fi făcute din hârtie şi nu din piatră sau marmură. Şi făceau atâţia cârcei de viţă, console şi gravuri, încât lucrarea devenea disproporţională. Puneau atâtea ornamente unul peste altul încât, mergând atât de mult în înălţime, capătul de sus al porţii atingea tavanul“.
dt1dt2dt3dt4dt5În acest sens, pentru a da doar câteva exemple:– Vasile Pârvan scrie: „Geţii s-au întins până în Boemia, până la cursul mijlociu al Oderului şi până la cursul inferior al Vistulei, până la mlaştinile Pripetului şi până la cataractele Niprului”;
– Dudo de San Quintin, istoric normand, decan de Saint-Quentin (965-1043), a scris între 996 și 1015 lucrarea “Historia Normannorum“, în care se citeşte: dacii sunt numiţi de către ai lui danai;
– în Cronica după Langebek – “Cronica regum danorum” pentru perioada 846-1300, tipărită de Dushesne, se citeşte: Maestrul Hugues de Saint Victor a spus că normanzii au venit din Sciţia Inferioară, care, după Isidor, este numită Ţinutul Barbar. La origine sunt dani sau danai, fiindcă au plecat din Dacia;
– Silvio Enea Bartolomeo Piccolomini, Papa Pius II (1405-1464) afirma în lucrarea “De Europa“, publicată în anul 1450, că pe vremea lui, Iutlanda se numea Dacia: “Daniam sive Daciam dicere volumus, consuetudini servientes“;
– istoricul Philip Cluver (1580-1622), născut în Prusia Regală, o fostă provincie a Regatului Poloniei, scria în lucrarea “Germania Antiqua” (1616) că goţii nu sunt identici cu scandinavii, ci cu prusienii, iar pentru un alt istoric originar din această regiune, Matthaeus Praetorius (1635-1707), în “Orbis Gothicus” (1688), goţii au locuit, la începuturi, în Polonia. Geţii, identici cu sarmaţii, sunt, de fapt, goţi, şi nu suedezi, conchide autorul în capitolul “Dacă geţii şi goţii au fost acelaşi popor?“;gothic_kingdoms– într-un document creat în timpul lui Carol cel Mare, după cum precizează lucrarea “Carolus Magnus“, ediţia originală publicată în 1851, în enumerarea provinciilor catolice din Europa, Asia şi Africa, figurează provincia denumită “DATIA“. Cel mai probabil se citea “daţia“, aşa cum apare menţionată în secolul XVII, în lucrările cronicarilor moldoveni Grigore Ureche, Miron Costin şi Nicolae Costin: “Mulţi zic Ţării Moldovei şi Ţării Muntănişti, streinii: Daţia“, dar şi în secolul XIX, prima publicaţie în limba română, tipărită la Leipzig în anul 1827, numindu-se “Fama Lipschii pentru Daţia“. Sunetul “Ţ”, la fel ca sunetele “Δ, “J”, “Z”, cu care se pot reda autentic zgomotele din natură, lipsesc cu desăvârşire în majoritatea limbilor europene şi astfel onomatopeele lor sunt extrem de puţin apropiate de sunetele reale din natură. Folosirea sunetelor din natură pentru descrierea, reprezentarea şi exprimarea unor fenomene din natură, a dus la compunerea primelor cuvinte rumâneşti, după cum a demonstrat în mod strălucit Lucian Iosif Cueşdean în lucrarea “Limba rumânilor nu se trage de la Roma“, iar Paul Lazăr Tonciulescu sublinia în lucrarea “De la Ţara Luanei la Ieud” faptul că vechii eleni nu aveau în alfabetul lor grafemul/semnul corespunzător românescului “Ţ” şi nici fonemul/sunetul “Ţ”, în mare parte înlocuindu-l prin “TZ”DATIA, citit “daţia”, este menţionată în harta lumii întocmită de Claudiu Ptolemeu în anul 140 e.n. şi inclusă în opera lui, Geographia, dar şi în hărţile întocmite în secolele XV-XVI de cartografii germani Nicolaus Germanus şi Martin Waldseemuller;
– pe harta Scandinaviei întocmită de cartograful german Martin Waldseemuller în anul 1541, bazată pe o hartă similară a lui Claudiu Clavus, apărută în 1425, Peninsula Iutlanda şi sud-estul Peninsulei Scandinave sunt denumite “DATIA“, iar în cea mai exactă hartă a ţărilor nordice, care oferă detalii şi nume de locuri, Carta Marina, publicată în anul 1539 de către scriitorul suedez Olaus Magnus, peninsula Iutlanda apare cu numele de “DACIA – SIVE DENNEMARCA“. Denumirile “DATIA” sau “DACIA” apar şi pe hărţile întocmite în secolele XV-XVI de erudiţii nordici Laurent Fries, Johannes Ruysch, Peter Apian, Sebastian Münster, dar şi de cartograful veneţian Benedetto Bordone, a cărui hartă reflectă opiniile şi ideile Veneţiei în secolul XVI şi în care “DATIA” apare lângă Norvegia, situaţie posibilă doar în cazul în care ar reprezenta Danemarca de azi.

Posted in Aryans, ethnogenesis, Getae,Getes,Geti, Uncategorized | Tagged , , , , | 6 Comments

Cornesti 1500BC 1722ha

genetic-map-euThis genetic map of EU was created based on the latest Y-DNA data combined with physical and historical evidence. biggest fortification from the Bronze Era in Europe has been discovered in Timiş County. It dates from 3.500 years ago and covers 1.800 hectares. The citadel comprises 4 concentric circles that were made of wooden pillars and stood for the walls of the establishment. They are still visible today, although they have been levelled by intense agriculture. Other discoveries are the ruins of what appears to have been a temple, Sarmatian graves, ceramic workshops and a settlement that dates back to the 3rd or 4th century. But work on the site is not even close to being over. The archeologists working on the project estimate that they will need another 15 to 20 years to study the citadel. The fortification first appeared on a map in the 17th century, but only two of the inner rings had been discovered at the time. In the 19th century, the 3rd circle was discovered and, more recently, in 1973, the 4th one came to light.
This city was in the middle of trade routes linking the Baltic with the Mediterana (amber routes, Morava/Vardar corridor), linking the mines from Transylvania, Alps, Slovacia, Serbia and linking the Pannonian steppes with the N of Black Sea steppes  (Danube & Tisa-Dniester). crnArheologi din Romania, Germania si Marea Britanie scot la lumina la Cornesti, la 20 km nord de Timisoara, cea mai mare fortificatie din epoca bronzului din intreaga Europa. Nemtii au investitit aproape 1 milion de euro pentru descoperirile din Timis. Desi nu au fost descoperite evidente arheologice care sa indice vreun atac din exterior, sfarsitul fortificatiei este unul violent, fiind incendiata catre 1000BC. „Zidurile acestea sunt 4 la numar, au 1765 de hectare circumscrise in interiorul lor. Practic vorbim despre aproape jumatate din teritoriul Timisoarei. Zidurile, dupa cercetare, s-au dovedit a fi facute in jurul anului 1500BC, fortificatia a functionat aproape 500 de ani, la sfarsitul epocii bronzului, intr-o lume in care iubitorii de istorie stiu ca a functionat Troia, lumea miceniana, imperiul hitit. Deci, este o vreme framantata, cu tulburari, cu multe razboaie, mici, mai mari. Stim cantecele homerice care ne dau dimensiunea reala a conflictului, dar aceasta fortificatie imensa a ridicat probleme pentru toti cercetatorii. E atat de mare incat e imposibil de aparat. Zidurile au 20m latime, vreo 4-5m numai valul de pamant, la care daca adaugi si palisada de 1,5m, obtii deja o inaltime aproximativa de 5-6m, si santul de aparare, de la 2,5 pana la 4,7m adancime.” a declarat seful sectiei de arheologie a Muzeului Banatului, Alexandru Szentmiklosi.
Populaţia acestui sit a utilizat cu două secole înainte de Europa Centrală incinerarea rituală a morţilor. Această comunitate aparţinea unei culturi care s-a răspândit din nord-estul Croaţiei până în sud-vestul României (Cruceni – Belegiš)”, a declarat Szentmiklosi. Destul de mobili, exponenţii ei s-au deplasat de-a lungul Dunării în Moldova de nord-est, unde au format Cultura Chişinău – Corlăteni, dar şi în sud de Morava (sfârşitul celui de-al doilea mileniu î.H.), în lumea mediteraneană. Ei controlau practic orice nod de comunicaţie între lumea mediteraneană şi Europa, inclusiv unul dintre celebrele drumuri ale chihlimbarului.
Racos Middle Bronze Age Settlement in Transylvania, 16th century BC, Noua, Ocna Mures. To our surprise, while searching for the extension of civilian within the fortified acropolis, we uncovered several Wietenberg (Middle Bronze Age) Culture houses, dating from ca. 1600BC. Transylvanian swords were found in Homeric Troy, Transylvanian bronzes sank with the Uluburum and at the same time, Minoan symbols are found on Late Bronze Age Transylvanian cast bronze swords. The highly developed Classical Middle Bronze Age cultures – Wietenberg, Monteoru, Tei – were very quickly replaced, without any major signs of conflict by a cultural group, the Noua, coming from the East as part of the very extensive Noua-Sabatinovka-Coslogeni complex. The incineration rituals of the Middle Bronze Age were completely replaced by elaborate and standardized inhumation burials, the large settlements of disappeared, ceramic technology regressed and almost all decoration disappeared. At the same time, there is a very clear evolution and intensification of metalworking, reaching an apotheosis with the end of the Late Bronze Age, when very large and elaborate bronze deposits were made. Metal, fire, water, salt, mountains, forests… That is the environment of the mysterious Noua culture bearing people we are going to excavate, in central Transylvania, near Ocna Mures – a very large salt geological formation, about 70m south of Cluj-Napoca. Early 20th century, the three largest  bronze deposits in the world were found there, in or on the shores of an old , dried up lake, less than 500m apart. The largest one, measuring several tons was smelted by the Austrians and turned into canons. The other two are still preserved, over 7000 pieces of bronze. All the tools of the time could be found, in working condition, some of them still very sharp. We have hundreds of tools for quarrying salt, working wood, forging metal, plowing fields, harvesting crops, working leather and pelts, not counting jewelry, clothing implements, weapons…

Vinca and Cucuteni are the roots, with I2a common Y-DNA. Here 2 Cucuteni “cities”.mn
Talianki estimated total area – 450 ha, on the assumption that it had a rectangular plan.[5] Extrapolating from this and the density of houses in the surveyed portions of the site, M. Videiko estimated that Talianki contained approximately 2,700 structures and, at its height, could have been occupied by over 15,000 inhabitants.[3] Recently Kruts’ figure has been revised by Thomas K. Harper, who used a geomagnetic plan of the site to put its area at 335 ha. This implies Videiko’s figure for the peak population of the site is also an overestimation, with Harper suggesting 6,300–11,000 as a more likely range, favouring the lower end.[5] But other estimates are much larger with a population of around 15,000 as the most cited, and adding the numbers for the satellite towns the total population were up to 25,000 – 30,000 people within its cluster.[6][7] cc
– maybe was the largest area city in the world at that time! Strategically situated on the exact boundary between the steppe and forest-steppe. The archeological site around Belsk, including necropolis, comprises about 80 km², and the fortifications enclose some 40 km². The north-south axis, along the Vorskla River is 17 km long. The remains of walls up to 12 metres are visible today and stretch over the horizon. The total length nbkof the ramparts is 33 km. Inside the fortification, lay three “keeps”, 150,000 m², 650,000 m², and 720,000 m² in area, surrounded by eroded earth walls still up to 16 metres high.  Nebelivka, or Nebelovka, in Ukraine, is the site of an ancient mega-settlement dating to 4000 B.C. belonging to the Cucuteni-Trypillian culture. The settlement was for the time huge, covering an area of 260-300 hectares and home to perhaps 17,000
During the period A of the Tripolye culture (about 5450-4750 BC)
the Tripolye influence was the most intensive. In caused the acquaintance of the Sredniy Stog and Azov-Dnieper population with the first metal. It is necessary to note, that the influence of the steppe traditions on the Tripolye culture was minimal during that period. Taking into account data of the Early Eneolithic cemeteries of the steppe zone, where the first imported metal artifacts were found, I can suggest the existence of prestigious exchange, which played an important role in the relations of Tripolye and steppe population during that period. The Azov-Dnieper and Sredniy Stog population took part in it. The Tripolye population could provide its neighbors with metal (copper and gold) or metal artifacts (the Nikolskiy cemetery of the Azov-Dnieper culture and the Sredniy Stog burials of Mariupol cemetery), bracelets from Spondylus shell (the Lysogorskiy cemetery of the Azov-Dnieper culture) and sea shells with holes (Krivoy Rog).haplogroup_i2a
During the period of Tripolye B I the main influence of Tripolye population is fixed on the metalworking of steppe inhabitants and reflected only lightly in its ceramics.
Strange as it may seem, the Tripolye population was more interested in contacts, than the steppe inhabitants. They were newcomers, which gradually moved to the east through the forest-steppe area, occupying lands, which were settled by the Bug-Dniester and Kievo-Cherkassy Neolithic population. The Tripolye population needed allies and peaceful relations with the neighbors, especially with those, whose territories were unnecessary for them. Among such neighbors were the bearers of Azov-Dnieper and Sredniy Stog cultures, who occupied other natural-climatic zone, which was useless for the Tripolye population during the Early Eneolithic. Even during the Later Eneolithic and Early Bronze Age they occupied only the steppes in the South Bug basin and to the west of it, staying out of the territories of the Sredniy Stog descendants. Steppe inhabitants were interested in those contacts, first of all, because it received the copper and tools from them. That metal was obtained through the mediation of Tripolye population and as the result of immediate visits to centers of metallurgy and metalworking of the Balkan-Carpathian metallurgical province. The Dniester basin was the important region and the route of the exchange expeditions of steppe population, which went to the Lower Danube or Transylvania for the metal. In the period B I-II of the Tripolye culture the necessity of contacts with the Tripolye population of Dniester basin become stronger, because in that time metal began to arrive from the Transylvanian and Hungarian mines. The growing of quantity of the ceramics with shell inclusions at the settlements of Dniester basin also testifies the strengthening of ties between the Sredniy Stog and Tripolye cultures. All features of steppe and Tripolye interaction, which were mentioned above, testify the peaceful co-existence and tight contacts of these groups. The coarse ceramics of Tripolye, which had the Sredniy Stog features, was made mainly at the Tripolye settlements, and steppe traditions were reproduced in the Tripolye style. It was impossible if there was any war situation.bhh
There is a point of view about mutually beneficial cooperation. It is possible, that the distribution of ceramics with the steppe traces in the Tripolye culture was related to the marriages with the Sredniy Stog women. Those women continued making their usual vessels, adapting them to the Tripolye economy (for example, making the flat bottom and stocky proportions). This suggestion explains the singleness of ceramics with shell inclusions in the period A and gradual increase of its quantity during period B I with the prevailing of typical Tripolye pottery on the settlements. Perhaps, the numbers of Sredniy Stog women and their descendants in the Tripolye communities during period A were very small and gradually increased during B I and B I-II periods. According to the prevailing of coarse pottery with shell inclusions in the southernmost Tripolye settlements, I can suggest, that the greatest number of the Sredniy Stog women lived there.
.. data testify the assumption about the existence of mixed Tripolye-Sredniy Stog marriages.. It is interesting to trace the dynamics of contacts of the steppe and Tripolye population. They began immediately after the appearance of Tripolye population in Dniester basin (the beginning of period A of the Tripolye culture), when the Late Azov-Dnieper and Early Sredniy Stog population began to interact with it.

The Cruceni-Belegis¸culture is part of the south-east European Urnfield culture, with a distribution similar tothe preceding Vatina group in Oltenia, Banat and eastern Hungary. In terms of relativechronology, it is situated between the Middle Bronze Age Vatina culture and the Early Iron Age Gornea-Kalakaˇca culture. The absolute chronology places the group between the fifteenth and eleventh centuries BC (Szentmiklosi2009)

metallurgical_diffusionThe size of Cornesti fortifications/city was possible because of fertile land on special location, in the center/controlling important trade routes: N-S/E-W, between Baltic and Mediterana, very important trade routes with salt from Transylvania to Pannonian basin. Other trade routes along Mures,Tisa & Dniester went E to the steppes N of Black Sea.morava-vardar18Fortifications, concentrations happened also because of warfare and hierarchical ‘‘chiefs’’ in the Neolithic (e.g., Renfrew 1974). All that linked to “kurgan” R1A/R1B migrations. From the perspective of the longue dure´e, enclosures and fortifications began toappear during the Neolithic (c. 6500–3000 B.C.; see Figs. 1, 2). The variability intheir spatial distribution and form, however, decreased considerably by the end ofthe Bronze Age (c. 1000 B.C.). fig-2-distribution-of-enclosed-and-fortified-neolithic-and-bronze-age-sites-in-europecrucenitelltells Corneşti “Dealul Cornet = Cornet” and other nearby settlements predate the Cornesti fortifications.
Timis 30000 Î.HR. – 9 Î.HR
30000 î.Hr. Descoperire singulară în satul Visag, comuna Victor Vlad Delamarina, a unei unelte de piatră cioplită aparţinând unui facies musterian tardiv sau aurignacian timpuriu din paleoliticul superior.*
28000 î.Hr. Aşezare din paleoliticul superior, aurignacian, desco­perită în satul Româneşti, comuna Tomeşti, în punctul Dumbrăviţa. Aşezarea este formată din 6 nivele de locuire paleolitice, atestate prin inventar litic, fără a fi descoperite vetre de foc sau vestigii faunistice. De asemenea, vestigii ale unor aşezări aparţinând aurignacianului bănăţean mijlociu provin din comuna Curtea, din siturile arheologice de pe Dealu Viei şi Dealu Pământ.
22000 î.Hr. Vestigii paleolitice din etapa aurignacian dezvoltat sunt atestate în satul Coşava, comuna Curtea, pe dealul Cuca, printr-un sit arheologic format din trei nivele de locuire atestate prin unelte litice, şi în satul Româneşti, punctul Dumbrăviţa.
20000 î.Hr. Descoperiri ale unor nivele de locuire gravetiene în aşezările multistratificate din satul Coşava, deal Cuca, nivel II-III şi respectiv satul Româneşti, situl arheologic Dumbrăviţa, nivel VI.
* Preistoria şi antichitatea în judeţul Timiş vor fi tratate in extenso într-un volum ulterior.
4900 î.Hr. Primele grupuri de crescători de animale şi agricultori sosesc în zona Banatului central şi vestic, din direcţia malului Dunării şi de asemenea urcând pe râurile interne ale Banatului, dinspre Tisa. Aceste populaţii neolitice aparţinând fazei a II-a a culturii Starčevo-Criş ocupă spaţiile fertile şi bogate în faună de pe terasele râurilor. O dată cu  sosirea lor apar şi primele vase de ceramică în aşezările preistorice din judeţ. Cercetări arheologice au fost efectuate pe râul Timiş la Parţa, Foeni şi Timişoara-Fratelia, iar în zona Mureşului la Dudeştii Vechi. Aceste comunităţi se extind treptat pe tot teritoriul Banatului, în faza Starčevo-Criş III. Influenţele sudice balcano-anatoliene introduse de migraţia purtătorilor culturii Vinča vor determina ruperea unităţii culturale a neoliticului timpuriu şi geneza unor variante locale ale fenomenului neolitic.
4500 î.Hr. Pătrunderea comunităţilor neolticului dezvoltat, repre­zentate de purtătorii culturii Vinča, faza A, în Banatul mijlociu şinord-vestic. În judeţul nostru, cercetări arheologice au fost efectuate în aşezările de la Timişoara-Fratelia şi Satchinez. Cultura Vinča, faza B, în Banat este marcată de dezvoltarea fenomenelor locale, apărute ca rezultat al schimburilor intertribale. Cea mai importantă cercetare arheologică este cea de la Parţa tell I, soldată cu recuperarea sanctuarului neolitic, parte a unei aşezări fortificate masive, formată din locuinţe de suprafaţă cu plan complex.
4000 î.Hr. Sunt atestate în Banat comunităţi aparţinând culturii Vinča, faza C. Este perioada realizării celor mai spectaculoase construcţii neolitice, a unor aşezări de mari dimensiuni, cu sisteme defensive elaborate şi distribuţie organizată a spaţiului locuit al aşezării. Cercetări relevante au fost efectuate în satul Uivar, situl Gomilă, dar şi la Parţa, Chişoda Veche, Hodoni şi Sânandrei. Faza C a culturii Vinča se încheie prin pătrunderea în Banat a purtătorilor culturii Petreşti, grup Foeni, conform cercetărilor de la Parţa tell II, Foeni şi Chişoda. În nordul Banatului, la Hodoni şi Sânandrei, cultura Vinča este suprapusă de locuiri ale culturii Tisa.
3700-2500 î.Hr. Eneoliticul este reprezentat în judeţul Timiş de evoluţia fazelor culturilor Tiszapolgar şi apoi Bodrogkeresztur, cărora le sunt atribuite aşezări în judeţ, la Uivar, Cruceni, Satchinez, confirmate şi prin topoarele de cupru de la Ciacova, Satchinez, Sânpetru German, Chişoda. De asemenea şi cultura ceramicii cu toarte pastilate este atestată la Honorici, comuna Victor Vlad Delamarina şi Homojdia, comuna Curtea. Cultura Coţofeni caracterizează eneoliticul final din Banat, semnificativă fiind prezenţa obiectelor din cupru în faza a II-a a culturii. Aceasta îşi încheie evoluţia înainte de mijlocul mileniului III î.Hr., în judeţul Timiş fiind atestate materialele târzii din peştera de la Româneşti, cu influenţe Kostolac şi Vučedol.
2300-1700 î.Hr. Apariţia primelor grupe etno-culturale ale epocii timpurii a bronzului sunt generate de penetraţia unor valuri ale purtătorilor mormintelor tumulare cu ocru, atestate în judeţul Timiş în satul Bodo. Debutul bronzului timpuriu are loc în Banat la sfârşitul evoluţiei culturii Coţofeni şi este un proces istoric şi cultural relativ îndelungat. Între primele aşezări cercetate pot fi menţionate siturile de la Foeni, Parţa, Periam şi Stamora-Moraviţa, cu inventar ceramic de tip Mako. Tot în bronzul timpuriu se încadrează şi aşezările cu materiale ceramice cu ornamente în formă de scoarţă de copac şi imprimeu textil, întâlnite la Foeni şi Giroc.
1700-1400 î.Hr. Grupul cultural de tip Corneşti – Crvenka defineşte epoca mijlocie a bronzului din Banat, atestat prin situri arheologice la Foeni, Corneşti, Ciuta. Mai sunt de menţionat şi descoperirile de tip Balta Sărată de la Susani şi Româneşti – Peştera cu Apă, precum şi descoperirile aparţinând culturii Mureş din zona Dudeştii Vechi-Cheglevici, în nord-vestul Banatului.
1400-1100 î.Hr. Fazele de final ale epocii bronzului în judeţul Timiş sunt reprezentate de evoluţia culturii Cruceni-Belegiœ, răspândită pe un spaţiu larg, în numeroase situri, precum cele de la Cruceni, Checea, Jimbolia, Deta, Parţa, Peciu Nou, Voiteg, Timişoara – Parcul Central şi Pădurea Verde etc. Finalul acesteia marchează practic şi debutul epocii fierului în Banat.
1100-800 î.Hr. Prima epocă a fierului este atestată în judeţul Timiş prin marea aşezare de la Susani, precum şi prin situl de la Corneşti. Cercetări sistematice au fost efectuate în aşezarea de la Remetea Mare, formată din locuinţe de suprafaţă şi ateliere pentru turnarea şi prelucrarea obiectelor din bronz, confirmând astfel nivelul ridicat al culturii materiale aparţinătoare tracilor bănăţeni.
800-650 î.Hr. Se răspândesc în Banat purtătorii culturii Basarabi, prezenţi pe o arie largă în România, dar şi la sudul Dunării. Cultura materială conservă elemente ale epocii bronzului, dar unitatea sa culturală este distinctă. Elementul dominant al acestei culturi este format din populaţiile daco-getice. Mărturii ale prezenţei acestor populaţii pe teritoriul judeţului nostru provin din aşezarea de la Visag. O necropolă a acestei culturi a fost descoperită la Susani, în judeţul Timiş.
109-106 î.Hr. Generalul roman M. Minucius Rufus se confruntă la Dunăre cu o coaliţie scordisco – dacică (foarte probabil dacii din zona Banatului) şi reuşeşte să se impună în mai multe confruntări directe. Această acţiune s-a soldat, după cum susţin autorii antici, cu o primă trecere a Dunării din partea armatei romane, probabil pe undeva prin zona Banatului.
82-44 î.Hr. Domnia regelui dac Burebista, întemeietorul statului centralizat geto-dac, care cuprinde şi teritoriul Banatului.
75-73 î.Hr. Armata romană, condusă de generalul Caius Scribonius Curio, controlează malul bănăţean al Dunării, fără a pătrunde în desimea codrilor întunecoşi din inima Banatului.
10-9 î.Hr. Expediţia romană a generalului Marcus Vinucius pe Tisa şi Mureş.harta-romania

În şantierul arheologic de la Sântana, s-a descoperit cea mai mare cetate hallstattiana din Europa – Neoliticului Mijlociu,  5.300 – 4.800 î.Hh. Cercetarile efectuate au stabilit existenta unei necropole ce apartine primei parti a epocii cuprului (cultura Tiszapolgar, cca. 4000 i.Hr.), a unei asezari datate la sfarsitul epocii bronzului (cca. 1200 i.Hr.) si a fortificatiei, ridicate la inceputul primei epoci a fierului, fiind unul dintre cele mai mari complexe fortificate din aceasta parte a Europei, suprafata fortificatiei, de forma aproximativ ovala, depaseste 78 ha. Prospectiile magnetometrice au permis identificarea unor structuri preistorice, cum ar fi primele doua valuri, santuri si palisade (structura defensiva a fortificatiei), un drum situat in interiorul fortificatiei si numeroase constructii din lemn. Unul dintre cele mai importante vestigii descoperite pe acest teritoriu a fost un schelet uman ce este vechi de 5.500 de ani.
Cercetările efectuate în 1963 au stabilit existenţa a două faze de construcţie pentru val care, la ora actuală, are înălţimea de 4 – 6 m şi este lat de 25 m; în faţă are două şanţuri de apărare late de 3,5 m, respectiv 10 m şi adâncime de 3 m, respectiv 4 m; în interiorul fortificaţiei au fost descoperite locuinţe de suprafaţă de mare întindere, cu un bogat material arheologic (ceramică, obiecte de bronz etc.); la baza valului a fost descoperit un mormânt de inhumaţie în poziţie chiricită din al cărui inventar făceau parte două vase hallstattiene şi un pandantiv din bronz.
Primul strat de locuire din cetate aparţine culturii Otomani III şi fazei târzii a culturii Pecica, datând de la sfârşitul epocii bronzului; al doilea strat este de la începutul epocii fierului – perioada Hallstatt. În partea de Sud-Est a aşezării se află o movilă cu diametrul de 50 m şi înălţimea de cca 10 m; materialul cules de aici aparţine epocii bronzului (culturile Otomani şi Pecica), fiind expuse în cadrul Complexului Muzeal Arad; în 1888, cu ocazia lucrărilor de terasament la calea ferată Arad – Oradea, a fost descoperit, în primul şanţ din faţa valului, un vas din pastă grosieră, cu oseminte omeneşti şi un tezaur compus din 23 de piese de aur (12 plăci în formă de barcă, legate câte trei, două brăţări de aur, trei bucăţi de sârmă şi cinci verigi, toate de aur, datând de la sfârşitul epocii bronzului şi începutul epocii fierului); în imediata vecinătate a mai fost descoperit un mormânt de inhumaţie chircită, fără inventar.
Ion de la Anina found in a cave  in Banat is the oldest homo sapiens found in Europe 40.000 years old. 6-9% of his DNA is Neanderthal! In the same cave Vasile was also found – 26.000 years old – a complete skull. R1a is thought to have been the dominant haplogroup among the northern and eastern Indo-European speakers who evolved into the Indo-Iranian, Mycenaean Greek, Thracian, Baltic and Slavic branches. The Proto-Indo-Europeans originated in the Yamna culture (3300-2500 BCE), in the Pontic-Caspian steppe between modern Ukraine and south-west Russia. Their expansion is linked to the domestication of horses in the Eurasian steppes, and the invention of the chariot (see R1b above). The eastern part of the Pontic-Caspian steppes is strongly associated with the Indo-Iranian and Balto-Slavic branches of Indo-European languages. Based on archeological, linguistic and genetic data, it is possible to say that the pastoralist nomads who lived in the northern Russian steppes and forest-steppes 5,000 years ago carried predominantly R1a paternal lineages. Nowadays, high frequencies of R1a are found in Poland (56% of the population), Ukraine (50 to 65%), European Russia (45 to 65%), Belarus (45%), Slovakia (40%), Latvia (40%), Lithuania (38%), the Czech Republic (34%), Hungary (32%), Croatia (29%), Norway (28%), Austria (26%), Sweden (24%), north-east Germany (23%) and Romania (22%).

The Germanic branch
The first expansion of R1a took place with the westward propagation of the Corded Ware (or Battle Axe) culture (3200-1800 BCE) from the Yamna homeland. This was the first wave of R1a into Europe, one that is responsible for the presence of this haplogroup in Scandinavia, Germany, and a portion of the R1a in the Czech Republic, Slovakia, Hungary or Poland. The high prevalence of R1a in Balto-Slavic countries nowadays is not only due to the Corded Ware expansion, but also to a long succession of later migrations from Russia, the last of which took place from the 5th to the 1th century CE.
The Germanic branch of Indo-European languages probably evolved from a merger of Corded-Ware R1a (Proto-Slavic language) and the later arrival of Italo-Celtic R1b from Central Europe. This is supported by the fact that Germanic people are hybrid R1a-R1b, that these two haplogroups came via separate routes at different times, and also on the linguistics of Proto-Germanic language, which shares similarities with Italic, Celtic and Slavic languages. The Corded Ware R1a people would have mixed with the pre-Germanic I1 aborigines to create the Nordic Bronze Age (1800-500 BCE). R1b presumably reached Scandinavia later as a northward migration from the contemporary Hallstatt culture (1200-500 BCE). The first genuine Germanic tongue has been estimated by linguists to have come into existence around (or after) 500 BCE. This would confirm that it emerged as a blend of Hallstatt Proto-Celtic and the Corded-Ware Proto-Slavic. The uniqueness of some of the Germanic vocabulary points at borrowing from native pre-Indo-European languages. Celtic language itself is known to have borrowed from Afro-Asiatic languages spoken by Near-Eastern immigrants to Central Europe. The fact that present-day Scandinavia is composed of roughly 40% of I1, 20% of R1a and 40% of R1b reinforces the idea that Germanic ethnicity and language had acquired a tri-hybrid character by the Iron Age.

The Baltic branch
The Baltic branch is thought to have evolved from the Fatyanovo culture (3200-2300 BCE), the northeastern extension of the Corded Ware culture. Early Bronze Age R1a nomads from the northern steppes and forest-steppes would have mixed with the indigenous Uralic-speaking inhabitants (N1c1 lineages) of the region. This is supported by a strong presence of both R1a and N1c1 haplogroups from southern Finland to Lithuania and the adjacent part of Russia.

The Slavic branch
The origins of the Slavs goes back to circa 3000 BCE. The Slavic branch differentiated itself when the Corded Ware culture (see Germanic branch above) absorbed the Cucuteni-Tripolye culture(5200-2600 BCE) of western Ukraine and north-eastern Romania, which appears to have been composed primarily of I2a2 lineages descended directly from Paleolithic Europeans, with a small admixture of Near-Eastern immigrants (notably E-V13 and T). Thus emerged the hybrid Globular Amphora culture (3400-2800 BCE) in what is now Ukraine, Belarus and Poland. It is surely during this period that I2a2, E-V13 and T spread (along with R1a) around Poland, Belarus and western Russia, explaining why eastern and northern Slavs (and Lithuanians) have a considerable incidence of haplogroups I2a2 with a bit of E and T. After just a few centuries, this hybridised culture faded away into the dominant Corded Ware culture.
The Corded Ware period was followed by the Trzciniec (1700-1200 BCE), Lusatian (1300-500 BCE), Chernoles (1025-700 BCE) and Milograd (600 BCE-100 CE) cultures in north-east Slavic countries. The last important Slavic migration is thought to have happened in the 6th century CE, from Ukraine to Poland, the Czech Republic and Slovakia, filling the vacuum left by eastern Germanic tribes who invaded the Roman Empire.
Historically, no other part of Europe was invaded a higher number of times by steppe peoples than the Balkans. Chronologically, the first R1a invaders came with the westward expansion of the Corded Ware culture (from about 3200 BCE), then the Mycenaean invasion (1600 BCE), followed by the Thracians (1500 BCE), the Illyrians (around 1200 BCE), the Huns and the Alans (400 CE), the Avars, the Bulgars and the Serbs (all around 600 CE), and the Magyars (900 CE), among others. These peoples originated from different parts of the Eurasian steppes, anywhere between Eastern Europe and Central Asia, which is why such high STR diversity is found within Balkanic R1a nowadays. It is not yet possible to determine the ethnic origin for each variety of R1a, apart from the fact that about any R1a is associated with tribes from Eurasian steppe at one point in history.

The Indo-Iranian branch
Proto-Indo-Iranian speakers, the people who later called themselves ‘Aryans’ in the Rig Veda and the Avesta, originated in the Sintashta-Petrovka culture (2100-1750 BCE), in the Tobol and Ishim valleys, east of the Ural Mountains. It was founded by pastoralist nomads from the Abashevo culture (2500-1900 BCE), ranging from the upper Don-Volga to the Ural Mountains, and the Poltavka culture (2700-2100 BCE), extending from the lower Don-Volga to the Caspian depression. The Sintashta-Petrovka culture was the first Bronze Age advance of the Indo-Europeans west of the Urals, opening the way to the vast plains and deserts of Central Asia to the metal-rich Altai mountains. The Aryans quickly expanded over all Central Asia, from the shores of the Caspian to southern Siberia and the Tian Shan, through trading, seasonal herd migrations, and looting raids.
Horse-drawn war chariots seem to have been invented by Sintashta people around 2100 BCE, and quickly spread to the mining region of Bactria-Margiana (modern border of Turkmenistan, Uzbekistan, Tajikistan and Afghanistan). Copper had been extracted intensively in the Urals, and the Proto-Indo-Iranians from Sintashta-Petrovka were exporting it in huge quantities to the Middle East. They appear to have been attracted by the natural resources of the Zeravshan valley for a Petrovka copper-mining colony was established in Tugai around 1900 BCE, and tin was extracted soon afterwards at Karnab and Mushiston. Tin was an especially valued resource in the late Bronze Age, when weapons were made of copper-tin alloy, stronger than the more primitive arsenical bronze. In the 1700’s BCE, the Indo-Iranians expanded to the lower Amu Darya valley and settled in irrigation farming communities (Tazabagyab culture). By 1600 BCE, the old fortified towns of Margiana-Bactria were abandoned, submerged by the northern steppe migrants. The group of Central Asian cultures under Indo-Iranian influence is known as the Andronovo horizon, and lasted until 800 BCE.
The Indo-Iranian migrations progressed further south across the Hindu Kush. By 1700 BCE, horse-riding pastoralists had penetrated into Balochistan (south-west Pakistan). The Indus valley succumbed circa 1500 BCE, and the northern and central parts of the Indian subcontinent were taken over by 500 BCE. Westward migrations led Old Indic Sanskrit speakers riding war chariots to Assyria, where they became the Mitanni rulers from circa 1500 BCE. The Medes, Parthians and Persians, all Iranian speakers from the Andronovo culture, moved into the Iranian plateau from 800 BCE. Those that stayed in Central Asia are remembered by history as the Scythians, while the Yamna descendants who remained in the Pontic-Caspian steppe became known as the Sarmatians to the ancient Greeks and Romans.
The Indo-Iranian migrations have resulted in high R1a frequencies in southern Central Asia, Iran and the Indian subcontinent. The highest frequency of R1a (about 65%) is reached in a cluster around Kyrgyzstan, Tajikistan and northern Afghanistan. In India and Pakistan, R1a ranges from 15 to 50% of the population, depending on the region, ethnic group and caste. R1a is generally stronger is the North-West of the subcontinent, and weakest in the Dravidian-speaking South (Tamil Nadu, Kerala, Karnataka, Andhra Pradesh) and from Bengal eastward. Over 70% of the Brahmins (highest caste in Hindusim) belong to R1a1, due to a founder effect.
Maternal lineages in South Asia are, however, overwhelmingly pre-Indo-European. For instance, India has over 75% of “native” mtDNA M and R lineages and 10% of East Asian lineages. In the residual 15% of haplogroups, approximately half are of Middle Eastern origin. Only about 7 or 8% could be of “Russian” (Pontic-Caspian steppe) origin, mostly in the form of haplogroup U2 and W(although the origin of U2 is still debated). European mtDNA lineages are much more common in Central Asia though, and even in Afghanistan and northern Pakistan. This suggests that the Indo-European invasion of India was conducted mostly by men through war, and the first major settlement of women was in northern Pakistan, western India (Punjab to Gujarat) and northern India (Uttar Pradesh), where haplogroups U2 and W are the most common.

Turkic speakers and R1a

The present-day inhabitants of Central Asia, from Xinjiang to Turkey and from the Volga to the Hindu Kush, speak in overwhelming majority Turkic languages. This may be surprising as this corresponds to the region where the Indo-Iranian branch of Indo-European speakers expanded, the Bronze-Age Andronovo culture, and the Iron-Age Scythian territory. So why is it that Indo-European languages only survives in Slavic Russia or in the southern part of Central Asia, in places like Tajikistan, Afghanistan or some parts of Turkmenistan ? Why don’t the Uyghurs, Uzbeks, Kazakhs and Kyrgyzs, or the modern Pontic-Caspian steppe people (Crimean Tatars, Nogais, Bashkirs and Chuvashs) speak Indo-European vernaculars ? Genetically these people do carry Indo-European R1a, and to a lesser extent also R1b, lineages. The explanation is that Turkic languages replaced the Iranian tongues of Central Asia between the 4th and 11th century CE.Proto-Turkic originated in Mongolia and southern Siberia with such nomadic tribes as the Xiongnu. It belongs to the Altaic linguistic family, like Mongolian and Manchu (some also include Korean and Japanese, although they share very little vocabulary in common). It is unknown when Proto-Turkic first emerged, but its spread started with the Hunnic migrations westward through the Eurasian steppe and all the way to Europe, only stopped by the boundaries of the Roman Empire.
The Huns were the descendants of the Xiongnu. Ancient DNA tests have revealed that the Xiongnu were already a hybrid Eurasian people 2,000 years ago, with mixed European and North-East Asian Y-DNA and mtDNA. Modern inhabitants of the Xiongnu homeland have approximately 90% of Mongolian lineages against 10% of European ones. The oldest identified presence of European mtDNA around Mongolia and Lake Baikal dates back to over 6,000 years ago.
It appears that Turkic quickly replaced the Scythian and other Iranian dialects all over Central Asia. Other migratory waves brought more Turkic speakers to Eastern and Central Europe, like the Khazars, the Avars, the Bulgars and the Turks (=> see 5000 years of migrations from the Eurasian steppes to Europe). All of them were in fact Central Asian nomads who had adopted Turkic language, but had little if any Mongolian blood. Turkic invasions therefore contributed more to the diffusion of Indo-European lineages (especially R1a1) than East Asian ones.
Turkic languages have not survived in Europe outside the Pontic-Caspian steppe. Bulgarian language, despite being named after a Turkic tribe, is actually a Slavic tongue with a mild Turkic influence. Hungarian, sometimes mistaken for the heir of Hunnic because of its name, is in reality an Uralic language (Magyar). the The dozens of Turkic languages spoken in the world today have a high degree of mutual intelligibility due to their fairly recent common origin and the nomadic nature of its speakers (until recently). Its two main branches Oghuz and Oghur could be seen as two languages about as distant as Spanish and Italian, and languages within each branch like regional dialects of Spanish and Italian.

The Greek branch
Little is known about the arrival of Proto-Greek speakers from the steppes. The Mycenaean culture commenced circa 1650 BCE and is clearly an imported steppe culture. The close relationship between Mycenaean and Proto-Indo-Iranian languages suggest that they split fairly late, some time between 2500 and 2000 BCE. Archeologically, Mycenaean chariots, spearheads, daggers and other bronze objects show striking similarities with the Seima-Turbino culture (c. 1900-1600 BCE) of the northern Russian forest-steppes, known for the great mobility of its nomadic warriors (Seima-Turbino sites were found as far away as Mongolia). It is therefore likely that the Mycenaean descended from Russia to Greece between 1900 and 1650 BCE, where they intermingled with the locals to create a new unique Greek culture.

Posted in ethnogenesis, Uncategorized | Tagged , , , , , , , | Leave a comment