DC76 Muzeul Viu: Dealul Geoagiului – Tecșești


Intrarea in Valea Galdei – coborâre prin pădure spre Modolești
DC76
camping Muzeul Viu Dealu Geoagiului
Valea Stremț cu Mănăstirea Remeți
super enduro trail
DC76 Tecșești – Dealu Geoagiului

Lux = baterie 12V180Ah /9kg/30x20x15cm duce frigider 75L un we prelungit.
La capacitate similara o baterie LFP ar avea dublu volum/greutate, o baterie Gel/Acid echivalentă ar fi de 10 ori mai grea! 
”double kill”

Un ”mitic” rătăcit în zona – ”Muzeul Viu ce sa fie, acolo un cuptor vechi, nimic de văzut”. Alt turist – ”pe undeva pe acolo nu știu exact unde ce”. Mai greu m-am prins și eu fără să mă documentez înainte, comunele în sine cu case vechi larg răspândite sunt acest Muzeu Viu – un proiect în lucru în Tecșești / Dealu Geoagiului.
Art din 2016 > Muzeul Viu este de fapt un sat autentic romanesc, cu locuinte construite si amenajate asa cum se traia odinioara, fara niciun fel de tehnologie moderna. Ideea acestui proiect independent de antreprenoriat social – intitulat “La Origini” – dedicat cercetarii, pastrarii si promovarii traditiilor romanesti prin construirea unui muzeu viu in muntii Apuseni le apartine celor de la Asociatia Culturala pentru Dezvoltare Durabila Groove ON si este sustinut de o comunitate pasionata de pastrarea si promovarea traditiilor noastre. Initiativa a fost lansata in decembrie 2015.

“Este ca un tunel al timpului, prin care poti calatori daca esti pasionat de istorie, de legendele cu daci, solomonari, zmei si varcolaci”, considera fondatorii proiectului. La finalul proiectului, in spatiul de la Tecsesti vor exista mai multe sectoare amenajate in concordanta cu perioadele istorice. Spre exemplu, vor exista locuinte circulare si patrate pe structura de lemn, cu pereti de pamant si acoperisuri de paie sau de stuf – ca in perioada neolitica. Vor fi sapate bordeie in pamant si vor fi construite locuinte din piatra cu turnuri de veghe fortificate – ca in perioada Evului mediu. Perioada moderna va fi reprezentata printr-o scoala (va fi restaurata scoala din satul Tecsesti), o casa veche de 200 de ani si mai multe suri cu acoperisuri inalte de paie. Vizitatorii vor putea admira in Muzeul Viu de la Tecsesti si un atelier de ceramica, dotat cu un cuptor vechi pentru arderea lutului, mestesugul olaritului fiind unul dintre cele mai vechi traditii romanesti. De altfel, muzeul va readuce la viata o parte din stilul de viata al vechilor locuitori, unele dintre ele datand inca de pe vremea dacilor. Obtinerea diverselor uleiuri si unguente prin metode stravechi de presare la rece (metode folosite inca de pe vremea dacilor) va fi una din experientele pe care le vor incerca locuitorii care vor dori sa traiasca o vreme in Muzeul Viu. Principala sursa de hrana a viitorilor locuitori va fi gradina proprie (ecologica) cu legume, plante aromatice, pomi fructiferi, ciuperci si arbusti – bazata pe principiile permaculturii. Iar “apa curenta” pentru bucatarie va proveni din iaz si din bazinul amenajat, care va alimenta si adapatoarea pentru animale. Zona este cunoscuta in special turistilor care au ajuns in 2015 la Festivalul Nedeia – un festival in care publicul a avut ocazia sa vada cum traiau stramosii nostri. LaOrigini.org pare sa fie site-ul proiectului, cu tabere de recreatie 2019-2020.

Posted in 2022, Go, Romania, Transylvania, Trascau | Tagged , , , , , | Leave a comment

GeoHistory: Climate vs Humans – Wars Against Nature


“În Anglia, la mijlocul secolului al XIV-lea, construirea castelului din Windsor a necesitat tăierea unei întregi păduri: au fost masacraţi exact 3004 stejari. Cotidianul londonez The Times din 21 augst 1971, într-un articol privind poluarea şi moartea pădurii din Sherwood, constată că „nu mai există decât 300-400 de stejari în pădurea lui Robin Hood.” “Explozia demografică a provocat distrugeri şi ravagii în mediul înconjurător al Europei medievale. Ne putem face o idee despre întinderea pagubelor cauzate pădurilor de către industria metalurgică dacă notăm faptul că pentru a obţine 50 kg de fier trebuiau prelucrate 200 kg minereu arzând cel puţin 25m3 de lemn.”

Mare parte din bazinul panonic (fosta mare panonica) era în trecut o zonă mlăştinoasă dar în uma drenării, desecării şi regularizării cursurilor râurilor din secolul al 19-lea peisajul s-a schimbat total. Exemplu zona Lazuri din jud.Satu-Mare. Asemenea altora din întins a Câmpiea Tisei, capacitatea foarte reduse a reliefului și în general condiţiilor geomorfologice susţin doar o scurgere superficială, favorizând stagnările de apă și procesele de înmlăștinare. Cu siguranţă suprafeţele mlăștinoase erau mult mai întinse în trecut, iar terenurile joase au fost supuse în mod regulat inundaţiilor, cu precădere primăvara. De aceea grindurile nisipoase, popinele și în general locurile mai înalte, majoritatea dintre ele ușor de recunoscut astăzi, au reprezentat în toate epocile istorice formele de teren cele mai potrivite locuirii și exploatării solului. Cu siguranţă că înaintea lucrărilorc de hidro amelioraţii, cu puncte de greutate în secolele XVIII–XX, reţeaua terenurilor cultivabile era mult mai restrânsă, dar am putea presupune că măcar în anumite locații calitatea pământului era mai bună în raportc cu situaţia din ultimele două-trei secole, durată pe care influenţele antropice din ce în ce mai intense au avut drept urmare și degradarea solului. Despăduririle, desţelenirile și desecările intensificate în secolul al XIX-lea au provocat dispariţia aproape totală a vegetaţiei specifice unei vechi silvostepe, la nord de Crasna cu amprentă forestieră, fiind înlocuită aproape în totalitate prin terenuri agricole. În aceeași măsură au fost restrânse suprafeţele cu vegetaţie hidrofilă (spre exemplu stuful, papura, pipirigul), dar și arealul pășunilor naturale, acestea decisive în vechime pentru creșterea animalelor. Din fostele păduri, cu asociaţia specifică de vegetaţie (stejar pedunculat, uneori asociat cu carpenul sau ulmul) au rămas doar pâlcuri, rareori suprafeţe ceva mai întinse.

11 milioane ani î.Hr.: bazinele Panonic și Dacic

LACUL PANONIC CUATERNAR: MAREA ALBĂ A MITOLOGIEI ROMÂNEȘTI – In this paper we intend to support the idea that the White Sea of the Romanian mythical stories, the usual „sea” frequently mentioned in these narrations, existed as a geographical reality of the Pannonian Basin, so of the actual Middle Danube Depression, until about 11.560 years ago, so until the end of the Pleistocene (i.e. until the end of the Palaeolithic). This „sea” corresponds to the Relict Pannonian Lake. The Romanian mythical stories describe a fresh water sea with freshwater fish, with major bays (coade), that housed several important islands (ostroave) and freezing during heavy winters. Other important features of this unusual sea are also reflected by some usual syntagmes of the mythical stories such as „puddles of the sea”, „swamps of the seas” and „swirl of the sea”.

Marea Albă a basmelor româneşti. În două basme româneşti o întindere insolită de ape, Marea Albă, este numită ca atare şi aceasta poate reprezenta un reper planar excepţional pentru timpurile de demult. În alte multe basme se face referire la această mare, în care noi recunoaştem Lacul Panonic relict, fără însă
ca numele său să fie implicat. În mod obişnuit aceasta este „marea” din basmele noastre, iar când este vorba de o altă mare aceasta este numită în mod expres (Marea Verde, Marea Galbenă, Marea Neagră sau „mările albastre de la miazăzi”). ..

Contour of Lake Pannon at about 9.5 and 5 million years ago (after Magyar et al. 1992 and Magyar, pers. comm., 2006). The main directions of infilling river systems are indicated by the arrows. 
Paleogeography, paleoecology and paleoenvironments of Lake Pannon
Pannonian basin before the rivers and lakes were regulated in the 19th century. Light blue: water-covered for some amount of time during floods, Darker blue: water-covered permanently or for most of the year, Darkest blue: current lakes
The Pannonian Plain: periodically and permanently flooded areas prior to the flood control and drainage in 1830
The prehistoric and preindustrial deforestation of Europe

Humans have transformed Europe’s landscapes since the establishment of the first agricultural societies in the mid-Holocene. The most important anthropogenic alteration of the natural environment was the clearing of forests to establish cropland and pasture, and the exploitation of forests for fuel wood and construction materials. While the archaeological and paleoecological record documents the time history of anthropogenic deforestation at numerous individual sites, to study the effect that prehistoric and preindustrial deforestation had on continental-scale carbon and water cycles we require spatially explicit maps of changing forest cover through time. Previous attempts to map preindustrial anthropogenic land use and land cover change addressed only the recent past, or relied on simplistic extrapolations of present day land use patterns to past conditions. In this study we created a very high resolution, annually resolved time series of anthropogenic deforestation in Europe over the past three millennia by 1) digitizing and synthesizing a database of population history for Europe and surrounding areas, 2) developing a model to simulate anthropogenic deforestation based on population density that handles technological progress, and 3) applying the database and model to a gridded dataset of land suitability for agriculture and pasture to simulate spatial and temporal trends in anthropogenic deforestation. Our model results provide reasonable estimations of deforestation in Europe when compared to historical accounts. We simulate extensive European deforestation at 1000 BC, implying that past attempts to quantify anthropogenic perturbation of the Holocene carbon cycle may have greatly underestimated early human impact on the climate system.
For many regions of Europe after AD 1000, deforestation continued steadily until the period of the Black Death, around AD 1350 (Fig. 8; Table 3). The major decline in population caused by this epidemic was reflected in the widespread afforestation of many regions of Europe, and was noticeable by AD 1400. Nearly all regions displayed either a pause in deforestation or an increase in forest area. In contrast to northern and Alpine Europe, Eastern Europe experiences relatively low amounts of deforestation for most of the time domain (Fig. 8, group 2). This group, which includes Yugoslavia, Bulgaria, Romania, Hungary, East Prussia, the Baltics, and most of the Russian regions, displayed relatively low forest clearance compared to other regions of Europe.

Last Glacial Maximum/Full Glacial (22,000 14C years ago) to 14,000 14C years ago. The last late Glacial from 22,000 up until just before 13,000 14C years ago was very cold and dry throughout Europe. Large ice sheets were present over much of northern Europe, and ice caps covered the Alps and the Pyrennes. Forest and woodland were almost non-existent, except for isolated pockets of woody vegetation in and close to the mountain ranges of southern Europe. Instead, a sparse grassland or semi-desert covered most of southern Europe, whilst a mixture of the dry, open ‘steppe tundra’ and polar desert covered the parts of northern Europe not occupied by ice sheets. Ice-wedge features suggest that permafrost extended across most of Europe, down to about the latitude of central France. Drifting sand and wind erosion were common in north and central Europe, and desert animals such as Saiga antelope were present as far west as France.

Younger Dryas cold interval (approx 10,800-10,000 14C y.a.). This cold and dry period saw the temporary disappearence of the woodland cover that had previously extended over much of Europe (both north and south), and its replacement by dry steppe and steppe-tundra (Velichko 1993, Jalut 1992, Laval et al. 1991, Starkel 1991). During parts of the Younger Dryas, summer temperatures in Scotland were about 9 deg.C lower than at present, with lesser changes of 4-5 deg.C in July temperatures in NW Germany and Scandinavea, where a large ice mass remained (Anderson 1997). The sudden ending of the Younger Dryas around 10,000 14C years ago – which seems to have been mainly completed over about 75 years according to the latest interpretation of a detailed Greenland ice core – marks the beginning of the Holocene interglacial. 

9,000-8,000 14C years ago. Forest had by now returned to most of Europe following the end of the cold Younger Dryas at 10,000 y.a.. The transition to peak Holocene levels of tree cover in the eastern Mediterranean seems to have taken about 1000 14C years following the end of the Younger Dryas (Rossignol-Strick 1995). Even at 9,000 y.a., however, in many parts of Europe the forest cover was still rather more open than at present. In Greece and Cyprus, the plant fossil record suggests that the ‘typical’ mediterranean vegetation of evergreen trees and shrubs expanded mainly from 8,000 14C y.a. onwards (O. Rackham, in press). Up until then, deciduous forest trees had been dominant or abundant in most areas.

At about 6,000 14C y.a. (7,500 cal. y.a.), rising Mediterranean sea waters broke through the Bosphorous. In perhaps less than a year, the Black Sea became brackish and rose several hundred feet, inundating former shores and river valleys deep into the interior. The waters would have encroached on the land at a rate of about 1 km a day. More than 60,000 square miles of land were soon submerged, a 30 percent expansion in the Black Sea’s size, which essentially gave the body of water its modern configuration. An international team of geologists and oceanographers (led by W. Ryan & W. Pittman of Lamont-Doherty) has reconstructed the history of this catastrophic flood from data gathered by a Russian research ship in 1993. Seismic soundings and sediment cores revealed traces of the sea’s former shorelines, showing an abrupt 500-foot rise in water levels. Radiocarbon dating of the transition from fresh-water to marine organisms in the cores put the time of the event at about 6,000 14C y.a.

During the 7,000-5,000 14C y.a. time interval, agriculture spread to most parts of Europe. In most parts of Europe, however, agriculture was probably still not significant as a modifier of landscape at any stage during this time interval (except on a very local scale), even though agriculturalists were present at low densities through most of Europe by 5,000 14C y.a. The main areas of extensive forest clearance by 5,000 y.a. were, (rather paradoxically) towards the opposite extremes of Europe, geographically and climatically. Crete and localised areas of Greece were showing significant forest clearance and erosion, and quite extensive areas of the English chalklands were already cleared of forest with abundant agriculture. At about 5,000 14C y.a., there is a rapid and fairly simultaneous decline in elm (Ulmus) throughout Europe. At first, this was taken to suggest widespread cutting of elm trees and branches by cattle herders living within the forests, but it is now thought to be due to elm disease, possibly (though more controversially) due to weakening of the trees by a sudden climate deterioration. By about 4,000 14C y.a., agriculture exerted significant effects on the landscape in most parts of Europe, although before about 3,000 14C y.a. large areas of forest in central and northern Europe were probably still untouched by farming.

14,500 y.a. – rapid warming and moistening of climates. Rapid deglaciation begins.
13,500 y.a. – climates about as warm and moist as today’s
13,000 y.a. ‘Older Dryas’ cold phase (lasting about 200 years) before a partial return to warmer conditions.
12,800 y.a. (+/- 200 years)- rapid stepwise onset of the intensely cold Younger Dryas. Much drier than present over much of Europe and the Middle East, though wetter-than-present conditions at first prevailed in NW Europe.
11,500 y.a. (+/- 200 years) – Younger Dryas ends suddenly over a few decades, back to relative warmth and moist climates (Holocene, or Isotope Stage 1).
11,500 – 10,500 y.a. – climates possibly still slightly cooler than present-day.
9,000 y.a. – 8,200 y.a. – climates warmer and often moister than today’s
about 8,200 y.a. – sudden cool phase lasting about 200 years, about half-way as severe as the Younger Dryas. Wetter-than-present conditions in NW Europe, but drier than present in eastern Turkey.
8,000-4,500 y.a. – climates generally slightly warmer and moister than today’s.
at 5,900 y.a. – a possible sudden and short-lived cold phase corresponding to the ‘elm decline’.
Since about 4,500 y.a. – climates fairly similar to the present
2,600 y.a. – relatively wet/cold event (of unknown duration) in many areas
1,400 y.a. {536-538 A.D.} wet cold event of reduced tree growth and famine across western Europe and possibly elsewhere.
Followed by ‘Little Ice Age’ about 700-200 ya.

GeoHistory = Geographical determination of history + historical determination of geography. Historical geography – changes to geographical aspects due to history; Geographical history – the influence of geographical factors on human history. The fusion of economic geography and world history.
Historical geography of the environment is the study of past landscapes with the purpose of identifying and understanding environmental changes and problems, especially those caused by human agency. Strabo’s initial two volumes, the Prolegomena, constituted a true theoretical and historical introduction to what we would call today the “discipline” of geography. This introduction contains outstanding statements such as: “No science more than geography is a philosophers’ affair”.
John Brooke’s Climate Change and the Course of Global History: A Rough Journey (Cambridge University Press, 2014) is a remarkable achievement with respect to the breadth and depth of literature and ideas brought to bear, including history, geography, geology, anthropology, economics, climatology, ecology, and archaeology. Environmental or geographical determinism is a set of ideas positing that physical geography is a (and in its extreme forms, the) major factor in determining human culture and societal development. Environmental determinist is used a perjorative in academic circles. Late 19th and early 20th century environmental determinism was used to support and justify racism and imperialism. 

  • It is impossible to understand the present without understanding geography.
  • It is impossible to understand the present without understanding the past.
  • It is impossible to understand the past without understanding geography.

Posted in 2022, GeoHistory, Transylvania | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

Cărări Josefine Grădina Zmeilor – Moigrad


Am căutat pe hartile moderne trecere de la Gâlgăul Almașului spre Porolissum peste Gradina Zmeilor. Și în Sudul vechiului Castru și în crestele de dupa Gradina Zmeilor, prin padure nu se prea vede trecere nici dupa poze de satelit, cu atat mai putin pe harti gen Muntii Nostrii, sunt zone complicate. Buneii nostrii mii de ani au avut drumurile lor, crestele si padurile nu erau un obstacol ci din contra erau adapost, locuri in care nu veneau “cotropitorii” sau “exploatatorii”. Drumuri de coamă pentru lemne, trecători ocolind zone cu râpe sau pante mari, toate au fost bătute la pas sau cu carele mii de ani, erau treceri, legaturi între sate. Drumuri care nu se mai vad pe harțile moderne nici ca poteci sau trasee ”sălbatice”, se văd fain frumos pe hărțile josefine. Planșa 39 realizată între 1769 și 1773, arată clar toate aceste treceri prin paduri peste coame, între sate / văi și se vede cât de mult s-a mai defrișat în ultimii 250 de ani, pe atunci doar văile erau defrișate în rest păduri, păduri, păduri.

La prima vedere nu prea semăna nimic cu hartile moderne, am identificat valea Almasului, apoi alte văi, tabelul de mai sus e cheia pentru denumirile vechi. Dacă știi puțină limbă maghiară denumirile vechi bat bine și spre limba română. Cu mici excepții care arată forțări paralele, în oglindă gen Magyor Egregy – Românași. Dar mai curând aș căuta o rădăcină veche din româna veche, intr-un Egregy maghiarizat decât într-un ”Românași” ”sovietizat”…

Gâlgău – Lupoaia
Jac – Moigrad

Drumurile de-a lungul văilor alternează cu drumurile de coamă. La S de Moigrad se strâng, se intâlnesc intr-o singură trecere, intrare în vechiul castru. Rămâne de explorat la pas prin paduri să vedem ce a mai ramas din toate aceste drumuri ale ”bătrânilor”. Drumuri ancestrale care legau satele pot deveni acum trasee de mers pe jos sau de cicloturism, ”turism eco în cautarea valorilor tradiționale”, cu substrat istoric, arheologic. Dar marea istorie e cea nescrisă, cultura țărănească care reflectă dupa cum as vrea eu sa cred, o continuitate de 7000 de ani, de la ”facerea lumii”.

E simplu erau folosite drumuri de vale, cand valea era defrisata, cultivata, sau folosita macar ca fâneață dar mai ales drumuri de coamă. Unele vai care azi au drumurile mari de asfalt, in urma cu 2 mii ani erau poate jungle si locuri in care armate puteau fi prinse in ambuscade, in timp ce pe coama o coloana de soldati avea tot timpul pozitie dominanta. Pe coame drumurile erau line fara pante, peste tot intre 2 vai pe coame sigur veti gasi drumuri vechi. De la Galgau spre Porolissum sunt 2 vai – Valea Rea si Valea Buna, chiar si azi aproape imposibil de parcus pe jos. De la Gradina Zmeilor am mers pe coama comod vreo 6km spre o alta stanca mare, cand am coborat jos era atat de accidentat si atat de deasa vegetatia ca a trebuit sa ne intoarcem sus la ”autostrade”, care in unele locuri erau atat de largi ca puteau trece chiar si 3 carute una langa alta, sau o cohorta romana .. La o anumita intersectie drumurile de coama si de vale s-au intalnit, practic din acea intersetie puteai sa o iei in toate directiile N/S/E/V..

După anul 180 se estimează că numărul total al soldaţilor romani din Dacia a putut fi de 40.000-45.000 de oameni, ceea însemna aproximativ 10% din întreaga armată a Imperiului Roman!! De-a lungul unor porţiuni de graniţă ale Imperiului Roman au fost ridicate – pe lângă castre legate între ele de drumuri (atât castrele, cât şi drumurile erau construite de către militari) – şi unele bariere continue, cum a fost Zidul lui Hadrian pe graniţa de nord a Britanniei romane. O asemenea construcţie a fost ridicata şi în zona marelui centru militar de la Porolissum/Moigrad: o porţiune de graniţă, iniţial cu val de pământ şi şanţ, apoi cu zid din piatră.
Culmea Meseşului este acoperită de păduri. Defrişările din secolele trecute (ultima,masivă, în anii 1946-1948, pentru plata datoriilor față de Uniunea Sovietică) au afectat doar poalele ei, unele măguri şi dealurile care o însoțeau. Amintirea graniței romane care a folosit această culme ca frontieră se păstrează şi azi în memoria populară: locuitorii de la est de Meseş sunt numiți ardeleni, iar cei de la vest de Meseş sunt numiți ungureni.
La Moigrad a fost descoperit cel mai vechi tezaur de aur masiv din România. Cântărește 780 grame, datează din perioada neoliticului și întruchipează idoli antropomorfi, simboluri ale fertilității.  Moigrad a fost atestată prima oară în 1423 (Villa olachalis Mojgrad). De-a lungul timpului, a apărut în diverse documente sub câteva forme, apropiate între ele: Mojgrad (1450), Mojgradu (1894). Prima atestare documentară a localităţii Gâlgăul Almașului provine din anul 1560, când satul apare sub numele de Ghalgo. Alte atestări documentare provin din anii 1733 Galgo, 1837 Gilgo, 1854 Galgo, Gîlgău, 1900 Galgo, 1930 Gîlgău, 1966 Gîlgău. Pe harta josefină apare ca Gelgo.

Drumul roman dinspre Românaşi spre Porolissum trece prin hotarul satului pe partea din stânga Pârâului Pomet. La Brusturi era Castrul roman Certiae.
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEȚULUI SĂLAJ

Gâlgău Almaşului (comuna Bălan; magh.Almásgalgó) 1. Descoperiri preistorice. a) Punctul Pogoare. De aici provine un topor din piatră şlefuită de tip calapod. Bibliografie: Lakó 1981, p. 55. b) Punctul Ursoaia. La sud-est de localitate a fost descoperit un topor din piatră, şlefuit şi perforat. Bibliografie: Lakó 198 p. 55. c) În hotarul localității s-a descoperit în condiții necunoscute un topor de luptă din bronz. Bibliografie: Lakó 1983, p. 76.
Chechiş (comuna Bălan; magh.Kettısmezö) 1. Situri arheologice cu stratigrafie complexă. a) Punctul Büdırkút. De aici provin trei topoare din piatră şlefuită şi fragmente ceramice romane. Bibliografie: Marțian 1909 p. 333, nr. 296.
Bălan (comună; magh.Almásbalásháza) 1. Descoperiri preistorice. a) Punctul Curmătura sau Gura Hornului. Spre Gârbou, pe malul pârâului Valea Mare, a fostdescoperit un topor din piatră şlefuită cu gaură de prindere a cozii. Bibliografie: Lakó 1981 p. 40. b) Punctul Orăii. Aici, la circa 2,5 km vest de sat, s-a descoperit unalt topor din piatră şlefuită şi perforată. Bibliografie: Lakó 1981 p. 40. 2. Biserici şi mănăstiri. a) Punctul Cricova. O biserică din lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnului, datată în secolul al XVII-lea, ar fi aparținut unei mănăstiri ortodoxe. Bibliografie: Rusu A.A. 2000 p. 64.
Borza (comuna Creaca; magh.Egregyborzova; Borza) 1. Descoperiri monetare. De aici provine un tezaur medieval târziu formatdin monede şi obiecte de podoabă (Tezaur Borza1). Bibliografie:  Papp şi Muscă 2000.
Gălpâia (comuna Bălan; magh. Galponya)1. Descoperiri monetare. a) Punctul Pustă. De aici provine o monedă dacică, schifată, din argint. Bibliografie: Matei 1979 p. 11; Chirilă şi Matei1979; Pop 1994; 1995 p. 112; 2008 p. 19, 20-21; Pop şi Pupeză 2006 p. 190 şi urm.
Chechiş (comuna Bălan; magh.Kettısmezö) 1. Situri arheologice cu stratigrafie complexă. a) Punctul Büdırkút. De aici provin trei topoare din piatră şlefuită şifragmente ceramice romane. Bibliografie: Marțian 1909 p. 333, nr. 296.
Chendrea (comuna Bălan; magh.Kendermezı) 1. Descoperiri preistorice. a) Punctul Podu Malului. Pe versantul drept al Văii Almaşului (afluent de stânga al Someşului) s-au descoperit trei piese neolitice, două din obsidian şi una din silex. Ele pot aparține unui gravettian sau neoliticului. Bibliografie: Păunescu 2001 p. 449. b) În centrul satului, la casa cu numărul 88, s-au descoperit fragmente ceramice aparținând fazelor târzii ale complexului cultural Starčevo-Criş. Bibliografie: Lakó 1981 p. 49; Lazarovici 985 p. 69; Kalmar 1987 p. 61; Băcueț S. 2001 p. 50; 2008 p. 54, 71-72.
Lupoaia (comuna Creaca; magh.Farkasmezı) 1. Descoperiri preistorice. a) În hotarul localității s-a descoperit un topor de cupru cu brațele în cruce. Bibliografie: Roska 1942 p. 83; 1942a p. 34, nr.54; Vulpe 1975 p. 54; Lakó 1979 p. 47; 1981 p.58.
Brusturi (comuna Creaca; magh.Somróújfalu) 1. Descoperiri preistorice. a) Din arealul localității provine un celt de tiptransilvănean din bronz. Bibliografie: Lakó 1983 p. 72; Bejinariu 2005 p.132.
2. Descoperiri de epocă romană. Castrul roman Certiae. Castrul de pământ are dimensiunile de 225 / 187m, la fel ca şi cel de piatră. Se cunoaşte aşezarea civilă, baia şi cimitirul complexului arheologic (şi la Romita). Bibliografie: Gooss 1876 p. 103, 111 (pomeneşte drumul roman); Tudor 1968 p. 254; Bajusz şi Matei 1997; Tamba 2001 p. 263-264.

Drumul roman dinspre Românaşi spre Porolissum trece prin hotarul satului pe partea din stânga
 Pârâului Pomet. La Brusturi era Castrul roman Certiae
, la Românași Castrul Largiana.

Creaca (comună; magh. Karika)1. Descoperiri de epocă romană. a) De aici provine o lampă romană din ceramică. Bibliografie: Băluță 1996 p. 101. b) Punctul Dumbravă sau Dealul lui Taloş. La nord-vest de sat, la 1000 m spre vest de turnul din punctul Dealul Mănăstirii (sat Brebi, com.Creaca), se află urmele unui turn de pază şi semnalizare. Bibliografie: Ferenczi 1941 p. 212; Matei şi Lakó 1979 p. 126; Gudea 1985 p. 180; 1997 p.83-84, nr. IV.62. c) Punctul Vârful Cigleanului sau Boroneasa. La vest de sat (Ciclean), deasupra şoselei Creaca – Jibou, dincolo de cuptoarele pentru ars varul, se află urmele unui presupus turn de pază şisemnalizare. Bibliografie: Ferenczi 1941 p. 212; Gudea 1985 p. 181; 1997 p. 84, nr. V.
2. Peşteri săpate de om, cariere. a) Peştera Încăperea săpată în stâncă Creaca – Ticlar. Într-o carieră se află săpată o încăpere proprie locuirii. Bibliografie: Boroneanț 2000 p. 107. b) Peştera Creaca sau Piatra Lată. Peştera este săpată de om şi se află în apropierea carierei de piatră. Se pare că aceasta poate fi datată în secolele II-III d.Chr. Bibliografie: Torma 1863 p. 15-20; Tudor 1968 p. 50; Wollmann 1996, p. 440; Boroneanț 2000 p.107; Popa 2002 p. 68, nr. 202. c) Cariera Creaca Ticlar sau łicla. În carieră se exploata cuarț-dacit în epoca romană pentru Porolissum. Bibliografie: Torma 1863 p. 15-20; Tudor 1968 p. 251; Matei şi Lakó 1979 p. 125; Crişan 1979 p. 277, 315; Wollmann 1996 p. 440; Boroneanț 2000 p. 145; Popa 2002 p. 68, nr. 202. d) Cariera Creaca sau Piatra Lată. În carieră se exploata trahitul pentru Porolissum. În secolul al XIX-lea se mai vedea aici o statuie feminină numită „Ileana”. De la statuie a primi tnumele un părău care se varsă în râul Agrig, Valea Leanca. Bibliografie: Tudor 1969 p. 250-251; Wollmann1973 p. 108; Matei şi Lakó 1979 p. 125; Gudea1989 p. 198-199; Boroneanț 2000p. 144-145.

Cateva poze din Gâlgău si Jebuc mai jos.

Posted in 2022, Dacia, Go, Gradina Zmeilor, Transylvania | Tagged , , , , , , | Leave a comment

Radu Oltean despre spatiul Vlaho-Bulgar


Sursa – Radu Oltean

Numele vecinilor noștri de la sud a fost moștenit de la o populație turanică, ce vorbea o limbă turcă, asemeni pecenegilor, cumanilor și mai târziu a otomanilor. Istoria protobulgarilor poate fi urmărită în trecut până în veacul al 5-lea când grupurile de nomazi turci făceau parte din confederația hunică. În veacul al 6-lea triburile bulgare făceau parte din Haganatul Turcesc de Vest (sau confederația celor 10 săgeți), un imperiu de nomazi turcici ce se întindea de la hotarele Chinei până după Marea Caspică la vest. Centrele lor de putere erau pe teritoriile actualor țări Kyrgystan și Uzbekistan. În veacul al 7-lea, pe teritoriul de azi al Ucrainei, Haganatul de Vest, se învecina la vest cu marele imperiu Avar care se întindea până în marginile Austriei de azi. Numai că puterea politică a ambelor imperii nomade se apropia de sfârșit. Profitând de asta, un han al bulgarilor din familia Dulo, Organa, a devenit șeful tribului proto-bulgar al utigurilor ( pe la anul 610), iar în 617 a reușit să-i unească pe utiguri cu celălalt trib proto-bulgar, kutriguri. Pe la 628, Organa și nepotul său Kubrat s-au răzvrătit împotriva Haganatului Avar. Iar în 632, s-au separat și de sub autoritatea Haganatului turcesc de Vest. În luptele care au urmat cu Haganatul de Vest, Organa a fost ucis iar Kubrat a rămas unicul conducător al unui mare regat care pornea de la malurile Mării Caspice și cuprindea tot sudul de azi al Ucrainei până pe linia fluviului Nipru, la vest. Bizantinii – de la care avem cele mai multe informații despre acest subiect – au numit țara asta Bulgaria Mare, Megálē Voulgaría, sau Patria Onoguria. Despre hanul Kubrat se crede – conform unei cronici scrise de episcopul copt (etiopian) Ioan de Nikiu, că era creștin. Ioan de Nikiu zice că un anume Ketrades (presupus ca fiind Kubrat) a fost botezat și crescut la Constantinopol „în măruntaiele creștinismului”. Mai târziu, i s-ar fi acordat titlul de patrician de către împăratul bizantin Heraclius I.

O altă cronică bizantină vorbește de o delegație condusă de un anume „suveran al poporului hun” care a sosit la Constantinopol cu ​​cerere către împăratul Heraclie I de a trece la creștinism. Împăratul i-a primit de bunăvoie pe „huni”, botezându-i pe toți. Se crede că acest text poate descrie botezul unchiului lui Kubrat, a hanului Organa, ocazie cu care și nepotul său, Kubrat s-ar fi creștinat. Această creștinare a avut un rol strict politic, pentru câștigarea bunăvoinței și sprijinului Constantinopolului, hanii bulgari nefiind interesați de a face prozelitism creștin printre ai lor. Kubrat a purtat lupte violente cu avarii la vest și cu hazarii (kazarii) la nord. Hazarii (tot un trib turcic semi-nomad) își construiseră, pe „ruinele” Haganatului turcesc de Vest un puternic imperiu comercial prin care controlau Drumul Mătăsii. Dar a purtat războaie și cu arabii și persanii (în colaborare cu Bizanțul).
Potrivit lui Theofan Mărturisitorul , înainte de moartea sa, Kubrat și-a sfătuit cei cinci fii, Batbayan, Kotrag, Asparuh, Alcek și Kuber, să nu se despartă pentru a se apăra cu mai mult succes împotriva altor popoare, dar aceștia n-au reușit să-și țină promisiunea dată tatălui lor. Kubrat a murit în jurul anului 665. Fiul său cel mare, Batbayan, a preluat stăpânirea Marii Bulgarii, dar aceasta s-a dezintegrat în cele din urmă, probabil între anii 665-668. În 668, statul condus de Batbayan a căzut sub puterea hazarilor. În 1912, în satul Mala Pereșcepina din apropierea Poltavei (Ucraina), niște copii au găsit, sub un mic tumul, o fabuloasă comoară din epoca migrațiilor. Era formată din sute de obiecte din aur și argint cu o greutate totală de peste 50 kg. Tezaurul conținea numeroase vase și obiecte de podoabă și port din diverse epoci și culturi, persane, bizantine, avare etc. Interesantă e și patenă (tavă rotundă pe care se punea pâinea sfințită) de argint, cu o mare monogramă chi-ro, ce aparținuse unui episcop creștin al Tomisului (Constanța) din veacul al 5-lea. În cursul veacului al 7-lea o alianță slavo-avară au devastat atât de cumplit orașele grecesti de pe litoralul pontic, încât viața urbană a dispărut definitiv în Dobrogea. Cumva, 100 de ani mai târziu, un obiect jefuit de la Tomis a fost îngropat în acest mormânt din mijlocul Ucrainei. Ceea ce a datat și identificat comoara ca fiind – foarte probabil – tezaurul funerar al hanului Kubrat, au fost trei inele de aur cu monograme. Pe unul scrie Kubrat, cu litere grecești (XOBPATOY) iar pe altul scrie ”Kubrat patrician” (XOBPATOY ПATPIKIOY), indicând demnitatea lui, aceea de ”Patrikios” pe care o dobândise în lumea bizantină. Comoara a fost recuperată pațial și se află azi la Muzeul Ermitaj.

Ce s-a întâmplat cu urmașii lui Kubrat? Despre Batbayan am zis mai sus. Kotrag, al doilea fiu s-a mutat în nord, în bazinul fluviului Volga, unde a întemeiat un regat numit ”Bulgaria de pe Volga” și a adoptat islamul ca religie de stat. Hanatul a rezistat până în evul mediu târziu, când a fost distrus de Ivan cel Groaznic (în sec 16). Sunt considerați, alături de vechii mongoli, strămoșii tătarilor de pe Volga. Azi, pe acele locuri e Republica Tatarstan (în Federația Rusă) cu capitala la Kazan.
Asparuh, al treilea fiu i-a condus pe o parte din proto-bulgari, care au antrenat și grupuri mari de slavi, către vest, la gurile Dunării. Va purta lupte cu kazarii, avarii și bizantinii și în final va fonda un stat în Balcani. Kuber a condus alte triburi proto-bulgare în Pannonia avară, dar mai apoi s-a stabilit în Macedonia, pe care a cucerit-o de la bizantini și a fondat un mic regat. Împreună cu slavii și alți localnici a asediat cetatea Salonicului dar nu a reușit să o cucerească . Ulterior, teritoriile lui Kuber au fost anexate de Hanatul Bulgariei. Fiul cel mic al lui Kubrat, Alcek ar fi ajuns și el în Pannonia avară iar de acolo s-ar fi refugiat cu un mic grup de bulgari în sudul Italiei, în regiunea Beneventum (conform lui Teofan Mărturisitorul).

Harta acoperă circa 200 de ani de istorie: aprox 670-900.

După prăbușirea Bulgariei Mari din nordul Mării Negre sub loviturile hazarilor, Asparuh, al treilea fiu al hanului Kubrat, însoțit de grupuri de bulgari onoguri și kutriguri, a trecut Niprul spre vest. Forțat de presiunea hazarilor, și-a continuat drumul spre gurile Dunării, unde cu acordul bizantinilor, a trecut fluviul, cu condiția să se stabilească pe aproape și să fie cuminte. În această perioadă numeroase grupuri de slavi sunt asociați (probabil că și cu forța) grupului de proto-bulgari. O sursă de epocă vorbește că bulgarii s-ar fi așezat pe o insulă mare a Dunării (in Deltă, între brațe?), dar arheologia a identificat o mare circumvalație, o fortificație circulară dublă formată dintr-un val de pământ, în jurul localității Niculițel, de lângă Isaccea (al cărui nume antic nu îl cunoaștem), care închidea între meterezele sale câteva sute bune de hectare. Arheologii cred că oamenii lui Asparuh au construit-o și s-au stabilit temporar în interiorul acesteia.

Trebuie înțeles că Dobrogea și tot teritoriul Bulgariei de azi era la acel moment parte din Imperiul Bizantin. Hotarul cu „lumea barbară” era pe Dunăre. Ulterior, forțând înțelegerea cu bizantinii, Asparuh și-a întins controlul până în cel mai îngust loc dintre Dunăre și Mare de pe teritoriul Dobrogei, unde a construit un alt val de pământ, de data asta liniar, de 61 km, menit să împiedice sosirea rapidă a unei eventuale mari armate de cavalerie bizantine.

Stăpân peste mai toată Dobrogea, Asparuh a obligat triburile locale de slavi, dar și pe cele de la nordul Dunării (așa zic documentele, că în Muntenia locuiau cele ”7 triburi slave”) să i se supună, să îi plătească tribut și să îl însoțească în campaniile militare. Cu armatele astfel organizate, și folosind Dobrogea ca bază de atac, Asparuh a început să facă raiduri de pradă în sudul Balcanilor. Împăratul bizantin Constantin IV Pogonatul (adică Bărbosul), n-a putut întreprinde nimic că era ocupat cu luptele contra arabilor în Anatolia. Iar după ce i-a învins pe arabi, bizantinii n-au prea mai avut energie. Drept care au fost înfrânți crunt de bulgari în Bătălia de la Ongal, dată undeva în nordul Dobrogei, pe lângă Dunăre, poate chiar la Niculițel (680). După acest dezastru pentru bizantini, a fost semnat un tratat prin care Imperiul ceda Dobrogea și provincia Misia (adica tot spațiul dintre Balcani și Dunăre- vezi harta) dar fără orașul Ordessos (Varna) de pe coasta Mării Negre. Restul orașelor (Histria, Tomis-Constantia, Callatis, Ulmetum, Ibida, Halmyris, Dinogetia, Tropeaum și altele) fuseseră oricum definitiv devastate cu ceva decenii în urmă de o alianță slavo-avară și nu prea mai rămăsese mare lucru din ele. Astfel s-a format nucleul hanatului bulgar din Balcani, din care făceau parte și teritoriile nord dunărene controlate politic de triburile slave, supuse bulgarilor. Adică Muntenia și Oltenia.

După Asparauh a urmat hanul TERVEL care mai lărgit un pic teritoriul hanatului spre sud. Lui Tervel – bănuit a fi fost creștin, precum bunicul lui, Kubrat – i-a fost oferit, de către împăratul bizantin, titlul de Caesar. Titlu care slavizat a dat numele de țar. Dar primul rege bulgar care-și va lua titlul de țar va fi Simeon, vreo 280 de ani mai târziu! Epocii lui îi este atribuită sculptarea celui mai impresionant monument artistic al hanatului bulgar: Călărețul de la Madara. Un basorelief uriaș, cioplit pe o faleză naturală de gresie, reprezentând un călăreț bulgar ce ucide un leu, urmat de un câine. De jur împrejur e o inscripție în limba greacă ce-l slăvește pe Tervel. Există opinii că la origine ar fi fost o sculptură elenistică a cavalerului trac, transformată în epoca lui Tervel. Nu e sigur dacă a fost așa…Monumentul, aflat în patrimoniul UNESCO apare pe toate monezile bulgărești și e un simbol național. În apropierea călălărețului a fost fondată capitala Pliska. O incintă poligonală uriașă cu val de pământ și șanț ce închide o suprafață de 21 kilometri pătrați, în interiorul căreia s-a dezvoltat o mare așezare. Ceva mai târziu în mijlocul acestei incinte, hanii bulgari au construit – sub influență bizantină – o cetate cu ziduri masive de piatră. În interiorul ”citadelei” de piatră, au fost descoperite palate impresionante, edificii religioase (temple păgâne și biserici – după adoptarea creștinismului în sec al 9-lea), drumuri și piețe pavate, apeducte subterane prin conducte de ceramică. Hanii bulgari au dorit o capitală care să rivalizeze cu Constantinopolul. Va devenii cel mai mare oraș „barbar” din Europa din afara lumii romane (bizantine).

În perioada războinicului han KRUM (800-814) controlul regatului s-a întins mult spre nord, până în Transilvania. Avarii care stăpâneau de mai bine de un secol Pannonia și Transilvania fuseseră învinși de Imperiul Franc (Carolingian). Da, care ajunsese până pe la Tisa. Profitând de situația asta, Krum a organizat o campanie contra avarilor pe care i-a zdrobit definitiv, ocazie cu care a adus sub controlul Bulgariei, Transilvania și valoroasele sale mine de sare. Probabil asta este epoca când a fost îngropat faimosul tezaur avar de aur descoperit la Sânicolaul Mare și aflat azi la Kunsthistorishe Museum din Viena. În 811, împăratul Nikefor al Bizanțului a pornit o uriașă campanie contra bulgarilor. A cucerit capitala Pliska pe care a devastat-o cumplit, ucigând în același timp toată populația locală. Continuînd campania prin munții Balcani, armata romană a fost surprinsă într-o trecătoare și zdrobită. Împăratul a fost ucis în luptă. Furios pentru masacrele de la Pliska, hanul Krum i-a tăiat capul împăratului Nikefor și după a defilat cu el ridicat într-o sulită, a pus să fie fiert, iar craniul, poleit cu aur a fost transformat într-o cupă de băut. O epică umilire post-mortem! Și un obicei răspândit la popoarele stepei.
Un an mai târziu, în 812, Krum a inițiat el o campanie contra bizantinilor, a devastat sudul Traciei și s-a oprit sub zidurile Constantinopolului în fața cărora a făcut o demonstație de forță, fără însă să încerce vreun asediu. Încercările de a face pace cu bizantinii au dat greș și furios, Krum a ars numeroase biserici și mănăstiri culminând cu asedierea și cucerirea Adrianopolului. A luat de acolo peste 10.000 de prizonieri adrianopolitani și i-a colonizat la nordul Dunării, pe teritoriul Munteniei.
Săpăturile arheologice din jurul Bucovului (marginea Ploieștilor) au descoperit câteva așezări neobișnuite din acea perioadă. Locuitorii acestor sate aveau – conform descoperirilor – un mod de viață superior și oarecum diferit de al celor din alte așezări contemporane. În general arheologii sunt de acord că așezările de la Bucov ar fi putut fi ale deportaților din Adrianopol. Istoricul și profesorul Florin Curta a mai observat ceva. În mai multe așezări cercetate în câmpia Munteniei, au fost descoperite tuburi ceramice pentru aducțiune de apă, inclusiv multe rebuturi. Identice cu cele folosite în capitala Pliska. Deoarece în satele necăjite din Muntenia nimeni nu folosea acele tuburi pentru așa ceva, a concluzionat că aceste sate produceau tuburi pentru a le exporta la sudul Dunării. Dar ce? – s-ar putea întreba unii – la Pliska nu se puteau produce conducte de ceramică? De ce s-ar exporta peste Dunăre tuburi ceramice din Muntenia, către un oraș aflat la peste 200 km distanță? Profesorul Curta argumentează că asemenea obiecte de ceramică aveau nevoie de arderi la temperaturi de peste 1000 de grade, ceea ce însemna un consum uriaș de lemn. Iar la sudul Dunării lemnul nu era atât de abundent pe cât era necesar. Și era nevoie de o cantitate industrială de tuburi. Posibil – aș adăuga eu – ca și calitatea argilei să fi fost mai bună la nordul Dunării.

Un alt monument asociat cu stăpânirea bulgară la nordul Dunării se află tot în jud. Prahova, probabil legat tot de drumul sării dinspre Transilvania către Dunăre. La intrarea în trecătoarea Slon-Vama Buzăului, una din cele mai vechi pasuri transcarpatice, a fost ridicată o cetate monumentală (cu 3 faze de construcție). Ultima fază denotă o zidărie de tradiție balcanic-bizantină din blocuri de piatră frumos cioplite ce alternează cu rânduri de cărămida mare, pătrată. Specialiștii s-au întrebat de ce era exploată sarea din Transilvania când existau saline și în sud, chiar în Prahova. Probabil că erau exploatate și salinele din sud, însă nevoile țaratului erau mari, iar în Balcani nu exista sare deloc. Nu trebuie uitat că sarea era o marfă de importanță vitală, numită și „aurul alb”. Krum este amintit și pentru faptul că a introdus primul cod de legi bulgare, în baza cărora era garantată protecția săracilor. Băutura, calomnia și jaful erau pedepsite cu asprime. Prin legile sale, Krum a devenit cunoscut ca domnitor aspru, dar corect. El a fost cel care i-a adus pe slavi și protobulgari într-un stat centralizat. 

După moartea războinicului han Krum (814), cel ce a împins hotarele hanatului, după înfrângerea avarilor, până dincolo de Mureș, în Transilvania, i-a urmat hanul Omurtag. Ostilitățile cu bizantinii au continuat. În vremea lui Krum, în cursul războiului cu împăratul Nikefor, Pliska fusese devastată cumplit, drept care Omurtag a restaurat și reconstruit temeinic orașul. Hanul Presian care l-a urmat pe Omurtag a cucerit Macedonia, anexând-o Bulgariei.
Țarul Boris a domnit din 852 până în 889 și din nou pentru scurt timp în 893. În 862 a încercat o negociere cu Biserica romană pentru a adera la creștinism. Dorința lui era să nu accepte creștinismul grecesc pentru ca țara sa să nu devină dependentă în vreun fel de Imperiul Bizantin, inamicul său. Îngrijorați de acest demers, bizantinii, aliați cu Moravia Mare, și cu croații, i-au declarat război lui Boris. În acest război Boris a ieșit înfrânt și a pierdut influența politică de la Dunărea de mijloc în favoarea moravilor (Moravia Mare a câștigat teritorii între Dunăre și Tisa). În paralel Bizanțul a ocupat Bulgaria, dar încep negocierile, sunt semnate tratate de „pace veșnică” , și obligația lui Boris de a adopta creștinismul de rit răsăritean (dar nu și să se supună Bisericii bizantine).
La Sinodul IV de la Constantinopol (869 – 870), „problema” bisericească bulgară a fost rezolvată: s-a înființat o eparhie bulgară cu sediul în Pliska, subordonată direct Patriarhiei Constantinopolului. Hanul Boris a fost botezat cu numele de Mihail. Biserica bulgară avea să aibă șapte mitropoliți și să fie organizată după modelul bizantin. La 24 decembrie 879, Sinodul a decretat ca Patriarhia Constantinopolului să nu mai hirotonească în Bulgaria chiar dacă s-ar face o asemenea cerere. În practică, aceasta înseamnă că Biserica bulgară devenea independentă (deși sub supremația Constantinopolului). Ceea ce oricum a fost un uriaș succes diplomatic al lui Boris.

Chiril și Metodiu, părinții alfabetului glagolitic, nu chirilic. 

Și totuși creștinarea Bulgariei nu a fost o treabă simplă. O revoltă a unei mari părți a aristocrației bulgare contra convertirii s-a terminat urât. Boris/Mihail a ucis capii răscoalei, pe 52 de boieri împreună cu familiile lor. Urmașii boierilor proto-bulgari au pierdut mult din influență în favoarea nobilimii de origine slavă.
Inițial ceremoniile bisericești s-au ținut în greacă, o limbă pe care poporul nu o înțelegea. Dar Boris, temându-se de creșterea influenței bizantine, a adoptat limba slavă ca limbă liturgică, ca o modalitate de păstrare a independenței politice, lucru ce a dus și la omogenizarea limbii slave. În aceeași linie a înființat două academii bisericești (”școli literare”), la Preslav și Ohrid unde teologia să fie predată (și scrisă) în slavonește. La Ohrid a predat Sf. Clement din Ohrid iar ambele școli literare au fost puternice focare de cultură bisericească slavă. Am citit că în doar 7 ani (886-893) Sf Clement a instruit și predat la peste 3500 de studenți, limba slavonă și alfabetul glagolitic, ceea ce este absolut fabulos pentru acea vreme! Aceasta este epoca lui Chiril și Metodiu (nu voi detalia povestea acestora). Chiril a fost inventatorul unui alfabet original slav, glagolitic. Dovedit prea stufos (deși folosit mai bine de un secol), ucenicii lui Chiril au dezvoltat ulterior alfabetul chirilic, mai simplu, bazat pe literele grecești. Deci nu Chiril a inventat alfabetul chirilic. Până atunci în Bulgaria se foloseau doar două alfabete, strevechile rune turcice și cel grecesc.

uriașa basilică de la Pliska

În următorii ani s-au construit la Pliska și Preslav biserici monumentale, a căror ruine impresionează și azi. După o domnie lungă de 36 de ani, în 889, Boris a abdicat de bunăvoie în favoarea fiului său Vladimir și s-a retras la o mănăstire. Dar politica fiului său a fost atât de ineptă, încât, furios, Boris a fost nevoit să părăsească mănăstirea si să își detroneze fiul, pe care l-a orbit și l-a aruncat în temniță (fii-su vroia ca țara să revină la religiile păgâne!). Apoi a anunțat că își înscăunează pe cel de-al doilea fiu, pe Simeon și mută capitala de la Pliska (considerată ca fiind o capitală cu o tradiție prea păgână) la Preslav, orășel aflat în apropiere (893).
O perioadă, la sudul Dunării, (unde existase oricum o organizare bisericească romano-bizantină puternică înainte de venirea bulgarilor) creștinismul s-a impus cu greu după câteva zeci de ani, chit a coexistat o vreme cu păgânismul. Dar la nordul Dunării, creștinismul a pătruns mult mai greu. Cu excepția centrului de putere de la Bălgrad/Alba Iulia („Voievodatul de la Bălgrad”) și a celui din Banat, creștinismul nord-dunărean va trebui să mai aștepte până în vremea lui Ștefan I al Ungariei. Iar în exteriorul Carpaților până în veacul al XII-lea.
Simeon cel Mare a fost un țar de succes. E primul care și-a schimbat titlul de Mare Han cu cel de Țar. Teritoriul Bulgariei a ajuns la cea mai mare întindere teritorială din toată istoria sa. Investițiile în educație ale tatălui său au dat roade în epoca lui Simeon, domnia sa fiind o epocă de mare înflorire culturală.

Biserica lui Ierotei, prima Biserică Episcopală Creștină din această parte a Europei, construită înainte de Marea Schismă din 1054 pe vremea când biserica creștină nu era divizată, cea mai veche biserică creştină bizantină din Transilvania, descoperită la Alba Iulia in 2011, a fost clasată in 2020 ca monument istoric.

Pe la 860 maghiarii se aflau încă în stepele din Nordul Mării Negre, într-un spațiu numit Levendia, undeva între fluviile Don şi Volga sau Nipru. Între 889-894 ungurii au fost alungaţi de pecenegi stabilindu-se mai la vest, în așa numitul ”Etelköz” (”Între râuri”) un teritoriu dintre Nipru și Siret. Ajungând până la Dunărea de Jos, unde s-au învecinat cu Bulgaria. Aflați în război cu Simeon, bizantinii le-au solicitat maghiarilor ajutorul, punându-le la dispoziție nave pentru traversarea Dunării. Ajunși pe malul sudic al fluviului, ungurii au invadat Bulgaria, au ucis mii de călăreți bulgari și au jefuit Preslavul, obligându-l pe țarul Simeon să se ascundă în cetatea Dârstorului (Silistra) de unde a negociat pacea prin intermediul unui amiral bizantin (cel ce-i trecuse pe unguri Dunărea). -pe hartă-săgeata albă. Revanșa lui Simeon contra maghiarilor nu s-a lăsat așteptată. A negociat cu pecenegii care i-au atacat pe ungurii din ”Etelköz”. Presați și cu sălașele distruse de pecenegi, maghiarii au traversat Carpații Păduroși, îndeptându-se spre vest, unde s-au stabilit în câmpia Pannoniei, o stepă care le satisfăcea nevoile pastorale, așa cum se întâmplase și cu nomazii din trecut: hunii și avarii. O dată stabiliți, după anul 900, maghiarii au declanșat timp de zeci de ani o serie de atacuri pustiitoare în vestul Europei și Italia. Aceste au au durat până în 955 când au fost zdrobiți de o armată germană lângă Augsburg. Teritoriul în care s-au stabilit maghiarii era aflat în acea perioadă la intersecția intereselor a Bulgariei și a Moraviei Mari. Și acestea sunt statele cu care maghiarii au intrat în conflict pentru a își lărgii teritoriul.

Posted in 2022, Uncategorized | Tagged , , , | Leave a comment

Roraima de Maramu – Lumea pierdută din PreLuca


prelucă – poiană mică într-o pădure, între munți sau între dealuri, pe valea unei ape etc
Fortificatie naturala, “ziduri”/pante jur imprejur – arie “protejata”.
Coborand din Preluca Noua spre raul Lapus exista o portiune cu cascade superbe ..
 Pe dealurile din Preluca Veche si Preluca Noua ..
facebook.com/Casa-Olarului-Les-Daniel
google.com/maps/place/Sura+Fotografului
Defileul Lapusului de pe Piatra Dacului
“Aici nime’ nu-i pa salar” –  satul cu 100 de case şi 15 cimitire!
“Roraima” de Maramu
Posted in 2022, Forests, Transylvania | Tagged , , | Leave a comment

MM+, Mocânița, sport touring


Ziua 1: Plecat târziu relax spre Figa Beclean prin Apahida, Mociu, Geaca, lacuri zona Țaga, am evitat drumurile naționale. Cu karting pit stop lângă Dej. Altă alternativa ar fi de la Sărmășel-Gară în sus prin Chiochiș sau Sânmihaiu de Câmpie și Lechința. În Beclean am vizitat plăcintăria, la Figa desigur băile, cazare în cort. Pe sport touring în top case spate au încăput cort (de 1.75kg), 2 saci de dormit și saltea gonflabilă, în laterale haine și mîncare ..
Ziua 2a: Figa, Salva-Vișeu prin Moisei, luat bilet la Mocănița, apoi spre Sighetu Marmației unde am intrat la Muzeul Satului, frumos, mare, mai frumos pentru mine decât orice oraș. Ușa besericii nu avea mai mult de 1.5m înălțime. Am oprit la Mănăstirea Petrova, ar fi de explorat în zona Parcul MM, Poienile de sub Munte, trasee pe jos. Apoi Pasul Gutâi de 2 ori dus întors și spre Dragomirești la culcare, total 300km. Mulțumesc lui Aurel Țiplea pentru ospitalitate. Nu știu cum calculează google timpul pentru rute eu știu că am mers mai repede decât este regulamentar și am stat în șea mai mult decât zice google maps.
Ziua 3a: Mocanița 6 ore, plus dimineata o ora de la Dragomirești. Apoi Bârsana, Ocna Șugatag, înainte de Cavnic la stânga spre Codrii Seculari Strâmbu-Băiuț. Doar vreo 7km vălurit dar nu spart, acceptabil pentru sport touring, după care asfalt bun pâna la Lăpuș. De la Lăpuș de cercetat spre Groșii Țibleșului, mai jos de Lâpuș spre Suciu de Jos/Sus ar trebui sa fie asfalt bun spre Mânăstirea Breaza, de unde e asfalt bun spre Dej-Beclean. De la Târgu Lăpuș asfalt super pâna la Glod prin Cheile Babei si Poiana Blenchii. Total aproape 700km în 3 zile, pe drumuri secundare cu viteze relativ mici, multe ore în șea. Drumuri bune în iunie 2022, după 30 de ani de ”Democrație”, în ciuda celor care au condus în mod sinistru România, în ciuda ”prostimii”, politicienii fiind oglinda boborului, a populației abrutizate de 40 de ani de comunism. Undeva niște lucruri au început să funcționeze în țara asta ”blestemată și binecuvântată” după toți acești ani tragici, în care țara a fost jefuită mai mult decât în sute de ani sub turci, tătari, habsburgi..

Documentarul Recorder l-am văzut cu inima strânsă înainte de a pleca la drum, am simțit palpitații la inimă, mai precis am simțit ca îmi crapă inima timp de 3 ore, am retrăit acum cu mai multă luciditate acei ani, pe care noi toți i-am trait cam în ceața, care acum îi înțeleg mai bine. Un lucru nu a fost spus în documentar, un lucru nu au înțeles realizatorii! Acei ani pierduți sub postcomunismul lui Iliescu FSN, nu s-a făcut privatizare dintr-un alt motiv mult mai sinistru decât ideologia acuzata de documentar. Poate unii au acționat motivați de ideologii cum descrie documentarul, dar realitatea era alta defapt. Fosta aristocrație roșie a rămas tot timpul la conducere, evident nu au vrut să se facă privatizarea pentru binele poporului. Au amânat totul cât mai mult posibil, cei care conduceau întreprinderile și economia de stat, colaborau cu, sau aveau firme câpușă, cu o mâna vindeau la prețuri de nimic produsele fabricilor care traiau din subvenții de stat si cu altă mână luau mite sau exportau la prețuri reale, fâcănd în acei ani ”capitalizare”. Prin acea câpușeală se forma capitalul propriu al celor care din nomenclaturiști și securiști deveneau capitaliști sălbatici. Cu mitele cu furturile respective acei golani ”deștepți”, ciocoi maneliști, au putut apoi să cumpere tot ce a mai ramas din averea statului, mai puțin mari afaceri gen bănci, resurse, Dacia, Petrom etc, date până la urmă la marile corporații globaliste. Nu înainte de a devaliza Bancorex și alte bănci prin credite ce nu au fost returnate și prin hiperinflație. Privatizarea pe față a fost întârziată pentru a se face adevarata privatizare pe ușa din dos, pentru a se naște ”capitalul autohton” prin jaful cel mai sinistru și mai cinic posibil.

La cîteva zeci de km, alimentare cu apă de 3 ori total 6000 litrii și o căruță de lemne.
Posted in 2022, Go, Transylvania | Tagged , , , , , , | Leave a comment

3 zile în Apuseni & 2 zile în Maramureș


Ziua 1 revoltă. Valea Someșului Rece și Valea Răcătăului. Ocolul Silvic Someșul Rece = măcel, ecocid apocaliptic. Versanți întregi tăiați la ras, Facebook mi-a cenzurat, sters postarea în care am zis că ar trebui puși la zid cei puși să păzească, gospodărească pădurea. Ironică cenzură în aceste vremuri cînd este ”cool” sa vezi peste tot cum niște pifani explodează în Ukraina. România nu va fi o Elveție / Norvegie, nu știu ce va mai rămâne pentru generația următoare. Valea Răcătău mai suportabilă și cred ca am pierdut acolo partea cea mai buna.
Asta a fost o tură în care am mers mai tot timpul cu rezervorul plin, am dus 2 sticle cu benzina am făcut plin din nou la benzinărie Măguri și la benzinărie Remeți lânga barajul Drăgan. Dar așa am putut măsura exact consumul DRZ, la mers domol am făcut 60km cu 2L, la urcare cu vit2(3) pe forestiere cam 50km cu 2L, autonomie peste 200km.
Am făcut în total vreo 460km. Drumul Generalului și o parte din Valea Răcătău cu altă ocazie.
Prima noapte cu cortul lângă Mănăstirea Crucea Iancului, urcarea de pe Valea Răcătău frumoasă.
Când mă duc să pun cortul în loc ferit îl văd pe stareț ca vine spre mine cu 3 hăndrălăi! Cu limba mea păcătoasă salut ”Sărumâna părinte, mai înainte am vorbit cu o maică mi-a zis că nu e problemă să pun cortul aici.” Autoritar îmi spune ca numa dânsul poate decide și repetă de vreo 3-4 ori ”Dacă vine cineva să intre la tine în curte îl intrebi ce vrea nu e așa?” Dupa logica mea de păgân nu era chiar așa că mă duceam dincolo de gardul sfintei Mănăstiri unde nu eram vizibil din curtea lor. Și când dânsul dă sa plece nu mă pot pot stăpâni și cu obrăznicie zic ”Da faina delegație ..” La care starețul ia foc: ”Nu e treaba ta, să te smerești daca vrei sa rămâi aici.” Noaptea furtună, fulgere/tunete, m-am cam ”smerit” dar micul cort de 1700 grame din pânză de parapantă s-a dovedit a fi chiar jmeker, a rezistat bine la ploaie. Dimineața intru sa îmi fac o cruce, starețul când sa plec mă cheama înapoi și mă invită să iau plăcintă dintr-o stivă amețitoare pe o farfurie ținută de o maică. ”Zic – astea sunt slăbiciunea mea.” Revin dupa 2minute și eu, întind către o alta maică pâinea mea cea mai bună multicereale, cărată în rucsac, cu un fir de cârnaț. Starețul zâmbind – ”Așa, asta e dragostea creștinească!!”

Ziua 2 super moto. Beliș-Dealu Botii-Smida-Ic Ponor asfalt nou, superb, epic. Apoi vreo 8km de rupt mașinile până la Padiș, am văzut acolo un van cu copii, curajos șoferul. De la Padiș asfalt bun frumos apoi Valea Crișul Pietros din nou super moto epic până la Pietroasa. De la Ferice aproape că am reușit sa trec prin pădure la Budureasa. Urcând fără GPS, încărcat cu rucsac greu si echipament camping, pe pante am ratat o intersecție în pădure, m-am trezit că în loc sa cobor la Budureasa am coborât pe o râpă înapoi în Ferice.
Am vrut să dorm pe la Mănăstire Stâna de Vale, dar faimoasa stațiune era scabroasa, iar tăiat mișelește în jur, scârbit am fugit de acolo. Seara cu telefonul descărcat, fără GPS am luat-o spre Lacul Leșu Valea Guga drum în amenajare, de rupt mașini deocamdata. Mai mult șantier decât pădure, un traseu care a fost cândva frumos, iar nu știu ce va mai rămâne în curând acolo. Totul pietros, abia jos în vale spre lac ceva locuri de pus cortul. M-am bagat printre ceva cabane, văd un cablu de curent mă conectez cu tupeu la el să încarc telefonul să văd pe GPS unde naiba am ajuns. După ce vorbesc la telefon cu Leo constat ca am aruncat rucsacul intr-o balegă. Ma duc la râu sa îl spăl și când să ies rucsacul greu mă dezechilibrează cad rușinos în apa, dau să ma ridic mai cad o data, încep să râd de mine. Mort de foame fără haine de schimb, toate ude, cu bocancii plini de apă, mă apuc de cort. Când depășesc criza îmi vine idea ”genială” să trag cablul de curent la cort. Dimineața la 7 cioc cioc – ”domnu mi-ati luat curentul”. Rușinat mă smeresc de 10 ori, omu tot repetă pe a lui, eu nevăzând lumină am crezut ca e cabana goala la fel ca mai toate in jur. Până sa se usuce hainele la soare, mai fac o baie în râu, de data asta fără haine pe mine.

Ziua 3 Lacul Drăgan. Coada Lacului super moto frumos, apoi drum forestier pe partea dreaptă a lacului. Credeam văzând poze (mai vechi) din satelit pe Google Maps ca voi găsi o zonă mai ferită, împădurită. Dar și aici se taie cu nerușinare, versanți întregi la ras. Pe drum public care ar trebui să fie si drum turistic, era semn – ”drum forestier interzis”. Culmea tupeului, spre capătul Văii Drăganului, mama lor de mitocani, au vandalizat semn turistic spre Cascada Moara Dracului și au pus o placă – ”traseu turistic închis datorită căderilor masive de copaci” !! Cad copacii într-adevăr sub drujbele îndrăciților. Scârbit o iau înapoi și pe partea stângă a lacului la cătunul Alun. Să îl caut pe Profesorul Sanislav cu muzeul lui – ”Costumul popular românesc, este un templu la purtător. Cu simboluri religioase care au o continuitate de peste 10.000 de ani.” Cabane de lux, semnal mobil ioc, nimeni pe acolo să îmi zica unde e muzeul să îmi pun cortul până sa vină profesorul a doua zi. Se anunța 90% ploaie a doua zi, așa că am luat-o spre Cluj, spre test Zero Motorcycle, nimerind la Bike Fest Gilău unde am stat 5minute.

pe Someșul Rece
de la Valea Someșul Rece spre Valea Răcătău
Mănăstirea Crucea Iancului
cazare de 1700 grame
am oprit la un izvor pe Crișul Pietros ..
Spre Pietroasa
Poienii de Sus
de la Felice spre Budureasa a început domol, după aia nu prea a mai fost loc de oprit, gaz pe pante ..
la uscat
drum forestier ”interzis turiștilor – pericol cad copacii” !
”traseu turistic închis datorită căderilor masive de copaci” !!
modul în care se asigură regenerarea …
catun de lux Alun
la băut ..
looseri la băut și panglicari la epatat
și ceva oameni faini ..

Clau Claus – Cum a reusit ea societatea asta sa ne indobitoceasca in halul in care:
Sa ne dorim 4 pereti atat de tare incat sa ne indatoram pe 40 de ani si sa muncim atat, pentru ca atunci cand vom fi batrani si senili si singuri, sa spunem ca avem casa noastra?
Intalnirile s-au transformat in interviuri. Zici ca fac angajari, numai ca nu intreaba direct: tu cu ce aduci valoare in aceasta relatie? Relatiile s-au transformat in parteneriate de afaceri. El are casa, tu o cumperi prin prima casa, am primit banul. Hai sa facem si-un copil si mai la urma: dar ce s-a intamplat? Ah, nu, nepotrivire de caracter, am impartit si am terminat. Oamenii traiesc realizari, nu mai traiesc relatii. Nu mai vor sa construiasca impreuna, toata lumea vrea barbati si femei de-a gata. Se numesc realizati daca au reusit sa ia credite si leasing-uri. Pai si copii? Mai la urma dupa ce le achita…
Daca inainte Gheorghe trebuia sa fie om bun, muncitor si responsabil, acum Gheorghe trebuie sa aiba CLS ul in garaj si una mai mica, pentru ea. Daca ea inainte trebuia sa stie sa aiba grija de Gheorghe , sa fie desteapta si mama buna, acu’ ea trebuie sa demonstreze lumii ca poate mai mult decat Gheorghe si daca Gheorghe nu sta drepti, ea nu se mai simte femeie si pa-pa Gheorghe draga. Si asa au aparut alea de mijloc, independentele intretinute si tot saracu’ Gheorghe a iesit in pierdere. Nu se mai cauta om cu om. Se cauta capital social cu capital social. Casatoria a devenit societate pe actiuni. Copiii nu se mai fac decat dupa 30, pentru ca femeia nu mai are timp de asa ceva, dar are timp sa ingroase buzunarele companiilor pentru care lucreaza. Iar daca se fac pana in 30, se fac ca avem bone filipineze si cand sunt intrebati la scoala ce le place sa manance, citeaza meniurile restaurantelor. Nu stiu daca va dati seama, dar copiii nu or sa mai ajunga sa isi cunoasca bunicii, daca ma-sa il face la 30 si ea la randul ei a fost facuta la 30… Dar ce ne trebuie bunici cand avem gadgeturi? 🙂 Nu?
Oamenii renunta mult prea usor unii la altii, stiind ca “fericirea” e la o distanta de scroll in news feed. Ei se refugiaza in silicoane, alimentate de like-uri mii si ele trantesc usa mult prea usor ca nu se mai simt fericite.
Reclamele TV si filmele promoveaza individualismul si independenta tuturor. De ce? Pentru ca suntem prea multi pe planeta si pentru ca oamenii singuri si nefericiti cumpara mai mult. Pentru ca oamenii singuri aduc profit mai mare. Ce iubire, ce caldura, ce mame, ce copii, ce mai la deal la vale? Divorturi, infidelitate, bani multi si xanax.
Se lovește puternic în ideea de familie de pe toate fronturile, ne dorim o tara ca afară unde avem părinte unu și părinte doi. De ce? Retoric vorbind pentru ca familia este biserica lui Dumnezeu iar neooccidentalismului nu-i place Dumnezeu. Societatea este robotizata de mirajul luxului. Cautam fericirea în lucruri materiale mărunte, muncim un an sa mergem intr un concediu într o zona exotica ca de asa e la moda. Uitam esența noastră, cine suntem de unde am venit și unde plecam și cu ce plecam la final din aceasta lume. Domane ajuta tuturor și Duminica binecuvântată.

Padiș

De la Fundătura prin Bobâlna mi-a plăcut așa de mult încât am vrut să vin și la întoarcere pe acolo în loc sa vin plictisitor pe drumul național Dej-Cluj. Asfalt bun 4*. Urcare macadam de câțiva km la monumentul Bobâlna. Văd acum ca este și o aşezare hallstattiană pe Dealul Bobâlna de la Igriţia. Panoramă frumoasă. Mi-au sărit în ochi câteva chestii care arată că sunt oameni gospodari pe acolo, uite ca îmi spune google povestea de mai jos.

Primarul din Corneşti, om gospodar şi antreprenor care a activat în mai multe domenii, şi-a dorit mereu că în urma lui să rămână ceva palpabil. În 2013, primarul a primit mailul unui evreu american de origine română, care îi spunea că ar avea informaţii că strămoşi de-ai lui ar fi îngropaţi în comună. Primarul a vorbit cu bătrânii din sat şi în zona indicată de aceştia a început să cureţe de copaci şi mărăcini. Încet, încet au început să iasă la iveală pietre „funerare”. Deşi se aştepta să găsească doar 7 locuri de veci, primarului i-a fost adus la cunoştinţă că pe deal au fost îngropate nu mai puţin de 21 de trupuri de evrei. La doar două zile după ce a aflat că i-au fost descoperiţi strămoşii, Menachem Abraham a ajuns în România. În semn de recunoştinţă pentru interesul pe care şi l-a dat primarul pentru problema sa, dar şi pentru că a vrut cumva să îşi lege numele de locul în care au trăit şi au murit înaintaşii săi, omul de afaceri care acum trăieşte în Boston a făcut o donaţie comunei. Şi a vrut ca banii să meargă acolo unde oamenii se întâlnesc şi petrec timp împreună. Cum chiar la birtul din sat nu era potrivit, următorul de pe listă a fost Căminul Cultural. 180.000 de dolari au costat Căminul Cultural şi pensiunea, împreună. Iar 50.000 de dolari au venit din sponsorizare. „Vorbesc în dolari pentru că aşa au venit primii bani, aşa am calculat în continuare. Restul de 130.000 i-am alocat din fonduri proprii. Doi ani şi ceva, aproape 3 am tot lucrat. Dar acum arată… Las’ că vedeţi voi”, spune cu mândrie Dorel Julean. Şi, într-adevăr, pensiunea arată splendid. Închirierea întregii pensiuni costă 290 de lei pe zi. Mai puţin de 100 de lei pe camera.

Altă supriză plăcută – drumul reabilitat Ciceu-Giurgești / Suciu de Sus și drum secundar până la Mănăstirea Breaza tot asfalt bun. De la Mănpstire prin padure și macadam m-am reîntors la drumul principal și așa am ajuns din nou la panorama de mai sus. Spre Groșii Tibleșului drum mai puțin bun, vroiam sa ajung spre Codrul secular Valea Prelucilor – Monument Unesco, am vazut ceva versanți tot așa decimați la ras, un alt ocol silvic care probabil ”gospodărește de zor”. Codrul acela – drum per pedes cu alta ocazie .. Și vârful Țibleș..

campingul meu – 47.829650,24.055181

Ziceam văzând ecocidul de pe Valea Someșul Rece că nu va fi la noi nici o Elveție și uite că totuși am ajuns la câteva zile să mă contrazic. Bârsana o fi comercială dar pe acolo începe Maramureșul turistic, cred ca am vazut mai multe pensiuni decât turiști, totuși o mulțime de porți maramureșene, case de lemn, drumuri bune. Bârsana ce să zic, de vâzut dar parcă nu am minerit, până la urma am nimerit mai bine pe ceva deal în apropiere unde am găsit ”camping”-ul potrivit pt mine. De pe acea șea vedere și spre sud și spre nord ..

A doua zi am ratat pasul Gutâi, am auzit ca e asfalt nou impecabil, am ratat bâile Ocna Șugatag că nu am știut, am făcut puțin macadam/poezie la Mănăstirea Văleni. Pe lângă Breb / Cresta Cocoșului m-a furat asfaltul 5* spre Casa Olarului Daniel Les în Baia-Sprie. Am improvizat deșelat fără gps spre Târgu-Lăpuș, apoi am nimerit pe 109F și Mănăstirea Dealul Mare. Până la Poiana Blenchii 5* pe 109F!! Multe motive să revin..
Seară la Dej m-am hotărât subit să o iau pe Valea Someșului. M-am pierdut spre Camping Băbdiu, din greșeală în greșeală m-am hotărât să o iau spre Panticeu. Cețuri epice dar din nou asfalt suprinzător de bun până după Pustuța! De acolo chinuit, înfrigurat, pe beznă greu spre Cluj, drum decopertat de îmi juca direcția ..
Era o vorbă ”râs cu plâns / balegă de mânz”. Varianta mea – agonie și extaz / pizda Babei. În Apuseni mă chinuiam să imi golesc mintea de revolte, în Maramureș în loc sa stau să profit de ”Elveția” m-am întors să mă tratez pe țambal, totul pe fond de supermoto.

MN Breaza
MN Văleni
MM Dealul Mare
MN Bârsana
Elveția RO
Daniel Les – Casa Olarului – Baia Sprie
Posted in 2022, Bike Travel, Forests, Mafia, Transylvania, Uncategorized | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

Arian Original Homeland


The earliest spoke-wheeled chariot remains were discovered at a Sintashta site dated to 2000 BC. Sintashta (2100-1800 BC) was succeeded by Andronovo (1800-900 BC). Both groups were genetically the same people and credited with inventing and spreading the chariot. The earliest spoke-wheeled chariot remains were discovered at a Sintashta site dated to 2000 BC. Sintashta (2100-1800 BC) was succeeded by Andronovo (1800-900 BC). Both groups were genetically the same people and credited with inventing and spreading the chariot. Morphological data suggests that the Sintashta culture might have emerged as a result of a mixture of steppe ancestry from the Poltavka culture and Catacomb culture, with ancestry from Neolithic forest hunter-gatherers.
The Sintashta economy came to revolve around copper metallurgy. Copper ores from nearby mines (such as Vorovskaya Yama) were taken to Sintashta settlements to be processed into copper and arsenical bronze. This occurred on an industrial scale: all the excavated buildings at the Sintashta sites of SintashtaArkaim and Ust’e contained the remains of smelting ovens and slag.[21] Much of Sintashta metal was destined for export to the cities of the Bactria–Margiana Archaeological Complex (BMAC) in Central Asia. The metal trade between Sintashta and the BMAC for the first time connected the steppe region to the ancient urban civilisations of the Near East: the empires and city-states of Iran and Mesopotamia provided an almost bottomless market for metals. These trade routes later became the vehicle through which horses, chariots and ultimately Indo-Iranian-speaking people entered the Near East from the steppe.[29][30]
The remains of fifty individuals from the fortified Sintastha settlement of Kamennyi Ambar was analyzed. This was the largest sample of ancient DNA ever sampled from a single site. The Y-DNA from thirty males was extracted. Eighteen carried R1a and various subclades of it (particularly subclades of R1a1a1), five carried subclades of R1b (particularly subclades of R1b1a1a), two carried Q1a and a subclade of it, one carried I2a1a1a, and four carried unspecified R1 clades. The authors of the study found the Sintashta people to be closely genetically related to the people of the Corded Ware culture, the Srubnaya culture, the Potapovka culture, and the Andronovo culture. These were found to harbor mixed ancestry from the Yamnaya culture and peoples of the Central European Middle Neolithic.[g][h] Sintashta people were deemed “genetically almost indistinguishable” from samples taken from the northwestern areas constituting the core of the Andronovo culture, which were “genetically largely homogeneous”. The genetic data suggested that the Sintashta culture was ultimately derived of a remigration of Central European peoples with steppe ancestry back into the steppe.[i] 

The Sintashta culture is regarded as the origin of the Indo-Iranian languages. The earliest known chariots have been found in Sintashta burials, and the culture is considered a strong candidate for the origin of the technology, which spread throughout the Old World and played an important role in ancient warfare. Sintashta settlements are also remarkable for the intensity of copper mining and bronze metallurgy carried out there, which is unusual for a steppe culture.
An aerial photo of the Sasanian circular city of Gōr, in Iran, and a reconstruction of the city as it may have appeared in its heyday. Gōr was the new capital city of Ardashir I (180-242 CE), the founder of the Sasanian Empire, and had a perfect circular plan of 1,950 m diameter.

Sintashta individuals and Corded Ware individuals both had a relatively higher ancestry proportion derived from the early farmers of Central Europe, and both differed markedly in such ancestry from the population of the Yamnaya Culture and most individuals of the Poltavka Culture that preceded Sintashta in the same geographic region. The people of the Sintashta culture are thought to have spoken Proto-Indo-Iranian, the ancestor of the Indo-Iranian language family. This identification is based primarily on similarities between sections of the Rig Veda, an Indian religious text which includes ancient Indo-Iranian hymns recorded in Vedic Sanskrit, with the funerary rituals of the Sintashta culture as revealed by archaeology. There is however linguistic evidence of a list of common Vocabulary between Finno-Ugric and Indo-Iranian Languages. While its origin as a creole of different tribes in the Ural region may make it inaccurate to ascribe the Sintashta culture exclusively to Indo-Iranian ethnicity, interpreting this culture as a blend of two cultures with two distinct languages is a reasonable hypothesis based on the evidence. From the Sintashta culture the Indo-Iranian languages migrated with the Indo-Iranians to Anatolia, India and Iran. From the 9th century BCE onward, Iranian languages also migrated westward with the Scythians back to the Pontic steppe where the Proto-Indo-Europeans came from.

The Sintashta economy came to revolve around copper metallurgy. Copper ores from nearby mines (such as Vorovskaya Yama) were taken to Sintashta settlements to be processed into copper and arsenical bronze. This occurred on an industrial scale: all the excavated buildings at the Sintashta sites of Sintashta, Arkaim and Ust’e contained the remains of smelting ovens and slag. Much of this metal was destined for export to the cities of the Bactria–Margiana Archaeological Complex (BMAC) in Central Asia. The metal trade between Sintashta and the BMAC for the first time connected the steppe region to the ancient urban civilisations of the Near East: the empires and city-states of Iran and Mesopotamia provided an almost bottomless market for metals. These trade routes later became the vehicle through which horses, chariots and ultimately Indo-Iranian-speaking people entered the Near East from the steppe.

Romania este practic in razboi de 200 de ani cu Rusia, din 1812 de cand ”pretenii” au ocupat jumate din Moldova istorica. De ce tot spun unii ca ar trebui sa stam linistiti sa nu deranjam ursu sa nu bagam bota prin gard? Pai gardul ala trece prin curtea noastra nu e mejdie!
Apropo de Crimea si ”dreptul istoric” al rusilor. Mii de ani Crimea a fost ”centru de greutate arian”, centru al unor culturi nascute ca o simbioza dintre Cucuteni I2 si culturile de stepa de la nordul MNegre R1A+R1b. Apoi a fost cultura greaca bizantina timp de cel putin 1000 de ani (sec.8 BC pana in sec 10-11). Apoi zona a fost controlata 500 de ani de tatarii veniti la 1238 si abia in 1783 au ajuns rusii in Crimea.
Slavii pretind ca sunt urmasi directi ai vechilor arieni? Pai asa si grecii arieni tot de pe acolo au plecat, din stepa nord pontica spre Grecia inainte de a fi greci. Si apoi au revenit dupa mii de ani ca ”greci”. La fel arienii ”celtici” tot de la nordul Marii Negre au pornit sa cucereasca jumatatea vestica a Europei. Exista arieni R1A si R1B, dar rusii si cultura slava nu pot monopoliza aceasta ascendenta, vechii arieni din nordul marii negre au tot atat legatura cu Cucutenii cat au cu celtii si cu slavii. Dupa ”drept istoric” de mii de ani ar putea veni grecii si celtii sa se pretinda stapani in Crimea, dupa drept ”istoric” 500 de ani ar putea tatarii sa ceara rusilor sa plece din Crimea in care au ajuns abia de 2-300 de ani. Si totul a pornit de la Vinca-Cucuteni.

The Chalcolithic or Copper Age is the transitional period between the Neolithic and the Bronze Age – to begin around the mid-5th millennium BC, and ends with the beginning of the Bronze Age proper, in the late 4th to 3rd millennium BC.
In the middle era 5000–3500 BCE, the Cucuteni–Trypillia culture spread over a wide area from Eastern Transylvania in the west to the Dnieper River in the east. 
My opinion is that Cucuteni started as a fusion between Vinca agricultural culture and Yamna horse/metal culture.
Haplogroup I2a

My opinion is that Cucuteni started as a fusion between Vinca agricultural culture and Yamna horse/metal culture. And as a fusion between Old Europe people and Kurgan people, the fusion pot mixing technologies and cultural qualities produced a more competitive population, which greatly increased in number because being more competitive, swarming to East Asia up to Tarim basin and to Western Europe up the Danube. At was a mix of technologies and DNA, agriculture / pottery and I2 from Old Europe with horses / chariots / metal production from Kurgan R1a & R1b. aleximreh.wordpress.com/2011/01/17/The-First-Great-Civilizations-of-Europe-Cucuteni-and-Vinca-50003000-b-c/
Burned House Horizon was a widespread and long-lasting tradition in what are now Southeastern Europe and Eastern Europe, lasting from as early as 6500 BCE (the beginning of the Neolithic in that region) to as late as 2000 BCE (the end of the Chalcolithic and the beginning of the Bronze Age). A notable representative of this tradition is the Cucuteni-Trypillian culture, which was centered on the burned-house horizon both geographically and temporally.

I2+R1a+R1b Contact Area – PIE Urheimat >> The roots of Cucuteni-Trypillian culture can be found in the Starčevo-Körös-Criș and Vinča cultures of the 6th to 5th millennia,[6] with additional influence from the Bug-Dniester culture (6500-5000 BC).[20] During the early period of its existence (in the 5th millennium BC), the Cucuteni-Trypillian culture was also influenced by the Linear Pottery culture from the north, and by the Boian-Giulesti culture from the south.[6] Through colonization and acculturation from these other cultures, the formative Pre-Cucuteni/Trypillia A culture was established. Over the course of the fifth millennium, the Cucuteni-Trypillian culture expanded from its‘homeland’ in the PrutSiret region along the eastern foothills of the Carpathian Mountains into the basins and plains of the Dnieper and Southern Bug rivers of central Ukraine.
1]Prut-Siret homeland > 2]4800-4000bc extend over Dniester-Bug basins > 3]4000-3500bc extend to Eastern Transylvania and to the Dnieper basin, 4]3500-3000bc extend to N Ukraine/Kiev and E to Don&Volga + transformation into a patriarchal structure + different forms of ritual burial were developed
>> Thus the last phase of the Cucuteni culture is already a

p_bulg5d

 mixture, the transformation into a patriarchal structure and the different forms of burial show the mixture between the farmers and the kurgan people. Over 1000years the farmers and the kurgan people traded, mixed, the last 500 year period there is a mixed population with a culture still dominated by the older ways, so there was not a violent and sudden end for the Cucuteni culture, there was a transformation that lasted many hundreds of years.
There was also a climate change – Beginning around 3200 BC the earth’s climate became colder and drier than it had ever been since the end of the last Ice age, resulting in the worst drought in the history of Europe since the beginning of agriculture.[27] The Cucuteni-Trypillian culture relied primarily on farming, which would have collapsed under these climatic conditions in a scenario similar to the Dust Bowl of the American Midwest in the 1930s.

hetron.com/Sintashta-culture Predecessors: Poltavka culture, Abashevo culture, Corded Ware culture.

Corded Ware origins (2900 BCE – 2350 BCE) are necessarily the in the region where the oldest Corded Ware vessels appeared, Lesser Poland, as well as the adjacent (traditionally considered Proto-Corded Ware regions) Volhynia, Podolia, and upper Dniester river basin.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Zidul Zmeilor – Zmiyevi Valy – Dragon Walls 


After the settlement of the different Indo-European tribes, part of them, i.e. the Indo-Iranian tribes, remained in the steppes of southern Ukraine and Crimea. Indo-Iranians, or Cimmerians, who lived in the territory of Ukraine became the first people in Eastern Europe to be mentioned in a written source, the “Iliad” by the Greek poet Homer. They had long swords and attacked settlements in modern central Ukraine. 

ancient-origins.net/news-history-archaeology/discovered-great-wall-siberia-dating-1st-millennium-bc Giant ramparts guarded Altai Mountains against attack from the north, says leading archaeologist Professor Andrey Borodovsky. The wall complex – now almost hidden to the naked eye – is believed to date from a long era that also saw such constructions as the Great Wall of China and Hadrian’s Wall. All the impressive defensive lines in Eurasia were built in the period from the beginning of the first millennium BC up to the opening half of the first millennium AD. This is the era of late Bronze Age and early Iron Age, including the Hunnish time on the eve of the Great Migration of Nations. In the same series of mammoth defensive structures is the Serpent’s Wall [an ancient system of earthen fortifications that stretch across Ukraine, from the town of Zmiiv in the east to Podolia in the west, the beginning of the erection of which dates back to the late Bronze Age.

globalsecurity.org/military/world/ukraine/serpent-walls In Ukraine on the general classification walls geographically divided into eleven groups:

  1. Lower Trojans wall – is located in the Bessarabia, stretching from the Gulf of villages to the city of Belgorod-Dniester.
  2. Upper wall Trojans – begins near the town of Bendery (Moldova) and extends to the river Prut continuous line, then turns sharply and connects the river with the Danube-Black Sea estuaries Yalpuh, Kotlabuh Sasyk.
  3. Trojan walls Dniester – a system located between the cities of Ternopil and Kamenetz-Podolsk. Have an intermittent character. They consist of two levels of the central chain and randomly scattered walls (some of them are even in Bukovina).
  4. Dragon walls Volyn – generalization title for a vast number of small-size and length of wall contained in the quadrangle Lviv, Lutsk, Rivne, Ternopil.
  5. Dragon walls skirts – the name of solid wall that extends from the mean flow of the river Bug to the central regions of the Cherkasy region and a small number of smaller walls in the same area.
  6. Dragon walls of Kyiv – Ukraine’s largest system of fortifications on the right bank, which consists of walls of different heights and lengths. It owns first place in Ukraine by total length.
  7. Dragon walls Pereiaslav – system of fortifications near the present city Perejaslav-Khmelnitsky Kiev region.
  8. Posullya dragon walls – the name of a wide wall that extends along the right bank of the river Sula from its mouth to the mean flow and its branches, reaching almost to the city of Sumy.
  9. Dragon walls Poltava – two intermittent wall located right on the banks of the river Vorskla and Horol.
  10. Dragon walls of Kharkiv – only two strong redoubts length of 20 and 25 kilometers near Kharkov.
  11. Crimean wall – system of fortifications between the Azov and Black Sea, the Kerch Peninsula. In the middle of the first millennium BC Herodotus wrote that the protection of the Scythians locals dug a wide ditch and rampart built by Tavriykih Meotiyskoho mountains to the sea. Val called the Cimmerian.

It is generally called the serpent mounds remains wall rivers Even, Red, Trubezh, Stugna and Ros. These walls today reach places fifteen feet (which they were in the old days) Height and several tens of kilometers in length. These walls are really the biggest in Ukraine and kept in good condition, but in other areas walls are called the dragon. In some areas worn walls Ukraine and other names that are characteristic only to specific areas – Large wall, Little, Brown, Ottoman, Polovtsian, trenches, Pereyma, Turkish dam. Paradoxically, sometimes the same wall at one site is called the dragon and the other side is called Trojans.

South of Kiev are the defense walls called Zmievy Valy (“The Snake / Serpent / Dragon Walls” – semantic closeness in Slavic cemented the connection of “snake” and “dragon” ). Although the time (or times) of their construction is much debated, the popular, i.e. folk name by which they are known dates from the era of Kievan Rus’.

Serpent’s Wall (Ukrainian: Змієві вали, romanizedZmiievi valy is an ancient system of earthen earthworks (valla) located in the middle Dnieper Ukraine (Naddniprianshchyna)[1] that stretch across primarily Kyiv OblastUkraine. They seem to be similar in purpose and character to Trajan’s Wall situated to the southwest in Bessarabia. The remaining ancient walls have a total length of 1,000 km and constitute less than 20% of the original wall system.[1] The ancient walls were built between the 2nd century BC and 7th century AD, according to carbon dating. There are three theories as to what peoples built the walls: either the Sarmatians against the Scythians, or the Goths of Oium against the Huns, or the Early East Slavs against the nomads of the southern steppes. In Slavic culture, the warlike nomads are often associated with the winged dragon, hence the name.

The Upper Trajan’s Wall is the modern name given to a fortification located in the central area of modern Moldavia. Some scholars consider it was built in the third/fourth century by the Germanic Greuthungi to defend their borders against the Huns.[1] It may also have been called Greuthungian Wall in later Roman accounts. Athanaric’s Wall, also called Lower Trajan’s Wall or Southern Trajan’s Wall, was a fortification line probably erected by Athanaric (the king of the Thervingi), between the banks of river Gerasius (modern Prut) and the Danube to the land of Taifali (modern Oltenia). Most probably, Athanaric’s Wall has reused the old Roman limes called Limes Transalutanus.[1]

The Cimmerians were a nomadic Indo-European people, who appeared about 1000 BC.[3] Originating in the Pontic-Caspian steppe, the Cimmerians subsequently migrated into Southwest Asia and into Central and Southeast Europe. While the Cimmerians (R1B) were often described by contemporaries as culturally Scythian, they may have differed ethnically from the Scythians (R1A) proper, who also displaced and replaced the Cimmerians.[4] The Cimmerians were most likely a nomadic Iranian people of the Eurasian Steppe.[6][9][10][5][11] Other suggestions for the ethnicity for the Cimmerians include the possibility of them being Thracian,[12] or Thracians with an Iranian ruling class, or a separate group closely related to Thracian peoples. The social structure of the Cimmerians, according to Herodotus, comprised two groups of roughly equal numbers: the Cimmerians proper, or “commoners”, and the “kings” or “royal race” – implying that the ruling classes and lower classes originally constituted two different peoples (or castes), who retained distinct identities as late as the end of the 2nd millennium BCE. Hence the “kings” may have originated as an element of an Iranian-speaking people (such as the Scythians), who had imposed their rule on a section of the people of the Catacomb culture,[15] i.e. the “commoners”. Hence the subsequent Cimmerian culture has been more strongly associated with the Srubnaya (19th-15th centuries BCE) and/or Belozerskaya (12th-10th centuries BCE) cultures.

Distribution of Thraco-Cimmerian finds.

The Scythians migrated from Central Asia to southern Russia in the 8th – 7th C. BCE. Like the ThraciansCelts, and Greeks, the Scythians were descendants of Indo-European-speaking steppe nomads from Central Eurasia, but unlike them, they belonged to an eastern group. They spoke an Indo-Iranian language. In the eighth century BCE, they started on their journey to the west, where they took over the areas that had once been inhabited by the Cimmerians. The term Thraco-Cimmerian (thrako-kimmerisch) was first introduced by Romanian archaeologist and historian Ion Nestor in the 1930s. It reflects a “migrationist” tendency in the archaeology of the first half of the 20th century to equate material archaeology with historical ethnicities. Nestor intended to suggest that there was a historical migration of Cimmerians into Eastern Europe from the area of the former Srubna culture, perhaps triggered by the Scythian expansion, at the beginning of the European Iron Age. This “migrationist” or “invasionist” theory, assuming that the development of the mature Hallstatt culture (Hallstatt C) was triggered by a Cimmerian invasion, was the scholarly mainstream until the 1980s. 1600 years BC East of Caspian sea was an area inhibited by Dahae-Scythian related people also descendants of *Srubnaya* culture, as Saka(tribus Sakae) from area North of Caspian and Scythians. They moved in waves into the area North of Black sea till 7th century BC temporarily submiting Cimmerians, who later were left only in Crimea, which got it name from them.
The Scythians arrived in Dacia in the sixth century BCE and settled among the Getae, while others moved on, across Romania, to the plains of Hungary. 

Unii spun ca cimerienii ar fi stapânit toate aceste pamânturi începând din veacul al XVI-lea înainte de Hristos, dar datarea este, se pare mult exagerata, fiind mai logic de localizat undeva între secolele XII-VIII î.Hr.


Cert este faptul ca în secolul VIII î.Hr. ei sunt alungati din stepa nord pontica si din celelalte tinuturi din jurul Marii Negre de un alt popor, cel al scitilor, aflati în plin apogeu. Sub presiunea scita, cimerienii îsi abandoneaza vechile tinuturi si pornesc în exod, ajungând în zone îndepartate ale Asiei.
Vor ataca mai întâi Asiria iar regele Sargon al II-lea va fi ucis de catre ei. În jurul anului 695 i.Hr. cimerienii cuceresc Frigia iar celebrul si bogatul rege Midas, se otraveste pentru a nu fi capturat.
Cimerienii ataca mai târziu regatul asirian Urartu si pe regele acestora Esarhaddon (Asshardaron), fiul lui Senacherib si nepot al defunctului Sargon II. Ajutat de sciti, Asshardaron îi învinge în batalia de la Hubushna, din anul 673 î.Hr.
Treptat, cimerienii se retrag si vor continua sa lupte împotriva regatelor din Asia Mica, cum este cazul Lidiei. Cu timpul, cimerienii (divizati si întinsi pe zone vaste) devin din ce în ce mai slabi. Sunt înfrânti de neamuri noi, mai puternice sau sunt asimilati de catre acestea. 
Nu dispar cu totul. In întreaga Europa exista neamuri (mai ales în Nord) care si-au descoperit (real sau nu) un filon cimeric. Merovingienii, stramosii regatului franc afirmau în secolele VII – VIII d.Hr. ca se trageau din tribul sicambrilor (sugambri), un grup de cimerieni veniti cu mii de ani în urma de la Gurile Dunarii, din Dobrogea noastra.

Posted in 2022, ethnogenesis, Getae,Getes,Geti, PIE | Tagged , , , , , , | Leave a comment

1900+ Privind istoria în ochi


The nine different ethnic groups of Bukovina region, (Austria-Hungary), 1902.
From top left: Hutsul, Hungarian, Rom (Romani or Gypsy), Lipovan, Jew, Pole, Schwab, Romanian, Rusyn
the source: History of the Imperial-Royal 41st Infantry Regiment, Volume 3 (see https://czernowitzbook.blogspot.com/2017/07/
O poză cât o mie de cuvinte: Țara Oașului Comuna Racșa, perioada interbelică. Bătrâni în biserică-Sfetnicii lui Decebal.
www.memoria.ro/multimedia/galerie_de_imagini/colectia_i_g_andron/7348/

RUSTICA – Asta este cea mai valoroasă imagine etnografică pe care am văzut-o în ultimii ani. De ce zic asta? Pentru că Lucia Apolzan zicea, în urma cercetărilor sale interbelice, că au dispărut demult ultimii bătrâni care mai purtau pletele în tipul ăsta străvechi de pieptănătură. Singura reprezentare grafică a acestui tip, de care eu ştiam, erau gravurile, picturile de secol XVIII cu Horea, Cloşca şi Crişan. Această fotografie a fost făcută în anul 1894, în satul Mărgău, Cluj, de către János Jankó. Eu am dat de ea datorită lui Claudiu Ilyes, cel care a descoperit-o în arhiva “Muzeului de Etnografie” din Budapesta, şi căruia îi mulțumesc şi pe această cale. Claudiu Ilyes este fondatorul monumentalei arhive “Satele din România“. Vă invit să-i urmăriți şi noul său proiect: Vatra Satelor din România. Evident, recunoştință deplină am pentru János Jankó, cel care a făcut această fotografie, precum şi pentru Néprajzi Múzeum , care a făcut-o accesibilă.

Rustica Ținutul Momârlanilor 1894, Fotografie din arhiva “Muzeului de Etnografie”
Rustica Pădureni din Muncelu Mic 1901, foto Imre Szabó, din arhiva “Muzeului de Etnografie” Budapesta.
Rustica Poienița Tomii, Ținutul Pădurenilor 1909, foto Tibold Schmidt, arhiva “Muzeului de Etnografie” Budapesta.
gypsy during WW2
facebook.com/VatraSatelor : Poienița Tomii, comuna Cerbăl, județul Hunedoara, 1894

contributors.ro/muntenii-misteriosi-din-carpatii-nordiciMons Lupi (Munţii Lupilor) şi Kaltberg (Muntele Îngheţat), aşa erau numiţi Carpaţii de nord pe hărţile veacului al XVI-lea, asta, poate, pentru a-i opri pe curioşi să se apropie de acest tărâm puţin cunoscut. Metoda a fost descoperită de romani care, acolo unde locurile erau rele sau necartografiate, le marcau pe hartă cu sintagme precum Hic sunt leones (aici sunt lei). Munţii din nord au fost arareori vizitaţi de străini până pe la absolutismul austriac, fiind populaţi şi străbătuţi mai mult de către muntenii localnici, singurii care ştiau trecătorile ascunse ale Pădurii Negre (numele purtat în evul mediu şi de Carpaţii Păduroşi, adică acea pădure sălbatică care a început să fie defrişată abia în cel de-al XVIII-lea veac). Civilizaţia montană prezintă similitudini frapante de-a lungul Carpaţilor în ceea ce priveşte etnografia, folclorul sau economia rurală şi are comună o parte a vocabularului, păstrat atât în arhaisme dialectale cât şi în toponimia montană. Peste tot, simbolurile cioplite pe obiectele de lemn sunt la fel ca în Maramureş. Practic, dacă exceptăm aspectul exterior al caselor din bârne de lemn, interiorul locuinţelor este de multe ori identic până la amănunt în toate regiunile amintite. Numai urmărirea markerilor genetici şi studiile comparate aprofundate ar putea lămuri dacă „triburile” slavofone şi cele latinofone din Carpaţii de nord au aparţinut iniţial unui singur grup etnic. Şi de ar fi aşa, ar mai trebui elucidat, tot cu ajutorul paleogeneticii, dacă nu cumva românii din nord sunt diferiţi de cei din sudul României de azi. Puţinele studii genetice efectuate până în prezent au demonstrat deja că există diferenţe între românii din Constanţa şi cei din Ploieşti, că boikii au origini mai vechi decât restul muntenilor şi că lemkii au origini comune cu locuitorii insulei Krk de pe Marea Adriatică din Croaţia!

Posted in 2022, Romania | Tagged , , , , | Leave a comment