Ponor – понор


Serbo-Croatian: понор, English: abyss, Română: Formă de relief din regiunile carstice, aven, dolină sau microdepresiune, prin care apele de suprafață se scurg în subteran, Coastă prăpăstioasă formată prin prăbușirea, ruperea sau alunecarea unor straturi; povîrniș.  Stîncă ascuțită, văgăună, groapă, rîpă, „loc unde un rîu se pierde sub pămînt.
ponór, ponoáre, s.n. (pop.) 1. povârniș abrupt sau adâncitură formată prin prăbușirea unor straturi de teren; râpă. 2. loc necultivat; pârloagă. 3. munte înalt cu creasta golașă, lipsită de vegetație. 4. deal cu coama înaltă și rotundă. 5. mică apă curgătoare; gârlă; apă stătătoare mai mare decât o baltă. 6.poiană (într-o pădurice). 7. vizuină, bârlog (într-o regiune accidentată). 8. casă mică și scundă. 9. (fig.) necaz, supărare, nenorocire; amar. 10. greșeală, vină. 11. mulțime, număr mare.

Ponor_Bulgaria_Iordan_Hristov_6482_ed_web_blog

Ponor Village & Ponor Mountains in Bulgaria

Ponorsatelit - cetatile ponorului - balcoane 1Cetățile Ponorului – The Fortress of Ponor are the largest karst complex in Romania, also known as the Everest of Romanian speology, are located within the Apuseni National Park, downstream of the Fortress Valley, making them the lowest point of the entire closed Padiș basin ­Ponor Fortress (950 metres). The cave consists of a unique gallery, over 2000 metres in length, of considerable dimensions and traversed by a river with a large debit (one of the strongest subterranean rivers in the country).

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA

Ohaba-Ponor este un sat în comuna Pui din județul Hunedoara, România. Se află în partea de sud a județului, în Munții Șureanu. Aici s-au descoperit vestigii ale culturii musteriene (vârfuri triunghiulare, piese foliacee bifaciale, răzuitoare etc., confecționate în special din așchii de cremene și cuarțit) aparținând omului de Neanderthal (Homo primigenius). De asemenea, au fost găsite trei falange, constituind primele urme osteologice fosile ale omului paleolitic (120.000 – 30.000 î.Hr.).[2]

vanatarile_ponorului____by_verutzu-d55ag3vÎn plină epocă a bronzului cănd probabil a fost descoperit aurul Apusenilor, aşezările umane explodează şi urcă de pe văile fertile ale râurilor pe varfurile munţilor, pană la 1300 m altitudine. La Sălciua, lângă peştera Huda lui Papară, au fost descoperite morminte tumulare vechi de 5 milenii. De aici, povestea merge mai departe… De la sfârşitul acestei epoci a fost descoperit în zona intrării un topor de bronz, depus ca ofrandă zeului într-o fisură a peretelui de calcar.  Celtul de bronz este o armă/unealtă asemănătoare unui topor. Cel descoperit în Huda lui Papară are corpul masiv, trapezoidal, lama fiind lațită și având taișul asimetric,datorită probabil uzurii funcționale. Bordura găurii de înmanușare este îngroșată, de sub ea plecând două nervuri arcuite, care se unesc cu partea superioară a lamei. Sub buză se află un orificiu care penetrează dulia de înmănușare.Puternica gintă a Apulilor, dacii din Munţii Trascăului au ridicat nu departe de aici cetatea Craivi, un veritabil cuib de vulturi la care se poate ajunge urmând un adevarat traseu alpinistic. A fost ultimul punct de rezistenţă şi probabil locul în care regele Decebal şi-a pus capăt zilelor. Templul religios de aici dovedeşte că cetatea stăpânita de Burebista a fost cândva a lui Zalmoxes, regele zeu al dacilor, care la bătrâneţe s-a retras într-o peşteră.harta-apuseni-trascau-highrez.jpgHuda lui Papară ar putea fi peştera din muntele Kogaionon în care s-a retras regele zeu al dacilor pentru patru ani. Controversele asupra personalităţii lui Zamolxe au început să apară odată cu menţionarea lui de către Herodot, părintele istoriei, care recunoaşte cinstit că Zamolxe a trăit în jurul anului 1400 îC şi nu a fost un zeu închipuit. El este unul din cei trei profeţi ai lumii : Zamolxe, Zaratustra şi Moise. Cât despre retragerea lui în peşteră şi apariţia după 4 ani nu a avut rolul de mister iniţiatic ci a fost o lecţie pentru poporul care poate nu îi urma toate îndemnurile. Mitologicul munte dacic care a fost sediul lui Zamolxis sau locuinţa marelui preot dac a fost Kogaionon. Semnalat de greci, muntele nu a fost identificat. Presupunerile duc spre Gugu, Ceahlăul, Dealul Grădiştii sau Omu. Dar toate sunt ipoteze romantice. Strabon scrie despre peştera de retragere a lui Zamolxis care se află în acest munte. Muntele luase numele de la râul ce curgea alături, deci râul era mai important decât muntele. Suprapunând hata antică cu cea a României moderne, acest râu se afla mai la nord decât toate locurile identificate mai sus. Puterea dacilor era data de bogaţia lor, de aurul pe care-l aveau din filoanele Apusenilor şi care ajungea nu numai în Grecia ci şi în Egipt, Mesopotamia sau Persia. Toată politica şi religia se sprijinea pe aur deci e normal ca regii şi preoţii să fie lângă izvorul aurului. Cel mai important râu al Daciei era Arieşul, râul aurului. Şi lângă acest râu este muntele cu peştera în care regele zeu s-a retras patru ani. Cel mai impozant munte lânga Arieş, plin de cetăţi dacice este Trascăul cu monumentala peştera Huda lui Papară, posibila peştera lui Zamolxes.
Solomonar, șolomonar în Apuseni este unul dintre cele mai enigmatice personaje ale mitologiei populare românesti. Stăpani ai vânturilor și călători prin nori, șolomonarii trăiesc în poveste, dar și prin pădurile Bucovinei sau prin cătunele Apusenilor. Ei sunt inițiați în științele astrologiei, ale prezicerii viitorului, dar mai ales în stăpânirea tuturor fenomenelor meteorologice.huda
Solomonarii se trag din vechii preoți asceți traco-geti – kapnobatai călători prin nori sau umblători prin fum, cei care săgetau norii spre a opri balaurii furtunilor. Zalmoxis_AleksandrovoȘolomonarul poate fi comparat cu Kadmos, casta lor ca fiind moștenire dacică, șolomonarul din tradiția folclorică este rezultatul unui proces de zeificare a sacerdotului, provenind din preoți initiați. Huda lui Papară este, dacă nu leaganul, cel puțin locul care a ținut în viață legenda și tradiția șolomonarilor. Această peșteră a fost locuință și loc de cult pentru sute de generații preistorice. Aici s-a retras regele zeu al dacilor, Zamolxes, făcând din acest loc cale spre alte lumi. In imagine Zalmoxis. Detaliu dintr-un mormânt trac de la Aleksandrovo, Bulgaria.
O altă legendă, pornită probabil de la populația germană din zonă, leagă peștera cu cea din Hameln, Germania,[necesit în care Cântărețul de flaut cu flautul său fermecat a ascuns copiii orașului ca razbunare ca nu a fost plătit pentru salvarea urbiei de invazia șobolanilor. Și tot ei fac legătura între peșteră și Dracula. Pe la 1290, la Sângiorgiu Trascăului (redenumit “Colțești” în a doua jumătate a sec. XX), peste culmea Bedeleului, la numai 8 km de Hudă a fost ridicat castelul nobiliar Thoroczkay (Cetatea Trascăului) pe ruinele vechiului castru romanConstrucția a fost făcută de sașii adusi din Austria și de secui care au ramas până în ziua de azi în cele două sate, Colțești și Rimetea. Din istoria zbuciumată a castelului se remarcă faptul ca Matei Corvin îl confiscă pentru mai mulți zeci de ani. Aici ar fi stat închis nimeni altul decât Vlad Tepes, prizonierul împăratului înainte de a prelua pentru a treia oară tronul Valahiei. În legendă se spune că temnița castelului are legătură cu peștera Huda lui Papară și ca Tepeș a conviețuit cu liliecii peșterii o bună bucată de timp. Poate o legatura dintre simbolul vampirismului-lilieci si Vlad Tepes ..
61778142The term “ponor” has become the international geological term for larger karst-induced surface water inlets. The word is linked to the proto-Slavic nora (pit, hole, abyss). In Slovene the word “ponor” has the same meaning. There are significant geological ponors in the Carpathian Mountains, the Dinaric Alps and in other karst regions. The entire Adriatic watershed within Bosnia and Herzegovina sits on Dinaric karst, with numerous explored and probably many more unexplored ponors and underground flows. There are many places in southeast Europe – Bulgaria, Croatia, Czech Republic, Hungary, Romania, Montenegro, Slovenia, with the name “Ponor” due to associated karst openings.
# The Ponor River is a tributary of the Râul Grădinii in Romania.
# The Pârâul Ponor is a tributary of the Someșul Cald River in Romania.
The Ponor River / Crișul Negru is a tributary of the Râul Țarinii in Romania.
The Ponor River / Arieș in the Apuseni MountainsAlba County, western Romania is a right tributary of the river Arieş. It flows through the villages of Ponor and Vale în Jos, and joins the Arieș near the village Sălciua de Jos. It starts at the confluence of headwaters Valea Bucurului and Valea Rece.
The Ponor River / Nera is a tributary of the Miniş River in Romania. It joins the Miniș through a system of caves.
The Ponor River / Vața is a tributary of the Vața River in Romania.
# Ponor can also refer to a Dacian fortified town.
LangThraco-Illyri
There is a Ponor River (Russian: Понорь), also known as Ponar (Понaрь) in Moscow OblastRussia. There is also a locality Ponory Понори in Chernihivs’ka oblast, Ukraine, beyond the Dnienster river, East of Kiev. This area can be related to the Old Europe culture of Cucuteni. I am sure that at a more attentive search we can find many many traces of this word in all East Europe. Maybe the word was used in the Balkans before the year 600, before the coming of the Slavs in the Balkans, same with other words like Măgura for example. See the Magura Cave in Bulgaria, Măgura being a word very “romanian”. We talk about caves, hill tops, mountains, rivers, places where people lived thousands of years, or tens of thousands of years. I am seeing all this in the perspective of Old Europe, I make a hint, anybody can do some research, google can give many answers. Lingvistics and genetics are my favorite “hobbies”, these 2 tools will clear many debated subjects. One of the main laws in lingvistics is saying that a word is more old in a languague where it have more meanings and expressions. Also a word may come from an area where it is used more often. It seems to me that Romania is the country where you can find more rivers, localities with the name Ponor, more than in other countries in East Europe.
Burned_House_Horizon_Mapi2

Advertisements
Posted in Uncategorized | 4 Comments

Axis Mundi – Țâțâna Lumii


2017-11-28 19.10.172017-12-04 18.27.462017-12-04 18.25.042017-12-04 17.26.39ax4ax6ax7em (2)em (3)em (1)ax3ax2ax1ax1rai (1)rai (2)rai (3)ax (2)ax (1)2017-12-06 18.37.50

Posted in Dacia, Old Europe, Romania, Uncategorized | Tagged , | 1 Comment

Ciclo Cimec


1000 de km pe MTB-uri, în Trascău, cu un copil de 10 ani! N-a fost ușor. Când mergi cu un copil de 10 ani lucrurile stau diferit decât la o tură cu adulți. În primul rând trebuie să cari de 10 ori mai multe lucruri după tine, începând de la camere de bicicletă, la sandwich-uri și apă. Apoi trebuie să te documentezi dumnezeiește despre zonă, ca să știi ce faci dacă se întâmplă ceva. Apoi trebuie să știi poveștile locului, pentru că un copil de 10 ani va veni cu tine dacă îi captezi interesul, altfel il chinui. Apoi, în timp record, trebuiau stăpânite tehnici de mountainbike, cum ar fi mici drop-uri, coborâri tehnice abrupte, cornering, etc., pentru că n-ai avea nici un chef să-i cari bicla puștiului pe Dealu Fierului în jos, de exemplu, nici să-i pui brațele în atele, dacă ceva mergea prost…

Descriere De ce ai nevoie Cunoștințe GPS Descarcă fișierul
Harta turelor de mountainbike în Munții Trascău pentru Google Earth Google Earth (preferabil) sau alt manipulator de fișiere .kml orice nivel descarcă .kml
Harta turelor de mountainbike în Munții Trascău pentru MapSource Garmin Mapsource sau alt manipulator de fișiere .gpx intermediar descarcă .gpx
Harta de mountainbike în Munții Trascău pe segmente Garmin Mapsource sau alt manipulator de fișiere .gpx avansat descarcă .gpx
Vârfuri și alte elemente geografice din Munții Trascău orice manipulator de fișiere .gpx orice nivel descarcă .gpx

cimecHallstatt este numele convențional al primei perioade a fierului, denumită astfel după localitatea cu același nume din Austria. Aceasta cuprinde intervalul de timp dintre secolele al XII-lea și al V-lea î.Hr. La Congresul Internațional de Științe Pre si Protoistorice din 1874, Hans Hildebrand a propus împărțirea epocii fierului în două perioade distincte: Hallstatt și La Tène.Cultura La Tène s-a dezvoltat și a înflorit în epoca târzie a fierului (între aproximativ 500 î.e.n. și cucerirea romană din secolul I î.e.n.).
Celții au fost un popor de origine indo-europeană care în secolul al IV-lea î.Hr. au ajuns și pe teritoriul Transilvaniei. Momentul pătrunderii primelor grupuri celtice se situează în jurul anului 335 î.Hr. Colonizarea masivă a Câmpiei Tisei și Podișului Translivaniei s-a produs încă din secolul al III-lea î.Hr. odată cu invaziile celtice din Balcani. In deplasarea catre est triburile celte au urmat cursul Dunarii. Periculoasa lor coborâre spre sudul Peninsulei Balcanice, blocata temporar de Alexandru cel Mare si dupa aceea de Lisimah, a devenit imposibil de oprit la începutul sec. III î.Cr. Pentru Grecia ea s-a transformat într–un dezastru semnalat în anul 278 î.Cr., când au devastat si jefuit pâna si sanctuarele din Delfi. In Transilvania celtii au pus sub control zonele cele mai fertile pentru agricultura si cresterea animalelor si au valorificat imediat minele de fie si argint. Se presupune ca, dupa o perioada de ciocniri între patura dominanta celta si populatia autohtona a dacilor, între ele s-au stabilit raporturi de convetuire. Prezenta celta în partea de vest a româniei este atestata în peste 150 de asezari si necropole, o populatie razboinica a controlat un teritoriu destul de întins, folosind caile naturale de comunicatie. La sfârșitul perioadei La Tène C1 (care a avut loc în jurul anului 200 î.Hr.) s-a constatat dispariția necropolelor celtice din Transilvania. Dupa destramarea efectiva a dominatiei celte în zona, în sec. II î.Cr., multe dintre aspectele ultimei faze a culturii celte se vor regasi în cultura materiala a dacilor.

În jurul anului 1000 a. Chr. în spaţiul intracarpatic activa un înfloritor comerţ bazat pe schimburi de metal şi sare. Nu întâmplător, lângă slatini şi ocne de sare s-a concentrat o mare cantitate de metal, acumulat în aşa-numitele „depozite” de cupru şi bronz, precum cel de la Uioara de Sus (Ocna Mureş), al doilea ca mărime din Europa, descoperit în anul 1909. Depozitul din epoca Hallstattiana cuprinde 5812 de piese cântărind în jur de 1100 kg, celturi, dălți, ciocane, topoare cu aripioare, seceri, lame de ferestrău, cuțite, pumnale, lame de săbii, vârfuri de săgeți, pandantive etc. Muzeul National de Istorie al Transilvaniei spune ca acest depozit e cel mai mare din Europa. Drumul Roman care venea de la Rosia Montana pe Valea Ariesului, peste Trascau! trecea prin zona Podeni/Pietroasa spre Ocna Mures inainte de a merge spre Napoca. Alba-Iulia pana in eveul mediu era depozit și port pentru transportul „aurului alb” pe râul Mureș înspre centrul Europei. portPe celebra hartă a lui Peutinger, între Apulum şi Potaissa (Turda), pe drumul imperial se găsea zona numită generic Salinis (Salinae), ce corespunde probabil exploatărilor romane din zona Ocna-Mureş. Centrele de putere existente în Transilvania în epoca migraţiilor, atât cel germanic, dar mai cu seamă cel avar, se suprapun peste zona de exploatare sau control a sării. Bulgarii sunt cei care probabil în cursul secolelor IX-X s-au stabilit peste ruinele vechiului Apulum şi au numit aşezarea „Bălgrad”. Prezenţa lor aici, dar şi în vecinătate (Vinţu de Jos, Sebeş, Blandiana, Miceşti) este dictată de comerţul cu sare şi controlul pe care aceştia îl aveau la acea vreme asupra „vărsării” drumurilor sării în Mureş, la Alba Iulia şi în aval. Ulterior, în secolele XII-XV, regii Ungariei vor emite constant documente privitoare la exploatarea şi la transportul pe râurile consacrate (Mureş şi Someş), dar şi la obligaţiile privitoare la darea sării, emiţând numeroase privilegii pe seama bisericii sau a unor ordine religioase, precum cel al cavalerilor teutoni. Sarea extrasă din ocnele Transilvaniei era tăiată în blocuri şi îmbarcată pe plute şi corăbii (sarea de luntre) sau era încărcată sub formă de bolovani în căruţe. Atât împăraţii Antichităţii romane cât şi regii, principii, apoi împăraţii Evului Mediu şi ai epocii moderne au obţinut venituri substanţiale din monopolul asupra sării din Transilvania, chiar mai mari, adeseori, decât cel al metalelor preţioase.

sardsardu

  1. ŞARDU, jud., Cluj (S. VII) La aproximativ 1 km nord-est de sat, în apropierea drumului roman, se găsesc urmele unor construcţii romane, iar pe terenul din jur se află numeroase fragmente de cărămizi şi ţigle romane. Din acest context provine şi o cărămidă de hypocaust cu ştampilă. Descoperirile din acest punct ar putea aparţine unei villa rustica.

2014: Graniţa Imperiului Roman din Sălaj este măsurată cu tehnologia NASA Institutul de Arheologie şi Istoria Artei al Academiei Române – filiala Cluj va demara un proiect de scanare cu tehnologie NASA a limes-ului roman (foto) de pe teritoriul ţării. Proiectul este propus de Coriolan Opreanu, cercetător la Institutul de Arheologie şi Istoria Artei al Academiei Române, filiala Cluj, director ştiinţific la şantierele de cercetare de la Castrul Roman”Porolissum”. Strategii militari romani au trasat pe muntele Meseş frontiera nord-estică a Imperiului Roman. La 1,5-2 kilometri de aceste graniţe erau construite bazele militare, castrele romane vizibile azi. Pe acest limes, romani au ridicat turnuri de pază. Ghidvideoturistic.ro ne prezintă, pe langă castrele romane cunoscute, şi traseul unui drum roman, denumit de localnici “Drumul lui Traian”.
900px-Roman_Byzantine_Gothic_Walls_Romania_Plain.svgAcesta porneşte de la Castrul roman “Optatiana” din Sutor, apoi peste Valea Almaşului unde a existat se pare şi un pod, iar azi se văd foarte bine dalele de piatră în albia raului. Drumul continuă spre satul Cubleşu şi urcă spre pădurea ce duce spre satul Şardu din judeţul Cluj, apoi se continuă spre Porolissum prin Fundatura Şardului. În vârful dealului, în pădure întâlnim o frumoasă intersecție de drumuri romane, exact la limita de hotar între comuna Cuzăplac jud.Sălaj și comuna Sânpaul din jud.Cluj, la locul numit Cruce (unde există o răstignire și un posibil turn roman). De acolo drumul coboară spre Șardu, jud.Cluj – drum asfaltat integral ce duce pe Valea Șardului până în satul Șardu. Acest drum a fost circulat de localnici până în sec.XX –  Castrul Optatiana (Sutor) – Bozolnic si Cubleșu (com. Cuzăplac) – Sardu, com.Sânpaul, jud.Cluj. Aflat într-o stare foarte bună, odată decopertate anumite porțiuni și marcate corespunzător și puse imediat sub protecție, acest drum ar putea deveni o mare atracție turistică de interes național și internațional. Drumul pare a fi cea mai lungă porțiune de drum roman, aprox. 12-15 km ce poate fi luată la pas pe toată lungimea lui.
Drum Traian-55sardu drrCetatea medievală de la Florești (Cetatea Fetei) se găsește nu departe de limita de vest a orașului Cluj, pe teritoriul administrativ al comunei Florești, pe Dealul Lazului – aprox. 600 m înălțime. Vizibilitatea ei este perfectă spre valea Someșului Mic, între Gilău și Cluj. În urma cercetărilor arheologice, nu de mare amploare, din perioada anilor 1990-1991, conduse de profesorul A.A.Rusu, s-a făcut și prima ridicare topografică riguroasă a cetății.  S-a constatat și „ciuruirea” masivă a cetății de către căutătorii de comori, fapt ce rezultă, vizibil și azi, un așa zis tunel ce a dat naștere legendei tunelului ce leagă cetatea de biserica de la Calvaria din cartierul Mănăștur – Cluj. Cercetările arheologice au scos la iveală artefacte și urme de locuire din epoca bronzului, eventual Hallstatt, din antichitatea clasică (dacică, sec.I p.Ch.) și evident, epoca medievală.
fetei
Josephinische_Landaufnahme_pg124

Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 124), Stejeriș apare sub numele de Kertsed. La sud-est de Stejeriș / Kertsed, respectiv la nord-est de satul învecinat Măhăceni, pe hartă este marcat prin semnul π un loc public de pedepsire a delicvenților în perioada medievală. Până în anul 1876 Kertsed / Stejeriș a aparținut Scaunului Secuiesc al Arieșului.
stejObiective înscrise pe lista monumentelor istorice din județul Cluj[3], elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010 :

  • Tumulii[4] preistorici din punctul “Gâlmeie” (cod LMI CJ-I-s-B-07184)
  • Așezarea medievală din sec. IX-XI din punctul “Izvorul Rece” (cod LMI CJ-I-s-B-07183)

stoutAşezările  rurale din  Dacia  romană  intracarpatică – STEJERIŞ, jud. Cluj(S. IX)  De pe teritoriul satului provine un denar de la Iulia Maesa (sau Mammaea ?).

Mai jos 2 Cruci din Moldovenesti:
Moldov

Schubert & Franzke, cu sediul în Cluj Napoca, este lider în România în domeniul produselor cartografice. Schubert & Franzke oferă servicii profesionale la cel mai înalt nivel. Calitatea, seriozitatea și continuitatea sunt elemente ce ne definesc în toate parteneriatele. Dovada sunt cele peste 200 de proiecte realizate cu succes pe teritoriul României.
map2web

Consiliul Judetean Cluj si firma austriaca Schubert & Franzke au lansat in 2010 un ghid turistic cu 20 de trasee pe sosea si 80 montane, realizat impreuna cu Clubul de Cicloturism \”Napoca\” si cu Federatia Biciclistilor din Romania. Cele 100 de trasee totalizeaza 4.900 de kilometri.

schfr

beneia-40_resize

Posted in PIE | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

Căile Bătrânilor


Pe timpul dacilor și al romanilor, valea Arieșului și alte văi asemănătoare din Apuseni, erau doar păduri sălbatice. Romanii au avut fortificații și drumuri SUS nu în văi, de exemplu fortificații pe Creasta Secuiului, drum pe sub și peste Bedeleu. De sus puteau vedea până departe, se simțeau mai în siguranță. Probabil sus pe platouri au început și primele defrișări. În Evul Mediu și până în zilele noastre, moții au cultivat grâu sus pe platouri, până la 1200m altitudine. Singura fortificație necucerită de mongoli, a fost cea de pe Creasta Secuiului, sub cetatea medievală de la Colțești a fost un castru roman.

Drumul romanilor din Munții Bargăului este pavat cu un strat de piatră, are o lungime de 13 kilometri, porneşte din drumul european E 58 şi revine pe acelaşi drum în Pasul Tihuţa. Traseul este marcat şi integrat în circuitul turistic. Gradul de dificultate este uşor spre mediu, oscilând între pante reduse şi unele cu valori mari. Potrivit lui Ioan Bâca se porneşte de la 450 de metri şi se ajunge la 1200 de metri, la ieşirea în Pasul Tihuţa. Drumul Romanilor se desfăşoară în cea mai mare parte pe suprafeţe care oferă vizibilitate foarte bună asupra peisajului. historia.ro/secretele-drumului-romanilor-din-muntii-bargaului

August 2009: Traseele drumurilor romane din Munţii Apuseni, de pe Valea Arieşului şi de pe Valea Ampoiului vor putea fi vizualizate de orice persoană, prin Google Earth, la finalul unei campanii de identificare şi cartografiere a vechilor căi de comunicaţii, care se va derula pe parcursul a trei ani, în premieră pentru România. Intre 21 august şi 5 septembrie, în judeţul Alba va avea loc prima ediţie a Universităţii de Vară de restaurare de monumente şi situri ‘Pe drumurile romane în Ţara Moţilor’, organizată de asociaţia Rencontres du Patrimoine Europe-Roumanie, sub înaltul patronaj al Academiei Române şi cu sprijinul Fundaţiei Raţiu. Directorul Universităţii, Horia Ciugudean, a declarat astăzi că în acest an se va parcurge traseul Turda – Buru – Vidolm – Lunca – Sălciua – Baia de Arieş – Lupşa – Roşia Montană, adică în jur de 100 de kilometri. în fiecare zi se va parcurge pe jos câte un sector de drum. în 2010 va urma tronsonul Roşia Montană – Bucium – Zlatna – Alba Iulia, iar în 2011 Zlatna – Geoagiu Băi, judeţul Hunedoara. Pe lângă acţiunea de identificare a drumului roman, se are în vedere înregistrarea monumentelor şi obiectivelor istorice şi naturale din apropierea traseului. Organizatorii intenţionează să realizeze vizionarea tridimensională a întregului traseu al drumurilor romane şi cu ajutorul Google Earth. ziuadecj.realitatea.net/drumul-roman-turda-buru-rosia-montana-va-fi-disponibil-pe-google-earth

18342247_1404871126264726_7600491029425788739_n

La 94 de ani, Moșu (tetea) din Poșaga în picioare.

August 2009: Traseele drumurilor romane din Munţii Apuseni, de pe Valea Arieşului şi de pe Valea Ampoiului vor putea fi vizualizate de orice persoană, prin Google Earth, la finalul unei campanii de identificare şi cartografiere a vechilor căi de comunicaţii, care se va derula pe parcursul a trei ani, în premieră pentru România. Intre 21 august şi 5 septembrie, în judeţul Alba va avea loc prima ediţie a Universităţii de Vară de restaurare de monumente şi situri ‘Pe drumurile romane în Ţara Moţilor’, organizată de asociaţia Rencontres du Patrimoine Europe-Roumanie, sub înaltul patronaj al Academiei Române şi cu sprijinul Fundaţiei Raţiu. Directorul Universităţii, Horia Ciugudean, a declarat astăzi că în acest an se va parcurge traseul Turda – Buru – Vidolm – Lunca – Sălciua – Baia de Arieş – Lupşa – Roşia Montană, adică în jur de 100 de kilometri. în fiecare zi se va parcurge pe jos câte un sector de drum. în 2010 va urma tronsonul Roşia Montană – Bucium – Zlatna – Alba Iulia, iar în 2011 Zlatna – Geoagiu Băi, judeţul Hunedoara. Pe lângă acţiunea de identificare a drumului roman, se are în vedere înregistrarea monumentelor şi obiectivelor istorice şi naturale din apropierea traseului. Organizatorii intenţionează să realizeze vizionarea tridimensională a întregului traseu al drumurilor romane şi cu ajutorul Google Earth.
posagaDrumurile romane din Ţara Moţilor, care au fost identificate după primele două ediţii ale Universităţii de Vară cu acelaşi nume, vor putea fi accesate de oricine pe internet prin intermediul Google Earth, începând din vara acestui an. În acest fel, turiştii care doresc să parcurgă aceste trasee vor putea avea acces liber la aceste informaţii, care vor fi completate în urma ediţiei din acest an a manifestării. Anunţul a fost făcut de directorul Universităţii de Vară “Drumuri romane în Ţara Moţilor”, Horia Ciugudean, de la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia. Acesta a recunoscut că există anumite întârzieri din punctul de vedere al accesibilităţii acestor hărţi faţă de programul anunţat iniţial, însă a arătat că totul este pregătit din punctul de vedere al specialiştilor. “Am făcut marcarea, din păcate suntem în întârziere, şi Muzeul Naţional al Unirii şi RPER-ul cu site-ul”, a declarat acesta. Cei care nu mai au răbdare pot vedea această hartă într-o expoziţie inaugurată astăzi la Sibiu. “În expoziţie traseul este plasat pe o hartă Google Earth, dar site-urile sunt ambele în construcţie şi nu le putem, la ora actuală deschide on-line. Am înţeles că site-ul muzeului este curs în finalizare, iar pentru RPER vă pot promite că în iunie-începutul lunii iulie traseul va putea fi vizualizat on-line”, a spus Horia Ciugudean.  evz.ro/drumuri-romane-vizibile-cu-ajutorul-google-earth

Historians have created the interactive ‘Orbis: The Stanford Geospatial Network Model of the Roman World’ that lets you explore the Empire, and see how long it would have taken to travel the world in 200 CE. orbis.stanford.edu

1Pelagios – A digital map of the Roman Empire – pelagios.org/maps/greco-roman

Un cercetator clujean a realizat harta amanuntita a drumurilor romane din Transilvania. Ca o curiozitate, traseele acestora coincid cu cele ale celor mai bune sosele de azi. Uneori, romanii au reusit sa gaseasca chiar trasee mai bune decat cele ale drumurilor moderne.  Profesorul Dorin Ursutiu, unul dintre cei mai renumiti topografi-arheologi din Romania, a lucrat, impreuna cu cercetatorii de la Facultatea de Istorie si Filosofie din Cluj-Napoca, cateva zeci de ani la realizarea hartilor. El a strabatut, cu masina sau cu piciorul, cele mai multe dintre drumurile construite in Antichitate.
Topograful a pus la punct si o metoda empirica pentru depistarea acestora. Dupa ce determina, cu ajutorul informatiilor pastrate in folclor si cu calcule matematice, traseul aproximativ al drumului, mergea pe teren. El a spus ca gasea drumul roman dupa anumite indicii, cum ar fi, de pilda, faptul ca primavara, in timpul topirii zapezii, persista mai mult o fasie de omat pe traseul drumului roman, deoarece constructia din piatra este mai rece. Vara, plantele de cultura crescute pe traseul acestor drumuri sunt mai galbejite, pentru ca ele nu au posibilitatea sa absoarba atatea saruri cat celelalte.
Principala artera era Drumul Imperial. Acesta avea grosimea de un metru si o latime de 6,2 metri. Mai intai, romanii sapau terenul pana cand dadeau de un strat stabil. Apoi, ei construiau patru straturi. Primul era reprezentat de pietre de mari dimensiuni, iar cel de-al doilea din pietris amestecat cu caramizi pisate. Urma un strat de nisip amestecat cu roci vulcanice macinate, iar ultimul strat era format din dale slefuite de calcar. Drumul Imperial incepea de la Dunare, urca prin Banat, pe la Laederata, si trecea pe la Tapae, azi Portile de Fier ale Transilvaniei. De aici, el mergea pe la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, apoi urma pe la Apulum. Drumul ajungea apoi la castrul roman de la Razboieni si de aici mergea pana la castrul Legiunii V Macedonica de la Potaissa, Turda de azi.
Acel castru era cea mai importanta fortificatie militara romana din aceasta provincie. De la Turda, drumul pornea spre Cluj, prin Ceanu Mare si prin Aiton. Traseul coincide insa in mare masura cu cel al soselei judetene de azi. Drumul romanilor merge paralel fata de actualul drum european, care uneste Turda de Cluj prin Valcele. Ruta drumului roman este insa mai buna decat cea a soselei europene, pentru ca el ocoleste in intregime Dealul Feleacului, unde in prezent au loc cele mai multe accidente auto din judetul Cluj.
Din nefericire insa, drumul roman a fost distrus in mare masura. Si asta pentru ca inginerii care lucrau la reabilitarea drumului judetean au descoperit drumul roman foarte bine pastrat. Ca sa economiseasca bani, ei au decis sa nu mai faca o fundatie noua pentru soseaua extinsa si au turnat asfaltul direct pe drumul romanilor.
Drumul Imperial se bifurca la Dezmir. Calea de acces principala ducea in orasul Napoca, Cluj-Napoca de azi, principalul centru economic si cultural al Transilvaniei de Nord in epoca, iar un drum secundar ducea spre castrul de la Gherla, iar apoi, prin Dej, spre castrul de la Porolissum. O alta varianta pleca din Cluj spre Gilau, unde era un important castru, apoi pe la castrul din Bologa, din Muntii Apuseni, ajungea la Porolissum, azi Moigrad, din judetul Salaj.
Exista si un drum de granita, al limes-ului roman, care trecea prin Muntii Mesesului. Drumul Imperial si drumurile de langa limes, adica de langa frontiera, erau rezervate exclusiv militarilor ori postei imperiale. Drumurile secundare erau folosite si de negustori. Dar drumurile secundare erau mai inguste, de doar 4,3 metri. Fundatia lor era, de asemenea, mai subtire, de doar o jumatate de metru.
Profesorul Alexandru Diaconescu, de la Facultatea de Istorie si Filosofie, a realizat o harta digitala a lor. Toate drumurile din Imperiul Roman erau construite doar de soldati. Viteza de construire era mai mare decat cea practicata in prezent.
Drumurile romane sunt atat de rezistente incat unele portiuni din ele mai sunt folosite si azi. Oamenii le-au botezat “Drumul lui Traian”, “Drumul Imparatului” sau “Drumul batranilor”. Drumurile romanilor au fost preferate de ofiterii austrieci, care au realizat, in anul 1835, prima harta militara moderna a Transilvaniei. De asemenea, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, ofiterii Armatei Rosii sovietice au traversat Transilvania cu tancurile pe traseul drumurilor romane, pe motiv ca acestea erau mai rezistente decat soselele vremii. Drumurile romanilor erau bombate, ca sa se scurga apa de ploaie. Aceasta era adunata in bazine, care puteau fi folosite de calatori pentru spalat sau pentru adaparea animalelor. Drumurile erau construite doar in apropierea surselor de apa potabila si doar pe versantii sudici ori estici ai dealurilor, pentru ca zapada sa se topeasca rapid.
In Transilvania, drumurile romanilor serveau cu prioritate transportului sarii, una dintre cele mai pretioase resurse ale vremii. Sarea de la Potaissa era dusa pe drumul imperial spre Apulum, azi Alba Iulia. Drumul dintre Turda si Cluj-Napoca trecea pe langa rezervele de sare de la Pata. La Gherla exista un drum al sarii, care ducea spre localitatea Sic, iar cel dintre Dej si Porolissum trecea pe langa Ocna Dej, unde sunt, de asemenea, mari rezerve naturale de sare. El era pazit de castul de la Casei. Sarea era exploatata in galerii in forma de clopote, adanci de circa 15 metri fiecare. Profesorul Ioan Piso a spus ca, pentru romani, drumurile erau atat de importante incat prima data le construiau si abia apoi ridicau orase in provinciile cucerite. Caile de acces erau strajuite de turnuri de observatie, aparate de paznici care avertizau militarii de apropierea dusmanului, cu ajutorul focurilor ori fumului. Drumurile erau marcate cu borne numite miliari, puse din 10.000 in 10.000 de pasi. Multe dintre acestea au fost insa folosite drept piatra de constructie. romanialibera.ro/drumul-lui-traian–mai-bun-decat-soselele-lui-berceanu2

În perioada 22 iulie – 6 august 2017, Asociaţia Rencontres du Patrimoine Europe-Roumanie – RPER, în parteneriat cu Ordinul Arhitecţilor din România, organizează a VI-a ediţie a „Universităţii de Vară Bucium”- UdV Bucium, sub înaltul patronaj al Academiei Române. Continuare a ediţiilor 2011, 2012, 2013, 2014 şi 2015, UdV Bucium 2017 este un stagiu anual care asigurã cursanţilor, în majoritate arhitecţi, dar şi istorici, istorici de artă, sociologi, politologi, geografi şi antropologi, un program multidisciplinar de pregătire în domeniul cercetării şi protejãrii patrimoniului rural, în contextul decalajului uriaş dintre percepţia şi tratarea arhitecturii vernaculare în România şi cea din tările vest-europene. Iniţiat în 2011, pe fondul unei crize acute de preocupare privind moştenirea culturală…
Contacte Ştefana BIANU, Coordonator UdV Bucium, Preşedinte RPER-Fr, tel: 0754 716 433, Iozefina POSTAVARU, Consultant ştiinţific, din partea INP, tel: 0743 646 462, dr. Ioana BOGDAN CATANICIU, Preşedinte RPER-Ro, tel: 0745 334 750. Adrese RPER Intrarea dr. Bobeică, nr.4, ap.1, cod poştal 024025, sector 2, Bucureşti, România tel. : 021 322 81 15, rper.romania@yahoo.com, www.rper.ro

cruce_stejar_primavara

“La teiul Bandâ” intre Salciua si Ponor

drrm1

Sub Bedeleu, sub stîncă se vede .. vechiul drum roman? Ady din Posaga: Da pozele sunt de pe drumul roman, care poate fi vazut pe toata valea Ariesului, incepand de la Moldovenesti, de la ultimul bastion deasupra “greblei”, unde a fost candva un fort de lemn, se zice pe temeliile unui fost fort roman. Acolo este drum, acum dupa caderea frunzelor o sa il vedeti peste Aries cum urca unde e teren stancos ca sa ocoleasca stancile si cum coboara unde sunt lunci, unde se poate merge pe malul raului. La Lunca Ariesului cred ca urca pe Valea Morilor, in drept la Usoi el merge drept si coboara doar la Salciua. Interesante este ca drenurile din paraie functioneaza si acum dupa 2000 de ani. Poza cu carele e o vedere de pe Valea Ariesului din 1919 sau 1909, am vazut-o prima data prin 1987 in casa bunicului Popic, care a trait in cantonul construit mai tarziu acolo unde este facuta poza, cantonul exista si azi, tot acolo s-a nascut si mama mea.
Am strabatut toate  satele acestea, sunt putine locuri unde nu am fost dar cred ca cel mai mult am strabatut Trascaul in zona Lunca Ariesului, Salciua. Imi plac vaile cu fund de calcar, cascadele cu frunze si crengi calcificate, pesterile, padurile neatinse de om. Mai este un drum mai nou care a fost folosit mai intens, drumul ce lega zona aceasta de cetatea grofilor de la Trascau Chirai, prin cariera de piatra de la Izvorul lui Cenan intre Ocolis si Lunca. Si azi terenul de deasupra e numit de batrani “Baia lui Chirai”. Dar sa revenim la drumul roman, are un traseu superb. Porneste din Lunca de Aries, urca in “Poduri”, de acolo face Dreapta pe păraul de la capatul satului peste niste stanci. Cand eram copil se intretinea drumul toamna cu mesteceni si pamant, ca sa poata fi circulabil cu carele. La finalul stancilor drumul ajunge la “Usoiul de Jios”. Din drumul folosit de care in urma cu zeci de ani, nu e foarte clar cat  se intersecteaza si cat se suprapune efectiv cu vechiul drum roman. De la Usoiul de Jios calea batrinilor urca pe la “bisericile de pamant” in stanga, pe coama dealului face dreapta prin padure pe langa pestera si ajunge sus pe munte la “Saivane”. De acolo continua drept pe creasta si coboara in partea cealalta a Trascaului pe valea care iese la Coltesti in cheile Aiudului, superbe peisaje si acolo. Drumul a fost folosit intens dar este erodat de ape. Copil fiind imi aminteesc ca era o sarbatoare “Armindenul”, cand se pun mesteceni la poarta si atunci ziceau batranii ca e targ la Trascau asa stiau cand sa treaca muntele cu animalele la targ. Drumurile de care aveau locuri de innoptat.
Mai este un drum care lega Posaga de Iara unde mergeau oameni la targuri. Bunica povestea ca a fost in 1918 la Iara sa isi scoata o masea la targ. E frumos si acesta, trece pe la Stana. Intre stana si Scarite Belioara se vad urmele carelor in stanca, cum mergeau carele infranate (impiedecate), pline cu cerealele cumparate de la Iara.
Am gasit un loc in Posaga cu niste ziduri vechi de piatra, pare sa fie o imprejmuire,un zid de aparare, cu urme de case si bordeie. Nu am vrut sa vorbesc despre asta cu nimeni fiindca toti umbla numai dupa comori si nu-i intereseaza istoria. Nu stiu de cand sunt sau ce sunt, poate ca apartin cautatorilor de aur din vechime.
Majoritateea drumurilor vechi erau insotite de cruci. Langa cruci erau si banci, noi cand eram copii le intretineam, acum nu mai sunt. Le zice lumea cand povestea – la “Hodiniș”. “La Hodinis la crucea Ciobanului nu se crepase de ziua can am ajuns.. ”
In zona Podeni, Pietroasa, Valea Dracului totul e de piatra: case, garduri, suri, cuptoare, toate sunt facute din piatra. Multe urme de cuptoare de var, o alta indeletnicire foarte veche..

aleximreh.wordpress.com/2017/09/18/crucile-solare-din-apuseni Se leaga toate, sus pe coame, pe platourile inalte din Tara Motilor, de-a lungul drumului roman, este o continuitate de mii de ani. Ctitorii de cruci de piatra erau oameni cu stare, zonele cu cruci de piatra erau zone instarite. Culmile au fost defrisate in urma cu sute, mii de ani, acolo se cultiva grau la cota 1200 altitudine, toate culmile erau sau pentru agricultura sau pentru pastorit/fanate. Inainte de romani au fost dacii, care erau fierari ca si celtii, totul se leaga de mine, de resurse folosite inca din neolitic pentru bronz, aur si apoi fier. De la Rosia Montana pe deasupra Vaii Ariesului pana la Moldovenesti, apoi prin zona Podeni spre Turda, se vad crucile de piatra si/sau urme ale fostului drum roman. M-a mirat prima oara cand am vazut dealuri mari “sterpe” defrisate in “fundatura” unde s-a facut recent Manastirea Ponor. Cand mi-au zis ca acolo mai demult se cultiva grau, am inceput sa fac asocieri. Vad o asociere intre platourile inalte de la Ponor, Podeni unde se facea agricultura (grau/pastorit/fanate) si cruci de piatra, toate legate de Căile Bătrânilor.
lunca coltestiAdy: Drumul de la Lunca la Coltesti trece peste munte si sus la Bisericile de Pamant se intersecteaza cu Drumul Roman. Pe vremea grofilor veneau oameni cu vite si care vechi de la Segagea, Orăști, Incești, Turcești sa vanda animalelele la vestitul targ de la Trascau, singurul targ autorizat de grof. Incesti este din cate stiu primul sat depopulat din Romania, acum nu mai locuieste nimeni acolo sunt doar case prin care cresc brusturii prin podele. Turceștiul la fel depopulat, pustiu. La Turcesti in copilaria mea mai locuia un om, era cioban imi amintesc ca purta papuci speciali, ca purta un numar foarte mare gen 50 si avea o palma cu care ma mangaia cat capul meu. Turcești este pe valea Salciuței cu aces din Salciua, Incești este dupa Belioara, Orasti – valea din dreapta. Batranii pentru zona Rimetea, Coltesti de azi aveau o singura denumire – Trascau – cetatea Trascau.
Sunt multe mituri si legende frumoase din zona, o parte le stiu de la bunicu care era din Ocolis si alta parte le-am citit intr-un manuscris al nasului meu, invatatorul Rosa, care le-a adunat de pe la batrani in perioada interbelica. Unele le pomeneste si domnul profesor Borfota Iustin, intr-o biografie scrisa de el si publicata, mai anii trecuti putea fi gasita cartea la magazinul din sat.  Mituri despre  denumirea de Posaga, despre denumirea de Belioara, despre o pestera cu o comoara, sunt frumoase si asta cred eu e tot o istorie dar in alt fel.
“Bisericile de pamant” sunt formatiuni de pamant erodat ca niste turle si oameni le asemanau cu turle de biserici. Drumul Roman e greu de identificat de sus datorita curbelor de nivel si datorita faptului ca acele terenuri in zona intersectiei au fost arate si cultivate sute de ani, sunt niste razoare imense create de plug. Drumul apare si dispare in multe locuri, daca o sa il strabateti o sa vedeti stanci taiate, taluzuri, drenuri din bolovani imensi, pe alocuri mai late, au peste tot panta minima si pentru mine, care am lucrat la drumuri, sunt incredibil de drepte (orizontale).
Legat de drumul roman, urcand din Lunca la Bisericile de Pamant: la dreapta duce la puntea de la intrarea in Salciua, la stanga duce pe sub Bedeleu la pod la Vidolm.
Salciua VidolmTraseul drumului roman trebuie lucrat, strabatut pe jos, e mai aproape de Aries desi s-ar putea sa aiba pe alocuri mai multe variante. Mergeau pe un traseu iarna spre Albunus Maior si vara pe altul. Intre Vidolm si Lunca eu cred ca drumul era chiar pe luncile Ariesului. Sunt zone de drum facut in stanca deasupra raului si-i greu sa cred ca au fost facute de localnici, chiar daca zona asta Lunca Ariesului are o traditie grozava in lucrul cu piatra. Jidovina e un vulcan, jumatatea dinspre Posaga e andezit curat fara fisuri. Aici a fost o cariera de piatra in masivul unde este si azi, dar la Coltul Rosu din Jidovina. Sunt deasupra niste formatiuni foarte interesante. Exploatarea a inceput din ce zic batranii odata cu venirea Austriecilor.
Dupa Salciua incep muntii Metaliferi si sunt foarte multe urme de mine romane, cred ca drumul le lega pe toate. Undeva dupa iesirea din Salciua spre Baia de Aries se vede un drum pe partea dreapta a Ariesului care urca si coboara pana in Baia, cred ca e tot din drumul Roman, apoi se continua pe la Fagul Imparatului spre Lupsa, unde cred ca trece spre Rosia Poieni apoi la Rosia Montana. La Baia de Aries e cert ca sunt mine romane. In zona cunoscuta ca “La Gropane”, este minerit intr-un perete de 2000 de ani. Exploatarea miniera recenta din anii 80 a fost facuta in Abataj. Au facut o cariera subterana, puscau tavanul si peretele din fata pana au ajuns la ceva de genul salinelor si la un moment dat au ajuns acolo la un filon bogat in Aur, exact unde sunt si minele romane, au dat in galeriile romane. La putin timp aceste imense gropi interioare s-au surpat cu tot cu partea de varf exterioara a muntelui, ramanand o groapa imensa. In pereti verticali care zic eu ca acum au vreo 80m, e o sectiune efectiva in munte unde se vad toate galeriile si cele vechi si cele recente! Galeriile vechi au aceeasi forma trapezoidala ca la Rosia Montana. Pana la finalul exploatarii prin 96, cred s-au format astfel 3 gropane exact in varful muntelui, merita vazut.
gropane86872947Fagul imparatului este chiar pe Drumul Romanilor. Legenda spune ca acolo sub fag s-a intalnit Avram Iancu cu imparatul Franz Joosef. Si ca Avram Iancu ar fii venit calare pe cal invers in sea sa isi arate dispretul fata de stapanire. Drumul mare e dincolo de Aries, s-a reabilitat drumul (roman) in 2015 pt a pune in valoare fagul, drumul leaga Valea Harmanesei de Muncel. Drumul “reabilitat” era un drum asa ca restul drumului roman, inacesibil pt auto, pietruit, foarte circulat candva, cu portiuni foarte adancite de eroziuni si carute. Nu l-au acoperit tot (macelarit arheologic), nu cred ca se stie ca e Roman drumul asta, e o banuiala a mea. Prea era drum acolo pe vremea lui Avram Iancu, prea batran e copacul ala care nici macar nu e indigen e adus de undeva si prea nu mai este alt drum sa mearga la Rosia din Baia. Ma refer la un drum vechi si vizibil. Drumul are continuare pana la Lupsa, mai pe deal mai pe lunci. Toamna tarzie e o perioada prielnica de strabatut Valea Ariesului de la Moldovenesti pana la Biserica din Lupsa, aia atestata in 1383, peste Aries de pe drumul mare se vede/recunoaste drumul roman in multe locuri cu ochiul liber. poza-fagul-imparatuluiLa 500m de fag este muzeul Nicolae Sima. Acest muzeu privat extraordinar de frumos, facut din pasiune, a reusit sa adune din zona de la costume la unelte de minerit, totul intr-o gospodarie autentica facuta de la zero. Nicolae Sima a construit si un atelier de căuăcie in spate, atelier de fierar, cu poarta traditionala, gard, forghitău. >> Link la Pagina Facebook a Muzeului Nicolae Sima.
muzeu sima

Mai sunt urme de sapaturi prin toate dealurile chiar si la Posaga dar nu am certitudinea ca sunt Romane, sunt impadurite toate, dar se vede clar ca a fost exploatare. In Lunca piatra asta de andezit, are o proprietate extraordinara. Cateva zile dupa scoaterea din pamant se poate modela foarte usor, se rupe in bucati cu laterale absolut perfecte. Batranii zic ca asa au fost facute pavele si borduri pentru Viena, ar trebui verificat cumva odata. Idea e ca dupa ce da soarele de piatra, in cateva zile devine extrem de tare, cred ca e una dintre cele mai dure pietre folosite in constructii. Apoi mai este Valea Morilor unde au fost 8 mori din cunostintele mele, mai sunt vreo 3 canale de apa ce trec de la o casa la alta pe sub podelele din bucatarie prin curti, apa fiind canalizata de la unul la altul si asta mi se pare foarte frumos. La una din morile astea prin 2006 am vazut facuta dintr-o piele de vaca, o trusa a cioplitorilor de piatra – dalti, ciocane, icuri din coarne de animale, toate manufacturate manual local, nimic cumparat, nimic importat, fascinant de-a dreptu. In Lunca, Posaga si Ocolis au fost multi mesteri pietrari, dovada stau stalpii portilor caselor vechi din Lunca si Ocolis, treptele caselor din Posaga, halaele vitelor, gainilor pe care le intalnesti in orice gospodarie mai veche, cioplite perfect cu dalta si ciocanul. Halău = scobitura in lemn sau piatra din care beau vitele apa. Ș ipot = bucata de lemn lunga scobita pe care vine apa din izvor in Halău. Indeosebi de frumoase sunt stalpii portilor. Sa scoti din pamant cu boi, pietre de 3 m lungime, sa le spargi perfect si sa faci un stalp de poarta, apoi sa il transporti si montezi cu mijloacele de acum 150 de ani e ceva de neinchipuit.
Salciua Lunca

openmaps trascau

Pe GoogleMaps se vad cel mai bune poze de satelit, OpenMaps au cele mai bune trasee, pe Strava se fac cel mai bine rute, inregistrari, pe OutdoorActive se vad bine curbele de nivel. +cimec.ro

ge salc lunca

Google Earth 3D – earth.google.com/web/

get1Ady: De la Salciua de Jos la Lunca, traseu de strabatut acum doar cu piciorul, posibil parte din vechiul drum roman. In dreptul vaii Ocolis se pierde, trebuie cautat in padure, dar nu e complicat, este doar o trecere spre Vidolm, acolo sunt pante mari. Cert e ca in dreptul Posegii nu poate fi alt drum pe partea dreapta a Luncii de Aries. Aveau aceste drumuri fundatii care ar putea fi acum gasite prin sapaturi? Am cunoscut un conferentiar de la Cluj care imi povestea cum aratau drenurile facute de romani si mai sunt cateva elemente prin care specialistii recunosc lucrarile romanilor. Am discutat si de fundatii, el era de parere ca in zonele montane romanii nu au facut fundatii, au folosit piatra dislocata pt drenurri, zicea ca nu ar fi drumuri conventionale. Au fost facute in graba pt ca nu au avut certitudinea ca o sa poata exploata aceste drumuri multa vreme. Asa se explica de ce sunt mai multe variante Aries, Ampoi, Arieseni. Omul mi-a parut foarte bine documentat, a facut descarcari arheologice in cariere, a descoperit un mormant foarte vechi intr-un varf de deal si cateva tunuri din razboi.
Tot prin el am cunoscut si un geolog deosebit care m-a ajutat cu lucrarile de la cariere.  Era o placeere sa il auzi vorbind despre vulcanul de la Jidovina, despre fundul de mare care a fost Transilvania, de cel mai vechi calcar din Europa care este la Scarite Belioara, despre faptul ca avem in tara doar 8 izbucuri din care 2 la Posaga. Crapa pietre in cariere si imi arata fosile. Parca era din alta poveste, domnu asta pe mine m-a fascinat.
Acolo dupa cascada de la Sipote este un urcus si urmeaza un parau adanc. Nu am reusit sa gasesc drumul, cred ca e surpat, se poate trece doar pe cararea marcata sau pe sub stanci pe la grohotisuri, banuiesc ca drumul pe acolo trecea fiindca este si de o parte si de alta drum si nu duce nicaieri altundeva, deasupra e zid de stanca. In jos o rapa imensa,  singura din zona aceea care a fost exploatata forestier cu funiculare in anii 70.
23192745_10214191468236693_226128525_nIn poza aceasta, (vedere din 1919 sau 1909), ce se vede in stanga e grohotis, padurea nu era asa ca acum. Linia alba sunt pietre cazute de pe stanci. Eu cred ca drumul cobora in Salciua, fiindca se continua mai sus spre Baia de Aries. E posibil sa fie o ramificatie spre Ponor care sa continue prin Simulesti, Piatra Caprei la Baia de Aries. Spre Rosia Montana acolo sunt doua vai paralele cu Ariesul si sunt zone metalifere, sunt convins ca au fost exploatari peste tot, de acolo e un pas pana la valea Ampoiului, Mogosul nu-i departe de Ponor.

Mormantul Preotului Rusdea, capitan in oastea lui Avram Iancu.

Din paleolitic s-au găsit în locurile numite Stâna şi Jidovina câte un topor de granit de munte, perforate, cu gaură mică într-o parte pentru a se fixa mai bine în coadă. Ambele topoare au fost predate Muzeului din Municipiul Turda. Pe teritoriul comunei Poşaga s-a descoperit în 1843 un tezaur de obiecte dacice alcătuit din fibulă cu două noduri, un lanţ ornamental, pandativ, brăţară spirală cu exteriorul în formă de capete de şarpe. Despre descoperirea arheologică de la Poşaga a scris şi Vasile Pârvan.1 Tezaurul se află la muzeul din Viena. Un alt tezaur dacic de obiecte de argint s-a descoperit la Poşaga de Sus şi se află la Muzeul din Deva. Urme ale minelor romane se găsesc la: Gruieţ, Ştiolne.
Prima menţiune documentară a comunei datează din 1325. O diplomă aminteşte de „moşia” Poşaga într-o dispută de moştenire. Denumiri Poșaga: Pothsaga la 1365, Pachaga la 1425, Pathchaga la 1479, Pathsaga la 1487, Pochaga la 1511, Potsaga la 1733, la 1835 Pocsaga în primul şematism românesc. Poşaga de Sus este menţionată doar din 1824, până în anul 1824 era o singură localitate Poşaga. Numai după această dată apare Poşaga de Sus, formată din trei sate: Belioara, Orăşti şi Săgagea. Denumirea de Belioara se trage conform legendelor locale de la numele unui crai al Ardealului, Bela/Belea despre care se spune că s-a refugiat aici cu toată oastea ce i-a mai ramas în urma luptelor cu tătarii. Între 1366 şi 1502 comuna Poşaga a făcut parte din cel de-al treilea cnezat al comitatului Turda, situat în zona montană, cu centrul la Lupşa. Cnezatul era condus de familia nobiliară Cândea. Din punct de vedere administrativ, comuna a făcut parte, tot Evul mediu, epoca modernă şi perioada interbelică, din judetul Turda. Pe timpul stăpânirii austro-ungare ea a aparţinut de plasa Trascăului. Din anul 1926 a trecut la plasa Baia de Arieş nou infinţată.
posaga
Până la cucerirea Transilvaniei de catre unguri în perioada sec. X-XII, locuitorii de aici erau oameni liberi. Apoi au devenit aserviți de cetatea Trascău, apoi iobagi ai baronilor Torotzkái din Sângiorgiu Trascăului, azi Colţeşti, până la reforma agrară din 1853.  Aşa cum arată documentele vremii, familia avea un domeniu ce cuprindea minele de fier, morile împreună cu 9 sate, cât şi valea Aiudului partea de Sus – Sângeorz, Bedeleu, iar pe Arieş – Buru, Vidolm, Ujfalu. În anul 1845,conform conscripţiei, erau în comună 151 familii de iobagi din care 18 familii erau formate din văduve, o familie erau iobagi noi (neo rusticu), 17 familii fugiseră de pe sesie (dezertorum) iar 151 erau pe loc (iobagiorum). În fruntea locuitorilor din Poşaga se găseau în sec. XV cneji, intermediari între obştea care se mai păstra şi cetate. În anul 1700 Poşaga trece şi ea la unirea religioasă cu Roma la fel ca o mare partea satelor din Transilvania şi rămâne fidelă acestei opţiuni în perioada tulburărilor religioase din prima jumătate a secolului XVIII. În zorii epocii moderne conscripţia fiscală a Transilvaniei din 1750 ne oferă date importante despre comuna Poşaga. Ea era amplasată într-un loc de fertilitate medie. Ocupaţiile de bază erau creşterea animalelor şi fierăritul ale căror produse erau vândute la târgurile din Trascău şi Turda.

Manastirea Posaga, 2704Comuna Bistra este atestată documentar în anul 1437, sub denumirea de “sat cnezial” condus de cneazul de Bezere. Dar Bistra este una dintre cele mai vechi așezări de pe Valea Arieșului, iar numele ei era cunoscut încă de pe vremea regelui Carol Robert de Anjou. În secolul al XV-lea, Bistra aparținea de Capitulului de Alba-Iulia și era socotită ca un cnezat: Kenesius Byzere. Teritoriul comunei Bistra a fost locuit încă din preistorie. Descoperirea unor podoabe de aur, provenind din neoliticul tîrziu, precum și înmultirea urmelor în epocile bronzului și a fierului dovedesc cunoașterea de către localnici a tehnicilor obținerii metalului nobil, procurat îndeosebi din aluviunile Arieșului și ale afluenților săi. În secolele III-II Î.Cr., dacii au început exploatarea și prelucrarea zăcămintelor auro-argintifere din Munții Apuseni prin săparea de galerii și prin spălătorii de aur. Una din urmele cele mai importante rămase de la romani este drumul care leagă orașele romane Apulum (Alba Iulia) de Alburnus Maior (Roșia Montana), coborând apoi pe Arieș în jos până la Potaisa (Turda) și trecând, deci, peste teritoriul actual al comunei Bistra.
costume_populareocolis-ab.ro/istoric: La Vidolm s-au facut o suma de descoperiri arheologice mai importante. In primul rand, s-au descoperit monede romane de secol II-III. In al doilea rand, langa raul Aries au fost observate urme ale spalarii nisipului aurifer. Din aceasta zona provin si o secure din fier, de epoca romana, precum si caramizi si olane romane. Traditia orala din Ocolis spune ca in locul numit Grohotele Cioprii ar fi existat in perioada romana mine de aur. Aurul s-a exploatat prin spalarea nisipurilor aurifere pe teritoriul comunei Ocolis cel putin pana in anul 1560, conform unui document citat de Pal Binder in articolul „Geografia istorica a Muntilor Apuseni”, publicat in revista Apulum. Avand in vedere structurile de organizare din Transilvania medievala, se poate presupune ca satul Ocolis (probabil deja intemeiat) ar fi putut face parte din voievodatul lui Gelu, ca zona de granita. Statutul de zona de granita reiese din toponimele din hotarul satului Ocolis. Astfel, doua locuri din hotar se cheama Presaca (unul inspre satul Ocolisel, celalalt langa stancile de la Vulturese). Acest toponim trimite la intariturile care delimitau in epoca medievala diferitele formatiuni politice. Presacile erau intarituri realizate cu valuri de pamant si palcuri de padure (lat. indagines). De asemenea, intrarea in sat a fost dintotdeauna desemnata cu numele de origine maghiara Vama, ceea ce iarasi trimite la statutul de frontiera pe care localitatea pare sa-l fi avut. Stim din Cronica lui Anonymus ca voievodatul lui Gelu era strabatut de cel putin un rau din nisipurile caruia se extragea aur: acest rau nu e altul decat Ariesul. Dupa ce ungurii il inving pe Gelu, Transilvania intra – cel putin teoretic – in componenta regatului ungar.

rosia

Repertoriul arheologic național : map.cimec.ro/Mapserver

Selection_212

De la Izvoarele spre Poarta Zmeilor-cruci celtice si drum de care (roman?) taiat in piatra.
dscf5476dscf5377dscf5384dscf5393dscf5415dscf5426

Foarte putina lume stie, s-a gasit o Fortificaţia Latene in Râmetea/Piatra Secuiului, parte din Faza culturală geto-dacică. cimec.ro/fortificatia-latene-de-la-rametea-piatra-secuiului-cod-sit-ran-6609.01 Din perioada romană (106-274 d.C.) s-au gasit monezi romane, din timpul împăraţilor Antoninus Pius si Maximinus Thrax.

latenecoltestiposaga latenerimetea

In Rimetea/Trascau în secolul al XV-lea exista o singură fierărie în care se produceau unelte agricole. Două secole mai târziu (în cea de-a doua jumătate a secolului al XVII și în prima jumătate a secolului al XVIII), exploatarea minereului și prelucrarea fierului ajungeau la apogeu. În anul 1716, datorită celor 16 cuptoare de topit minereu și celor 16 ciocane hidraulice, Rimetea era unul dintre principalele centre de prelucrare a fierului din Transilvania iar uneltele agricole produse aici erau cele mai renumite din principat și din estul regatului Ungariei, fiind vândute de negustori în piețe importante, precum Brașov, Bistrița, Arad și Debrețin. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 124), localitatea apare sub numele de „Thorotzko”. De-a lungul văii de la nord de localitate (vale care se varsă în Arieș la Buru), apar pe Harta Iosefină cca 15 șteampuri de prelucrare a minereurilor de fier extrase din zonă, notate (în limba germană) ca “Eisen Hamer
Schmeltz Stamph Mühlen”. O perioadă scurtă tot aici s-a prelucrat și aur în monezi. In a doua jumătate a secolului al XIII-lea, în localitate au fost colonizati mineri de origine austriacă (din zona Eisenwurzen, care apoi s-au contopit cu populatia maghiara.
Cetatea medievală, localizată pe “Piatra Secuiului”, era încă în picioare în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dar la începutul secolului XXI mai sunt observabile doar niște rămășițe. Această cetate de piatră, ridicată înainte de marea invazie mongolă din 1241, a fost și singura din Transilvania care a putut ține piept trupelor tătare.
PiatraSecuiului-Rimetea
O a doua cetate medievală se găsește la aproximativ 3 km de Rimetea, în vestul satului Colțești / Torockószentgyörgy: este vorba despre Cetatea Trascăului, care a fost construita de familia Thoroczkói după 1291. Cetatea a fost abandonată dupa 1703, cand a suferit distrugeri din partea austriecilor.
moara
Majoritatea obiectivelor de patrimoniu datează din secolele XVII-XIX. Printre acestea se numără: # aproximativ 200 de clădiri laice tradiționale (case, grajduri, ateliere etc.) construite între secolele XVII și XIX; cea mai veche casă din sat este casa unui miner, construită în 1668 și renovată după 2004; #cea mai veche moară de apă funcțională din Munții Apuseni, la 300 m de centrul satului; construită în 1752 de către Toroczkai Klára, este încă folosită ocazional de localnici; #urmele câtorva mine de fier (guri de mină; începuturi de galerii deocamdată nerecondiționate etc.); #morminte de familie săpate în stâncă, unice în România, folosite din generație în generație; declinul demografic din prezent face caducă saparea unor noi morminte în stâncă, astfel încât oamenii din prezent sunt îngropați în mormintele strămoșilor. Tot in sat se poate vizita si Muzeul etnografic deschis in 1952. Aici puteti admira: mobila pictata, unelte de minerit si ustensile casnice, frumoase porturi populare traditionale, cusaturi si broderii foarte frumoase. Custodele muzeului este o femeie atat de placuta, care cunoaste atat de bine istoria locului incat este realmente o placere sa o asculti povestind despre cele expuse in muzeu. Se mai poate vizita Muzeul particular Geley Anna dar si Muzeul particular Ida Néni. Cimitirul vechi cu morminte din sec. XVI, ai nobililor Thorockay, reprezinta, el in sine un muzeu in aer liber.
Josephinische_Landaufnahme_pg124Ridicarea topografică iozefină (în germană Josephinische Landesaufnahme), denumită și „Prima ridicare topografică”, este primul proiect unitar de ridicare topografică a Imperiului Habsburgic. Cele 3589 planșe inițiale, desenate și colorate de mână, au fost apoi completate până la 4096 de secțiuni. Au fost denumite după Iosif al II-lea, împărat romano-german. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 124), localitatea apare sub numele de „Thorotzko”. mapire.eu/de/map/firstsurvey
Trascautrascau-cu-trasee-2Interesant cum sunt trecute pe aceasta harta foste terenuri agricole, care in ziua de azi par greu accesibile pentru “pantofari” – Gradina Cetatii, Gradina Mare, Gradina la Roma… La mine de fier din Trascau se circula pe vremuri din greu, cu material adus de acolo s-a facut “industrie siderurgica”, acum turistii se plang ca nu gasesc nici macar marcajul turistic prin padure. Vechile drumuri de care acum sunt trasee turistice sau nu mai apar nici macar ca poteci de picior.
mine fier

Se pare ca drumul roman ce venea de la Alburnus Maior, de la Salciua NU mergea pe Valea Ariesului spre Turda! Trecea peste creasta dupa Bedeleu, spre castrul roman de la Coltesti! Peste acest castru s-a construit in evul mediu cetatea Trascaului. Aici >>> Lista de castre romane din România. Fisierul kmz pt vizualizare pe Google Earth se poate descarca de aici >>> List of the roman castra from ancient Dacia, now Romania. De la Salciua / Lunca, ocolea pe la Nord Bedeleul spre mina de fier de la Trascau, apoi ocolea pe la Sud Creasta Secuiului, apoi prin Podeni, Cicau mergea spre Salinele de la Ocna-Mures, apoi spre Turda si prin Aiton, ocolind Feleacul, ajungea in Estul Cluj-Napoca, la Dezmirul de astazi.lccsccps

Posted in Dacia, Transylvania | Tagged , , , , , , | 3 Comments

Transylvania&Transnistria. Farmers&Warriors. Cremation&Tumulus. Big Bang&Swarming.


Historically, Christian burials were made supine (lying on the back) east-west, with the head at the western end of the grave. << en.wikipedia.org/wiki/Burial The traditional Christian method of positioning the coffin or shroud covered body in the grave was to have the body with the head to the west, feet to the east. The body was placed face up. When it was not practical to use the west-east position for the grave, a north-south positioning was the next best option. There the body would then be laid on its side, head to the north and facing east. Not all burials followed the tradition nor did all cemeteries. The reason for the east facing position is offered by Tom Kunesh: Note that in Christianity, the star (of the Jewish astronomers from Iraq [Babylon]) comes from the east. Then there is Matthew 24:27 (NKJ): “For as the lightning comes from the east and flashes to the west, so also will the coming of the Son of Man be …” thus for the Christian believer in the resurrection of the dead, placing the body facing east will allow the dead to see the Second Coming of Jesus. 
Throughout history, across many different cultures, people have expected salvation from the East. Ancient Egyptians built temples facing the East, as did the ancient Greeks. The Yumanas of South America buried their dead in a sitting position facing East, medieval Tartars placed statues facing eastward in mounds over their graves. First century historian Josephus tells of the legendary Solomon’s temple in Jerusalem being opened to the East and closed to the West. Alternatively, the West has been associated with evil. Worshippers of Kali, the Hindu death deity, revered the West. << theepochtimes.com/why-do-graves-face-the-east

Burial rite of Unetice Culture displays strong uniformity; deceased were buried always in N-S alignment, with head facing E, and the body lying in a “crouched” position. << The Demise of the Únětice Culture due to the Reduced Availability of Natural Resources for Bronze Production – Author Serge Svizzero

R1b1b2 is thought to have arrived in central and western Europe around 2500 BCE, by going up the Danube from the Black Sea coast. The archeological and genetic evidence (distribution of R1b subclades) point at several consecutive waves towards the Danube between 2800 BCE and 2300 BCE – beginning of the Unetice culture. It is interesting to note that this also corresponds to the end of the Maykop culture (2500 BCE) and Kemi Oba culture (2200 BCE) on the northern shores of the Black Sea, and their replacement by cultures descended from the northern steppes. It can therefore be envisaged that the (mostly) R1b population from the northern half of the Black Sea migrated westward due to pressure from other Indo-European people (R1a) from the north, like the burgeoning Proto-Indo-Iranian branch, linked to the contemporary Poltavka and Abashevo cultures. It is undeniable that the following Unetice (2300-1600 BCE), Tumulus (1600-1200 BCE), Urnfield (1300-1200 BCE) and Hallstatt (1200-750) cultures were linked to the spread of R1b to Europe, as they abruptly introduce new technologies and a radically different lifestyle. Unetice R1b is associated with the diffusion of Proto-Germanic and Proto-Celto-Italic speakers. Emergence of chiefdoms. Long-distance trade in bronze, amber and gold prestige goods. Widespread use of bronze. Gold, copper and bronze objects include torcs, flat axes, halberds, flat triangular daggers, bracelets with spiral-ends, disk- and paddle-headed pins and curl rings. Coarse pottery typically decorated with twisted cord impressions, and sometimes with other types of impressions or incisions. The dead were inhumed in flat graves or in barrows/tumuli for richer burials. Corpses were accompanied by ceramic vessels, jewellery, personal items made of bronze or bone, and occasionally flint tools. Coffins were sometimes used.rab[11]First base of R1b in Europe is Transylvania! From Transylvania, between 2500-2000BCE, R1b invades Central and Western Europe. Unetice is a mix of R1a and R1b, Bell Beaker in W Eu is a mix of I2&R1b. From 2000 to 1500BCE R1a expands again to W and S. Tezciniec culture pushes W the boundary between R1a/R1b domination, proto Greek & Macedonians & Thracians go down from N/Central Eu to Balkans & Greece. After 1500BCE R1b founds a new power base in Erzberg region, the metal mines and trades gives them wealth, power and military superiority. They thrive and start the huge expansion E, W and S. They totally dominate Western and Central Europe, they invade Greece. First “Greeks” were “Afrikans” E-V13 and J1/2 “Asians”, second wave of “Greeks”, the Mycenians were “Slavs” ie R1a and finnally the last wave of “Greeks”, the Dorians were “Celts” R1b.  Smile This huge wave of R1b expansion with the Hallstatt epicenter wiped out all Middle East, invaded the Levant and Egypt (the Sea People), but they went over Thrace and the SE of Europe. (Hence the difference between R1a Macedonians and R1b Spartans.)
The origins of the cremation / Urnfield Culture  (c. 1300 BC – 750 BC) is also linked to Transylvania via the Cucuteni–Trypillia culture of modern-day northeastern Romania and Ukraine – practicing cremation rituals as early as approximately 5500 BC. The Únětice culture practiced skeletal inhumations, however occasionally cremation was also practised. A typical Úněticean cemetery was situated near a settlement, usually on a hill or acclivity and in the vicinity of a creek or river. The distance between the cemetery and the adjacent settlement very rarely exceeds a kilometer. Cemeteries were usually spatially organized, with symmetrical rows or alleys.[27]Burials of the Únětice culture are orientated according to stars and the relative position of the sun on the horizon during the year, which indicate possibly quite advanced prehistoric astronomical observations. One of the most prominent characteristic is the position of the body in grave pit. Deceased were buried always in north-south alignment, with head south facing east. The body lied in a grave usually in slightly contracted position. Exceptions from this rule are sporadic. In classic phase (approx. 1850-1750 BC), Úněticean burial rite displays strong uniformity, regardless of the gender or age of the deceased. Men and women were buried in the same N-S position.
Neolithic Europeans either cremated their dead (e.g. Cucuteni-Tripolye culture) or buried them in collective graves (this was the case of Megalithic cultures). In the steppe, each person was buried individually, and high-ranking graves were placed in a funeral chamber and topped by a circular mound. The body was typically accompanied by weapons (maces, axes, daggers), horse bones, and a dismantled wagon (or later chariot). These characteristic burial mounds are known as kurgans in the Pontic steppe. Men were given more sumptuous tombs than women, even among children, and differences in hierarchy are obvious between burials. The Indo-Europeans had a strongly hierarchical and patrilinear society, as opposed to the more egalitarian and matrilinear cultures of Old Europe. The proliferation of status-conscious male-dominant kurgans (or tumulus) in Central Europe during the Bronze Age is a clear sign that the ruling elite had now become Indo-European. The practice also spread to central Asia and southern Siberia, two regions where R1a and R1b lineages are found nowadays, just like in Central Europe. The Indo-European superiority was not cultural but military, thanks to horses, bronze weapons and an ethic code valuing individual heroic feats in war (these ethic values are known from the old IE texts, like the Rig Veda, Avesta, or the Mycenaean and Hittite literature). Metal-mining and stockbreeding explain R1b dominance in Atlantic fringe. Looking at a map of metal-rich zones in Europe, and more specifically where copper, tin, silver and gold mines had been established in the Copper and Bronze Age we can see that the richest regions were the Anatolia, North Caucasus, the Carpathians (Romania), the Balkans (especially central Bulgaria), the Alps, and the Atlantic fringe of Europe ( Ireland, Wales, Cornwall, Brittany). This was exactly the migration route of R1b1b2. R1b people were evidently metal workers.
Same with the Indo-Iranian branch in Central Asia. The eastern expansion of the Indo-Europeans started with the occupation of the eastern Ural mountains, as far as the Tobol and Ishim valleys, all copper-rich regions. The newly acquired resources of the Proto-Indo-Iranians of the Sintashta culture boosted the bronze production, which combined with the newly invented war chariot permitted a full-scale invasion of Central Asia. The Indo-Iranians aimed for the metal-rich regions, such as the valleys of the Syr Darya and Amu Darya in Bactria, the Tian Shan and the Altai mountains. All are hotspots of R1a (with some R1b) nowadays. The mining region of Bactria was a base for the subsequent conquest of the Indian subcontinent and Persia. Copper and tin were vital for IE Bronze-age society. Indo-European rulers from the Maykop and Yamna cultures were also notoriously avid of gold and silver, as attested by objects and jewellery found in Kurgan graves.

The Italo-Celtic branch (S28/U152) Starting circa 1300 BCE, a new Bronze Age culture flourished around the Alps thanks to the abundance of metal in the region, and laid the foundation for the classical Celtic culture. It was actually the succession of three closely linked culture: the Urnfield culture, which would evolve into the Hallstatt culture (from 1200 BCE) and eventually into the La Tène culture (from 450 BCE). After the Unetice expansion to Western Europe between 2300 and 1800 BCE, the Urnfield/Hallstatt/La Tène period represents the second major R1b expansion that took place from Central Europe, pushing west to the Atlantic, north to Scandinavia, east to the Danubian valley, and eventually as far away as Greece, Anatolia, Ukraine and Russia, perhaps even until the Tarim basin in north-west China (=> see Tarim mummies.
The expansion of the Urnfield/Hallstatt culture to Italy is evident in the form of the Villanovan culture (c. 1100-700 BCE), which shared striking resemblances with the Urnfield/Hallstatt sites of Bavaria and Upper Austria. The Villanova culture marks a clean break with the previous Terramare culture. Although both cultures practised cremation, whereas Terramare people placed cremated remains in communal ossuaries like their Neolithic ancestors from the Near East, Villanovans used distinctive Urnfield-style double-cone shaped funerary urnsand elite graves containing jewellery, bronze armour and horse harness fittings were separated from ordinary graves, showing for the first time the development of a highly hierarchical society, so characteristic of Indo-European cultures. Quintessential Indo-European decorations, such as swastikas, also make their appearance.

The Neolithic transition is the shift from hunting–gathering into farming and stock breeding. The dynamics of this major transition in human prehistory is very well known in Europe and the Near East, because in this area hundreds of Early Neolithic sites have been dated. The oldest Neolithic sites are located in the Near East. From there, the Neolithic spread westwards and northwards across Europe. There are two main models of the Neolithic transition in Europe. The demic diffusion model assumes that farming spread due to the migration of farmers into new regions [1], whereas the cultural model assumes that hunter–gatherers (HGs) learnt agriculture from neighbouring farming populations [2]. Some authors have argued for the importance of both demic and cultural diffusion, and pointed out that they might have dominated the process in different regions [3]. 
In the red regions, the Neolithic spread was slow and due to cultural diffusion. In the yellow regions, the spread was faster and dominated by demic diffusion. In the blue regions, the speed was still faster and either demic or cultural diffusion could have dominated (this conclusion is due to parameter uncertainty).Evolution of the Indo-European Language
ie

IEUMesolithic Europe was dominated by I (&E) haplogroups before the coming of farmers.Expansion of agriculture from the Middle East to Europe (9500-3800 BCE)Map of early Neolithic cultures in Europe - EupediafarmingBronzeEnglish version Grafik DER SPIEGEL 41/2010 Seite 180ChariotSpread of horse and chariots

# Farmers coming from Near East create Vinca, Cris and than the Cucuteni cultures.
# The Cucuteni culture was the most advanced culture, placed at the cultural frontier with the Pontic Steppes. Here will meet all the technological, cultural and genetic admixtures that will form the IndoEuropean mixture: @ farming, @ cattle herding, @ bronze, metal working, @ chariots, @ city builders, @warriors. This cultural and technological MIX will create the most advanced populations and the POPULATION GROWTH/DENSITY that will produce the SWARMING of indo-europeans. brunHaplogroup_I2a (Custom)
# Genetically the first Big Bang was between the I populations that dominated Europe after the last Ice Ageand the J/G farmers coming from the Middle East. The second Big Bang was between the southern Steppe R1b culture  culture + the northern forest-steppe R1a culture AND Old Europe I2+J1/E1/G Cucuteni farming culture. The second big bang is based also on a second wave of ”technologies”: the Salt mining coming from the Carpathians and the horse domestication coming from the Sredny Stog culture on Dnieper. salt
Trade was essential : salt, tin, copper, amber, gold was source of power and hierarchy, which produced exploration and swarming.
pie culture# Third Big Bang was the meeting between the indo-europeans and the BMAC culture.
The Afanasievo culture is the earliest Eneolithic archaeological culture found until now in south Siberia. Radiocarbon estimates give a date of around 3300 BC for the start of the culture. The culture is mainly known from its inhumations, with the deceased buried in conic or rectangular enclosures, often in a supine position, reminiscent of burials of the Yamna culture.

According to Anthony, the development of the Proto-Indo-European cultures started with the introduction of cattle at the Pontic-Caspian steppes.[81] Until ca. 5200–5000 BCE the Pontic-Caspian steppes were populated by hunter-gatherers.[82] According to Anthony, the first cattle herders arrived from the Danube Valley at ca. 5800–5700 BCE, descendants from the first European farmers.[83] They formed the Criş culture (5800–5300 BCE), creating a cultural frontier at the Prut-Dniestr watershed.[84] The adjacent Bug-Dniester culture (6300–5500 BCE) was a local forager culture, from where cattle breeding spread to the steppe peoples.[85] The Dniepr Rapids area was the next part of the Pontic-Caspian steppes to shift to cattle-herding. It was the densely populated area of the Pontic-Caspian steppes at the time, and had been inhabited by various hunter-gatherer populations since the end of the Ice Age. From ca.5800–5200 it was inhabited by the first phase of the Dnieper-Donets culture, a hunter-gatherer culture contemporaneous with the Bug-Dniestr culture.[86] At ca. 5200–5000 BCE the non-Indo-European Cucuteni-Tripolye culture (6000–3500 BCE) appears east of the Carpathian mountains, [87] moving the cultural frontier to the Southern Bug valley,[88] while the foragers at the Dniepr Rapids shifted to cattle herding, marking the shift to Dniepr-Donets II (5200/5000 – 4400/4200 BCE).[89] The Dniepr-Donets culture kept cattle not only for ritual sacrifices, but also for their daily diet.[90] The Khvalynsk culture (4700–3800 BCE),[90] located at the middle Volga, which was connected with the Danube Valley by trade networks,[91] also had cattle and sheep, but they were “more important in ritual sacrifices than in the diet”.[92] The Samara culture (early 5th millennium BCE),[note 15] north of the Khvalynsk culture, interacted with the Khvalynsk culture,[93] while the archaeological findings seem related to those of the Dniepr-Dontes II Culture.[93] The Sredny Stog culture (4400–3300 BCE)[94] appears at the same location as the Dniepr-Donets culture, but shows influences from people who came from the Volga river region.
The E Europe/W Asia branch of R1b. When R1b crossed the Caucasus in the Late Neolithic, it split into two main groups. The western one (L51) would settle the eastern and northern of the Black Sea. The eastern one (Z2103 + M73) migrated to the Don-Volga region, where horses were domesticated circa 4600 BCE. R1b probably mixed with indigenous R1a people and founded the Repin culture (3700-3300 BCE) a bit before the Yamna culture came into existence in the western Pontic Steppe. They also met & mixed with the Cucuteni Culture, farming I/J/E people. R1b would then have migrated with horses along the Great Eurasian Steppe until the Altai mountains in East-Central Asia, where they established the Afanasevo culture (c. 3600-2400 BCE). Afanasevo people might be the precursors of the Tocharian branch of Indo-European languages alongside haplogroup R1a (=> see Tarim mummies). R1b people who stayed in the Volga-Ural region were probably the initiators of the Poltavka culture (2700-2100 BCE), then became integrated into the R1a-dominant Sintashta-Petrovka culture (2100-1750 BCE) linked to the Indo-Aryan conquest of Central and South Asia (=> see R1a for more details).

# The trade routes followed the rivers – the neolithical highways, cultures spread from one river valley to the next. Sredny Stog/Dnieper 5th millennium Bc, horseomestication. Yamna/Dnieper-Donets 36-23rd century BC, kurgan proto IE. Poltavka /Volga 2700—2100BC. 

R1ASource of above Y-DNA maps is  eupedia.com/europe/neolithic_europe_map.shtml

După cum arată cu claritate numeroasele descoperiri arheologice, creatorii şi purtătorii culturii Sântana de Mureş–Černjachov au practicat deopotrivă ambele rituri funerare, îngropându-şi defuncţii atât prin incineraţie cât şi prin înhumaţie. Potrivit unor cercetări riguroase mai recente însă, contrar presupunerilor generalizate că ar constitui un domeniu conservator şi refractar la schimbări, obiceiurile de înmormântare folosite de aceleaşi comunităţi de populaţie au suferit transformări profunde şi destul de rapide.
Astfel, s-a putut dovedi convingător că în faza timpurie a culturii Sântana de Mureş-Černjachov ritul funerar practicat cu predilecţie, iar de unele grupuri umane chiar exclusiv, era incineraţia, mormintele din sectoarele iniţiale ale necropolelor fiind cu precădere de tipul „în urnă cu capac” sau „fără urnă”, cu oasele calcinate depuse direct în groapă. Urmează apoi o fază în care, datorită probabil unor impulsuri venite din
lumea romană, are loc un proces rapid de modificare a obiceiurilor de înmormântare, producându-se o deplasare de la incineraţie la înhumaţie. Mormintele de înhumaţie caracteristice pentru faza mijlocie a culturii şi care predomină în majoritatea cimitirelor de tip Sântana de Mureş–Černjachov sunt orientate N–S cu scheletele depuse de regulă în decubit dorsal, cuprinzând în inventar foarte des ofrande de alimente şi de băuturi (reprezentate de oale, castroane, căni, pahare şi amfore), inclusiv de carne de animale. Tot la nivelul acestei etape şi probabil tot ca efect al unor influenţe exercitate din partea Imperiului roman îşi fac apariţia şi primele morminte cu schelete întinse pe spate orientate cu capul spre V. La fel ca şi în alte necropole de tip Sântana de Mureş–Černjachov, marea majoritate a mormintelor de înhumaţie din cimitirul de la Brăviceni sunt orientate pe direcţiile V–E şi N–S, fiecare din ele cu unele devieri. Astfel, s-a constatat că 89 din totalul de 160 complexe funerare cu orientarea precizată, adică 55,6%, se aflau pe direcţia V–E, iar 56, reprezentând 35%, pe axa N–S. La acestea se adaugă şase morminte dispuse NE–SV, unul S–N şi câte două înmormântări cu orientarea E–V şi SV–NE.  Complexul de la Brăviceni îşi găseşte mari asemănări cu necropola sincronă din bazinul Niprului Mijlociu de la Žuravka, din care s-au cercetat un mormânt de incineraţie, 71 de înhumaţie orientate V–E, 52 plasate N–S şi unul cu orientarea E–V.
Este interesant de remarcat însă faptul că, spre deosebire de cimitirul de la Žuravka, unde mormintele orientate V–E apar masate în zona de vest, la Brăviceni ele sunt răspândite pe întreaga suprafaţă a necropolei, la fel ca înmormântările cu orientarea N–S. Opinia că mormintele dispuse V–E din necropolele de tip Sântana de Mureş–Černjachov ar aparţine unor prozeliţi creştini a fost îmbrăţişată integral şi de alţi cercetători, dintre care cităm pe J. Kucharenko, G. Fedorov, E. Rikman, B. Mitrea, C. Preda, I. Ioniţă, I. Hica-Câmpeanu, K. Horedt, D. Teodor, Al. Levinschi, E. M. Constantinescu şi O. L. Şovan. Unii specialişti însă nu împărtăşesc această părere, punând înmormântările orientate cu capul spre V din arealul culturii Sântana de Mureş–Černjachov fie în legătură cu o presupusă dezvoltare a anumitor tradiţii familiale şi locale sau a credinţelor solare ale populaţiilor încă păgâne, fie pe seama anumitor triburi şi populaţii: scito-sarmaţi, slavi ori sciţi târzii.   s-a dovedit în mod convingător de
către specialiştii în domeniul arheologiei paleocreştine, începând din secolul IV, mormintele creştinilor sunt orientate aproape exclusiv pe direcţia V–E, adică cu privirea spre răsărit, care în doctrina creştină simbolizează izvorul luminii şi al vieţii veşnice. Totodată, s-a arătat că o altă caracteristică a înmormântărilor respective din mediul greco-roman din antichitatea târzie este lipsa inventarului şi, mai ales, a ofrandelor de alimente.  Un argument destul de solid în sprijinul apartenenţei la creştinism a mormintelor dispuse V–E din necropolele culturii Sântana de Mureş–Černjachov este şi datarea lor. Cu toate că problema cronologiei culturii
Sântana de Mureş–Černjachov nu este încă pe deplin elucidată, considerăm că datarea înmormântărilor dispuse V–E cu precădere în a doua parte a secolului IV şi la începutul secolului V este destul de întemeiată. Este important de remarcat în acest context că, din punct de vedere cronologic, cele mai timpurii morminte creştine orientate V–E din cimitirele romane de la Ságvár, Mangalia (Callatis) şi Piatra Frecăţei (Beroe) se datează începând cu primele decenii ale secolului IV sau, mai curând, cu al doilea sfert al acestui secol, majoritatea înmormântărilor încadrându-se însă în a doua jumătate a veacului IV şi în secolele ulterioare. Prin urmare, în ceea ce priveşte datarea mormintelor cu orientarea V–E, situaţia din Gothia este într-o anumită măsură conformă cu cea din Imperiul roman, unde creştinarea a cuprins cea mai mare parte a locuitorilor provinciilor abia după edictul de la Mediolanum din anul 313, prin care religiei creştine i s-a acordat deplina libertate.  Cât priveşte obiceiul magico-ritual de deshumare a mormintelor, s-a dovedit că el a afectat cu precădere înmormântările plasate N–S, iar în unele necropole mormintele orientate V–E nu sunt deranjate chiar deloc. Originea acestui ritual funerar poate fi pus mai curând pe seama triburilor dominatoare gotice, care au stăpânit şi locuit în tot acest întins spaţiu din răsăritul Europei. Potrivit mai multor mărturii transmise de o serie de scriitori romano-bizantini, activitatea misionară în ţinuturile nord-danubiene stăpânite de goţi ia o mare amploare mai ales în perioada de după încheierea păcii dintre Constantin cel Mare şi Ariarich, conducătorul vizigoţilor, în anul 332. Printre numeroşii propagatori ai noii religii în Gothia nord-danubiană în cursul secolului IV un loc aparte îl ocupă celebrul episcop arian Ulfila.  MORMINTE ORIENTATE VEST–EST DIN NECROPOLA
DE TIP SÂNTANA DE MUREŞ–ČERNJACHOV DE LA BRĂVICENI. CONTRIBUŢII LA PROBLEMA RĂSPÂNDIRII CREŞTINISMULUI ÎN GOTHIA. DE VLAD VORNIC
Unul dintre cele mai VECHI cimitire din România, descoperit în județul Satu Mare. >> Este o așezare din neoliticul târziu de aproape 7.000 de ani vechime, încadrat la 4.900 – 4.700 înainte de Hristos. Până în prezent avem conturate șapte morminte. Morții sunt dispuși pe orientare E-V, cu capul spre E.

# Farmers coming from Near East create Vinca, Cris and than the Cucuteni cultures.
# The Cucuteni culture was the most advanced culture, placed at the cultural frontier with the Pontic Steppes. Here will meet all the technological, cultural and genetic admixtures that will form the IndoEuropean mixture: @ farming, @ cattle herding, @ bronze, metal working, @ chariots, @ city builders, @warriors. This cultural and technological MIX will create the most advanced populations and the POPULATION GROWTH/DENSITY that will produce the SWARMING of indo-europeans.
# Genetically the first Big Bang was between the I populations that dominated Europe after the last Ice Ageand the J/G farmers coming from the Middle East. The second Big Bang was between the southern Steppe R1b culture  culture + the northern forest-steppe R1a culture AND Old Europe I2+J1/E1/G Cucuteni farming culture. The second big bang is based also on a second wave of ”technologies”: the Salt mining coming from the Carpathians and the horse domestication coming from the Sredny Stog culture on Dnieper.
# Third Big Bang was the meeting between the indo-europeans and the BMAC culture.
Trade was essential : salt, tin, copper, amber, gold was source of power and hierarchy, which produced exploration and swarming. The trade routes followed the rivers – the neolithical highways, cultures spread from one river valley to the next. Sredny Stog/Dnieper 5th millennium Bc, horseomestication. Yamna/Dnieper-Donets 36-23rd century BC, kurgan proto IE. Poltavka /Volga 2700—2100BC.
# The first “kurgan waves” R1a and than later R1b entered deep into Europe mainly through the Danube valley. But the true “birth” of indo-europeans happened when all the essential parts met and mixed, the melting pot / the heimat of “aryans” was in Transnistria where the Cucuteni culture met with the R1b metal people and the R1a warriors. Here met all the top technologies (farming, salt trade, copper & gold, horses & chariots), the Old Europe culture (farming & cities) with the “kurgan culture” (milk revolution & warriors stamina/leadership).
# All these technological advances created o competitive population and created conditions for a population growth that later created the swarmings. From here (due to climate changes also), waves of indo-europeans went #1-W to conquer Europe, 2#-E to conquer the steppes to China (Tarim) and 3#-SE “iranians” & “indus aryans”. (According to Gimbutas, contact of the Yamna culture with late Neolithic Europe cultures results in the “kurganized” Globular Amphora and Baden cultures.)
# First base of R1b in Europe is Transylvania! From Transylvania, between 2500-2000BCE, R1b invades Central and Western Europe. The origins of the cremation / Urnfield Culture  (c. 1300 BC – 750 BC) is also linked to Transylvania via the Cucuteni–Trypillia culture. The R1b were not strong enough to displace the Old Europe populations, went over Transylvania to conquer the less populated Western Europe. In same way the R1a waves of Greco-Macedonians and Thracians went over Romania/Transylvania to displace the populations from present day Greece, not displacing the populations from present day Romanian, but leaving traces, mixing to have the “melting pot” effect. Because of metal ritches and because of the lush valleys (like Maros), Transylvania was also a melting pot between Old Europe and R1a+R1b Kurgan people, the Dacians were metal people just like Halsttatt/Le Tene people. But the old I2/J substratum was strong enough to preserve the cremation habits.
# Neolithic Old Europeans either cremated their dead (e.g. Cucuteni-Tripolye culture) or buried them in collective graves (this was the case of Megalithic cultures). First R1b culture in Europe, the Unetice – were buried always in N-S alignment, with head facing E, and the body lying in a “crouched” position. Úněticean burial rite displays strong uniformity, regardless of the gender or age of the deceased, men and women were buried in the same N-S position. Later cremation prevailed in Urnfield culture, the “old habits” of the Burned Horizon traditions mixing with tumulus of the metal people.

tricolor

Some neolithic genetic studies tend to talk about Europe populations dominated by G, J, R1A, R1b populations in certain periods and areas. But those genetic studies make conclusions based on bones from neolithic tombs, while populations who cremated their dead have left obviously less traces/bones. We can not read their bones simply because they burned their dead, but that does not mean they were not there, in big numbers besides the newcomers (farmers and kurgan people), we can see their traces in present day populations – see Alinei continuity theory also. After the last Ice Age for a few thousand years all Europe was “blue”, mostly with I populations. Much of Old Europe is still “blue” in present day, all the J/E/G farmers, all the R1a/R1b kurgan people that came over, were not able to displace the old I2 stratum. The old I2 populations absorbed one after the other all the migrations, preserving some very old  (7kyr) cultural continuities. 



 

Posted in 2017, Aryans, ethnogenesis, Getae,Getes,Geti, PIE | Tagged , , , , , , | Leave a comment

Crucile Solare din Apuseni – “Celtic Crosses” in Transylvania


ccAm nimerit candva peste poza asta si mi s-a pus pata. Dupa luni de zile am reusit sa ma duc sa .. “imi caut crucea”. Nu am gasit-o inca (!), dar am gasit altele. Si cautand povestea lor am aflat ca peste tot, inaintea comunistilor, Romania era plina de astfel de pietre frumoase. Distruse sistematic de comunism, acum distruse sistematic in continuare de ignoranta/nepasare, de “prostia” unui popor in “decadenta consumista”. Astfel de comori restaurate ar putea fi un mare potential turistic, macar asta ar putea fi o motivatie pentru a le salva, daca nu inteleg oamenii altceva. Cand/daca nu vor mai fi nici paduri nici astfel de pietre, “nu va mai fi nimic”, “va fi apocalipsa”.

harta-apuseni-trascau-highrezCrucile de pe Valea Arieșului din Apuseni Cornel Nistea

Prima constatare legată de rolul crucilor din Munţii Apuseni şi de pretutindeni este sacralizarea locului. O cruce postată la o intersecţie de drumuri, într-un anumit spaţiu exprimă legătura omului cu Dumnezeirea. Crucea îndumnezeieşte locul.
Majoritatea crucilor de pe Arieşul Mijlociu din Munţii Apuseni sunt strâns legate de viaţa/tradiţia agrar-pastorală a zonei urmând ciclurile agrare/pastorale: imaş-ţarină, într-un spaţiu care nu depăşeşte uneori ca diametru doi kilometri sau chiar mai puţin. Între două pâraie e imaş, dincolo de părău, e ţarină şi fiecare spaţiu are într-un fel de centru al său o cruce, la care se oficiau slujbe religioase, sfeştanii de binecuvântare a stânelor, păstorilor şi vitelor pentru înlăturarea duhurilor rele pentru a le feri de boli, de dezlănţuiri ale naturii. În ţarină, la o asemenea cruce ca cea a Crocanilor, de Rusalii sau la Sânpetru, se oficia un mare maslu la care participau oamenii din satele comunelor Sălciua, Ponor, Baia de Arieş şi din alte sate: Poşaga, Mogoş, când se sfinţea apa cu care mai apoi se stropeau holdele, casele, colibele şi vitele. O semnificaţie deosebită avea agapa din această zi, cu binecuvântarea bucatelor şi oferirea de către gospodari celor din jur să guste din bucatele lor: Har din har, dar din dar se face!, pentru a da putere de rodire anului.
Din Dealul Feţii până la Crucea Crocanilor sunt patru cruci, una în Cărbunări (Crucea din Funduri) şi una în dunga ce duce spre Fântâna Cailor (Crucea Mică); în Meterg mai era o cruce undeva, dispărută; o altă cruce se afla pe drumul spre Faţa Natului şi o alta la După Stână, toate integrate în spațiul ciclului agrar imaş-ţarină.
Crucile din Lucaci (cea de piatră pusă de Codrescu pe pământul său), cea din Doştină – Crucea Bandî – şi Crucea Porumbului din şaua dintre Huda lui Papară şi Vânătare marcau locurile de ritual religios din vecinătatea colibelor şi stabulaţiei gospodarilor.
De reţinut e că majoritatea acestor cruci sunt celtice, au în centrul lor discul solar şi motive arhaice: rozete, zigzaguri, calea şerpuită, funia împletită, coarnele berbecului şi alte motive care se găsesc pe diferite obiecte din gospodărie: furci de tors, lăzi de zestre, juguri, bâte, fluiere, codorişti de bici etc., toate exprimând o spiritualitate străveche, într-o stilizare artistică uimitoare, ce se poate constata cel mai expresiv pe ţesăturile şi cusăturile portului popular din zonă. Pe unele dintre crucile mari, ca aceea din vârful Citerii şi cea de la Podul de peste Arieş din Sălciua de Sus e sculptat ochiul divin iar dedesubt e scris dictonul: „Ce ţie nu-ţi place/ Altuia nu-i face”, zicere cu efecte moralizatoare imediate.
Nu puţine dintre aceste cruci au baza încastrată într-o piatră de moară sau de râşniţă folosită ca masă de rugăciune, alteori piatra de moară sau de râşniţă este plasată pe un stâlp independent lângă cruce, cum e cazul Crucii de la Podul de peste Arieş din Sălciua de Jos. Aceasta, ca şi crucea mare de lângă podul din Sălciua de Sus sunt plasate în vecinătatea apei, pentru că aici se desfăşura ritualul de la Bobotează.
Ce loc mai nimerit era decât să pui o cruce lângă fântâna dintre biserică şi casa parohială, oare nu tot ca o sugestie a unei surse de viaţă şi a sfinţirii preajmei, a întregului complexul creştin, marcând desigur sacralitatea centrului satului?
Crucea, masivă, pusă acolo probabil în locul alteia între cele două războaie mondiale a devenit pentru oamenii necreştini ai dictaturii comuniste indezirabilă. După alungarea preotului şi transformarea casei parohiale în cămin cultural, unde se ţineau şedinţele partidului comunist, locul rugăciunilor îl luase Internaţionale, s-au făcut presiuni asupra sătenilor, acum membri ai partidului comunist, să taie din temelii crucea. Ei bine, oamenii s-au speriat, nu puteau face o asemenea ticăloşie şi-ntr-o noapte au luat crucea cu pricina de acolo şi-au pus-o în vârful Citerii, pisc de deal înalt căruia copiii mei îi spun Golgota, loc minunat din care crucea se vede de la mari depărtări.

salaj

Adevarata Poveste a Crucii Celtice de la Napradea judetul Salaj

Pentru mine povestea acestor cruci celtice a inceput in urma cu vreo sase ani. Atunci am fost la Arinis (judetul Maramures) pentru a filma si fotografia crucile celtice de acolo. Se spunea atunci ca ar fi singurele cruci celtice din Romania. Teoria aceasta s-a dovedit in timp a fi o teorie falsa! Crucile celtice de la Arinis s-a dovedit ca nu sunt singurele cruci de acest fel. Cert este ca aceste artefacte sunt o adevarata fascinatie pentru unii localnici, care mi-au povestit multe despre ele.
Am desfasurat o indelungata munca de teren in care am avut satisfactia de a vedea locuri minunate ale Ardealului. Incetul cu incetul am identificat multe locatii ale crucilor celtice din aceasta zona. Cu rabdare si rigurozitate am cercetat peste 30 de localitati din judetele Maramures si Salaj, aflate in zona de nord-vest a Romaniei. Am descoperit aici peste 70 de astfel de cruci. Eu le numesc “Cruci Solariene de tip Celtic”,deoarece este greu de crezut ca sunt facute de mana celtilor sau macar pe vremea celtilor. Insa faptul ca aspectul lor este atat de asemanator cu alte artefacte similare celtice face ca denumirea de “Cruci Celtice” sa fie potrivita. Proiectul meu dureaza de cativa ani si poate va mai dura tot atatia ani. Am descoperit aceste artefacte,le-am fotografiat si le-am clasificat. Am elaborat o harta a localizarii acestor artefacte pe tipuri si localitati.
Influenta celtica se manifesta tocmai prin monumentele funerare de tip celtic existente intr-un numar atat de mare in bazinul Somesului si in zona adiacenta. Dar de unde aceasta influenta celtica? Am inceput sa analizez aceasta ipoteza. Am discutat cu profesori de istorie despre aceasta zona si nu numai.
7-DSC02231S-a conturat astfel o teorie care s-ar putea confirma: Celtii au inaintat pe cursul marilor rauri ale Transilvaniei (si pe cursul Somesului) in perioada secolelor VI-II i.Ch. si au supus populatia locala. Izvoarele istorice ne indica prezenta pe meleagurile noastre a tribului celtic al anartilor. Celtii au stapanit aceste locuri pana la razboaiele cu regele dac Burebista, care i-a invins si i-a impins pana in zona Panoniei sau chiar mai departe. Razboaiele lui Burebista cu triburile celtice s-au desfasurat in perioada anilor 60-59 i.Ch. Enclave celtice supuse Regatului Dac au mai ramas pe aceste locuri din bazinul Somesului (NV Romaniei de azi), datorita faptului ca zona este relativ izolata si inconjurata de paduri dese. Celtii au convietuit aici cu dacii timp de secole si au fost asimilati de acestia. Dupa cucerirea de catre romani a Daciei aceasta zona bogata a ramas inafara cuceririi romane, in zona Daciei Libere. Dacia Porolissensis era aproape si era o zona predilecta pentru incursiunile de jaf ale razboinicilor daco-celti. Influenta celtilor asupra dacilor a fost covarsitoare. Dacii au avut numai de invatat de la civilizatia celtica, ce avea o cultura mai avansata decat civilizatia dacica. S-a produs astfel un mix de culturi. Deci in zona cercetata de mine se constata aceasta influenta culturala celtica. Se poate constata si in teren aceasta. Consider ca dovezile materiale pot confirma aceasta teorie,chiar daca nu exista izvoare scrise. Se poate spune ca daco-celtii sunt stramosii nostri. Astfel de dovezi ale influentei celtice in Europa s-au conturat si dupa cercetarile genetice intreprinse in ultimii ani.
In data de 7 iunie 2015 cercetarile mele au fost expuse la Castelul Karolyi din Carei,judetul Satu Mare,cu ocazia vernisajului expozitiei mele de arta fotografica “Simboluri astrale in arhitectura traditionala maramureseana”. La expunere a participat si domnul arheolog Hago Attila,directorul Muzeului de Istorie din Carei. Acesta a participat la cercetarile arheologice din zona Carei-Piscolt unde au fost gasite cele mai multe dovezi ale civilizatiei celtice din Romania.Tot aici a fost descoperit si vestitul “Coif Celtic de la Ciumesti” in anul 1961.Vazand expunerea mea acesta a declarat ca ipoteza influentei celtice in zona cercetata de mine se confirma. Si a subliniat ca aceste cruci pot fi denumite ca si “Cruci Celtice”.

Un arheolog cunoscut Ion Motzoi-Chicideanu cu o experiență de teren de peste trei decenii sustine: “Dacii se înrudeau cu celții, getii erau mai curand inruditi cu tracii. Getii au aparținut unei populații care a locuit de la poalele sudice ale Carpaților Meridionali și până undeva la munții Balcani. Eu tot ce pot să fac este să interpretez materialele arheologice! Anumite unele elemente de acolo, din munții Orăștiei, îi arată pe daci mai aproape de populațiile atestate arheologic în Transilvania şi chiar în Europa Centrală, mai exact de celți, deși cu unele elemente comune cu populațiile din Câmpia Română. În mijlocul Olteniei există contexte arheologice, staţiuni de pildă, în care s-au identificat elemente culturale specifice ilirilor. De ce nu-i numim pe locuitorii Olteniei iliro-daci, sau, dimpotrivă, iliro-geți?”

DSC_6272

wikipedia – Peștera Huda lui Papară

În plină epocă a bronzului cănd probabil a fost descoperit aurul Apusenilor, aşezările umane explodează şi urcă de pe văile fertile ale râurilor pe varfurile munţilor, pană la 1300 m altitudine. La Sălciua, lângă peştera Huda lui Papară, au fost descoperite morminte tumulare vechi de 5 milenii. De aici, povestea merge mai departe… De la sfârşitul acestei epoci a fost descoperit în zona intrării un topor de bronz[11], depus ca ofrandă zeului într-o fisură a peretelui de calcar.
Puternica gintă a Apulilor, dacii din Munţii Trascăului au ridicat nu departe de aici cetatea Craivi, un veritabil cuib de vulturi la care se poate ajunge urmând un adevarat traseu alpinistic. A fost ultimul punct de rezistenţă şi probabil locul în care regele Decebal şi-a pus capăt zilelor. Templul religios de aici dovedeşte că cetatea stăpânita de Burebista a fost cândva a lui Zalmoxes, regele zeu al dacilor, care la bătrâneţe s-a retras într-o peşteră.
Huda lui Papară ar putea fi peştera din muntele Kogaionon în care s-a retras regele zeu al dacilor pentru patru ani. Controversele asupra personalităţii lui Zamolxe au început să apară odată cu menţionarea lui de către Herodot, părintele istoriei, care recunoaşte cinstit că Zamolxe a trăit în jurul anului 1400 îC şi nu a fost un zeu închipuit. El este unul din cei trei profeţi ai lumii : Zamolxe, Zaratustra şi Moise. Cât despre retragerea lui în peşteră şi apariţia după 4 ani nu a avut rolul de mister iniţiatic ci a fost o lecţie pentru poporul care poate nu îi urma toate îndemnurile. Mitologicul munte dacic care a fost sediul lui Zamolxis sau locuinţa marelui preot dac a fost Kogaionon. Semnalat de greci, muntele nu a fost identificat. Presupunerile duc spre Gugu, Ceahlăul, Dealul Grădiştii sau Omu. Dar toate sunt ipoteze romantice. Strabon scrie despre peştera de retragere a lui Zamolxis care se află în acest munte. Muntele luase numele de la râul ce curgea alături, deci râul era mai important decât muntele. Suprapunând hata antică cu cea a României moderne, acest râu se afla mai la nord decât toate locurile identificate mai sus. Puterea dacilor era data de bogaţia lor, de aurul pe care-l aveau din filoanele Apusenilor şi care ajungea nu numai în Grecia ci şi în Egipt, Mesopotamia sau Persia. Toată politica şi religia se sprijinea pe aur deci e normal ca regii şi preoţii să fie lângă izvorul aurului. Cel mai important râu al Daciei era Arieşul, râul aurului. Şi lângă acest râu este muntele cu peştera în care regele zeu s-a retras patru ani. Cel mai impozant munte lânga Arieş, plin de cetăţi dacice este Trascăul cu monumentala peştera Huda lui Papară, posibila peştera lui Zamolxes.

Solomonar, șolomonar în Apuseni este unul dintre cele mai enigmatice personaje ale mitologiei populare românesti. Stăpani ai vânturilor și călători prin nori, șolomonarii trăiesc în poveste, dar și prin pădurile Bucovinei sau prin cătunele Apusenilor. Ei sunt inițiați în științele astrologiei, ale prezicerii viitorului, dar mai ales în stăpânirea tuturor fenomenelor meteorologice.
Solomonarii se trag din vechii preoți asceți traco-geti – kapnobatai călători prin nori sau umblători prin fum, cei care săgetau norii spre a opri balaurii furtunilor. Zalmoxis_AleksandrovoȘolomonarul poate fi comparat cu Kadmos, casta lor ca fiind moștenire dacică, șolomonarul din tradiția folclorică este rezultatul unui proces de zeificare a sacerdotului, provenind din preoți initiați. Huda lui Papară este, dacă nu leaganul, cel puțin locul care a ținut în viață legenda și tradiția șolomonarilor. Această peșteră a fost locuință și loc de cult pentru sute de generații preistorice. Aici s-a retras regele zeu al dacilor, Zamolxes, făcând din acest loc cale spre alte lumi. In imagine Zalmoxis. Detaliu dintr-un mormânt trac de la Aleksandrovo, Bulgaria.
O altă legendă, pornită probabil de la populația germană din zonă, leagă peștera cu cea din Hameln, Germania,[necesit în care Cântărețul de flaut cu flautul său fermecat a ascuns copiii orașului ca razbunare ca nu a fost plătit pentru salvarea urbiei de invazia șobolanilor. Și tot ei fac legătura între peșteră și Dracula. Pe la 1290, la Sângiorgiu Trascăului (redenumit “Colțești” în a doua jumătate a sec. XX), peste culmea Bedeleului, la numai 8 km de Hudă a fost ridicat castelul nobiliar Thoroczkay (Cetatea Trascăului) pe ruinele vechiului castru roman. Construcția a fost făcută de sașii adusi din Austria și de secui care au ramas până în ziua de azi în cele două sate, Colțești și Rimetea. Din istoria zbuciumată a castelului se remarcă faptul ca Matei Corvin îl confiscă pentru mai mulți zeci de ani. Aici ar fi stat închis nimeni altul decât Vlad Tepes, prizonierul împăratului înainte de a prelua pentru a treia oară tronul Valahiei. În legendă se spune că temnița castelului are legătură cu peștera Huda lui Papară și ca Tepeș a conviețuit cu liliecii peșterii o bună bucată de timp. Poate o legatura dintre simbolul vampirismului-lilieci si Vlad Tepes ..
maxresdefaultr1b-ydnaThe Middle Danube & Tisa basins plus Transylvania were the turntable, the area from where 1#Linear Pottery spread to Central Western Europe, from where 2#Pro Italo Celts  conquered all Western Europe.
w3_thumb.gifw5.jpgThan the celts came back, the tide changed direction 180 degrees. 
The classical Dacian Culture – a fusion between the Old Dacians & the La Tene celts, Romania – an I2 continuity since the Ice Age.late_bronze_age_europePe dealurile din zona comunei Sohodol pot fi văzute câteva astfel de cruci ridicate de moţi în Munţii Apuseni în urmă cu peste 200 de ani. Citeste mai mult: adev.ro/omu32bsohodel (Custom)

Adi / Cuibul Corbilor: “Cele mai multe cruci de hotar din zona Ponor sunt ortodoxe, (solare/celtice), cele mai vechi inscriptionate cu chirilice si simboluri, vechi de vreo 200 de ani, unele sunt greco- catolice.” Toate orientate spre sud, pe cele mai vechi inscriptiile se pot descifra din ce in ce mai greu, sunt sterse de vant, intemperii.

Comuna Ponor Wiki1c3 (4)2017-09-08 17.57.19c4 (1)5.jpgc2 (1)2017-09-08 17.56.51c3 (2)c1 (2)237floarea vietiiMuzeul Taranului Roman :  Locul în care fata așeza cu grijă zestrea care creștea de la an la an prin lucrul mâinilor ei era încrustat puternic cu semne apărătoare: pe ladă, simbolul creștin al crucii se întâlnește cu simboluri solare de origine precreștină, ilustrând o veche sinteză a spiritualității țărănești.

Ponor Outdoor

Am gasit pietre de hotar pe culmile din jurul comunelor Ponor si Podeni. Pe platourile inalte din jurul Ponorului sunt zone mari defrisate probabil cu muuult timp in urma pe care se cresc acum animale, dar acolo sus s-a cultivat si grau, mi-au confirmat asta un parinte de la Manastirea Ponor si un localnic de deasupra Hudei lu Papara. Zona a doua este tot o zona agricola, “dosita” in spatele stancariei de la Coltesti (Piatra Secuiului), zona mai joasa dar tot inchisa, relativ izolata intre munti. In Padureni doua case care mi-au atras atentia, una avea floare vietii, arhitectura lor pare oarecum “romanica”.Padureni

Poze zona Salciua/Ponor facute de Pr.Iulian Nistea, nascut in Salciua – nistea.com123456p1010160cruce_stejar_primavaracruce_stejar_fluiercruce_stejar_celtica

Crucea in patrimoniul spiritual al jud.Alba – Ana Dumitran Crucea este considerată a fi al treilea dintre cele patru simboluri fundamen-tale, alături de centru, cerc şi pătrat, fiind atestată ca simbol arhaic care sta-bileşte o relaţie între celelalte trei menţionate, integrându-le într-un limbaj simbolic universal, socotit a fi cel mai totalizant: intersecţia braţelor sale stabileşte centrul, crucea se înscrie în cerc, pe care-l împarte în patru; din cruce se obţin pătratul şi triunghiul.
celtic-cross-t11016
Crucea celtică (crucea înaltă), este o cruce latină cu un inel, folosită in mai multe zone ale Europei, inclusiv şi în spaţiul românesc, dar mai ales în Irlanda şi Scoţia: două linii care se intersectează perpendicular în centrul unui cerc. Ea este adesea împodobită cu motive specifice (noduri) şi poate să fie reprezentată ca cruce-nimb cu braţe prelungite. Deumirea este una arbitrară, deoarece simbolul poate fi întâlnit la toate civilizaţiile, pe toate continentele. Potrivit unor istorici, numele de „valah” a aparţinut iniţial celţilor, care locuiau în zona Transilvaniei.

cruce1
Crucea solară, crucea roată, crucea inelară, este o cruce însemnată într-un cerc, cu braţele perpendiculare. Ea a slujit în epoca bonzului ca simbol solar. In arta creştină, crucile solare sunt caracteristice pentru stilul romanic.

salaj“Problema crucilor din Maramureş este una foarte veche. Eu nu le numesc celtice pentru că ele nu sunt celtice. Cele două mari civilizaţii tradiţionale, civilizaţia dacică şi cea celtică, se duc parallel. Sunt civilizaţii din aceeaşi rădăcină, din rădăcina marii tradiţii carpatine, care este preistorică. Este adevărat că celţii au trecut pe aici. Noi avem acel colac, o cruce într-un colac. Un cerc care înseamnă soarele sau un colac.  Asemenea cruci au fost scoase de sub pământ şi la Deseşti sau la Bogdan Vodă. Eu nu le spun cruci celtice, ci dacice. E adevărat că celţii au aceste cruci, în toată zona aceea din Scoţia, Irlanda, Anglia ş.a.m.d. Este soarele proiectat pe cruce, de fapt. O cruce într-un cerc înainte era simbolul lunii.  La celţi simbolizează soarele. La daci e vorba de colacul mortului, un colac care este pâine ritualică. Nu e acea împletitură solară, ca funia de pe poartă. Ca formă sunt identice, dar ca funcţiune diferă total. Sunt foarte valoroase şi noi ţinem enorm de mult la ele”, a declarat Ioan Marchiş, directorul Direcţiei de Cultură Maramureş.

Paun Es. Durlic – Cea mai veche scriere din lume, pastrata in painea vlahilor.

“The Sacred Language of the Vlach Bread” << www.paundurlic.com Etnograf din zona Timocului, Durlic spune ca simbolurile de pe colaci rituali ai vlahilor poarta simboluri pre-crestine vechi de mii de ani. Sfanta paine a vlahilorPentru vlahii din Serbia, painea nu este doar hrana sau pomana data pentru sufletele celor raposati, ci si un “document” de valoare istorica inestimabila. In sudul Dunarii, painea rituala a vlahilor poarta pe ea semne asemanatoare cu cele de pe tablitele de la Tartaria, Vinca sau Lepenski Vir. Colacii ce se impart la parastase si la sarbatorile mortilor nu au insemne crestine, ci simbolurile celei mai vechi scrieri de pe pamant. Este incontestabil, afirma Paun Es. Durlic, in lucrarea sa, “Limba sfanta a painii vlahilor”, ca spirala, crucea Sfantului Andrei, crucea, luna noua, soarele sau svastica se regasesc atat pe tablite cat si in decoratia painilor. Ele sunt prezente, de altfel, in tot spatiul carpato-danubian, semne similare existand, de pilda, si pe inscriptia dacica prezentata de Vasile Lovinescu in lucrarea sa, “Dacia Hiperboreana”.Sfanta paine a vlahilor Dintre semnele sistematizate de Marija Gimbutas, cercetatorul sarb Paun Es. Durlic a identificat circa 40 de ideograme, prezente si pe painile rituale ale vlahilor. Iar intre toate, cel mai mult l-a impresionat svastica. Simbolurile marcate in tabel si copiate sub chenar au fost descoperite de cercetatorul Paun Es. Durlic, pe painile rituale ale vlahilor. “Svastica ocupa locul central printre simbolurile tanatice ale vlahilor“, spune el.
In toate aceste simboluri se impletesc doua credinte: crestinismul si cultul precrestin al soareluiVechiul strat precrestin al unui sistem magico-religios a acceptat doar partial noua religie crestina si a transformat-o substantial, privilegiind miturile si ritualurile arhaice. La vlahi, doar femeile cunosc taina painii sfinte si rostul ei, legat de cultul mortilor. Pomana are reguli stricte care, daca sunt incalcate, nu mai poate fi trecuta granita dintre cele doua lumi. Din acest motiv, cel care incearca sa le impiedice pe femei sa-si duca secretul mai departe, asa cum l-au invatat de la mamele si bunicile lor, este marginalizat de comunitate, fiind considerat pacatos. In traditiile vlahilor legate de cultul mortilor, femeile implinesc viata rituala, din care barbatii sunt exclusi. In acest sens, comunitatea vlaha din Serbia de rasarit inca traieste in matriarhat.

Simboluri solare vechi de 10.000 de ani descoperite în Peştera Cizmei din Apuseni

Speologii de la Clubul Speo-Zarand, pe teritoriul comunei Bulzeștii de Sus (jud. Hunedoara), din Masivul Grohot, aparţinător de Munţii Metaliferi ai Apusenilor, au descoperit in Peștera Cizmei urme de locuire din neolitic, materializate în desene inscripţionate pe stâncă și diverse fragmente de unelte și arme din piatră. În inima grotei, pereţii apar acoperiţi de cercuri, simple sau concentrice, linii orizontale şi verticale şi chiar cruci. Se distinge şi silueta un copac (Pomul Vieții?). Acestea sunt urme lăsate de oamenii care s-au adăpostit acolo, în urmă cu 10 mii de ani. Cercurile sunt atât de bine desenate, încât e posibil să fi fost făcute cu un fel de compas. Cercul, ca simbol solar, este frecvent întâlnit în desenele preistorice și în primele tezaure de aur ale preantichității. Conf. univ. dr. George V Grigore

pestera-cizmei
Crucea cu raze de la Tartaria

Pana la ora actuala, la Tartaria apare cea mai veche reprezentare a acestui simbol, crucea cu raze. Daca se compara placutele cu scrierea sumeriena, pe placutele ritualice de la Tartaria apar zeul Su (pronuntie Saue), reprezentat de simbolul „H” – scarita – si zeul Anu, reprezentat de „crucea cu raze”. Este pentru prima data in istorie cand apar ambele simboluri religioase. Si poate nu intamplator Tartaria se afla la poalele Muntilor Su.Re.Anu, trei ipostaze ale divinitatii solare primordiale, regasite in cultul de la Tartaria, in religia egipteana si in religia mesopotamiana. Toate avand ca simbol crucea cu raze si ca animal devotat sarpele, simbol al energiei. O mie de ani mai tarziu a fost preluat sau pur si simplu ”dus” cu vreun val migrator in Sumer, unde era zeitate secundara, numit Saue – grafic ”H”-, Usmu si Ara. El i-a cedat locul de zeitate suprema si simbolul (crucea cu raze) lui Anu, asa cum reiese dupa un cilindru neobabilonian aflat in Muzeul Britanic (vezi foto). In Egipt, apare mai tarziu ca Re si Ra, avand ca simbol initial crucea in cerc, apoi discul inaripat. tartariaCrucea cu raze apare la noi si pe ceramica din Muntii Orastiei (vezi foto fragment de arhi2-copyceramica, din colectia cercetatorului Vasile Rudan), iar zeul cu doua capete apare pe monedele dacice. Virgiliu a lasat marturie ca un zeu cu doua capete ajunsese si pe meleagurile italiene, cand populatia autohtona traia in semisalbaticie. Tot de la Virgiliu stim ca il chema Ion (rebotezat de romani Yanus) si era fiul Soarelui facut cu o pamanteanca, fiica regelui Atenei. Deci un semizeu, fiu al lui Saue, care ii preluase insigna de zeu cu doua capete, dar si furca solara, „Y”. Misteriile cultului lui Sa se regasesc si azi in dansul solar al calusarilor. Crucea cu raze mai apare si pe ceramica foarte veche si necercetata din Muntii Buzaului, iar in Argedava, cetatea lui Burebista, apare si in zilele noastre in cimitirul din Popesti-Novaci, pe cruci din secolul trecut (vezi foto).
Odata cu preluarea puterii religioase si laice de catre barbati, crucea cu raze apare si pe scuturile razboinicilor. Din nou, cea mai veche reprezentare apare in Romania, mai stilizata, in mormantul getic regal de la Agighiol, sec. IV i.C., fiind un element protector obligatoriu pe coifurile daco-getilor.  Apoi il vedem mai elaborat pe scuturile dacilor, de pe Columna lui Traian.
La crestinii ortodocsi, crucea, cu raze in centrul ei, este semnul Invierii, e crucea datatoare de viata. Inaltarea Sfintei Cruci se sarbatoreste la 14 septembrie, din anul  335.
Spre deosebire de celelalte colţuri ale Europei, pentru români crucea celtică se consideră un simbol creştin, care este prezent la Sfânta Liturghie, pe icoanele Mântuitorului şi pe cupolele Bisericilor. În tradiţia creştină, crucea celtică reprezintă şi Taina Sfintei Împărtăşanii. Sfântul Disc, pe care se săvârşeşte slujba Proscomidiei, are  această formă a crucii celtice. Cercul – timpul, semnifică unitatea noastră cu cei ce au trăit înainte noastră (strămoşii), cei cu care trăim în prezent, insă, și unitatea noastră cu cei care urmează să se nască.

cruce pagana

Razvan Codrescu – De la păgînism la creştinim – Simbol cosmic cu mult anterior apariţiei creştinismului, crucea reprezenta la unele popoare din vechime soarele şi armonia contrariilor. Punctul de întretăiere al braţelor ei simboliza centrul universului, iar cele patru braţe indicau punctele cardinale. Spre sfîrşitul Antichităţii, crucea, înainte de a avea o semnificaţie sacră, ajunsese cunoscută mai ales ca instrument de supliciu (preluat în cele din urmă şi în lumea romană, se pare că de la fenicieni). De altfel, în mai toate limbile moderne, cuvîntul provine din lat. crux,-cis (în legătură cu crucio,-are, “a răstigni”, “a tortura”). Cuvîntul grec pentru cruce, stavros, însemna în sens propriu un stîlp vertical, de care se putea atîrna vreun lucru oarecare. Şi la romani termenul crux pare să fi avut la origine tot sensul de stîlp vertical. Creştinismul a prefăcut crucea dintr-un instrument de tortură, aducător de moarte (“blestemat este… tot cel spînzurat pe lemn” – Deuteronomul 21, 23), într-un obiect sfînt, dătător de viaţă (“Căci cuvîntul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mîntuim, este puterea lui Dumnezeu” – I Corinteni 1, 18). Străvechiul simbol al victoriei soarelui asupra forţelor întunericului a devenit semn al mîntuirii şi al biruinţei întru Hristos, “Soarele Dreptăţii” sau “Răsăritul cel de Sus”. Cinstirea Sfintei Cruci a căpătat o pondere deosebită mai ales după ce Sfînta Împărăteasă Elena, mama Sfîntului Împărat Constantin cel Mare, a descoperit la Ierusalim lemnul Crucii de pe Golgota (la anul 326), iar Constantin însuşi adoptase deja crucea ca emblemă pentru steagurile şi monezile sale, după ce la anul 312, cînd îl înfruntase pe rivalul său Maxenţiu, semnul crucii i se arătase pe cer, ca făgadă de biruinţă: In hoc signo vinces, “Întru acest semn vei birui”. El a ridicat în inima Romei o cruce impunătoare, considerată prototipul troiţelor de mai tîrziu. Se cunosc circa 400 de forme de cruci, dintre care trei sînt cele mai răspîndite în lumea creştină: crucea Tau, în formă de T (litera greacă Tau), forma cea mai veche, cu origini în Orientul păgîn; crucea latină/catolică, cu 4 braţe inegale:  (stîlpul vertical mai lung), forma cea mai răspîndită la ora actuală; crucea greacă/ortodoxă, cu 4 braţe egale: (totodată simbolul actual al Crucii Roşii internaţionale). În afară de tipurile menţionate mai sus, de o răspîndire mai largă se mai bucură: crucea slavă/rusească (cu 8 braţe), crucea celtică (cu un cerc în mijloc), crucea Sfîntului Andrei (în formă de X), crucea papală (cu 6 braţe, cele din mijloc fiind mai lungi), crucea trilobată (cu extremităţile în formă de treflă), crucea sagitată (cu extremităţile în formă de săgeţi), sau crucile unor vechi ordine cavalereşti, precum crucea de Malta (cu braţele egale şi extremităţile mult lăţite). Swastika/zvastica (vechi simbol păgîn) este şi ea un fel de cruce (crux gammata).

wietenberg Cerul-si-Lebada

Dar cruci de piatra frumoase au fost peste tot in Romania. Comunistii le-au distrus sistematic, ignoranta si nepasarea le distrug sistematic in continuare. Daca ar fi restaurate ar putea fi obiective turistice.

copuzuLa Copuzu – Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor cruci de piatră, vechi de sute de ani, ies la suprafaţă de la doi metri adâncime.  Călătoria spre acest sat, plămădit din ţărâna galbenă a Bărăganului din dreapta Ialomiţei, la scurtă distanţă de şoseaua Urziceni-Slobozia, pe drumul ce trece prin poarta Mănăstirii Balaciu, este fără îndoială un drum spre inima tainei. Deşi departe de noi în timp, vremuri istorice, comori fabuloase şi regi pe măsură, sfinţi coborâţi din păduri ancestrale spre “muntele” din şes, drumuri antice de lut şi ape, paşi de apostol plecat în lumea lupilor să tălmăcească Evanghelia vieţii veşnice se contopesc într-o copleşitoare simţire ce te face atent şi smerit, grijuliu mai ales la călcătură. Pentru că nu ştii ce poţi strivi sub tălpi: un deget de sfânt, un ciob de vas din care s-a răcorit un mare domn dac sau poate chiar ochiul nevăzut al unui duh ce a vegheat de la-nceputul lumii la pacea acestei aşezări. Aici, la o mare încrucişare de drumuri antice, “Crăsanii au alcătuit în chip natural o încrucişare de drumuri: drumul greco-getic, al apei, cu drumul iranian, al stepei”, după cum spunea în 1926 Vasile Pârvan. Aici dacii din câmpie, cu aproape trei milenii în urmă, ridicau din valuri de pământ şi nuiele o davă fără de pereche în epocă – Helis sau Netindava, după unii, nici una dintre ele după alţii – în care regele lor Dromichete avea să-i servească în vase de aur marelui său învins Lysimah lecţia de cumpătare, sărăcie şi respect a unui popor ce râvnea doar la nemurire. În acest ochi de lumină îşi găsise liniştea… Schimnicul. Personaj legendar, în jurul căruia se ridicase o mănăstire. Sute de călugări se nevoiau aici, nu întâmplător, de vreme ce la numai câţiva kilometri mai jos, însuşi Andrei, Apostolul nostru, îi botezase pe “dacii-lupi” de pe malul Naparisului. Şi tot aici, sute de cruci populau pădurea. Nu mai încape îndoială că Schimnicul era un sfânt. A lui era “odaia”. Adică bordeiul în care se nevoia. El a fost urmaşul primilor preoţi ai creştinismului din această parte de ţară. La el veneau, după cum spun oamenii locului, domnii vremurilor să primească binecuvântare. Pe urmă, Schimnicul s-a făcut pământ. Sau a intrat în pământ. Pe la 1700, mănăstirea era mare şi bogată. Tot în acele timpuri, turcii au trecut-o prin foc şi prin sabie. Doar sutele de cruci din piatră au rezistat. Pe la 1800, stareţii mănăstirii se închinau Muntelui Athos. Apoi, nu se ştie exact când, tăcerea a acoperit totul. Taina a pus stăpânire peste locuri. Unii cred că după secularizarea averilor de către Cuza, din 1864, stareţii greci ai mănăstirii s-ar fi retras, călugării s-ar fi risipit, sau altă nenorocire ar fi atins mănăstirea, astfel încât, pe la 1900, doar poveştile ar mai fi populat pădurea de la Călugăreasca.
Atunci când s-a făcut biserica aceasta de la Copuzu, între 1848 şi 1856, cu hramul “Înălţarea Domnului”, în amintirea fostului schit, şi ca să întărească sacralitatea locului, devenit metoc al fostei mănăstiri din pădurea Călugăreasca, au fost transportate cu carele şi crucile emblematice. Multe dintre cele aflate acum la suprafaţă sunt vechi de aproximativ 200 de ani”, ne spune părintele paroh Nae Ion.
Privind mai sus de cimitir, spre muchia dealului scăpat din strânsoarea rădăcinilor de salcâmi, înţelegem posibila dezlegare a misterului: valurile de nisip şi humă, în scurgerea lor lentă sau abruptă la vale, au acoperit treptat-treptat crucile strămutate de la “Odaia Călugărului”, înghesuindu-le unele într-altele, împingându-le până în zidul bisericii, strângându-le bucată cu bucată în satul subteran.

oltTroiţele şi crucile de hotar din piatră din Olt, abandonate: „Vorbim despre elemente palpabile ale istoriei“ Troiţele şi crucile de hotar din piatră sunt acele monumente care delimitau teritoriile până acum mai bine de o sută de ani. Acestea se află nu doar în judeţul Olt, ci în toată ţara, dar la Olt a existat interesul câtorva persoane iubitoare de istorie care nu au vrut să lase ca asemenea dovezi ale trecutului să dispară. O inventariere a fost efectuată în acest sens şi a cuprins zeci de astfel de asemenea elemente culturale: pietre şi cruci de hotar din piatră, dar şi troiţe. Ulterior, acestea au fost cuprinse într-o carte numită “Caietele etnofolclorice ale Oltului – Troiţele şi crucile de hotar. Rolul şi semnificaţiile acestora în viaţa aşezărilor rurale din judeţul Olt”. Întocmită de Valeru Ciurea, referent la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Protejarea Culturii Tradiţionale (CJCPCT) Olt, şi, respectiv, conf.univ.dr. Gabriela Rusu-Păsărin de la Universitatea din Craiova, cartea a putut fi realizată doar în baza derulării unui proiect finanţat de Ministerul Culturii, reuşind să scoată la lumină elementele cu valoare identitară mai-sus amintite cu scopul de a trage un semnal de alarmă şi a le salva de la degradare şi uitare.
De exemplu, cea mai veche cruce de piatră din judeţ a fost identificată ca provenind din anul 1615 şi ridicată în satul Comanca din comuna Deveselu. Crucea în cauză se încăpăţânează să înfrunte intemperiile şi dezinteresul oamenilor. Multe alte asemenea elemente culturale, fie că sunt cruci de piatră de hotar sau troiţe, zac însă peste tot, dar nu toate pot fi identificate deoarece scrisul inscripţionat ori nu se mai distinge, ori nu sunt specialişti interesaţi să facă acest lucru. Cei care au efectuat inventarierea acestor monumente în judeţul Olt sunt conştienţi că numărul lor este mult mai mare decât se crede, dar că ele sunt greu de descoperit din cauza dezinteresului oamenilor şi a autorităţilor în principal. Troiţele ridicate mai nou, adică după anii 1990 încoace, se prezintă într-o stare bună şi sunt îngrijite de oameni, în special de către cei care sunt rude ale celor care le-au ridicat, dar cele vechi sunt lăsate în continuare de izbelişte. Aici se încadrează în special pietrele şi crucile din piatră de acum câteva sute de ani, care zac pe te miri unde – pe cine ştie ce câmp agricol, unele sunt deja căzute la pământ şi nimeni nu le dă atenţie crezând că nu au niciun rol. Comuniştii au avut o adevărată aversiune faţă de troiţele şi crucile de hotar din piatră, pe unde le vedeau le vroiau dispărute, dar acum suntem în alte vremuri şi ar trebui să ne comportăm ca atare şi să repunem în valoare aceste monumente istorice. Aici, primarii ar trebui şi pot avea un cuvânt de spus, dar, din păcate, nu o fac şi este păcat de ce se pierde, mai ales că nu ar implica nici costuri financiare mari”, este de părere Valeru Ciurea.
În judeţul Olt se pare că troiţele de hotar ar fi mai numeroase decât celelalte elemente culturale menţionate, acestea având semnificaţii multiple: troiţe de drum, troiţe de fântână, troiţe în câmp, troiţe pentru eroi, troiţe adăpost. Troiţele la drum au destinaţii variate: să sacralizeze spaţiul, să purifice locul, să marcheze intrarea într-o localitate şi, ca în orice situaţie a intruziunii unui străin în spaţiul familial (în acest caz – comunitar), trebuia să se “cureţe locul” de posibilele atingeri ale maculatului cu gândul sau cu fapta. Troiţele la drum au şi ele scopuri diverse: troiţe adăpost cu prispă sau fără prispă, cu bănci şi masă din lemn sau doar cu icoane pictate pe pereţii interiori sau cu icoane aduse şi puse în ramă. Spaţiul devenea, astfel, sacru, iar călătorul avea loc de popas şi de închinăciune. În judeţul Olt numeroase sunt şi “troiţele-fântână”. În satul Câmpu Mare din comuna Dobroteasa, părintele Ciucă de la Parohia Câmpu-Mare a renovat nu mai puţin de 12 asemenea troiţe împreună cu sătenii şi care au fost apoi pictate cu scene biblice în ulei. Conf.univ.dr. Gabriela Rusu-Păsărin spune, în cartea menţionată, că troiţele-fântână sau cele ridicate lângă fântână sunt cele mai reprezentative pentru judeţul Olt deoarece marchează izvorul de apă şi asociază, în cele mai multe cazuri, cele trei elemente ce compun tabloul credinţei pentru cel plecat la drum: “apa bună de băut, crucea – loc de închinăciune, lemnul – copacul, liant între Lumea cu Dor şi Lumea fără Dor”. Dacă, la acestea, se adaugă şi jgheabul din lemn sau, mai nou, din cauciuc de maşină – cu rol de loc pentru adăpat animalele, atunci se întregeşte imaginea relaţiei de întrajutorare dintre om şi animalele din gospodărie. “Fântânile cu cruci de piatră au şi ele o semnificaţie aparte: loc de izvor şi de iarbă verde. În pădure, în satul Comăniţa, şi în satul Cucuieşti, comuna Verguleasa, există asemenea troiţe ce reprezintă locul pentru reuniuni şi serbări câmpeneşti. Troiţele de fântână (ex: comuna Sprâncenata), fântânile (la Frunzaru) sau cele pentru <şipote> (Reşca) reprezintă tot atâtea documente comunitare pe baza cărora se poate reconstitui o parte din istoria locului. Troiţele de drum sunt şi ele foarte numeroase în judeţul Olt. Fabricate din lemn sau zidite, ele adăpostesc un izvor sau sunt doar piese de interior pentru odihnă, dr toate au icoane desenate, pictate sau tablouri cu imagini religioase prin care locul se sfinţeşte şi permite călătorului să-şi despovăreze sufletul prin rugăciune”, spune conf.univ.dr. Gabriela Păsărin în cartea mai-sus amintită dedicată troiţelor şi crucilor de hotar din judeţul Olt.
În privinţa pietrelor de hotar de la Olt, demersurile cercetătorilor nu au fost atât de mulţumitoare ca în cazul troiţelor. Astfel, specialiştii anterior menţionaţi au stabilit doar că, de exemplu, pietrele de hotar din comuna Urzica delimitau moşiile Brâncovenilor de cele ale comunităţii – şi astfel sunt cunoscute şi astăzi. Amplasate la o distanţă de aproape un kilometru între ele, ele stau şi azi drept mărturie într-o pădure de salcâmi plantată pentru a stăvili înaintarea nisipurilor din zonă. Pe raza satului Potelu din comuna Ianca încă mai există, de asemenea, piatra de hotar în formă de cruce, iar piatra dintre Orlea şi Celei are încrustate motive ce amintesc de arta brâncovenească.  Numărul acestora este mult mai mare, dar el este încă necunoscut din cauza uitării şi indiferenţei oamenilor.
Citeste mai mult: adev.ro/nu3zch

valceaCe mister ciudat ascund zecile de cruci şi pietre uriaşe inscripţionate în slavonă, din Ţara Loviştei, un Stonehenge al Vâlcii Zeci de cruci de piatră sau de hotar, cum mai sunt ele numite, au fost găsite de-a lungul anilor pe cuprinsul aşezării din nordul judeţului Vâlcea, pe dealurile din partea stângă a râului Olt. Unele au înălţimi de peste doi metri şi sunt inscripţionate cu simboluri creştine şi cuvinte în limba slavă sau latină. Cele mai multe cruci de hotar au fost identificate, însă, pe marginea drumului face legătura între Valea Oltului, comunele din Ţara Loviştei  (Câineni, Boişoara, Titeşti, Perişani) şi judeţul Argeş, drum despre care istoricii afirmă că a fost folosit drept rută comercială timp de sute ani, în timpul dominaţiilor habsburgice şi otomane.  În ciuda denumirii –cruci de hotar- în fapt este vorba despre nişte pietre uriaşe, cu forme ciudate, care conţin inscripţii în slavonă sau latină şi mai multe pictograme.
lovisteiFoarte mulţi dintre “uriaşii” găsiţi pe marginea drumului din Ţara Loviştei au ajuns în colecţia Primăriei Perişani, alături de crucile tombale (cruci cimiteriale). Alesul local din comuna vâlceană se laudă cu o colecţie impresionantă: peste 100 de pietre de hotar şi cruci tombale. perisaniPietrelor de hotar şi celor funerare li se adaugă o cruce de aproape trei metri înălţime, un monument ridicat în cinstea celor care au căzut pe câmpul de luptă, care datează din 1840”, spune Ion Sandu, primarul comunei Perişani. Citeste mai mult: adev.ro/nqvym9

gorjSunteți pasionat de istorie și arheologie sau pur și simplu de relicve cu o vechime de secole? Crucile din Gorj cu certitudine că îl vor impresiona nu doar pe un specialist dar și pe un amator de monumente cu semnificație încă misterioasă. Cruci-troiţe sculptate din piatră, datând din secolele XVII-XVIII, scrise cu litere chirilice, dăinuie şi acum în diverse zone ale României. În Gorj mai există 11 astfel de troiţe, declarate monumente istorice. Crucea de piatră din satul Ulmet, comuna Stoina, se află pe lista monumentelor istorice. Crucea de piatră de la Stoina se află amplasată în hotarul dintre satele Ulmet şi Mieluşei. Este o cruce de pomenire ridicată la 9 decembrie 1783, conform traducerii textului de pe monument. Are o înălţime de peste doi metri, iar literele sunt cioplite în piatră, în relief.

2017-09-08 16.09.01

Revenind la cartea Crucea_in_patrimoniul_spiritual_al_judetului Alba.pdf / studiul realizat de Jan Nicolae, Ioana Rustoiu si Ana Dumitran extrag urmatoarele: 

Crucea reprezintă simbolul central şi semnul binecuvântării în creştinismul etiopian. Toate culturile creştine au produs în forma de cruce o mare diversitate, dar probabil că nici o cultură nu a creat o mai mare bogăţie de întruchipări ale crucii ca Etiopia creştină. Cea mai veche şi prima formă fundamentală este crucea echilaterală, crucea greacă, înconjurată de un cerc. Ea îl simbolizează pe Hristos ca Domn al lumii. Ea a fost crucea monahilor din Egiptul de sus şi a fost introdusă, probabil, de către Sf. Pahomie, părintele monahismului egiptean. Cea de-a doua formă fundamentală importantă a crucilor etiopiene o reprezintă crucea latină sau crucea asimetrică.

In arealul nostru cultural remarcăm cu uşurinţă diversitatea de forme şi de ipostaze rituale ale crucii, comparabilă, într-un fel, cu cea etiopiană. Întâlnirea dintre formele plastice arhaice din acest spaţiu şi misterul central a creştinismului a dat o diversitate de forme şi de ipostaze rituale uimitoare. „Lumea mică (satul) se construia, trăia şi creştea sub puterea aceluiaşi semn al crucii. Îmi place să spun că spaţiul satului românesc poate fi înţeles ca o succesiune de învelişuri suprapuse în jurul unui miez, care este întotdeauna Biserica. Crucea turlei arată centrul şi statornicia aşezării. De aici înspre margini, învelişurile sunt marcate de treceri şi de praguri, protejate la rândul lor de cruci. Dinspre Biserică spre casă, pragurile drumului – răscrucea, fântâna, puntea – sunt întotdeauna întărite de prezenţa crucii-troiţă sau a crucilor de pomenire. Gardurile şi porţile sunt însemnate cu cruci sau poartă uneori merindare (firide sau simple poliţe pe care se pune o bucată de pâine şi o cană cu apă proaspătă pentru trecători), şi acestea protejate de mici cruci de lemn. Din trecere în trecere şi din prag în prag, omul ajunge în interiorul gospodăriei, o lume şi mai mică, cu miezul şi cu învelişurile ei. Centrul simbolic al acesui loc este focul vetrei, întotdeauna potenţat magico-simbolic de crucea pristolnicului. Deschiderile ferestrelor sau ale uşii, meşter-grinda sau pragurile propriu-zise sunt şi ele marcate de icoane sau cruci scrijelite direct în materia construcţiei. Prispa, adăposturile pentru animale, hambarele sau puţul din curte, toate sunt aşezate simbolic sub puterea crucii. Pe drumul spre hotarul aşezării, parcursul dezvăluie trecătorului istoriile importante ale locului; crucile de la marginea drumului sunt un fel de alfabet al memoriei, aici a căzut cineva lovit de trăznet, aici a ars o casă, aici a murit un copil. Tot mergând spre marginea satului, înainte de hotar se află un loc aparte, care pare să amestece două lumi, cea văzută şi cea nevăzută; cimitirul satului, aşezarea pământească a celor trecuţi pe ceea lume, este o pădure de cruci care de multe ori respectă alcătuirea neamurilor şi a vecinătăţii satului. Este un alt prag, o altă trecere, înainte de a păşi dincolo de hotar. Crucea de hotar, mai impozantă decât cele dinlăuntrul aşezării, este făcută să însoţească drumeţul în depărtări, atât timp cât va fi văzută, pentru că drumul în afara satului presupune o stare limită, fragilă, în afara unui spaţiu protejat, locuit şi domesticit. De aceea drumurile sunt şi ele întărite cu cruci. (…). Despre crucea folosită ca însemn al trecerii în viaţa Lumii şi în viaţa omului, sau despre facerea crucii ca gest de credinţă nu mai e loc”.

Troiţele româneşti sunt genul de cruce cel mai semnificativ pentru spaţiul creştinismului autohton şi în care inculturalizarea semnului creştin pătruns în cadrul codului plastic şi ritual arhaic de la noi se poate vizualiza cel mai bine. Deşi avem de-a face cu un filon de veche tradiţie, lucru dovedit de această excepţională diversitate morfologică a troiţelor, modul paşnic, lipsit de bruscări culturale, în care a avut loc încreştinarea în acest spaţiu, se reflectă în acest gen de monumente, care au impus un altfel de manifestare a evlaviei simple, dar deloc minore, în cadrul creştinismului popular românesc. Troiţa a fost prezentată insistent, mai ales în perioada interbelică, drept un element deosebit al identităţii româneşti, dar numai în anul 2003 I. Oprişan i-a dedicat un album însoţit de un studiu, în care încerca, alături de configurarea unei tipologii, să-i desluşească rosturile arhaice, pe urmele cercetărilor mai vechi ale lui Romulus Vulcănescu.
Exemplarele care se mai păstrează astăzi pe întreg teritoriul românesc reprezintă troiţe de lemn socotite a fi chiar mai vechi de secolul XVIII şi troiţe de piatră din preajma secolelor XIV-XV, iar structurile lor permit reconfigurarea modului în care, treptat, monumentele sacre gen „stâlpul cerului” şi „coloana cerului”, specifice mediului arhaic autohton, în care se concentrează viziunea religioasă precreştină din acest spaţiu, perpetuate din preistorie până în evul mediu, iar prin succedanee şi simulacre, până în secolul XX, au fost încreştinate. În cazul troiţelor de lemn, este foarte probabilă descendenţa sau înrudirea lor originară cu totemismul precreştin legat de cultul străvechi al arborilor sacri situaţi în centrul aşezărilor, în jurul cărora se desfăşurau riturile esenţiale ale comunităţilor. Funcţia acestor arbori a fost preluată în timp de către substituţi în formă de coloane stilizate, protejate în incinte de diferite configuraţii. În jurul acestora s-au desfăşurat, în întregime sau numai secvenţial, o parte din riturile de trecere şi de purificare, mai ales în momentele-cheie ale anului, de la solstiţii şi echinocţii. În ceea ce priveşte troiţele de piatră, cele mai vechi provin din menhiri arhaici încreştinaţi la o anumită dată, din micile altare dedicate Triviei, zeiţa răscrucilor, sau din monumente paleocreştine dedicate martirilor sau episcopilor. De curând au fost descoperite şi în ţara noastră astfel de troiţe care provin din încreştinarea mai târzie a unor pietre sacre arhaice de genul menhirilor sau stelelor funerare.  menhirDacă în alte ţări europene, precum Franţa, Anglia, Germania, încreştinarea menhirilor a fost realizată prin transformarea acestora în cruce de piatră, prin modificarea părţii superioare în cruce, gravarea unei cruci, sculptarea unei cruci în vârf şi reprezentarea lui Hristos răstignit, în România, astfel de situaţii, semnalate în urmă cu câţiva ani la Baru Mare, Petroşani-Lunca şi Petrila, s-au produs fără să se intervină direct cu un semn, simbol sau înscris creştin: ,,Nu au fost transformaţi în cruci, nu li s-a gravat o cruce etc. Au fost numai acoperiţi cu o structură de lemn şi tablă, structură prinsă de piatra alungită în aşa fel încât să o acopere în arc de cerc protector. Structura de lemn are cioplit semnul crucii, are atârnate icoane, este acoperită cu şindrilă (draniţă) sau cu tablă, detalii diferite de la un menhir creştinat la altul. Menhirele respective se află în sau lângă cimitirele vechi, situate lângă vechi biserici de lemn, la margine de uliţe, mutate lângă biserici noi de lemn. Ele constituie azi stâlpul susţinător sau „piciorul” torţelor, numite aici, în Bazinul Haţeg şi Bazinul Petroşani, cruci. Aşadar, în zona Haţeg şi Petroşani există trei tipuri de menhiri creştinaţi: menhirii de la Baru Mare, localizaţi în cimitirul vechi (sârbesc), încreştinaţi prin transformarea lor în troiţe; menhirii de la Petroşani (Lunca), Jieţ şi Petrila, plasaţi în cimitire sau în preajma acestora, încreştinaţi şi ei prin transformarea în troiţe, prin simpla supra-adăugare a unei structuri de lemn sub formă de cruce sau cu mici cruci de lemn care realizează troiţa propriu-zisă; al treilea tip de menhir creştinat, alcătuit dintr-un bloc alungit pe care a fost incizată o cruce de Malta, se găseşte la marginea cimitirului vechi din Jieţ, nefiind transformat în troiţă. Prin încreştinarea lor târzie sub formă de troiţe, aceste monumente arhaice, pietre sacre, de origine cultică, aşezate lângă primele biserici şi cimitire din localităţile respective, au fost slavate de la distrugere. Încreştinarea acestor pietre arhaice (6000-4500 a. Chr.) sub formă de troiţe este un fenomen interesant, semnalat de curând în literatura de specialitate.

În legătură cu fenomenul încreştinării stelelor funerare romane şi al originii troiţelor, Mircea Cristian Pricop semnala ca manifestare a frumuseţii credinţei, din perspectivă mistico-simbolică, o cruce din secolul VI descoperită la Callatis (Mangalia), pe care sunt gravate în greacă cuvintele Viaţă şi Lumină, ca nume biblice ale lui Hristos Cel Răstignit. Acest autor a identificat şi clasificat ca troiţe unele cruci de tip cenotaf, prototroiţe sau arhetroiţe descoperite în Scythia Minor, extinzând vechimea cunoscută a troiţelor până în secolele V-VI, adică înainte de invazia avaro-slavă. El le consideră ca fiind cele mai vechi troiţe din spaţiul românesc. Cu alte cuvinte, originea presupusă a acestor prime troiţe de la noi s-ar afla în crucile şi stelele funerare ale creştinilor din perioada constantiniană, de după edictul de la Milan (313), iar continuitatea prezenţei lor pe teritoriul românesc actual în perioada de după căderea limes-ului dunărean şi distrugerea romanităţii sud-dunărene, prin invazia triburilor slave, în jurul anului 602, se poate studia prin analizarea comparativă a elementelor decorative, a raporturilor interetnice şi a influenţelor reciproce stabilite între populaţiile migratoare şi protoromânii autohtoni. Pornind de la această intersecţie simbolică între Viaţă şi Lumină, autorul menţionat consideră că semnele şi simbolurile codului plastic şi religios arhaic s-au închinat şi subsumat Crucii ca semnul şi simbolul totalizant cel mai deschis, inculturalizarea fiind o biruinţă a Crucii în viaţa şi operele sau mărturiile plastice ale credinţei strămoşilor. Această cercetare reprezintă şi teoria cea mai nouă despre originea troiţelor în arhetroiţe sau prototroiţe derivate ale evoluţiei stilistice a Sfintei Cruci. Practica aşezării acestor cruci şi icoane „la vedere”, la răscruci şi locuri vizibile, deasupra porţilor şi a caselor, cu ocazia unor evenimente deosebite, ar fi apărut în secolul al IV-lea şi s-a menţinut până în prezent, ca o tradiţie autentic ortodoxă, troiţele aparţinând astfel exclusiv creştinismului prin tot mesajul lor. Cultul troiţei ar fi preluat de la vechile credinţe agrare doar limbajul estetic şi elementele simbolice, metamorfozate şi înnoite de mesajul creştin. Cu alte cuvinte, mesajul troiţei este unul pur creştin, chiar dacă foloseşte elemente simbolice ale codului plastic arhaic. Troiţa ar putea fi aşadar asociată, pe de o parte, cu lupta Bisericii împotriva mijloacelor cultului păgân, a micilor altare publice răspândite în număr mare, .. pe de altă parte, acest gen de monumente a ajutat la propagarea ortodoxiei credinţei şi a unităţii cultice.
troiteTroiţele fac parte din moştenirea spirituală românească, sunt documente ale memoriei noastre şi descriu simbolic poziţia noastră specială ca popor în istorie la răscrucea dintre Orient şi Occident. Proverbiala refugiere în munţi în faţa năvălitorilor şi frecventa înfrăţire a românului cu codrul a făcut ca locul bisericilor să fie luat de Crucea Domnului Hristos, sub închipuirea troiţei: „Atunci, în jurul unei astfel de cruci, se făcea toată slujba; ea înlocuia biserica, o rezuma în ce avea mai caracteristic” (Nicolae Iorga).
„Evident, în sec. XIV-XV, arborele cosmic este înlocuit aproape total de substitutul său crucea, care devine modelul universal al monumentelor creştine … Reminiscenţele păgâne se păstrează, însă, într-o multitudine de forme, de cele mai multe ori fără voia meşterilor, datorită presiunii exercitate de tiparele stilistice zonale. Aşa se face că troiţele, de o imensă varietate stilistică, urmaşele fireşti ale coloanelor şi stâlpilor cerului, reprezintă o sinteză ad-hoc între straturile arhaice şi cel creştin. În orice caz, ele preiau învăţătura creştină (imagistica biblică) într-un mod cu totul propriu, adaptând-o viziunii populare româneşti asupra lumii şi vieţii. În spaţiul românesc creştinismul s-a grefat lent dar sigur, cu multă înţelepciune, pe vechile tradiţii plastice ale zonei. Astfel, coloanele cerului au fost încreştinate şi transformate în troiţe prin marcarea lor cu semnul repetat al crucii, sculptat sau pictat, dar şi prin reprezentarea unor scene iconografice creştine: Răstignirea, Învierea, Treimea, Maica Domnului cu Pruncul, Cina cea de taină, Botezul Domnului. Formele arhaice au supravieţuit ca structură, dar uneori au existat încercări brutale de eliminare sau mascare a lor, cum au fost cazurile izolate de interzicere a crucilor gorjene de jurământ ori placarea repetată a coloanelor vechi cu scene iconografice pictate pe tablă, în zona Dâmboviţa, Argeş. Ambianţa troiţelor a fost una etnologică, pur românească din toate punctele de vedere: arhitectura, pictura, ornamentica lor aveau legătură cu cultura populară creştină, în care se regăseau elemente ale mitologiei, magiei şi ritualisticii arhaice preluate prin filtrul creştin. Crucile cu imaginea Răstignirii sunt împodobite cu prosoape cu motive populare, cu oale de lut, cu cununi de spice sau sânziene, cu o pânză specială la sărbătoarea Paştilor, însemnând veşmântul de lumină al Învierii (zona Sălaj, Făgăraş, Mediaş, Galaţi). În câteva sate din preajma oraşului Târgu-Mureş, aproape de mânăstirea Recea, la Ungheni şi Cerghid, am remarcat un fenomen deosebit: împodobirea la Paşti a troiţelor cu un şirag de ouă roşii chiar la gâtul Domnului Iisus Hristos. Imaginea este foarte puternică şi pare a fi o tradiţie veche, care merită atenţia etnologilor şi teologilor: Hristos împodobit cu simbolul cel mai popular al Învierii.

Muzeul Crucilor. De curând, în satul Măceşu, care ţine de oraşul Târgu-Cărbuneşti, etnologul Pompiliu Ciolacu de la Centrul de Conservare şi Promovare a Culturii Tradiţionale Gorj, ai cărui bunici au trăit în acest sat, care are acum o şcoală fără elevi şi o biserică fără cimitir, a inaugurat un Muzeu al Crucilor bătrâneşti făcute cândva de meşterii populari şi care acum stau prin dosul bisericilor, după ce au fost înlocuite cu cruci moderne de piatră sau marmură. Modelul său a fost muzeul icoanelor pe sticlă de la Sibiel, înfiinţat de părintele Zosim Oancea, binecunoscut acum în lumea întreagă. O idee asemănătoare este colectarea acestui patrimoniu local în expoziţii etnografice organizate în judeţul Alba sub patronajul Consiliului Judeţean. Colecţiile de cruci de binecuvântare, ca de pildă cele de la Muzeul „Pamfil Albu“ din Lupşa, sunt cruci memoriale într-un sens patrimonial duhovnicesc, reprezentând fragmentele unei memorii liturgice şi culturale esenţiale.
Cimitirul ca pădure de cruci. Parcursul nostru iniţiatic trece prin pădurea de cruci a unui cimitir. Am ales un cimitir minunat: este vorba de cimitirul vechi românesc de la Negotin, din actuala Serbie, cu nişte cruci de piatră făcute după vechile izvoade.Negotin Cuvantul „Troiţă” asociat cu slavul “trojka” pare a se fi înrădăcinat în tezaurul nostru terminologic în perioada de înrâurire slavo-bulgară, între secolele VII şi XI. I. Oprişan ne dă şi variantele zonale ale termenului românesc generic de troiţă: „cruci la răscruci“ (Nordul Moldovei), „răstigniri“ (Maramureş), „icoane“ (Vâlcea), „rugi“ (Ţinutul Pădurenilor), „lemne“ (în documenetele mai vechi), „cruci“ (Transilvania, Oltenia). În mod sigur rostul troiţelor era unul bine fixat încă de timpuriu în cadrul societăţii medievale româneşti, de la cnezi şi voievozi locali până la marile dinastii domneşti: un rost comemorativ legat de luptele împotriva năvălitorilor păgâni, perpetuarea memoriei unui monument mai vechi ori a numelui eroilor căzuţi în alte locuri, altul comunicativ, legat de mijlocirea unor legi sau porunci domneşti către popor. Troiţa din piatră este o ctitorie mai întâi a membrilor marii nobilimi româneşti, iar din secolul al XVIII-lea şi a târgoveţilor, obştilor săteşti, preoţilor de mir şi a monahilor. Troiţele de lemn au fost dintotdeauna ctitoria ţăranilor, care şi-au exprimat prin ele jertfelnicia şi măiestria, unind în realizarea lor plastică imaginarul arhaic şi elementele iconografiei creştine. Pe lângă rolul lor memorial, social şi religios, troiţele au avut şi unul practic, legat de stabilirea hotarelor, de multe ori desemnând numele câte unui loc. Ele au fost puncte de referinţă în orientare în multe din hrisoavele medievale legate de moşii şi hotărnicii. Unele dintre ele erau plasate pe marginea vechilor căi de comunicaţie. Din nefericire, lucrările de modernizare a drumurilor s-au transformat de multe ori în încercări de secularizare a acestora, prin eliminarea troiţelor şi însemnelor creştine, cel mai cunoscut caz fiind cel al dislocării troiţelor voievodale sau nobiliare din judeţele Buzău, Vâlcea şi Argeş. Odinioară, când un preot primea o parohie, lua în primire spre purtare de grijă întreg patrimoniul material al comunităţii, iar unul dintre angajamentele concrete în acest sens, uneori declarat solemn în cuvântul de la slujba de instalare, era chiar grija faţă de cimitir şi troiţe. Rolul benefic al troiţelor şi menţinerea lor în calitate de ctitorie populară până în prezent în centrul vieţii creştine vin din îmbinarea rolului lor cultic, social şi harismatic: locul cinstit cu semnul hristic, hotar, fântână, izvor, livadă, ogor, drum, răscruce, şi beneficiarii lui primesc sfinţire, putere, demnitate creştină de mărturisitori şi de ctitori. Troiţa constituie cea mai firească formă de întrupare a credinţei în mediul românesc atât de impregnat de semnul hristic şi de grija pentru închinare. De fapt, sfinţirea locului pentru zidirea unei biserici se face în primul rând prin ritualul înfigerii sau împlântării Crucii chiar pe locul viitorului altar de către episcop sau de către un preot delegat de către episcop (canonul 31 al Sf. Nichifor Mărturisitorul, +818). Există, astfel, posibilitatea slujirii liturgice în preajma troiţei de la locul de biserică. Cercetătorul I. Oprişan ne oferă o imagine asupra tipologiei troiţei pe regiuni.

Cele mai interesante troiţe, remarcabile prin arhaismul lor, se păstrează în judeţele Buzău, Dâmboviţa, Olt, Vâlcea, Gorj, Mehedinţi, în timp ce în zone recunoscute în genere ca tradiţionaliste, precum Moldova, Transilvania şi Banat, formele arhaice au fost în cea mai pare parte înlocuite, datorită influnţei catolice, de către troiţa în formă de crucifix. Crucile vechi din Moldova, de pildă, făcute după modele arhaice unice ale coloanelor cerului, cu coarne de consacrare, şi a troiţelor cu secure, prezentate de către Tudor Pamfile în 1910, şi-au pierdut acest aspect arhaic. În judeţul Buzău predomină troiţele de formă străveche, coloane ale cerului în variante originare sau încreştinate, stâlpi funerari arhaici şi cruci de piatră. În judeţul Dâmboviţa se păstrează tot o formă străveche de troiţă: cruci pereche înscrise într-un cerc şi reunite în partea superioară printr-o aşa-numită talpă a cerului. În Vâlcea, Argeş şi Olt predomină genul de troiţă-icoană sau troiţă iconostas, înscrisă într-o incintă de tip pridvor. În Gorj şi Mehedinţi sunt specifice un gen de troiţe-panou antropomorfe, dar şi troiţe grătar şi coloane ale cerului cruciforme. În judeţul Gorj, troiţele şi crucile se raportează la foarte interesantele rituri de înmormântare. Se păstrează aici stâlpii arhaici de mormânt, de bărbat şi de femeie, crucile de apă, de punte, de jurământ, de transhumanţă, de pomenire. În judeţul Gorj, troiţele şi crucile se raportează la foarte interesantele rituri de înmormântare – Bernea 2007.

BenicÎn rezumat, există trei tipuri stilistic specifice troiţelor româneşti: tipul discofor (roata valahă), cu o diversitate de forme care reies din jocul cruce-disc solar; tipul de troiţă arboriform, cu mai multe braţe sau cu structuri stiliforme (triunghi, romb, disc) şi cel mai răspândit, tipul antropoform. În fiecare zonă s-au impus anumite tipare, care au dat o tradiţie locală aparte: coloanele cerului buzoiene, troiţa-pridvor iconoforă oltenească şi troiţa cruciformă în general. În legătură cu raportul real dintre arborele vieţii şi Cruce, dintre simbol şi împlinire, Costion Nicolescu ne ajută să înţelegem că este vorba despre o trecere din copilăria umanităţii în maturitatea sa spirituală. Judeţele din partea sudică a Transilvaniei, Hunedoara, Sibiu şi Braşov, au moştenit troiţele-baldachin, având în centru cruci de piatră de obicei pictate, precum sunt cele ale junilor braşoveni, cele din Răşinari şi din Mărginimea Sibiului, iar în satele mai izolate stâlpii funerari, în formă de coloană, numiţi „cruci de bărbat“, şi cruciformi, pentru femei, numiţi „stâlpi de femei“.

În Apuseni, datorită şcolii de pietrari de la Ţebea, de la începutul secolului al XIX-lea, s-au răspândit crucile monumentale de piatră, sculptate şi pictate, dar se găsesc şi troiţe supraetajate în formă de T. Preotul Iulian Nistea de la Paris, originar din Alba Iulia, dar cu rădăcinile strămoşeşti în Sălciua, a publicat acum câţiva ani o serie de fotografii de o deosebită valoare, cu troiţe şi cruci din zona Apusenilor, dintre care se detaşează o veche troiţă de lemn chiar din Sălciua, de o frumuseţe uimitoare. nistea.com/media.htm#imagini Amplasamentul iniţial al acestei cruci ne arată că rostul ei era de a pecetlui locul şi de a-l străjui cu semnul biruinţei totale şi deal prezenta ca paradis restaurat chiar prin Crucea Domnului.  Nistor ParisÎn jurul sărbătorii Sfinţilor Petru şi Pavel se face rugăciune în imaş, la Cruce, după care preotul face sfeştanie cel puţin la una din colibe, prilej cu care băciţele pregătesc caşul popii. Şi crucile din Apuseni i-au deranjat pe comunişti, care au avut intenţia să distrugă crucea cea mare de la Sălciua, aflată între biserică şi casa parohială, dar parohienii au mutat-o într-o noapte, instalând-o în vârful Citerii. Pretutindeni în locurile cu culturi agricole şi de păşunat se regăsesc în Apuseni cruci vechi de lemn sau de piatră, aşa numitele cruci celtice sculptate, cu semnul soarelui între braţe, evocând Soarele dreptăţii: „La aceste cruci de hotar se făceau slujbe religioase, sfeştanii primăvara, când se ieşea cu animalele în imaş, la colibă, şi masluri la unele dintre ele, cum este crucea din şaua Crocanilor, din Meterg, prilej cu care se întâlneau aici credincioşii din mai multe sate la rugăciune şi sfinţirea apei, cu care stropeau mai apoi sălaşele, holdele şi animalele”. Această tradiţie străveche a slujbelor de la hotarul mai multor sate n-a fost deloc studiată, deşi ea se regăseşte nu numai în memoria celor mai vârstnici, ci este încă vie în mai multe zone. Am întâlnit-o în relatările preoţilor din zone învecinate judeţului Alba, precum Cetatea de Baltă şi Târnăveni: la hotarul comun al satelor Cetatea de Baltă şi Crăciunelu de Sus sau al satelor Botorca- Deleni de lângă Târnăveni, unde au loc slujbe comune la sărbători, în special aşa-numitul maslu de hotar, urmat de agape şi serbări populare. E foarte posibil ca aceste petreceri populare să aibă şi ele origini mai vechi, deoarece Romulus Vulcănescu vorbeşte despre nişte petreceri care aveau loc după consacrarea coloanelor cerului, încheiate în momentul înserării cu hore ale luminii. În orice caz, despre obiceiuri asemănătoare relatează şi Ovidiu Daneş, în legătură cu troiţele din Mărginimea Sibiului: „Iniţial, cu funcţii legate exclusiv de sacru – prin participare ritualică, investitură apotropaică sau caracter funerar, troiţele se rezumau la o cruce de piatră sau de lemn fixată în puncte de mare concentrare simbolică. O zonă subtilă delimita ceea ce este propriu, cunoscut, vecin, de alteritatea radicală. Locuri care prin sfinţirea lor în cursul slujbelor de Înălţare (Ispas), Bobotează, Rusalii, Crăciun, deveneau temporar publice, asimilabile şezătorilor – obiceiuri păstrate azi în Sibiel şi Cacova (Fântânele), Apoldu de Jos. Multe dintre ele construite la graniţele dintre satele care aveau vecinătate cu Sibiul, troiţele justificau, după legile nescrise, hotarul. Răşinărenii au ridicat nu mai puţin de trei monumente într-un spaţiu restrâns, la limita de răsărit a satului. A fost timpul în care localnicii includeau troiţele în diversele lor strategii politice, fără a le exclude valoarea simbolică iniţială”. Slujbele speciale la troiţe nu se fac numai la hotar, ci la troiţa principală dintr-un sat îndeosebi, la Înălţare, dar şi la alte sărbători, existând sate, precum Lupşa din judeţul Alba, unde rânduiala este ca la fiecare sărbătoare mare, la Paşti, Înălţare, Sântămărie, să se slujească la câte o troiţă anume de fiecare dată. Un caz special îl reprezintă satul Aruncuţa din judeţul Cluj, unde, în postul Sfintei Marii, se slujeşte în fiecare seară la câte una din cele 15 troiţe ale satului, iar fiecare ctitor oferă ofrandă de pomană în cinstea strămoşilor săi. Astfel, Postul verii ia alura unei procesiuni comunitare, cu opriri la troiţele satului. În Ţara Făgăraşului, dar şi pe Târnave şi în multe alte locuri, după binecuvântarea holdelor de către preoţi, credincioşii aşează cununi de spice la troiţe, dar şi la crucile de prapor, în anumite zone, iar la sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, cununi de sânziene, ca jertfă. În zona Maramureşului predomină troiţele cruci cu aşa-numita roată valahă şi străvechi cruci de piatră de origine celtică. Pe cele mai vechi dintre porţile uriaşe de lemn maramureşene se pot citi de multe ori hieroglifele cruciforme ale omului-cruce, bărbat şi femeie, semne arhaice care se regăsesc de altfel şi pe vechile lăzi de zestre româneşti, în special pe cele din zona Gorj şi Mehedinţi păstrate în Muzeul Porţilor de Fier de la Drobeta-Turnu-Severin. Deasupra acestor porţi maramureşene se poate admira de multe ori respiraţia luminoasă, cerească, a Crucii.apuseni

maria balcicCrucea Reginei Maria, în parcul palatului de la Balcic, la un vechi hotar.

Posted in Archeology of symbols, Etnogeneza Rumânilor, Old Europe Art, Uncategorized | Tagged , , , , , , , , | 3 Comments

The Lithium Oligopoly. Prices doubled in 2 years, for the “salt of the future”.


Volkswagen Chairman Herbert Deiss told CNBC at the Paris Motor Show in November that “electric mobility will take off by 2020,” while Tesla CEO Elon Musk announced in May his aim for annual production to be at 1 million vehicles by this same year.

Lithium_Supply_Cost
Lithium – the metal of the future – key material in the coming green revolution of storable energy. CRU estimates that the Chinese spot price has almost tripled from $7,000 the middle of last year. Only four producers control about 85% of supplies. 3 Lithium Mining Stocks That Produce 90% of All Lithium. Chile’s SQM and U.S. companies FMC Corp and Albemarle Corp dominate the production landscape, extracting lithium from salt lakes in Chile and Argentina. Albemarle also operates a brine operation in Nevada. The fourth producer is Australia’s Talison, which produces lithium at the Greenbushes mine in Western Australia. But it is hardly an independent, being 49%-owned by Albemarle and 51% by China’s Tianqi Lithium, which takes almost all of the mine’s output for processing in China. This oligopoly poses a real challenge for Tesla, will need up to 27,000 tons of lithium carbonate a year to reach its sales target of 500,000 vehicles a year by the end of 2018.
Concern is growing among analysts, and some other carmakers, that the supply of what Mr Musk dismissed as mere “salt” will not be able to keep pace with demand as the expansion of electric vehicles begins to erode the world’s century-long reliance on oil. Prices for lithium carbonate, used in the cathode of a battery, have more than doubled since 2015, according to consultancy CRU.
Last month Swiss bank UBS became the latest to raise its forecast for penetration of electric vehicles by more than 50 per cent. It now estimates EVs will hit 14 per cent penetration globally by 2025 and 30 per cent in Europe as the cost parity with conventional fuel vehicles is reached in the next few years. “While all battery materials are abundant, mining and refining capacity could represent a bottle neck when EV demand takes off, even if only temporary,” UBS analysts noted. Dr David Deak, chief technical officer at Lithium Americas, who formerly worked as an engineer for Tesla, says the lithium market needs to grow from its annual production of 182,000 tonnes to an average of 3.1m tonnes for 20 years to electrify the world’s fleet of vehicles.
Others remain confident that miners can meet the challenge given that lithium is abundant in the earth’s crust. Analysts at consultancy CRU expect supply to ramp up and the market to be in a surplus from 2018 onwards. “It will be a healthy market for producers of lithium, but there’s so much lithium to be found on the earth, there’s no shortage of lithium,” Willem Middelkoop, founder of the Commodity Discovery Fund in the Netherlands, says. The hunt for the “salt of the future” will intensify further.

Tesla_Factory_MapAccording to Goldman Sachs, the TSLA “gigafactory” could require the equivalent of 15,000 tons to 25,000 tons of lithium carbonate annually at full capacity which would consume 17% of global lithium output. Rockwood is one of the three major suppliers of lithium who are responsible for 90% of global lithium production. When Albemarle Corporation (ALB) bought Rockwood earlier this year, they inherited the Chemetall-Foote lithium “mine” which is the largest lithium mine in the U.S. located in Silver Peak Nevada, and just a 3.5 hour drive from the Tesla “gigafactory”. In July 2010, Rockwood (now ALB) announced that they would double the capacity of their Chemetall-Foote mine in Silver Peak Nevada. 50% of the project funding or $28.4 million was provided by a grant from the U.S. Department of Energy. ALB states that sales of lithium for electric vehicle batteries are up 30% year to date. The Company expects this to the largest driver of lithium growth over time and currently sells lithium to Panasonic, a partner in the TSLA gigafactory. ALB’s latest corporate presentation even makes mention of how much lithium a TSLA electric vehicle needs:
Being a $33 billion company, TSLA is not likely to depend on junior miners to supply their lithium. They will likely stick with one of the three biggest lithium producers in the world, ALB. In their latest corporate presentation, ALB claims to be the #1 global provider of lithium now ahead of FMC and SQM.
tibetChina’s lithium reserves are an estimated 3.2 million metric tons, according to the USGS in January 2016, meaning that the superpower ranks among those with the largest domestic supply. Most resources are located in its Qinghai and Tibet regions. In response to how much the market has grown – and where it may progress to in coming years – the price of Chinese battery grade lithium is currently well over $20,000/tonne, compared to $7,000/tonne in mid-2015, according to mining analysis firm CRU. China is the world’s largest electric vehicle market. According to the China Association of Automobile Manufacturers, sales of battery electric vehicles reached 258,000 units in the first ten months of 2016, increasing 102.5 percent year on year.
Argentina, Bolivia and Chile form a troika of lithium producers in Latin America, otherwise known as the “lithium belt” or “lithium triangle.” For Latin America, “industrial-grade lithium carbonate contract prices increased by around 40% in 2016 due to strong demand growth and the ongoing supply deficit. Battery-grade lithium carbonate and lithium hydroxide prices surged higher.”
Chile, with its dry climate and lithium-rich Salar de Atacama salt flats, is an ideal production environment. The country is also popular with investors due to its free market economy. In addition, Reuters reported in November that Chilean firm SQM, one of the world’s largest lithium producers, saw 2016 third quarter profits more than quadruple due to rising lithium prices. But, CRU told CNBC via e-mail that, “the [Chilean] industry is facing serious issues such as [the] imposition of production quota, on-going labour disputes [and] water shortage.”
In 2015, Australia was the largest producer of lithium and accounted for around 40% of global lithium supply. Location is key for Australia, being close to China.

Posted in ibikes.ro | Tagged , , , , , , | Leave a comment

Marea criza economica s-a terminat! In 2016 vanzarile de imobiliare au crescut cu 35% fata de 2015.


download studiu > Remax_Evolutia_pietei_imobiliare_din_romania_in_2016-2017

Piața imobiliară a fost printre primele și cele mai puternic afectate de apariția crizei din 2008 – 2009, cand preturile si vanzarile au cazut la 50%. Dupa o usoara revenire in 2014, cu investiţii de circa 2 miliarde de euro, 2015 a confirmat iesirea din criza, printr-o accelerare vizibilă a volumului de tranzacționări. Anul 2016 a fost cel mai bun an de la declanșarea crizei economice cu o  creștere a volumului de vânzări de imobiliare de 35% față de anul 2015. În sectorul de retail nivelul livrărilor a crescut cu 40% în raport cu 2015. Răzvan Cuc: “Trendul din 2016 se păstrează și în 2017, într-o piață mai matură decât cea din anii premergători crizei.”

cluj-aerial-view-vedere-aeriana-piata-unirii-011-760x280In Cluj-Napoca se înregistrează și cele mai scumpe locuințe – în medie 1.214 euro pe metru pătrat în anul precedent, în creștere cu 13% fată de 2015. Pe piata de s-a trecut de la dezvoltarea unor proiecte de mărimi mici sau medii, la proiecte colos dezvoltate etapizat, în două sau trei faze – ex. The Office Center sau Liberty Tehnology Park. În ultimii doi ani, marile mișcări au fost făcute de companiile IT sau de servicii, care fie s-au relocat, fie și-au extins birourile.

2016 a fost un an marcat de pregătirea și aplicarea legii „dării în plată”. Această lege a influențat direct comportamentul de consum al creditelor pentru investițiile imobiliare și politica de acordare a acestora. Cea mai afectată zonă a fost cea a creditărilor ipotecare standard în euro care, deși în 2015 a cunoscut o revenire spectaculoasă – cu o creștere de peste 150% față de anul precedent – în 2016 a avut un volum de cereri semnificativ mai mic, românii fiind vizibil descurajați de avansul majorat pe care ar fi fost nevoiți să îl dea în acest sistem de creditare. Continuarea programului guvernamental „Prima casă” a stimulat tranzacționarea pe piața imobiliară, remarcânduse o creștere semnificativă a volumului de împrumuturi. Odată cu adoptarea legii „dării în plată” și cu majorarea avansului la creditele standard (la 15% – 25%), băncile au cunoscut un volum record de cereri de creditare prin programul guvernamental „Prima casă”. În 2017 nucleul creditărilor ipotecare va fi definit în continuare de programul guvernamental „Prima casă”, specialiștii așteptându-se la menținerea unui interes major pentru acest sistem de creditare. O altă tendință a anului în curs este definită și de orientarea băncillor către companii în sensul flexibilizării sistemelor de creditare pentru acestea din urmă.

Odată cu revenirea din criză a României și, implicit, cu reanimarea pieței imobiliare se poate remarca o schimbare în planul așteptărilor finaniciare ale vânzătorilor. Aceștia speră într-o creștere a prețurilor în domeniul imobiliar pe fondul unei cereri din ce în ce mai mari. Tendința de creștere a prețurilor este confirmată și de specialiști care se așteaptă la majorări de cca 5% în cursul acestui an și care au remarcat deja în piață o serie de schimbări: # aprecierea apartamentelor vechi care în prezent sunt cu 3,7% mai scumpe decât la finalul anului trecut, # scumpirea locuințelor cu două camere cu cca 4,5% – pentru cele vechi și cu 1,4% pentru cele noi, # deprecierea garsonierelor din noile ansambluri rezidențiale cu aproximativ 4%, # creșterea constantă a pieței rezidențiale de lux, # România este în continuare în atenția investitorilor străini – ceea ce va stimula creșterea pieței imobiliare și în 2017.

ÎNCEPÂND CU 1 FEBRUARIE 2017 S-A ELIMINAT IMPOZITUL DE 3% PENTRU TRANZACȚIILE IMOBILIARE DE SUB 450.000 DE LEI – CEEA CE GENEREAZĂ PENTRU VÂNZĂTOR O ECONOMIE DE – 3.000 DE EURO LA LIMITA DE 100.000 DE EURO.
In primul trimestru al anului 2017, numărul tranzacțiilor pentru sectorul rezidențial, au crescut cu aproape 50% față de 2016!

REZUMAT
2016 a adus schimbări majore în planul tranzacționărilor imobiliare, fiind considerat de specialiști cel mai bun an de la declanșarea crizei economice. Pentru tranzacțiile imobiliare din categoria spații industriale și logistice 2016 a reprezentat cel mai bun an din istoria pieţei imobiliare. În 2016 livrările pentru spații office s-a dublat în raport cu anul precedent, iar trendul pare să se mențină ascendent și în 2017 în ceea ce privește investițiile din acest sector. Zonele cu cel mai mare interes imobliar sunt: București, Cluj, Brașov, Sibiu, Ilfov, Timișoara, Oradea și Arad. Peste 77% din tranzacțiile realizate de respondenții acestui studiu au vizat sectorul rezidențial în decursul ultimelor 12 luni. Aproximativ 58% din respondenții la studiul RE/MAX au confirmat un interes imobiliar în zona Clujului, cu mult peste interesul declarat pentru București (21%). În 2017 nucleul creditărilor ipotecare va fi definit în continuare de programul guvernamental „Prima casă”, specialiștii așteptându-se la menținerea unui interes major pentru acest sistem de creditare. Întrebați ce metodă de plată au recomandat/folosit în anul 2016, respondenții studiului RE/MAX au indicat creditele ipotecare ca fiind cele mai avantajoase mijloace de finanțare pentru o tranzacție imobiliară – după finanțarea din venituri proprii/economii. Revenirea pieței imobiliare a dus în 2016 și la o apreciere vizibilă a prețurilor pentru apartamentele cu două camere. În 2017 specialiștii estimează menținerea acestui trend al prețurilor în special în sectorul rezidențial. 85% dintre respondenții studiului RE/MAX au remarcat creșterea prețurilor la produsele imobiliare în anul precedent un procent semnificativ de răspunsuri (64%) susținând, totdată, și percepția cu privire la menținerea acestui trend și în anul 2017.

Posted in 2017, imo.imreh.ro | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

2.8kg 350W geared hub-150kg bike&trailer


iBikes.ro

2017-04-24 11.14.48total weight 150kg: bike 15kg, e-bike kit 8kg, trailer 15kg, child 22kg, biker 90kg
uphill testuphill test – www.strava.com/activities/955920136/analysis2017-04-24 13.55.00speed testcity speed test – www.strava.com/activities/957899789/analysis2017-04-24 10.54.382017-04-24 10.55.13www.biciclete-electrice.com/ais-ibikes/Kit-350W-geared
www.biciclete-electrice.com/ais-ibikes/NCR-Big-Hailong-696Wh1m1Range Test – 400wh/60km with PAS1, assistance mostly for uphills2017-05-01 14.33.022017-05-01 13.59.521m2Offroad test – can do! For steep uphill, assistance for walk up (bike+trailer).2017-05-01 18.27.032017-05-01 18.27.162017-05-01 18.53.592017-05-01 20.07.44

View original post

Posted in aisbikes, ibikes.ro | Tagged , , , , , , | Leave a comment

The Fire Peoples-urns &metals. The R1b Conquest of Europe. Dacians-R1b/Z2103


Source of article – origins_and_history_of_haplogroup_r1b_y – by Maciamo Hay

haplogroup_r1b_world
The Conquest of “Old Europe” and Central Europe (4200-2500 BCE) The first forays of steppe people into the Balkans happened between 4200 BCE and 3900 BCE, when cattle herders equipped with horse-drawn wagons crossed the Dniester and Danube and apparently destroyed the towns of the Gumelnita, Varna and Karanovo VI cultures in Eastern Romania and Bulgaria. A climatic change resulting in colder winters during this exact period probably pushed steppe herders to seek milder pastures for their stock, while failed crops would have led to famine and internal disturbance within the Danubian and Balkanic communities. The ensuing Cernavodă culture (Copper Age, 4000-3200 BCE), Coțofeni/Usatovo culture (Copper to Bronze Age, 3500-2500 BCE), Ezero culture (Bronze Age, 3300-2700 BCE), in modern Romania, seems to have had a mixed population of steppe immigrants and people from the old tell settlements. These steppe immigrants were likely a mixture of both R1a and R1b lineages, with a probably higher percentage of R1a than later Yamna-era invasions.
The steppe invaders would have forced many Danubian farmers to migrate to the Cucuteni-Trypillian towns in the eastern Carpathians, causing a population boom and a north-eastward expansion until the Dnieper valley, bringing Y-haplogroups G2a, I2a1 – probably the dominant lineage of the Cucuteni-Trypillian culture, E1b1b, J and T in what is now central Ukraine. This precocious Indo-European advance westward was fairly limited, due to the absence of Bronze weapons and organised army at the time, and was indeed only possible thanks to climatic catastrophes which reduced the defences of the towns of Old Europe. The Carphatian, Danubian, and Balkanic cultures were too densely populated and technologically advanced to allow for a massive migration.
In comparison the forest-steppe R1a people successfully penetrated into the heart of Europe with little hindrance, due to the absence of developed agrarian societies around Poland and the Baltic. The Corded Ware (Battle Axe) culture (3200-1800 BCE) was a natural northern and western expansion of the Yamna culture, reaching as far west as Germany and as far north as Sweden and Norway. DNA analysis from the Corded Ware confirmed the presence of R1a and R1b in Poland c. 2700 BCE and R1a central Germany around 2600 BCE. The Corded Ware tribes expanded from the northern fringe of the Yamna culture where R1a lineages were prevalent over R1b ones.
r1b-treeThe expansion of R1b people into Old Europe was slower, but proved inevitable. In 2800 BCE, by the time the Corded Ware had already reached Scandinavia, the Bronze Age R1b cultures had barely moved into the Pannonian steppe. They established major settlements in the Great Hungarian Plain, the most similar habitat to their ancestral Pontic Steppes. Around 2500 BCE, the western branch of Indo-European R1b were poised for their next major expansion into modern Germany and Western Europe. By that time, the R1b immigrants had blended to a great extent with the indigenous Mesolithic and Neolithic populations of the Danubian basin, where they had now lived for 1,700 years.
The strongly partriarchal Indo-European elite remained almost exclusively R1b on the paternal side, but absorbed a high proportion of non-Indo-European maternal lineages. Hybridised, the new Proto-Indo-European R1b people would have lost most of their remaining Proto-Europoid or Mongolid features inherited from their Caspian origins (which were still clearly visible in numerous individuals from the Yamna period). Their light hair, eye and skin pigmentation, once interbred with the darker inhabitants of Old Europe, became more like that of modern Southern Europeans. The R1a people of the Corded Ware culture would come across far less populous societies in Northern Europe, mostly descended from the lighter Mesolithic population (haplogroup I1 and I2), and therefore retain more of their original pigmentation (although facial traits evolved considerably in Scandinavia, where the I1 inhabitants were strongly dolicocephalic and long-faced, as opposed to the brachycephalic and broad-faced steppe people).
Eupedia – the R1b Conquest of Western Europe (2500-1200 BCE)

or nearly two millennia, starting from circa 4200 BCE, steppe people limited their conquest to the rich Chalcolithic civilisations of the Carpathians and the Balkans. These societies possessed the world’s largest towns, notably the tell settlements of the Cucuteni-Tripolye culture. Nothing incited the R1b conquerors to move further into Western Europe at such an early stage, because most of the land north and west of the Alps was still sparsely populated woodland. The Neolithic did not reach the British Isles and Scandinavia before circa 4000 BCE. Even northern France and most of the Alpine region had been farming or herding for less than a millennium and were still quite primitive compared to Southeast Europe and the Middle East. North-west Europe remained a tribal society of hunter-gatherers practising only limited agriculture for centuries after the conquest of the Balkans by the Indo-Europeans. Why would our R1b “conquistadors” leave the comfort of the wealthy and populous Danubian civilisations for the harsh living conditions that lie beyond ? Bronze Age people coveted tin, copper, and gold, of which the Balkans had plenty, but that no one had yet discovered in Western Europe.r1bR1b-L51 is thought to have arrived in Central Europe (Hungary, Austria, Bohemia) around 2500 BCE, approximately two millennia after the shift to the Neolithic in these regions. Agrarian towns had started to develop. Gold and copper had begun to be mined. The prospects of a conquest were now far more appealing. The archeological and genetic evidence (distribution of R1b subclades) point at several consecutive waves towards eastern and central Germany between 2800 BCE and 2300 BCE. The Unetice culture was probably the first culture in which R1b-L11 lineages played a major role. It is interesting to note that the Unetice period happen to correspond to the end of the Maykop (2500 BCE) and Kemi Oba (2200 BCE) cultures on the northern shores of the Black Sea, and their replacement by cultures descended from the northern steppes. It can therefore be envisaged that the (mostly) R1b population from the northern half of the Black Sea migrated westward due to pressure from other Indo-European people (R1a) from the north, for example that of the burgeoning Proto-Indo-Iranian branch, linked to the contemporary Poltavka and Abashevo cultures.
It is doubtful that the Bell Beaker culture (2800-1900 BCE) in Western Europe was already Indo-European because its attributes are in perfect continuity with the native Megalithic cultures. The Beaker phenomenon started during the Late Neolithic and Early Chalcolithic in Portugal and propagated to the north-east towards Germany. During the same period Bronze Age steppe cultures spread from Germany in the opposite direction towards Iberia, France and Britain, progressively bringing R1b lineages into the Bell Beaker territory. Ancient DNA tests conducted by Lee et al. (2012), Haak et al. (2015) and Allentoft et al. (2015)have all confirmed the presence of R1b-L51 (and deeper subclades such as P312 and U152) in Germany from the Bell Beaker period onwards, but none in earlier cultures. German Bell Beaker R1b samples only had about 50% of Yamna autosomal DNA and often possessed Neolithic non-Steppe mtDNA, which confirms that R1b invaders took local wives as they advanced westward.early_middle_bronze_europeDNA samples from the Unetice culture (2300-1600 BCE) in Germany, which emerged less than two centuries after the apperance of the first R1b individuals in the late Bell Beaker Germany, had a slightly higher percentage of Yamna ancestry (60~65%) and of Yamna-related mtDNA lineages, which indicates a migration of both steppe men and women. That would explain why archeological artefacts from the Unetice culture are clearly Yamna-related (i.e. Indo-European), as they abruptly introduced new technologies and a radically different lifestyle, while the Bell Beaker culture was in direct continuity with previous Neolithic or Chalcolithic cultures. R1b men may simply have conquered the Bell Beaker people and overthrown the local rulers without obliterating the old culture due to their limited numbers. Taking the analogy of the Germanic migrations in the Late Antiquity, the R1b invasion of the Bell Beaker period was more alike to that of the Goths, Burgunds and Vandals, who all migrated in small numbers, created new kingdoms within the Roman empire, but adopted Latin language and Roman culture. In contrast, the Corded Ware and Unetice culture involved large-scale migrations of steppe people, who imposed their Indo-European language and culture and conquered people, just like the Anglo-Saxons or the Bavarians did in the 5th century. The Únětice culture practiced skeletal inhumations, however occasionally cremation was also practised. A typical Úněticean cemetery was situated near a settlement, usually on a hill or acclivity and in the vicinity of a creek or river. The distance between the cemetery and the adjacent settlement very rarely exceeds a kilometer. Cemeteries were usually spatially organized, with symmetrical rows or alleys.[27] Burials of the Únětice culture are orientated according to stars and the relative position of the sun on the horizon during the year, which indicate possibly quite advanced prehistoric astronomical observations. One of the most prominent characteristic is the position of the body in grave pit. Deceased were buried always in north-south alignment, with head south facing east. The body lied in a grave usually in slightly contracted position. Exceptions from this rule are sporadic. In classic phase (approx. 1850-1750 BC), Úněticean burial rite displays strong uniformity, regardless of the gender or age of the deceased. Men and women were buried in the same N-S position.
The cultures that succeeded to Unetice in Central Europe, chronologically the Tumulus culture (1600-1200 BCE), Urnfield culture (1300-1200 BCE) and Hallstatt culture (1200-750 BCE) cultures remained typically Indo-European. The Hallstatt culture, centered around the Alps, is considered the first classical Celtic culture in Europe. It quickly expanded to France, Britain, Iberia, northern Italy and the Danube valley, probably spreading for the first time Celtic languages, although not bronze technology nor R1b lineages, which had both already spread over much of western Europe during the Bell Beaker period.
As the name implies, the Tumulus culture is distinguished by the practice of burying the dead beneath burial mounds – tumuli or kurgans! – R1A.
The Urnfield culture (c. 1300 BCE – 750 BCE) name comes from the custom of cremating the dead and placing their ashes in urns which were then buried in fields. The Urnfield culture followed the Tumulus culture and was succeeded by the Hallstatt culture.[1] Linguistic evidence and continuity with the following Hallstatt culture suggests that the people of this area spoke an early form of Celtic, perhaps originally proto-Celtic. R1B!
The neolithic Cucuteni-Trypillian culture of modern-day northeastern Romania and Ukraine were also practicing cremation rituals as early as approximately 5,500 BCE!
One important archeological argument in favour of the replacement of Neolithic cultures by Indo-European culture in the Bronze Age comes from pottery styles. The sudden appearance of bronze technology in Western Europe coincides with ceramics suddenly becoming more simple and less decorated, just like in the Pontic steppes. Until then, pottery had constantly evolved towards greater complexity and details for over 3,000 years. Besides pottery, archeology provides ample evidence that the early Bronze Age in Central and Western Europe coincides with a radical shift in food production. Agriculture experiences an abrupt reduction in exchange for an increased emphasis on domesticates. This is also a period when horses become more common and cow milk is being consumed regularly. The oeverall change mimicks the steppe way of life almost perfectly. Even after the introduction of agriculture around 5200 BCE, the Bug-Dniester culture and later steppe cultures were characterized by an economy dominated by herding, with only limited farming. This pattern expands into Europe exactly at the same time as bronze working. Religious beliefs and arts undergo a complete reversal in Bronze Age Europe. Neolithic societies in the Near East and Europe had always worshipped female figurines as a form of fertility cult. As bronze technology spreads from the Danube valley to Western Europe, symbols of fertility and fecundity progressively disappear and are replaced by scultures of domesticated animals.
urnAnother clue that Indo-European steppe people came in great number to Central and Western Europe is to be found in burial practices. Neolithic Europeans either cremated their dead (e.g. Cucuteni-Tripolye culture) or buried them in collective graves (this was the case of Megalithic cultures). In the steppe, each person was buried individually, and high-ranking graves were placed in a funeral chamber and topped by a circular mound. The body was typically accompanied by weapons (maces, axes, daggers), horse bones, and a dismantled wagon (or later chariot). These characteristic burial mounds are known as kurgans in the Pontic steppe. Men were given more sumptuous tombs than women, even among children, and differences in hierarchy are obvious between burials. The Indo-Europeans had a strongly hierarchical and patrilinear society, as opposed to the more egalitarian and matrilinear cultures of Old Europe. The proliferation of status-conscious male-dominant kurgans (or tumulus) in Central Europe during the Bronze Age is a clear sign that the ruling elite had now become Indo-European. The practice also spread to central Asia and southern Siberia, two regions where R1a and R1b lineages are found nowadays, just like in Central Europe. The adoption of some elements of a foreign culture tends to happen when one civilization overawes the adjacent cultures by its superiority. This process is called ‘acculturation’. However there is nothing that indicates that the steppe culture was so culturally superior as to motivate a whole continent, even Atlantic cultures over 2000 km away from the Pontic steppes, to abadndon so many fundamental symbols of their own ancestral culture, and even their own language. In fact, Old Europe was far more refined in its pottery and jewellery than the rough steppe people. The Indo-European superiority was not cultural but military, thanks to horses, bronze weapons and an ethic code valuing individual heroic feats in war (these ethic values are known from the old IE texts, like the Rig Veda, Avesta, or the Mycenaean and Hittite literature).
Metal-mining and stockbreeding explain R1b dominance in Atlantic fringe.  First I realised that haplogroup R1b originated somewhere between Central Asia and the Middle East, then moved through the Pontic steppe where it became associated with Indo-European culture, before pushing its way through the Danube valley and Western Europe. It all made sense. One thing kept bugging me with this nice theory. How did R1b lineages come to replace most of the older lineages in Western Europe ? I tried to explain that with a series of factors (polygamy, status, war…), but somehow that still didn’t explain why R1b reached tremendous frequencies in places like Ireland, Wales, Cornwall, Brittany or the Basque country, and not elsewhere. I think I have come up with a reasonable answer to this mystery.
r1b-z2103-treeI was looking at a map of metal-rich zones in Europe, and more specifically where copper, tin, silver and gold mines had been established in the Copper and Bronze Age. The richest regions were the Anatolia, North Caucasus, the Carpathians (Romania), the Balkans (especially central Bulgaria), the Alps, and the Atlantic fringe of Europe ( Ireland, Wales, Cornwall, Brittany). This was exactly the migration route I had established a year ago for R1b1b2. R1b people were evidently metal workers.
The second element that dawned on me is that the Atlantic fringe from Galicia to the Scottish Highlands, must have been poor agricultural land for early farmers. This may be why farming spread later to these regions, and that aboriginal Megalithic cultures thrived there more than anywhere else. What does that have to do with R1b ? The Proto-Italo-Celts that brought R1b lineages to Western Europe from the North Caucasus and Pontic steppes had an economy relying on stockbreeding and herding more than farming. The European Bronze Age is characterised by the sharp diminution in agriculture and an increase in domesticates. The steppe culture was replacing the Neolithic lifestyle.
Where else could this have the most dramatic effect on the population structure than in the Atlantic fringe, where the Neolithic/Chalcolithic population was sparser than elsewhere due to the late adoption of agriculture and low yield of the farms ? The arrival of the metal-hungry, horse-riding and warlike Indo-Europeans with their bronze swords and axes was a death sentence to the locals. The green pastures of the Atlantic were a boon for the flocks of cattle and herds of sheep of the Indo-Europeans. It was like a milder-climate version of the steppes with the added bonus of being rich in copper and tin, the two components of bronze.r1b-ydnaTo verify my hypothesis, I checked the mtDNA frequencies around Europe to see which region had the most maternal lineages typically associated with the Pontic-Caspian steppes, Caucasus and northern Anatolia. Compared with other Western European countries, Ireland has more steppe/Indo-European mtDNA than France/Italy (5.26%), Iberia (5.4%), Scandinavia (6.52%) or England/Wales (7.69%), and only slightly less than Germany (8.74%) and the Alps (Austria/Switzerland, 9.04%). This could mean that a major population replacement happened in Ireland, not just for paternal linages but also maternal ones. As expected by the pattern of Danubian migration, South Germany has much more Pontic/Caucasian-specific mtDNA (12% against 4.6%). Austria has 9.4%, Switzerland 8.4% and Alpine Italy 7.9%. The number of IE mtDNA diminishes as one moves away from the Danube.  In Spain, Galicians (12.3%), Catalonians (26.6% ! => all U4 and W) stand out remarkably against Central Spaniards (4.4%), Southern Spaniards (6.5%) and Portuguese (7.5%). Cantabrians (10.3%) also have a higher than average number of Pontic/Caucasian mt-haplogroups. Catalonia has the highest percebtage of R1b in Spain along with the Basque country. The Basques, on the other hand, have 0% of I/U2/U3/U4/W according to Helgason and 1.8% in Maca-Meyer’s study. The Basque country is the only high R1b region that lacks its mtDNA equivalents. The best explanation is that the Basque was not settled by Indo-Europeans, but that its male rulers (and aristocracy) became Indo-European and married local princesses/women. The founder effect would have amplified quickly with time if the R1b royalty/nobility produced a lot of sons (gender bias) or took a lot of local wives (polygamy). This is surely why the Basques did not lose their pre-IE language and identity. In any case, the weighed average for Y-DNA and mtDNA is lower among the Basques than for most of Western Europeans.
Overall, we see that the regions of Western and Central Europe with the highest frequencies of Pontic-Caspian/Caucasian mtDNA are found around the Alps (12% peak in southern Germany), in Catalonia (Pyrenees region) and in the metal-rich, rocky, pasture lands unsuitable for primitive agriculture of Ireland, Cornwall, Cantabria and Galicia. It is probably not a coincidence that Ireland, Cornwall or Galicia have retained a stronger Celtic identity than other places in Europe.
Lactase tolerance in Europe seems to be another piece of evidence that supports the theory of MaciamoThis report mentions that the T-13910 lactase persistence allele increases in frequency as one moves from SE to NW in Europe. Its authors found that lactase persistence also increases in frequency from SE to NW in the British Isles, interestingly enough, i.e., in the direction of increasing R1b1b2 frequency. That same report (the second one) mentions the authors’ belief that the T-13910 lactase peristence allele originated somewhere between the Caucasus and the Urals.
Maciamo again: I have revised my principal hypothesis regarding the propagation of haplogroup G2a3. Its presence in mountainous areas of Greece, Italy and southern France originally led me to think that it was linked to the diffusion of goat and sheep herding in the Neolithic via the Cardium Pottery culture. However, three novel elements made me change my mind (or rather think of an additional migration). Firstly, the most common subclade of G2a in Europe is G2a3b1, and this clade is estimated to be only approx. 4500 years old. It is too young for a Neolithic dispersal across Europe. Secondly, this G2a3b1 has been found in India alongside R1b1b2. If my theory that the Proto-Indo-European speakers originated near the Caucasus is correct, then we are almost bound to find some G2a in places settled by R1b1b. The modern Ossetians and Georgians have very high levels of both haplogroups. I think that the two originally represented different ethnic and linguistic groups (Indo-European vs Caucasian family), but their proximity would have led to some blending of population in the Caucasus region over time. Thirdly, I realised that G2a3 was also high in northern Portugal, Galicia, Cantabria, Wales, the Alps and Bohemia, and it occurred to me that it was in the same copper- and tin-rich regions that the Indo-European R1b1b2 would have favoured. Brittany, Cornwall and Ireland do not have much G2a3 though, but extremely high levels of R1b1b2 to make up for it. G2a3 would therefore represent Indo-Europeanised Caucasian people who migrated with R1b1b2 during the Bronze Age. It is possible that G2a3 percentage in western and central Europe remained fairly stable over time, while an originally small ruling elite of R1b1b2 grew exponentially due to their higher birth rate and cultural Indo-European predisposition of favouring of sons.
Further evidence for the settlement patterns of the Indo-European in western Europe can inferred from the better documented and more archaeologically explicit Indo-Iranian branch in Central Asia. The eastern expansion of the Indo-Europeans started with the occupation of the eastern Ural mountains, as far as the Tobol and Ishim valleys, all copper-rich regions. The newly acquired resources of the Proto-Indo-Iranians of the Sintashta culture boosted the bronze production, which combined with the newly invented war chariot permitted a full-scale invasion of Central Asia. The Indo-Iranians aimed for the metal-rich regions, such as the valleys of the Syr Darya and Amu Darya in Bactria, the Tian Shan and the Altai mountains. All are hotspots of R1a (with some R1b) nowadays. The mining region of Bactria was a base for the subsequent conquest of the Indian subcontinent and Persia. There is no reason to believe that the western branch of the Indo-Europeans should have behaved in a radically different way in their settling of Europe. Copper and tin were vital for IE Bronze-age society. Indo-European rulers from the Maykop and Yamna cultures were also notoriously avid of gold and silver, as attested by objects and jewellery found in Kurgan graves.late_bronze_age_europeThe Atlantic Celtic branch (L21) The Proto-Italo-Celto-Germanic R1b people had reached in what is now Germany by 2500 BCE. By 2300 BCE they had arrived in large numbers and founded the Unetice culture. Judging from the propagation of bronze working to Western Europe, those first Indo-Europeans reached France and the Low Countries by 2200 BCE, Britain by 2100 BCE and Ireland by 2000 BCE, and Iberia by 1800 BCE. This first wave of R1b presumably carried R1b-L21 lineages in great number (perhaps because of a founder effect), as these are found everywhere in western, northern and Central Europe. The early split of L21 from the main Proto-Celtic branch around Germany would explain why the Q-Celtic languages (Goidelic and Hispano-Celtic) diverged so much from the P-Celtic branch (La Tène, Gaulish, Brythonic), which appears to have expanded from the later Urnfield and Hallstat cultures.
The Italo-Celtic branch (S28/U152) Starting circa 1300 BCE, a new Bronze Age culture flourished around the Alps thanks to the abundance of metal in the region, and laid the foundation for the classical Celtic culture. It was actually the succession of three closely linked culture: the Urnfield culture, which would evolve into the Hallstatt culture (from 1200 BCE) and eventually into the La Tène culture (from 450 BCE). After the Unetice expansion to Western Europe between 2300 and 1800 BCE, the Urnfield/Hallstatt/La Tène period represents the second major R1b expansion that took place from Central Europe, pushing west to the Atlantic, north to Scandinavia, east to the Danubian valley, and eventually as far away as Greece, Anatolia, Ukraine and Russia, perhaps even until the Tarim basin in north-west China (=> see Tarim mummies.
The expansion of the Urnfield/Hallstatt culture to Italy is evident in the form of the Villanovan culture (c. 1100-700 BCE), which shared striking resemblances with the Urnfield/Hallstatt sites of Bavaria and Upper Austria. The Villanova culture marks a clean break with the previous Terramare culture. Although both cultures practised cremation, whereas Terramare people placed cremated remains in communal ossuaries like their Neolithic ancestors from the Near East, Villanovans used distinctive Urnfield-style double-cone shaped funerary urns, and elite graves containing jewellery, bronze armour and horse harness fittings were separated from ordinary graves, showing for the first time the development of a highly hierarchical society, so characteristic of Indo-European cultures. Quintessential Indo-European decorations, such as swastikas, also make their appearance. Originally a Bronze-age culture, the Villanova culture introduced iron working to the Italian peninsula around the same time as it appeared in the Hallstatt culture, further reinforcing the link between the two cultures. In all likelihood, the propagation of the Villanova culture represents the Italic colonisation of the Italian peninsula. The highest proportion of R1b-S28 is found precisely where the Villanovans were the more strongly established, around modern Tuscany and Emilia-Romagna.
haplogroup-r1b-z2103The E Europe/W Asia branch. When R1b crossed the Caucasus in the Late Neolithic, it split into two main groups. The western one (L51) would settle the eastern and northern of the Black Sea. The eastern one (Z2103 + M73) migrated to the Don-Volga region, where horses were domesticated circa 4600 BCE. R1b probably mixed with indigenous R1a people and founded the Repin culture (3700-3300 BCE) a bit before the Yamna culture came into existence in the western Pontic Steppe. R1b would then have migrated with horses along the Great Eurasian Steppe until the Altai mountains in East-Central Asia, where they established the Afanasevo culture (c. 3600-2400 BCE). Afanasevo people might be the precursors of the Tocharian branch of Indo-European languages alongside haplogroup R1a (=> see Tarim mummies).
R1b people who stayed in the Volga-Ural region were probably the initiators of the Poltavka culture (2700-2100 BCE), then became integrated into the R1a-dominant Sintashta-Petrovka culture (2100-1750 BCE) linked to the Indo-Aryan conquest of Central and South Asia (=> see R1a for more details).
The Hittites (c. 2000-1178 BCE) were the first Indo-Europeans to defy (and defeat) the mighty Mesopotamian and Egyptian empires. There are two hypotheses regarding the origins of the Hittites. The first is that they came from the eastern Balkans and invaded Anatolia by crossing the Bosphorus. That would mean that they belonged either to the L23* or the Z2103 subclade. The other plausible scenario is that they were an offshoot of the late Maykop culture, and that they crossed the Caucasus to conquer the Hattian kingdom (perhaps after being displaced from the North Caucasus by the R1a people of the Catacomb culture). In that case the Hittites might have belonged to the R1b-M269* or the R1b-M73 subclade. The first hypothesis has the advantage of having a single nucleus, the Balkans, as the post-Yamna expansion of all Indo-European R1b. The Maykop hypothesis, on the other hand, would explain why the Anatolian branch of IE languages (Hittite, Luwian, Lydian, Palaic) is so archaic compared to other Indo-European languages, which would have originated in Yamna rather than Maykop.
There is substantial archaeological and linguistic evidence that Troy was an Indo-European city associated with the steppe culture and haplogroup R1b. The Trojans were Luwian speakers related to the Hittites (hence Indo-European), with attested cultural ties to the culture of the Pontic-Caspian steppe. The first city of Troy dates back to 3000 BCE, right in the middle of the Maykop period. Troy might have been founded by Maykop people as a colony securing the trade routes between the Black Sea and the Aegean. The founding of Troy happens to coincide exactly with the time the first galleys were made. Considering the early foundation of Troy, the most likely of the two Indo-European paternal haplogroups would be R1b-M269 or L23.
The Phrygians and the Proto-Armenians are two other Indo-European tribes stemming from the Balkans. Both appear to have migrated to Anatolia around 1200 BCE, during the ‘great upheavals’ of the Eastern Mediterranean (see below). The Phrygians (or Bryges) founded a kingdom (1200-700 BCE) in west central Anatolia, taking over most of the crumbling Hittite Empire. The Armenians crossed all Anatolia until Lake Van and settled in the Armenian Highlands. Nowadays 30% of Armenian belong to haplogroup R1b, the vast majority to the L23 subclade (=> see The Indo-European migrations to Armenia).
Most of the R1b found in Greece today is of the Balkanic Z2103 variety. There is also a minority of Proto-Celtic S116/P312 and of Italic/Alpine Celtic S28/U152. L23 could have descended from Albania or Macedonia during the Dorian invasion (see below), thought to have happened in the 12th century BCE. Their language appear to have been close enough to Mycenaean Greek to be mutually intelligible and easy for locals to adopt. The Mycenaeans might have brought some R1b (M269 or L23) to Greece, but their origins can be traced back through archaeology to the Catacomb culture and the Seima-Turbino phenomenon of the northern forest-steppe, which would make them primarily an R1a1a tribe. Greek and Anatolian S116 and some S28 lineages could be attributed to the La Tène Celtic invasions of the 3rd century BCE. The Romans also certainly brought S28 lineages (=> see Genetics of the Italian people), and probably also the Venetians later on, notably on the islands. Older clades of R1b, such as P25 and V88, are only a small minority and would have come along E1b1b, G2a and J2 from the Middle East.

Map-showing-ancient-Thracian-territory.jpgNorth of the Danube, Dacians occupied a larger territory than Ptolemaic Dacia,stretching between Bohemia in the west and the Dniepercataracts in the east, and up to the Pripyat, Vistula, and Oder rivers in the north and northwest. In BC 53, Julius Caesar stated that the Dacian territory was on the eastern border of the Hercynian forest.[64] According to Strabo’s Geographica, written around AD 20,[66] the Getes (Geto-Dacians) bordered the Suevi who lived in the Hercynian Forest, which is somewhere in the vicinity of the river Duria, the present-day Vah (Waag).[67] Dacians lived on both sides of the Danube.[68] [69] According to Strabo, Moesians also lived on both sides of the Danube.[35] According to Agrippa,[70] Dacia was limited by the Baltic Ocean in the North and by the Vistula in the West.[71] The names of the people and settlements confirm Dacia’s borders as described by Agrippa.[70][72] Dacian people also lived south of the Danube.[70] 

The Únětice culture practiced skeletal inhumations, however occasionally cremation was also practised. Wietenberg and Otomani were the first cultures to develop bronze technology in Transylvania. While Otomani, Unetice and all the other cultures around still had inhumation, Wietenberg had cremation and urns. When all the other cultures had only stone tools, Wietenberg had a well develope bronze and gold technology, followed by Otomani culture. Cremation could come from Cucuteni who used to burn everything. The neolithic Cucuteni-Trypillian culture of modern-day northeastern Romania and Ukraine were practicing cremation rituals as early as approximately 5,500 BC. The shift to cremation rather than interment around 1300 BC, gave archaeologists a name for the burgeoning Urnfield culture. The typical Urnfield burial used a urn to contain the ashes of the desceased, capped by an upturned bowl, set into a pit. The usage had spread over much of Europe by 1000 BC. Any type of cremation was uncommon earlier over most of Europe except the Carpathian Basin, where it appears among the Makó and Bell Beaker groups as early as c. 2700 to 2400 BC. So this region has often been considered the starting point for the Urnfield tradition.
In Transylvania, the Celts shifted from inhumation to cremation, either through natural progression or because of Dacian influence.[5] Almost without exception, the necropoleis so far studied are bi-ritual, although cremation appears to be more prevalent than inhumation.[14] The Celts in Dacia certainly cremated their dead from the second La Tène period onwards. Archaeological sites of the 3rd and 2nd centuries BC reveal a pattern of co-existence and fusion between the bearers of La Tène culture and the indigenous Dacians.
The E Europe/W Asia branch R1b-Z2103 seems to be more important than the later La Tene R1b influence, for the formation of Dacians. The Dacians probably had an I2 old continuity that absorbed the R1a waves (thracian & scythian), the first R1b-Z2103 than the much later R1b La Tene wave. The cremation could be a tradition going back to the millenia old Burned House Horizon, while the metal working go back to Vinca/Cucuteni cultures but it is strongly relatied to R1b people. bhh

Strabo describes the Getae and Dacians as distinct but cognate tribes, but also states that they spoke the same language.[17] This distinction refers to the regions they occupied.[17] Strabo and Pliny the Elder also state that Getae and Dacians spoke the same language.[18] According to Strabo’s Geographica, the original name of the Dacians was ΔάοιDaoi“.The ethnographic name Daci is found under various forms within ancient sources. Greeks used the forms ΔάκοιDakoi” (Strabo, Dio Cassius, and Dioscorides). Latins used the forms Davus, Dacus, and a derived form Dacisci (Vopiscus and inscriptions). There are similarities between the ethnonyms of the Dacians and those of Dahae (Greek Δάσαι Δάοι, Δάαι, Δαι, Δάσαι Dáoi, Dáai, Dai, Dasai; Latin Dahae, Daci), an Indo-European people located east of the Caspian Sea, until the 1st millennium BCE. Scholars have suggested that there were links between the two peoples since ancient times.  Opinions on the origins of the name Daci are divided. Some scholars consider it to originate in the Indo-European *dha-k-, with the stem *dhe– “to put, to place”, while others think that the name Daci originates in *daca — “knife, dagger” or in a word similar to daos, meaning “wolf” in the related language of the Phrygians.  Another hypothesis is that “Getae” and “Daci” are Iranian names of two Iranian-speaking Scythian groups that had been assimilated into the larger Thracian-speaking population of the later “Dacia”. A possible connection with the Phrygian daos, meaning “wolf” was suggested by Decev in 1957.[43] The Phrygian meaning is supported by Hesychius‘s notes.[44][45] This hypothesis has had a large diffusion due to historian Mircea Eliade.[43] In later times, some Roman auxiliaries recruited from the Dacian area were referred to as Phrygi. Moreover, a endonym linked to wolves has been demonstrated or proposed for other ancient Indo-European tribes, including the Luvians, Lycians, Lucanians, Hyrcanians, and Dahae.
Mircea Eliade attempted, in his book From Zalmoxis to Genghis Khan, to give a mythological foundation to an alleged special relation between Dacians and the wolves.
lupul-dacicIt is generally proposed that a proto-Dacian or proto-Thracian people developed from a mixture of indigenous peoples and Indo-Europeans from the time of Proto-Indo-European expansion in the Early Bronze Age (3,300–3,000 BC)[60] when the latter, around 1500 BC, conquered the indigenous peoples.[61] The indigenous people were Danubian farmers, and the invading people of the BC 3rd millennium were Kurgan warrior-herders from the Ukrainian and Russian steppes.[62] Indo-Europeanization was complete by the beginning of the Bronze Age. The people of that time are best described as proto-Thracians, which later developed in the Iron Age into Danubian-Carpathian Geto-Dacians as well as Thracians of the eastern Balkan Peninsula.[63] Between BC 15th–12th century, the Dacian-Getae culture was influenced by the Bronze Age Tumulus-Urnfield warriors who were on their way through the Balkans to Anatolia.[64] When the La Tène Celts arrived in BC 4th century, the Dacians were under the influence of the Scythians.[64]

The ancient Egyptians developed an intricate transmigration of soul theology, which prohibited cremation. This was also widely adopted used by Semitic peoples. The Babylonians, according to Herodotus, embalmed their dead. Early Persians practiced cremation, but this became prohibited during the Zoroastrian Period. Phoenicians practiced both cremation and burial. From the Cycladic civilisation in 3000 BCE until the Sub-Mycenaean era in 1200–1100 BCE, Greeks practiced inhumation.
Maykop cultare practised inhumation in a pit, sometimes stone-lined, topped with a kurgan (or tumulus). Stone cairns replace kurgans in later interments. The Maykop kurgansn were extremely rich in gold and silver artifacts; unusual for the time.
David Anthony’s “The Horse, the Wheel and Language” (THWL). One of the first references to cremation in the THWL book is to the Cotsofeni culture ~ 3500 BCE as mountain refuges in western Romania escaping from conflicts with IE tribes. There is not much detail except that they buried their ashes in flat graves. One of the early references to IE tribes to take up cremation along with inhumation burial is the ‘Middle Dneiper‘ culture 2800-2600 BCE. The Sintashta culture had rituals that closely resembled the descriptions in Rig Veda, and hence probably the origins of the later Indo-Iranian (II) and the Indo-Aryan (IA) sub-branches. But the funeral practices here still continued to be inhumation, being more elaborate with Sintashta chiefs who were buried with Horses, chariots, weapons and multiple animal sacrifices.
With the IE tribes moving towards the north-eastern region, it seems a shift occurred around the time of the Andronovo horizon (which proceeded the Sintashta culture) where both inhumation and cremation were practiced in two sub-cultures identified by their pottery styles – Alkakul (inhumation) and Federovo (cremation)Fedorovo (1500–1300 BCE) in southern Siberia (earliest evidence of cremation and fire cult[6]), probably the ashes were collected into an urn and buried. While cremation became ubiquitous in Hinduism, it came to be disavowed in Zoroastrianism. However, even earlier evidences of vedic fire altars have been found at the Indus Valley sites of Kalibangan and Lothal, giving rise to speculations towards earlier assumed the geographical location of the early Indo-Iranians.

arhexp3_arheoinvestIn the archaeology of Neolithic Europe, the burned house horizon is the geographical extent of the phenomenon of intentionally burned settlements. This was a widespread and long-lasting tradition in what is now Southeastern and Eastern Europe, lasting from as early as 6500 BCE (the beginning of the Neolithic) to as late as 2000 BCE (the end of the Chalcolithic and the beginning of the Bronze Age). A notable representative of this tradition is the Cucuteni-Trypillian culture, which was centered on the burned-house horizon both geographically and temporally.

  • The Cucuteni-Trypillian culture had the largest settlements in history up to their time.[15]
  • There is evidence that every single settlement in this culture probably practiced house burning.[3]
  • This culture practiced house burning for a longer period of time (1600 years), and for a later date (up to 3200 BC), than any of the other cultures.[1]:p.102
  • The Cucuteni-Trypillian culture was considered by some scholars to be the largest and most influential of the Neolithic cultures of eastern Europe during the transition to the Eneolithic period.[16] :p.196
Periodization table of Neolithic cultures that practiced house burning
Name of Culture Location of culture Duration of Practice
Criş culture Bulgaria, Moldavia, Serbia, Wallachia 5900 to 4750 BC
Starčevo culture northwest Bulgaria, Kosovo, Serbia, Drina Valley in Southwest Srpska Republic, southern Vojvodina, 5750 to 5250 BC
Dudeşti culture southeast Muntenia 5500 to 5250 BC
Vinča culture Serbia, Transylvania 5500 to 4000 BC
Szakálhát group southern Hungary, Vojvodina, northern Transylvania 5260 to 4880 BC
Boian culture northern Bulgaria, Muntenia, southeast Transylvania 5250 to 4400 BC
Tisza culture Hungary, Moldavia, Slovakia, Transylvania, western Ukraine, Vojvodina 4880 to 4400 BC
Gumelniţa-Karanovo culture eastern Wallachia, northern Dobruja 4400 to 3800 BC
Bubanj-Sălcuţa-Krivodol group northwestern Bulgaria, Oltenia, southern Serbia 4300 to 3800 BC.
Cucuteni-Trypillian culture Moldavia, Transylvania, Western Ukraine to Dnieper River 4800 to 3200 BC.

During the Neolithic Period the dead were buried inside their houses -beneath the floor- or very close to them, at the limits of the settlements they had lived in. Burials were as a rule isolated, while cemeteries have rarely been encountered.
1. Primary internment of the dead in simple pits (simple inhumations), usually in a contracted but also crouched position
2. Cremation of the dead, partial (Early Neolithic) or complete (Late Neolithic), accompanied by vases, or cremations in which the cremated were in several cases placed in vases, the first known in Greece and some of the oldest in Europe.
3. Collecting the bones (skull, thighs, ribs) of the dead individual and burying these beneath the floors of the house (Prodromos in Karditsa) or in a specific part of a cave (a kind of ossuary in Alepotrypa in Diros).

During the Neolithic Period the dead were buried inside their houses -beneath the floor- or very close to them, at the limits of the settlements they had lived in. There is evidence of three types of burial customs from excavations carried out in Greece:
1. Primary internment of the dead in simple pits (simple inhumations), usually in a contracted but also crouched position.
2. Cremation of the dead, partial (Early Neolithic) or complete (Late Neolithic), accompanied by vases, or cremations in which the cremated were in several cases placed in vases, the first known in Greece and some of the oldest in Europe.
3. Collecting the bones (skull, thighs, ribs) of the dead individual and burying these beneath the floors of the house.
In mainland Europe a number of later Mesolithic cemeteries have been identified. At Vedbaek, Denmark (c.6000 years ago).Padina area, Yugoslavia. Nine sites along the Danube have produced 350 bodies. These were Cro-Magnon people with long skulls, large brow ridges and large jaws, and were heavily muscled skeletons. Zvejnieka, Lithuania (7500-5000 years ago) produced c.60 graves of Mesolithic date. In the Neolithic burial practices are characterized by collective burial in large, highly visible monuments, and by ritual practices resulting in the scattering of human bones in non-funerary contexts.In the early Bronze Age (c.4700-3700 years ago) a new form of burial rite, the so-called Beaker burials, began to appear around 4700 years ago. These are crouched inhumations accompanied by a particular pottery form known as a beaker and covered by a small round earthen mound. The people buried in this way generally have broad, rounded skulls in comparison with the Neolithic burials, and they had previously been thought of as invaders.

INHUMATION VERSUS CREMATION IN TRANSYLVANIAN NEOLITHIC AND ENEOLITHIC – MIHAI GLIGOR, SANDA BĂCUEȚ CRIȘAN In the past decades, excavations in Europe have provided irrefutable evidence of cremation rite practices, even from the Mesolithic. In any case, the use of fire as a purifying element is a pattern that often comes across in mortuary practices. Mesolithic cremations from Iron Gates Vlasac (Serbia) are an important part of secondary mortuary rites.In Hungary, at Aszód (Lengyel culture) mostly inhumation graves were investigated, but also cremation graves83. Two other finds are from Öcsöd-Kovácshalom84 (Tisza culture). Of the 436 graves, 72 burials (16.5% of them) from the Copper-Age cemetery at Budakalász were cremation burials85 (scattered cremation and in-urn graves).  Having an overall image of the Neolithic discoveries we can state that most of cremations graves belong to LBK communities (500 graves of 2500),91 burials discovered in settlements or which are part of the bi-ritual necropolises like the one in the Czech Republic at Kralice na Hané where from 78 graves, 69 were cremation graves92 and the cremations cemetery from Modlniczka near Cracow, with 38 tombs.
In Transylvania the oldest incineration grave is M7 from Gura Baciului94 (StarčevoCriș culture). Until now, it is the only certain discovery for the Carpathian-Danubian Early and Middle Neolithic. The Late Neolithic of the Romanian north-western area also presents some discoveries that show cremation practices. In the past decades, cremation graves were found at Tășad95, Suplacu de Barcău– Corău I96 (Bihor County), Zalău–Uroikert97, Zalău–Dealul Lupului98 and Porț–Corău99 (Sălaj County). We note that Suplacu de Barcău and Porț are parts of the same archaeological site, separated by administrative reasons100. Late Neolithic funerary discoveries from Porț–Corău (Pl. IV/1) stand above the others in terms of numbers and diversity of the ritual.  Both cremation and inhumation103 were identified as funerary practices in the Suplac communities from Porț.
Cultura Wietenberg – incineratie+urne spre deosebire de culturile Otomani, Mures, Monteoru care practicau inhumatia. Cultura Wietenberg se distinge prin ceramica ei, care în faza de maturizare este caracterizată prin folosirea generalizată, în cadrul unei bogate decoraţii, a ornamenticii spiralice şi meandrice, în motive şi combinaţii foarte evoluate, adesea cu caracter de simboluri solare şi executate în tehnici variate (incizie, împunsături, ştampilare, incrustaţie). Formele – cuprinzând căni cu o toartă, străchini, castroane şi vase de provizii – prezintă adesea contururi particulare, distingându-se printre ele mai ales strachina cu patru colţuri trase în sus, apoi vasul-raţă (askos) şi amfora.
SPIRALAwi – Culturile bronzului mijlociu şi tîrziu, în special cultura Sighişoara- Wietenberg din Transilvania, dar şi culturile Tei, din Muntenioa şi Otomani, din Banat şi parte din Transilvania au utilizat din plin motivele spiralo-meandrice. In epoca bronzului mijlociu, în cultura Gârla Mare – Cârna, cu dezvoltare în Oltenia şi Banat, motivele spiralo-meandrice recapătă gloria din trecut, poate chiar o şi depăşesc prin splendidele realizări în ceramica ornată cu cele mai frumoase desene spiralice ce pot fi admirate, printre multe altele, la muzeul “Porţilor de Fier” din municipiul Drobeta-Turnu Severin. Acum apar urne de incinerare cu motive spiralice şi aşa numitele “rochii clopot cu ornamente care, după C.Preda et al.,(1994) sunt aidoma celor ale “portului popular românesc din Banat indicând astfel o continuitate etnică multimilenară”. Această concluzie este întărită şi de existenţa spiralelor de tip Gârla Mare- Cârna în cusăturile de pe cămăşile populare gorjeneşti unde apar asociate uneori şi cu meandrul.
In epoca fierului spirala este frecventă în cultura Basarabi din Oltenia şi mai puţin în cultura Babadag din Dobrogea. Mai târziu, cultura Ferigile (400-300) se caracterizează prin motive spiralice ireproşabil realizate, despre care Vl. Dumitrescu (1974) afirma: “adevăratele motive decorative care se înscriu pe linia aceleiaşi mari înclinaţii spre abstractul geometric şi spiralic, ca mai toată ornamentica ceramicii preistorice din România”.

Importanţa cultică a spiralei rezultă şi din frecventa ei utilizare ca simbol atropaic pus pe mânerele săbiilor, pe coifuri, scuturi topoare de război şi altele asemenea, simboluri prezente atât în epoca bronzului, cât şi mai târziu, în epoca fierului şi în primele secole ale erei creştine.

Posted in DNA, ethnogenesis, Uncategorized | Tagged , , , , , , | Leave a comment