Malus Dacus


Dacus, “Dacian” (adjectival form of Latin Dacia, ancient kingdom in Central and South-d1Eastern Europe). The most usual adjective that means ‘Dacian’ is dacicus,-a,-um. The form dacus is typically used as substantive that means ‘a Dacian’. Ex of use – Dacus Germanusque diversi inrupissent. = Dacians and Germans invading Italy from opposite sides. Dacia is the country/region. Dacus is a demonym for an inhabitant of the region. Dacicus,-a,-um is an adjective. As an example: Dacia, Dacus, Dacicus – Britain, Briton, Britis.
O dovadă istorică că în Evul Mediu românii erau percepuţi de vecinii lor drept urmaşi MDdirecţi ai dacilor: Mihai Viteazul, era numit „Malus Dacus” adică Dacul cel Rău în lb. latină, de catre dusmani, de cei care se temeau de el. A fost ucis în mod laş şi inutil, ca și în cazul lui Vlad Țepeș, trădarea a venit din partea creștinilor catolici, care l-au considerat pe Mihai, mai periculos planurilor pe care le aveau, decât Imperiul Otoman. Mihai Viteazul se afla in cortul sau impreuna cu inca doua persoane importante. Unul era un Rakoczi de origine slovaca, care a si fost ranit la gat in lupta ce s-a dat, bunicul viitorului voievod al Transilvaniei, un alt personaj facea parte probabil din complot. Mihai Viteazul a fost aparat de doi osteni unguri, care faceau parte din garda sa si care au cazut la datorie. Garda valona a generalului Basta, era compusa din niste bestii cu chip de om. Batjocorirea oribila a trupului lui Mihai Viteazul si jupuirea lui de piele pentru a o lua ca amintire, da dovada de o cruzime iesita din comun, cruzime fara seaman la acesti occidentali, gata acum sa ia pielea si de pe trupul Romaniei. Stema MV“După ce Basta şi-a orânduit oastea în mare linişte, trimis-a trei sute de valoni şi nemţi asupra cortului lui Mihai Vodă; cu mare iuţeală au şi înconjurat cortul. Unul din căpitani cu numele Bori (Jacques Beauri) dacă a intrat în cort împreună cu încă câţiva, a pus mâna pe Mihai zicând: eşti prins. Mihai i-a zis: ”Ba” şi cu aceasta puse mâna pe sabie s-o scoată. Un valon, ţintind cu puşca a slobozit-o şi l-a lovit în mâna stângă cu care a căutat să scoată sabia căci Mihai Vodă era stângaci. Alt valon i-a străpuns îndată pieptul cu sabia, al treilea valon l-a împuşcat în spate şi astfel prăbuşindu-se, i-au tăiat capul cu propria lui sabie. Şi jefuindu-l şi împărţindu-i toată prada ce o avea în cort şi vitele de afară, i-au târât trupul din cort şi a zăcut trei zile, gol, la marginea drumului. Capul, cu barbă cu tot, l-au pus pe hoitul unui cal şi astfel a stat capul acolo mult timp…”
Despre Mihai Viteazul s-au spus multe dar mereu mai este câteva ceva important de spus. Marele lider al românilor de acum peste 400 de ani, mare și la propriu pentru că avea aproape 2 metri înălțime, a creat întotdeauna o impresie covârșitoare celor din jur. Cronicile vremii spun, printre altele, că nobilii transilvani se temeau până și de umbra lui (Vezi aici o serie de Mărturii medievale remarcabile despre Mihai Viteazul, care îi desființează pe denigratorii lui de azi: cunoastelumea.ro/marturii-medievale-remarcabile-despre-mihai-viteazul.
OLYMPUS DIGITAL CAMERAMihai Viteazu a fost decapitat pe 9 august 1601 în tabăra de la Câmpia Turzii, la comanda împăratului Rudolf al II-lea. Capul a fost luat de un credincios de-al său, conform unei însemnări a lui Radu Mihnea, domn al Ţării Româneşti. Trupul său a rămas timp de trei zile pe câmpul de bătălie, unde a fost batjocorit şi de oameni şi de câini, după care a fost îngropat. Ulterior, trupul a fost dus la Biserica Mitropolitană de la Alba Iulia, unde a rămas pentru o perioadă de timp. Se ştie că osemintele Voievodului au dispărut de acolo înainte de desfiinţarea Mitropoliei Ardealului şi transformarea lăcaşului în biserică catolică (1701). Din 1701 nu se mai ştia nimic de osemintele voievodului. De atunci însă şi până în 2010, nu a mai existat nici un indiciu despre osemintele lui Mihai Viteazu. În 2010, călugării de la Mănăstirea Plăviceni au făcut o descoperire de excepţie, respectiv un schelet care se potrivea în ceea ce priveşte dimensiunile cu cel al marelui domnitor. Argumentele iniţiale care susţineau teoria potrivit căreia osemintele ar fi aparţinut lui Mihai Viteazul erau legate de faptul că Mănăstirea Plăviceni a fost ridicată de Doamna Stanca, că hramul este al Arhanghelui Mihail, dar şi faptul că din schelet lipsea capul, dar şi membrele superioare fără claviculă şi coaste, ceea ce corespundea modului cum a fost mutilat Voievodul în 1601, după cum a precizat părintele Teoctist Moldovanu, stareţul mănăstirii. Preotul a fost hotărât să facă un test ADN şi măsurători antopometrice ale oaselor descoperite folosind material ADN de la mama lui Mihai Viteazu, Teodora Cantacuzino, înmormântată la Mănăstirea Cozia.

maxxyblog.wordpress.com/despre-malus-dacus >>> Mînat de curiozitate, am început să caut. Nu am găsit nicăieri cronici cu titulatura de Malus Dacus. Am găsit însă epitaful scris în batjocură pentru Mihai de cronicarul transilvănean Istvan Szamoskozy. L-am găsit pe Malus Dacus într-o carte scrisă şi publicată în 1936, la Oradea, de către Tiron Albani, ziarist, publicist şi aproape-istoric de sorginte socialistă. Albani scria că, într-o şedinţă a Parlamentului Maghiar, la Budapesta, prin 1905 sau 1906, deputatul transilvănean Ion Raţiu ar fi dat citire, în plen, epitafului scris de Szamoskozy, în următoarea formă:
“Hic jacet ille ferus, latro merus et Nero Verus
Atque Malus Dacus, scelerum lacus, ille Valachus;
Hic qui transibis, terque cacabis et ibis.”
(Pt. Albani a se vedea Tiron Albani, Leul dela Șișești, Editura Cercul Ziariștilor Oradea, 1936, p. 174). Cu siguranţă nu îi putem considera duşmani ai lui MV pe Ion Raţiu sau pe Tiron Albani, ambii patrioţi veritabili. Pînă la proba contrarie, avem deci doar 2 (două) dovezi ale folosirii termenului Malus Dacus, una sigură (Albani) şi una probabilă (Raţiu). Alte dovezi despre titulatura Malus Dacus nu am gasit.

urban
Malus.Dacus.eu

steama transStema Transilvaniei adoptată de Dieta Transilvaniei în 1659. Conform acestei steme, cîmpurile de pe scutul heraldic au fost împărțit între națiunile privilegiate: acvila care iese îi simbolizează pe unguri, cele şapte turnuri pe saşi iar elementele astrale (soarele și luna) pe secui. Propunerea românilor de a se include în stemă, ca alt cîmp, la mijloc între cele existente, nu a fost acceptată, deși erau cea mai numeroasă populaţie din Transilvania. Stema Transilvaniei 1550Până la dispariţia regatului Ungariei din 1526 (după bătălia de la Mohacs, cînd Ungaria a fost transformată în pașalîc turcesc) nu a existat o stemă a Transilvaniei. În jurul anului 1530 la curtea lui Ferdinand I de Habsburg a început să fie folosită ca stemă a Transilvaniei un scut cu două spade încrucişate cu garda în şef, suprapuse peste un trichetru cu extremităţile terminate în frunze de tei – în realitate simbolul străvechi al saşilor Transilvăneni. Ne întoarcem astfel la politică: Ferdinand I de Habsburg dorea să preia moştenirea regatului Ungariei distrus de otomani şi se folosea în acest scop de saşii transilvăneni. Program politic codificat într-un simbol heraldic. Această stemă a Transilvaniei s-a impus o perioadă în spaţiul german: a apărut ca atare în Chorographia Transylvaniae a lui Georg Reichersdorfer (1550, vezi foto) şi în armorialul lui Martin Schrot (1581).
Spre sfârşitul secolului al XVI-lea apare o altă variantă a stemei Transilvaniei, atestată într-un sigiliu al principelui Sigismund Bathory din 1595: într-un cartuş stema lui personală de principe al Imperiului (acvila bicefală pe pieptul căreia apar cei trei colţi de lup ai familiei Bathory), în dreapta stema Transilvaniei compusă din acvila flancată de soare şi lună deasupra a şapte turnuri; în stânga stema Ţării Româneşti, acvila cruciată; sub stema imperială fiind aşezat simbolul heraldic al Moldovei: capul de bour. Sigismund Bathory se intitula în 1595 şi principe al Ţării Româneşti şi Moldovei. Precizare: în heraldică ne raportăm la stînga sau dreapta scutului heraldic, stemei ori reprezentării heraldice, nu la stînga şi dreapta privitorului. O stemă practic identică cu aceea descrisă mai sus a avut şi cardinalul Andrei Bathory în 1599, înainte să fie alungat de pe tronul Transilvaniei de Mihai Viteazul. Stema lui Mihai Viteazul in 1600Şi acum ajungem la marele sigiliu al lui Mihai Viteazul din anul 1600. Aici apar înşiruite de sus în jos: acvila cruciată valahă, bourul Moldovei şi la sfârşit o stemă uşor misterioasă: doi lei afrontaţi, stând pe şapte piscuri şi ţinând în labe o spadă. Mihai Viteazul (şi cei care i-au compus stema aceasta) au respins stema transilvană în curs de formare avansată de familia Bathoreştilor. Cei doi lei au fost consideraţi în heraldica imaginară a epocii drept stema Daciei antice, lucru cunoscut inclusiv în spaţiul românesc (mai târziu Nicolae Costin o spune limpede). Faptul că leii afrontaţi au fost consideraţi în epoca lui Mihai Viteazul drept stemă a Transilvaniei o dovedeşte faptul că acest simbol a fost folosit şi de principele ardelean Moise Szekely în 1603. Din păcate cei doi lei afrontaţi nu s-au impus ca stemă a Transilvaniei, acest simbol a fost folosit doar de Mihai Viteazul şi Moise Szekely. În schimb s-a impus varianta păstrată până în ziua de azi. Au existat două şanse de revigorare a acestui simbol: în 1921 la lucrările Comisiei Heraldice care a fixat stema României Mari şi pe cele ale localităţilor sale şi în 1992 când a fost adoptată actuala stemă a României. Nu a fost să fie. Sursă: GeorgeDamian.ro

Advertisements
Posted in Romania, Transylvania | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

Swastika in Old Europe


  • Pe teritoriul României, cele mai vechi semne ale svasticii au fost găsite în Transilvania, la Bod (Brenndorf), lângă Brașov, la Turda, dar și în alte localități, datând din epoca pietrei. De la arieni svastica a trecut în cultul creștin, și este forma primitivă a crucii. Cultul svasticii a continuat să existe și în Dacia Romană. Astfel, pe o inscripție a cohortei Dacice I, Aelia Dacorum, se găsește semnul svasticii cu brațele spre răsărit. Ea a continuat să fie păstrată de popor de-a lungul timpului și putea fi găsită pe monumente, pe cusăturile naționale, pe podoabele bisericești vechi. Acoperământul mormântului Mariei de Mangop, a doua soție a lui Ștefan cel Mare, din 1477, este împodobit cu svastici. Ele se găseau și pe pictura bisericii Trei-Ierarhi din IașimangopÎn cultura rusă, zvastica deține un loc special. Ea poate fi găsită în aproape toate categoriile de artă populară rusă, în broderie și țesături, în sculptură și pictură pe lemn, ceramică, în religia ortodoxă, pe prosoape, draperii, șorțuri, fețe de masă, curele, tricouri, cufere, tapițerie, bijuterii.[3]În prezent, naționaliștii ruși și neopagânii utilizează în mod activ simbolul “Kolovrat“, care este considerat având origini “străvechi slavo-păgâne”.[4]
  • cruce îndoită
  • cruce cu colțuri, în heraldică ( Winkelmaßkreuz în germană.)
  • cruce gammadiontetragammadion sau doar gammadion, pentru că fiecare braț seamănă litera greacă Γ (gamma). ( croiz gammée în franceza veche și croix gammée în francezăcruz gamada în spaniolă.)
  • fylfot, care înseamnă “patru picioare”, în special în heraldică și arhitectură (vezi și Fylfot)
  • cruce încârligată, (olandezăhakenkruisislandezăHakakross germanăHakenkreuzfinlandezăhakaristinorvegianăHakekors italianăcroce uncinata și suedezăHakkors)
  • roata soarelui (germană Sonnenrad), un nume folosit ca sinonim pentru crucea soarelui.
  • tetraskelion, greacă “cu patru picioare”
  • Ciocanul lui Thor, din presupusa asociere cu Thor, zeul trăsnetului în mitologia nordică, dar care poate fi folosire greșită a numelui care desemnează de fapt simbolul în formă de Y sau de T. (vezi Thomas Wilson, subsol.)
  • crucea fulgerului (letonăperkonkrusts)

sw bsrbThe earliest swastika known has been found in Mezine, Ukraine, the never ending cycle symbolised the Sun, that grants us life and warmth. It is carved on late paleolithic figurine of mammoth ivory, being dated as early as about 10,000 BC.mezincucuteni-tripolia_pasare

Civilizatia-a-inceput-la-poalele-Carpatilor

The Cucuteni-Trypillian culture (ca. 4800 to 3000 BC) extends from the Carpathian Mountains to the Dniester and Dnieper regions, centered on modern-day Moldova and covering substantial parts of western Ukraine and northeastern Romania, encompassing an area of some 350,000 km2 (140,000 sq mi), with a diameter of some 500 km (300 mi; roughly from Kyiv in the northeast to Brasov in the southwest).[2][3] The majority of Cucuteni-Trypillian settlements consisted of high-density, small settlements (spaced 3 to 4 kilometers apart), concentrated mainly in the SiretPrut, and Dniester river valleys.[4] During the Middle Trypillia phase (ca. 4000 to 3500 BC), populations belonging to the Cucuteni-Trypillian culture built the largest settlements in Neolithic Europe, some of which contained as many as 1,600 structures.[5]One of the most notable aspects of this culture was the periodic  destruction of settlements, with each single-habitation site having a roughly 60 to 80 year lifetime. The Old World Europe Danube Valley Culture was an early, relatively sophisticated agricultural culture that thrived before the foundation of the first cities in Mesopotamia and Egypt.  Its timeline roughly coincides with what is known as the copper age, or Chalcolithic period. Chalco is derived from the Greek word for copper, and lithic which generally refers a cultural phase with an emphasis on tool use.

cc1ancient-wisdom.com/SerbiaVinca In 1908, the largest prehistoric Neolithic settlement in Europe was discovered in the village of Vinca, just a few miles from the Serbian capital Belgrade, on the shores of the Danube. Vinca was excavated between 1918 and 1934 and was revealed as a civilisation in its own right. Indeed, as early as the 6th millennium BC, three millennia before Dynastic Egypt, the Vinca culture was already a fully fledged civilisation. A typical town consisted of houses with complex architectural layouts and several rooms, built of wood that was covered in mud. The houses sat along streets, thus making Vinca the first urban settlement in Europe, but being far older than the cities of Mesopotamia and Egypt. And the town of Vinca itself was just one of several metropolises, with others at Divostin, Potporanj, Selevac, Plocnik and Predionica. Archaeologists concluded that “in the 5th and early 4th millennia BC, just before its demise in east-central Europe, ‘Old Europeans’ had towns with a considerable concentration of population, temples several stories high, a sacred script, spacious houses of four or five rooms, professional ceramicists, weavers, copper and gold metallurgists, and other artisans producing a range of sophisticated goods. A flourishing network of trade routes existed that circulated items such as obsidian, shells, marble, copper, and salt over hundreds of kilometres.” Vinča settlements were considerably larger than any other contemporary European culture, in some instances surpassing the cities of the Aegean and early Near Eastern Bronze Age a millennium later. The largest sites, some more than 300,000 square metres may have been home to up to 2,500 people. (2)

vinca

Alternative Thinking: Two copies of votive carts discovered in the early 20th century near the village Dupljaja, represent the highest artistic achievements carriers DUBOVAČKA žutobrdske – cultural group, which was distributed at the end of the Bronze Age in the Serbian Danube and south Banat. Time and conditions at which the findings are poorly understood, it is the unusual structure carts contribute to some scientists express doubts as to their authenticity. Felix Mileker thought that both copies found 1903rd in the northeast part of the site Dupljaja – City. Collector from Bela Church Leonard Bem, bought the finder fragmented wheelchair and with the help of one’s craft, they are very skillfully reconstructed. In Bemovom property were located up in 1929. when his son Karl offered to sell Felix Milekeru curator of the Municipal Museum in Vrsac. Collecting just one part of the required sum, Mileker buys smaller carts with two wheels and anthropomorphic statetu with schematized bird face decorated with solar symbols – swastikas. Although damaged, votive carts from Dupljaja, are one of the most important items that are kept in the Municipal Museum in Vrsac. The second, larger and better preserved specimen acquired the National Museum in Belgrade.h5cyBUS

srbijomkrozvekove.rs/en/prehistory Two carts made of baked clay, which are believed to be approximately 3,500 years old, were discovered at the beginning of the 20th century in the Banat town Dupljaja. They belong to the Dubovac-Žuto Brdo culture, which was represented in the southern Banat, the Danube region, and Eastern Serbia during the Middle and Late Bronze Age. Both carts are driven by deity in the form of stylized human figure with bird’s beak, and each part is richly decorated with various geometric motifs. Also, the ancient symbol of the sun, the swastika, appears in four places. These objects had a great religious significance in the prehistoric cult of that time. According to the story which the scientist Felix Mileker heard from the locals, the carts were found by local villagers, but they were in pieces. However, it is possible that this story was created in order to conceal the true location of the discovery. Parts came into the hands of Leonard Bem, a passionate collector from Bela Crkva, who reconstructed them with the help of an unknown craftsman. In 1929, Leonard’s son sold the bigger cart to the National Museum in Belgrade and the smaller one to the museum in Vršac.

Mirror-image swastikas (clockwise and anti-clockwise) have been found on ceramic pottery in the Devetashka cave, Bulgaria, dated 6,000 B.C.

express.co.uk/Europe-s-oldest-swastika-unearthed  May 25, 2010 – archeologists have unearthed this swastika on the bottom of what appears to be a ritual drinking vessel – 2,500-years-old near the village of Altimir, in the northern Vratsa Region.  vrtsaDescoperă spectaculoasa civilizație care s-a dezvoltat pe teritoriul României în vremea Războiului TROIAN 
garla-mare-statueteÎn județele Dolj și Mehedinți din regiunea Oltenia există un număr de 10 monumente arheologice de interes național și local ce aparțin culturii Gârla Mare, datând din Epoca Bronzului. Aceste așezări se găsesc în județul Dolj în comuna Gighera (sat Nedeia) și în județul Mehedinți în municipiul Drobeta Turnu Severin (cartier Schela Cladovei), comuna Vlădaia (sat Almăjel), comuna Burila Mare (sate Crivina și Țigănași), comuna Devesel (sat Devesel), comuna Gârla Mare (sat Gârla Mare), comuna Obârșia de Câmp (sat Izimșa), comuna Gruia (sat Izvoarele) și comuna Gogoșu (sat Ostrovu Mare). Așa cum cultura Cucuteni e considerată apogeul artei neolitice, cultura Gârla Mare este considerată ca fiind cea mai importantă reprezentare a artei din Epoca Bronzului (1600 – 1150 î. Hr) din România, remarcându-se prin eleganța modelării ceramicii și prin tezaurul de obiecte de podoabă, asemănătoare celor miceniene.

După Romulus Vulcănescu, zvastica (care apare și pe unele monumente din Timoc si Bosnia) are o importanță fundamentală la români dată fiind frecvența cu care apare in cimitire, în biserici, pe broderiile costumelor naționale, pe pergamentele voevodale, etc.

 

Posted in Archeology of symbols, Old Europe Art, Uncategorized | Tagged , , , | Leave a comment

Moti si Mocani


ro.wikipedia.org/Tara Motilor Din cauza culorii blonde a părului și ochilor albaștri, elemente mult mai frecvente aici decât altundeva în rândul românilor, moții au fost considerați fie descendenți ai celților, fie ai slavilor, ai alanilor, sau ai triburilor germanice (Goți, Gepizi…). Protocroniștii, îi socotesc descendenți direcți ai dacilor. Niciuna din aceste presupuneri nu poate fi probată documentar sau genetic. Regiunea are o istorie veche a rezistenței și luptei pentru drepturi politice, economice și sociale, iar mișcări ca răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan (17841785) și partea română a Revoluției transilvănene de la 1848 și-au avut originile în zonă. Moții trăiesc în sate împrăștiate la altitudini de peste 1.400 m, mai înalte decât orice alte așezări permanente din România, și au o îndelungă tradiție de expatriere economică, atât în țară cât și peste hotare.
www.rasfoiesc.com Motii  reprezinta  o  straveche  populatie   a Apusenilor  fiind  strans  legati  de  locurile  lor  natale. Terenul  agricol, redus  ca  intindere  este  aninat  pe  versantii  vailor  sau pe  platformele  inalte. Satele  motesti  sunt  rasfirate  cum  ar  fi comuna  Arieseni  care  are  casele  la  o  distanta  de  60  km  patrati  una  de  alta.  Motului obisnuit  cu  drumul nu  i  se  pare  un fapt  deosebit   ca  de  la  el  acasa  pana  in  centru  trebuie  sa  mearga  aproximativ  3  ore! Agricultura  este  principala  functie  a  motilor  si  se  practica  pana  la  1200m, altfel  climatul  rece  nu  permite  decat  cultivarea  cartofului,  orzului  si  graului  care  risca  sa  nu  se  coaca  din  cauza  frigului. Pasunile  intinse  de  pe  culmile  cele  mai  inalte  ajuta  la  cresterea  oilor  si  a  bovinelor. Suprafetele  necultivabile   mai  sunt  folosite  pentru   cultivarea  ierburilor  care  sunt  cosite  pentru  furajarea  animalelor  la  iarna.
Un element antropic deosebit de complex, specific zonei studiate, se refera la faptul ca meleagurile Muntilor Apuseni pastreaza urme de straveche locuire, prin numeroasele marturii arheologice. Astfel in pesterile de la Sohodol (Lucia Mare si Lucia Mica), de langa Salciua (Poarta Zurcilor din Masivul Bedeleu) si din Cheia Turzii au fost descoperite urme datand  din paleolitic. In aceeasi cheie se mai afla “Pestera Calastur”, situata la cea mai mare cota, “Pestera Morarilor” (660 m) si “Pestera Binder” (520 m) care au fost populate de catre  omul  primitiv  in  paleoliticul  mijlociu.

RomaniaZonesDacia

The highlighted area represents the stonghold of Decebal, the last king of Ancient Dacia, just before Dacia became part of the Roman Empire around 100A.D. Also, in this region (Sibiu, Valea Bistrei, Hateg, Orastie, Padureni, Tara Motilor,) the Romanian Folk Costumes retain some very old features: predilection for black and white; modest amount of embroidery; shipskin vests; caps (part of a woman head-cover,) and fringes (on aprons, coats, veils.) Fringes are considered a primitive feature and can be found several places in the Balkans.

Ocupatiile motilor erau agricultura montana (de coasta si in terase), pastoritul, paduraritul. Asezarile fiind de tip risipit, Muntii Apuseni sunt impanziti de case la inaltimi relativ mari (asezari permanente la cea mai mare altitudine din tara 1540 m-Petreasa si Horea). Potrivit istoricului Dominuţ Pădurean, numeroase dovezi atestă sărăcia zonei şi a locuitorilor, faptul că hrana acestora era extrem de săracă, uneori necrezut de primară. Vechi mâncăruri din Țara Moților: Chisăliţa, păsatul, cirul şi balmoşul. Relevantă în acest sens este situaţia din timpul foametei din anii 1814 – 1817. Pentru a demonstra situaţia dramatică a locuitorilor zonei, un reprezentant al administrației a trimis autorităţilor comitatului patru cutii cu mostre din alimentele cu care se hrăneau aceştia: „În prima este pâine făcută numai din buruieni; în a doua, pâine de coajă de fag, hrana celor mai săraci. În a treia se găseşte pâine de tărâţe şi de rumeguş de lemn. În a patra sunt câteva boabe de grâu şi porumb, ceva mai mult ovăz, dar partea cea mai mare este coajă de fag. Aceasta este mâncarea gospodarilor mai înstăriţi pe care o macină la moară, după cum şi mostra aceasta a fost luată din uium”. Alexandru Sterca-Şuluţiu, moţul ajuns mitropolit (între 1821 – 1836 a fost protopop al „tractului” Bistra), spunea despre hrana moţilor pe „timpul foametei celei mari” (1814 – 1817): „Groaznic lucru este a şi spune despre pâinile celea negre ca cărbunele, făcute cu buruieni, cu scoarţă de lemn, şi ciocani de cucuruz (porumb), mestecate cu tărâţă sau fărină (făină) de orz , sau de cucuruz necernută, sau cu puţini crumpiri (cartofi) (…) precum aveau ei a face, se hrăneau pe sine”.ApuseniHartawww.taramotilor.ro Numirea de Moţi vine dela chica antică, moţul de păr, pe care îl purtau bărbaţii şi care era un obiceiu dac, uzitat până în a doua jumătate a secolului trecut în ţara Moţilor. Personal am văzut în copilăria mea, acum 50 de ani, încă destui Moţi bătrâni cu părul adunat în chică, de obiceiu în partea dreaptă a capului, lângă ureche.
Dealtfel şi denumirea de Ţopi derivă dela cuvântul german Zopf, care pe româneşte însemnează chică şi cum funcţionarii nemţi de pe vremuri, cari dispreţuiau pe Moţi, îi numeau Zopfiger Walach (Valach cu chică), s-a perpetuat astfel porecla de Ţop.
Mai de mult Moţii purtau peste tot numele de Ţopi după teritoriul pe care îl locuiau – dintre Murăş şi muntele Bihariei – şi care se numea Terra Tzopus. În fruntea acestui teritoriu, adică ţinutul Munţilor Apuseni ai Transilvaniei, se afla un voevod român, care numai pe la începutul veacului XV şi-a pierdut neatârnarea faţă de regii Ungariei. Ultimul voevod amintit de istorie a fost Iacob.
Voevodul Ţopilor îşi avea reşedinta în Abrud, unde şi azi se află o biserică veche din timpurile acelea, acum proprietate a papistaşilor. Însăşi clădirea şi stilul acestei biserici dovedesc vechimea ei, căci zidurile cuprind multe pietre vechi cu figuri din timpul Romanilor, iar pictura din lăuntru cu sfinţi româneşti şi scriere slavonă confirmă că a fost pe vremuri biserică românească. Este văruita cu alb, însă sub stratul alb se pot distinge şi azi cei 12 apostoli în jurul altarului, sub a căror figuri merge de jur împrejur un brâu tricolor. Cu ocazia diferitelor reparaţiuni ale acestei biserici, catolicii au încercat să şteargă cu totul figurile sfinţilor româneşti, dar n-au reuşit pe deaîntregul şi atunci s-au mulţumit s-a spoiască din nou cu var. Denumirea de Ţopi o întâlnim şi în descrierea Ardealului, făcută de împăratul bizantin Constantin Porfirogenitul (anul 912-959), care în veacul X le zicea Tzopon. Primele referiri la aceasta zona mai larga de pe Aries apar in Bula Papei Clement al VI-lea adresata voievozilor romani din Transilvania la 1345, in care se aminteste si de un voievod de Tzopus cu numele Ambrozie. „Terra Tzopus” poate fi sinonima cu „Tara Motilor” de astazi.

www.romanianmuseum.com/Ethno ARDEAL ApusenicostumeORIGINEA MOŢILOR  Moţul reprezintă o entitate aparte, caracteristică şi care nu prezintă asemănare frapantă cu nici o altă ramură românească decât numai cu Istro-Românii. Chiar din prima călătorie făcută în Munţii Apuseni, tipul Moţului mi-a reamintit pe cel al Istro-Românilor, pe cari i-am vizitat în 1919. La această asemănare vine să coroboreze şi laturea linguistică şi anume rotacismul”. Singurele populaţii de origine romană cu această particularitate linguistică a rotacismului, care consistă între multe alte schimbări şi reguli fonetice în înlocuirea consonantei n prin r, sunt Moţii şi Românii istrieni de pe coasta Dalmaţiei, dintre Fiume şi gara Sf. Peter (câteva sate dela poalele muntelui Magiore). Această particularitate linguistică se întâlneşte, la Moţi, numai în comunele situate pe văile Râului mare şi Râului mic (sau Arieşul mare şi Arieşul mic), din sus de Câmpeni.
Moţii, după ocupaţiile lor principale, se împart în două categorii: Moţii propriu zişi, cari se ocupă mai mult cu industria lemnului, şi Moţii minieri sau băieşii din împrejurimile Abrudului. Cele mai multe case din satele moţeşti sunt aşezate şi răspândite pe dealuri şi pe munţi, ceea ce probează că Ţara Moţilor, încercuită de un lanţ de munţi înalţi, aci păduroşi, aci prăpăstioşi, a servit din vremea întunecoaselor frământări, provocate de năvălirea diferitelor popoare barbare. Moţii sau Ţopii sunt populaţia din creerul Munţilor Apuseni, care a format în tot trecutul ei un element distinct în corpul românismului: distinct prin obiceiuri, prin caracterul şi fizionomia rasei, apoi prin limba ce o vorbesc şi formele exterioare ale cultului legii străbune ortodoxe, pe care o mărturisesc în covârşitoare majoritate.

27ApuseniHartaȚara mocanilor, sau ținutul mocanilor sau, alteori, mocănimea, cuprinde o zonă care se întinde pe ambele versante ale masivului Muntele Mare din Munții Apuseni, respectiv de la Valea Someșului Cald în nord-vest până la Valea Arieșului în sud-vest. Cea mai importantă personalitate din această zonă a fost Horea, unul din conducătorii răscoalei de la 1778. Pe Valea Ocolișului se află o ramură a mocanilor numită toci.
Mocanii non-transhumanți – sunt un  grup distinct de mocani care ocupă valea Arieșului între comuna Bistra (unde tradițional începe Țara Moților) și până în josul văii în apropiere de Cheile Turzii. Aceste comunități de mocani sunt cunoscute sub numele de mocănimea Văii Arieșului. „Centrele” de odinoară ale acestei mocănimi sunt satele Lupșa și Sălciua, unde, până de curând, aurul se exploata direct din apa râului, scursă prin sitele manevrate de localnici. Proximitatea acestor resurse și relieful tipic fac ca acești mocani să fie mai degrabă crescători de vite decât oieri. Mocănimea văii Arieșului se extinde la nord pe cursurile râurilor afluente ale Arieșului, în special pe valea râului Poșaga (valea Poșăgii) cuprinzând zona din jurul comunei Mărișel, aflată pe teritoriul județului Cluj [4], loc tradițional de întâlnire estivală a mocanilor. Alt grup de mocani e reprezentat de mocănimea Ampoi-Întregalde, situată, ca și mocănimea Văii Arieșului, tot pe teritoriul de azi al județului Alba.

Povestea mocanilor din Apuseni, oameni care se strigă „tu“ şi „mă“. Cum au ajuns să formeze o comunitate numeroasă crescând viteMocanimea Munților Apuseni cuprinde satele din sud-estul Munților Apuseni, din bazinul mijlociu al Arieșului și Ampoiului. Zona este alcătuită din mai multe subzone: a Munților Trascău, a Albei și Ampoiului, situată pe cursul mijlociu al Văii Arieșului, între Baia de Arieș la apus și Buru la răsărit, o zonă izolată, păstrătoare de elemente etnografice arhaice. Relieful circumscris de mocănime este de deal-munte și ocupațiile specifice zonei sunt agricultura de șes, de deal și de munte: agricultura în terase, păstoritul, pomicultura. Portul popular din mocanime este integral alb. Mocanii de regiune sunt legați locului, spre deosebire de moți, care sunt „toți în drum”, călătoresc pentru a-și vinde produsele de lemn. Tipice pentru aceasta zona etnografică sunt șurile acoperite cu paie sau șindrila, monumentale prin înălțimea acoperișului sau grajdurile mari de bârne, acoperite cu paie. Casele sunt la fel foarte înalte, proporția dintre înălțimea pereților și cea a acoperișului fiind de 1 la 3. Uneori construcțiile sunt ridicate pe un soclu de lespezi de piatră. Satele mocanimii Ampoiului sunt atestate ca fiind cele mai vechi din regiune. 

Autorul Ioan Rusu Abrudeanu „fixa” în 1928 limitele geografice ale teritoriului locuit de mocanii zonei colinare a Munților Apuseni după cum urmează: Ei (mocanii n.n.) sunt resfirați pe teritoriul care începe de o parte dela Dealul Mare, lângă Abrud, pe Valea Ampoiului în jos până la Ampoița, apoi dela Detunata spre Răsărit și Sud până la Cheile Râmețului și Întregalde, iar de altă parte dela Lupșa pe Arieș în jos până la Baru și muntele Bedeleului, ca și întreaga populație de pe Valea Ierii până la muntele Dobrin[5]

Mocanii sunt resfiraţi pe teritoriul, care începe de o parte dela Dealul Mare, lângă Abrud, pe Valea Ampoiului în jos până la Ampoiţa, apoi dela Detunata spre răsărit şi sud până la Cheile Râmeţului şi Întregalde, iar de altă parte dela Lupşa pe Arieş în jos până la Buru şi muntele Bedeleului, ca şi întreaga populaţia de pe Valea Ierii până la muntele Dobrin. Mocanii au multe asemănări cu Motii, dar au şi deosebiri, mai ales în obiceiuri şi în viaţa de toate zilele chiar. Mocanii şi chiar Moţii nu cunosc cuvântul dumneata; ei întotdeauna folosesc numai cuvântul tu. Mocanii, spre deosebire de Moţi, sunt oameni mai deschişi la suflet şi mai sinceri. Este foarte mare asemănare între haina lor albă ca zăpada şi conştiinţa lor cu mai puţine dedesupturi neîncrezătoare decât sufletul pururi îndoelnic al Moţului propriu zis. Mocanul este mai vioiu la petrecere şi mai puţin crâncen la mânie decât Moţul. Oameni robuşti, cei mai mulţi înalţi şi bine închegaţi la trup, cu coloarea părului castanie ori blonzi, dar foarte puţini bruni. Mocanii mai au două manifestări de viaţă, cari le sunt comune numai lor, dintre locuitorii Munţilor Apuseni, şi prin cari se deosebesc fundamental de Moţi. Felul construcţiei caselor, grajdurilor şi ocupaţia lor economică, care exclusiv creşterea vitelor. Ocupaţia principală ca ram de agricultură a Mocanilor este economia vitelor şi oieritul. Oile Mocanilor, iarna cu vara, dar mai ales vara, sunt îngrijite numai de femei. În luna Maiu sătenii pleacă din sat la “munte”. Aci aduce bărbatul aşa numitul “staul” al oilor şi începe pe timp de 2-3 luni viaţa “de colibă” a celor încredinţaţi cu grija şi păstorirea vitelor. Populaţia Mocanilor cât priveşte manifestările ei de viaţă religioasă este distinctă de veritabilii Moţi. Sentimentul şi virtutea milosteniei creştine ia proporţii foarte mişcătoare la marile praznice, cu deosebire la sărbătorile Paştilor.
Deși termenul e folosit, în general, pentru a desemna muntenii, „mocani” înseamnă, în județul Alba, cu totul altceva. Ei sunt, de fapt, locuitorii Muntelui Mare și ai Munților Trascău, iar denumirea cuprinde, în sine, atât tradiția și istoria lor, cât mai ales spiritul lor, bine păstrat de-a lungul veacurilor. Iată, mai jos, identitatea mocanilor.  Identificarea corectă a regiunii în care trăiesc mocanii trebuie să țină cont de ținutul cuprins între zona Abrudului şi Zlatnei, așadar între valea Ampoiului și Cheile Râmeţului şi ale Întregalde, precum şi între valea Arieșului, până în nordul județului. E un ținut de deal și de munte, ideal pentru agricultura în terase, pentru pomicultură, prelucrarea lemnului, creșterea vitelor și pentru oierit. De altfel, mocanii au fost dintotdeauna comunități pastorale, oile reprezentând, pentru ei, o sursă esențială de dezvoltare și circulație. Însuși numele de „mocan” ar putea deriva de la sensul acestei ocupații, asociabilă substantivului „moacă” (bâta ciobănească folosită pentru sprijin sau ca armă de apărare). Etnografii, însă, infirmă această ipoteză, indicând că „mocan” înseamnă „muntean”. Îi veți recunoaște, pe mocani, după grai, fire, înfățișare, datini și rânduieli. Oarecum asemănători moților, mocanii sunt înalți, robuști, au părut îndeosebi șaten sau blond, iar generozitatea, pofta de viață și franchețea lor se reflectă, am putea spune, în albul curat al portului lor popular.

taramotilorwww.taramotilor.ro Din timpurile cele mai vechi, pe care cercetătorii istorici nu le-au putut fixa încă cu preciziune, munţii Abrudului, cu minele lor de aur, au format un fel de Californie pentru popoarele, care i-au stăpânit. Herodot ne spune că la anul 513 înainte de Christos trăiau pe ţărmul râului Maris (Mureşul de azi) poporul Sciţilor, care se desfăta în aur. Este neîndoios, după cum afirmă şi constată autori dintre cei mai serioşi, că minele de aur din munţii Abrudului au fost exploatate şi în timpul dinaintea Dacilor şi în vremea acestora, dela cari ne-au rămas diferite monede de aur cu inscripţii doveditoare, dar mai ales în epoca Romanilor, cari reusiseră să le exploateze într-un mod cu mult mai inteligent. Noi nu ezităm a crede că între motivele, care au împins pe împăratul Traian să ocupe cu orice preţ Dacia, cel mai principal l-au constituit comorile în aur din munţii metaliferi ai Abrudului (Auraria major sau Alburnus minor). Faptul acesta se explică dealtfel şi prin graba cu care, îndată după victoria obţinută în contra Dacilor, legiunea XIII Gemina a ocupat întreaga regiunea muntoasă dintre Arieş, Crişul Alb şi Mureş, iar împăratul Traian n-a întârziat de a trimite aici colonişti harnici şi pricepuţi în meşteşugul exploatărilor miniere. Sistemul de exploatare minieră uzitat de poporul dac n-a putut satisface pretenţiunile romane, care urmăreau sporirea producţiunei de aur, şi de aceea nu e de mirare că au fost aduşi aici muncitori specialişti, printre cari excelau Dalmatinii şi Epiroţii.
Minele Cetatea Mare şi Cetatea Mică dela Roşia Montană şi anume din muntele Cârnicul Mare sunt şi azi o icoană vie a ingeniosului mod de extracţiune practicat de Romani. Masivul Cârnicul din timpuri preistorice a fost sfredelit şi para-găurit de jur împrejur şi de sus în jos, prin galerii sau stolne, ca o cetate asaltată de braţe dornice cu orice preţ de pradă şi de îmbogaţire. Din examinarea minelor Cetatea Mare şi Cetatea Mică se poate vedea deosebirea dintre felul vechiu de exploatare şi cel de azi. Romanii erau foarte abili în săparea cavernelor cu arcuri boltite aproape arhitectonic. Unele din aceste caverne boltite în masiv tare pietros atrag şi azi admiraţia vizitatorilor. Regiunile miniere exploatate din timpul Romanilor şi până azi se grupează în modul următor:
1. Regiunea Băiţei.
2. Regiunea Băii de Criş şi Ruda, de lângă Brad, în raionul căreia cade bogata mină Cei 12 Apostoli, azi proprietatea societăţii Mica.
3. Regiunea Fericel, Măgura şi Dealul Ungurului
4. Regiunea Almaşului Mare din jurul muntelui Dosul Negru.
Toate aceste regiuni aparţin judeţului Hunedoara de azi.
5. Regiunea Corabiei-Vulcoiu, dela Dealul Mare, care desparte valea Ampoiului de munţii Abrudului, până la comuna Bucium cu cele 6 sate ale sale, cuprinzând, între altele, minele Sf. Petru şi Pavel, odinioară cea mai bogată regiune minieră. Urmele archeologice găsite în cursul vremei, ca unelte, inscripţiuni, rămăşiţe de locuinţe stabile romane, dar mai ales cimitirul din jurul muntelui Corabia ne îndreptăţesc a crede că aici s-a desfăşurat o înfloritoare şi fecundă exploatare minieră. În această regiune s-au întrebuinţat de Romani ca lucrători şi sclavi aduşi din diferitele provincii romane. Una din tablele cerate descoperite ne lămureşte acest adevăr.
6. Regiunea Roşiei Montane, care a întrecut în bogăţia minereului chiar şi pe cea anterioară (Corabia-Vulcoiu. Minele Cetatea Mare şi Cetatea Mică, minele Orlea şi Sf. Cruce, care se întind în masivul munţilor Letea, Igren, Camniţa şi Cârnicul Mare, dovedesc că aici a trăit cea mai importantă colonie de minieri. Această colonie a fost aşezată unde este Roşia Montană de azi şi unde s-au găsit, pe lângă nepreţuitele table cerate, nenumărate urme şi vase romane, inscripţiuni şi monumente funerare.
Regiunile 5 şi 6 fac azi parte din judeţul Alba.
7. Regiunea Băii de Arieş (Ofenbaia), ultima regiune minieră şi care aparţine azi judeţului Turda. Şi aici s-au găsit diferite unelte şi obiecte vechi de exploatare, dar, durere, nu ni s-au păstrat.
În primii ani după ocupaţie, statul roman îşi administra minele prin ofiţerii legiunei XIII Gemina. Aceştia îndeplineau toate lucrările technice, de control şi cancelarie. În fruntea administraţiei miniere stătea un procurator, numit procurator aurariarum, care trebuia însă să fie specialist şi se deosebia de procuratorul administrativ al provinciei.

www.perpedes.albamont.ro/Arii Protejate Trascau.pdf După extinderea Imperiului roman, pe malul Mureşului (în zona Alba luliei de acum) a fost dezvoltat un port fluvial important cu numele de Apulum. De aici au fost încărcate plutele cu mai multe produse din provincia dacică, cum au fost: grâu, sare (extrasă din salinele de la Turda şi Ocna Mureş), vin, cât şi argint, aur extrase din zona Zlatnei. Plutele urmau cursul Mureşului şi Tisei până la Dunăre. În Apulum a funcţionat şi un centru însemnat de evidenţă (de înregistrare) a produselor obţinute (şi expediate) din provincia Dacia Superioră. După retragerea legiunilor romane, au urmat valurile popoarelor migratoare. Dintre acestea au fost aşezaţi mai îndelungat pe teritoriul Transilvaniei slavii, dintre care au fost cei mai însemnaţi bulgarii. Aşezarea în locul Alba luliei a fost numită de ei Belgrad (Beograd – Cetatea Albă). Din această denumire s-a moştenit indicativul (atributul) de Alba. Tot de origine slavă din acea vreme sunt şi toponimele ca Zlatna (însemnând aur), Lunca, Cerna (negru), Poiana şi altele. După extinderea regatului maghiar în Transilvania, şi organizarea administrativă a teritoriului, regele Ştefan I (cel Sfânt), aici, în Alba Iulia a întemeiat una din cele 10 episcopate din Ungaria. În sec. 12 regele Gheza al II-lea a colonizat mineri saşi în Zlatna (şi în Abrud). În secolele XIII-XVII populaţia ţinutului (mai ales cea de pe Lunca Mureşului) a suferit mult de năvălirea tătarilor şi turcilor. Ioan Corvin, după victoria lui asupra turcilor din 1422, de lângâ Sântimbru, a construit 4 biserici, din care 3 sunt şi azi (în Teiuş, în Sântimbru şi în Alba Iulia). In urma ocupării Ungariei de către turci, în Transilvania a luat fiinţă Principatul Transilvaniei, care a fost un stat autonom, dar parţial supus Turciei. Alba Iulia a devenit capitala principatului.

Posted in Transylvania, Uncategorized | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

Jireček Line – Moscopole


Octavian Ciobanu – Falsa linie Jiricek şi vestigiile vlahilor/românilor din Balcani:

mntnKonstantin Josef Jireček a fost un istoric, om politic, diplomat și slavist ceh. A avut şi cetăţenie bulgară şi s-a ocupat de balcanologie (studii balcanice), precum și de bizantinologie. Linia propusă de Jireček ar fi trebuit să împartă lumea balcanică în zona de influenţă greacă şi zona de influenţă romană. Dar conceptul lui Jireček este eronat atât pentru partea de nord cât şi pentru partea de sud a Balcanilor. Linia propusă trece peste latinofonii vlahi/români din Balcani, la sud de această linie trăiesc numeroase grupuri de vlahi de influenţă latină: macedoromânii din Bulgaria şi FYROM, meglenoromânii, vlahii din Grecia, vlahii din Albania (Moscopole). La Nord de linia Jiricek avem coloniile greceşti din România de la Tomis, Callatis, capul Dolojman.
Linia lui Jireček a fost contestată şi de Petar Skok (1881-1956), un expert croat în lingvistică şi onomastică. Practic o asemenea linie nu se poate trasa, cele două culturi fiind întrepătrunse în Balcani.
În Bulgaria sunt români (o parte sunt declaraţi vlahi de câtre autorităţile bulgare) pe toată valea Dunării, în Timocul bulgăresc, pe pantele Munţilor Balcani (Ana Comnena a scris în Alexiada că “dacii” trăiau pe pantele de nord ale munților Haemus iar macedonenii pe pantele de sud (Anna Comnena, The Alexiad, English translation: Elisabeth Dawes, London, 1928, p.253) şi în partea de sud-vest a Bulgariei (macedoromâni sau aromâni). Românii din Bulgaria nu sunt recunoscuți ca minoritate națională, ci doar ca grup etnic, neavând astfel dreptul la educație în limba lor în școli de stat. În FYROM sau Macedonia vlahii (aromânii sau macedoromânii) sunt recunoscuţi ca minoritate. În Grecia autorităţile consideră că vlahii aşezaţi în Tesalia şi în nordul Greciei sunt greci latinizaţi. Statul român a ridicat şcoli în satele vlahilor dar după ultimul război mondial şcolile nu au mai fost finanţate.
În Albania există o comunitate de vlahi (aromâni) din care cei mai cunoscuţi au fost cei din Moscopole, oraş distrus de bandele musulmane albaneze în conflictele religioase din Albania musulmană.

mntn

În Muntenegru numărul mare de vlahi a dus participarea acestora la întemeierea principatului medieval Zeta. În principatul Zeta, o perioadă a fost la conducere o familie de origine vlahă Balšić sau Balša. Această familie era înrudită şi cu Milush Kopiliqi (Miloş Obilici erou al unei balade sârbe) dar şi cu familia boierului Balş din Moldova. Vlahii din Muntenegru au lăsat patrimoniului balcanic monumente funerare cu decoraţiuni uimitoare ca în imaginile următoare. Totuşi istoricii din Muntenegru ascund provenienţa acestor monumente numite “stecci” în limba sârbă, comentând că sunt opere ale “triburilor muntenegrene”. Originea vlahă a fost constatată de Marian Wenzel (Marian Wenzel, Bosnian and Herzegovinian Tombstobes-Who Made Them and Why?”
bosniaÎn Bosnia au trăit numeroşi vlahi care au fost mai întâi slavizaţi şi apoi islamizaţi. Între secolele XII şi XVI vlahii slavizați din Bosnia au ridicat un număr foarte mare de monumente funerare de tip “stecci”. Au ajuns bogaţi prin comerţul cu produse provenite din creşterea animalelor, din cărăuşie şi din însoţirea ca străjeri a negustorilor. Bogăţia le-a permis ridicarea monumentelor funerare dar şi participarea la fondarea principatului Hum (Zachumlia). Monumentele vlahilor din Bosnia sunt concentrate mai ales în Herţegovina, partea de sud vest a Bosniei, care se suprapune cu fostul principat Hum. Autorităţile bosniace evită cuvântul “vlah” înlocuindu-l cu sintagma “vestigii ale bisericii bosniace” deşi ştiu exact originea acestora. Necropolele din Herţegovina sunt cele mai mari din Balcanii de Vest.

mnfn

 După unele estimări sunt peste 70.000 de monumente funerare în 28 necropole – din care 22 în Bosnia și Herțegovina, 3 în Muntenegru, 2 în Croația și 3 în Serbia. Monumentele sunt în marea lor majoritate fără inscripții dar cu bazorelieuri cu o mulțime de motive solare, florale și geometrice. Aproape 300 au inscripții în greacă, latină și glagolitică (greacă modificată). În Serbia există mai puțin de 3 mii de pietre funerare în 121 de localitati, multe la Negotin.
timoc
Toate aceste vestigii arată că vlahii/românii au ocupat tot teritoriul Balcanilor care a fost parte a Imperiului Roman de Răsărit şi că ei constituie substratul cel mai vechi al noilor popoare care au apărut în Balcani în urma năvălirii slavilor. Despre aceşti urmaşi ai tracilor care au ajuns să fie neglijaţi şi oprimaţi la sud de Dunăre a scris şi Mircea Eliade:O mie de ani în urmă, a avut loc ceea ce putem numi pe drept cuvânt o catastrofă de incalculabile consecinţe pentru istoria Românilor: Slavii au ocupat Peninsula Balcanică şi s-au întins pana la Adriatica. Marea unitate etnica, lingvistica şi culturală pe care, în pofida tuturor navalirilor barbare, o alcătuia romanitatea orientală (care se numea, chiar din secolul IV după Christos, Romania), a fost definitiv sfărâmată.”

The Jireček Line is a conceptual boundary through the ancient Balkans that divides the influence of the Latin (in the north) and Greek (in the south) languages in the Roman Empire from Antiquity until the 4th century.  Jireček, Konstantin, Geschichte der Serben ‘ The history of the Serbs ‘, Gotha, 1911.
Gruppi_neolatini_balcanici(Jirecek)The frontiers of Balkan Latin may be drawn with considerable accuracy. Towards the west, Latin spoken in the Balkan peninsula was connected through Istria with the region of Friuli and other parts of northern Italy and by sea, with other regions of Italy. The intermediary area towards the west was thus Istria. The southern and southeastern frontiers were, on the basis of inscriptions, milestones, and coins made by the towns, determined by Jireček as follows: It leaves the Adriatic Sea at Lissus, stretches across the mountains of the Miredites and the Dibra (Debar) to northern Macedonia between Scupi (Skopje) and Stobi (Štip), proceeds then south of Naissus (Niš) and Remesiana (Bela palanka) with their Latin inhabitants, while Pautalia (Kjustendil) and Serdica (Sofia) and the region of Pirot belong to the Greek territory; and finally, the frontier continues along the northern slopes of the Haemus (Balkan) mountains to the coast of the Black Sea.”
This is called the Jireček line, it is based on archeological evidence. Skok considered that the western part of this line should be drawn somewhat more to the south.thraceThere are about fifty toponyms formed as two-stem compound words with the term dava ‘town, city’, e.g. AcidavaThermidava, Cumidava, Rusidava, Sucidava, etc. The number of toponyms of this type is considerable. This enables us to make some conclusions on the basis of their geographical distribution. Their distribution is as follows:
– Twenty-nine of these names, i.e. more than half of them, appear in Dacia (today Rumania): Dacia was, therefore, their centre of irradiation.
– Ten of them are to be found in Scythia Minor (today Dobrudža) and Mysia Inferior (today northern Bulgaria).
– Eight are attested in the south-eastern part of Mysia Superior, i.e. Dardania and Dacia Mediterranea (today north-eastern Yugoslavia).

Only one is to be found in Thrace, namely Pulpudeva, but this town is said to have been founded by Philip II, king of the Macedonians, who gave it his own name Pulpu-deva (= Philippo-polis ‘the- city of Philip’). Hence the name Pulpudeva is not autochthonous in Thrace, but imported from the west where other such toponyms existed. 
Place names of this type are therefore characteristic only in Dacia and Mysia and are absent in Thrace.bulgarian_rivers_mapLangThraco-IllyriN.BALCESCU: De la Bucuresti la Constantinopol numai vorba romaneasca! Relatarile din calatoria lui Nicolae Balcescu sunt clare in privinta etnicitatii sudului Dunarii din vremea lui. Chiar daca zona era sub ocupatia turcilor, si prin urmare statul slav numit Bulgaria nu exista, Nicolae Balcescu a ramas uimit el insusi ca in acea Bulgarie , adica in sudul Dunarii, el nu a auzit vorba bulgareasca sau alta vorba decat cea romaneasca pana la Constantinopol! Bulgaria a fost creata cu trupe ale armatei rusesti ce au stationat definitiv acolo, ceea ce a produs colonizarea masiva cu slavi si impunerea prin forta a unui stat de limba slava sprijinit direct de Rusia!  Modelul slavizarii Bulgariei sprijinit direct de rusi a fost preluat dupa un alt model, acela al ocupatiei ilegale a Tarii Margina si a restului tarii Vidinului (fara orasul Vidin si zona limitrofa a acestuia) de catre serbi in 1833 cu acelasi sprijin rusesc. Avem astazi imaginea clara a celor mai mari exproprieri cu forta de teritorii si deznationalizari petrecute in Europa in zone autentic europene si lingvistic romanesti de catre popoare slave sprijinite de Moscova. Publicat de prof.BAGIU OVIDIU ILIE Bulgaria_(ethnic)_1892
http://www.allempires.net/historical-maps-of-the-vlachs-regions – an article of 1882, about the neo-latin population in the Balkans south of the Danube, that states that “..according to a Report of the Austrian Consulate in Bucarest the neo-latin speaking people in the Balkans are a total of 3.134.450, and are so divided: 400.000 in Serbia, 420.000 in Bulgaria, 289.750 in Bosnia-Herzegovina, 77.300 in Novi-Pazar, 220.000 in Eastern Rumelia, 1.450.000 in Western Rumelia, Macedonia and Albania, 137.000 in the territories that Greece obtained from the Treaty of Berlin and 140.000 in the rest of Greece…”
gy1The Vlachs in Thessaly and parts of Macedonia became very numerous during the 11th century revolt of the Vlachs in 1066 under their chieftain Verivoi, as attested by the Byzantine historian Kekaumenos, would provide total independence. As Kekaumenos records, a first revolt against imperial rule occurred in 1066, but it was not until after the collapse of the Empire in the Fourth Crusade that the Vlachs would set up their own, autonomous, principality – “Great Wallachia“.[1]The chronicles of Nicetas ChoniatesBenjamin of Tudela,[2]Geoffroy de Villehardouin, Henri de Valenciennes, Robert de Clary, and other sources account for the existence of this state, comprising Thessaly, as opposed to other two “Wallachias”, “Little Wallachia” in Acarnania and Aetolia, and an “Upper Wallachia” in Epirus. This coincides with the period of the first Vlachian state entities across the Balkan Peninsula: Great Wallachia, Wallachia and Moldavia.moscMosxopoli03During the Ottoman period, Aromanian culture and economic power became more evident, as Vlachs concentrated in major urban centers. For example, the city of Moscopole at that time was one of the largest cities of the Balkans, having a population of 60,000 (for comparison, at that time Athens was a village inhabited by 8,000 people). Moscopole had its own printing houses and academies, flowing water and sewerage network.arom 2011

moscopole_stema

Moscopole, a fost al doilea oraş din Imperiul Otoman, primul după Istanbul 
Pare de necrezut astăzi că Moscopole, o comună din Albania având 800 de suflete (dintre care 600 sunt aromâni iar 200 albanezi), a fost în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea, cel mai mare oraş şi cea mai vestită cetate din Imperiul Otoman, după Istanbul.  Moscopole avea, în 1760, 60-70 000 de locuitori, în timp ce Atena număra doar 10.000 de loc. (dintre care doar 3.000 erau greci). Mărturisesc despre aceasta ambasadorii occidentali acreditaţi în imperiul turcesc din veacul al XVIII-lea, învăţaţii timpului, călătorii străini, corespondenţa comercială a negustorilor vlahi ori documentele unor procese ale acestora cu veneţienii.
vlahiiAromânii trăiau în acea perioadă şi în alte aşezări mari din împrejurimile Moscopolei care ajungeau la rândul lor la zeci de mii de locuitori, precum: Gramostea, Nicea, Linca etc. Zona era compact aromânească. Aceste oraşe mari aromâneşti erau aşezate la peste 1.100 m înălţime. Lacul Ohrid era un fel de mare vlahă, fiind înconjurat de nenumărate localităţi aromâne. Cetăţi înfloritoare atunci, astăzi sunt simple comune pline de ruine şi de legende. Cântecele lor de jale răzbat până la noi, românii nord-dunăreni, ce se pare că uităm rapid istoria neamului. Mulţi dintre vecinii ori prietenii noştri poate că sunt aromâni, dar nu se mai interesează aproape nimeni de trecutul lor. Câţi nu se vor fi răspândit prin Europa de Vest ori Statele Unite?
În anul 1831, Cousinery, şeful misiunii consulare franceze la Salonic, scrie despre aromâni, într-o lucrare apărută la Paris, referitoare la o călătorie a sa în Macedonia, următoarele: “Ei sunt recunoscuţi datorită limbii lor. Vorbesc şi acum latina, şi dacă îi întrebi: <<Ce naţiune sunteţi voi?>> Îţi răspund cu mândrie: <<Suntem români>>”. Oraşul Moscopole avea 12.000 de case din piatră placată cu marmură, 40 de biserici, o Academie, o mare tipografie, mai multe sute de ateliere şi prăvălii. Şcolile Moscopolei erau nenumărate. Într-o perioadă şi-a avut reşedinţa aici mitropolitul de Berat, care purta titlul de “al Belgradului şi al Ianinei”. Bandele criminale ale paşei de Ianina vor începe însă o campanie de jafuri timp de aproape 20 de ani asupra Moscopolei. Imperiul turcesc nu privea cu ochi buni cum din teascurile tipografiei moscopolene ies atâtea cărţi creştineşti, cum negustorii aromâni ridică în cetăţile lor zeci de biserici şi nu moschei, cum casele aromânilor întrec pe cele ale înalţilor demnitari ai Porţii. Bogăţiile şi aurul vlahilor erau deasemenea o tentaţie permanentă.

Gojdu

Presiunile turceşti, greceşti şi albaneze au distrus totul. În 1769, are loc primul jaf turco-albanez (coordonat de Mehmet Paşa) asupra cetăţii. În 1788, trupele turco-albaneze, conduse de Ali Paşa, desfăşoară ultimul asalt asupra acestui faimos oraş. Întreaga Moscopole cade pradă flăcărilor şi va arde zile în şir. Faimoasele biblioteci ale aromânilor, de care se minunau învăţaţii şi călătorii străini ai timpului, sunt distruse. Asemenea şi bisericile. Aromânii se îndreaptă către Ţările Române, Salonic, Viena ori Veneţia, într-o pribegie parcă fără de sfârşit. In poza – Emanoil Gojdu, aromân născut în Transilvania, din părinţi moscopoleni refugiaţi.
IMPLICATII SOCIOCULTURALE SI ECONOMICE ALE DISTRUGERII CENTRULUI COMERCIAL AROMANESC MOSCOPOLE (IPOTEZE GEOPOLITICE) – Drd. Emil Tarcomnicu În Moscople, oras populat exclusiv de vlahi (aromani), existau catre sfarsitul secolului al XVIII (1768) numeroase corporatii manufacturiere, zeci de biserici (in jur de 70), institutii comerciale si bancare, numeroase scoli comunitare – e drept ca in limba greaca, limba culturii bisericesti ortodoxe si laice in regiune. Exista de asemenea o tipografie unica in Balcani pe atunci, infiintata inainte de 1730, ba si o Academie (Noua Academie – institutie de invatamant superior) datand si aceasta din 1744 (dupa ce fusese inca de la inceputul secolului colegiu numai, deci scoala de invatamant secundar), – singura institutie de invatamant de acest grad din partea locului in vremea aceea, de tipul Academiilor Domnesti de la noi, din Valahia si Moldova timpului. Se intelege insa ca era vorba de scoli in limba greaca, a bisericii oficiale ortodoxe de pe teritoriul fostului imperiu bizantin si apoi otoman. Cum se stie pe atunci, chiar la Academiile Domnesti din Moldova si Tara Romaneasca (Valahia) limba de predare era tot greaca. La tipografia din Moscopole insa, s-au tiparit si carti (mai ales carti de cult bisericesc, dar si de uz scolar) in graiul aroman, dialect romanesc local, cu litere grecesti – echivalent al scrierii cirilice romanesti din Tarile Romanesti – asa cum marturiseste unul dintre iluministii aromani ai timpului, invatatul Ghorghe Roja in lucrarea sa in limba germana, din 1809, tradusa si in romaneste in 1867 si tiparita la Craiova de aromanul Sergiu Hagiade, sub titlul: Cercetari despre Romanii de dincolo de Dunare.” (Hristu Candroveanu „Carte de vacanta pentru aromani”, vol. II, pag. 3 – 7) In anii 1760 si 1790, orasul a fost jefuit si ars de Ali Pasa din Ianina si de trupele de albanezi, determinand emigrarea în masă a populatiei. Astazi, Moscopole este un sat cu circa 1000 de locuitori. Principalele ocupatii ale aromanilor au fost pastoritul, carausia, agricultura si comertul. st1Distrugerea Moscopolei provoaca imprastierea aromanilor, in special a familiilor instarite, in marile centre ale Europei ca: Belgrad, Bucuresti, Viena, Venetia, Budapesta, etc. Atat prin acest exod cat si prin legaturile comerciale ale comerciantilor aromani, a fost favorizat contactul lor cu daco-romanii si, sub influenta scolii ardelene de orientare latinista, si aromanii incep sa scrie cu caractere latine. Emigratia aromana din Romania descopera asemanarile frapante intre aromana si dacoromana si, in randurile coloniei aromane din Bucuresti, interesul pentru organizarea unui invatamant in romaneste pentru aromani si meglenoromani creste din zi in zi. „Aceasta biserica a Sfintei Treimi s-a intemeiat in 1785 pe timpul puternicului imparat Iosif II, regele Ungariei, si s-a ispravit in anul 1806, pe timpul puternicului imparat Francisc II, regele Ungariei, cu cheltuiala fratilor valahi din Macedonia”. In cazul coloniilor grecesti din Imperiu, in toate privilegiile si actele numeroaselor lor comunitati bisericesti era vorba de greci si vlahi (Griechen und Walachen), iar in inscriptia de pe biserica din Miskolc este vorba numai si numai despre vlahi. “Dintre tarile straine, Statul austriac, cunoscand marile insusiri ale Romanilor pentru comert si industrie, a incercat pe toate caile sa-i atraga, fiindca pentru acest Stat Macedoromanii erau de toate: capital, mestesug, comert si industrie. Cu un cuvant, ei aveau toate calitatile pentru ridicarea economica a tarii.” In anul 1774, istoricul german Johann Thunmann, care s-a ocupat de istoria aromanilor, specifica faptul ca “locuitorii vorbesc toti romaneste”. Scrierile referitoare la aromani, dupa 1770, arata constiinta latinitatii la aceste populatii (Constantin Hagi Cegani, colonelul englez Leake, francezii Pouqueville si Esprit-Marie Cousinéry). “ st2Moscopolea a fost cel mai mare oras pe care l-a avut Albania pana acum. (anul 1935, n.n.) Astazi chiar, orasul vecin Corita, locuit de Albanesi si de Romani moscopoleni si farseroti, si care a mostenit ceva din insemnatatea Moscopolei, e situat in regiunea cu cea mai mare densitate de populatie din Albania”. Orasul a fost distrus, prin atacuri succesive, de catre albanezii musulmani, in perioada cuprinsa intre anii 1769-1788. st3Cauzele distrugerii orasului, explicate de scriitorii straini, au fost, conform consulului Frantei la Ianina, Pouqueville, turcii si albanezii (“invidia si fanatismul se unira pentru a distruge opera intelepciunii”. “Hoardele mahometane de Daglii si Coloniati au dat cele dintai semnalul nenorocirilor, incepand sa jefuiasca si sa asasineze caravanele care frecventau targul din Voscopole. La randul lor, beii din Muzachia, sub pretext de a ajuta pe supusii necajiti ai Marelui Senior, pusera garnizoana in oras si, dupa zece ani de devastari, jafuri si razboaie, Voscopolea disparu de pe suprafata Albaniei.”4); consulul Frantei la Salonic Cousinéry vedea aceeasi autori (“In zilele noastre, orasul Voscopole se imbogatise prin comertul sau cu Germania. Locuitorii cladisera case foarte frumoase, dar un pasa din Albania, despre care mi s-a spus ca era tatal lui Ali Pasa din Ianina, atacand si jefuind acest oras, negustorii s-au imprastiat”). Valeriu Papahagi explica distrugerea orasului, conform documentelor venetiene, prin atitudinea rusofila din timpul razboaielor ruso-turce. Distrugerea Moscopolei5 a insemnat o grea lovitura pentru aromanii din Imperiul Otoman. st4Desfiintarea celui mai important centru comercial din Balcani a fost oare o actiune deliberata a marilor metropole sau a Imperiului Austro-Ungar? A fost o lovitura data aromanilor pentru a atrage capitalurile in centrele comerciale europene? Acesta a fost rezultatul si motivatia apare astfel: “Austria … urmarea doua obiective: sa alunge pe Turci din Ungaria si Tarile slavone si, tot cu aceeasi neclintita straduinta, sa-si creeze o clasa burgheza nationala si sa-si asigure un imperiu comercial cat mai rentabil. Singura iesire si unica posibilitate ii ramanea imperiul turcesc, vast ca intindere, unde, insa, se lovea de rezistenta marilor puteri apusene: Anglia, Franta si Olanda, pe de alta, cetatile italiene si Rusia – aceasta ceva mai tarziu.” 6 Venetia era implicata inca din secolul al X-lea in comertul din peninsula balcanica, cu timpul acaparandu-l. Ascensiunea Venetiei se produce datorita aparitiei ungurilor in Polonia si blocarii traseului comercial in lungul Dunarii7, ca si libertatii navigatiei pe Mediterana. “Venetia ar fi jucat un rol cu mul mai mare inca, daca drumul Dunarii nu s-ar fi refacut in secolul al XII-lea. El s-a refacut prin consolidarea regatului ungar.” (p. 42). st5Primul stat bulgar, ca si Imperiul creat de vlahii Petru si Asan se datoresc celei de-a doua cai comerciale existente in peninsula, creata de romani, Via Egnatia (care lega portul adriatic Durazzo de Constantinopol). Aceste state aparute in Balcani au impiedicat de altfel, pe regii unguri, in spatele carora se afla imperiul apostolic papal. Existau, la acea vreme, trei state create de necesitatea apararii rutelor comerciale: Venetia, “doamna marilor si a drumurilor care plecau de la Mare. Ungaria era regalitatea care, in afara de drepturile sale date de catre Papalitate, cauta sa se impuna in Balcani pentru ca ea reprezenta cealalta cale de comert, calea transversala, a Belgradului. Statul bulgar se formeaza, se pastreaza si ia titlul imperial ce i se recunoaste, pentru ca, avand Durazzo, el domina vechea Cale Egnatia care ducea direct la Constantinopol .“(p. 54-55). In secolul XVIII apare o mare concurenta intre porturile italiene Venetia, Genova, Livorno, Neapole, Triest, dar si implicarea Austriei in comertul oriental. Imperiul otoman este confruntat cu o criza economica si urmata de pierderea unor provincii in urma deselor razboaie (1701-1715). “Lupta de concurenta (a Venetiei, n.n.) – pe zi ce trecea – devenea din cele mai grele si aprige contra cetatilor italiene, contra Francezilor, Angliei si Olandei, impotriva Raguzei si Turciei dar mai ales impotriva imperiului austriac, care isi mobiliza toate fortele intru aceasta.”8 La 1770 apare o reactie antioccidentala (mai ales antifranceza ) printre negustorii greci (miscarea moreota). De exemplu, comertul dintre Marsilia si Orient statea astfel: in perioada 1779-1781 doar 150 vase /an. Sau: in anul 1789 comertul Frantei cu Orientul era de 42,41%, iar in anul 1839 ajungea de la 3,1 % (vezi N. Iorga, p. 151, apud Demetru Gheorghiadi din Smirna). Asemanator Frantei, Venetia este scoasa din comertul oriental, celelalte porturi italiene impunandu-se treptat. Moscopolenii renuntasera la comertul venetian inca cu mult inainte de distrugerea orasului. Valeriu Papahagi, cel care a cercetat arhivele venetiene, dadea urmatoarele explicatii, extrase din corespondenta moscopoleno-venetiana: crearea unor drumuri de uscat spre Viena (“caci ata si pielaria se raspandesc pe uscat, prin Belgrad, in Ungaria si Germania, afara de marile cantitati de marfa care trec la diferitele schele ale Golfului, fapt care, cu adevarat, aduce paguba intereselor publice ale Venetiei “9 ); legatura cu alte porturi italiene, declarate porturi franceze; taxele prea mari ale venetienilor (“Moscopolenii parasesc comertul cu Venetia din cauza taxelor mari la care Serenisima Republica le supune marfurile expediate din Durazzo. Comertul deviaza spre porturile Saiada si Salonic.”); atitudinea rusofila in razboaiele ruso-turce. Devastarea orasului de catre albanezii musulmani a dus la un exod masiv al aromanilor in capitalele europene, in special in centrele comerciale unde acestia aveau legaturi de afaceri.
st6O mare parte din emigrantii moscopoleni s-a stabilit la Viena si Pesta. Ei erau perceputi ca fiind comercianti greci (afacerile, in mare parte, se desfasurau in limba greaca), in scurt timp acaparand comertul din Austro-Ungaria. Aceasta emigratie a luat contact cu romanii transilvaneni din imperiu, devenind infocati aparatori pentru drepturile romanilor. Premergatorii miscarii nationale aromanesti au fost scriitorii aromani moscopoleni din secolul al XVIII-lea, primii care scriu in dialectul aromanesc. Protopopul Th. A. Cavaliotti (originar din Moscopole), a scris in anul 1770 un “Vocabular in trei limbi (aromana, greaca si albaneza)” Acest vocabular contine 1070 cuvinte si un abecedar latin. Constantin Ucuta Moscopoleanu editeaza “Noua Pedagogie” la anul 1797, iar Gheorghe Roza (1808) “Cercetari despre Romanii de peste Dunare” (o prima istorie a aromanilor in limba greaca) si “Despre scrierea si lectura aromaneasca” (1809). Constantin Ucuta indemna la invatarea limbii materne spunand: “Accepta lumina aceasta putina, spre folosul copiilor nostri, caci cred ca de mult iti era dor sa vezi acest inceput pentru neamul nostru, ca usor sa priceapa copiii aceea ce cu pierdere de multa vreme si cu greutate o pricep in alta limba.” (Sterie Diamandi 1940, p. 254).wlDaniil Moscopoleanu, aroman, a scris “Invatatura introducatoare”, in patru limbi – greaca, albaneza, bulgara si aromana, cu scopul ca fiecare popor sa-si insuseasca limba greaca. Daniil era un partizan al grecizarii indemnand pe aromani sa se lepede de limba materna si sa invete greceste. “Albanezi, Romani, Bulgari si voi ceilalti de alta limba bucurati-va cu totii sa va faceti romei. Lasati limba cea barbara, dialectul si datinile, incat ele sa para ca niste povesti stranepotilor vostri. Veti cinsti neamul si patriile voastre, prefacandu-le grecesti din albano-bulgare.” (S. Diamandi 1940, p. 376). La fel milita si Neofit Duca pentru asimilarea linvistica a aromanilor. 10 Mihai Boiagi, profesor la scoala greaca din Viena, isi atrage excomunicarea Patriarhului din Constantinopol pentru indrazneala de a scrie, in limba greaca si limba germana, “Gramatica” (1813). “Aflu ca se raspandeste cartea unui ratacit al bisericii si a unui oarecare Boiagi. Tinta acestuia este de a combate limba greaca din auzul credincioasei noastre turme. Comunicati excomunicarea noastra la toti.”11 Cartea lui Boiagi raspunde Scripturii in dialect. La 1863 C. Negri reediteaza “Gramatica “. O noua editie se realizeaza in 1915.
asiiFamiliile Sina, Roza, Duca, Malenita, Mangiarli, Capra, Calai Agora, Neaplu, Manasi, Modosu, Dadani, Darvari, Popp, Diaconovici, Zonea Dona, Cociu, Doda, Musteta, Coda, Tolea, Spaici, Angelcu, Marcusu, Dima, Paciurea, Staia, Mihail, Mocioni, Saguna, Dumba, Gojdu, Grabovski erau de origine aromaneasca. Cel mai renumit descendent al unei astfel de familii a fost Andrei Saguna, mitropolitul romanilor din Ardeal. Rolul capital pe care Saguna l-a jucat in istoria Transilvaniei l-a facut pe Sterie Diamandi sa scrie:” La temelia dezrobirii Ardealului sta jertfa celui mai insemnat centru de cultura si civilizatie aromaneasca”. 12
Sursa – articolul complet.  Partea a doua a articolului, de pe site-ul sursă.
1. Theodor Capidan, Macedoromanii. Etnografie, istorie, limba, Fundatia Regala pentru literatura si arta, Bucuresti, 1942, p. 123
2. Valeriu Papahagi, Aromanii moscopoleni si comertul venetian in secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, Ed. Societatii de Cultura Macedo-Romana, Bucuresti, 1935, p. 18-19
3. Idem, p 15
4. V. Papahagi, p. 135
5. Dupa Hristu Candroveanu lui Mihai Ungheanu ii revine meritul de a fi ridicat problematica distrugerii orasului urmarind scrierile scriitorii romani si aromani care au relatat despre aceasta. Nu a realizat insa si o inventariere a surselor provenind din scriitorii straini. Noi consideram ca cei care au avut de profitat de pe urma devastarii acestui centru economic au fost implicati si in distrugerea lui – Austro-Ungaria. Dl. Mihai Ungheanu considera ca Franta si Anglia au provocat-o: “Distrugerea Moscopolei nu este rodul unor porniri spontane ale unor vecini primitivi si nici ale pornirilor criminale ale unui pasa, pe jumatate nebun, ci rezultatul unui proces de aservire a fostelor teritorii turcesti catre Franta si Anglia.” (Moscopolea – ipoteza geopolitica, in Perenitatea vlahilor in Balcani, Editura Fundatiei Andrei Saguna, Constanta, 1999, p. 17-38.
6. A. Hanciu, Aromanii p. 300
7. Teorie dezvoltata de N. Iorga, Istoria comertului cu Orientul, 1939.
8. A. Hanciu, op. Cit., p. 300. Ase vedea si lucrarea lui Gheron Netta, Expansiunea economica a Austriei si exploatarile ei orientale, Bucuresti, 1931
9. V.Papahagi, Aromanii moscopoleni si comertul venetian in secolele al XVII-lea si al XVIII-lea Bucuresti, 1935, p. 132, apud Antonio Bartolovich, consul al Serenisimei Republici la Durazzo, anul 1761
10. Stelian Brezeanu si Gh. Zbuchea, Romanii de la sud de Dunare. Documente, 1997, p. 142-143
11. V. Diamandi-Aminceanul, Romanii din Peninsula Balcanica, 1938, p. 103
12. S. Diamandi, Oameni si aspecte din istoria aromanilor, 1940, p. 151

Moscopole – cel mai mare oras din Balcani in sec.18

Descendenţa din Asăneşti a Regelui Ferdinand I al României

The Vlaho-Bulgarian Empires. I2/E1/J basic OldEurope layer, R1a warriors, R1b metallurgy. Culture & technology fusion.

For more than a millennium, the state that we call now inaccurately the Byzantine Empire, was named “Romania”

Posted in Vlachs | Tagged , , , , , , | Leave a comment

Buneii – Poze din colecția Ioniță Baciu


i1Poze din colecția Ioniță Baciu

ib2

Ionita Baciu – străbunicii mei Todea și Baciu, care l-au întâmpinat pe regele Ferdinand

Ferdinand

Ionita Baciu – vizita regelui Ferdinand la Sălciua, în fața casei mele strămoșești, acum casa varului pr.Ionel Todea. Străbunici mei Todea Ispas, Todea Rafila, Todea Horea, Todea Butura Lucretia și Baciu Vasile în grupul de țărani salciuani, care îl întîmpină pe regele Ferdinand și pe regina Maria în 1921.

ib1

Ionita Baciu – Străbunicul Baciu Vasile, în galben, a fost la Pesta la împăratul Franz Ioszef, să primească aprobarea înfințării târgului Salciuan în 1906. Mai apoi străbunicul a fost primar între 1932-37 în Sălciua.

targ salciua

Cum fu cu cooperativizarea la moți? Fiind zonă de munte, s-a făcut doar o ,,Întovărășire” nu CAP, familiile păstrau ograda proprie, unde puteau cultiva porumb, grâu și altele ..

Bedeleu

Ionita Baciu – vederea mea unicat, cu carele moților la Puntea Morilor din Sălciua.

cruce_stejar_fluier

Colecția de poze – pr. Nistea / Paris

cruce_stejar_meditatie

Alex Imreh – Cruci Solare

627x0

aur2

978x0 (2)

646x404

abrud

Câteva vederi – Adevărul

1470900336-4710-La-pranz978x0 (7).jpg978x0 (5)978x0 (9)1470900344-7336-La-vatra

978x0978x0 (1)LemnGeogel.jpgteius

 

Posted in Romania, Transylvania | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

Ponor – понор


Serbo-Croatian: понор, English: abyss, Română: Formă de relief din regiunile carstice, aven, dolină sau microdepresiune, prin care apele de suprafață se scurg în subteran, Coastă prăpăstioasă formată prin prăbușirea, ruperea sau alunecarea unor straturi; povîrniș.  Stîncă ascuțită, văgăună, groapă, rîpă, „loc unde un rîu se pierde sub pămînt.
ponór, ponoáre, s.n. (pop.) 1. povârniș abrupt sau adâncitură formată prin prăbușirea unor straturi de teren; râpă. 2. loc necultivat; pârloagă. 3. munte înalt cu creasta golașă, lipsită de vegetație. 4. deal cu coama înaltă și rotundă. 5. mică apă curgătoare; gârlă; apă stătătoare mai mare decât o baltă. 6.poiană (într-o pădurice). 7. vizuină, bârlog (într-o regiune accidentată). 8. casă mică și scundă. 9. (fig.) necaz, supărare, nenorocire; amar. 10. greșeală, vină. 11. mulțime, număr mare.

Ponor_Bulgaria_Iordan_Hristov_6482_ed_web_blog

Ponor Village & Ponor Mountains in Bulgaria

Ponorsatelit - cetatile ponorului - balcoane 1Cetățile Ponorului – The Fortress of Ponor are the largest karst complex in Romania, also known as the Everest of Romanian speology, are located within the Apuseni National Park, downstream of the Fortress Valley, making them the lowest point of the entire closed Padiș basin ­Ponor Fortress (950 metres). The cave consists of a unique gallery, over 2000 metres in length, of considerable dimensions and traversed by a river with a large debit (one of the strongest subterranean rivers in the country).

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA

Ohaba-Ponor este un sat în comuna Pui din județul Hunedoara, România. Se află în partea de sud a județului, în Munții Șureanu. Aici s-au descoperit vestigii ale culturii musteriene (vârfuri triunghiulare, piese foliacee bifaciale, răzuitoare etc., confecționate în special din așchii de cremene și cuarțit) aparținând omului de Neanderthal (Homo primigenius). De asemenea, au fost găsite trei falange, constituind primele urme osteologice fosile ale omului paleolitic (120.000 – 30.000 î.Hr.).[2]

vanatarile_ponorului____by_verutzu-d55ag3vÎn plină epocă a bronzului cănd probabil a fost descoperit aurul Apusenilor, aşezările umane explodează şi urcă de pe văile fertile ale râurilor pe varfurile munţilor, pană la 1300 m altitudine. La Sălciua, lângă peştera Huda lui Papară, au fost descoperite morminte tumulare vechi de 5 milenii. De aici, povestea merge mai departe… De la sfârşitul acestei epoci a fost descoperit în zona intrării un topor de bronz, depus ca ofrandă zeului într-o fisură a peretelui de calcar.  Celtul de bronz este o armă/unealtă asemănătoare unui topor. Cel descoperit în Huda lui Papară are corpul masiv, trapezoidal, lama fiind lațită și având taișul asimetric,datorită probabil uzurii funcționale. Bordura găurii de înmanușare este îngroșată, de sub ea plecând două nervuri arcuite, care se unesc cu partea superioară a lamei. Sub buză se află un orificiu care penetrează dulia de înmănușare.Puternica gintă a Apulilor, dacii din Munţii Trascăului au ridicat nu departe de aici cetatea Craivi, un veritabil cuib de vulturi la care se poate ajunge urmând un adevarat traseu alpinistic. A fost ultimul punct de rezistenţă şi probabil locul în care regele Decebal şi-a pus capăt zilelor. Templul religios de aici dovedeşte că cetatea stăpânita de Burebista a fost cândva a lui Zalmoxes, regele zeu al dacilor, care la bătrâneţe s-a retras într-o peşteră.harta-apuseni-trascau-highrez.jpgHuda lui Papară ar putea fi peştera din muntele Kogaionon în care s-a retras regele zeu al dacilor pentru patru ani. Controversele asupra personalităţii lui Zamolxe au început să apară odată cu menţionarea lui de către Herodot, părintele istoriei, care recunoaşte cinstit că Zamolxe a trăit în jurul anului 1400 îC şi nu a fost un zeu închipuit. El este unul din cei trei profeţi ai lumii : Zamolxe, Zaratustra şi Moise. Cât despre retragerea lui în peşteră şi apariţia după 4 ani nu a avut rolul de mister iniţiatic ci a fost o lecţie pentru poporul care poate nu îi urma toate îndemnurile. Mitologicul munte dacic care a fost sediul lui Zamolxis sau locuinţa marelui preot dac a fost Kogaionon. Semnalat de greci, muntele nu a fost identificat. Presupunerile duc spre Gugu, Ceahlăul, Dealul Grădiştii sau Omu. Dar toate sunt ipoteze romantice. Strabon scrie despre peştera de retragere a lui Zamolxis care se află în acest munte. Muntele luase numele de la râul ce curgea alături, deci râul era mai important decât muntele. Suprapunând hata antică cu cea a României moderne, acest râu se afla mai la nord decât toate locurile identificate mai sus. Puterea dacilor era data de bogaţia lor, de aurul pe care-l aveau din filoanele Apusenilor şi care ajungea nu numai în Grecia ci şi în Egipt, Mesopotamia sau Persia. Toată politica şi religia se sprijinea pe aur deci e normal ca regii şi preoţii să fie lângă izvorul aurului. Cel mai important râu al Daciei era Arieşul, râul aurului. Şi lângă acest râu este muntele cu peştera în care regele zeu s-a retras patru ani. Cel mai impozant munte lânga Arieş, plin de cetăţi dacice este Trascăul cu monumentala peştera Huda lui Papară, posibila peştera lui Zamolxes.
Solomonar, șolomonar în Apuseni este unul dintre cele mai enigmatice personaje ale mitologiei populare românesti. Stăpani ai vânturilor și călători prin nori, șolomonarii trăiesc în poveste, dar și prin pădurile Bucovinei sau prin cătunele Apusenilor. Ei sunt inițiați în științele astrologiei, ale prezicerii viitorului, dar mai ales în stăpânirea tuturor fenomenelor meteorologice.huda
Solomonarii se trag din vechii preoți asceți traco-geti – kapnobatai călători prin nori sau umblători prin fum, cei care săgetau norii spre a opri balaurii furtunilor. Zalmoxis_AleksandrovoȘolomonarul poate fi comparat cu Kadmos, casta lor ca fiind moștenire dacică, șolomonarul din tradiția folclorică este rezultatul unui proces de zeificare a sacerdotului, provenind din preoți initiați. Huda lui Papară este, dacă nu leaganul, cel puțin locul care a ținut în viață legenda și tradiția șolomonarilor. Această peșteră a fost locuință și loc de cult pentru sute de generații preistorice. Aici s-a retras regele zeu al dacilor, Zamolxes, făcând din acest loc cale spre alte lumi. In imagine Zalmoxis. Detaliu dintr-un mormânt trac de la Aleksandrovo, Bulgaria.
O altă legendă, pornită probabil de la populația germană din zonă, leagă peștera cu cea din Hameln, Germania,[necesit în care Cântărețul de flaut cu flautul său fermecat a ascuns copiii orașului ca razbunare ca nu a fost plătit pentru salvarea urbiei de invazia șobolanilor. Și tot ei fac legătura între peșteră și Dracula. Pe la 1290, la Sângiorgiu Trascăului (redenumit “Colțești” în a doua jumătate a sec. XX), peste culmea Bedeleului, la numai 8 km de Hudă a fost ridicat castelul nobiliar Thoroczkay (Cetatea Trascăului) pe ruinele vechiului castru romanConstrucția a fost făcută de sașii adusi din Austria și de secui care au ramas până în ziua de azi în cele două sate, Colțești și Rimetea. Din istoria zbuciumată a castelului se remarcă faptul ca Matei Corvin îl confiscă pentru mai mulți zeci de ani. Aici ar fi stat închis nimeni altul decât Vlad Tepes, prizonierul împăratului înainte de a prelua pentru a treia oară tronul Valahiei. În legendă se spune că temnița castelului are legătură cu peștera Huda lui Papară și ca Tepeș a conviețuit cu liliecii peșterii o bună bucată de timp. Poate o legatura dintre simbolul vampirismului-lilieci si Vlad Tepes ..
61778142The term “ponor” has become the international geological term for larger karst-induced surface water inlets. The word is linked to the proto-Slavic nora (pit, hole, abyss). In Slovene the word “ponor” has the same meaning. There are significant geological ponors in the Carpathian Mountains, the Dinaric Alps and in other karst regions. The entire Adriatic watershed within Bosnia and Herzegovina sits on Dinaric karst, with numerous explored and probably many more unexplored ponors and underground flows. There are many places in southeast Europe – Bulgaria, Croatia, Czech Republic, Hungary, Romania, Montenegro, Slovenia, with the name “Ponor” due to associated karst openings.
# The Ponor River is a tributary of the Râul Grădinii in Romania.
# The Pârâul Ponor is a tributary of the Someșul Cald River in Romania.
The Ponor River / Crișul Negru is a tributary of the Râul Țarinii in Romania.
The Ponor River / Arieș in the Apuseni MountainsAlba County, western Romania is a right tributary of the river Arieş. It flows through the villages of Ponor and Vale în Jos, and joins the Arieș near the village Sălciua de Jos. It starts at the confluence of headwaters Valea Bucurului and Valea Rece.
The Ponor River / Nera is a tributary of the Miniş River in Romania. It joins the Miniș through a system of caves.
The Ponor River / Vața is a tributary of the Vața River in Romania.
# Ponor can also refer to a Dacian fortified town.
LangThraco-Illyri
There is a Ponor River (Russian: Понорь), also known as Ponar (Понaрь) in Moscow OblastRussia. There is also a locality Ponory Понори in Chernihivs’ka oblast, Ukraine, beyond the Dnienster river, East of Kiev. This area can be related to the Old Europe culture of Cucuteni. I am sure that at a more attentive search we can find many many traces of this word in all East Europe. Maybe the word was used in the Balkans before the year 600, before the coming of the Slavs in the Balkans, same with other words like Măgura for example. See the Magura Cave in Bulgaria, Măgura being a word very “romanian”. We talk about caves, hill tops, mountains, rivers, places where people lived thousands of years, or tens of thousands of years. I am seeing all this in the perspective of Old Europe, I make a hint, anybody can do some research, google can give many answers. Lingvistics and genetics are my favorite “hobbies”, these 2 tools will clear many debated subjects. One of the main laws in lingvistics is saying that a word is more old in a languague where it have more meanings and expressions. Also a word may come from an area where it is used more often. It seems to me that Romania is the country where you can find more rivers, localities with the name Ponor, more than in other countries in East Europe.
Burned_House_Horizon_Mapi2

Posted in Uncategorized | 4 Comments

Axis Mundi – Țâțâna Lumii


2017-11-28 19.10.172017-12-04 18.27.462017-12-04 18.25.042017-12-04 17.26.39ax4ax6ax7em (2)em (3)em (1)ax3ax2ax1ax1rai (1)rai (2)rai (3)ax (2)ax (1)2017-12-06 18.37.50

Posted in Dacia, Old Europe, Romania, Uncategorized | Tagged , | 1 Comment

Ciclo Cimec


1000 de km pe MTB-uri, în Trascău, cu un copil de 10 ani! N-a fost ușor. Când mergi cu un copil de 10 ani lucrurile stau diferit decât la o tură cu adulți. În primul rând trebuie să cari de 10 ori mai multe lucruri după tine, începând de la camere de bicicletă, la sandwich-uri și apă. Apoi trebuie să te documentezi dumnezeiește despre zonă, ca să știi ce faci dacă se întâmplă ceva. Apoi trebuie să știi poveștile locului, pentru că un copil de 10 ani va veni cu tine dacă îi captezi interesul, altfel il chinui. Apoi, în timp record, trebuiau stăpânite tehnici de mountainbike, cum ar fi mici drop-uri, coborâri tehnice abrupte, cornering, etc., pentru că n-ai avea nici un chef să-i cari bicla puștiului pe Dealu Fierului în jos, de exemplu, nici să-i pui brațele în atele, dacă ceva mergea prost…

Descriere De ce ai nevoie Cunoștințe GPS Descarcă fișierul
Harta turelor de mountainbike în Munții Trascău pentru Google Earth Google Earth (preferabil) sau alt manipulator de fișiere .kml orice nivel descarcă .kml
Harta turelor de mountainbike în Munții Trascău pentru MapSource Garmin Mapsource sau alt manipulator de fișiere .gpx intermediar descarcă .gpx
Harta de mountainbike în Munții Trascău pe segmente Garmin Mapsource sau alt manipulator de fișiere .gpx avansat descarcă .gpx
Vârfuri și alte elemente geografice din Munții Trascău orice manipulator de fișiere .gpx orice nivel descarcă .gpx

cimecHallstatt este numele convențional al primei perioade a fierului, denumită astfel după localitatea cu același nume din Austria. Aceasta cuprinde intervalul de timp dintre secolele al XII-lea și al V-lea î.Hr. La Congresul Internațional de Științe Pre si Protoistorice din 1874, Hans Hildebrand a propus împărțirea epocii fierului în două perioade distincte: Hallstatt și La Tène.Cultura La Tène s-a dezvoltat și a înflorit în epoca târzie a fierului (între aproximativ 500 î.e.n. și cucerirea romană din secolul I î.e.n.).
Celții au fost un popor de origine indo-europeană care în secolul al IV-lea î.Hr. au ajuns și pe teritoriul Transilvaniei. Momentul pătrunderii primelor grupuri celtice se situează în jurul anului 335 î.Hr. Colonizarea masivă a Câmpiei Tisei și Podișului Translivaniei s-a produs încă din secolul al III-lea î.Hr. odată cu invaziile celtice din Balcani. In deplasarea catre est triburile celte au urmat cursul Dunarii. Periculoasa lor coborâre spre sudul Peninsulei Balcanice, blocata temporar de Alexandru cel Mare si dupa aceea de Lisimah, a devenit imposibil de oprit la începutul sec. III î.Cr. Pentru Grecia ea s-a transformat într–un dezastru semnalat în anul 278 î.Cr., când au devastat si jefuit pâna si sanctuarele din Delfi. In Transilvania celtii au pus sub control zonele cele mai fertile pentru agricultura si cresterea animalelor si au valorificat imediat minele de fie si argint. Se presupune ca, dupa o perioada de ciocniri între patura dominanta celta si populatia autohtona a dacilor, între ele s-au stabilit raporturi de convetuire. Prezenta celta în partea de vest a româniei este atestata în peste 150 de asezari si necropole, o populatie razboinica a controlat un teritoriu destul de întins, folosind caile naturale de comunicatie. La sfârșitul perioadei La Tène C1 (care a avut loc în jurul anului 200 î.Hr.) s-a constatat dispariția necropolelor celtice din Transilvania. Dupa destramarea efectiva a dominatiei celte în zona, în sec. II î.Cr., multe dintre aspectele ultimei faze a culturii celte se vor regasi în cultura materiala a dacilor.

În jurul anului 1000 a. Chr. în spaţiul intracarpatic activa un înfloritor comerţ bazat pe schimburi de metal şi sare. Nu întâmplător, lângă slatini şi ocne de sare s-a concentrat o mare cantitate de metal, acumulat în aşa-numitele „depozite” de cupru şi bronz, precum cel de la Uioara de Sus (Ocna Mureş), al doilea ca mărime din Europa, descoperit în anul 1909. Depozitul din epoca Hallstattiana cuprinde 5812 de piese cântărind în jur de 1100 kg, celturi, dălți, ciocane, topoare cu aripioare, seceri, lame de ferestrău, cuțite, pumnale, lame de săbii, vârfuri de săgeți, pandantive etc. Muzeul National de Istorie al Transilvaniei spune ca acest depozit e cel mai mare din Europa. Drumul Roman care venea de la Rosia Montana pe Valea Ariesului, peste Trascau! trecea prin zona Podeni/Pietroasa spre Ocna Mures inainte de a merge spre Napoca. Alba-Iulia pana in eveul mediu era depozit și port pentru transportul „aurului alb” pe râul Mureș înspre centrul Europei. portPe celebra hartă a lui Peutinger, între Apulum şi Potaissa (Turda), pe drumul imperial se găsea zona numită generic Salinis (Salinae), ce corespunde probabil exploatărilor romane din zona Ocna-Mureş. Centrele de putere existente în Transilvania în epoca migraţiilor, atât cel germanic, dar mai cu seamă cel avar, se suprapun peste zona de exploatare sau control a sării. Bulgarii sunt cei care probabil în cursul secolelor IX-X s-au stabilit peste ruinele vechiului Apulum şi au numit aşezarea „Bălgrad”. Prezenţa lor aici, dar şi în vecinătate (Vinţu de Jos, Sebeş, Blandiana, Miceşti) este dictată de comerţul cu sare şi controlul pe care aceştia îl aveau la acea vreme asupra „vărsării” drumurilor sării în Mureş, la Alba Iulia şi în aval. Ulterior, în secolele XII-XV, regii Ungariei vor emite constant documente privitoare la exploatarea şi la transportul pe râurile consacrate (Mureş şi Someş), dar şi la obligaţiile privitoare la darea sării, emiţând numeroase privilegii pe seama bisericii sau a unor ordine religioase, precum cel al cavalerilor teutoni. Sarea extrasă din ocnele Transilvaniei era tăiată în blocuri şi îmbarcată pe plute şi corăbii (sarea de luntre) sau era încărcată sub formă de bolovani în căruţe. Atât împăraţii Antichităţii romane cât şi regii, principii, apoi împăraţii Evului Mediu şi ai epocii moderne au obţinut venituri substanţiale din monopolul asupra sării din Transilvania, chiar mai mari, adeseori, decât cel al metalelor preţioase.

sardsardu

  1. ŞARDU, jud., Cluj (S. VII) La aproximativ 1 km nord-est de sat, în apropierea drumului roman, se găsesc urmele unor construcţii romane, iar pe terenul din jur se află numeroase fragmente de cărămizi şi ţigle romane. Din acest context provine şi o cărămidă de hypocaust cu ştampilă. Descoperirile din acest punct ar putea aparţine unei villa rustica.

2014: Graniţa Imperiului Roman din Sălaj este măsurată cu tehnologia NASA Institutul de Arheologie şi Istoria Artei al Academiei Române – filiala Cluj va demara un proiect de scanare cu tehnologie NASA a limes-ului roman (foto) de pe teritoriul ţării. Proiectul este propus de Coriolan Opreanu, cercetător la Institutul de Arheologie şi Istoria Artei al Academiei Române, filiala Cluj, director ştiinţific la şantierele de cercetare de la Castrul Roman”Porolissum”. Strategii militari romani au trasat pe muntele Meseş frontiera nord-estică a Imperiului Roman. La 1,5-2 kilometri de aceste graniţe erau construite bazele militare, castrele romane vizibile azi. Pe acest limes, romani au ridicat turnuri de pază. Ghidvideoturistic.ro ne prezintă, pe langă castrele romane cunoscute, şi traseul unui drum roman, denumit de localnici “Drumul lui Traian”.
900px-Roman_Byzantine_Gothic_Walls_Romania_Plain.svgAcesta porneşte de la Castrul roman “Optatiana” din Sutor, apoi peste Valea Almaşului unde a existat se pare şi un pod, iar azi se văd foarte bine dalele de piatră în albia raului. Drumul continuă spre satul Cubleşu şi urcă spre pădurea ce duce spre satul Şardu din judeţul Cluj, apoi se continuă spre Porolissum prin Fundatura Şardului. În vârful dealului, în pădure întâlnim o frumoasă intersecție de drumuri romane, exact la limita de hotar între comuna Cuzăplac jud.Sălaj și comuna Sânpaul din jud.Cluj, la locul numit Cruce (unde există o răstignire și un posibil turn roman). De acolo drumul coboară spre Șardu, jud.Cluj – drum asfaltat integral ce duce pe Valea Șardului până în satul Șardu. Acest drum a fost circulat de localnici până în sec.XX –  Castrul Optatiana (Sutor) – Bozolnic si Cubleșu (com. Cuzăplac) – Sardu, com.Sânpaul, jud.Cluj. Aflat într-o stare foarte bună, odată decopertate anumite porțiuni și marcate corespunzător și puse imediat sub protecție, acest drum ar putea deveni o mare atracție turistică de interes național și internațional. Drumul pare a fi cea mai lungă porțiune de drum roman, aprox. 12-15 km ce poate fi luată la pas pe toată lungimea lui.
Drum Traian-55sardu drrCetatea medievală de la Florești (Cetatea Fetei) se găsește nu departe de limita de vest a orașului Cluj, pe teritoriul administrativ al comunei Florești, pe Dealul Lazului – aprox. 600 m înălțime. Vizibilitatea ei este perfectă spre valea Someșului Mic, între Gilău și Cluj. În urma cercetărilor arheologice, nu de mare amploare, din perioada anilor 1990-1991, conduse de profesorul A.A.Rusu, s-a făcut și prima ridicare topografică riguroasă a cetății.  S-a constatat și „ciuruirea” masivă a cetății de către căutătorii de comori, fapt ce rezultă, vizibil și azi, un așa zis tunel ce a dat naștere legendei tunelului ce leagă cetatea de biserica de la Calvaria din cartierul Mănăștur – Cluj. Cercetările arheologice au scos la iveală artefacte și urme de locuire din epoca bronzului, eventual Hallstatt, din antichitatea clasică (dacică, sec.I p.Ch.) și evident, epoca medievală.
fetei
Josephinische_Landaufnahme_pg124

Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 124), Stejeriș apare sub numele de Kertsed. La sud-est de Stejeriș / Kertsed, respectiv la nord-est de satul învecinat Măhăceni, pe hartă este marcat prin semnul π un loc public de pedepsire a delicvenților în perioada medievală. Până în anul 1876 Kertsed / Stejeriș a aparținut Scaunului Secuiesc al Arieșului.
stejObiective înscrise pe lista monumentelor istorice din județul Cluj[3], elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010 :

  • Tumulii[4] preistorici din punctul “Gâlmeie” (cod LMI CJ-I-s-B-07184)
  • Așezarea medievală din sec. IX-XI din punctul “Izvorul Rece” (cod LMI CJ-I-s-B-07183)

stoutAşezările  rurale din  Dacia  romană  intracarpatică – STEJERIŞ, jud. Cluj(S. IX)  De pe teritoriul satului provine un denar de la Iulia Maesa (sau Mammaea ?).

Mai jos 2 Cruci din Moldovenesti:
Moldov

Schubert & Franzke, cu sediul în Cluj Napoca, este lider în România în domeniul produselor cartografice. Schubert & Franzke oferă servicii profesionale la cel mai înalt nivel. Calitatea, seriozitatea și continuitatea sunt elemente ce ne definesc în toate parteneriatele. Dovada sunt cele peste 200 de proiecte realizate cu succes pe teritoriul României.
map2web

Consiliul Judetean Cluj si firma austriaca Schubert & Franzke au lansat in 2010 un ghid turistic cu 20 de trasee pe sosea si 80 montane, realizat impreuna cu Clubul de Cicloturism \”Napoca\” si cu Federatia Biciclistilor din Romania. Cele 100 de trasee totalizeaza 4.900 de kilometri.

schfr

beneia-40_resize

Posted in PIE | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

Căile Bătrânilor


Pe timpul dacilor și al romanilor, valea Arieșului și alte văi asemănătoare din Apuseni, erau doar păduri sălbatice. Romanii au avut fortificații și drumuri SUS nu în văi, de exemplu fortificații pe Creasta Secuiului, drum pe sub și peste Bedeleu. De sus puteau vedea până departe, se simțeau mai în siguranță. Probabil sus pe platouri au început și primele defrișări. În Evul Mediu și până în zilele noastre, moții au cultivat grâu sus pe platouri, până la 1200m altitudine. Singura fortificație necucerită de mongoli, a fost cea de pe Creasta Secuiului, sub cetatea medievală de la Colțești a fost un castru roman.

Drumul romanilor din Munții Bargăului este pavat cu un strat de piatră, are o lungime de 13 kilometri, porneşte din drumul european E 58 şi revine pe acelaşi drum în Pasul Tihuţa. Traseul este marcat şi integrat în circuitul turistic. Gradul de dificultate este uşor spre mediu, oscilând între pante reduse şi unele cu valori mari. Potrivit lui Ioan Bâca se porneşte de la 450 de metri şi se ajunge la 1200 de metri, la ieşirea în Pasul Tihuţa. Drumul Romanilor se desfăşoară în cea mai mare parte pe suprafeţe care oferă vizibilitate foarte bună asupra peisajului. historia.ro/secretele-drumului-romanilor-din-muntii-bargaului

August 2009: Traseele drumurilor romane din Munţii Apuseni, de pe Valea Arieşului şi de pe Valea Ampoiului vor putea fi vizualizate de orice persoană, prin Google Earth, la finalul unei campanii de identificare şi cartografiere a vechilor căi de comunicaţii, care se va derula pe parcursul a trei ani, în premieră pentru România. Intre 21 august şi 5 septembrie, în judeţul Alba va avea loc prima ediţie a Universităţii de Vară de restaurare de monumente şi situri ‘Pe drumurile romane în Ţara Moţilor’, organizată de asociaţia Rencontres du Patrimoine Europe-Roumanie, sub înaltul patronaj al Academiei Române şi cu sprijinul Fundaţiei Raţiu. Directorul Universităţii, Horia Ciugudean, a declarat astăzi că în acest an se va parcurge traseul Turda – Buru – Vidolm – Lunca – Sălciua – Baia de Arieş – Lupşa – Roşia Montană, adică în jur de 100 de kilometri. în fiecare zi se va parcurge pe jos câte un sector de drum. în 2010 va urma tronsonul Roşia Montană – Bucium – Zlatna – Alba Iulia, iar în 2011 Zlatna – Geoagiu Băi, judeţul Hunedoara. Pe lângă acţiunea de identificare a drumului roman, se are în vedere înregistrarea monumentelor şi obiectivelor istorice şi naturale din apropierea traseului. Organizatorii intenţionează să realizeze vizionarea tridimensională a întregului traseu al drumurilor romane şi cu ajutorul Google Earth. ziuadecj.realitatea.net/drumul-roman-turda-buru-rosia-montana-va-fi-disponibil-pe-google-earth

18342247_1404871126264726_7600491029425788739_n

La 94 de ani, Moșu (tetea) din Poșaga în picioare.

August 2009: Traseele drumurilor romane din Munţii Apuseni, de pe Valea Arieşului şi de pe Valea Ampoiului vor putea fi vizualizate de orice persoană, prin Google Earth, la finalul unei campanii de identificare şi cartografiere a vechilor căi de comunicaţii, care se va derula pe parcursul a trei ani, în premieră pentru România. Intre 21 august şi 5 septembrie, în judeţul Alba va avea loc prima ediţie a Universităţii de Vară de restaurare de monumente şi situri ‘Pe drumurile romane în Ţara Moţilor’, organizată de asociaţia Rencontres du Patrimoine Europe-Roumanie, sub înaltul patronaj al Academiei Române şi cu sprijinul Fundaţiei Raţiu. Directorul Universităţii, Horia Ciugudean, a declarat astăzi că în acest an se va parcurge traseul Turda – Buru – Vidolm – Lunca – Sălciua – Baia de Arieş – Lupşa – Roşia Montană, adică în jur de 100 de kilometri. în fiecare zi se va parcurge pe jos câte un sector de drum. în 2010 va urma tronsonul Roşia Montană – Bucium – Zlatna – Alba Iulia, iar în 2011 Zlatna – Geoagiu Băi, judeţul Hunedoara. Pe lângă acţiunea de identificare a drumului roman, se are în vedere înregistrarea monumentelor şi obiectivelor istorice şi naturale din apropierea traseului. Organizatorii intenţionează să realizeze vizionarea tridimensională a întregului traseu al drumurilor romane şi cu ajutorul Google Earth.
posagaDrumurile romane din Ţara Moţilor, care au fost identificate după primele două ediţii ale Universităţii de Vară cu acelaşi nume, vor putea fi accesate de oricine pe internet prin intermediul Google Earth, începând din vara acestui an. În acest fel, turiştii care doresc să parcurgă aceste trasee vor putea avea acces liber la aceste informaţii, care vor fi completate în urma ediţiei din acest an a manifestării. Anunţul a fost făcut de directorul Universităţii de Vară “Drumuri romane în Ţara Moţilor”, Horia Ciugudean, de la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia. Acesta a recunoscut că există anumite întârzieri din punctul de vedere al accesibilităţii acestor hărţi faţă de programul anunţat iniţial, însă a arătat că totul este pregătit din punctul de vedere al specialiştilor. “Am făcut marcarea, din păcate suntem în întârziere, şi Muzeul Naţional al Unirii şi RPER-ul cu site-ul”, a declarat acesta. Cei care nu mai au răbdare pot vedea această hartă într-o expoziţie inaugurată astăzi la Sibiu. “În expoziţie traseul este plasat pe o hartă Google Earth, dar site-urile sunt ambele în construcţie şi nu le putem, la ora actuală deschide on-line. Am înţeles că site-ul muzeului este curs în finalizare, iar pentru RPER vă pot promite că în iunie-începutul lunii iulie traseul va putea fi vizualizat on-line”, a spus Horia Ciugudean.  evz.ro/drumuri-romane-vizibile-cu-ajutorul-google-earth

Historians have created the interactive ‘Orbis: The Stanford Geospatial Network Model of the Roman World’ that lets you explore the Empire, and see how long it would have taken to travel the world in 200 CE. orbis.stanford.edu

1Pelagios – A digital map of the Roman Empire – pelagios.org/maps/greco-roman

Un cercetator clujean a realizat harta amanuntita a drumurilor romane din Transilvania. Ca o curiozitate, traseele acestora coincid cu cele ale celor mai bune sosele de azi. Uneori, romanii au reusit sa gaseasca chiar trasee mai bune decat cele ale drumurilor moderne.  Profesorul Dorin Ursutiu, unul dintre cei mai renumiti topografi-arheologi din Romania, a lucrat, impreuna cu cercetatorii de la Facultatea de Istorie si Filosofie din Cluj-Napoca, cateva zeci de ani la realizarea hartilor. El a strabatut, cu masina sau cu piciorul, cele mai multe dintre drumurile construite in Antichitate.
Topograful a pus la punct si o metoda empirica pentru depistarea acestora. Dupa ce determina, cu ajutorul informatiilor pastrate in folclor si cu calcule matematice, traseul aproximativ al drumului, mergea pe teren. El a spus ca gasea drumul roman dupa anumite indicii, cum ar fi, de pilda, faptul ca primavara, in timpul topirii zapezii, persista mai mult o fasie de omat pe traseul drumului roman, deoarece constructia din piatra este mai rece. Vara, plantele de cultura crescute pe traseul acestor drumuri sunt mai galbejite, pentru ca ele nu au posibilitatea sa absoarba atatea saruri cat celelalte.
Principala artera era Drumul Imperial. Acesta avea grosimea de un metru si o latime de 6,2 metri. Mai intai, romanii sapau terenul pana cand dadeau de un strat stabil. Apoi, ei construiau patru straturi. Primul era reprezentat de pietre de mari dimensiuni, iar cel de-al doilea din pietris amestecat cu caramizi pisate. Urma un strat de nisip amestecat cu roci vulcanice macinate, iar ultimul strat era format din dale slefuite de calcar. Drumul Imperial incepea de la Dunare, urca prin Banat, pe la Laederata, si trecea pe la Tapae, azi Portile de Fier ale Transilvaniei. De aici, el mergea pe la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, apoi urma pe la Apulum. Drumul ajungea apoi la castrul roman de la Razboieni si de aici mergea pana la castrul Legiunii V Macedonica de la Potaissa, Turda de azi.
Acel castru era cea mai importanta fortificatie militara romana din aceasta provincie. De la Turda, drumul pornea spre Cluj, prin Ceanu Mare si prin Aiton. Traseul coincide insa in mare masura cu cel al soselei judetene de azi. Drumul romanilor merge paralel fata de actualul drum european, care uneste Turda de Cluj prin Valcele. Ruta drumului roman este insa mai buna decat cea a soselei europene, pentru ca el ocoleste in intregime Dealul Feleacului, unde in prezent au loc cele mai multe accidente auto din judetul Cluj.
Din nefericire insa, drumul roman a fost distrus in mare masura. Si asta pentru ca inginerii care lucrau la reabilitarea drumului judetean au descoperit drumul roman foarte bine pastrat. Ca sa economiseasca bani, ei au decis sa nu mai faca o fundatie noua pentru soseaua extinsa si au turnat asfaltul direct pe drumul romanilor.
Drumul Imperial se bifurca la Dezmir. Calea de acces principala ducea in orasul Napoca, Cluj-Napoca de azi, principalul centru economic si cultural al Transilvaniei de Nord in epoca, iar un drum secundar ducea spre castrul de la Gherla, iar apoi, prin Dej, spre castrul de la Porolissum. O alta varianta pleca din Cluj spre Gilau, unde era un important castru, apoi pe la castrul din Bologa, din Muntii Apuseni, ajungea la Porolissum, azi Moigrad, din judetul Salaj.
Exista si un drum de granita, al limes-ului roman, care trecea prin Muntii Mesesului. Drumul Imperial si drumurile de langa limes, adica de langa frontiera, erau rezervate exclusiv militarilor ori postei imperiale. Drumurile secundare erau folosite si de negustori. Dar drumurile secundare erau mai inguste, de doar 4,3 metri. Fundatia lor era, de asemenea, mai subtire, de doar o jumatate de metru.
Profesorul Alexandru Diaconescu, de la Facultatea de Istorie si Filosofie, a realizat o harta digitala a lor. Toate drumurile din Imperiul Roman erau construite doar de soldati. Viteza de construire era mai mare decat cea practicata in prezent.
Drumurile romane sunt atat de rezistente incat unele portiuni din ele mai sunt folosite si azi. Oamenii le-au botezat “Drumul lui Traian”, “Drumul Imparatului” sau “Drumul batranilor”. Drumurile romanilor au fost preferate de ofiterii austrieci, care au realizat, in anul 1835, prima harta militara moderna a Transilvaniei. De asemenea, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, ofiterii Armatei Rosii sovietice au traversat Transilvania cu tancurile pe traseul drumurilor romane, pe motiv ca acestea erau mai rezistente decat soselele vremii. Drumurile romanilor erau bombate, ca sa se scurga apa de ploaie. Aceasta era adunata in bazine, care puteau fi folosite de calatori pentru spalat sau pentru adaparea animalelor. Drumurile erau construite doar in apropierea surselor de apa potabila si doar pe versantii sudici ori estici ai dealurilor, pentru ca zapada sa se topeasca rapid.
In Transilvania, drumurile romanilor serveau cu prioritate transportului sarii, una dintre cele mai pretioase resurse ale vremii. Sarea de la Potaissa era dusa pe drumul imperial spre Apulum, azi Alba Iulia. Drumul dintre Turda si Cluj-Napoca trecea pe langa rezervele de sare de la Pata. La Gherla exista un drum al sarii, care ducea spre localitatea Sic, iar cel dintre Dej si Porolissum trecea pe langa Ocna Dej, unde sunt, de asemenea, mari rezerve naturale de sare. El era pazit de castul de la Casei. Sarea era exploatata in galerii in forma de clopote, adanci de circa 15 metri fiecare. Profesorul Ioan Piso a spus ca, pentru romani, drumurile erau atat de importante incat prima data le construiau si abia apoi ridicau orase in provinciile cucerite. Caile de acces erau strajuite de turnuri de observatie, aparate de paznici care avertizau militarii de apropierea dusmanului, cu ajutorul focurilor ori fumului. Drumurile erau marcate cu borne numite miliari, puse din 10.000 in 10.000 de pasi. Multe dintre acestea au fost insa folosite drept piatra de constructie. romanialibera.ro/drumul-lui-traian–mai-bun-decat-soselele-lui-berceanu2

În perioada 22 iulie – 6 august 2017, Asociaţia Rencontres du Patrimoine Europe-Roumanie – RPER, în parteneriat cu Ordinul Arhitecţilor din România, organizează a VI-a ediţie a „Universităţii de Vară Bucium”- UdV Bucium, sub înaltul patronaj al Academiei Române. Continuare a ediţiilor 2011, 2012, 2013, 2014 şi 2015, UdV Bucium 2017 este un stagiu anual care asigurã cursanţilor, în majoritate arhitecţi, dar şi istorici, istorici de artă, sociologi, politologi, geografi şi antropologi, un program multidisciplinar de pregătire în domeniul cercetării şi protejãrii patrimoniului rural, în contextul decalajului uriaş dintre percepţia şi tratarea arhitecturii vernaculare în România şi cea din tările vest-europene. Iniţiat în 2011, pe fondul unei crize acute de preocupare privind moştenirea culturală…
Contacte Ştefana BIANU, Coordonator UdV Bucium, Preşedinte RPER-Fr, tel: 0754 716 433, Iozefina POSTAVARU, Consultant ştiinţific, din partea INP, tel: 0743 646 462, dr. Ioana BOGDAN CATANICIU, Preşedinte RPER-Ro, tel: 0745 334 750. Adrese RPER Intrarea dr. Bobeică, nr.4, ap.1, cod poştal 024025, sector 2, Bucureşti, România tel. : 021 322 81 15, rper.romania@yahoo.com, www.rper.ro

cruce_stejar_primavara

“La teiul Bandâ” intre Salciua si Ponor

drrm1

Sub Bedeleu, sub stîncă se vede .. vechiul drum roman? Ady din Posaga: Da pozele sunt de pe drumul roman, care poate fi vazut pe toata valea Ariesului, incepand de la Moldovenesti, de la ultimul bastion deasupra “greblei”, unde a fost candva un fort de lemn, se zice pe temeliile unui fost fort roman. Acolo este drum, acum dupa caderea frunzelor o sa il vedeti peste Aries cum urca unde e teren stancos ca sa ocoleasca stancile si cum coboara unde sunt lunci, unde se poate merge pe malul raului. La Lunca Ariesului cred ca urca pe Valea Morilor, in drept la Usoi el merge drept si coboara doar la Salciua. Interesante este ca drenurile din paraie functioneaza si acum dupa 2000 de ani. Poza cu carele e o vedere de pe Valea Ariesului din 1919 sau 1909, am vazut-o prima data prin 1987 in casa bunicului Popic, care a trait in cantonul construit mai tarziu acolo unde este facuta poza, cantonul exista si azi, tot acolo s-a nascut si mama mea.
Am strabatut toate  satele acestea, sunt putine locuri unde nu am fost dar cred ca cel mai mult am strabatut Trascaul in zona Lunca Ariesului, Salciua. Imi plac vaile cu fund de calcar, cascadele cu frunze si crengi calcificate, pesterile, padurile neatinse de om. Mai este un drum mai nou care a fost folosit mai intens, drumul ce lega zona aceasta de cetatea grofilor de la Trascau Chirai, prin cariera de piatra de la Izvorul lui Cenan intre Ocolis si Lunca. Si azi terenul de deasupra e numit de batrani “Baia lui Chirai”. Dar sa revenim la drumul roman, are un traseu superb. Porneste din Lunca de Aries, urca in “Poduri”, de acolo face Dreapta pe păraul de la capatul satului peste niste stanci. Cand eram copil se intretinea drumul toamna cu mesteceni si pamant, ca sa poata fi circulabil cu carele. La finalul stancilor drumul ajunge la “Usoiul de Jios”. Din drumul folosit de care in urma cu zeci de ani, nu e foarte clar cat  se intersecteaza si cat se suprapune efectiv cu vechiul drum roman. De la Usoiul de Jios calea batrinilor urca pe la “bisericile de pamant” in stanga, pe coama dealului face dreapta prin padure pe langa pestera si ajunge sus pe munte la “Saivane”. De acolo continua drept pe creasta si coboara in partea cealalta a Trascaului pe valea care iese la Coltesti in cheile Aiudului, superbe peisaje si acolo. Drumul a fost folosit intens dar este erodat de ape. Copil fiind imi aminteesc ca era o sarbatoare “Armindenul”, cand se pun mesteceni la poarta si atunci ziceau batranii ca e targ la Trascau asa stiau cand sa treaca muntele cu animalele la targ. Drumurile de care aveau locuri de innoptat.
Mai este un drum care lega Posaga de Iara unde mergeau oameni la targuri. Bunica povestea ca a fost in 1918 la Iara sa isi scoata o masea la targ. E frumos si acesta, trece pe la Stana. Intre stana si Scarite Belioara se vad urmele carelor in stanca, cum mergeau carele infranate (impiedecate), pline cu cerealele cumparate de la Iara.
Am gasit un loc in Posaga cu niste ziduri vechi de piatra, pare sa fie o imprejmuire,un zid de aparare, cu urme de case si bordeie. Nu am vrut sa vorbesc despre asta cu nimeni fiindca toti umbla numai dupa comori si nu-i intereseaza istoria. Nu stiu de cand sunt sau ce sunt, poate ca apartin cautatorilor de aur din vechime.
Majoritateea drumurilor vechi erau insotite de cruci. Langa cruci erau si banci, noi cand eram copii le intretineam, acum nu mai sunt. Le zice lumea cand povestea – la “Hodiniș”. “La Hodinis la crucea Ciobanului nu se crepase de ziua can am ajuns.. ”
In zona Podeni, Pietroasa, Valea Dracului totul e de piatra: case, garduri, suri, cuptoare, toate sunt facute din piatra. Multe urme de cuptoare de var, o alta indeletnicire foarte veche..

aleximreh.wordpress.com/2017/09/18/crucile-solare-din-apuseni Se leaga toate, sus pe coame, pe platourile inalte din Tara Motilor, de-a lungul drumului roman, este o continuitate de mii de ani. Ctitorii de cruci de piatra erau oameni cu stare, zonele cu cruci de piatra erau zone instarite. Culmile au fost defrisate in urma cu sute, mii de ani, acolo se cultiva grau la cota 1200 altitudine, toate culmile erau sau pentru agricultura sau pentru pastorit/fanate. Inainte de romani au fost dacii, care erau fierari ca si celtii, totul se leaga de mine, de resurse folosite inca din neolitic pentru bronz, aur si apoi fier. De la Rosia Montana pe deasupra Vaii Ariesului pana la Moldovenesti, apoi prin zona Podeni spre Turda, se vad crucile de piatra si/sau urme ale fostului drum roman. M-a mirat prima oara cand am vazut dealuri mari “sterpe” defrisate in “fundatura” unde s-a facut recent Manastirea Ponor. Cand mi-au zis ca acolo mai demult se cultiva grau, am inceput sa fac asocieri. Vad o asociere intre platourile inalte de la Ponor, Podeni unde se facea agricultura (grau/pastorit/fanate) si cruci de piatra, toate legate de Căile Bătrânilor.
lunca coltestiAdy: Drumul de la Lunca la Coltesti trece peste munte si sus la Bisericile de Pamant se intersecteaza cu Drumul Roman. Pe vremea grofilor veneau oameni cu vite si care vechi de la Segagea, Orăști, Incești, Turcești sa vanda animalelele la vestitul targ de la Trascau, singurul targ autorizat de grof. Incesti este din cate stiu primul sat depopulat din Romania, acum nu mai locuieste nimeni acolo sunt doar case prin care cresc brusturii prin podele. Turceștiul la fel depopulat, pustiu. La Turcesti in copilaria mea mai locuia un om, era cioban imi amintesc ca purta papuci speciali, ca purta un numar foarte mare gen 50 si avea o palma cu care ma mangaia cat capul meu. Turcești este pe valea Salciuței cu aces din Salciua, Incești este dupa Belioara, Orasti – valea din dreapta. Batranii pentru zona Rimetea, Coltesti de azi aveau o singura denumire – Trascau – cetatea Trascau.
Sunt multe mituri si legende frumoase din zona, o parte le stiu de la bunicu care era din Ocolis si alta parte le-am citit intr-un manuscris al nasului meu, invatatorul Rosa, care le-a adunat de pe la batrani in perioada interbelica. Unele le pomeneste si domnul profesor Borfota Iustin, intr-o biografie scrisa de el si publicata, mai anii trecuti putea fi gasita cartea la magazinul din sat.  Mituri despre  denumirea de Posaga, despre denumirea de Belioara, despre o pestera cu o comoara, sunt frumoase si asta cred eu e tot o istorie dar in alt fel.
“Bisericile de pamant” sunt formatiuni de pamant erodat ca niste turle si oameni le asemanau cu turle de biserici. Drumul Roman e greu de identificat de sus datorita curbelor de nivel si datorita faptului ca acele terenuri in zona intersectiei au fost arate si cultivate sute de ani, sunt niste razoare imense create de plug. Drumul apare si dispare in multe locuri, daca o sa il strabateti o sa vedeti stanci taiate, taluzuri, drenuri din bolovani imensi, pe alocuri mai late, au peste tot panta minima si pentru mine, care am lucrat la drumuri, sunt incredibil de drepte (orizontale).
Legat de drumul roman, urcand din Lunca la Bisericile de Pamant: la dreapta duce la puntea de la intrarea in Salciua, la stanga duce pe sub Bedeleu la pod la Vidolm.
Salciua VidolmTraseul drumului roman trebuie lucrat, strabatut pe jos, e mai aproape de Aries desi s-ar putea sa aiba pe alocuri mai multe variante. Mergeau pe un traseu iarna spre Albunus Maior si vara pe altul. Intre Vidolm si Lunca eu cred ca drumul era chiar pe luncile Ariesului. Sunt zone de drum facut in stanca deasupra raului si-i greu sa cred ca au fost facute de localnici, chiar daca zona asta Lunca Ariesului are o traditie grozava in lucrul cu piatra. Jidovina e un vulcan, jumatatea dinspre Posaga e andezit curat fara fisuri. Aici a fost o cariera de piatra in masivul unde este si azi, dar la Coltul Rosu din Jidovina. Sunt deasupra niste formatiuni foarte interesante. Exploatarea a inceput din ce zic batranii odata cu venirea Austriecilor.
Dupa Salciua incep muntii Metaliferi si sunt foarte multe urme de mine romane, cred ca drumul le lega pe toate. Undeva dupa iesirea din Salciua spre Baia de Aries se vede un drum pe partea dreapta a Ariesului care urca si coboara pana in Baia, cred ca e tot din drumul Roman, apoi se continua pe la Fagul Imparatului spre Lupsa, unde cred ca trece spre Rosia Poieni apoi la Rosia Montana. La Baia de Aries e cert ca sunt mine romane. In zona cunoscuta ca “La Gropane”, este minerit intr-un perete de 2000 de ani. Exploatarea miniera recenta din anii 80 a fost facuta in Abataj. Au facut o cariera subterana, puscau tavanul si peretele din fata pana au ajuns la ceva de genul salinelor si la un moment dat au ajuns acolo la un filon bogat in Aur, exact unde sunt si minele romane, au dat in galeriile romane. La putin timp aceste imense gropi interioare s-au surpat cu tot cu partea de varf exterioara a muntelui, ramanand o groapa imensa. In pereti verticali care zic eu ca acum au vreo 80m, e o sectiune efectiva in munte unde se vad toate galeriile si cele vechi si cele recente! Galeriile vechi au aceeasi forma trapezoidala ca la Rosia Montana. Pana la finalul exploatarii prin 96, cred s-au format astfel 3 gropane exact in varful muntelui, merita vazut.
gropane86872947Fagul imparatului este chiar pe Drumul Romanilor. Legenda spune ca acolo sub fag s-a intalnit Avram Iancu cu imparatul Franz Joosef. Si ca Avram Iancu ar fii venit calare pe cal invers in sea sa isi arate dispretul fata de stapanire. Drumul mare e dincolo de Aries, s-a reabilitat drumul (roman) in 2015 pt a pune in valoare fagul, drumul leaga Valea Harmanesei de Muncel. Drumul “reabilitat” era un drum asa ca restul drumului roman, inacesibil pt auto, pietruit, foarte circulat candva, cu portiuni foarte adancite de eroziuni si carute. Nu l-au acoperit tot (macelarit arheologic), nu cred ca se stie ca e Roman drumul asta, e o banuiala a mea. Prea era drum acolo pe vremea lui Avram Iancu, prea batran e copacul ala care nici macar nu e indigen e adus de undeva si prea nu mai este alt drum sa mearga la Rosia din Baia. Ma refer la un drum vechi si vizibil. Drumul are continuare pana la Lupsa, mai pe deal mai pe lunci. Toamna tarzie e o perioada prielnica de strabatut Valea Ariesului de la Moldovenesti pana la Biserica din Lupsa, aia atestata in 1383, peste Aries de pe drumul mare se vede/recunoaste drumul roman in multe locuri cu ochiul liber. poza-fagul-imparatuluiLa 500m de fag este muzeul Nicolae Sima. Acest muzeu privat extraordinar de frumos, facut din pasiune, a reusit sa adune din zona de la costume la unelte de minerit, totul intr-o gospodarie autentica facuta de la zero. Nicolae Sima a construit si un atelier de căuăcie in spate, atelier de fierar, cu poarta traditionala, gard, forghitău. >> Link la Pagina Facebook a Muzeului Nicolae Sima.
muzeu sima

Mai sunt urme de sapaturi prin toate dealurile chiar si la Posaga dar nu am certitudinea ca sunt Romane, sunt impadurite toate, dar se vede clar ca a fost exploatare. In Lunca piatra asta de andezit, are o proprietate extraordinara. Cateva zile dupa scoaterea din pamant se poate modela foarte usor, se rupe in bucati cu laterale absolut perfecte. Batranii zic ca asa au fost facute pavele si borduri pentru Viena, ar trebui verificat cumva odata. Idea e ca dupa ce da soarele de piatra, in cateva zile devine extrem de tare, cred ca e una dintre cele mai dure pietre folosite in constructii. Apoi mai este Valea Morilor unde au fost 8 mori din cunostintele mele, mai sunt vreo 3 canale de apa ce trec de la o casa la alta pe sub podelele din bucatarie prin curti, apa fiind canalizata de la unul la altul si asta mi se pare foarte frumos. La una din morile astea prin 2006 am vazut facuta dintr-o piele de vaca, o trusa a cioplitorilor de piatra – dalti, ciocane, icuri din coarne de animale, toate manufacturate manual local, nimic cumparat, nimic importat, fascinant de-a dreptu. In Lunca, Posaga si Ocolis au fost multi mesteri pietrari, dovada stau stalpii portilor caselor vechi din Lunca si Ocolis, treptele caselor din Posaga, halaele vitelor, gainilor pe care le intalnesti in orice gospodarie mai veche, cioplite perfect cu dalta si ciocanul. Halău = scobitura in lemn sau piatra din care beau vitele apa. Ș ipot = bucata de lemn lunga scobita pe care vine apa din izvor in Halău. Indeosebi de frumoase sunt stalpii portilor. Sa scoti din pamant cu boi, pietre de 3 m lungime, sa le spargi perfect si sa faci un stalp de poarta, apoi sa il transporti si montezi cu mijloacele de acum 150 de ani e ceva de neinchipuit.
Salciua Lunca

openmaps trascau

Pe GoogleMaps se vad cel mai bune poze de satelit, OpenMaps au cele mai bune trasee, pe Strava se fac cel mai bine rute, inregistrari, pe OutdoorActive se vad bine curbele de nivel. +cimec.ro

ge salc lunca

Google Earth 3D – earth.google.com/web/

get1Ady: De la Salciua de Jos la Lunca, traseu de strabatut acum doar cu piciorul, posibil parte din vechiul drum roman. In dreptul vaii Ocolis se pierde, trebuie cautat in padure, dar nu e complicat, este doar o trecere spre Vidolm, acolo sunt pante mari. Cert e ca in dreptul Posegii nu poate fi alt drum pe partea dreapta a Luncii de Aries. Aveau aceste drumuri fundatii care ar putea fi acum gasite prin sapaturi? Am cunoscut un conferentiar de la Cluj care imi povestea cum aratau drenurile facute de romani si mai sunt cateva elemente prin care specialistii recunosc lucrarile romanilor. Am discutat si de fundatii, el era de parere ca in zonele montane romanii nu au facut fundatii, au folosit piatra dislocata pt drenurri, zicea ca nu ar fi drumuri conventionale. Au fost facute in graba pt ca nu au avut certitudinea ca o sa poata exploata aceste drumuri multa vreme. Asa se explica de ce sunt mai multe variante Aries, Ampoi, Arieseni. Omul mi-a parut foarte bine documentat, a facut descarcari arheologice in cariere, a descoperit un mormant foarte vechi intr-un varf de deal si cateva tunuri din razboi.
Tot prin el am cunoscut si un geolog deosebit care m-a ajutat cu lucrarile de la cariere.  Era o placeere sa il auzi vorbind despre vulcanul de la Jidovina, despre fundul de mare care a fost Transilvania, de cel mai vechi calcar din Europa care este la Scarite Belioara, despre faptul ca avem in tara doar 8 izbucuri din care 2 la Posaga. Crapa pietre in cariere si imi arata fosile. Parca era din alta poveste, domnu asta pe mine m-a fascinat.
Acolo dupa cascada de la Sipote este un urcus si urmeaza un parau adanc. Nu am reusit sa gasesc drumul, cred ca e surpat, se poate trece doar pe cararea marcata sau pe sub stanci pe la grohotisuri, banuiesc ca drumul pe acolo trecea fiindca este si de o parte si de alta drum si nu duce nicaieri altundeva, deasupra e zid de stanca. In jos o rapa imensa,  singura din zona aceea care a fost exploatata forestier cu funiculare in anii 70.
23192745_10214191468236693_226128525_nIn poza aceasta, (vedere din 1919 sau 1909), ce se vede in stanga e grohotis, padurea nu era asa ca acum. Linia alba sunt pietre cazute de pe stanci. Eu cred ca drumul cobora in Salciua, fiindca se continua mai sus spre Baia de Aries. E posibil sa fie o ramificatie spre Ponor care sa continue prin Simulesti, Piatra Caprei la Baia de Aries. Spre Rosia Montana acolo sunt doua vai paralele cu Ariesul si sunt zone metalifere, sunt convins ca au fost exploatari peste tot, de acolo e un pas pana la valea Ampoiului, Mogosul nu-i departe de Ponor.

Mormantul Preotului Rusdea, capitan in oastea lui Avram Iancu.

Din paleolitic s-au găsit în locurile numite Stâna şi Jidovina câte un topor de granit de munte, perforate, cu gaură mică într-o parte pentru a se fixa mai bine în coadă. Ambele topoare au fost predate Muzeului din Municipiul Turda. Pe teritoriul comunei Poşaga s-a descoperit în 1843 un tezaur de obiecte dacice alcătuit din fibulă cu două noduri, un lanţ ornamental, pandativ, brăţară spirală cu exteriorul în formă de capete de şarpe. Despre descoperirea arheologică de la Poşaga a scris şi Vasile Pârvan.1 Tezaurul se află la muzeul din Viena. Un alt tezaur dacic de obiecte de argint s-a descoperit la Poşaga de Sus şi se află la Muzeul din Deva. Urme ale minelor romane se găsesc la: Gruieţ, Ştiolne.
Prima menţiune documentară a comunei datează din 1325. O diplomă aminteşte de „moşia” Poşaga într-o dispută de moştenire. Denumiri Poșaga: Pothsaga la 1365, Pachaga la 1425, Pathchaga la 1479, Pathsaga la 1487, Pochaga la 1511, Potsaga la 1733, la 1835 Pocsaga în primul şematism românesc. Poşaga de Sus este menţionată doar din 1824, până în anul 1824 era o singură localitate Poşaga. Numai după această dată apare Poşaga de Sus, formată din trei sate: Belioara, Orăşti şi Săgagea. Denumirea de Belioara se trage conform legendelor locale de la numele unui crai al Ardealului, Bela/Belea despre care se spune că s-a refugiat aici cu toată oastea ce i-a mai ramas în urma luptelor cu tătarii. Între 1366 şi 1502 comuna Poşaga a făcut parte din cel de-al treilea cnezat al comitatului Turda, situat în zona montană, cu centrul la Lupşa. Cnezatul era condus de familia nobiliară Cândea. Din punct de vedere administrativ, comuna a făcut parte, tot Evul mediu, epoca modernă şi perioada interbelică, din judetul Turda. Pe timpul stăpânirii austro-ungare ea a aparţinut de plasa Trascăului. Din anul 1926 a trecut la plasa Baia de Arieş nou infinţată.
posaga
Până la cucerirea Transilvaniei de catre unguri în perioada sec. X-XII, locuitorii de aici erau oameni liberi. Apoi au devenit aserviți de cetatea Trascău, apoi iobagi ai baronilor Torotzkái din Sângiorgiu Trascăului, azi Colţeşti, până la reforma agrară din 1853.  Aşa cum arată documentele vremii, familia avea un domeniu ce cuprindea minele de fier, morile împreună cu 9 sate, cât şi valea Aiudului partea de Sus – Sângeorz, Bedeleu, iar pe Arieş – Buru, Vidolm, Ujfalu. În anul 1845,conform conscripţiei, erau în comună 151 familii de iobagi din care 18 familii erau formate din văduve, o familie erau iobagi noi (neo rusticu), 17 familii fugiseră de pe sesie (dezertorum) iar 151 erau pe loc (iobagiorum). În fruntea locuitorilor din Poşaga se găseau în sec. XV cneji, intermediari între obştea care se mai păstra şi cetate. În anul 1700 Poşaga trece şi ea la unirea religioasă cu Roma la fel ca o mare partea satelor din Transilvania şi rămâne fidelă acestei opţiuni în perioada tulburărilor religioase din prima jumătate a secolului XVIII. În zorii epocii moderne conscripţia fiscală a Transilvaniei din 1750 ne oferă date importante despre comuna Poşaga. Ea era amplasată într-un loc de fertilitate medie. Ocupaţiile de bază erau creşterea animalelor şi fierăritul ale căror produse erau vândute la târgurile din Trascău şi Turda.

Manastirea Posaga, 2704Comuna Bistra este atestată documentar în anul 1437, sub denumirea de “sat cnezial” condus de cneazul de Bezere. Dar Bistra este una dintre cele mai vechi așezări de pe Valea Arieșului, iar numele ei era cunoscut încă de pe vremea regelui Carol Robert de Anjou. În secolul al XV-lea, Bistra aparținea de Capitulului de Alba-Iulia și era socotită ca un cnezat: Kenesius Byzere. Teritoriul comunei Bistra a fost locuit încă din preistorie. Descoperirea unor podoabe de aur, provenind din neoliticul tîrziu, precum și înmultirea urmelor în epocile bronzului și a fierului dovedesc cunoașterea de către localnici a tehnicilor obținerii metalului nobil, procurat îndeosebi din aluviunile Arieșului și ale afluenților săi. În secolele III-II Î.Cr., dacii au început exploatarea și prelucrarea zăcămintelor auro-argintifere din Munții Apuseni prin săparea de galerii și prin spălătorii de aur. Una din urmele cele mai importante rămase de la romani este drumul care leagă orașele romane Apulum (Alba Iulia) de Alburnus Maior (Roșia Montana), coborând apoi pe Arieș în jos până la Potaisa (Turda) și trecând, deci, peste teritoriul actual al comunei Bistra.
costume_populareocolis-ab.ro/istoric: La Vidolm s-au facut o suma de descoperiri arheologice mai importante. In primul rand, s-au descoperit monede romane de secol II-III. In al doilea rand, langa raul Aries au fost observate urme ale spalarii nisipului aurifer. Din aceasta zona provin si o secure din fier, de epoca romana, precum si caramizi si olane romane. Traditia orala din Ocolis spune ca in locul numit Grohotele Cioprii ar fi existat in perioada romana mine de aur. Aurul s-a exploatat prin spalarea nisipurilor aurifere pe teritoriul comunei Ocolis cel putin pana in anul 1560, conform unui document citat de Pal Binder in articolul „Geografia istorica a Muntilor Apuseni”, publicat in revista Apulum. Avand in vedere structurile de organizare din Transilvania medievala, se poate presupune ca satul Ocolis (probabil deja intemeiat) ar fi putut face parte din voievodatul lui Gelu, ca zona de granita. Statutul de zona de granita reiese din toponimele din hotarul satului Ocolis. Astfel, doua locuri din hotar se cheama Presaca (unul inspre satul Ocolisel, celalalt langa stancile de la Vulturese). Acest toponim trimite la intariturile care delimitau in epoca medievala diferitele formatiuni politice. Presacile erau intarituri realizate cu valuri de pamant si palcuri de padure (lat. indagines). De asemenea, intrarea in sat a fost dintotdeauna desemnata cu numele de origine maghiara Vama, ceea ce iarasi trimite la statutul de frontiera pe care localitatea pare sa-l fi avut. Stim din Cronica lui Anonymus ca voievodatul lui Gelu era strabatut de cel putin un rau din nisipurile caruia se extragea aur: acest rau nu e altul decat Ariesul. Dupa ce ungurii il inving pe Gelu, Transilvania intra – cel putin teoretic – in componenta regatului ungar.

rosia

Repertoriul arheologic național : map.cimec.ro/Mapserver

Selection_212

De la Izvoarele spre Poarta Zmeilor-cruci celtice si drum de care (roman?) taiat in piatra.
dscf5476dscf5377dscf5384dscf5393dscf5415dscf5426

Foarte putina lume stie, s-a gasit o Fortificaţia Latene in Râmetea/Piatra Secuiului, parte din Faza culturală geto-dacică. cimec.ro/fortificatia-latene-de-la-rametea-piatra-secuiului-cod-sit-ran-6609.01 Din perioada romană (106-274 d.C.) s-au gasit monezi romane, din timpul împăraţilor Antoninus Pius si Maximinus Thrax.

latenecoltestiposaga latenerimetea

In Rimetea/Trascau în secolul al XV-lea exista o singură fierărie în care se produceau unelte agricole. Două secole mai târziu (în cea de-a doua jumătate a secolului al XVII și în prima jumătate a secolului al XVIII), exploatarea minereului și prelucrarea fierului ajungeau la apogeu. În anul 1716, datorită celor 16 cuptoare de topit minereu și celor 16 ciocane hidraulice, Rimetea era unul dintre principalele centre de prelucrare a fierului din Transilvania iar uneltele agricole produse aici erau cele mai renumite din principat și din estul regatului Ungariei, fiind vândute de negustori în piețe importante, precum Brașov, Bistrița, Arad și Debrețin. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 124), localitatea apare sub numele de „Thorotzko”. De-a lungul văii de la nord de localitate (vale care se varsă în Arieș la Buru), apar pe Harta Iosefină cca 15 șteampuri de prelucrare a minereurilor de fier extrase din zonă, notate (în limba germană) ca “Eisen Hamer
Schmeltz Stamph Mühlen”. O perioadă scurtă tot aici s-a prelucrat și aur în monezi. In a doua jumătate a secolului al XIII-lea, în localitate au fost colonizati mineri de origine austriacă (din zona Eisenwurzen, care apoi s-au contopit cu populatia maghiara.
Cetatea medievală, localizată pe “Piatra Secuiului”, era încă în picioare în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dar la începutul secolului XXI mai sunt observabile doar niște rămășițe. Această cetate de piatră, ridicată înainte de marea invazie mongolă din 1241, a fost și singura din Transilvania care a putut ține piept trupelor tătare.
PiatraSecuiului-Rimetea
O a doua cetate medievală se găsește la aproximativ 3 km de Rimetea, în vestul satului Colțești / Torockószentgyörgy: este vorba despre Cetatea Trascăului, care a fost construita de familia Thoroczkói după 1291. Cetatea a fost abandonată dupa 1703, cand a suferit distrugeri din partea austriecilor.
moara
Majoritatea obiectivelor de patrimoniu datează din secolele XVII-XIX. Printre acestea se numără: # aproximativ 200 de clădiri laice tradiționale (case, grajduri, ateliere etc.) construite între secolele XVII și XIX; cea mai veche casă din sat este casa unui miner, construită în 1668 și renovată după 2004; #cea mai veche moară de apă funcțională din Munții Apuseni, la 300 m de centrul satului; construită în 1752 de către Toroczkai Klára, este încă folosită ocazional de localnici; #urmele câtorva mine de fier (guri de mină; începuturi de galerii deocamdată nerecondiționate etc.); #morminte de familie săpate în stâncă, unice în România, folosite din generație în generație; declinul demografic din prezent face caducă saparea unor noi morminte în stâncă, astfel încât oamenii din prezent sunt îngropați în mormintele strămoșilor. Tot in sat se poate vizita si Muzeul etnografic deschis in 1952. Aici puteti admira: mobila pictata, unelte de minerit si ustensile casnice, frumoase porturi populare traditionale, cusaturi si broderii foarte frumoase. Custodele muzeului este o femeie atat de placuta, care cunoaste atat de bine istoria locului incat este realmente o placere sa o asculti povestind despre cele expuse in muzeu. Se mai poate vizita Muzeul particular Geley Anna dar si Muzeul particular Ida Néni. Cimitirul vechi cu morminte din sec. XVI, ai nobililor Thorockay, reprezinta, el in sine un muzeu in aer liber.
Josephinische_Landaufnahme_pg124Ridicarea topografică iozefină (în germană Josephinische Landesaufnahme), denumită și „Prima ridicare topografică”, este primul proiect unitar de ridicare topografică a Imperiului Habsburgic. Cele 3589 planșe inițiale, desenate și colorate de mână, au fost apoi completate până la 4096 de secțiuni. Au fost denumite după Iosif al II-lea, împărat romano-german. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 124), localitatea apare sub numele de „Thorotzko”. mapire.eu/de/map/firstsurvey
Trascautrascau-cu-trasee-2Interesant cum sunt trecute pe aceasta harta foste terenuri agricole, care in ziua de azi par greu accesibile pentru “pantofari” – Gradina Cetatii, Gradina Mare, Gradina la Roma… La mine de fier din Trascau se circula pe vremuri din greu, cu material adus de acolo s-a facut “industrie siderurgica”, acum turistii se plang ca nu gasesc nici macar marcajul turistic prin padure. Vechile drumuri de care acum sunt trasee turistice sau nu mai apar nici macar ca poteci de picior.
mine fier

Se pare ca drumul roman ce venea de la Alburnus Maior, de la Salciua NU mergea pe Valea Ariesului spre Turda! Trecea peste creasta dupa Bedeleu, spre castrul roman de la Coltesti! Peste acest castru s-a construit in evul mediu cetatea Trascaului. Aici >>> Lista de castre romane din România. Fisierul kmz pt vizualizare pe Google Earth se poate descarca de aici >>> List of the roman castra from ancient Dacia, now Romania. De la Salciua / Lunca, ocolea pe la Nord Bedeleul spre mina de fier de la Trascau, apoi ocolea pe la Sud Creasta Secuiului, apoi prin Podeni, Cicau mergea spre Salinele de la Ocna-Mures, apoi spre Turda si prin Aiton, ocolind Feleacul, ajungea in Estul Cluj-Napoca, la Dezmirul de astazi.lccsccps

Posted in Dacia, Transylvania | Tagged , , , , , , | 3 Comments

Transylvania&Transnistria. Farmers&Warriors. Cremation&Tumulus. Big Bang&Swarming.


Historically, Christian burials were made supine (lying on the back) east-west, with the head at the western end of the grave. << en.wikipedia.org/wiki/Burial The traditional Christian method of positioning the coffin or shroud covered body in the grave was to have the body with the head to the west, feet to the east. The body was placed face up. When it was not practical to use the west-east position for the grave, a north-south positioning was the next best option. There the body would then be laid on its side, head to the north and facing east. Not all burials followed the tradition nor did all cemeteries. The reason for the east facing position is offered by Tom Kunesh: Note that in Christianity, the star (of the Jewish astronomers from Iraq [Babylon]) comes from the east. Then there is Matthew 24:27 (NKJ): “For as the lightning comes from the east and flashes to the west, so also will the coming of the Son of Man be …” thus for the Christian believer in the resurrection of the dead, placing the body facing east will allow the dead to see the Second Coming of Jesus. 
Throughout history, across many different cultures, people have expected salvation from the East. Ancient Egyptians built temples facing the East, as did the ancient Greeks. The Yumanas of South America buried their dead in a sitting position facing East, medieval Tartars placed statues facing eastward in mounds over their graves. First century historian Josephus tells of the legendary Solomon’s temple in Jerusalem being opened to the East and closed to the West. Alternatively, the West has been associated with evil. Worshippers of Kali, the Hindu death deity, revered the West. << theepochtimes.com/why-do-graves-face-the-east

Burial rite of Unetice Culture displays strong uniformity; deceased were buried always in N-S alignment, with head facing E, and the body lying in a “crouched” position. << The Demise of the Únětice Culture due to the Reduced Availability of Natural Resources for Bronze Production – Author Serge Svizzero

R1b1b2 is thought to have arrived in central and western Europe around 2500 BCE, by going up the Danube from the Black Sea coast. The archeological and genetic evidence (distribution of R1b subclades) point at several consecutive waves towards the Danube between 2800 BCE and 2300 BCE – beginning of the Unetice culture. It is interesting to note that this also corresponds to the end of the Maykop culture (2500 BCE) and Kemi Oba culture (2200 BCE) on the northern shores of the Black Sea, and their replacement by cultures descended from the northern steppes. It can therefore be envisaged that the (mostly) R1b population from the northern half of the Black Sea migrated westward due to pressure from other Indo-European people (R1a) from the north, like the burgeoning Proto-Indo-Iranian branch, linked to the contemporary Poltavka and Abashevo cultures. It is undeniable that the following Unetice (2300-1600 BCE), Tumulus (1600-1200 BCE), Urnfield (1300-1200 BCE) and Hallstatt (1200-750) cultures were linked to the spread of R1b to Europe, as they abruptly introduce new technologies and a radically different lifestyle. Unetice R1b is associated with the diffusion of Proto-Germanic and Proto-Celto-Italic speakers. Emergence of chiefdoms. Long-distance trade in bronze, amber and gold prestige goods. Widespread use of bronze. Gold, copper and bronze objects include torcs, flat axes, halberds, flat triangular daggers, bracelets with spiral-ends, disk- and paddle-headed pins and curl rings. Coarse pottery typically decorated with twisted cord impressions, and sometimes with other types of impressions or incisions. The dead were inhumed in flat graves or in barrows/tumuli for richer burials. Corpses were accompanied by ceramic vessels, jewellery, personal items made of bronze or bone, and occasionally flint tools. Coffins were sometimes used.rab[11]First base of R1b in Europe is Transylvania! From Transylvania, between 2500-2000BCE, R1b invades Central and Western Europe. Unetice is a mix of R1a and R1b, Bell Beaker in W Eu is a mix of I2&R1b. From 2000 to 1500BCE R1a expands again to W and S. Tezciniec culture pushes W the boundary between R1a/R1b domination, proto Greek & Macedonians & Thracians go down from N/Central Eu to Balkans & Greece. After 1500BCE R1b founds a new power base in Erzberg region, the metal mines and trades gives them wealth, power and military superiority. They thrive and start the huge expansion E, W and S. They totally dominate Western and Central Europe, they invade Greece. First “Greeks” were “Afrikans” E-V13 and J1/2 “Asians”, second wave of “Greeks”, the Mycenians were “Slavs” ie R1a and finnally the last wave of “Greeks”, the Dorians were “Celts” R1b.  Smile This huge wave of R1b expansion with the Hallstatt epicenter wiped out all Middle East, invaded the Levant and Egypt (the Sea People), but they went over Thrace and the SE of Europe. (Hence the difference between R1a Macedonians and R1b Spartans.)
The origins of the cremation / Urnfield Culture  (c. 1300 BC – 750 BC) is also linked to Transylvania via the Cucuteni–Trypillia culture of modern-day northeastern Romania and Ukraine – practicing cremation rituals as early as approximately 5500 BC. The Únětice culture practiced skeletal inhumations, however occasionally cremation was also practised. A typical Úněticean cemetery was situated near a settlement, usually on a hill or acclivity and in the vicinity of a creek or river. The distance between the cemetery and the adjacent settlement very rarely exceeds a kilometer. Cemeteries were usually spatially organized, with symmetrical rows or alleys.[27]Burials of the Únětice culture are orientated according to stars and the relative position of the sun on the horizon during the year, which indicate possibly quite advanced prehistoric astronomical observations. One of the most prominent characteristic is the position of the body in grave pit. Deceased were buried always in north-south alignment, with head south facing east. The body lied in a grave usually in slightly contracted position. Exceptions from this rule are sporadic. In classic phase (approx. 1850-1750 BC), Úněticean burial rite displays strong uniformity, regardless of the gender or age of the deceased. Men and women were buried in the same N-S position.
Neolithic Europeans either cremated their dead (e.g. Cucuteni-Tripolye culture) or buried them in collective graves (this was the case of Megalithic cultures). In the steppe, each person was buried individually, and high-ranking graves were placed in a funeral chamber and topped by a circular mound. The body was typically accompanied by weapons (maces, axes, daggers), horse bones, and a dismantled wagon (or later chariot). These characteristic burial mounds are known as kurgans in the Pontic steppe. Men were given more sumptuous tombs than women, even among children, and differences in hierarchy are obvious between burials. The Indo-Europeans had a strongly hierarchical and patrilinear society, as opposed to the more egalitarian and matrilinear cultures of Old Europe. The proliferation of status-conscious male-dominant kurgans (or tumulus) in Central Europe during the Bronze Age is a clear sign that the ruling elite had now become Indo-European. The practice also spread to central Asia and southern Siberia, two regions where R1a and R1b lineages are found nowadays, just like in Central Europe. The Indo-European superiority was not cultural but military, thanks to horses, bronze weapons and an ethic code valuing individual heroic feats in war (these ethic values are known from the old IE texts, like the Rig Veda, Avesta, or the Mycenaean and Hittite literature). Metal-mining and stockbreeding explain R1b dominance in Atlantic fringe. Looking at a map of metal-rich zones in Europe, and more specifically where copper, tin, silver and gold mines had been established in the Copper and Bronze Age we can see that the richest regions were the Anatolia, North Caucasus, the Carpathians (Romania), the Balkans (especially central Bulgaria), the Alps, and the Atlantic fringe of Europe ( Ireland, Wales, Cornwall, Brittany). This was exactly the migration route of R1b1b2. R1b people were evidently metal workers.
Same with the Indo-Iranian branch in Central Asia. The eastern expansion of the Indo-Europeans started with the occupation of the eastern Ural mountains, as far as the Tobol and Ishim valleys, all copper-rich regions. The newly acquired resources of the Proto-Indo-Iranians of the Sintashta culture boosted the bronze production, which combined with the newly invented war chariot permitted a full-scale invasion of Central Asia. The Indo-Iranians aimed for the metal-rich regions, such as the valleys of the Syr Darya and Amu Darya in Bactria, the Tian Shan and the Altai mountains. All are hotspots of R1a (with some R1b) nowadays. The mining region of Bactria was a base for the subsequent conquest of the Indian subcontinent and Persia. Copper and tin were vital for IE Bronze-age society. Indo-European rulers from the Maykop and Yamna cultures were also notoriously avid of gold and silver, as attested by objects and jewellery found in Kurgan graves.

The Italo-Celtic branch (S28/U152) Starting circa 1300 BCE, a new Bronze Age culture flourished around the Alps thanks to the abundance of metal in the region, and laid the foundation for the classical Celtic culture. It was actually the succession of three closely linked culture: the Urnfield culture, which would evolve into the Hallstatt culture (from 1200 BCE) and eventually into the La Tène culture (from 450 BCE). After the Unetice expansion to Western Europe between 2300 and 1800 BCE, the Urnfield/Hallstatt/La Tène period represents the second major R1b expansion that took place from Central Europe, pushing west to the Atlantic, north to Scandinavia, east to the Danubian valley, and eventually as far away as Greece, Anatolia, Ukraine and Russia, perhaps even until the Tarim basin in north-west China (=> see Tarim mummies.
The expansion of the Urnfield/Hallstatt culture to Italy is evident in the form of the Villanovan culture (c. 1100-700 BCE), which shared striking resemblances with the Urnfield/Hallstatt sites of Bavaria and Upper Austria. The Villanova culture marks a clean break with the previous Terramare culture. Although both cultures practised cremation, whereas Terramare people placed cremated remains in communal ossuaries like their Neolithic ancestors from the Near East, Villanovans used distinctive Urnfield-style double-cone shaped funerary urnsand elite graves containing jewellery, bronze armour and horse harness fittings were separated from ordinary graves, showing for the first time the development of a highly hierarchical society, so characteristic of Indo-European cultures. Quintessential Indo-European decorations, such as swastikas, also make their appearance.

The Neolithic transition is the shift from hunting–gathering into farming and stock breeding. The dynamics of this major transition in human prehistory is very well known in Europe and the Near East, because in this area hundreds of Early Neolithic sites have been dated. The oldest Neolithic sites are located in the Near East. From there, the Neolithic spread westwards and northwards across Europe. There are two main models of the Neolithic transition in Europe. The demic diffusion model assumes that farming spread due to the migration of farmers into new regions [1], whereas the cultural model assumes that hunter–gatherers (HGs) learnt agriculture from neighbouring farming populations [2]. Some authors have argued for the importance of both demic and cultural diffusion, and pointed out that they might have dominated the process in different regions [3]. 
In the red regions, the Neolithic spread was slow and due to cultural diffusion. In the yellow regions, the spread was faster and dominated by demic diffusion. In the blue regions, the speed was still faster and either demic or cultural diffusion could have dominated (this conclusion is due to parameter uncertainty).Evolution of the Indo-European Language
ie

IEUMesolithic Europe was dominated by I (&E) haplogroups before the coming of farmers.Expansion of agriculture from the Middle East to Europe (9500-3800 BCE)Map of early Neolithic cultures in Europe - EupediafarmingBronzeEnglish version Grafik DER SPIEGEL 41/2010 Seite 180ChariotSpread of horse and chariots

# Farmers coming from Near East create Vinca, Cris and than the Cucuteni cultures.
# The Cucuteni culture was the most advanced culture, placed at the cultural frontier with the Pontic Steppes. Here will meet all the technological, cultural and genetic admixtures that will form the IndoEuropean mixture: @ farming, @ cattle herding, @ bronze, metal working, @ chariots, @ city builders, @warriors. This cultural and technological MIX will create the most advanced populations and the POPULATION GROWTH/DENSITY that will produce the SWARMING of indo-europeans. brunHaplogroup_I2a (Custom)
# Genetically the first Big Bang was between the I populations that dominated Europe after the last Ice Ageand the J/G farmers coming from the Middle East. The second Big Bang was between the southern Steppe R1b culture  culture + the northern forest-steppe R1a culture AND Old Europe I2+J1/E1/G Cucuteni farming culture. The second big bang is based also on a second wave of ”technologies”: the Salt mining coming from the Carpathians and the horse domestication coming from the Sredny Stog culture on Dnieper. salt
Trade was essential : salt, tin, copper, amber, gold was source of power and hierarchy, which produced exploration and swarming.
pie culture# Third Big Bang was the meeting between the indo-europeans and the BMAC culture.
The Afanasievo culture is the earliest Eneolithic archaeological culture found until now in south Siberia. Radiocarbon estimates give a date of around 3300 BC for the start of the culture. The culture is mainly known from its inhumations, with the deceased buried in conic or rectangular enclosures, often in a supine position, reminiscent of burials of the Yamna culture.

According to Anthony, the development of the Proto-Indo-European cultures started with the introduction of cattle at the Pontic-Caspian steppes.[81] Until ca. 5200–5000 BCE the Pontic-Caspian steppes were populated by hunter-gatherers.[82] According to Anthony, the first cattle herders arrived from the Danube Valley at ca. 5800–5700 BCE, descendants from the first European farmers.[83] They formed the Criş culture (5800–5300 BCE), creating a cultural frontier at the Prut-Dniestr watershed.[84] The adjacent Bug-Dniester culture (6300–5500 BCE) was a local forager culture, from where cattle breeding spread to the steppe peoples.[85] The Dniepr Rapids area was the next part of the Pontic-Caspian steppes to shift to cattle-herding. It was the densely populated area of the Pontic-Caspian steppes at the time, and had been inhabited by various hunter-gatherer populations since the end of the Ice Age. From ca.5800–5200 it was inhabited by the first phase of the Dnieper-Donets culture, a hunter-gatherer culture contemporaneous with the Bug-Dniestr culture.[86] At ca. 5200–5000 BCE the non-Indo-European Cucuteni-Tripolye culture (6000–3500 BCE) appears east of the Carpathian mountains, [87] moving the cultural frontier to the Southern Bug valley,[88] while the foragers at the Dniepr Rapids shifted to cattle herding, marking the shift to Dniepr-Donets II (5200/5000 – 4400/4200 BCE).[89] The Dniepr-Donets culture kept cattle not only for ritual sacrifices, but also for their daily diet.[90] The Khvalynsk culture (4700–3800 BCE),[90] located at the middle Volga, which was connected with the Danube Valley by trade networks,[91] also had cattle and sheep, but they were “more important in ritual sacrifices than in the diet”.[92] The Samara culture (early 5th millennium BCE),[note 15] north of the Khvalynsk culture, interacted with the Khvalynsk culture,[93] while the archaeological findings seem related to those of the Dniepr-Dontes II Culture.[93] The Sredny Stog culture (4400–3300 BCE)[94] appears at the same location as the Dniepr-Donets culture, but shows influences from people who came from the Volga river region.
The E Europe/W Asia branch of R1b. When R1b crossed the Caucasus in the Late Neolithic, it split into two main groups. The western one (L51) would settle the eastern and northern of the Black Sea. The eastern one (Z2103 + M73) migrated to the Don-Volga region, where horses were domesticated circa 4600 BCE. R1b probably mixed with indigenous R1a people and founded the Repin culture (3700-3300 BCE) a bit before the Yamna culture came into existence in the western Pontic Steppe. They also met & mixed with the Cucuteni Culture, farming I/J/E people. R1b would then have migrated with horses along the Great Eurasian Steppe until the Altai mountains in East-Central Asia, where they established the Afanasevo culture (c. 3600-2400 BCE). Afanasevo people might be the precursors of the Tocharian branch of Indo-European languages alongside haplogroup R1a (=> see Tarim mummies). R1b people who stayed in the Volga-Ural region were probably the initiators of the Poltavka culture (2700-2100 BCE), then became integrated into the R1a-dominant Sintashta-Petrovka culture (2100-1750 BCE) linked to the Indo-Aryan conquest of Central and South Asia (=> see R1a for more details).

# The trade routes followed the rivers – the neolithical highways, cultures spread from one river valley to the next. Sredny Stog/Dnieper 5th millennium Bc, horseomestication. Yamna/Dnieper-Donets 36-23rd century BC, kurgan proto IE. Poltavka /Volga 2700—2100BC. 

R1ASource of above Y-DNA maps is  eupedia.com/europe/neolithic_europe_map.shtml

După cum arată cu claritate numeroasele descoperiri arheologice, creatorii şi purtătorii culturii Sântana de Mureş–Černjachov au practicat deopotrivă ambele rituri funerare, îngropându-şi defuncţii atât prin incineraţie cât şi prin înhumaţie. Potrivit unor cercetări riguroase mai recente însă, contrar presupunerilor generalizate că ar constitui un domeniu conservator şi refractar la schimbări, obiceiurile de înmormântare folosite de aceleaşi comunităţi de populaţie au suferit transformări profunde şi destul de rapide.
Astfel, s-a putut dovedi convingător că în faza timpurie a culturii Sântana de Mureş-Černjachov ritul funerar practicat cu predilecţie, iar de unele grupuri umane chiar exclusiv, era incineraţia, mormintele din sectoarele iniţiale ale necropolelor fiind cu precădere de tipul „în urnă cu capac” sau „fără urnă”, cu oasele calcinate depuse direct în groapă. Urmează apoi o fază în care, datorită probabil unor impulsuri venite din
lumea romană, are loc un proces rapid de modificare a obiceiurilor de înmormântare, producându-se o deplasare de la incineraţie la înhumaţie. Mormintele de înhumaţie caracteristice pentru faza mijlocie a culturii şi care predomină în majoritatea cimitirelor de tip Sântana de Mureş–Černjachov sunt orientate N–S cu scheletele depuse de regulă în decubit dorsal, cuprinzând în inventar foarte des ofrande de alimente şi de băuturi (reprezentate de oale, castroane, căni, pahare şi amfore), inclusiv de carne de animale. Tot la nivelul acestei etape şi probabil tot ca efect al unor influenţe exercitate din partea Imperiului roman îşi fac apariţia şi primele morminte cu schelete întinse pe spate orientate cu capul spre V. La fel ca şi în alte necropole de tip Sântana de Mureş–Černjachov, marea majoritate a mormintelor de înhumaţie din cimitirul de la Brăviceni sunt orientate pe direcţiile V–E şi N–S, fiecare din ele cu unele devieri. Astfel, s-a constatat că 89 din totalul de 160 complexe funerare cu orientarea precizată, adică 55,6%, se aflau pe direcţia V–E, iar 56, reprezentând 35%, pe axa N–S. La acestea se adaugă şase morminte dispuse NE–SV, unul S–N şi câte două înmormântări cu orientarea E–V şi SV–NE.  Complexul de la Brăviceni îşi găseşte mari asemănări cu necropola sincronă din bazinul Niprului Mijlociu de la Žuravka, din care s-au cercetat un mormânt de incineraţie, 71 de înhumaţie orientate V–E, 52 plasate N–S şi unul cu orientarea E–V.
Este interesant de remarcat însă faptul că, spre deosebire de cimitirul de la Žuravka, unde mormintele orientate V–E apar masate în zona de vest, la Brăviceni ele sunt răspândite pe întreaga suprafaţă a necropolei, la fel ca înmormântările cu orientarea N–S. Opinia că mormintele dispuse V–E din necropolele de tip Sântana de Mureş–Černjachov ar aparţine unor prozeliţi creştini a fost îmbrăţişată integral şi de alţi cercetători, dintre care cităm pe J. Kucharenko, G. Fedorov, E. Rikman, B. Mitrea, C. Preda, I. Ioniţă, I. Hica-Câmpeanu, K. Horedt, D. Teodor, Al. Levinschi, E. M. Constantinescu şi O. L. Şovan. Unii specialişti însă nu împărtăşesc această părere, punând înmormântările orientate cu capul spre V din arealul culturii Sântana de Mureş–Černjachov fie în legătură cu o presupusă dezvoltare a anumitor tradiţii familiale şi locale sau a credinţelor solare ale populaţiilor încă păgâne, fie pe seama anumitor triburi şi populaţii: scito-sarmaţi, slavi ori sciţi târzii.   s-a dovedit în mod convingător de
către specialiştii în domeniul arheologiei paleocreştine, începând din secolul IV, mormintele creştinilor sunt orientate aproape exclusiv pe direcţia V–E, adică cu privirea spre răsărit, care în doctrina creştină simbolizează izvorul luminii şi al vieţii veşnice. Totodată, s-a arătat că o altă caracteristică a înmormântărilor respective din mediul greco-roman din antichitatea târzie este lipsa inventarului şi, mai ales, a ofrandelor de alimente.  Un argument destul de solid în sprijinul apartenenţei la creştinism a mormintelor dispuse V–E din necropolele culturii Sântana de Mureş–Černjachov este şi datarea lor. Cu toate că problema cronologiei culturii
Sântana de Mureş–Černjachov nu este încă pe deplin elucidată, considerăm că datarea înmormântărilor dispuse V–E cu precădere în a doua parte a secolului IV şi la începutul secolului V este destul de întemeiată. Este important de remarcat în acest context că, din punct de vedere cronologic, cele mai timpurii morminte creştine orientate V–E din cimitirele romane de la Ságvár, Mangalia (Callatis) şi Piatra Frecăţei (Beroe) se datează începând cu primele decenii ale secolului IV sau, mai curând, cu al doilea sfert al acestui secol, majoritatea înmormântărilor încadrându-se însă în a doua jumătate a veacului IV şi în secolele ulterioare. Prin urmare, în ceea ce priveşte datarea mormintelor cu orientarea V–E, situaţia din Gothia este într-o anumită măsură conformă cu cea din Imperiul roman, unde creştinarea a cuprins cea mai mare parte a locuitorilor provinciilor abia după edictul de la Mediolanum din anul 313, prin care religiei creştine i s-a acordat deplina libertate.  Cât priveşte obiceiul magico-ritual de deshumare a mormintelor, s-a dovedit că el a afectat cu precădere înmormântările plasate N–S, iar în unele necropole mormintele orientate V–E nu sunt deranjate chiar deloc. Originea acestui ritual funerar poate fi pus mai curând pe seama triburilor dominatoare gotice, care au stăpânit şi locuit în tot acest întins spaţiu din răsăritul Europei. Potrivit mai multor mărturii transmise de o serie de scriitori romano-bizantini, activitatea misionară în ţinuturile nord-danubiene stăpânite de goţi ia o mare amploare mai ales în perioada de după încheierea păcii dintre Constantin cel Mare şi Ariarich, conducătorul vizigoţilor, în anul 332. Printre numeroşii propagatori ai noii religii în Gothia nord-danubiană în cursul secolului IV un loc aparte îl ocupă celebrul episcop arian Ulfila.  MORMINTE ORIENTATE VEST–EST DIN NECROPOLA
DE TIP SÂNTANA DE MUREŞ–ČERNJACHOV DE LA BRĂVICENI. CONTRIBUŢII LA PROBLEMA RĂSPÂNDIRII CREŞTINISMULUI ÎN GOTHIA. DE VLAD VORNIC
Unul dintre cele mai VECHI cimitire din România, descoperit în județul Satu Mare. >> Este o așezare din neoliticul târziu de aproape 7.000 de ani vechime, încadrat la 4.900 – 4.700 înainte de Hristos. Până în prezent avem conturate șapte morminte. Morții sunt dispuși pe orientare E-V, cu capul spre E.

# Farmers coming from Near East create Vinca, Cris and than the Cucuteni cultures.
# The Cucuteni culture was the most advanced culture, placed at the cultural frontier with the Pontic Steppes. Here will meet all the technological, cultural and genetic admixtures that will form the IndoEuropean mixture: @ farming, @ cattle herding, @ bronze, metal working, @ chariots, @ city builders, @warriors. This cultural and technological MIX will create the most advanced populations and the POPULATION GROWTH/DENSITY that will produce the SWARMING of indo-europeans.
# Genetically the first Big Bang was between the I populations that dominated Europe after the last Ice Ageand the J/G farmers coming from the Middle East. The second Big Bang was between the southern Steppe R1b culture  culture + the northern forest-steppe R1a culture AND Old Europe I2+J1/E1/G Cucuteni farming culture. The second big bang is based also on a second wave of ”technologies”: the Salt mining coming from the Carpathians and the horse domestication coming from the Sredny Stog culture on Dnieper.
# Third Big Bang was the meeting between the indo-europeans and the BMAC culture.
Trade was essential : salt, tin, copper, amber, gold was source of power and hierarchy, which produced exploration and swarming. The trade routes followed the rivers – the neolithical highways, cultures spread from one river valley to the next. Sredny Stog/Dnieper 5th millennium Bc, horseomestication. Yamna/Dnieper-Donets 36-23rd century BC, kurgan proto IE. Poltavka /Volga 2700—2100BC.
# The first “kurgan waves” R1a and than later R1b entered deep into Europe mainly through the Danube valley. But the true “birth” of indo-europeans happened when all the essential parts met and mixed, the melting pot / the heimat of “aryans” was in Transnistria where the Cucuteni culture met with the R1b metal people and the R1a warriors. Here met all the top technologies (farming, salt trade, copper & gold, horses & chariots), the Old Europe culture (farming & cities) with the “kurgan culture” (milk revolution & warriors stamina/leadership).
# All these technological advances created o competitive population and created conditions for a population growth that later created the swarmings. From here (due to climate changes also), waves of indo-europeans went #1-W to conquer Europe, 2#-E to conquer the steppes to China (Tarim) and 3#-SE “iranians” & “indus aryans”. (According to Gimbutas, contact of the Yamna culture with late Neolithic Europe cultures results in the “kurganized” Globular Amphora and Baden cultures.)
# First base of R1b in Europe is Transylvania! From Transylvania, between 2500-2000BCE, R1b invades Central and Western Europe. The origins of the cremation / Urnfield Culture  (c. 1300 BC – 750 BC) is also linked to Transylvania via the Cucuteni–Trypillia culture. The R1b were not strong enough to displace the Old Europe populations, went over Transylvania to conquer the less populated Western Europe. In same way the R1a waves of Greco-Macedonians and Thracians went over Romania/Transylvania to displace the populations from present day Greece, not displacing the populations from present day Romanian, but leaving traces, mixing to have the “melting pot” effect. Because of metal ritches and because of the lush valleys (like Maros), Transylvania was also a melting pot between Old Europe and R1a+R1b Kurgan people, the Dacians were metal people just like Halsttatt/Le Tene people. But the old I2/J substratum was strong enough to preserve the cremation habits.
# Neolithic Old Europeans either cremated their dead (e.g. Cucuteni-Tripolye culture) or buried them in collective graves (this was the case of Megalithic cultures). First R1b culture in Europe, the Unetice – were buried always in N-S alignment, with head facing E, and the body lying in a “crouched” position. Úněticean burial rite displays strong uniformity, regardless of the gender or age of the deceased, men and women were buried in the same N-S position. Later cremation prevailed in Urnfield culture, the “old habits” of the Burned Horizon traditions mixing with tumulus of the metal people.

tricolor

Some neolithic genetic studies tend to talk about Europe populations dominated by G, J, R1A, R1b populations in certain periods and areas. But those genetic studies make conclusions based on bones from neolithic tombs, while populations who cremated their dead have left obviously less traces/bones. We can not read their bones simply because they burned their dead, but that does not mean they were not there, in big numbers besides the newcomers (farmers and kurgan people), we can see their traces in present day populations – see Alinei continuity theory also. After the last Ice Age for a few thousand years all Europe was “blue”, mostly with I populations. Much of Old Europe is still “blue” in present day, all the J/E/G farmers, all the R1a/R1b kurgan people that came over, were not able to displace the old I2 stratum. The old I2 populations absorbed one after the other all the migrations, preserving some very old  (7kyr) cultural continuities. 



 

Posted in 2017, Aryans, ethnogenesis, Getae,Getes,Geti, PIE | Tagged , , , , , , | Leave a comment