După afine


Mănăstirea Poșaga
Posted in 2022, Go, Transylvania | Tagged , , , , , , | Leave a comment

Valea Arieșului : Sartăș – Brăzești


muntii-nostri.ro/ro/trasee Blue 17.09, Black 18.09.2022
Vedere spre Sartăș de la Colțu Șesului (în direcția Ponor)
La Colibe, vânt puternic zi ploioasă, daca era după prognoza meteo trebuia sa stăm acasa.
Prietenele noastre ascunse de vânt intr-o fereastra scurtă de soare.

Pâdurea de pe creastă, această creastă a fost ținta de we, creasta dintre Valea Poșaga si Valea Arieș.
Pe Valea Morilor am gasit o gospodărie / sihăstrie, cu găini/capre poieni cu fân cosit, nu s-au bucurat ca ne văd, vroiau izolare, femeia tânără cu Biblia în mână ne-a certat ca am intrat nepoftiți.
Jesse Cook – Incantation
Am văzut 2 astfel de tunuri. Din câte înțeleg scot din timp în timp un bubuit infernal pentru a proteja vacile de lupi/ursi.
Clathrus archeri,  devil’s fingers – caracatița de pădure – in Romania it is considered a rare species, identified from only eight sites.  Provine din Australia și este una dintre cele mai ciudate ciuperci din lume. Legenda spune că sporii i-au fost aduși în Europa, la începutul Primului Război Mondial, pe tălpile soldaţilor australieni sau în furajul cailor.
În stânga Bedeleul ..
Hai Leo … Rashela merge la Rabi: Ce să fac sunt nefericită, am o viață așa de grea, trista. Prima zi Rabi îi zice să bage gainile in casa, a doua zi caprele in casa, a treia zi vaca in casa, Rashela tot mai disperata. A 4a zi Rabi spune – scoate animalele din casa, Rashela e super fericita nu mai are probleme de viață.
Posted in 2022, Transylvania, Trascau | Tagged , , , , , | Leave a comment

Gepizi – Goți / Geți


Ideea înrudirii între goţi şi gepizi o întâlnim la contemporanul lui Iordanes, Procopius din Caezarea în lucrarea lui Despre războaie, în pasajul referitor la invaziile din vremea împăratului Honorius: III.2.2: „Neamurile gotice erau şi sunt şi astăzi multe la număr şi deosebite unele de alte-le, dar, dintre toate, cele mai mari şi mai vrednice de luat în seamă sunt goţii, vandalii, vizigoţii şi gepizii. Altă dată li se spunea sarmaţi iar unii îi numeau neamuri getice. 3. Toţi aceştia se deosebesc între ei prin nume, după cum am mai spus, dar în colo sunt în toate la fel. 4. Căci toţi sunt albi la trup şi cu părul blond, înalţi la statură, frumoşi la chip şi folosesc aceleaşi legi. 5. Toţi sunt de credinţa lui Arius şi au o singură limbă, cea gotică. Eu cred că la obârşie se trag cu toţii dintr-un singur neam, iar mai târziu s-au deosebit după numele şefilor care i-au condus pe fiecare. 6. Acest neam locuia în vechime dincolo de fluviul Istru.”
Un pasaj foarte asemănător care repetă informaţia lui Procopius cu minime diferenţe se găseşte în Chrono-graphia lui Theophanes Confessores (în limba greacă) şi în Bibliotheca lui Anastasius (în limba latină): Theoph.Chron.P. 94, 9-23 (De Boor): „(anul 439) Pe atunci se aflau multe neamuri gotice mari locuind dincolo de Dunăre, în ţinuturile nordice. Dintre acestea vrednice de menţionat sunt patru: goţii, vizigoţii,gepizii şi vandalii, care se deosebesc numai după nume şi prin nimic altceva, şi folosesc o singură limbă. Toţi ascultă de credinţa netrebnică a lui Arius.”
Nici un izvor antic nu califică aceste populaţii – goţi, vandali, gepizi – ca germanice, în sensul antic sau mo-dern al termenului. Urmând procedeul literar – etnografic curent în epocă de utilizare a numelor arhaice, antichizante, autorii îi identifică constant ca sciţi sau geţi (prototipuri ale barbarilor nord-pontici şi nord-dunăreni). Isidor din Sevilla nu menţionează originea goţilor din Scandza aducând astfel dovada că Iordanes sau Cassiodorus au inventat această parte a poveştii. Isidor enumeră trei ipoteze ale originii goţilor (Isid. Hist.Goth. 66-70) – două de inspiraţie clasică (sunt sciţi sau geţi) şi una de inspiraţie biblică (goţii se trag din Magog, fiul lui Iaphet, conducătorul poporului barbar închis, conform legendei, de Alexandru Macedon dincolo de Porţile Caspiene).

Înainte de secolul al VIII-lea p. Chr., de Renaşterea Carolingiană, nu exista conştiinţa înrudirii dialectelor germanice şi doar lingvistica comparată a epocii moderne a stabilit faptul că limba gotică este înrudită cu dialectele teutonice. Pentru a vedea când aceşti „sciţi / geţi / goţi” au devenit germanici trebuie urmărită mitologia istorizată medievală care i-a transformat pe geţi în poporul mitic al geaţilor lui Beowulf şi pe goţi în strămoşii spaniolilor, suedezilor sau ai saşilor transilvăneni.

Suedezii îşi dispută calitatea de urmaşi ai goţilor cu spaniolii care întimpul Reconquistei dezvolt
ă propria lor variantă a goticismului. 

Încă din secolul al XVI-lea umanişti germani ca Beatus Rhenanus (1485-1547), inspiraţi din Germania lui Tacitus (mic tratat etnografic redescoperit în Europa secolului al XV-lea cu rezultate spectaculoase) şi istoria longobarzilor a lui Paulus Diaconus, au concluzionat că goţii, vandalii, francii şi alţi barbari au fost strămoşii actualilor germani şi istoria acestora poate fi recunoscută ca istorie a vechii Germanii. La începutul secolului XX un filolog şi arheolog german, Gustaf Kossina, aplicând o metodă regresivă a împins protoistoria şi preistoria germanilor departe în trecut până în epoca bronzului. Acesta cartează frontierele schimbătoare ale patriei originare germane şi reconstituie prima migraţie a popoarelor germane care ocupă întreaga Europă. Această idee – a migraţiei – este inerentă pangermanismului. Există o legătură strânsă între migraţionism şi agenda politică nazistă: răspândirea culturii germanice prin migraţie şi invazie corespunde ideii rasiste a superiorităţii germane, pretenţiilor de dominaţie geopolitică şi teritorială. Cele două elemente cheie ale ideologiei naziste au fost: esenţa genetică a culturii înrădăcinată în „sângele” popoarelor şiimaginea eroică a germanilor văzuţi ca distribuitori ai culturii.

Nu există nici o dovadă explicită care să documenteze originea scandinavă a goţilor. Singura sursă este Iordanes şi fabula originii scandinave a goţilor şi gepizilor este proiectată într-un trecut mitic, Berich aflându-se pe acelaşi plan cu Tanausis învingătorul faraonului egiptean Vesosissau cu femeile goţilor, amazoanele Marpesia şi Lampeto. Scandza este împrumutată de Iordanes din geografia greacă şi goticismul medieval suedez o identifică ulterior cu insula Gothland, patria goţilor strămoşi exemplari ai suedezilor.

Gepizii au organizat o larga alianță după dispariția Ilui Attila, i-au învins pe urmașii hunilor, au fondat un regat puternic (care s-a întins și pe teritoriile actuale ale Serbiei și Ungariei). Au dezvoltat o elită conectată la valorile Imperiului Roman, se crede că au călătorit în mai multe rânduri la Constantinopol unde au semnat tratate ca foederați ai Imperiului Roman. Tot acolo, o parte din regii gepizi s-au creștinat, după cum dovedește inelul lui Omharus, găsit într-un din somptuasele morminte de la Apahida (Cluj). Au refolosit cu eficiență fortificațiile din epoca bronzului, dacice sau romane. Le plăcea fastul și se îmbrăcau, prinții și prințesele cu cele mai luxoase veșminte și podoabe care erau la modă în lumea romană și germanică. Podoabele găsite în mormintele sau tezaurele ascunse în acea epocă nu-s cu nimic mai prejos decât cele găsite în mormintele contemporane ale regilor vizigoți, franci, longobarzi. După cca 100 de ani, regatul gepid a fost cucerit și încorporat în imperiul avarilor. O perioadă, gepizii și-au condus regatul sub „vasalitatea” avarilor până când o dată cu apariția slavilor au dispărut ca identitate culturală distinctă. Mormintele bogate ale gepizilor au fost descoperite la Apahida, lângă Cluj, și la Turda și în alte câteva locuri, inclusiv în Ungaria. Așezările și necropolele lor au fost identificate de arheologi pe mai toate văile importante din Transilvania.
Tezaurul nr 1 de la Apahida ce conține două seturi bogate de podoabe de aur și granate: unul, provenind de la bărbatul îngropat – format din catarame diverse, o fibulă, decorația unei pungi purtată la centură și din resturile unei spade cu mânerul de aur. Al doilea set, mult mai bogat – format din zeci de aplice de diverse forme și mărimi decorau harnașamentul unui cal. Inclusiv 3 zăbale de cal îmbrăcate în aur. 
Al doilea tezaur gepid de la Apahida. Benzile de aur de jos provin de la decorația unui pahar de sticlă. ”Ciucurii” de aur provin probabil de decorația harnașamentului unui cal.
Fibulele uriașe (câte una pentru fiecare umăr), cerceii și catarama de centură descoperite în mormântul unei prințese gepide îngropate într-o așezare de lângă Turda, ce suprapunea ruinele castrului roman Potaissa.
Aceste catarame și capete de curelușe erau purtate la curelușele încălțărilor, care erau împletite (precum nojițele) pe gambă. Vezi în desen.
Radu Oltean Prințul de la Apahida. Reconstituire făcută pentru expoziția de arheologie de la Madrid, 2021.
Radu Oltean Calul prințului de la Apahida
The Hungarian Kingdom was strong because of the gold production = 1/3 of the GLOBAL production! youtube.com
Posted in 2022, Transylvania | Tagged , , , | Leave a comment

Cornești, Sîntandrei & Malaia Kopania


Robert Gindele, a declarat ieri ca cimitirul de la Malaia Kopania reprezinta cea mai mare descoperire dacica de pana acum.. „La Malaia Kopania am descoperit mai multe morminte decat au fost descoperite vreodata in tot arealul Marii Dacii. Fara indoiala, vor fi cateva sute pe cand vom finaliza cercetarile. Suta la suta putem spune ca aici va fi cercetata cea mai mare necropola de pe tot arealul culturii dacice”. In mormintele de femei au fost descoperite bijuterii, fibule, catarame, inele si verigi, in timp ce in mormintele barbatilor au fost descoperite arme, printre care si unele foarte spectaculoase, precum spade indoite. Acesta este al doilea cimitir-cetate dacic descoperit, pe langa cel din Zemplen – Slovacia, aflat la 200 kilometri de granita cu Romania. Anul trecut, in cetatea de la Mala Kopania au fost descoperite si urmele unui atelier de turnat fier, inclusiv bucati de fier neprelucrat care urmau sa fie topite, o monetarie si un atelier de confectionat rasnite pentru macinatul graului. Acesta este al doilea cimitir-cetate dacic descoperit, pe langa cel din Zemplen – Slovacia, aflat la 200 kilometri de granita cu Romania.

Este o descoperire fenomenală. Un asemenea tezaur nu mai există în Europa centrală şi de Est. Este foarte ciudată chestiunea pentru că abia se descoperise aurul, în eneolitic. Se pare că a fost mormântul unei femei, extrem de bogată. Nu ştim cine era, aici la Sîntandrei. Tezaurul de aur este o descoperire senzaţională pentru perioada respectivă, având în vedere că toate piesele din aur din Bazinul Carpatic totalizează în jur 150 de bucăţi. Or, aici există peste 160 doar într-un singur inventar.

Patrulaterul aurifer din Apuseni, cel mai mare zăcământ de metale prețioase din Europa. ziare.com/aur/patulater-aurifer-apuseni-aur-exploatari-miniere

Sub casele vechi, sub străzile pietruite, sub munţii din împrejurimi se ascunde o reţea vastă de tuneluri, care se întinde pe 600 de kilometri. Sunt galeriile vechilor mine de aur. Atât de bogată în metale preţioase era zona, că timp de cinci secole şi jumătate, din munţii Săcărâmbului s-au extras aur şi argint fără oprire. Timp de 128 de ani (1748-1876) complexul minier a fost considerat cel mai rentabil din Europa, obținându-se peste 40 de tone de aur din acest zăcământ.

Comorile dacice descoperite și furate din Sarmizegetusa depăşesc producţia pe doi ani ai faimoase mine de aur Săcărâmb. Peste 60 de kilograme de aur dacic (tezaure de monede Lysimach şi Koson şi 11 brăţări spiralice) sunt date în urmărire internaţională de statul român, după ce în ultimele decenii au fost descoperite de căutătorii de comori în zona cetăţilor antice din Munţii Orăştiei. O listă a comorilor a fost publicată în studiul realizat de cercetătorul Claudiu Purdea. Potrivit autorului, aproape 100 de kilograme de aur şi circa 40 de kilograme de argint au fost descoperite de braconieri.

Comoara din Sânnicolau Mare se află în patrimoniul Muzeului de istoria artelor – KUNSTHISTORICHES MUSEUM – din Viena. A fost descoperit în data de 3 iulie 1799 la Sannicolau Mare. Comoara a aparţinut Voievodului Glad şi apoi nepotului acestuia, principele Achtum, care ar fi îngropat comoara la marginea cetăţii Morisena. Este cel mai bogat tezaur descoperit pe teritoriul Romaniei. Format din 23 de vase, cantareste aproape 10 kilograme.

Istoria Europei, rescrisă în Banat. Cea mai mare fortificație de pe continent, lângă Timișoara : cea mai mare fortificație din Europa, aparținând Epocii Bronzului se întinde pe o suprafață de 1.800 de hectare și este formată din patru inele concentrice. Este contemporană cu perioada Războiului Troian. Sunt de fapt zidurile cetății, ridicate cu ajutorul unor piloni din lemn pe care s-a adăugat pământ. Construcția avea o poziție strategică, fiind situată în apropierea Mureșului de unde era adusă sarea, dar și de Munții Banatului. Dealurile pe care este așezat satul Cornești s-au format datorită unor șanțuri adânci de trei metri care îi țineau departe pe atacatori. Au reprezentat mereu o enigmă pentru localnici, dar și pentru arheologi. 

Startul primelor săpături le-a dat profesorul Alexandru Szentmiklosi in 2010 pe cheltuială proprie: “Cercetarea arheologică de la Cornești completează o pagină din protoistoria Europei prin dimensiunile fortificației. Acest sit arheologic a avut un rol crucial în evenimentele de la sfârșitul Epocii Bronzului, respectiv a doua jumătate a mileniului doi înainte de Hristos“.

dr. Bernard Heeb: “Eu cred ca situl de la Cornești va sta alături de marile situri din Europa ca Stonehenge sau Sarmizegetusa. În opinia mea este unul dintre cele mai importante situri din întreaga Europă, este cea mai mare aşezare din perioada preistorică pe care o cunoaştem şi pe de altă parte este o structură absolut fantastică”.
2014 – Dacă va fi introdusă în circuitul turistic, fortificația de la Cornești va pune România pe harta lumii. Specialiștii strâng acum documentația necesară pentru a introduce fortificația în patrimoniul UNESCO.

Our knowledge of settlements between 1500 and 1200 BC in the Pannonian Plain has changed dramatically in recent years. The largest prehistoric settlement in Europe prior to the first millennium BC-an enclosure of more than 1750 ha-has been defined at Corneşti Iarcuri (Harding 2017;Heeb et al. 2017;Szentmiklosi et al. 2011). This site was part of a newly discovered network of mega-fort sites in the eastern Pannonian Plain that are characterized by their exceptional size, such as Santana Cetatea Veche, Gradište Iđoš, and Csanádpalota-Földvár (Gogâltan and Sava 2010;Sava and Ignat 2016;Szeverenyi et al. 2017).

S-a stabilit, prin metoda Carbon 14, că lemnul din care era construită fortificaţia a fost tăiat în 1400-1200 înainte de Hristos şi că acolo a existat o civilizaţie importantă din Epoca Bronzului: Cultura Cruceni-Belechişi, care a controlat în a doua jumătate a Mileniului II principalele căi de acces dinspre Europa Centrală spre Marea Mediterană, din Croaţia de azi până în Banat, de la Mureş la Dunăre „Această fortificaţie de la Corneşti este contemporană cu civilizaţia miceniană, unul dintre cele mai importante centre ale civilizaţiei greceşti, şi cu perioada Războiului Troian. Există şi semnele unei aşezări mult mai târzii, probabil sarmatică (amestec de popoare scitice, iraniene), pentru că s-au descoperit gropi cu ceramică sarmatică. Mai mult, în afara zidurilor fortificaţiei s-a descoperit şi un mormânt de tip sarmatic. „Genetic nu ştim dacă au fost sarmaţi. E ca şi cum ai găsi un rus cu un kalasnikov, iar langă un chinez cu kalasnikov. Nu arma este cea care defineşte genetic. Însă oamenii aceştia au un mod de de viaţă şi de înmormântare care ţine de sarmaţi. Este o lume sarmatică. Putem spune că această zonă a fost locuită ultima dată undeva în secolul I-IV Înainte de Hristos. Însă descoperirile principale sunt din Epoca Bronzului.
Specialiştii cred că această populaţie de la Corneşti a apărut probabil în urma răcirii climei, după explozia Vulcanului de la Santorini, de la 1600 Înainte de Hristos. Această aşezare apărată de patru ziduri a fost abandonată, se pare, undeva la 1100 înaintea Erei noastre.

2022 – Printre specialiştii care lucrează pe şantierul arheologic de la Corneşti se află Matthias Wemhoff, director al Muzeului de Preistorie şi Istorie Timpurie din Berlin, Bernhard Heeb, arheolog şi muzeolog în Muzeul de Preistorie şi Istorie Timpurie din Berlin, Rüdiger Krause, profesor la Goethe Universitat din Frankfurt şi Sarah Sherwood, profesoară de geoarheologie la Dickinson College in Carlisle, Pennsylvania şi la Universitatea din Tennesse.

Posted in 2022, Dacia, Old Europe, Transylvania | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

Rimetea – Torockó – Eisenburg / Dealul Băieșilor


Székelykő (1171 m) rises above Torockó. It got its name in the 13th century, when the leaders of the village called the Szeklers to help them against the Tatars. As a reward, they got the castle on the rock. Opposite the rock is St. George’s Castle (Cetatea Coltești), which was built around 1296 by Viceroy Venczel Thoroczkay. In 1470, the castle was taken by King Matthias, in 1514 it was looted by the men of György Dózsa, and in 1713 it was destroyed by the Austrians. The ancestors of Torockó’s population came from Austrian (Eisenwürzel). At that time, iron, gold, silver and copper were mined here. They came and brought their folk customs. These white houses, typical of mining areas, were built following a fire in the 1870s and have been kept in order ever since. The ethnographic museum was opened in 1952, where painted furniture, folk costumes, and cross-stitch needlework were housed. UNESCO also noticed their exemplary tradition and announced: Torockó is part of the World Heritage!

Rimetea has been inhabited since Roman times, and grew around an iron mining economy. Prior to the Roman occupation of the area, vast woodlands likely covered the region where Rimetea now stands. It is uncertain whether agriculture developed in the wooded areas, but it is likely that the flat top of the Rock of the Szeklers was inhabited due to its open, deforested profile, and its easy access to wild game in the surrounding woodlands.[7] The top of the Rock of the Szeklers provides clear views of the surrounding region, giving it a strategic advantage used by the Romans for communication and defense purposes. The Romans conducted regular guard duties on the top of the Rock of the Szeklers, in order to link existing military fortifications in what are now Cluj-NapocaTurdaOcna MureșAiud, and Alba Iulia. The Roman outpost on the Rock of the Szeklers played an important role within this chain of outposts, since it was from here that beacons could be lit warning the Roman castra in Turda, Moldovenești, Ocna Mureș, and Aiud of impending danger.[6] At the 2011 census, 85.08% of inhabitants were Hungarians and 12.97% Romanians. At the 2002 census, 76.2% were Unitarian, 12.6% Romanian Orthodox, 5% Reformed, 2.6% Roman Catholic, and 2.8% stated they belonged to another religion.

Veche intrare într-o mină de fier abandonată (Rimetea, jud.Alba)

Încă din perioada romană (106274 d.C.), zona era populată (s-au gasit monezi romane din timpul împăraților Antoninus Pius si Maximinus Thrax). În a doua jumătate a secolului al XIII-lea, în localitate au fost colonizati mineri de origine austriacă (din zona Eisenwurzen) care apoi s-au contopit cu populatia maghiara. Metisajul de populații și de culturi a dus la apariția unui port popular specific. Cele mai vechi obiecte de patrimoniu sunt două fortificații, una din epoca Latène și celalată din epoca medievală, anterioară invaziei mongole. Ambele sunt înscrise pe lista monumentelor istorice din județul Alba[8] elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010. Cetatea medievală, localizată pe “Piatra Secuiului”, era încă în picioare în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dar la începutul secolului XXI mai sunt observabile doar niște rămășițe. Această cetate de piatră, ridicată înainte de marea invazie mongolă din 1241, a fost și singura din Transilvania care a putut ține piept trupelor tătare, ceea ce a constituit un puternic imbold pentru construirea cetăților de piatră în Regatul Ungariei în cea de-a doua jumătate a secolului al XIII-lea[9]. O a doua cetate medievală se găsește la aproximativ 3 km de Rimetea, în vestul satului Colțești / Torockószentgyörgy: este vorba despre Cetatea Trascăului, care a fost construita de familia Thoroczkói după 1291. Relativ bine păstrată, ruina cetății este impunătoare găsindu-se pe o stancă greu atacabilă. Cea mai veche parte a cetății este donjonul, un turn patrulater relativ bine păstrat, aflat pe latura de nord. Un alt turn, astăzi într-o stare de deteriorare mai avansată, a fost ridicat în partea sudică a complexului înainte de secolul al XV-lea. Anterior anului 1470, între cele două turnuri au fost edificate spațiile de locuit și o capela. Cetatea a fost abandonată dupa 1703, cand a suferit distrugeri din partea austriecilor.[10]

În afară de „Piatra Secuiului” și de masivul Ardașcheia care încadrează localitatea la est, respectiv la vest, alte obiective naturale se găsesc în imediata apropiere: Cheile Vălișoarei (numite si „Cheile Aiudului”; străbătute de DJ107M pe o porțiune de circa 2 km, datorită pereților impunători care uneori sunt responsabili de o diferență de nivel de peste 150 m, Cheile Vălișoarei sunt poarta de intrare dinspre sud în depresiunea Trascăului; Cheile Vălișoarei cuprind 27 de peșteri, dintre care cea mai lungă are 134 m); Cheile Plaiului (o rezervație naturală geologică de interes național, situată pe cursul superior al Pârâului Izvoarele, în sudul depresiunii Trascăului; defileul are 1,2 km lungime); Cheile Siloșului (un defileu cu o lungime de doar 300 m, aflat în apropierea satului Colțești).[14]

fatmap.com/routeid/3029448/rimetea-bert
Dealul Băieșilor – mapy.cz , mapcarta.com/de/N8491519356
wikimedia.org/Josephinische_Landaufnahme_pg124
Posted in 2022, Go, Romania, Transylvania | Tagged , , , , , , | Leave a comment

DC76 Muzeul Viu: Dealul Geoagiului, Tecșești &Cheia


Intrarea in Valea Galdei – coborâre prin pădure spre Modolești
DC76
camping Muzeul Viu Dealu Geoagiului
Valea Stremț cu Mănăstirea Remeți
super enduro trail
DC76 Tecșești – Dealu Geoagiului

Lux = baterie 12V180Ah /9kg/30x20x15cm duce frigider 75L un we prelungit.
La capacitate similara o baterie LFP ar avea dublu volum/greutate, o baterie Gel/Acid echivalentă ar fi de 10 ori mai grea! 
”double kill”

Un ”mitic” rătăcit în zona – ”Muzeul Viu ce sa fie, acolo un cuptor vechi, nimic de văzut”. Alt turist – ”pe undeva pe acolo nu știu exact unde ce”. Mai greu m-am prins și eu fără să mă documentez înainte, comunele în sine cu case vechi larg răspândite sunt acest Muzeu Viu – un proiect în lucru în Tecșești / Dealu Geoagiului.
Art din 2016 > Muzeul Viu este de fapt un sat autentic romanesc, cu locuinte construite si amenajate asa cum se traia odinioara, fara niciun fel de tehnologie moderna. Ideea acestui proiect independent de antreprenoriat social – intitulat “La Origini” – dedicat cercetarii, pastrarii si promovarii traditiilor romanesti prin construirea unui muzeu viu in muntii Apuseni le apartine celor de la Asociatia Culturala pentru Dezvoltare Durabila Groove ON si este sustinut de o comunitate pasionata de pastrarea si promovarea traditiilor noastre. Initiativa a fost lansata in decembrie 2015.

“Este ca un tunel al timpului, prin care poti calatori daca esti pasionat de istorie, de legendele cu daci, solomonari, zmei si varcolaci”, considera fondatorii proiectului. La finalul proiectului, in spatiul de la Tecsesti vor exista mai multe sectoare amenajate in concordanta cu perioadele istorice. Spre exemplu, vor exista locuinte circulare si patrate pe structura de lemn, cu pereti de pamant si acoperisuri de paie sau de stuf – ca in perioada neolitica. Vor fi sapate bordeie in pamant si vor fi construite locuinte din piatra cu turnuri de veghe fortificate – ca in perioada Evului mediu. Perioada moderna va fi reprezentata printr-o scoala (va fi restaurata scoala din satul Tecsesti), o casa veche de 200 de ani si mai multe suri cu acoperisuri inalte de paie. Vizitatorii vor putea admira in Muzeul Viu de la Tecsesti si un atelier de ceramica, dotat cu un cuptor vechi pentru arderea lutului, mestesugul olaritului fiind unul dintre cele mai vechi traditii romanesti. De altfel, muzeul va readuce la viata o parte din stilul de viata al vechilor locuitori, unele dintre ele datand inca de pe vremea dacilor. Obtinerea diverselor uleiuri si unguente prin metode stravechi de presare la rece (metode folosite inca de pe vremea dacilor) va fi una din experientele pe care le vor incerca locuitorii care vor dori sa traiasca o vreme in Muzeul Viu. Principala sursa de hrana a viitorilor locuitori va fi gradina proprie (ecologica) cu legume, plante aromatice, pomi fructiferi, ciuperci si arbusti – bazata pe principiile permaculturii. Iar “apa curenta” pentru bucatarie va proveni din iaz si din bazinul amenajat, care va alimenta si adapatoarea pentru animale. Zona este cunoscuta in special turistilor care au ajuns in 2015 la Festivalul Nedeia – un festival in care publicul a avut ocazia sa vada cum traiau stramosii nostri. LaOrigini.org pare sa fie site-ul proiectului, cu tabere de recreatie 2019-2020.

La Cheia se poate ajunge doar per pedes-din Valea Mănăstirii prin apa, din Brădești sau din Dealu Geoagiului
Un proiect etalon, locuit 12 luni pe an, turism 5*
Casa muzeu, cand am ajuns eu acolo un cuplu venea din UK, alt cuplu de turiști din Suedia
Duș de vară
Aprovizionarea odată pe săptămână cu caii. Curent electric din panouri solare, mașină de spălat haine, …
Vedere spre Valea Mănăstirii de pe Piatra Cheii
Vedere spre Valea Mănăstirii după urcare prin Valea Uzei
Valea Uzei ..
Posted in 2022, Go, Romania, Transylvania, Trascau | Tagged , , , , , | Leave a comment

GeoHistory: Climate vs Humans – Wars Against Nature


“În Anglia, la mijlocul secolului al XIV-lea, construirea castelului din Windsor a necesitat tăierea unei întregi păduri: au fost masacraţi exact 3004 stejari. Cotidianul londonez The Times din 21 augst 1971, într-un articol privind poluarea şi moartea pădurii din Sherwood, constată că „nu mai există decât 300-400 de stejari în pădurea lui Robin Hood.” “Explozia demografică a provocat distrugeri şi ravagii în mediul înconjurător al Europei medievale. Ne putem face o idee despre întinderea pagubelor cauzate pădurilor de către industria metalurgică dacă notăm faptul că pentru a obţine 50 kg de fier trebuiau prelucrate 200 kg minereu arzând cel puţin 25m3 de lemn.”

Mare parte din bazinul panonic (fosta mare panonica) era în trecut o zonă mlăştinoasă dar în uma drenării, desecării şi regularizării cursurilor râurilor din secolul al 19-lea peisajul s-a schimbat total. Exemplu zona Lazuri din jud.Satu-Mare. Asemenea altora din întins a Câmpiea Tisei, capacitatea foarte reduse a reliefului și în general condiţiilor geomorfologice susţin doar o scurgere superficială, favorizând stagnările de apă și procesele de înmlăștinare. Cu siguranţă suprafeţele mlăștinoase erau mult mai întinse în trecut, iar terenurile joase au fost supuse în mod regulat inundaţiilor, cu precădere primăvara. De aceea grindurile nisipoase, popinele și în general locurile mai înalte, majoritatea dintre ele ușor de recunoscut astăzi, au reprezentat în toate epocile istorice formele de teren cele mai potrivite locuirii și exploatării solului. Cu siguranţă că înaintea lucrărilorc de hidro amelioraţii, cu puncte de greutate în secolele XVIII–XX, reţeaua terenurilor cultivabile era mult mai restrânsă, dar am putea presupune că măcar în anumite locații calitatea pământului era mai bună în raportc cu situaţia din ultimele două-trei secole, durată pe care influenţele antropice din ce în ce mai intense au avut drept urmare și degradarea solului. Despăduririle, desţelenirile și desecările intensificate în secolul al XIX-lea au provocat dispariţia aproape totală a vegetaţiei specifice unei vechi silvostepe, la nord de Crasna cu amprentă forestieră, fiind înlocuită aproape în totalitate prin terenuri agricole. În aceeași măsură au fost restrânse suprafeţele cu vegetaţie hidrofilă (spre exemplu stuful, papura, pipirigul), dar și arealul pășunilor naturale, acestea decisive în vechime pentru creșterea animalelor. Din fostele păduri, cu asociaţia specifică de vegetaţie (stejar pedunculat, uneori asociat cu carpenul sau ulmul) au rămas doar pâlcuri, rareori suprafeţe ceva mai întinse.

11 milioane ani î.Hr.: bazinele Panonic și Dacic

LACUL PANONIC CUATERNAR: MAREA ALBĂ A MITOLOGIEI ROMÂNEȘTI – In this paper we intend to support the idea that the White Sea of the Romanian mythical stories, the usual „sea” frequently mentioned in these narrations, existed as a geographical reality of the Pannonian Basin, so of the actual Middle Danube Depression, until about 11.560 years ago, so until the end of the Pleistocene (i.e. until the end of the Palaeolithic). This „sea” corresponds to the Relict Pannonian Lake. The Romanian mythical stories describe a fresh water sea with freshwater fish, with major bays (coade), that housed several important islands (ostroave) and freezing during heavy winters. Other important features of this unusual sea are also reflected by some usual syntagmes of the mythical stories such as „puddles of the sea”, „swamps of the seas” and „swirl of the sea”.

Marea Albă a basmelor româneşti. În două basme româneşti o întindere insolită de ape, Marea Albă, este numită ca atare şi aceasta poate reprezenta un reper planar excepţional pentru timpurile de demult. În alte multe basme se face referire la această mare, în care noi recunoaştem Lacul Panonic relict, fără însă
ca numele său să fie implicat. În mod obişnuit aceasta este „marea” din basmele noastre, iar când este vorba de o altă mare aceasta este numită în mod expres (Marea Verde, Marea Galbenă, Marea Neagră sau „mările albastre de la miazăzi”). ..

Contour of Lake Pannon at about 9.5 and 5 million years ago (after Magyar et al. 1992 and Magyar, pers. comm., 2006). The main directions of infilling river systems are indicated by the arrows. 
Paleogeography, paleoecology and paleoenvironments of Lake Pannon
Pannonian basin before the rivers and lakes were regulated in the 19th century. Light blue: water-covered for some amount of time during floods, Darker blue: water-covered permanently or for most of the year, Darkest blue: current lakes
The Pannonian Plain: periodically and permanently flooded areas prior to the flood control and drainage in 1830

Hartă ungurească a regatului maghiar cu banatele și voievodatele vasale în sec. XII.
“După cum se vede în harta de mai jos, harta maghiară contemporană a zonei Ungariei și a regiunilor învecinate, așa cum au fost ele consemnate în documentele ungurești din secolul XII, existau mai multe formațiuni statale românești, marcate cu roșu: principatele/cnezatele, țările sau scaunele populate de români și autoguvernate conform dreptului românesc (ius valachicum). Pentru deosebire, populațiile slave sunt indicate cu galben-verzui, iar cele germanice cu verde.
În afară de țările românești din Transilvania, Banat, Oltenia și Maramureș, mai sunt indicate 4 ”Valahii populare” în Carpații Păduroși (Polonia, Cehia și Slovacia de astăzi) și 2 ”Valahii populare” în Balcani (Bosnia și Herțegovina de astăzi). Timocul și Homolia (Serbia de astăzi) sunt indicate ca fiind țări românești. Câmpia Panonică (Ungaria de astăzi) apare ca slab populată.
Pe această hartă este arătat un Morvlahfeld, din denumire se vede că este vorba de maurovlahi, adică de vlahii de nord. Acea zonă acum face parte din Slovacia. Interesant este că azi în acea zonă se află un orășel – Moldava nad Bodvou. Se pare că toponimul Moldova nu este neapărat legat de râul Moldova.
Cel mai lung râu din Cehia, numit în cehă Vltava (pronunțat Vâltava), un afluent al Elbei, se numește în germană Moldau, exact ca și râul Moldova din România, iar în maghiară este numit Moldva l, adică exact cum i se spune și râului Moldova. De asemenea, un afluent al râului Moldova din Cehia se numește Kalte Moldau (Studená Vltava în cehă, adică Moldova Rece), cu o lungime de 24 de km izvorăște în Germania și trece în bună parte prin această țară. Iar un alt afluent, mai lung, de 56 de km, se numește Warme Moldau (Teplá Vltava în cehă, adică Moldova Caldă).
Un pic mai la nord de Moldava nad Bodvou se afla un alt orășel – Jasovo. Am impresia că iașii și moldovenii locuiau împreună cu mult înaintea formârii principatului Moldova.”
Sursă text: preluare de pe pagina lui Vlad Cubreacov. 

The prehistoric and preindustrial deforestation of Europe

Humans have transformed Europe’s landscapes since the establishment of the first agricultural societies in the mid-Holocene. The most important anthropogenic alteration of the natural environment was the clearing of forests to establish cropland and pasture, and the exploitation of forests for fuel wood and construction materials. While the archaeological and paleoecological record documents the time history of anthropogenic deforestation at numerous individual sites, to study the effect that prehistoric and preindustrial deforestation had on continental-scale carbon and water cycles we require spatially explicit maps of changing forest cover through time. Previous attempts to map preindustrial anthropogenic land use and land cover change addressed only the recent past, or relied on simplistic extrapolations of present day land use patterns to past conditions. In this study we created a very high resolution, annually resolved time series of anthropogenic deforestation in Europe over the past three millennia by 1) digitizing and synthesizing a database of population history for Europe and surrounding areas, 2) developing a model to simulate anthropogenic deforestation based on population density that handles technological progress, and 3) applying the database and model to a gridded dataset of land suitability for agriculture and pasture to simulate spatial and temporal trends in anthropogenic deforestation. Our model results provide reasonable estimations of deforestation in Europe when compared to historical accounts. We simulate extensive European deforestation at 1000 BC, implying that past attempts to quantify anthropogenic perturbation of the Holocene carbon cycle may have greatly underestimated early human impact on the climate system.
For many regions of Europe after AD 1000, deforestation continued steadily until the period of the Black Death, around AD 1350 (Fig. 8; Table 3). The major decline in population caused by this epidemic was reflected in the widespread afforestation of many regions of Europe, and was noticeable by AD 1400. Nearly all regions displayed either a pause in deforestation or an increase in forest area. In contrast to northern and Alpine Europe, Eastern Europe experiences relatively low amounts of deforestation for most of the time domain (Fig. 8, group 2). This group, which includes Yugoslavia, Bulgaria, Romania, Hungary, East Prussia, the Baltics, and most of the Russian regions, displayed relatively low forest clearance compared to other regions of Europe.

Last Glacial Maximum/Full Glacial (22,000 14C years ago) to 14,000 14C years ago. The last late Glacial from 22,000 up until just before 13,000 14C years ago was very cold and dry throughout Europe. Large ice sheets were present over much of northern Europe, and ice caps covered the Alps and the Pyrennes. Forest and woodland were almost non-existent, except for isolated pockets of woody vegetation in and close to the mountain ranges of southern Europe. Instead, a sparse grassland or semi-desert covered most of southern Europe, whilst a mixture of the dry, open ‘steppe tundra’ and polar desert covered the parts of northern Europe not occupied by ice sheets. Ice-wedge features suggest that permafrost extended across most of Europe, down to about the latitude of central France. Drifting sand and wind erosion were common in north and central Europe, and desert animals such as Saiga antelope were present as far west as France.

Younger Dryas cold interval (approx 10,800-10,000 14C y.a.). This cold and dry period saw the temporary disappearence of the woodland cover that had previously extended over much of Europe (both north and south), and its replacement by dry steppe and steppe-tundra (Velichko 1993, Jalut 1992, Laval et al. 1991, Starkel 1991). During parts of the Younger Dryas, summer temperatures in Scotland were about 9 deg.C lower than at present, with lesser changes of 4-5 deg.C in July temperatures in NW Germany and Scandinavea, where a large ice mass remained (Anderson 1997). The sudden ending of the Younger Dryas around 10,000 14C years ago – which seems to have been mainly completed over about 75 years according to the latest interpretation of a detailed Greenland ice core – marks the beginning of the Holocene interglacial. 

9,000-8,000 14C years ago. Forest had by now returned to most of Europe following the end of the cold Younger Dryas at 10,000 y.a.. The transition to peak Holocene levels of tree cover in the eastern Mediterranean seems to have taken about 1000 14C years following the end of the Younger Dryas (Rossignol-Strick 1995). Even at 9,000 y.a., however, in many parts of Europe the forest cover was still rather more open than at present. In Greece and Cyprus, the plant fossil record suggests that the ‘typical’ mediterranean vegetation of evergreen trees and shrubs expanded mainly from 8,000 14C y.a. onwards (O. Rackham, in press). Up until then, deciduous forest trees had been dominant or abundant in most areas.

At about 6,000 14C y.a. (7,500 cal. y.a.), rising Mediterranean sea waters broke through the Bosphorous. In perhaps less than a year, the Black Sea became brackish and rose several hundred feet, inundating former shores and river valleys deep into the interior. The waters would have encroached on the land at a rate of about 1 km a day. More than 60,000 square miles of land were soon submerged, a 30 percent expansion in the Black Sea’s size, which essentially gave the body of water its modern configuration. An international team of geologists and oceanographers (led by W. Ryan & W. Pittman of Lamont-Doherty) has reconstructed the history of this catastrophic flood from data gathered by a Russian research ship in 1993. Seismic soundings and sediment cores revealed traces of the sea’s former shorelines, showing an abrupt 500-foot rise in water levels. Radiocarbon dating of the transition from fresh-water to marine organisms in the cores put the time of the event at about 6,000 14C y.a.

During the 7,000-5,000 14C y.a. time interval, agriculture spread to most parts of Europe. In most parts of Europe, however, agriculture was probably still not significant as a modifier of landscape at any stage during this time interval (except on a very local scale), even though agriculturalists were present at low densities through most of Europe by 5,000 14C y.a. The main areas of extensive forest clearance by 5,000 y.a. were, (rather paradoxically) towards the opposite extremes of Europe, geographically and climatically. Crete and localised areas of Greece were showing significant forest clearance and erosion, and quite extensive areas of the English chalklands were already cleared of forest with abundant agriculture. At about 5,000 14C y.a., there is a rapid and fairly simultaneous decline in elm (Ulmus) throughout Europe. At first, this was taken to suggest widespread cutting of elm trees and branches by cattle herders living within the forests, but it is now thought to be due to elm disease, possibly (though more controversially) due to weakening of the trees by a sudden climate deterioration. By about 4,000 14C y.a., agriculture exerted significant effects on the landscape in most parts of Europe, although before about 3,000 14C y.a. large areas of forest in central and northern Europe were probably still untouched by farming.

14,500 y.a. – rapid warming and moistening of climates. Rapid deglaciation begins.
13,500 y.a. – climates about as warm and moist as today’s
13,000 y.a. ‘Older Dryas’ cold phase (lasting about 200 years) before a partial return to warmer conditions.
12,800 y.a. (+/- 200 years)- rapid stepwise onset of the intensely cold Younger Dryas. Much drier than present over much of Europe and the Middle East, though wetter-than-present conditions at first prevailed in NW Europe.
11,500 y.a. (+/- 200 years) – Younger Dryas ends suddenly over a few decades, back to relative warmth and moist climates (Holocene, or Isotope Stage 1).
11,500 – 10,500 y.a. – climates possibly still slightly cooler than present-day.
9,000 y.a. – 8,200 y.a. – climates warmer and often moister than today’s
about 8,200 y.a. – sudden cool phase lasting about 200 years, about half-way as severe as the Younger Dryas. Wetter-than-present conditions in NW Europe, but drier than present in eastern Turkey.
8,000-4,500 y.a. – climates generally slightly warmer and moister than today’s.
at 5,900 y.a. – a possible sudden and short-lived cold phase corresponding to the ‘elm decline’.
Since about 4,500 y.a. – climates fairly similar to the present
2,600 y.a. – relatively wet/cold event (of unknown duration) in many areas
1,400 y.a. {536-538 A.D.} wet cold event of reduced tree growth and famine across western Europe and possibly elsewhere.
Followed by ‘Little Ice Age’ about 700-200 ya.

GeoHistory = Geographical determination of history + historical determination of geography. Historical geography – changes to geographical aspects due to history; Geographical history – the influence of geographical factors on human history. The fusion of economic geography and world history.
Historical geography of the environment is the study of past landscapes with the purpose of identifying and understanding environmental changes and problems, especially those caused by human agency. Strabo’s initial two volumes, the Prolegomena, constituted a true theoretical and historical introduction to what we would call today the “discipline” of geography. This introduction contains outstanding statements such as: “No science more than geography is a philosophers’ affair”.
John Brooke’s Climate Change and the Course of Global History: A Rough Journey (Cambridge University Press, 2014) is a remarkable achievement with respect to the breadth and depth of literature and ideas brought to bear, including history, geography, geology, anthropology, economics, climatology, ecology, and archaeology. Environmental or geographical determinism is a set of ideas positing that physical geography is a (and in its extreme forms, the) major factor in determining human culture and societal development. Environmental determinist is used a perjorative in academic circles. Late 19th and early 20th century environmental determinism was used to support and justify racism and imperialism. 

  • It is impossible to understand the present without understanding geography.
  • It is impossible to understand the present without understanding the past.
  • It is impossible to understand the past without understanding geography.

Posted in 2022, GeoHistory, Transylvania | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

Cărări Josefine Grădina Zmeilor – Moigrad


Am căutat pe hartile moderne trecere de la Gâlgăul Almașului spre Porolissum peste Gradina Zmeilor. Și în Sudul vechiului Castru și în crestele de dupa Gradina Zmeilor, prin padure nu se prea vede trecere nici dupa poze de satelit, cu atat mai putin pe harti gen Muntii Nostrii, sunt zone complicate. Buneii nostrii mii de ani au avut drumurile lor, crestele si padurile nu erau un obstacol ci din contra erau adapost, locuri in care nu veneau “cotropitorii” sau “exploatatorii”. Drumuri de coamă pentru lemne, trecători ocolind zone cu râpe sau pante mari, toate au fost bătute la pas sau cu carele mii de ani, erau treceri, legaturi între sate. Drumuri care nu se mai vad pe harțile moderne nici ca poteci sau trasee ”sălbatice”, se văd fain frumos pe hărțile josefine. Planșa 39 realizată între 1769 și 1773, arată clar toate aceste treceri prin paduri peste coame, între sate / văi și se vede cât de mult s-a mai defrișat în ultimii 250 de ani, pe atunci doar văile erau defrișate în rest păduri, păduri, păduri.

La prima vedere nu prea semăna nimic cu hartile moderne, am identificat valea Almasului, apoi alte văi, tabelul de mai sus e cheia pentru denumirile vechi. Dacă știi puțină limbă maghiară denumirile vechi bat bine și spre limba română. Cu mici excepții care arată forțări paralele, în oglindă gen Magyor Egregy – Românași. Dar mai curând aș căuta o rădăcină veche din româna veche, intr-un Egregy maghiarizat decât într-un ”Românași” ”sovietizat”…

Gâlgău – Lupoaia
Jac – Moigrad

Drumurile de-a lungul văilor alternează cu drumurile de coamă. La S de Moigrad se strâng, se intâlnesc intr-o singură trecere, intrare în vechiul castru. Rămâne de explorat la pas prin paduri să vedem ce a mai ramas din toate aceste drumuri ale ”bătrânilor”. Drumuri ancestrale care legau satele pot deveni acum trasee de mers pe jos sau de cicloturism, ”turism eco în cautarea valorilor tradiționale”, cu substrat istoric, arheologic. Dar marea istorie e cea nescrisă, cultura țărănească care reflectă dupa cum as vrea eu sa cred, o continuitate de 7000 de ani, de la ”facerea lumii”.

E simplu erau folosite drumuri de vale, cand valea era defrisata, cultivata, sau folosita macar ca fâneață dar mai ales drumuri de coamă. Unele vai care azi au drumurile mari de asfalt, in urma cu 2 mii ani erau poate jungle si locuri in care armate puteau fi prinse in ambuscade, in timp ce pe coama o coloana de soldati avea tot timpul pozitie dominanta. Pe coame drumurile erau line fara pante, peste tot intre 2 vai pe coame sigur veti gasi drumuri vechi. De la Galgau spre Porolissum sunt 2 vai – Valea Rea si Valea Buna, chiar si azi aproape imposibil de parcus pe jos. De la Gradina Zmeilor am mers pe coama comod vreo 6km spre o alta stanca mare, cand am coborat jos era atat de accidentat si atat de deasa vegetatia ca a trebuit sa ne intoarcem sus la ”autostrade”, care in unele locuri erau atat de largi ca puteau trece chiar si 3 carute una langa alta, sau o cohorta romana .. La o anumita intersectie drumurile de coama si de vale s-au intalnit, practic din acea intersetie puteai sa o iei in toate directiile N/S/E/V..

După anul 180 se estimează că numărul total al soldaţilor romani din Dacia a putut fi de 40.000-45.000 de oameni, ceea însemna aproximativ 10% din întreaga armată a Imperiului Roman!! De-a lungul unor porţiuni de graniţă ale Imperiului Roman au fost ridicate – pe lângă castre legate între ele de drumuri (atât castrele, cât şi drumurile erau construite de către militari) – şi unele bariere continue, cum a fost Zidul lui Hadrian pe graniţa de nord a Britanniei romane. O asemenea construcţie a fost ridicata şi în zona marelui centru militar de la Porolissum/Moigrad: o porţiune de graniţă, iniţial cu val de pământ şi şanţ, apoi cu zid din piatră.
Culmea Meseşului este acoperită de păduri. Defrişările din secolele trecute (ultima,masivă, în anii 1946-1948, pentru plata datoriilor față de Uniunea Sovietică) au afectat doar poalele ei, unele măguri şi dealurile care o însoțeau. Amintirea graniței romane care a folosit această culme ca frontieră se păstrează şi azi în memoria populară: locuitorii de la est de Meseş sunt numiți ardeleni, iar cei de la vest de Meseş sunt numiți ungureni.
La Moigrad a fost descoperit cel mai vechi tezaur de aur masiv din România. Cântărește 780 grame, datează din perioada neoliticului și întruchipează idoli antropomorfi, simboluri ale fertilității.  Moigrad a fost atestată prima oară în 1423 (Villa olachalis Mojgrad). De-a lungul timpului, a apărut în diverse documente sub câteva forme, apropiate între ele: Mojgrad (1450), Mojgradu (1894). Prima atestare documentară a localităţii Gâlgăul Almașului provine din anul 1560, când satul apare sub numele de Ghalgo. Alte atestări documentare provin din anii 1733 Galgo, 1837 Gilgo, 1854 Galgo, Gîlgău, 1900 Galgo, 1930 Gîlgău, 1966 Gîlgău. Pe harta josefină apare ca Gelgo.

Drumul roman dinspre Românaşi spre Porolissum trece prin hotarul satului pe partea din stânga Pârâului Pomet. La Brusturi era Castrul roman Certiae.
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEȚULUI SĂLAJ

Gâlgău Almaşului (comuna Bălan; magh.Almásgalgó) 1. Descoperiri preistorice. a) Punctul Pogoare. De aici provine un topor din piatră şlefuită de tip calapod. Bibliografie: Lakó 1981, p. 55. b) Punctul Ursoaia. La sud-est de localitate a fost descoperit un topor din piatră, şlefuit şi perforat. Bibliografie: Lakó 198 p. 55. c) În hotarul localității s-a descoperit în condiții necunoscute un topor de luptă din bronz. Bibliografie: Lakó 1983, p. 76.
Chechiş (comuna Bălan; magh.Kettısmezö) 1. Situri arheologice cu stratigrafie complexă. a) Punctul Büdırkút. De aici provin trei topoare din piatră şlefuită şi fragmente ceramice romane. Bibliografie: Marțian 1909 p. 333, nr. 296.
Bălan (comună; magh.Almásbalásháza) 1. Descoperiri preistorice. a) Punctul Curmătura sau Gura Hornului. Spre Gârbou, pe malul pârâului Valea Mare, a fostdescoperit un topor din piatră şlefuită cu gaură de prindere a cozii. Bibliografie: Lakó 1981 p. 40. b) Punctul Orăii. Aici, la circa 2,5 km vest de sat, s-a descoperit unalt topor din piatră şlefuită şi perforată. Bibliografie: Lakó 1981 p. 40. 2. Biserici şi mănăstiri. a) Punctul Cricova. O biserică din lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnului, datată în secolul al XVII-lea, ar fi aparținut unei mănăstiri ortodoxe. Bibliografie: Rusu A.A. 2000 p. 64.
Borza (comuna Creaca; magh.Egregyborzova; Borza) 1. Descoperiri monetare. De aici provine un tezaur medieval târziu formatdin monede şi obiecte de podoabă (Tezaur Borza1). Bibliografie:  Papp şi Muscă 2000.
Gălpâia (comuna Bălan; magh. Galponya)1. Descoperiri monetare. a) Punctul Pustă. De aici provine o monedă dacică, schifată, din argint. Bibliografie: Matei 1979 p. 11; Chirilă şi Matei1979; Pop 1994; 1995 p. 112; 2008 p. 19, 20-21; Pop şi Pupeză 2006 p. 190 şi urm.
Chechiş (comuna Bălan; magh.Kettısmezö) 1. Situri arheologice cu stratigrafie complexă. a) Punctul Büdırkút. De aici provin trei topoare din piatră şlefuită şifragmente ceramice romane. Bibliografie: Marțian 1909 p. 333, nr. 296.
Chendrea (comuna Bălan; magh.Kendermezı) 1. Descoperiri preistorice. a) Punctul Podu Malului. Pe versantul drept al Văii Almaşului (afluent de stânga al Someşului) s-au descoperit trei piese neolitice, două din obsidian şi una din silex. Ele pot aparține unui gravettian sau neoliticului. Bibliografie: Păunescu 2001 p. 449. b) În centrul satului, la casa cu numărul 88, s-au descoperit fragmente ceramice aparținând fazelor târzii ale complexului cultural Starčevo-Criş. Bibliografie: Lakó 1981 p. 49; Lazarovici 985 p. 69; Kalmar 1987 p. 61; Băcueț S. 2001 p. 50; 2008 p. 54, 71-72.
Lupoaia (comuna Creaca; magh.Farkasmezı) 1. Descoperiri preistorice. a) În hotarul localității s-a descoperit un topor de cupru cu brațele în cruce. Bibliografie: Roska 1942 p. 83; 1942a p. 34, nr.54; Vulpe 1975 p. 54; Lakó 1979 p. 47; 1981 p.58.
Brusturi (comuna Creaca; magh.Somróújfalu) 1. Descoperiri preistorice. a) Din arealul localității provine un celt de tiptransilvănean din bronz. Bibliografie: Lakó 1983 p. 72; Bejinariu 2005 p.132.
2. Descoperiri de epocă romană. Castrul roman Certiae. Castrul de pământ are dimensiunile de 225 / 187m, la fel ca şi cel de piatră. Se cunoaşte aşezarea civilă, baia şi cimitirul complexului arheologic (şi la Romita). Bibliografie: Gooss 1876 p. 103, 111 (pomeneşte drumul roman); Tudor 1968 p. 254; Bajusz şi Matei 1997; Tamba 2001 p. 263-264.

Drumul roman dinspre Românaşi spre Porolissum trece prin hotarul satului pe partea din stânga
 Pârâului Pomet. La Brusturi era Castrul roman Certiae
, la Românași Castrul Largiana.

Creaca (comună; magh. Karika)1. Descoperiri de epocă romană. a) De aici provine o lampă romană din ceramică. Bibliografie: Băluță 1996 p. 101. b) Punctul Dumbravă sau Dealul lui Taloş. La nord-vest de sat, la 1000 m spre vest de turnul din punctul Dealul Mănăstirii (sat Brebi, com.Creaca), se află urmele unui turn de pază şi semnalizare. Bibliografie: Ferenczi 1941 p. 212; Matei şi Lakó 1979 p. 126; Gudea 1985 p. 180; 1997 p.83-84, nr. IV.62. c) Punctul Vârful Cigleanului sau Boroneasa. La vest de sat (Ciclean), deasupra şoselei Creaca – Jibou, dincolo de cuptoarele pentru ars varul, se află urmele unui presupus turn de pază şisemnalizare. Bibliografie: Ferenczi 1941 p. 212; Gudea 1985 p. 181; 1997 p. 84, nr. V.
2. Peşteri săpate de om, cariere. a) Peştera Încăperea săpată în stâncă Creaca – Ticlar. Într-o carieră se află săpată o încăpere proprie locuirii. Bibliografie: Boroneanț 2000 p. 107. b) Peştera Creaca sau Piatra Lată. Peştera este săpată de om şi se află în apropierea carierei de piatră. Se pare că aceasta poate fi datată în secolele II-III d.Chr. Bibliografie: Torma 1863 p. 15-20; Tudor 1968 p. 50; Wollmann 1996, p. 440; Boroneanț 2000 p.107; Popa 2002 p. 68, nr. 202. c) Cariera Creaca Ticlar sau łicla. În carieră se exploata cuarț-dacit în epoca romană pentru Porolissum. Bibliografie: Torma 1863 p. 15-20; Tudor 1968 p. 251; Matei şi Lakó 1979 p. 125; Crişan 1979 p. 277, 315; Wollmann 1996 p. 440; Boroneanț 2000 p. 145; Popa 2002 p. 68, nr. 202. d) Cariera Creaca sau Piatra Lată. În carieră se exploata trahitul pentru Porolissum. În secolul al XIX-lea se mai vedea aici o statuie feminină numită „Ileana”. De la statuie a primi tnumele un părău care se varsă în râul Agrig, Valea Leanca. Bibliografie: Tudor 1969 p. 250-251; Wollmann1973 p. 108; Matei şi Lakó 1979 p. 125; Gudea1989 p. 198-199; Boroneanț 2000p. 144-145.

Cateva poze din Gâlgău si Jebuc mai jos.

Posted in 2022, Dacia, Go, Gradina Zmeilor, Transylvania | Tagged , , , , , , | Leave a comment

Radu Oltean despre spatiul Vlaho-Bulgar


Sursa – Radu Oltean

Numele vecinilor noștri de la sud a fost moștenit de la o populație turanică, ce vorbea o limbă turcă, asemeni pecenegilor, cumanilor și mai târziu a otomanilor. Istoria protobulgarilor poate fi urmărită în trecut până în veacul al 5-lea când grupurile de nomazi turci făceau parte din confederația hunică. În veacul al 6-lea triburile bulgare făceau parte din Haganatul Turcesc de Vest (sau confederația celor 10 săgeți), un imperiu de nomazi turcici ce se întindea de la hotarele Chinei până după Marea Caspică la vest. Centrele lor de putere erau pe teritoriile actualor țări Kyrgystan și Uzbekistan. În veacul al 7-lea, pe teritoriul de azi al Ucrainei, Haganatul de Vest, se învecina la vest cu marele imperiu Avar care se întindea până în marginile Austriei de azi. Numai că puterea politică a ambelor imperii nomade se apropia de sfârșit. Profitând de asta, un han al bulgarilor din familia Dulo, Organa, a devenit șeful tribului proto-bulgar al utigurilor ( pe la anul 610), iar în 617 a reușit să-i unească pe utiguri cu celălalt trib proto-bulgar, kutriguri. Pe la 628, Organa și nepotul său Kubrat s-au răzvrătit împotriva Haganatului Avar. Iar în 632, s-au separat și de sub autoritatea Haganatului turcesc de Vest. În luptele care au urmat cu Haganatul de Vest, Organa a fost ucis iar Kubrat a rămas unicul conducător al unui mare regat care pornea de la malurile Mării Caspice și cuprindea tot sudul de azi al Ucrainei până pe linia fluviului Nipru, la vest. Bizantinii – de la care avem cele mai multe informații despre acest subiect – au numit țara asta Bulgaria Mare, Megálē Voulgaría, sau Patria Onoguria. Despre hanul Kubrat se crede – conform unei cronici scrise de episcopul copt (etiopian) Ioan de Nikiu, că era creștin. Ioan de Nikiu zice că un anume Ketrades (presupus ca fiind Kubrat) a fost botezat și crescut la Constantinopol „în măruntaiele creștinismului”. Mai târziu, i s-ar fi acordat titlul de patrician de către împăratul bizantin Heraclius I.

O altă cronică bizantină vorbește de o delegație condusă de un anume „suveran al poporului hun” care a sosit la Constantinopol cu ​​cerere către împăratul Heraclie I de a trece la creștinism. Împăratul i-a primit de bunăvoie pe „huni”, botezându-i pe toți. Se crede că acest text poate descrie botezul unchiului lui Kubrat, a hanului Organa, ocazie cu care și nepotul său, Kubrat s-ar fi creștinat. Această creștinare a avut un rol strict politic, pentru câștigarea bunăvoinței și sprijinului Constantinopolului, hanii bulgari nefiind interesați de a face prozelitism creștin printre ai lor. Kubrat a purtat lupte violente cu avarii la vest și cu hazarii (kazarii) la nord. Hazarii (tot un trib turcic semi-nomad) își construiseră, pe „ruinele” Haganatului turcesc de Vest un puternic imperiu comercial prin care controlau Drumul Mătăsii. Dar a purtat războaie și cu arabii și persanii (în colaborare cu Bizanțul).
Potrivit lui Theofan Mărturisitorul , înainte de moartea sa, Kubrat și-a sfătuit cei cinci fii, Batbayan, Kotrag, Asparuh, Alcek și Kuber, să nu se despartă pentru a se apăra cu mai mult succes împotriva altor popoare, dar aceștia n-au reușit să-și țină promisiunea dată tatălui lor. Kubrat a murit în jurul anului 665. Fiul său cel mare, Batbayan, a preluat stăpânirea Marii Bulgarii, dar aceasta s-a dezintegrat în cele din urmă, probabil între anii 665-668. În 668, statul condus de Batbayan a căzut sub puterea hazarilor. În 1912, în satul Mala Pereșcepina din apropierea Poltavei (Ucraina), niște copii au găsit, sub un mic tumul, o fabuloasă comoară din epoca migrațiilor. Era formată din sute de obiecte din aur și argint cu o greutate totală de peste 50 kg. Tezaurul conținea numeroase vase și obiecte de podoabă și port din diverse epoci și culturi, persane, bizantine, avare etc. Interesantă e și patenă (tavă rotundă pe care se punea pâinea sfințită) de argint, cu o mare monogramă chi-ro, ce aparținuse unui episcop creștin al Tomisului (Constanța) din veacul al 5-lea. În cursul veacului al 7-lea o alianță slavo-avară au devastat atât de cumplit orașele grecesti de pe litoralul pontic, încât viața urbană a dispărut definitiv în Dobrogea. Cumva, 100 de ani mai târziu, un obiect jefuit de la Tomis a fost îngropat în acest mormânt din mijlocul Ucrainei. Ceea ce a datat și identificat comoara ca fiind – foarte probabil – tezaurul funerar al hanului Kubrat, au fost trei inele de aur cu monograme. Pe unul scrie Kubrat, cu litere grecești (XOBPATOY) iar pe altul scrie ”Kubrat patrician” (XOBPATOY ПATPIKIOY), indicând demnitatea lui, aceea de ”Patrikios” pe care o dobândise în lumea bizantină. Comoara a fost recuperată pațial și se află azi la Muzeul Ermitaj.

Ce s-a întâmplat cu urmașii lui Kubrat? Despre Batbayan am zis mai sus. Kotrag, al doilea fiu s-a mutat în nord, în bazinul fluviului Volga, unde a întemeiat un regat numit ”Bulgaria de pe Volga” și a adoptat islamul ca religie de stat. Hanatul a rezistat până în evul mediu târziu, când a fost distrus de Ivan cel Groaznic (în sec 16). Sunt considerați, alături de vechii mongoli, strămoșii tătarilor de pe Volga. Azi, pe acele locuri e Republica Tatarstan (în Federația Rusă) cu capitala la Kazan.
Asparuh, al treilea fiu i-a condus pe o parte din proto-bulgari, care au antrenat și grupuri mari de slavi, către vest, la gurile Dunării. Va purta lupte cu kazarii, avarii și bizantinii și în final va fonda un stat în Balcani. Kuber a condus alte triburi proto-bulgare în Pannonia avară, dar mai apoi s-a stabilit în Macedonia, pe care a cucerit-o de la bizantini și a fondat un mic regat. Împreună cu slavii și alți localnici a asediat cetatea Salonicului dar nu a reușit să o cucerească . Ulterior, teritoriile lui Kuber au fost anexate de Hanatul Bulgariei. Fiul cel mic al lui Kubrat, Alcek ar fi ajuns și el în Pannonia avară iar de acolo s-ar fi refugiat cu un mic grup de bulgari în sudul Italiei, în regiunea Beneventum (conform lui Teofan Mărturisitorul).

Harta acoperă circa 200 de ani de istorie: aprox 670-900.

După prăbușirea Bulgariei Mari din nordul Mării Negre sub loviturile hazarilor, Asparuh, al treilea fiu al hanului Kubrat, însoțit de grupuri de bulgari onoguri și kutriguri, a trecut Niprul spre vest. Forțat de presiunea hazarilor, și-a continuat drumul spre gurile Dunării, unde cu acordul bizantinilor, a trecut fluviul, cu condiția să se stabilească pe aproape și să fie cuminte. În această perioadă numeroase grupuri de slavi sunt asociați (probabil că și cu forța) grupului de proto-bulgari. O sursă de epocă vorbește că bulgarii s-ar fi așezat pe o insulă mare a Dunării (in Deltă, între brațe?), dar arheologia a identificat o mare circumvalație, o fortificație circulară dublă formată dintr-un val de pământ, în jurul localității Niculițel, de lângă Isaccea (al cărui nume antic nu îl cunoaștem), care închidea între meterezele sale câteva sute bune de hectare. Arheologii cred că oamenii lui Asparuh au construit-o și s-au stabilit temporar în interiorul acesteia.

Trebuie înțeles că Dobrogea și tot teritoriul Bulgariei de azi era la acel moment parte din Imperiul Bizantin. Hotarul cu „lumea barbară” era pe Dunăre. Ulterior, forțând înțelegerea cu bizantinii, Asparuh și-a întins controlul până în cel mai îngust loc dintre Dunăre și Mare de pe teritoriul Dobrogei, unde a construit un alt val de pământ, de data asta liniar, de 61 km, menit să împiedice sosirea rapidă a unei eventuale mari armate de cavalerie bizantine.

Stăpân peste mai toată Dobrogea, Asparuh a obligat triburile locale de slavi, dar și pe cele de la nordul Dunării (așa zic documentele, că în Muntenia locuiau cele ”7 triburi slave”) să i se supună, să îi plătească tribut și să îl însoțească în campaniile militare. Cu armatele astfel organizate, și folosind Dobrogea ca bază de atac, Asparuh a început să facă raiduri de pradă în sudul Balcanilor. Împăratul bizantin Constantin IV Pogonatul (adică Bărbosul), n-a putut întreprinde nimic că era ocupat cu luptele contra arabilor în Anatolia. Iar după ce i-a învins pe arabi, bizantinii n-au prea mai avut energie. Drept care au fost înfrânți crunt de bulgari în Bătălia de la Ongal, dată undeva în nordul Dobrogei, pe lângă Dunăre, poate chiar la Niculițel (680). După acest dezastru pentru bizantini, a fost semnat un tratat prin care Imperiul ceda Dobrogea și provincia Misia (adica tot spațiul dintre Balcani și Dunăre- vezi harta) dar fără orașul Ordessos (Varna) de pe coasta Mării Negre. Restul orașelor (Histria, Tomis-Constantia, Callatis, Ulmetum, Ibida, Halmyris, Dinogetia, Tropeaum și altele) fuseseră oricum definitiv devastate cu ceva decenii în urmă de o alianță slavo-avară și nu prea mai rămăsese mare lucru din ele. Astfel s-a format nucleul hanatului bulgar din Balcani, din care făceau parte și teritoriile nord dunărene controlate politic de triburile slave, supuse bulgarilor. Adică Muntenia și Oltenia.

După Asparauh a urmat hanul TERVEL care mai lărgit un pic teritoriul hanatului spre sud. Lui Tervel – bănuit a fi fost creștin, precum bunicul lui, Kubrat – i-a fost oferit, de către împăratul bizantin, titlul de Caesar. Titlu care slavizat a dat numele de țar. Dar primul rege bulgar care-și va lua titlul de țar va fi Simeon, vreo 280 de ani mai târziu! Epocii lui îi este atribuită sculptarea celui mai impresionant monument artistic al hanatului bulgar: Călărețul de la Madara. Un basorelief uriaș, cioplit pe o faleză naturală de gresie, reprezentând un călăreț bulgar ce ucide un leu, urmat de un câine. De jur împrejur e o inscripție în limba greacă ce-l slăvește pe Tervel. Există opinii că la origine ar fi fost o sculptură elenistică a cavalerului trac, transformată în epoca lui Tervel. Nu e sigur dacă a fost așa…Monumentul, aflat în patrimoniul UNESCO apare pe toate monezile bulgărești și e un simbol național. În apropierea călălărețului a fost fondată capitala Pliska. O incintă poligonală uriașă cu val de pământ și șanț ce închide o suprafață de 21 kilometri pătrați, în interiorul căreia s-a dezvoltat o mare așezare. Ceva mai târziu în mijlocul acestei incinte, hanii bulgari au construit – sub influență bizantină – o cetate cu ziduri masive de piatră. În interiorul ”citadelei” de piatră, au fost descoperite palate impresionante, edificii religioase (temple păgâne și biserici – după adoptarea creștinismului în sec al 9-lea), drumuri și piețe pavate, apeducte subterane prin conducte de ceramică. Hanii bulgari au dorit o capitală care să rivalizeze cu Constantinopolul. Va devenii cel mai mare oraș „barbar” din Europa din afara lumii romane (bizantine).

În perioada războinicului han KRUM (800-814) controlul regatului s-a întins mult spre nord, până în Transilvania. Avarii care stăpâneau de mai bine de un secol Pannonia și Transilvania fuseseră învinși de Imperiul Franc (Carolingian). Da, care ajunsese până pe la Tisa. Profitând de situația asta, Krum a organizat o campanie contra avarilor pe care i-a zdrobit definitiv, ocazie cu care a adus sub controlul Bulgariei, Transilvania și valoroasele sale mine de sare. Probabil asta este epoca când a fost îngropat faimosul tezaur avar de aur descoperit la Sânicolaul Mare și aflat azi la Kunsthistorishe Museum din Viena. În 811, împăratul Nikefor al Bizanțului a pornit o uriașă campanie contra bulgarilor. A cucerit capitala Pliska pe care a devastat-o cumplit, ucigând în același timp toată populația locală. Continuînd campania prin munții Balcani, armata romană a fost surprinsă într-o trecătoare și zdrobită. Împăratul a fost ucis în luptă. Furios pentru masacrele de la Pliska, hanul Krum i-a tăiat capul împăratului Nikefor și după a defilat cu el ridicat într-o sulită, a pus să fie fiert, iar craniul, poleit cu aur a fost transformat într-o cupă de băut. O epică umilire post-mortem! Și un obicei răspândit la popoarele stepei.
Un an mai târziu, în 812, Krum a inițiat el o campanie contra bizantinilor, a devastat sudul Traciei și s-a oprit sub zidurile Constantinopolului în fața cărora a făcut o demonstație de forță, fără însă să încerce vreun asediu. Încercările de a face pace cu bizantinii au dat greș și furios, Krum a ars numeroase biserici și mănăstiri culminând cu asedierea și cucerirea Adrianopolului. A luat de acolo peste 10.000 de prizonieri adrianopolitani și i-a colonizat la nordul Dunării, pe teritoriul Munteniei.
Săpăturile arheologice din jurul Bucovului (marginea Ploieștilor) au descoperit câteva așezări neobișnuite din acea perioadă. Locuitorii acestor sate aveau – conform descoperirilor – un mod de viață superior și oarecum diferit de al celor din alte așezări contemporane. În general arheologii sunt de acord că așezările de la Bucov ar fi putut fi ale deportaților din Adrianopol. Istoricul și profesorul Florin Curta a mai observat ceva. În mai multe așezări cercetate în câmpia Munteniei, au fost descoperite tuburi ceramice pentru aducțiune de apă, inclusiv multe rebuturi. Identice cu cele folosite în capitala Pliska. Deoarece în satele necăjite din Muntenia nimeni nu folosea acele tuburi pentru așa ceva, a concluzionat că aceste sate produceau tuburi pentru a le exporta la sudul Dunării. Dar ce? – s-ar putea întreba unii – la Pliska nu se puteau produce conducte de ceramică? De ce s-ar exporta peste Dunăre tuburi ceramice din Muntenia, către un oraș aflat la peste 200 km distanță? Profesorul Curta argumentează că asemenea obiecte de ceramică aveau nevoie de arderi la temperaturi de peste 1000 de grade, ceea ce însemna un consum uriaș de lemn. Iar la sudul Dunării lemnul nu era atât de abundent pe cât era necesar. Și era nevoie de o cantitate industrială de tuburi. Posibil – aș adăuga eu – ca și calitatea argilei să fi fost mai bună la nordul Dunării.

Un alt monument asociat cu stăpânirea bulgară la nordul Dunării se află tot în jud. Prahova, probabil legat tot de drumul sării dinspre Transilvania către Dunăre. La intrarea în trecătoarea Slon-Vama Buzăului, una din cele mai vechi pasuri transcarpatice, a fost ridicată o cetate monumentală (cu 3 faze de construcție). Ultima fază denotă o zidărie de tradiție balcanic-bizantină din blocuri de piatră frumos cioplite ce alternează cu rânduri de cărămida mare, pătrată. Specialiștii s-au întrebat de ce era exploată sarea din Transilvania când existau saline și în sud, chiar în Prahova. Probabil că erau exploatate și salinele din sud, însă nevoile țaratului erau mari, iar în Balcani nu exista sare deloc. Nu trebuie uitat că sarea era o marfă de importanță vitală, numită și „aurul alb”. Krum este amintit și pentru faptul că a introdus primul cod de legi bulgare, în baza cărora era garantată protecția săracilor. Băutura, calomnia și jaful erau pedepsite cu asprime. Prin legile sale, Krum a devenit cunoscut ca domnitor aspru, dar corect. El a fost cel care i-a adus pe slavi și protobulgari într-un stat centralizat. 

După moartea războinicului han Krum (814), cel ce a împins hotarele hanatului, după înfrângerea avarilor, până dincolo de Mureș, în Transilvania, i-a urmat hanul Omurtag. Ostilitățile cu bizantinii au continuat. În vremea lui Krum, în cursul războiului cu împăratul Nikefor, Pliska fusese devastată cumplit, drept care Omurtag a restaurat și reconstruit temeinic orașul. Hanul Presian care l-a urmat pe Omurtag a cucerit Macedonia, anexând-o Bulgariei.
Țarul Boris a domnit din 852 până în 889 și din nou pentru scurt timp în 893. În 862 a încercat o negociere cu Biserica romană pentru a adera la creștinism. Dorința lui era să nu accepte creștinismul grecesc pentru ca țara sa să nu devină dependentă în vreun fel de Imperiul Bizantin, inamicul său. Îngrijorați de acest demers, bizantinii, aliați cu Moravia Mare, și cu croații, i-au declarat război lui Boris. În acest război Boris a ieșit înfrânt și a pierdut influența politică de la Dunărea de mijloc în favoarea moravilor (Moravia Mare a câștigat teritorii între Dunăre și Tisa). În paralel Bizanțul a ocupat Bulgaria, dar încep negocierile, sunt semnate tratate de „pace veșnică” , și obligația lui Boris de a adopta creștinismul de rit răsăritean (dar nu și să se supună Bisericii bizantine).
La Sinodul IV de la Constantinopol (869 – 870), „problema” bisericească bulgară a fost rezolvată: s-a înființat o eparhie bulgară cu sediul în Pliska, subordonată direct Patriarhiei Constantinopolului. Hanul Boris a fost botezat cu numele de Mihail. Biserica bulgară avea să aibă șapte mitropoliți și să fie organizată după modelul bizantin. La 24 decembrie 879, Sinodul a decretat ca Patriarhia Constantinopolului să nu mai hirotonească în Bulgaria chiar dacă s-ar face o asemenea cerere. În practică, aceasta înseamnă că Biserica bulgară devenea independentă (deși sub supremația Constantinopolului). Ceea ce oricum a fost un uriaș succes diplomatic al lui Boris.

Chiril și Metodiu, părinții alfabetului glagolitic, nu chirilic. 

Și totuși creștinarea Bulgariei nu a fost o treabă simplă. O revoltă a unei mari părți a aristocrației bulgare contra convertirii s-a terminat urât. Boris/Mihail a ucis capii răscoalei, pe 52 de boieri împreună cu familiile lor. Urmașii boierilor proto-bulgari au pierdut mult din influență în favoarea nobilimii de origine slavă.
Inițial ceremoniile bisericești s-au ținut în greacă, o limbă pe care poporul nu o înțelegea. Dar Boris, temându-se de creșterea influenței bizantine, a adoptat limba slavă ca limbă liturgică, ca o modalitate de păstrare a independenței politice, lucru ce a dus și la omogenizarea limbii slave. În aceeași linie a înființat două academii bisericești (”școli literare”), la Preslav și Ohrid unde teologia să fie predată (și scrisă) în slavonește. La Ohrid a predat Sf. Clement din Ohrid iar ambele școli literare au fost puternice focare de cultură bisericească slavă. Am citit că în doar 7 ani (886-893) Sf Clement a instruit și predat la peste 3500 de studenți, limba slavonă și alfabetul glagolitic, ceea ce este absolut fabulos pentru acea vreme! Aceasta este epoca lui Chiril și Metodiu (nu voi detalia povestea acestora). Chiril a fost inventatorul unui alfabet original slav, glagolitic. Dovedit prea stufos (deși folosit mai bine de un secol), ucenicii lui Chiril au dezvoltat ulterior alfabetul chirilic, mai simplu, bazat pe literele grecești. Deci nu Chiril a inventat alfabetul chirilic. Până atunci în Bulgaria se foloseau doar două alfabete, strevechile rune turcice și cel grecesc.

uriașa basilică de la Pliska

În următorii ani s-au construit la Pliska și Preslav biserici monumentale, a căror ruine impresionează și azi. După o domnie lungă de 36 de ani, în 889, Boris a abdicat de bunăvoie în favoarea fiului său Vladimir și s-a retras la o mănăstire. Dar politica fiului său a fost atât de ineptă, încât, furios, Boris a fost nevoit să părăsească mănăstirea si să își detroneze fiul, pe care l-a orbit și l-a aruncat în temniță (fii-su vroia ca țara să revină la religiile păgâne!). Apoi a anunțat că își înscăunează pe cel de-al doilea fiu, pe Simeon și mută capitala de la Pliska (considerată ca fiind o capitală cu o tradiție prea păgână) la Preslav, orășel aflat în apropiere (893).
O perioadă, la sudul Dunării, (unde existase oricum o organizare bisericească romano-bizantină puternică înainte de venirea bulgarilor) creștinismul s-a impus cu greu după câteva zeci de ani, chit a coexistat o vreme cu păgânismul. Dar la nordul Dunării, creștinismul a pătruns mult mai greu. Cu excepția centrului de putere de la Bălgrad/Alba Iulia („Voievodatul de la Bălgrad”) și a celui din Banat, creștinismul nord-dunărean va trebui să mai aștepte până în vremea lui Ștefan I al Ungariei. Iar în exteriorul Carpaților până în veacul al XII-lea.
Simeon cel Mare a fost un țar de succes. E primul care și-a schimbat titlul de Mare Han cu cel de Țar. Teritoriul Bulgariei a ajuns la cea mai mare întindere teritorială din toată istoria sa. Investițiile în educație ale tatălui său au dat roade în epoca lui Simeon, domnia sa fiind o epocă de mare înflorire culturală.

Biserica lui Ierotei, prima Biserică Episcopală Creștină din această parte a Europei, construită înainte de Marea Schismă din 1054 pe vremea când biserica creștină nu era divizată, cea mai veche biserică creştină bizantină din Transilvania, descoperită la Alba Iulia in 2011, a fost clasată in 2020 ca monument istoric.

Pe la 860 maghiarii se aflau încă în stepele din Nordul Mării Negre, într-un spațiu numit Levendia, undeva între fluviile Don şi Volga sau Nipru. Între 889-894 ungurii au fost alungaţi de pecenegi stabilindu-se mai la vest, în așa numitul ”Etelköz” (”Între râuri”) un teritoriu dintre Nipru și Siret. Ajungând până la Dunărea de Jos, unde s-au învecinat cu Bulgaria. Aflați în război cu Simeon, bizantinii le-au solicitat maghiarilor ajutorul, punându-le la dispoziție nave pentru traversarea Dunării. Ajunși pe malul sudic al fluviului, ungurii au invadat Bulgaria, au ucis mii de călăreți bulgari și au jefuit Preslavul, obligându-l pe țarul Simeon să se ascundă în cetatea Dârstorului (Silistra) de unde a negociat pacea prin intermediul unui amiral bizantin (cel ce-i trecuse pe unguri Dunărea). -pe hartă-săgeata albă. Revanșa lui Simeon contra maghiarilor nu s-a lăsat așteptată. A negociat cu pecenegii care i-au atacat pe ungurii din ”Etelköz”. Presați și cu sălașele distruse de pecenegi, maghiarii au traversat Carpații Păduroși, îndeptându-se spre vest, unde s-au stabilit în câmpia Pannoniei, o stepă care le satisfăcea nevoile pastorale, așa cum se întâmplase și cu nomazii din trecut: hunii și avarii. O dată stabiliți, după anul 900, maghiarii au declanșat timp de zeci de ani o serie de atacuri pustiitoare în vestul Europei și Italia. Aceste au au durat până în 955 când au fost zdrobiți de o armată germană lângă Augsburg. Teritoriul în care s-au stabilit maghiarii era aflat în acea perioadă la intersecția intereselor a Bulgariei și a Moraviei Mari. Și acestea sunt statele cu care maghiarii au intrat în conflict pentru a își lărgii teritoriul.

Posted in 2022, Uncategorized | Tagged , , , | Leave a comment

Roraima de Maramu – Lumea pierdută din PreLuca


prelucă – poiană mică într-o pădure, între munți sau între dealuri, pe valea unei ape etc
Fortificatie naturala, “ziduri”/pante jur imprejur – arie “protejata”.
Coborand din Preluca Noua spre raul Lapus exista o portiune cu cascade superbe ..
 Pe dealurile din Preluca Veche si Preluca Noua ..
facebook.com/Casa-Olarului-Les-Daniel
google.com/maps/place/Sura+Fotografului
Defileul Lapusului de pe Piatra Dacului
“Aici nime’ nu-i pa salar” –  satul cu 100 de case şi 15 cimitire!
“Roraima” de Maramu
Posted in 2022, Forests, Transylvania | Tagged , , | Leave a comment