iStyle Sovata – iBikes Club


Posted in Uncategorized | Tagged , , , , | Leave a comment

Covide et Impera – Nr.55/2020


În timpul procesului de la Nürnberg, Herman Goering a fost întrebat cum a convins poporul german să‑i susțină. Acesta este răspunsul lui: „Este un lucru simplu. Nu are de‑a face cu nazismul, ci cu natura umană. Poți face asta într‑un regim nazist, socialist, poți să o faci în comunism, în monarhie sau democrație! Singurul lucru pe care guvernul trebuie să‑l facă, pentru a transforma oamenii în sclavi, este să promoveze frica. Și, dacă poți găsi ceva care să‑i sperie, vor face tot ceea ce dorești”

Maestrul propagandei naziste și poate cel mai priceput expert media al epocii moderne, a explicat în ce constă metoda sa prin care „o minciună să devină adevăr” și „o frică să schimbe modul de viață al oamenilor”, afirmând că „o minciună spusă o dată rămâne minciună, dar o minciună spusă de o mie de ori devine adevăr”. În Mein kampfHitler scria: „Cea mai strălucită tehnică propagandistică nu va avea nici un succes dacă nu se ține cont în permanență de un principiu fundamental – trebuie să se limiteze la un număr mic de elemente și să le repete la nesfârșit. Dacă spui îndeajuns de mult o minciună și îi dai glas cât se poate de frecvent, ea va fi crezută.” Maleficii conducători naziști au reușit să schimbe modul de viață al poporului german pentru a se supune și chiar pentru a-i susține, promovând frica, limitată la un număr mic de elemente și repetate la nesfârșit, după care au făcut ceea ce au dorit cu poporul german.

NU MAI Suport Ajunge ! Să ne înțelegem: nu am negat și nu neg existența virusului, nu sunt împotriva vaccinurilor in general, dar s-a ajuns prea departe! Sunt revoltat și sătul până în gât de „distanțare socială”, de „zădărnicirea combaterii pandemiei”, de mască, de măsurile absurde, ilogice și, în mare măsură ineficiente! Asistăm de peste un an și jumătate la un adevărat coșmar la nivel planetar, cu val după val, tulpină după tulpină, doză de vaccin după doză de vaccin, lockdown-uri parțiale sau totale, etc. Un coșmar care nu se mai termină. Am auzit, succesiv, următoarele: 1) pandemia va lua sfârșit când vine vara (anul 2020), întrucât virusul nu rezistă la căldură; 2) pandemia se va diminua și se va sfârși când vor apărea vaccinurile; 3) nu ajunge o singură doză de vaccin, sunt necesare două doze pentru ca vaccinul să fie eficient; 4) a apărut o nouă tulpină și, ca urmare, este necesară și a treia doză pentru ca vaccinul să fie eficient. Și cu toate acestea nimic, nada, niente, nichts, nothing! Mai poți înțelege ceva? Este ceva logic și predictibil în toată această chestiune? Mie, personal, mi se pare că nu! Niciodată în istorie în timpul unei pandemii nu s-a oprit economia mondială în totalitate, așa cum s-a întâmplat de exemplu anul trecut, nu au intrat state întregi în lockdown, așa cum s-a întâmplat anul trecut și se întâmplă în continuare. Falimente peste falimente, destine frânte și tot cortegiul de suferințe aferent. Cine plătește pentru toate acestea? Am ajuns în situația în care nu mai poți planifica nimic pe termen lung, fie că este vorba de chestiuni personale sau profesionale stringente ori de călătorii în scop turistic, concedii, etc. Suntem practic în situația în care supraviețuim de pe o zi pe alta, de pe o săptămână pe alta, de pe o lună pe alta, așteptând cu sabia lui Damocles deasupra capului noi și noi măsuri samavolnice în vederea „combaterii” pandemiei. Asistăm practic la o distrugere graduală, inexorabilă, a vieților noastre! NU mai este vorba de celebrul dicton „divide et impera” ci de „covide et impera”!

Pentru a schimba “totul” e nevoie de “toți”. Dacă prea mulți zic că nu se poate, sigur nu se va putea schimba “sistemul”. Dacă suficient de mulți cred că se poate, atunci se va putea. Cât de mult se poate schimba ceva, depinde de cât de mulți se implică în proteste, în organizare de presiune civică și în organizare de noi partide politice.

LOGICA COVIDIANĂ: 1. Dacă te îmbolnăvești după prima doză, este pentru că îți lipsește a 2-a doză; 2. Dacă te îmbolnăvești după a 2-a doză, înseamnă că nu trecuseră 21 de zile; 3. Dacă te îmbolnăvești după 21 de zile, vaccinul este pentru a nu te îmbolnăvi grav; 4. Dacă evoluția bolii e gravă, vaccinul este ca să nu mori; 5. Dacă mori, ”niciun vaccin nu e 100% sigur. Este vina asimptomaticului că nu a vrut să se vaccineze”. Și pentru că trăim vremuri excepționale….Producătorul vaccinului nu este responsabil, Guvernul nu este responsabil, nci asistenta care te înțeapă nu este responsabilă. Dar dacă nu-ți injectezi vaccinul TU ești responsabil.

Anca Radu / Active News : Nu putem continua în ritmul nebunesc în care am ajuns să ne zbatem individual și în grupuri mici, fiecare cu prioritățile noastre. Este un zgomot îngrozitor, în care aruncăm fiecare cu ce ne vine la mână înspre autorități, alergând haotic în toate direcțiile. În situația noastră, singura abordare eficientă este forțarea abrogării Legii Nr.55/2020 și blocarea oricărei tentative de a impune interdicții și obligativități sub pretexte medicale, tocmai pentru că încercarea de a reacționa punctual, împotriva fiecărui abuz în parte, e fără spor – mobilizarea noastră este un proces cu o inerție mult mai lentă decât viteza cu care autoritățile pot produce la infinit noi și noi variante de abuz, iar uzura psihică e mereu la noi, nu la ei, cu demoralizarea inerentă. Orice tentativă de a contracara abuzurile pe calea dialogului rațional este exact atât de eficientă cum vedem din primăvara lui 2020 încoace. Toate argumentele noastre solide primesc răspunsuri pentru care îți trebuie mult umor de proastă calitate ca să insiști cu replica și tot atâta inconștiență ca să-ți alimentezi iluziile că vei ajunge la vreun rezultat.
DICTATURILE NU POT FI RESPINSE JURIDIC, ELE TREBUIE RESPINSE ORGANIC, pentru că fiecare așteptare a unui nou termen în instanță este un segment de viață la care am renunțat și care se întoarce împotriva noastră. Utilizarea instrumentelor juridice este pe cât de importantă din perspectivă profesională, pentru instituirea unor bune practici într-un viitor nu tocmai apropiat, la cum arată lucrurile, pe atât de inutilă din perspectiva inerției sociale, pentru că nu vorbim despre un timp de așteptare în care ne oprim și noi, și ei – ba mai rău, nu se oprește nimeni, ci continuăm să ne afundăm cu toții în bezna infernală în care suntem împinși constant. În fond, așa am ajuns unde am ajuns, ACCEPTÂND ȘI AȘTEPTÂND. Ba două săptămâni, ba două luni, ba să treacă “noul val”, ba să apară “vaccinul” miraculos, ba să atingem ținta de “imunizare” ideală – orice bolovăniș intelectual a fost bun pentru noi, ne-am lăsat puși în poziție de așteptare, când noi suntem de fapt în tren și începem să vedem tot mai clar spre ce ne ducem. Problema noastră e să oprim trenul cu totul, nu să rupem scaunele, nici să ne aruncăm bagajele pe geam ca să rămână măcar ele mai aproape de casă. Tot ce ne mai lipsește acum e ca peste țintele lor tot mai îndepărtate, cu obiective tot mai absurde, care ne țin într-o anestezie generală continuă, să ne mai luăm și noi unele suplimentare, așteptând termene în instanță pentru soluționări irelevante practic din motive de tardivitate în raport cu efectele deja produse sau proceduri parlamentare întrebuințate în manieră originală. Tare mă tem că în raliul acesta confuz pentru redobândirea libertății ne dărâmăm unii pe alții – ar fi mai eficient ca în loc să grăbim pasul în fața fiecărei noi amenințări venite din partea autorităților să ne oprim toți deodată, să se facă liniște. O liniște din care să se audă clar și tare un singur obiectiv: ABROGAREA LEGII NR.55/2020 ȘI ELIMINAREA ORICĂROR INTERDICȚII ȘI OBLIGATIVITĂȚI IMPUSE SUB PRETEXTE MEDICALE. Adică desființarea lagărului sanitar în care am intrat singuri făcând exact ceea ce facem și acum: lăsându-ne atenția confiscată cu tot felul de absurdități plecate de mult din perimetrul democrației și al bunului-simț. În timp ce noi ne punem toată energia și toată știința în slujba acțiunilor individuale și a mișcărilor civice cu obiective punctuale, peste noi se lasă etapa cea mai dură a dictaturii sanitare, cea în care sărăcia va obliga la măsuri de o violență cum nu vă imaginați. Pentru că acesta este prețul timpului pierdut în detalii, fie și semnificative. “Și pe colivia mică/ Șade colivia mare.”

Piperea facebook.com : “Dacă această lege – fantomă a codului QR este votată și promulgată, nu se mai poate face nimic preventiv. Doar post-factum s-ar mai putea imagina, adică litigii de muncă pentru concediere pentru motiv de lipsă a codului QR. Până atunci, o grevă, un boicot în masă, un protest care să înconjoare Parlamentul ar putea “ajuta” parlamentarii să nu voteze o lege care va duce la sancționarea și segregarea pe criterii de suspiciune de boală a două treimi din popor. Și sindicatele ar putea ajuta. Din păcate, însă, asta nu se va întâmpla. Minoritatea gălăgioasă și violentă care ne vrea înțepați pe toți și marcați cu codul QR va determina majoritatea tăcută să se supună. Mă refer la profesori, părinți, medici, jurnaliști, avocați, magistrați etc., care au reușit să ne facă pe toți medievali și inculți, inclusiv pe cei care se opun dictonului medieval “crede și nu cerceta”, la mare modă azi. Și după intrarea în vigoare acestei legi – fantomă se va putea lupta în același mod, numai că ideea de semnalizare a virtuții prin codul QR este acum în “patrimoniul” de idei și credințe cu care omul s-a obișnuit și pe care le consideră normale. Din nefericire omul s-a obișnuit cu ideea că liberul arbitru nu există, că drepturile și libertățile nu sunt de la Dumnezeu, ci de la puterea lumească, efemeră, putere care e de acord, în mărinimia sa, în marea sa pricepere, să ne dea înapoi cu țârâita și condiționat, anumite drepturi și libertăți, dar numai până la viitoarea criză, când alt îngheț și alt întuneric vor fi justificate de necesitatea asigurării “siguranței” noastre. Noi, furnicile.”

Noiembrie 2021: Varianta scurta, ca cea lungă nu este înțeleasă de toată lumea. Proiect lege certificat conform amendamente PNL și PSD:
1. certificat digital național (QR) este introdus pe perioada nedeterminata, indiferent daca avem stare de alerta sau nu, indiferent daca avem cazuri in tara sau nu
2. certificatul digital (QR) trebuie să îl prezinți obligatoriu ca să mergi la muncă sau să intri în sediul vreunei unități publice sau private, atât pentru copii, cât și pentru adulți. Adică: – dacă nu îl ai nu poți să mergi la muncă; – fără certificat copilul nu poate să meargă la școală sau la facultate; – fără certificat nu intri în spital; – fără certificat nu intri în magazin; – fără certificat nu intri în biserică; – fără certificat nu mai intri în sediul niciunei societăți ca și client sau angajat; – fără certificat nu mai intri nicăieri; – fără certificat nu mai poți să intri în Parlament, chiar dacă ești senator sau deputat. Cine te lasă să intri fără certificat își ia amendă cuprinsă între 10.000 lei și 100.000 lei. Numai cei din puterea judecătorească (judecători, procurori etc) vor putea să meargă la muncă fără certificat. Putem să intrăm numai în sediile puterii judecătorești fără certificat (judecătorii, tribunale, curți de apel, parchete etc.)
3. Testarea gratuită va fi numai 1 sau 2 luni (10 teste gratuite pe luna), dupa care testarea o vom face pe banii noștri. Chiar si cele 10 teste gratuite din prima luna pot rămâne numai pe hartie, daca statul nu decontează. Dacă ai contraindicații pentru vaccinare, testarea va fi gratuita. E posibil sa ramana tot pe hartie, daca statul nu ofera sau nu deconteaza testele gratuite, dar tu trebuie sa prezinti certificatul de testare ca sa ai acces oriunde.
4. Daca nu prezinți certificat când te duci la muncă, ți se suspendă automat contractul de muncă câte 30 zile până îl prezinți.
5. Daca nu esti vaccinat si te hotarasti sa te vaccinezi, ți-ar plăti statul testarea până când ajungi la schema completă de vaccinare (pe hârtie, că în realitate poate să nu se întâmple).
6. Poți să te plângi instanței că ți s-a suspendat contractul de muncă și să câștigi numai dacă este o eroare (dacă aveai certificat și a zis angajatorul că nu ai). Dacă în realitate nu ai avut certificat ți se va respinge acțiunea și contractul rămâne suspendat pentru că așa zice legea și judecătorul nu poate să treacă peste lege.
Concluzii: – se va impune vaccinarea obligatorie indirectă (dacă nu ai bani să te testezi, va trebui să te vaccinezi). Certificatul va fi folosit pe termen nedeterminat NU ARE LEGATURA ACEST CERTIFICAT CU TRANSMITEREA VIRUSULUI

Am stat 2 săptămâni cu pagina asta deschisa pe calculator, mi-a parut initial absolut aiurea, o gogomănie conspiraționistă dar cu fiecare zi care trece acest scenariu nu mai pare asa de imposibil. Si daca e ceva cat de cat adevarat in toate astea ???
Noua Ordine Mondială pentru IDIOȚI – Sau cum să înțeleagă ceea ce întâmplă în acest moment! Despre cele 7 etape care sunt programate (3 sunt deja terminate și a 4a este acum în curs de desfăsurare…)

Le NOM pour les Nuls-2

FAZA 1 – Simularea unei amenințării și crearea fricii. (decembrie 2019 – martie 2020)

  • Punerea în scenă a unei pandemii în China.
  • Uciderea a zeci de mii de bătrâni.
  • Umflarea numărului de cazuri și decese.
  • Poziționarea vaccinării încă de la început ca fiind singura soluție.
  • Concentrarea totală a atenției asupra lui Covid-19.

Rezultat, panică (aproape) generală

Le NOM pour les Nuls-3

FAZA 2 – Semănarea discordiei și a dezbinării. (martie 2020-decembrie 2020)

  • Impunerea măsurilor coercitive inutile, liberticide și măsuri neconstituționale.
  • Paralizarea comerțului și a economiei.
  • Observarea supunerii unei majorități și a rezistenței unei minorități rebele.
  • Stigmatizarea rebelilor și crearea unei diviziuni orizontale.
  • Cenzurarea liderilor dizidenței.
  • Pedepsirea nesupunerii.
  • Generalizarea testelor PCR.
  • Crearea confuziei între cazuri, infectați, bolnavi, spitalizați și morți.
  • Descalificarea tuturor tratamentelor eficiente.
  • Menținerea speranței unui vaccin care să salveze vieți.

Rezultat: Exasperare, nerăbdare, dezbinare.

Le NOM pour les Nuls-4

FAZA 3 – Aducerea unei soluții perfide și mortale. (decembrie 2020 – iunie 2021)

  • Justificarea menținerii măsurilor coercitive prin eșecul de a atinge pragul de imunitate a turmei.Propunerea unui vaccin gratuit pentru toți.
  • Promiterea protecției și a revenirii la normalitate.
  • Stabilirea unui obiectiv de imunizarea turmei.
  • Simularea redresării parțiale a economiei.
  • Ascunderea statisticilor privind efectele secundare și decesele cauzate de injecții.
  • Prezentarea efectelor secundare ale injecțiilor ca efecte „naturale” ale virusului și ale bolii.
  • Recuperarea noțiunii de variantă ca fiind o mutație naturală a virusului.
  • Justificarea menținerii măsurilor coercitive prin eșecul atingerii pragului imunității de turmă.
  • Sancționarea profesioniștilor din domeniul sănătății pentru exercitarea ilegală a îngrijirii și a vindecării.

Rezultat:îndoieli și sentimente de trădare în rândul vaccinaților, descurajare în rândul opozanților.

Le NOM pour les Nuls-5

FAZA 4 – Instalarea codul Apartheid și codului QR (iunie 2021-octombrie 2021)

  • Organizarea voluntară a penuriei generale.
  • Impunerea pașaportului de vaccinare (cod QR), recompensând vaccinații, pedepsind nevaccinații.
  • Crearea unui Apartheid al privilegiaților împotriva celorlalți.
  • Retragerea dreptului de a lucra sau studia celor nevaccinați.
  • Retragerea serviciilor de bază celor nevaccinați.
  • Impunerea testelor PCR plătite nevaccinaților.

Rezultat: prima etapă a controlulului digital, sărăcirea opozanților.

Le NOM pour les Nuls-6

FAZA 5 – Stabilirea haosului și a legii marțiale. (noiembrie 2021 – martie 2022)

  • Provocarea exploziei penuriei bunurilor și alimentelor.
  • Provoacă oprirea economiei reale și închiderea fabricilor și întreprinderilor.
  • Lăsarea șomajului să explodeze.
  • Impunerea celei de a treia doză de vaccin (rapel).
  • Reluarea asasinării bătrânilor care sunt încă în viață.
  • Impunerea vaccinării obligatorii pentru toți.
  • Amplificarea mitului variantelor, al eficacității vaccinurilor și a imunității de turmă.
  • Diabolizarea anti-vacciniștilor învinuindu-i pentru decese.
  • Arestarea liderilor opoziției.
  • Impunerea identității digitale pentru toți (cod QR): certificat de naștere, carte de identitate, pașaport, permis de conducere, card de asigurare de sănătate…
  • Instaurarea legii marțiale pentru a supune opoziția.

Rezultat: a doua etapă a controlului digital. Arestarea sau eliminarea adversarilor.

Le NOM pour les Nuls-7

FAZA 6 – Anularea datoriilor și dematerializarea (eliminarea) banilor (martie 2022 – septembrie 2022)

  • Declanșarea prăbușirii economice, financiare și bursiere, prăbușirea băncilor.
  • Salvarea pierderilor băncilor folosind conturile clienților lor.
  • Declanșarea „Marii Resetări”.
  • Dematerializarea monedei (moneda digitală) .
  • Anularea datoriilor, împrumuturilor și a ipotecilor.
  • Impunerea portofelului digital. (Digital Wallet)
  • Confiscarea bunurilor imobiliare și a terenurilor.
  • Interzicerea tuturor medicamentelor (remediilor) la nivel mondial.
  • Confirmarea obligativității vaccinării semestriale sau anuale.
  • Impunerea raționalizării alimentelor și a unui mod de alimentație pe baza Codex Alimentarius.
  • Extinderea măsurilor la țările emergente.

Rezultat: a treia etapă a controlului digital. Extinderea N.O.M. pe întreaga planetă.

Le NOM pour les Nuls-8

FAZA 7 – Generalizarea creditului social și a controlului integral. (din septembrie 2022)

  • Generalizarea unui sistem de credit social pe baza modelului chinezesc.
  • Implementarea sistemelor de control și monitorizare.
  • Militarizarea societății.
  • Eliminarea definitivă a adversarilor.
  • Activarea controlului bio-numeric al gândurilor, emoțiilor, fiziologiei și comportamentului.
  • Activarea genocidului cu ajutorul unor bio-nano-obiecte implantate.

Rezultat: a patra etapă a controlului digital. Genocidul, sclavia, zombificarea, sfârșitul aproape a întregii umanități.

Le NOM pour les Nuls-9

PLANUL NOII ORDINI MONDIALE SIMPLIFICAT

  • Pandemie.
  • Variante.
  • Vaccinarea obligatorie.
  • Pașaportul de vaccinare.
  • Penurie mondială.
  • Atacuri cibernetice false.
  • LEGEA MARȚIALĂ.
  • Dispariția banilor fizici.
  • Venitul universal.
  • Credit social.
  • Transumanism.
  • SUPUNEREA COMPLETĂ.

Posted in 2021 | Tagged , , , , , , | Leave a comment

madeinmures.com


Stră-străbunica Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii a fost, poate, cea mai frumoasă femeie născută în județul Mureș. Și a lăsat în urmă una dintre cele mai frumoase povești de dragoste dintre cele pe care le-ați auzit…Claudina s-a născut la Sângeorgiu de Pădure. Dacă noi n-o facem, clujenii o numesc una dintre cele mai frumoase femei din istoria orașului de pe Someș, pentru că parte din adolescență și-a petrecut-o acolo, în Palatul Rhédey. Este clădirea de vis-a-vis de Hotelul Continental, acolo unde strada Napoca se întâlnește cu Piața Unirii. Fără să stiți poate, ați trecut deseori prin fața Palatului, atunci când ați băut o cafea pe strada cu Diesel-ul sau când ați intrat în Librăria Universității. Soarta i-a hărăzit Claudinei să meargă odată la Curtea Imperială de la Viena, unde privirea i s-a întâlnit cu cea a lui Alexandru Württemberg. Era mai mare decât ea cu opt ani și Claudine încă o copiliță. Nu știau niciunul că atunci avea să înceapă una dintre cele mai frumoase povești de dragoste ale lumii. Dar nu știau nici că dragostea aceasta avea să le distrugă viețile. Ducele Alexandru era fiul fratelui mai mic al regelui german Frederic I de Württemberg, iar contele Rhédey, tatăl Claudinei, știa că era greu că fiica lui să fie acceptată în familia regală a Germaniei. Dar Alexandru a iubit-o atât de mult, încât i-a făcut pe ai lui să accepte o căsătorie morganatică. Se întâmpla foarte rar în familiile regale, pentru că o astfel de căsătorie unea oameni din clase sociale diferite. Claudine știa că nu va primi privilegii nici ea, nici copiii pe care amândoi și-i doreau. Dar nu avea nevoie. Ea îl dorea pe Alexandru. El a făcut și mai mult decât atât și a învățat limba maghiară pentru a-l convinge pe tatăl Claudinei de dragostea nebună pentru fiica lui. Baronul Rhédey n-a acceptat nici așa căsătoria lor. Fericirea lui Alexandru alături de Claudina începea, în mod fatidic, odată cu moartea tatălui fetei. Ea avea atunci 23 de ani și atât de mult s-au iubit, încât au adus pe lume trei copii, în numai 6 ani: Claudine Henriette, Franz Alexander și Amalie Josephine. Pe când împlinise 29 de ani, Claudiei i s-a făcut dor de Alexandru, care se afla la Graz. Și-a pus cei trei copii în trăsură și pe drumul spre Austria, când se aflau în Slovenia, trăsura s-a răsturnat. Atât de dor îi era de alesul ei, încât, în loc să se întoarcă, Claudia și-a continuat drumul călare. Accidentul și problemele sarcinii cu cel de-al patrulea copil se pare că i-au fost fatale. Claudia a murit…Cu inima sfâșiată, Alexandru a condus el însuși cortegiul funerar spre locul unde Claudia avea să își doarmă somnul veșnic, la Sângeorgiu de Pădure, în județul Mureș. Din trupul soției lui, Alexandru a păstrat însă inima. A pus-o într-o sticluță și a ținut-o pe birou până la sfârșitul zilelor sale. A vrut-o însă și după moarte, iar inima Claudiei a ajuns în sicriul în care a fost înmormântat.

Pe toate acestea le poți afla într-unul dintre cele mai frumoase muzee, poate din toată Europa. El se află în chiar în castelul din Sângeorgiu de Pădure în care s-a născut Claudia Rhédey, construit în 1809, de părinții săi, contele Rhédey László și Inczédy Ágnes. Sunt cinci săli, în care intri știind că ești în România, dar în câteva minute pare că ajungi la Londra, Berlin sau la Paris. Sunt uși care par secrete și care odată deschise, îți dezvăluie, în cea mai modernă întruchipare a tehnologiei, drumul contesei Claudia Rhédey în viața stră-strănepoatei sale, Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Din spatele unor oglinzi, prin tehnica hologramei, îți apare chipul Claudiei, care vorbește chiar cu tine, cel aflat în fața ei. Destul cât să îți facă pielea de găină și să vrei s-o auzi încă și încă o dată. Ești la Castel, în casa ei și în fața ei…De dincolo, din cealaltă cameră, Alexandru își jelește iubita și îți smulge sigur o lacrimă când te invită să-i privești biroul, pe care este o reproducere a sticluței în care el însuși a pus inima Claudiei. Sunt multe de văzut în Castelul pe care noi îl numim a fi tezaurul Coroanei muzeelor din Transilvania. Dar ne grăbim să trecem peste drum, acolo unde, în Biserica Reformată, este înmormântată Claudia. Este un loc pe care doar ți-l poți imagina. Trupul Claudiei este în fața amvonului, în cripta familiei Rhédey. Până la moartea contesei, în 1841, cripta rămăsese sigilată încă din perioada ciumei din 1614. A mai fost deschisă doar în 1935. Și de atunci, niciodată. Cei care au văzut-o pe Claudia în criptă au povestit că poartă colierul primit de la nașii ei de botez. Deasupra mormântului, se văd și acum două plăci memoriale. Ambele vin din partea Reginei Victoria, prima fiind adusă la Sângeorgiu în 1905, când era prințesă de Wales, iar a doua după 30 de ani, când deja devenise Regina Marii Britanii. Prințul Charles de Wales a fost la Sângeorgiu de Pădure și mesajul lui video în memoria Claudiei îl vedeți în Castel. Istoria are poveștile ei. Aceasta este, poate, cea mai dramatică poveste de dragoste cunoscută prin părțile Mureșului. Claudia este, la rându-i, poate cea mai frumoasă femeie din aceste locuri ale lumii, la fel cum istoria familiei sale ne leagă atât de mult de Casa Regală Britanică. Dincolo de frumusețea sufletului acestor oameni, pentru istorie, legătura noastră cu Casă Regală Britanică se traduce astfel: Al treilea copil al Claudiei și al lui Alexandru, Franz Alexander, s-a căsătorit cu prințesa Mary Adelaide, iar fiica lor, Mary Prinzessin von Teck, a devenit soția lui George al V-lea, cel care a ajuns rege al Angliei. Fiul lor, George al VI-lea, s-a căsătorit cu Lady Elizabeth Angela Marguerite Bowes-Lyon, cu care au avut o fiică, pe Elisabeta a II-a, actuală regină a Angliei.

La câțiva kilometri de Sighișoara este Platoul Breite care, cu cei peste 600 de stejari, întinși pe 133 de hectare, este cea mai mare colecție de arbori multiseculari din Estul Europei. Pe Breite nu se urcă prea greu dar, dacă ești pentru prima dată acolo, te aștepți ca la capătul drumului să găsești un peisaj solitar, fără urmă de oameni. La sfârșit de vară însă, într-o zi cu soare blând, am avut surpriza să întâlnim cel puțin câteva zeci de oameni. E un sentiment ciudat, un amestec de bucurie a găsirii unui loc wow, cu o curiozitate ce te acaparează la cea dintâi căutare pe net a sensului misterelor de pe Breite, pe care vrei tu însuți să le descoperi. O mașină cu numere de Ilfov era parcată pe drumul de pământ și, aproape de ea, doi tineri cu wikipedia deschisă pe telefon. I-am întrebat dacă au găsit stejarul-vedetă, pe “venerabilul domn” al pădurii, cel ce a aniversat 700 de ani, în măreția unui diametru de peste 7 metri. Nu mică mi-a fost mirarea ca răspunsul să-l primesc într-o perfectă engleză americană. Cei doi nu veniseră cu mașina de Ilfov. Erau din New York și au urcat pe jos până pe Breite, din Sighișoara. Pe Breite, peste 80 dintre stejari sunt arși. De voia naturii, de mâna oamenilor fără minte, sau de ignoranța altora. Dar scorburile lăsate de trecerea timpului au devenit sălaș pentru sute de feluri de insecte și neamuri de ciocănitoare. Pe drumul care te îndeamnă provocator să mergi înainte, ca în iubirile adolescentine prematur îndrăznețe, ajungi în locul în care pădurea se îngustează și pe unde trec lupi și urși. Erau vremuri în care căutai întâlnirile de grad 0, dar astăzi a vedea un urs în pădure trezește revolta “judecătorilor” de la ora 5, care din fața televizoarelor dau sentințe despre cum ar trebui ca animalele să-și vadă de treabă și nu de pădurea lor și să stea mai bine agățate cu capul în jos pe post de trofeu de vânătoare. Urâm urșii ca specie, doar pentru că unii mai dezaxați mănâncă uneori câte-o oaie, dar ne iertăm semenii care, în timp ce ursul mănâncă oaia, ucid alți oameni, violează copii sau bat femei. În lipsă de urși din bătaia camerei smartfonului, pe Breite ai sute de cadre mirifice ce îți pot epuiza bateria, în care poți prinde șopârle, fluturi, alge sau licheni ori, cu puțin noroc, chiar și familii de lilieci. Dar momentul neprețuit e cel în care auzi ciocănitoarele ce își fac loc printre adânciturile din scoarța multisecularilor. Sigur că te întrebi dacă o fi vreun semn și sunetul vine tocmai de la stejarul cel bătrân, la care nu știi să ajungi. Poate. Dar cu aparatul încărcat de pozele ce fiecare poate concura în castingul producătorilor de la Hollywood, nu poți decât să speri că pleci acasă, fără să știi musai care e acela, și cu amintirea celui mai bătrân stejar…Dar să ai un loc ce ar putea fi mină de aur și magnet pentru turiști și să nu știi să îl arăți printr-un amărât de indicator de lemn, așa cum are și cel mai ascuns magazin de cartier care anunță reduceri la ouă, e păcat. Mașina de Ilfov a plecat dar, între timp, pe Breite au venit altele. Cu numere de Germania, Belgia și UK. E interesant ce simți când știi că oamenii ăștia au venit de la mii de kilometri să vadă ceva ce tu ai lângă casă…

Castelul Bethlen Cris / Keresdi Bethlen Kastély

Puțini știu că județul Mureș are unul dintre cele mai frumoase castele din România. Se spune că este și cel mai frumos exemplar din Transilvania al arhitecturii renascentiste de locuire și apărare. Satul Criș, unde ajungi din Daneș, de pe drumul care leagă Sighișoara de Mediaș, a fost cunoscut dintotdeauna ca moșie a familiei Bethlen.Vremurile de demult nu lăsau aproape nicio carte despre Transilvania să iasă din tipar fără fața Castelului, prezentă și pe cărți poștale, ori pe timbre. Aici s-au filmat și câteva scene din “Felix și Otilia”, ecranizarea romanului “Enigma Otiliei”. Locul este plin de legende, multe rostite chiar aici, lângă cel mai înalt turn al arcaşilor din Transilvania. Se spune că prin locurile acestea trăia un balaur, care cerea mereu jertfe în vieți omenești și de animale. Ca să-i pună la adăpost, familia Bethlen a construit aici frumosul castel. Alte povești au fost inspirate de blazonul pe care îl vedeți peste tot în Castel. Unii spun că șarpele, care tronează maiestuos pe stemă, mânca oameni iar un nobil, strămoș al familiei Bethlen, i-a aruncat un măr cu care dihania s-ar fi înecat. Altă legendă zice însă că șarpele ar fi fost ucis după ce înaintașii familei Bethlen au ademenit monstrul cu blana unei oi, în care au pus var nestins. După ce s-a înfruptat din ospăț, varul i-ar fi explodat în burtă și oamenii au scăpat de teroarea șarpelui. Acestea sunt legende, dar faptele istoriei arată că la Castel a fost odată și una dintre cele mai apreciate biblioteci din Europa, după ce la Criș a prins viață tiparul de carte. Totul a pornit aici după ce familia Bethlen, cea botezată apoi “ramură de Criș”, a primit, ca dar împărătesc, locul pe care avea să se ridice bijuteria arhitecturală. Ea a fost mereu adăugită, vreme de vreo trei secole, începând cu mijlocul anilor 1500. Castelul a luat înfățișarea vremurilor prin care a trecut, căpătând chipuri gotice și mai apoi renascentiste.
Când am ajuns la Castel, ne-au întâmpinat doi tineri, costumați în prinț și domniță, ale căror zâmbete ne-au făcut să credem sigur că în ziua aceea acolo se întâmpla un bal, ca în vremurile de demult. “Nu e nimic”, cam asta le-a fost replica. Curioși de ce erau astfel îmbrăcăți într-o zi toridă, când curtea Castelului era goală, ne-au spus că “așa ne primim noi oaspeți. Nu contează când vin. Noi suntem aici”. Am rămas fără replică și am mai putut doar să întrebăm cât costă vizitarea și filmarea în castel. “Nimic. Dacă vreți să lăsăți ceva, acolo e o cutie, dar nu vă deranjați”. În curte se auzea o muzică medievală care, fără exagerare, te ducea în vremurile de glorie ale Castelului. În ritmurile de atunci și cu ochii minții deschiși, în Castel treceți prin toate stările suportate de sufletul omului, când vedeți capela familiei, pivnița, sauna, ori sala de judecată și închisoarea. 40 de camere numără Castelul din Criș și cel mai de-al locului te simți în turn, acolo unde urci pe o scară în formă de spirală, până la nivelul al cincilea, acolo unde este un punct de observație cu opt ferestre și de unde vezi întinderea de 10 hectare a parcului dendrologic, unde arborii exotici domină toată zona. De sus, am văzut și o tânără aplecată peste niște pietre și nu ne-am abținut până n-am coborât s-o întrebăm ce face acolo. Era studentă la arheologie și căuta urme ale vremurilor de acum câteva sute de ani. Cam asta face la Criș Fundația care acum resuscitează un organism încă viu, prin ale cărui vene pulsează istorie și povești, după ce locul a fost naționalizat și făcut CAP, furat și aproape distrus. La plecare, ne-am mai uitat odată înspre turn, unde se spune că în nopțile cu lună plină se mai văd mirese care coboară scările plângând. Ele apar acolo trimise de fantoma contesei care bântuie castelul. Ea ar fi înnebunit, obligată să se mărite cu un bărbat pe care nu îl iubea.

În județul Mureș avem cea mai bătrână pădure din România. Nu găsești niciun indicator care să te îndrume înspre locul care a fost martor la istoria de vreo 600 de ani a Văii Gurghiului. Poveștile cu oamenii de pe-aici sunt dintre cele care te fac să vrei să afli mai multe. “Gorunii ăi bătrâni îi căutați?” Și dacă le confirmi, încep istorii care ar face orice producător de filme americane să-și scoată agenda și să înceapă scenarii de block-busters. Dar niciuna dintre prieteniile închegate ad-hoc nu ne-a arătat intrarea bună înspre Mociar. L-am cunoscut pe Ilie, pădurarul care are în grijă comoara verde a României. Împreună cu el am trecut de bariera care nu era închisă și am mers așa vreo șase kilometri, pe un drum ca de pădure, dar suficient de bine bătătorit cât să poți înainta chiar și cu o mașină mică. Am oprit și, la îndemnul lui Ilie, am intrat ca într-o casă în care te așteaptă gazdele cu masă pusă. “No, haidaț’!” Însoțitorul nostru ne-a lăsat de la început impresia că știe cam tot ce mișcă, la propriu și la figurat, prin părțile astea. Ne-a pus pe gânduri doar bâta pe care o avea în mână și sprayul de la brâu. O mai fi avut omul și altele la îndemână, dar nici n-am mai întrebat de ele, să nu ne crească și mai mult gândul de întoarcere. Despre cele pe care le vedeam și care era clar că sunt instrumente de folosit în caz de Doamne ferește(!), am încercat să mai aflăm una-alta. Când am documentat filmarea pe care o începusem, citisem că putem vedea mistreți, căprioare, vulpi, bursuci și iepuri, dar lectura părea cam idilică față de “arsenalul” lui Ilie. Să fim la modă și – sincer – să ne liniștim, am întrebat și de urși. “No bine, normal că avem!” Ilie ne vorbea de urșii de pe-aici, ca și cum ar fi fost cățeii lui din fundul curții. Și o spunea cu o detașare care te făcea mândru că ești, parcă, lângă cel mai curajos om de pe Vale, în timp ce ne arăta urme de tot felul pe sub frunzele și vreascurile ce ne trosneau sub picioare, în zgomote care parcă veneau din adâncurile pământului.“Vedeți? Asta-i urmă de mistreț”, ne explică Ilie, mai mult cu ochii în pământ, să găsească amprenta “marelui negru”. Se zice că e un exemplar-femelă care, când se ridică în două labe, are vreo 2 metri și jumătate și care pare a fi regele de pe-aici. Înghițim în sec și încercăm să ne concentrăm la motivul pentru care am căutat Mociarul și nu la viețuitoarele vremelnice. După vreun kilometru prin desișul pădurii i-am găsit. Sunt vreo câteva sute, dar nu numai stejari, ci și fagi. Unii au peste 700 de ani, dar nu toți sunt în picioare. Pe mulți i-a pus la pământ bătrânețea, dar pădurea le-a făcut un cimitir ce pare sanctuar și chiar dacă sunt morți, miile de vietăți ce și-au făcut culcuș prin scorburile lor, îi fac mai vii decât oricând. Sunt și mulți fagi și stejari cu rădăcini vii, despre care se spune că au “doar” vreo 500 de ani. Pentru a-i cuprinde pe mulți dintre aceștia e nevoie de brațele desfăcute a șase sau șapte oameni. Unii au coroane ca de regi, iar scorbura altora ia chip de cenușăreasa. Mușchii crescuți pe trunchiul câtorva aduc cu o pictură abstractă. Dar niciunul nu seamănă cu celălalt. Când te uiți în sus vezi soarele printre ramuri, pentru că unii dintre “seculari” mai înfrunzesc din când în când, ca un om care vrea să mai respire, chiar dacă povara anilor e tot mai greu de dus. Pădurea Mociar, cea mai bătrână din România, stă singură, iar stejarii își spun unii altora aceleași povești, pe care le știu de sute de ani.

by Sergiu Zeresmadeinmures.ro

Posted in 2021, Transylvania | Tagged , , , , , , | Leave a comment

No, gata? No, hai!


Epic, scenariu de film. Caractere nobile și ticăloșenie împărătească, eroism și decadență. Drama ardeleana – revoluția maghiară a avut idealuri nobile dar nu a mers cu libertațile și spre români, moții au rezistat eroic dar au fost parte din contra revoluția imperiala. doar pentru a fi tradați batjocoriți și de austrieci. Avram Iancu a murit ca un boschetar nebun și bețiv la 48 de ani, ne-bun ca Eminescu, uitat de ai lui la fel cum au fost trădați Horea, Cloșca și Crișan. Josef Bem a ajuns pașă în Alep, Siria.
Sursa: Marian Croitoru

În poză, un “ciudat” cu haine ponosite și jerpelite, cu părul neîngrijit, cu un fluier în mâini, privește resemnat spre obiectivul aparatului de fotografiat. Se lasă fotografiat la cererea fotografului, pentru băutură. Ultimul voia să se amuze pe seama “ciudatului”, pentru că nu avea ocazia prea des, ca fotograf ambulant, să dea peste un astfel de om… În poză este Avram Iancu la 48 ani, cel mai mare erou al românilor din Transilvania. Este ultima lui poză, făcută în anul 1872.
Cu puțin timp înainte ieșise de la spitalul din Baia de Criș, având probleme la plămâni. Răcise rău, pentru că în ultimii ani dormea pe unde apuca, de foarte multe ori prin păduri, colindând cu mintea împrăștiată prin cătunele Munților Apuseni. “Ieșise” din spital e mult spus, dat afară e mai corect, pentru că spitalul se plătea și Iancu nu mai avea nimic în afară de fluier.
Administarorul spitalului, un ungur, l-a primit inițial pentru că era bolnav și l-a recunoscut, deși trecuseră deja 24 ani de când se terminase Revoluția în Transilvania. Când Iancu a început să își revină a fost invitat politicos să plece, pentru că spitalul nu putea fi un adăpost pentru săraci. Iancu era acum singur, fusese părăsit treptat de neamuri, de prieteni, care îl considerau bețiv și nebun, în general de românii transilvaneni, care încă nu-și vindecaseră rănile din suflet după morții de la Revoluție, ca să se mai gândească la el.
Drama lui Iancu a început cu 5 ani înainte, în 1867, când Transilvania a fost dată Ungariei, în cadrul Imperiului austro-ungar. Ultima speranță a lui Iancu s-a năruit atunci. Revoluția românilor transilvaneni conduși de el avea în 1848 în centrul ei impiedicarea guvernului revoluționar maghiar să anexeze Transilvania și chiar a reușit, revoluționarii maghiarii fiind înfrânți și Transilvania rămânând cum a fost înainte, adică principat în cadrul Imperiului austriac.
Numai că, după 19 ani, Imperiul austriac se transformă în Imperiul austro-ungar, prin asocierea Austriei cu Ungaria, iar Impăratul Franz Joseph oferă pe tavă Principatul Transilvanei Ungariei. Atunci Iancu și-a pierdut mințile de de tristete. Pentru a înțelege mai bine lucrurile trebuie să ne întoarcem în timp 24 ani.

In anul 1848 ideile de drepturi și libertăți pentru toți oamenii au dus la izbucnirea revoluției în Europa. Imperiul austriac, condus de habsburgi, imperiu în componența căruia se aflau, printre multe altele și Serbia, Croația, Ungaria și Principatul Transilvaniei a fost cuprins și el de revolutie.
Revoluționarii austrieci, având sprijinul unor înaltți ofițeri imperiali, ocupă Viena și pun pe goană Curtea imperială. Succesul revoluționarilor la Viena face ca peste tot în Imperiu austriac popoarele asuprite să declanșeze revoluții. Este valabil și pentru Ungaria și principatul Transilvaniei. Impăratul Austriei, juniorul (18 ani) Franz Joseph își revine din soc, mobilizează armata imperială și recucerește Viena, executând liderii revoluționari – scapă doar un general austriac, Josef Bem, de origine poloneză. Numai că, dacă Franz Joseph a reușit să “normalizeze” situația la Viena a întâmpinat mari dificultăți în restul imperiului, în special în Ungaria, unde revoluționarii maghiari, după ce au ocupat Budapesta, au declarat Ungaria stat independent, au trecut la punerea în practică a programului revoluționar (drepturi și libertăți pentru toți cetățenii maghiari) ceea ce le-a adus un imens sprijin popular și și-au constituit rapid o armată profesionistă puternică, bazată de ungurii dezertori din armata imperială, la conducerea ei fiind numit generalul Josef Bem, fugarul din Viena.
Mai mult, guvernul revoluționar maghiar de la Budapesta, sigur de puterea sa, cerea alipirea principatului Transilvaniei la Ungaria, iar Dieta de la Cluj a Principatului Transilvaniei, compusă doar din reprezentanții celor 3 natiuni (unguri, secui, sași) voteaza unirea cu Ungaria, lucru ce a permis intrarea imediată a armatei revoluționare maghiare pe teritoriu Principatului Transilvaniei, la care s-au alăturat și garzile maghiare din Transilvania.
Acest vot al Dietei de la Cluj a indigant pe românii majoritari în Principatul Transilvaniei, care nici măcar nu erau recunoscuți ca nație distinctă, așa că au respins unirea cu Ungaria, s-au organizat și ei în miliții naționale și, prin moții conduși de Avram Iancu, au oprit intrarea armatei revoluționare maghiare în Munții Apuseni, împiedicând astfel ocuparea întregii Transilvanii de către armata revoluționară maghiară. Franz Joseph a speculat imediat conflictul dintre armata revoluționară maghiară aflată în Principatul Transilvaniei și a milițiilor naționale române, alcătuite din moții lui Avram Iancu și pentru a lovi în revoluția maghiară, dar mai ales pentru a preveni o posibilă viitoare înțelegere între revoluționarii maghiari și români, care aveau cam același programe de drepturi și libertăți, a anunțat imediat că îi recunoaste pe romanii transilvăneni ca națiune distinctă în cadrul Principatului Transilvaniei și nu acceptă o unire a Principatului Transilvaniei cu Ungaria, lucru care a încurajat efectiv rezistența românească.
Toate încercările armatei revoluționare maghiare, armată profesionistă, de a intra în Munții Apuseni au eșuat în fața tacticii de gherilă a milițiilor naționale române, a moților lui Avram Iancu. Când coloanele de 1.000 oameni din armata revoluționară maghiară urcau cărările de munte, buciumele fiecărui cătun anunțau sosirea lor și, din zecile de cătune, pe cărări scurte știute numai de moți, aceștia se concentrau rapid pe direcția de înaintare a armatei maghiare, având întotdeauna o superioritate numerică de cel puțin 5 la 1 și îi așteptau la poduri și trecători, cu furci, coase, lănci, topoare. Când armata revoluționară maghiară și-a schimbat și ea tactica și a intrat în munți cu efective sporite de peste 4.000 de oameni era prea târziu, pentru că armata imperială austriacă trimisese puști și tunuri moților. Intre timp, a sosit și armata țaristă în Transilvania, în sprijinul Împăratului și armata revoluționară maghiară a fost înfrantă. Generalul Josef Bem iar a scăpat, a fugit în Imperiul otoman, a trecut la islamism și a devenit … pașă și guvernator în Alep, Siria… asta e istoria. După înfrângerea revoluției maghiare, Franz Joseph cere dezarmarea și desființarea milițiilor române, fără a acorda niciunul din drepturile și libertățile cerute de revolutionarii transilvăneni. Până și recunoașterea românilor ca națiune distinctă țn Transilvania, promisă de împarătul Franz Josef in 1848, nu s-a putut obține până în anul 1863. Iancu nu mai poate face nimic, armata imperială austriacă, ajutată de cea țaristă, învinsese toate revoluțiile din Imperiul austriac, o continuare a rezisenței în Munții Apuseni, contra unui nou inamic, armata austriacă și țaristă, înseamnă sinucidere curată. 40.000 români morți a fost costul revoluției din Transilvania, mai precis a rezistenței din Munții Apuseni, dar s-a reușit totuși ceva – Ungaria nu a putut lua Transilvania! Asta însă numai până în anul 1867, când Franz Josef oferă Ungariei principatul Transilvaniei.
In 2 audiențe la Împărat, Iancu încearcă să îl convingă pe Franz Josef să ofere drepturile și libertățile cerute de români. In zadar, Împăratul nici nu voia să audă de așa ceva, nu numai pentru români, dar pentru nimeni alții din Imperiu. Ii oferă spre consolare lui Iancu o decorație importantă “Crucea de aur pentru merite și Coroana ”pentru implicarea lui în lupta împotriva revoluționarilor maghiari”. Iancu refuză demn decorația. Nu venise pentru recompensarea lui la Împărat, ci pentru drepturile românilor!
Infrant, Iancu iese din viața politică în anul 1852.
XXXXX
Revenim acum la momentul anului 1872, an când Iancu era privit și tratat ca un boschetar de azi. Incă nevindecat deplin și cu mintea zdruncinată, dar fără a lăsa din mănă fluierul și traista, Iancu pleacă din nou prin cătune. Revine după câteva zile din nou la Baia de Criș. Vrea să se interneze din nou la spital, dar este alungat. Se oprește atunci la casa unui cunoscut, Ioan Stupina, fost luptător în legiunea de moți, acum un pașnic brutar. Sosirea “ciudatului” îl cam încurca pe Ioan Stupina, deoarece coincidea cu pregătirile finale pentru logodna fiicei lui cu un subofițer ungur. Nu îl alungă imediat ce-l vede, dar îl ține la distanță. Îi dă să mănânce și îi oferă adăpost de o noapte pe prispa casei.
Luna septembrie în Muntii Apuseni aduce nopți reci, temperatura scade până la 10 C. In dimineața de 10 septembrie 1872 Iancu este găsit mort pe prispă. In traista lui de sub cap se găsește un prosop și o scrisoare mototolită, datată 1867 și adresată Împăratului. Ii spunea Împăratului despre starea lui grea și îi cerea ajutor.
A scris-o probabil într-un moment de depresie. Dar nu a trimis scrisoarea niciodată, nu voia să se umilească atât, așa că a mototolit-o, dar de păstrat a păstrat-o asupra lui. Se întamplă acum, după moartea lui, niște lucruri ciudate, care spun despre noi românii cât de nerecunoscatori putem fi câteodată față de binefăcătorii noștri.
Ioan Stupina, românul luptător în munți, refuză să se ocupe de înmormântare, pe motiv că înmormântarea costă. Atunci, o înmormântare costa cam cât 6 oi.
Este anunțat despre deces fratele lui Iancu, Alexandru, întâmplător preot ortodox. Refuză categoric să se implice în înmormantare, cu motivare că Iancu a renuntat la religia ortodoxă, trecând la religia greco-catolica și el nu îngroapă “rătăciți”. Un ticălos… știa că Iancu se declarase de religie greco-catolică formal, ca să poată urma dreptul, unde nu erau admiși decât excepțional români și numai dacă erau de religie greco-catolică.
In realitate, fratele preot ortodox îl declarase cu ani în urmă nebun pe Iancu, ca să îi poată prelua partea de moștenire, așa se face că Iancu nu mai avea în ultimii ani de viață ca avere proprie decât…fluierul. Cum nimeni nu se grăbea să preia sarcina îngropării, Ioan Stupina anunta primăria, care este nevoită să suportea ea cheltuiala cu îngroparea, căci nu putea fi lăsat un om neîngropat.
Se trag clopotele și lumea află că mortul e Avram Iancu. A doua zi, scriu și gazetele. Vestea circulă cu rapiditate în toata zona: a murit Avram Iancu.
O emoție izbucneste pretutindeni în Apuseni; toți găsesc acum timp să se gândească din nou la el și la faptele lui și, în număr mare se îndrepată spre locul de înmormântare. Prilej de reclamă și pentru biserică, greco-catolicii trimițând 32 de preoți; alți 4 preoți ortodocși vin pe cont propriu și ei la înmormântare.
Singura prezență sinceră la înmormântare a fost a celor ce au luptat alături de Iancu și mai ales a copiilor lor, crescuți cu povești despre Iancu. Aceștia erau mii. Moartea lui Iancu îi redeștepta pe românii transilvăneni, care din acel moment nu l-au mai uitat și îl comemorează anual!
XXXXX
Și totuși, ce are așa de special Iancu de românii merg la Țebea în fiecare an, cu zecile de mii, de 166 de ani? Ca avocat, Iancu nu a câștigat niciun proces. Ca și comandant militar pregătirea lui militară era zero, singura lui comanda miliară a fost “ No, gata ? No, hai ! “ (ănsă cu el în frunte)
Ca și orator nu s-a făcut remarcat. Nu veți găsi vreun discurs al lui, deși avocații, de regulă, sunt buni de gură, Iancu nu era vorbăreț. Spunea într-o singură propoziție ce alții spun în 10 fraze.

Iancu a rămas în conștiința românilor de 166 de ani pentru că a fost SINGURUL POLITICIAN ROMAN care nu a mințit și nu a furat, care ȘI-A IUBIT NEAMUL MAI MULT CA PE EL INSUȘI, lăsându-i prin Testamentul din 1850 chiar și casa părintească. Aceasta-i mostenirea pe care ne-o lasă Avram Iancu, exemplul lui personal. Si peste alti 166 de ani, românii vor fi prezenți la Țebea, dar cu siguranță că nimeni din cei ce vor fi acolo nu își vor aminti de mizeriile de politicieni de azi (parlamentari, miniștri, președinti).
PS. La cam o lună după moartea lui Avram Iancu, doi moți se prezintă la Primarie și, cerând să li se respecte anonimatul, plătesc ei Primariei costul înmormăntării.
Iancu a plecat la Cer fără a fi dator cuiva!

Posted in 2021, Transylvania | Tagged , , , | 1 Comment

Muntele Rece


Cabana “Judo” cu căldarea zmeilor
.Aşezarea Muntele Rece este cea mai mică din cadrul comunei Maguri Racatau, judetul Cluj și cuprinde şapte cătune: Mâţeşti, Păltinei, Bordeşti, Crişeni, Dodeşti, Râşca Şcoală şi Râşca Moară, cu o suprafaţa ocupată de 97,77 ha.
Comuna răsfirată cu case aflate la sute de m distanta una de alta.
Platou la cota 1100
Printre cabane de orășeni s-au mai păstrat câteva gospodării vechi.
”Străzile”/casele acestui cătun rasfirat sunt văzute de un orășean ca niște cabane izolate pe munți, la distanțe mari,

După 1989 am asistat neputincioşi la un proces ireversibil de pulverizare a economiei naţionale, de distrugere sistematică a potenţialului productiv al acestei ţări. După 1990, într-un mod absolut singular în lume, s-a trecut la o aşa-zisă economie de piaţă, dar nu în sensul dezvoltării capacităţilor de producţie indigene pentru a putea face faţă exigenţelor şi standardelor de calitate într-o competiţie cu produse similare din afară, ci la eliminarea treptată, conştientă, şi de aceea, iresponsabilă, a oricărei şanse a producătorului autohton de a-şi disputa nu pieţele externe cum ne-am putea gândi, dar nici măcar pe cea inernă. Pentru Guvernele de dupa 1990 prioritară nu a fost dezvoltarea capacităţilor de producţie, modernizarea sau retehnologizarea acestora, ci închiderea lor din proprie iniţiativă sau de către cei care le-au achiziţionat la preţuri derizorii în cadrul aşa-zisului proces de privatizare.
În majoritatea cazurilor, pe baza unor slogane dirijate de forţe interesate, s-a avut în vedere doar lichidarea unităţilor respective, argumentându-se pretinsa lor lipsă de eficienţă, chiar şi atunci când, prin profilul lor de producţie, ele erau unice la nivelul economiei naţionale sau jucau un rol decisiv în industria pe orizontală.
Sectorul cel mai greu lovit de această politică bizară l-a reprezentat mineritul unde, după cum se ştie, au fost disponibilizate zeci de mii de persoane şi închise numeroase mine. În această situaţie se află şi mina de feldspat din localitatea Muntele Rece, judeţul Cluj – cea mai mare rezervă de feldspat alcalin şi potasic din ţară. Ea a funcţionat între anii 1954-1994, fiind principalul furnizor pentru mai multe întreprinderi din judeţul Cluj şi din ţară şi livrând la export peste 60% din producţia realizată. Se obţinea o producţie de până la 10.000 de tone pe lună, atât prin exploatările la suprafaţă, cât şi din subteran, având un randament de până la 90-95%.
La această mină îşi desfăşurau activitatea circa 300 de angajaţi, majoritatea localnici sau din zonele apropiate. Din motive absolut necunoscute, S.C. Cominex S.A. Cluj a decis în 1994 încetarea totală a activităţii de exploatare minieră de feldspat de la Muntele Rece, nu pentru că ar fi încetat cererea de feldspat la intern şi export, şi nici pentru că ar fi fost nevoie de investiţii mari în dotare sau în activitatea de producţie. În prezent, foştii beneficiari ai minei se aprovizionează din export, la preţuri cu mult mai mari decât cele pe care ar fi trebuit să le plătească pentru feldspatul de la Muntele Rece. Printre altele, este de remarcat că se plătesc importante sume de bani pentru transportul acestei materii prime deşi, la mai puţin de 35 de km de Cluj-Napoca, deţinem cea mai mare mină de feldspat din România.
După încetarea activităţii, au fost lăsate în paragină blocurile sociale, dormitoarele, cantina, magaziile, sediul administrativ, atelierele de reparaţii şi întreţinere, sala de compresoare, vestiarele şi mijloacele de transport auto. O simplă analiză a acestei situaţii inadmisibile ne impune concluzia că asistăm la un act de asociere conştientă cu cei care urmăresc distrugerea capacităţii economice a ţării.
Închiderea minei de la Muntele Rece a avut un impact social devastator. Peste 300 de angajaţi împreună cu familiile lor şi-au pierdut unica sursă de venit, fiind aruncaţi în braţele mizeriei, lipsei şi sărăciei cronice. Închidere minei de la Muntele Rece a fost din punct de vedere social şi economic, un exemplu cras de subminare a economiei naţionale, de distrugere a resurselor şi capacităţilor sale de producţie.

Posted in 2021 | Tagged , , | Leave a comment

Cărări Josefine


Căutând cărări prin păduri, pe hărți turistice cât mai detailate, mi-am dat seama că vechi drumuri țărănești de creastă nu apar pe aceste harți moderne, care ar trebui sa arate potecile cele mai obscure. Chiar și romanii umblau pe creste, valea Arieșului de exemplu pentru ei era o junglă. Sute, mii de ani văile mari au fost folosite de migratori, cuceritori, de aristocrația feudală, în timp ce drumurile bătrânești uneau comunitățile vechi peste creste, sus în păduri, pe platouri legate de astfel de drumuri, a supraviețuit ”civilizația jus valahicum”.
In Romania 60% din populatie se încălzește cu lemn, dar tăierile ilegale sunt ca volum muuult mai mari decat lemnele de foc. Prin PNRR 2021 Guvernul și-a asumat să pună în vigoare, până cel târziu în ultimul trimestru din 2023, un cadru legislativ care ne va constrânge să nu mai folosim lemnul ca sursă de combustibil. Nu conteaza cât se taie ilegal, acolo sunt venituri enorme care finanteaza partidele, conteaza sa fie controlată ”bătrânica care vinde usturoi la piață”.

Între Sâmcraiu Almașului și Cubleșu pe creasta din Pădurea Sâncraiului, pe hărțile Josefine apare un superb drum de creastă care nu apare pe nici o harta modernă. Am verificat pornind pe jos din Topa Mică, drumul este încă acolo, marcat din loc în loc de mici stâlpi de beton. Acum poate fi un trail ideal pentru cicloturism. O parte din aceasta pădure va fi distrusă de Autostradă.

Pe hărți satelit google maps se îtrevăd drumuri forestiere vechi sau noi.
Vechiul drum de creasta nu apare nici pe muntii-nostri.ro, care are hartile cele mai detailate.
Posted in 2021, Bike Travel, Go, Transylvania, Uncategorized | Tagged , , , , | Leave a comment

Totalitarismul medical – 9.21


Non-subiectele momentului există doar ca să distragă atenția de la unicul subiect care contează – tirania prin învăluire. Au segregat populația în două caste și gravitează razant pe lângă subminarea economiei naționale și trădare. Certificatele verzi sunt un cartof fierbinte primit de la Departamentul “Corporate” al UE. Același departament care a castrat internetul, a liberalizat monopolurile și a investit în vânt și soare până a triplat prețul energiei în toată Europa. De la o clică de lobby-iști ce sugrumă voalat și alte libertăți, încă din 2012. A fost aruncat către un guvern de inconștienți și pasat orbește către populație. Nu se poate implementa așa ceva fără abuzuri grotești. E nebunie și faliment.
Odată activate aceste măsuri, deschidem calea către dictatura analfabeților cu puteri extraordinare. E autoritarism demn de o asociație de locatari. De ce facem toate astea? “În numele protejării celor vaccinați de cei nevaccinați și pentru a opri răspândirea virusului!”. Asta sună exact cum e – schizofrenie legislativă. Vaccinul nu împiedică transmiterea și infectarea.
Gradul ăsta de ticăloșie nu putea fi susținut fără lașitatea și complicitatea vectorilor noștri, a liderilor de opinie deveniți bugetari prin învăluire de când pompează statul ajutoare covid în toată presa. De un an jumate sunt mai docili decât bișonii castrați. Mai scriu filosofie de cafenea sau marochinărie politică, dar nu mai au tupeu să miște în front. S-au dus prea tare în militantism și știri comandate, s-au compromis total cu fake news și sunt în situația în care nu mai pot da înapoi. Au numai de pierdut. Luni de zile ne-au făcut proști și conspiraționiști, ne-au certat, ne-au insultat, ne-au făcut extremiști și radicali, dar toate lucrurile astea strigate de noi s-au adeverit îngrijorător de repede. De altfel, era complet previzibil. Când un demagog vorbește din senin despre “noul normal” și despre cât e ceva de “imposibil”, trebuie să vă așteptați la acel ceva în maxim șase luni. Când Merkel zice că nu se poate Covid Pass, să vă așteptați la Covid Pass. Când Macron vorbește de neconstituționalitatea vaccinării obligatorii, trebuie să vă așteptați la vaccinare cu bocancul jandarmeriei în beregată. E logică elementară. Dacă un ticălos vorbește pe un subiect, înseamnă că i s-a pus problema pe masă și a mobilizat deja o echipă care să forțeze limitele unui stat de drept până la fractură.
Am văzut că e hlizeală mare pe-aici, la oameni mișto de tot care înțeleg libertatea și drepturile ca puii de guguștiuc – să vină stătuțul să le dea la toți pe cioculeț. Problema e că, în natură, părinții de guguștiuc împart cuibul în doi pui și îl scalpează pe cel mai slab. Ăsta e singurul rol al segregării. Unul zboară, altul moare. Pe ăia din presă îi mai înțeleg. Îi sugrumă statul cu ombilicul de la buget, dacă nu-s cuminți. Plus că trăiesc din panică și audiență ca niște corbi pe cadavru. Dar ăștia din societatea civilă n-au nicio scuză pentru lașitate. Nu știu când libertatea sau drepturile omului au redevenit extremism, radicalism și subiect de batjocură. Ultima oară, din câte îmi amintesc eu, libertatea și dreptul la intergitate fizică a persoanei era subiect de batjocură pe vremea lui Ceaușescu. Uite că a venit rândul nostru să apucăm pe calea părinților și să purtăm etichete de “element retrograd”, “nebun” și “factor perturbator”. O etichetă ce ni se pune în frunte, indiferent cât de vaccinați am fi, taman de către luptătorii ăștia care s-au pretins victimele comunismului de pe la Viena și Paris, pe unde i-au trimis părinții securiști să facă studiile.
Din punct de vedere mintal, guvernanții se învârt în același cerc, și ei și guriștii lor arvuniți să tacă sau să scrie desene animate când trec mizerii prin senat. Tot ce se întâmplă acum este epidemiologie făcută cu barda. Vorbim de drepturi și libertăți cetățenești care s-au câștigat mult prea greu ca să fie pierdute în mâinile unor conțopiști de talia lui Arafat sau Cîțu.
Suspendarea temporară a statului de drept, în numele unei urgențe perpetue, creează un precedent teribil de periculos. Chiar și dacă am avea certitudinea că oamenii ăștia au cele mai bune intenții. În primul rând creează nevoia de urgențe perpetue. Cea mai ușoară guvernare e aia făcută cu pumnul. Închipuiți-vă ce se poate întâmpla când vin alții la putere. Ați vrea să vă carantineze un Dragnea la nesfârșit? Să nu puteți protesta niciodată? Să nu puteți supraviețui economic dacă nu vă supuneți unor corupți? Să nu puteți accesa servicii sau locuri de muncă? Voi nu vă mai puteți aduna, dar PNL-ul se-adună liniștit la congres.
Asta este realitatea în care trăiți acum. O realitate extrem de reconfortantă pentru orice ticălos prezent sau viitor care poate activa planuri roșii din pix, când vrea mușchiul lui, și poate invalida Constituția prin clica lui din CNSU. Pentru că sistemul sanitar e complet opac și corupt până în măduva oaselor. O știți cu toții. Pentru că presa e opacă din punct de vedere al finanțărilor și e coruptă până la miez. O știți cu toții! Pe cine vă bazați să mai spună adevărul? Pe PNL sau PSD?
Asta e realitatea care trece în liniște prin legislativ ca o tenie prin intestin. Mă așteptam la scandal general, nu la glumițe puerile de oligofreni cu zeci de mii de cititori. Dar nu! Să fie liniște. Lașitate și batjocură. Să meargă clickurile. Să luăm un like și-o inimioară. Mă piș pe like-uri! Unele lucruri sunt cu mult mai importante decât imaginea. N-am nevoie să mă placeți, ci să beliți ochii la ce vi se întâmplă.
Dacă sunteți cu “trupul meu – alegerea mea” când vine vorba de avort, dar susțineți certificate verzi sau vaccinare obligatorie, sunteți paroxismul ipocriziei. Morți de la gât în sus. Oricum, precedentul este acum creat în mai toată Europa. Statele vă pot dicta ce să faceți cu trupurile voastre. Injecție sau vă pierdeți locul de muncă! Certificat verde sau stați în arest la domiciliu! Supunere sau foame și tortură psihică! E doar o chestiune de ciclu electoral. O mică împrospătare de ticăloși care au deja baza legislativă și precedentul ca să vă pună lacăt și pe pântec, nu numai pe firmă. Orice în numele “sănătății publice”. Din nefericire a devenit la fel de abstractă ca “sănătatea morală”.
Mi-e scârbă, dar și frică. O bună parte din voi aveți încă senzația că certificatul verde și vaccinarea obligatorie sunt despre ieșit la film sau la o cireșică. Aveți senzația că impunerea unor măsuri discriminatorii sunt despre combaterea unui virus. Nu puteți fi ATÂT de proști! Efectiv, nu se poate. Ce țarc infect de oi sleite a devenit lumea asta plină de lideri fără opinie. https://www.facebook.com/dan.v.pavel/posts/4400865013327305

Cu noile legi, ordonante “pass” ne intoarcem oficial in nazism. Vaccinatul va avea drepturile constitutionale, nevaccinatul va fi noul evreu, bun de abuzat in toate felurile. Nicio instanta nu ne va putea apara, pentru ca noul nazism medical va fi legal.
Adrian Toni Neacsu 22 septembrie la 22:25  Cât să mai reziști?? Nebunia a atins culmi inimaginabile! Astăzi a trecut prin Senat proiectul de lege referitor la certificatul verde cu un amendament șocant. Pentru cine nu îl înțelege din prima Parlamentul abilitează Guvernul ca în vederea combaterii pandemiei să poată prin hotărâri de Guvern, la propunerea CNSU, să condiționeze exercitarea TUTUROR drepturilor și libertăților din Constituție de prezentarea certificatului verde, după cum dorește și când dorește!!!
E un coșmar, e incredibil, scandalos, e nesimțire! Amendamentul de noaptea minții prevede că ASIGURAREA drepturilor și libertăților fundamentale poate fi condiționată, prin HG, de prezentarea certificatului verde! E vorba despre TOATE drepturile și libertățile din Constituție, este practic vorba despre toată Constituția a cărei aplicare pentru anumite categorii de persoane poate fi condiționată, la dorința administrației publice, de existența și prezentarea certificatului verde!
Nu ți se recunosc drepturile și libertățile fundamentale dacă nu ai certificat verde! Nici dreptul la muncă, nici dreptul la liberă circulație, nici dreptul la învățătură, nici libertatea individuală, nici dreptul la proprietate privată, nici dreptul la inviolabilitatea domiciliului, nici dreptul la viața privată, nici libertatea de exprimare, nici dreptul la vot, nici dreptul de a fi ales, nici dreptul la ocrotirea sănătății, nici dreptul de asociere, nici libertatea economică, nici dreptul la moștenire, absolut nici un drept!!
Ești apatrid în propria ta țară, deși aceștia tot au o protecție internațională și stau mai bine. Premierul, secondat de Arafat, devine Dumnezeu, practic cu drept de viață sau de moarte asupra noastră!!!

Posted in 2021 | Tagged , , , , | Leave a comment

“live at home like a traveler”


The American poet Robert Frost wrote of Thoreau, “In one book … he surpasses everything we have had in America.”[50] The American author John Updike said of the book, “A century and a half after its publication, Walden has become such a totem of the back-to-nature, preservationist, anti-business, civil-disobedience mindset, and Thoreau so vivid a protester, so perfect a crank and hermit saint, that the book risks being as revered and unread as the Bible.

Ar putea fi o imagine cu copac, în aer liber şi text care spune „Reconstruction of the interior of Thoreau's cabin Replica of Thoreau's cabin and a statue of him near Walden Pond”

Walden sau Viața în pădure / Walden; or, Life in the Woods de Henry David Thoreau este o carte din vremurile când scriitorii și poeții creau idei profunde și consistente, nu doar le preluau și le reinterpretau. O carte de acum două secole care poartă în ea amprenta unei gândiri creative pe cât de prolifice, pe atât de surprinzătoare. Un produs clasic al literaturii americane, aparținând unuia dintre reprezentanții cei mai de seamă ai curentului transcendentalist, care va plăcea în egală măsură tinerilor, dar și cititorilor trecuți de prima tinerețe. Absolvent de Harvard, Henry D. Thoreau „și-a permis” acum 174 de ani extravaganța de a se retrage să trăiască în pădure, într-o căbănuță, timp de doi ani și două luni, pe malul lacului Walden din Concorde, Massachusetts. Traiul simplu din acest peisaj bucolic pare a fi fost pentru Thoreau un izvor nesecat de inspirație. Ideile profunde și consistente, care își mențin perfect actualitatea și astăzi, abundă în această carte care îți va oferi pentru moment senzația că tu însuți te-ai retras departe de lumea disprețuitoare, arogantă și sfidătoare de astăzi. „M-am dus în pădure pentru că am vrut să trăiesc deliberat, să dau piept numai cu faptele esențiale ale vieții și să văd dacă nu puteam învăța ce avea ea să-mi spună, ca să nu descopăr, când voi ajunge să mor, că nu am trăit. Nu voiam să trăiesc ceea ce nu era viață, căci viața e mult prea scumpă. Nici nu voiam să practic resemnarea, dacă nu era nevoie. Am vrut să trăiesc profund și să sug toată măduva vieții, să trăiesc într-un mod atât de bărbătesc și într-un mod atât de spartan, încât să înfrâng tot ce nu era viață, să cosesc o brazdă lată chiar de lângă pământ, să înghesui viața într-un colț și s-o reduc la termenii ei cei mai simpli, și dacă s-ar fi dovedit josnică, să scot toată josnicia adevărată din ea și să o arăt omenirii, sau dacă era sublimă, s-o cunosc prin experiență și să pot spune adevărul despre ea în următoarea mea plimbare. Căci cei mai mulți oameni sunt nesiguri dacă ea este a diavolului sau a lui Dumnezeu și au conchis cam în grabă că țelul principal al omului pe lumea asta este să-L sl ăvească pe Dumnezeu și să se bucure veșnic de el.” Autorul a urmărit două obiective prin acest experiment: scrierea primei sale cărți (A Week on the Concord and Merrimack Rivers) și efectuarea unui experiment economic pentru a vedea dacă ar fi posibil să trăiască lucrând o zi pe săptămână și dedicând celelalte șase zile preocupărilor „transcedentale”. Inițial, Thoreau a început să scrie Walden în 1846 ca un răspuns la întrebările celorlalți cu privire la ceea ce făcea în pădure. După întoarcerea sa în oraș, a publicat „A Week on the Concord and Merrimack Rivers” în 1849 și „Walden” în 1854.
Henry David Thoreau s-a născut într-o familie de americani din Concord, Massachusetts, tatăl său îndeletnicindu-se cu confecționarea de stilouri. Poate nu întâmplător, cel de-al treilea, din cei patru copii ai săi, a devenit scriitor. Henry Thoreau a studiat la Harvard între 1833 și 1837, urmând cursuri de retorică, literatură clasică, filozofie, matematică și științe. Amprenta pasiunii lui pentru filosofie se simte și în romanul Walden, care este una dintre operele sale de căpătâi și în care meditează asupra unei vieți simple trăite în mijlocul naturii.
O altă scriere remarcabilă a lui Thoreau este și eseul său Nesupunerea civila (Civil Disobedience) care pledează pentru rezistența individuală, bazată pe principii morale și îndreptată împotriva injustiției guvernamentale. Întreaga creație literară și jurnalistică a scriitorului totalizează nu mai puțin de 20 de volume. Cartea este împărțită în 17 capitole, autorul meditând în paralel cu povestirea modului cum a decurs viața lui în pădure, asupra unor teme diverse precum: sensul vieții, aparențele lumii în care trăim, perfidia, ipocrizia, munca, răutatea, binele/răul, sărăcia/bogăția, luxul, libertatea, etc. Aflăm așadar cât l-a costat cabana pe care și-a construit-o în codrii Waldenului, în pădurile deținute de prietenul și mentorul său, Ralph Waldo Emerson, și ce materiale a folosit, cum și-a acoperit aceste costuri din munca pământului, ce a mâncat, cum a cultivat legumele care-i asigurau hrana zilnică, dar mai ales, cum s-a bucurat din plin în tot acest timp de privilegiul de a fi liber, citind sau contemplând pur și simplu, pentru că, spune Thoreau „pentru a mă întreține era nevoie să lucrez numai 30 – 40 de zile pe an”. Autorul poate descrie pe pagini întregi sunetele scoase de păsările pădurii sau de broaștele de pe lac, sentimentul de singurătate, sau mai bine zis lipsa lui, împrejurimile căbănuței sale și peisajele superbe de care este iremediabil îndrăgostit, indiferent de anotimp. Poveștile cu viețuitoarele din pădure sau de pe lac abundă, pentru că reprezintă se pare unul dintre subiectele preferate ale autorului. De altfel, fauna locului pare a juca rolul „concetățenilor” în romanul lui Thoreau, de aceea vă veți delecta adesea cu povești cu: marmote, ratoni, rațe sălbatice, cufundari, „Grivei” ai satului, găini sălbatice, vidre, șobolani, porumbei, veverițe, turturele, cârtițe sau potârnichi. Thoreau devine o prezență atât de familiară pentru necuvântătoare încât: șoarecii i se urcă pe brațe, vrăbiuțele i se așază pe umăr, iar veverițele trec nonșalante peste pantoful lui, fără pic de teamă. Aflăm cine îi erau vizitatorii, dar și cum își îngrijea plantația de fasole sau cum s-a împrietenit cu un șoarece „care locuia” sub căbănuța lui, descoperim o scurtă descriere a satului din apropiere, dar și cum a fost băgat la închisoare pentru că nu a recunoscut autoritatea statului, detalii aparent nesemnificative care reprezintă însă un pretext excelent pentru exprimarea de noi idei filozofice.
Iată mai jos câteva dintre temele la care meditează autorul în timp ce duce această existență simplă, centrată mai puțin pe partea materială a vieții, dar foarte bogată din punct de vedere spiritual: Luxul „Luxul, în cea mai mare parte, şi multe dintre aşa-numitele plăceri ale vieţii nu numai că nu sunt indispensabile, ci sunt adevărate piedici în calea elevării omenirii. În privința luxului şi plăcerilor, cei mai înţelepţi au dus totdeauna o viață mai simplă şi mai plină de lipsuri decât cei săraci. Filozofii antici, chinezi, hinduși, persani și greci erau o clasă față de care nimeni nu era mai sărac în bogății exterioare şi nimeni mai bogat în cele interioare.” Conștiința: „Niciun om nu a scăzut vreodată în ochii mei pentru că avea un petic pe haine; şi totuşi sunt sigur că, de obicei, e mai mare dorinţa de a avea haine elegante sau cel puţin curate şi nepeticite decât de a avea o conştiinţă sănătoasă.” Primăvara: „Erau zile plăcute de primăvară, în care iarna nemulțumirii oamenilor se dezgheța asemenea pământului, iar viața care zăcuse adormită începea să se dezmorțească.” Piramidele: „Cât despre piramide, nu-i nimic de mirare în privința lor decât faptul că s-au putut găsi așa de mulți oameni, destul de înjosiți, încât să-și petreacă viața construind un mormânt pentru vreun nătărău ambițios pe care dacă l-ar fi înecat în Nil şi i-ar fi aruncat apoi stârvul la câini, ar fi procedat mai bărbătește și mai înțelept.” Contemplarea: „În prima vară nu am citit cărți; am prășit fasole. Ba adesea făceam ceva și mai bun. Erau momente când nu-mi puteam permite să sacrific floarea clipei pentru nicio muncă, fie ea cu capul sau cu mâinile. Îmi place viața cu hotare întinse. Uneori, în câte o dimineață de vară, după baia obișnuită (n.r: în lac) stăteam în pragul însorit al ușii de la răsăritul soarelui până la amiază, cufundat în reverie, printre pini, hicori și oțetari, într-o liniște și singurătate netulburate, în timp ce în jur păsările cântau sau zburau neauzite prin casă, până ce soarele care intra prin ferestre dinspre vest sau până ce zgomotul căruței vreunui călător de pe șoseaua din depărtare îmi amintea de trecerea timpului. Creșteam în acele perioade așa cum crește porumbul noaptea – și erau perioade mai bune decât orice muncă făcută cu mâinile. Ele nu erau timp scăzut din viață ci mult peste și deasupra porției obișnuite. Am înțeles ce vor să spună orientalii prin contemplație și părăsirea treburilor. […] Aveam cel puțin avantajul […] că propria viață îmi devenise distracția și nu înceta niciodată să fie nouă. Era o dramă cu multe scene și fără sfârșit. Dacă, într-adevăr, ne-am câștiga mereu existența și ne-am ordona viețile după ultimul și cel mai bun mod de care am auzit, n-am mai fi deranjați de plictiseală. Urmează-ți suficient de aproape spiritul, și el va reuși să-ți ofere în fiecare oră o perspectivă nouă.” Solitudinea: „Găsesc binevenit să fii singur în cea mai mare parte a timpului. Să te afli în compania chiar a celor mai buni devine curând plictisitor și irositor. Îmi place să fiu singur. N-am găsit niciodată tovarășul care să fie la fel de bun ca singurătatea. Suntem în cea mai mare parte mai singuri când ne ducem printre oameni decât atunci când stăm în camerele noastre. Un om care gândește și lucrează este întotdeauna singur. […] Soarele este singur, mai puțin când atmosfera este densă și uneori par să fie doi, dar unul este fals. Dumnezeu este singur – dar diavolul e departe de a fi singur; are o mulțime de însoțitori, sunt o legiune întreagă. Eu nu sunt mai singur decât o lumânărică sau o păpădie pe câmp, o frunză de fasole sau un măcriș, o muscă sau un bondar. Nu sunt mai singur decât Râul Morii sau o giruetă, decât Steaua Polară sau Vântul Sudului, decât o ploaie de aprilie, un dezgheț în ianuarie sau primul păianjen dintr-o casă nouă.” Realitatea superioară: „Cele mai mari câștiguri și valori sunt cel mai departe de a fi apreciate. Ajungem cu ușurință să ne îndoim de existența lor. Și le uităm curând. Ele sunt realitatea superioară. Poate că cele mai uimitoare și mai rele fapte nu se comunică niciodată de către un om altuia. Adevărata recoltă a vieții mele zilnice este ceva la fel de intangibil și de nedescris ca și nuanțele dimineții sau ale amurgului. Am prins puțin colb de stele, am apucat o bucată de curcubeu.” Moralitatea: „Întreaga noastră viață este surprinzător de morală. Nu există niciodată vreun armistițiu momentan între virtute și viciu. Bunătatea este singura investiție care nu eșuează niciodată. În muzica harpei care vibrează în jurul lumii, insistența asupra ei este ceea ce ne înfioară. Harpa este vânzătorul ambulant de indulgențe pentru Compania de Asigurări a Universului, recomandându-i legile, iar puțina noastră bunătate este tot impozitul pe care îl plătim. Deși tineretul ajunge în cele din urmă indiferent, legile universului nu sunt indiferente, ci sunt pentru totdeauna de partea celor mai sensibili. Ascultați reproșul în orice zefir, căci e acolo cu siguranță, și nefericit este cel care nu-l aude. Nu putem atinge o coardă sau schimba o pauză, că fermecătoarea morală ne și paralizează. Multe zgomote enervante, ajungând până la mare distanță, sunt auzite ca o muzică, o dulce satiră mândră la adresa nimicniciei vieților noastre.” Thoreau ne povestește pe parcursul romanului cum a decurs doar un an din experimentul lui inedit, mărturisind că și următorul s-a scurs aproximativ la fel. Aventura scriitorului în sălbăticie ne este justificată de Thoreau cât se poate de original, acesta declarând că: „Viața la limită este ceva mai dulce. Ești ferit să fii un om de nimic. La nivel inferior, nimeni nu pierde vreodată din măreția unui nivel superior. Bogăția inutilă poate cumpăra numai inutilități. Nu e nevoie de bani pentru a cumpăra vreun lucru necesar sufletului.” În plus, mai argumentează Thoreau: „Dacă un om nu ține pasul cu tovarășii săi, e poate din cauză că el aude un alt toboșar.” Thoreau a auzit un alt „toboșar” și și-a construit viața în funcție de ritmul pe care l-a auzit. Și-a urmat propria direcție, reușind astfel să dea naștere uneia dintre lucrările de referință ale literaturii universale. Lecția învățată? „Din experimentul meu am învățat cel puțin atât: că dacă cineva înaintează cu încredere în direcția vieții sale și se străduiește să trăiască viața pe care și-a imaginat-o, va fi întâmpinat de un succes neașteptat. Va lăsa câte ceva în urmă, va trece peste o graniță invizibilă; legi noi universale și mai liberale vor începe să se stabilească în jurul și în interiorul său; sau legile vechi se vor lărgi și vor fi interpretate în favoarea sa într-un sens mai liberal, și va trăi cu aprobarea unei ordini superioare a firii. Pe măsură ce el îți simplifică viața, legile universului îi vor apărea mai puțin complete, iar singurătatea nu va mai fi singurătate, nici sărăcia sărăcie, nici slăbiciunea slăbiciune. Dacă ai construit castele în nori, munca ta nu trebuie neapărat să fie irosită, acolo trebuie să fie.” În final te invit să savurezi o lectură inedită care reprezintă simultan o emoționantă declarație personală de independență, o călătorie spirituală, un jurnal al regăsirii de sine, o satiră și un experiment social. Thoreau descrie experienţa sa ca un exercițiu de a se elibera de modul de gândire, de prejudecățile și convenționalismul dobândite prin educație și prin traiul în societate, sfătuindu-te totodată ca: „Oricât de meschină ar fi viața ta, întâmpin-o și trăiește-o; nu o evita și nu o blestema. Nu este la fel de rea ca tine. Pare cea mai săracă atunci când ești cel mai bogat. Cusurgiul va găsi cusururi și în rai. Iubește-ți viața așa săracă cum este.”

Posted in 2021, Green | Tagged , , , , , | Leave a comment

Wood Wide Web – Tree Talk – Eywa


smithsonianmag.com/science-nature Wohlleben takes me to two massive beech trees growing next to each other. He points up at their skeletal winter crowns, which appear careful not to encroach into each other’s space. “These two are old friends,” he says. “They are very considerate in sharing the sunlight, and their root systems are closely connected. In cases like this, when one dies, the other usually dies soon afterward, because they are dependent on each other.”
Peter Wohlleben, a German forester and author, has a rare understanding of the inner life of trees, and is able to describe it in accessible, evocative language. He stands very tall and straight, like the trees he most admires, and on this cold, clear morning, the blue of his eyes precisely matches the blue of the sky. Wohlleben has devoted his life to the study and care of trees. He manages this forest as a nature reserve, and lives with his wife, Miriam, in a rustic cabin near the remote village of Hümmel. Now, at the age of 53, he has become an unlikely publishing sensation. His book The Hidden Life of Trees: What They Feel, How They Communicate, written at his wife’s insistence, sold more than 800,000 copies in Germany, and has now hit the best-seller lists in 11 other countries, including the United States and Canada.

A revolution has been taking place in the scientific understanding of trees, and Wohlleben is the first writer to convey its amazements to a general audience. The latest scientific studies, conducted at well-respected universities in Germany and around the world, confirm what he has long suspected from close observation in this forest: Trees are far more alert, social, sophisticated—and even intelligent—than we thought. There is now a substantial body of scientific evidence that refutes that idea. It shows instead that trees of the same species are communal, and will often form alliances with trees of other species. Forest trees have evolved to live in cooperative, interdependent relationships, maintained by communication and a collective intelligence similar to an insect colony. These soaring columns of living wood draw the eye upward to their outspreading crowns, but the real action is taking place underground, just a few inches below our feet.

Rhizosphere: The Big Network of Small Worlds - Art Science Node

Some are calling it the wood-wide web – “All the trees here, and in every forest that is not too damaged, are connected to each other through underground fungal networks. Trees share water and nutrients through the networks, and also use them to communicate. They send distress signals about drought and disease, for example, or insect attacks, and other trees alter their behavior when they receive these messages.” Scientists call these mycorrhizal networks. The fine, hairlike root tips of trees join together with microscopic fungal filaments to form the basic links of the network, which appears to operate as a symbiotic relationship between trees and fungi, or perhaps an economic exchange. As a kind of fee for services, the fungi consume about 30 percent of the sugar that trees photosynthesize from sunlight. The sugar is what fuels the fungi, as they scavenge the soil for nitrogen, phosphorus and other mineral nutrients, which are then absorbed and consumed by the trees.

… tree linked to 47 other trees through eight colonies of R. vesiculosus and three of R. vinicolor. Why do trees share resources and form alliances with trees of other species? Doesn’t the law of natural selection suggest they should be competing? “Actually, it doesn’t make evolutionary sense for trees to behave like resource-grabbing individualists,” she says. “They live longest and reproduce most often in a healthy stable forest. That’s why they’ve evolved to help their neighbors.”

For young saplings in a deeply shaded part of the forest, the network is literally a lifeline. Lacking the sunlight to photosynthesize, they survive because big trees, including their parents, pump sugar into their roots through the network. Wohlleben likes to say that mother trees “suckle their young’’ which both stretches a metaphor and gets the point across vividly.
Once, he came across a gigantic beech stump in this forest, four or five feet across. The tree was felled 400 or 500 years ago, but scraping away the surface with his penknife, Wohlleben found something astonishing: the stump was still green with chlorophyll. There was only one explanation. The surrounding beeches were keeping it alive, by pumping sugar to it through the network. “When beeches do this, they remind me of elephants,” he says. “They are reluctant to abandon their dead, especially when it’s a big, old, revered matriarch.”
To communicate through the network, trees send chemical, hormonal and slow-pulsing electrical signals, which scientists are just beginning to decipher. Edward Farmer at the University of Lausanne in Switzerland has been studying the electrical pulses, and he has identified a voltage-based signaling system that appears strikingly similar to animal nervous systems (although he does not suggest that plants have neurons or brains). Alarm and distress appear to be the main topics of tree conversation, although Wohlleben wonders if that’s all they talk about. “What do trees say when there is no danger and they feel content? This I would love to know.” Monica Gagliano at the University of Western Australia has gathered evidence that some plants may also emit and detect sounds, and in particular, a crackling noise in the roots at a frequency of 220 hertz, inaudible to humans. Trees also communicate through the air, using pheromones and other scent signals. Wohlleben’s favorite example occurs on the hot, dusty savannas of sub-Saharan Africa, where the wide-crowned umbrella thorn acacia is the emblematic tree. When a giraffe starts chewing acacia leaves, the tree notices the injury and emits a distress signal in the form of ethylene gas. Upon detecting this gas, neighboring acacias start pumping tannins into their leaves. In large enough quantities these compounds can sicken or even kill large herbivores.

Scientists are only just beginning to learn the language of trees, in Larocque’s view. “We don’t know what they’re saying with pheromones most of the time. We don’t know how they communicate within their own bodies. They don’t have nervous systems, but they can still feel what’s going on, and experience something analogous to pain. When a tree is cut, it sends electrical signals like wounded human tissue.”

Trees can detect scents through their leaves, which, for Wohlleben, qualifies as a sense of smell. They also have a sense of taste. When elms and pines come under attack by leaf-eating caterpillars, for example, they detect the caterpillar saliva, and release pheromones that attract parasitic wasps. The wasps lay their eggs inside the caterpillars, and the wasp larvae eat the caterpillars from the inside out. “Very unpleasant for the caterpillars,” says Wohlleben. “Very clever of the trees.” A recent study from Leipzig University and the German Centre for Integrative Biodiversity Research shows that trees know the taste of deer saliva. “When a deer is biting a branch, the tree brings defending chemicals to make the leaves taste bad,” he says. “When a human breaks the branch with his hands, the tree knows the difference, and brings in substances to heal the wound.”

Mother trees are the biggest, oldest trees in the forest with the most fungal connections. 

Wohlleben used to be a coldhearted butcher of trees and forests. His training dictated it. In forestry school, he was taught that trees needed to be thinned, that helicopter-spraying of pesticides and herbicides was essential, and that heavy machinery was the best logging equipment, even though it tears up soil and rips apart the mycorrhizae. For more than 20 years, he worked like this, in the belief that it was best for the forests he had loved since childhood. He began to question the orthodoxies of his profession after visiting a few privately managed forests in Germany, which were not thinned, sprayed or logged by machine. “The trees were so much bigger and more plentiful,” he says. “Very few trees needed to be felled to make a handsome profit and it was done using horses to minimize the impact.” At the same time, he was reading early research about mycorrhizae and mother trees, and studies about tree communication coming out of China, Australia, the United States, the United Kingdom and South Africa. When he was ordered to clear-cut the forest near his home village of Hümmel—the fairy tale forest we’ve been walking through all morning—he invented excuses and prevaricated for several years. Then, in 2002, he went to the villagers and performed a mighty feat of persuasion. After hearing his arguments, they agreed to give up their income from timber sales, turn the forest into a nature reserve, and allow it to slowly return to its primeval splendor. In 2006, Wohlleben resigned his state forestry job to become manager of the old beech forest for the town. Both Wohlleben and the villagers, perhaps, were tapping into the old German romanticism about the purity of forests. To generate income, he created a wildwood cemetery, where nature lovers pay for their cremated remains to be buried in simple urns. “The trees are sold as living headstones,” he says. There is some light horse-logging, and visitors also pay to take tours of the forest. For many years, Wohlleben led these tours himself, using lively, vivid, emotional phrasing to dramatize the largely inscrutable, ultra-slow-motion life of trees. People enjoyed it so much that Wohlleben’s wife urged him to write a book along the same lines.

Five-thousand miles away, at the University of British Columbia in Vancouver, Suzanne Simard and her grad students are making astonishing new discoveries about the sensitivity and interconnectedness of trees in the Pacific temperate rainforests of western North America. In the view of Simard, a professor of forest ecology, their research is exposing the limitations of the Western scientific method itself. “We don’t ask good questions about the interconnectedness of the forest, because we’re all trained as reductionists. We pick it apart and study one process at a time, even though we know these processes don’t happen in isolation. When I walk into a forest, I feel the spirit of the whole thing, everything working together in harmony, but we don’t have a way to map or measure that. We can’t even map the mycorrhizal networks. One teaspoon of forest soil contains several miles of fungal filaments.”
Simard’s research indicates that mother trees are a vital defense against many of these threats; when the biggest, oldest trees are cut down in a forest, the survival rate of younger trees is substantially diminished.

When told about criticism, that he describes trees as if they possess consciousness and emotions, Wohlleben smiles. “Scientists insist on language that is purged of all emotion,” he says. “To me, this is inhuman, because we are emotional beings, and for most people, scientific language is extremely boring to read. The wonderful research about giraffes and acacia trees, for example, was done many years ago, but it was written in such dry, technical language that most people never heard about it.” Wohlleben’s first priority is to not be boring, so he uses emotional storytelling techniques. His trees cry out with thirst, they panic and gamble and mourn. They talk, suckle and make mischief. If these words were framed in quotation marks, to indicate a stretchy metaphorical meaning, he would probably escape most of the criticism. But Wohlleben doesn’t bother with quotation marks, because that would break the spell of his prose.

Posted in 2021, Forests, Green | Tagged , , , , , | Leave a comment

Make Taliban Great Again


Logica Twitter: Trump interzis, purtătorul de cuvânt al talibanilor, permis – Standardele Twitter sunt puse sub semnul întrebării de utilizatorii care au sesizat că un purtător de cuvânt al talibanilor folosește platforma pentru a oferi actualizări legate de ascensiunea grupului, în timp ce contul fostului președinte american Donald Trump rămâne permanent suspendat.

smartradio.ro/afganistan-alianta-nord-atlantica-a-fost-invinsa-de-o-armata-de-pastori-de-capre Talibanii din 2021 sunt diferiți de cei din 2001. În patru zile au încheiat cel mai uimitor război-fulger de gherilă din vremurile recente. Modul afgan: multă convingere, multe acorduri tribale, fără coloane de tancuri și cu pierderi minime de sânge. În cele din urmă, nu a existat nicio luptă pentru Kabul. Mii de talibani se aflau deja în Kabul – scenariul clasic al celulelor dormante. Mare parte a efectivului a rămas în suburbii. O proclamație oficială a talibanilor le-a ordonat să nu intre în oraș, care urma să fie luat fără luptă, pentru a evita victimele civile. Kabul a fost înconjurat de o mișcare „anaconda”, așa cum a fost definită de un comandant taliban: presat din nord, sud și vest și, odată cu capturarea Jalalabad, complet paralizat. Din punct de vedere geopolitic, ceea ce contează acum este modul în care talibanii au scris o poveste cu totul nouă, arătând țărilor islamiste cum să învingă imperiul aparent invincibil al statelor Unite și NATO. Iranul urmează să adere la Organizația de Cooperare din Shanghai, ca membru cu drepturi depline – o altă schimbare majoră. Talibanii au cultivat cu atenție relații bune cu principalii actori din Eurasia – Rusia, China, Pakistan, Iran și statele din Asia Centrală, de sub protecția Rusiei. Însă, orice intrigă americană are nevoie de un țap ispășitor. NATO tocmai a fost umilită în cimitirul imperiilor de către un grup de păstori de capre. Ce a rămas? Propagandă. Iată deci noul țap ispășitor: noua “axă a răului”. Axa este Taliban-Pakistan-China.

aljazeera – The US spent $2 trillion in Afghanistan – and for what? 2 trilioane dolari din taxele poporului american doar pt a se ajunge la prabusirea in 10 zile a unui regim păpușă super corupt. La tembelizoarele noastre se aude doar propaganda imperiului umilit, repetata obsesiv. Cine vorbeste in aceasta mass media despre costuri calculate de o Universitate americana? $1 trillion costuri militare – bani care au mers in mare parte in buzunarele firmelor producatoare de armament din usa, bani veniti din buzunarele poporului american platitor de taxe. Tot din buzunarele poporului american platitor de taxe, alte sume colosale $144 miliarde au mers pt “reconstructia” Afganistanului – adica au intrat in conturile unor firme, si ong-uri clientelare, in mana unor politicieni corupti din Afaganistan care au mimat patriotismul si democratia, tinuti la putere ca slugi ale complexului militaro-politic din us. Toata gargara, propaganda “anti-terorista” din mass media imperiului doar pt a justifica un jaf organizat, sa toace banii poporului platitor de taxe. (+alte cateva scopuri mai ascunse ..) Si mercenarii romani au fost alaturi de marele nostru aliat in ”lupta pt libertate si democratie”. Tocmai aceste sume colosale explica colapsul fulminant, aceste sume devalizate au dus la asa multa coruptie incat guvernul nu mai avea nici o credibilitate. Toti banii astia s-au dus in mainile unor ”elite” din US si unor elite in oglinda din guvernul afgan si din conducerea armatei afgane. Degeaba armata guvernului era de 4 ori mai numeroasa decat armata talibana, conducerea armatei si a guvernului au ajuns sa fie atat de corupte incat soldatii nici macar nu mai primeau solde sau hrana. Din cauza coruptiei increderea populatiei in armata si guvernul papusa au fost atat de mici incat populatia a preferat in masa sa riste “disciplina talibana”, care a fost cruda dura in regimul taliban vechi, dar care macar a oferit lipsa de coruptie si securitate, nimeni nu fura pe atunci pt ca sharia taia mainile hotilor. $88.3bn pt a “echipa si antrena” armata guvernului afgan. Talibanii in final au ajuns sa se inarmeze din depozite militare guvernamentale. Sa nu zica cineva ca sunt trompeta sputnik, prima oara m-am bucurat de cafteala incasata de imperiul sovietic rusnac, incasata in Afganistan tot de la acesti ”desculti primitivi”. Pur si simplu antipatizez ”elitele” de orice fel, fie ele din Moscova, Washington/New York, Kabul sau Bucuresti.Since 2001, the United States has spent $2.26 trillion in Afghanistan, the Costs of War Project at Brown University calculates – an investment that has yielded a chaotic, humiliating end to America’s longest war.

‘World has gone Covid-mad’: Afghans fleeing Taliban need negative PCR test to board now-suspended commercial flights out of Kabul !?!
evz.ro/fostul-presedinte-a-fugit-din-afganistan-cu-123-de-milioane-de-lire-sterline⁠ „În ceea ce privește prăbușirea regimului, acesta este caracterizat cel mai elocvent prin felul în care Ghani a fugit din Afganistan. A luat patru mașini pline de bani, oamenii să-i au încercat să îngrămădească banii rămași într-un elicopter, dar nu au încăput, așa că o parte din bani au rămas întinși pe asfaltul pistei”, susține purtătorul de cuvânt al ambasadei ruse la Kabul. Ambasada Afganistanului în Tadjikistan a cerut Interpol să solicite reținerea lui Ghani sub acuzația de furt din averea publică. De asemenea, ambasada afgană îi acuză de furt pe fostul consilier pentru securitate națională Hamdallah Mohib și pe politicianul Fazal Mahmood Fazli.
Ghani, cât și predecesorul său, Hamid Karzai, au fost acuzați pentru legăturile lor cu șefii milițiilor tribale, care sunt puternic implicați în traficul de heroină.

Merkel : “This is the biggest fiasco in NATO history.”

Leader of the free world. Niciodată un președinte american nu a spus atât de multe lucruri care sa fie contrazise de realitate într-un timp atât de scurt – este o frază care a fost repetată de nenumărate ori în ultimele câteva zile, pe măsură ce a devenit clar că realitatea din Afganistan a dat peste cap previziunile democratului și ale consilierilor săi. Graba de a retrage soldații americani din Afganistan fără a avea planuri de rezervă, abandonarea aliaților afgani care au ajutat trupele internaționale de-a lungul celor două decenii de prezență în regiune și incapacitatea administrației sale de a anticipa starea lamentabilă în care se află forțele de securitate locale, incapabile să se opună ofensivei rapide a talibanilor, au făcut ca decizia președintelui Joe Biden de ieșire din țara măcinată de război să se transforme într-un veritabil dezastru. Capitale de provincie care au căzut una după alta, dezertări în masă ale forțelor afgane, echipamente militare americane în valoare de miliarde de dolari capturate de talibani, un președinte care a fugit din țară,.. valuri de imigranți speriați ce vor ajunge în Europa,.. Afganistanul a (re)devenit o catastrofă de proporții inimaginabile. g4media.ro/analiza-vietnamul-lui-joe-biden

In timp ce Tembelizoarele noastre canta in cor dirijat o singura partitura, altii vorbesc de umilinta US. Defeat in Afghanistan a complete humiliation for the US. Since World War II, the US has failed to decisively win any major war, whether in Korea, Vietnam or Iraq. America’s longest war, which began in 2001, is ending in complete humiliation. This is Saigon in 1975 all over again, except the US withdrawal from Vietnam took place in 1972 and its puppet government managed to survive another three years. America’s puppet government in Kabul has fallen only four months after the announcement in April that the US would withdraw. It tells us that the Kabul government, and the American occupation, had only a tiny sliver of popular support. The successive puppet governments were rather inept and corrupt, garnering little or no confidence. The same applied to the armed forces. Despite outnumbering the Taliban four to one, corruption, nepotism and neglect reigned high, especially among the top brass. The Taliban’s blistering takeover of the country’s main cities was breathtaking in its speed and ease. The US, of course, is not alone in having failed to conquer Afghanistan. Down the ages many foreign powers have tried, including Britain and the Soviet Union. There has been speculation in the West that perhaps China might try its hand next. The chances of China being so stupid are zero. In fact, nothing better illustrates the fundamental difference between China and the US than their approach to Afghanistan.

businessinsider.com/watch-taliban-capture-opulent-palace-of-us-allied-warlord-gen-dostum

g4media.ro/analiza-de-ce-armata-afgana-este-incapabila-sa-se-opuna-talibanilor-de-la-coruptia-generalizata-la-demoralizare-lipsa-hranei-si-soldatii-fantoma Experții citați de Foreign Policy au declarat că problema armatei afgane nu constă în instruirea sau echipamentele oferite de către SUA și aliați, ci în gestionarea necorespunzătoare de la nivel local, corupția generalizată și soldații demoralizați cărora le lipsește adesea voința de a lupta. Surse citate de Foreign Policy au declarat că poliția afgană nu a fost plătită de luni de zile de către Ministerul de Interne și că același lucru este valabil și pentru Ministerul Apărării. Potrivit informațiilor, forțele afgane nu sunt adesea aprovizionate cu arme adecvate, iar uneori nu beneficiază nici măcar de hrană sau apă. Un articol din New York Times a descris situația dificilă cu care s-a confruntat membrii unei unități de poliție care apăra Kandaharul: „Nu primiseră altceva decât cartofi sub diferite forme de câteva zile, iar foamea și oboseala i-au epuizat”.
Există, de asemenea, o lipsă generalizată de încredere în guvern, iar oficiali din mai multe provincii au declarat constant că nu vor lupta pentru a apăra guvernul președintelui Ashraf Ghani. „Problema legitimității este foarte importantă,” a afirmat Enayat Najafizada, fondatorul Institute of War and Peace Studies, o organizație de tip think-tank cu sediul în Kabul. El a spus că alegerile prezidențiale din 2020 care i-au oferit lui Ghani un al doilea mandat au fost considerate corupte, o acuzație care a fost valorificată de mașina de propagandă a talibanilor. Acest lucru, combinat cu delapidarea fondurilor de către oficiali corupți, a dus la intensificarea unui sentiment de neîncredere generalizată față de guvern.
În plus, talibanii au confiscat depozite de arme de la forțele afgane, care sunt adesea furnizate de țările occidentale. În acest sens, Justine Fleischner de la grupul Conflict Armament Research a afirmat că, deși forțele americane au plecat cu echipamentul lor „sofisticat,” ofensiva rapidă a talibană a permis islamiștilor să pună mâna pe „mașini, vehicule Humvee, arme de calibru mic și arme ușoare, precum și muniție.” Un ziarist de la Bild a postat pe Twitter mai multe fotografii care arată echipamente militare americane pe care au pus mâna talibanii pe Aeroportul Kunduz în această săptămână, inclusiv vehicule Mine-Resistant Ambush Protected (MRAP), drone ScanEagle și mașini Humvee. Înregistrări video postate de talibani pe rețelele de socializare au arătat și ele elicoptere capturate de la armată.

1# Americanii finanteaza grupurile cele mai extremiste (care erau si cele mai eficiente in lupta de guerila contra rusilor), nu i-a interesat nimic decat sa aiba rusii pierderi cat mai mari, ca sa se razbune astfel pe retragerea din vietnam ce a avut loc doar cu cativa ani inainte. Puteau sa sprijine si alte grupuri mai moderate daca ar fi vrut sa reconstruiasca un Afganistan mai democratic.
2# Dupa ce se retrag rusii unii din acesti warlords devin noi imbogatiti, duc intre ei razboi civil ani de zile pt influenta si afaceri.
3# Grupuri talibane ajung la putere sprijinite si de Pakistan, inlatura o parte din acesti warlords temporar apoi cad din cauza exceselor.
4# unii din warlords ca Dostum in Mazar Sharif revin la putere si fac afaceri cu americanii, constituind stalpi ai “regimului democratic afgan” sprijinit de USA.
5# 2021 noua revolutie talibana matura pe americani cu ai lor warlords. Pica si Dotsum, aici video viral cu opulenta din palatul lui. timesnownews.com/international/viral-video-taliban-fighters-invade-general-dostums-opulent-home-in-afghanistans-mazar-i-sharif⁠,
facebook.com/watch⁠
Dintre cei care au luptat contra rusilor, unii au ajuns warlords ce au purtat intre ei razboaie civile sa isi imparta teritoriile, s-au imbogatit si au ajuns “guvernatori locali” facand afaceri cu americanii. Ei bine toti acestia au ajuns sa fie tzinte ale talibanilor si acum pica prin “noua revolutie” talibana. Poate ca asta e o explicatie a ceea ce se intampla, poate ca acest ciclu este un nou razboi al “saracilor” contra “elitelor”. youtube Afghanistan: The Unknown Country (Full Documentary)
Da, primul regim taliban a avut excese, dar e si normal, la ce poti sa te astepti de la generatii care au crescut fara educatie, in saracie crunta, umbland desculti in creierii muntilor, plini de ura intr-o lupta crunta contra unor invadatori prea puternici. Sunt exact extremistii alesi de americani pt a lupta contra imperiului sovietic, atunci pe americani nu ii interesa nimic altceva decat sa aiba rusii pierderi cat mai mari, au ales grupurile cele mai feroce, cele mai extremiste, le-au inarmat finantat sa duca razboi de guerila contra rusilor, puteau sa sprijine si grupuri mai liberale, mai moderate dar aceste grupuri extremiste erau cele mai eficiente in razboiul de guerila contra rusilor. apoi duppa ce au plecat rusii la fel pe americani nu i-a interesat nimic, au lasat 5 ani la rand aceste grupuri sa se lupte intre ele intr-un razboi civil, warlords crescuti de americani s-au luptat intre ei pt a imparti zonele de influenta devenind noii imbogatiti. Si cu acesti warlords americanii au facut guvernul “democratic” care a cazut. Dupa cei 5 ani de razboi civil au ajuns la putere primii talibani care au instaurat ordine prin teroare/sharia, eliminand temporar o parte din warlords, cand talibanii au cazut unii din acesti warlords au ajunsi guvernatori ca Dostum in Mazar Sharif. youtube – return to kandahar
Privind la soldații americani, cu vehiculele lor blindate și cu elicoptere, ai impresia că ai în fața ochilor o armată foarte bogată, în comparație cu păstorii cu barbă lungă și cuțite ruginite. Ei bine, Statele Unite au cheltuit 80 de miliarde de dolari în douăzeci de ani de război pentru a instrui armata afgană, pentru a organiza ofițeri locali, trupe, polițiști și judecători; talibanii, în douăzeci de ani, au câștigat peste 120 de miliarde de dolari din opiu. Care a fost, până la urmă, armata cea bogată? g4media.ro/oroarea-nevazuta-din-afganistan-talibanii-noii-narcos-heroina-miliarde-si-geopolitica-cum-au-ajuns-luptatorii-islamisti-cei-mai-mari-producatori-si-distribuitori-de-doguri⁠

Posted in 2021, Big Business, Globalism Neoliberal, History | Tagged , , , , , , | Leave a comment