The Lithium Oligopoly. Prices doubled in 2 years, for the “salt of the future”.

Volkswagen Chairman Herbert Deiss told CNBC at the Paris Motor Show in November that “electric mobility will take off by 2020,” while Tesla CEO Elon Musk announced in May his aim for annual production to be at 1 million vehicles by this same year.

Lithium – the metal of the future – key material in the coming green revolution of storable energy. CRU estimates that the Chinese spot price has almost tripled from $7,000 the middle of last year. Only four producers control about 85% of supplies. 3 Lithium Mining Stocks That Produce 90% of All Lithium. Chile’s SQM and U.S. companies FMC Corp and Albemarle Corp dominate the production landscape, extracting lithium from salt lakes in Chile and Argentina. Albemarle also operates a brine operation in Nevada. The fourth producer is Australia’s Talison, which produces lithium at the Greenbushes mine in Western Australia. But it is hardly an independent, being 49%-owned by Albemarle and 51% by China’s Tianqi Lithium, which takes almost all of the mine’s output for processing in China. This oligopoly poses a real challenge for Tesla, will need up to 27,000 tons of lithium carbonate a year to reach its sales target of 500,000 vehicles a year by the end of 2018.
Concern is growing among analysts, and some other carmakers, that the supply of what Mr Musk dismissed as mere “salt” will not be able to keep pace with demand as the expansion of electric vehicles begins to erode the world’s century-long reliance on oil. Prices for lithium carbonate, used in the cathode of a battery, have more than doubled since 2015, according to consultancy CRU.
Last month Swiss bank UBS became the latest to raise its forecast for penetration of electric vehicles by more than 50 per cent. It now estimates EVs will hit 14 per cent penetration globally by 2025 and 30 per cent in Europe as the cost parity with conventional fuel vehicles is reached in the next few years. “While all battery materials are abundant, mining and refining capacity could represent a bottle neck when EV demand takes off, even if only temporary,” UBS analysts noted. Dr David Deak, chief technical officer at Lithium Americas, who formerly worked as an engineer for Tesla, says the lithium market needs to grow from its annual production of 182,000 tonnes to an average of 3.1m tonnes for 20 years to electrify the world’s fleet of vehicles.
Others remain confident that miners can meet the challenge given that lithium is abundant in the earth’s crust. Analysts at consultancy CRU expect supply to ramp up and the market to be in a surplus from 2018 onwards. “It will be a healthy market for producers of lithium, but there’s so much lithium to be found on the earth, there’s no shortage of lithium,” Willem Middelkoop, founder of the Commodity Discovery Fund in the Netherlands, says. The hunt for the “salt of the future” will intensify further.

Tesla_Factory_MapAccording to Goldman Sachs, the TSLA “gigafactory” could require the equivalent of 15,000 tons to 25,000 tons of lithium carbonate annually at full capacity which would consume 17% of global lithium output. Rockwood is one of the three major suppliers of lithium who are responsible for 90% of global lithium production. When Albemarle Corporation (ALB) bought Rockwood earlier this year, they inherited the Chemetall-Foote lithium “mine” which is the largest lithium mine in the U.S. located in Silver Peak Nevada, and just a 3.5 hour drive from the Tesla “gigafactory”. In July 2010, Rockwood (now ALB) announced that they would double the capacity of their Chemetall-Foote mine in Silver Peak Nevada. 50% of the project funding or $28.4 million was provided by a grant from the U.S. Department of Energy. ALB states that sales of lithium for electric vehicle batteries are up 30% year to date. The Company expects this to the largest driver of lithium growth over time and currently sells lithium to Panasonic, a partner in the TSLA gigafactory. ALB’s latest corporate presentation even makes mention of how much lithium a TSLA electric vehicle needs:
Being a $33 billion company, TSLA is not likely to depend on junior miners to supply their lithium. They will likely stick with one of the three biggest lithium producers in the world, ALB. In their latest corporate presentation, ALB claims to be the #1 global provider of lithium now ahead of FMC and SQM.
tibetChina’s lithium reserves are an estimated 3.2 million metric tons, according to the USGS in January 2016, meaning that the superpower ranks among those with the largest domestic supply. Most resources are located in its Qinghai and Tibet regions. In response to how much the market has grown – and where it may progress to in coming years – the price of Chinese battery grade lithium is currently well over $20,000/tonne, compared to $7,000/tonne in mid-2015, according to mining analysis firm CRU. China is the world’s largest electric vehicle market. According to the China Association of Automobile Manufacturers, sales of battery electric vehicles reached 258,000 units in the first ten months of 2016, increasing 102.5 percent year on year.
Argentina, Bolivia and Chile form a troika of lithium producers in Latin America, otherwise known as the “lithium belt” or “lithium triangle.” For Latin America, “industrial-grade lithium carbonate contract prices increased by around 40% in 2016 due to strong demand growth and the ongoing supply deficit. Battery-grade lithium carbonate and lithium hydroxide prices surged higher.”
Chile, with its dry climate and lithium-rich Salar de Atacama salt flats, is an ideal production environment. The country is also popular with investors due to its free market economy. In addition, Reuters reported in November that Chilean firm SQM, one of the world’s largest lithium producers, saw 2016 third quarter profits more than quadruple due to rising lithium prices. But, CRU told CNBC via e-mail that, “the [Chilean] industry is facing serious issues such as [the] imposition of production quota, on-going labour disputes [and] water shortage.”
In 2015, Australia was the largest producer of lithium and accounted for around 40% of global lithium supply. Location is key for Australia, being close to China.

Posted in | Tagged , , , , , , | Leave a comment

Marea criza economica s-a terminat! In 2016 vanzarile de imobiliare au crescut cu 35% fata de 2015.

download studiu > Remax_Evolutia_pietei_imobiliare_din_romania_in_2016-2017

Piața imobiliară a fost printre primele și cele mai puternic afectate de apariția crizei din 2008 – 2009, cand preturile si vanzarile au cazut la 50%. Dupa o usoara revenire in 2014, cu investiţii de circa 2 miliarde de euro, 2015 a confirmat iesirea din criza, printr-o accelerare vizibilă a volumului de tranzacționări. Anul 2016 a fost cel mai bun an de la declanșarea crizei economice cu o  creștere a volumului de vânzări de imobiliare de 35% față de anul 2015. În sectorul de retail nivelul livrărilor a crescut cu 40% în raport cu 2015. Răzvan Cuc: “Trendul din 2016 se păstrează și în 2017, într-o piață mai matură decât cea din anii premergători crizei.”

cluj-aerial-view-vedere-aeriana-piata-unirii-011-760x280In Cluj-Napoca se înregistrează și cele mai scumpe locuințe – în medie 1.214 euro pe metru pătrat în anul precedent, în creștere cu 13% fată de 2015. Pe piata de s-a trecut de la dezvoltarea unor proiecte de mărimi mici sau medii, la proiecte colos dezvoltate etapizat, în două sau trei faze – ex. The Office Center sau Liberty Tehnology Park. În ultimii doi ani, marile mișcări au fost făcute de companiile IT sau de servicii, care fie s-au relocat, fie și-au extins birourile.

2016 a fost un an marcat de pregătirea și aplicarea legii „dării în plată”. Această lege a influențat direct comportamentul de consum al creditelor pentru investițiile imobiliare și politica de acordare a acestora. Cea mai afectată zonă a fost cea a creditărilor ipotecare standard în euro care, deși în 2015 a cunoscut o revenire spectaculoasă – cu o creștere de peste 150% față de anul precedent – în 2016 a avut un volum de cereri semnificativ mai mic, românii fiind vizibil descurajați de avansul majorat pe care ar fi fost nevoiți să îl dea în acest sistem de creditare. Continuarea programului guvernamental „Prima casă” a stimulat tranzacționarea pe piața imobiliară, remarcânduse o creștere semnificativă a volumului de împrumuturi. Odată cu adoptarea legii „dării în plată” și cu majorarea avansului la creditele standard (la 15% – 25%), băncile au cunoscut un volum record de cereri de creditare prin programul guvernamental „Prima casă”. În 2017 nucleul creditărilor ipotecare va fi definit în continuare de programul guvernamental „Prima casă”, specialiștii așteptându-se la menținerea unui interes major pentru acest sistem de creditare. O altă tendință a anului în curs este definită și de orientarea băncillor către companii în sensul flexibilizării sistemelor de creditare pentru acestea din urmă.

Odată cu revenirea din criză a României și, implicit, cu reanimarea pieței imobiliare se poate remarca o schimbare în planul așteptărilor finaniciare ale vânzătorilor. Aceștia speră într-o creștere a prețurilor în domeniul imobiliar pe fondul unei cereri din ce în ce mai mari. Tendința de creștere a prețurilor este confirmată și de specialiști care se așteaptă la majorări de cca 5% în cursul acestui an și care au remarcat deja în piață o serie de schimbări: # aprecierea apartamentelor vechi care în prezent sunt cu 3,7% mai scumpe decât la finalul anului trecut, # scumpirea locuințelor cu două camere cu cca 4,5% – pentru cele vechi și cu 1,4% pentru cele noi, # deprecierea garsonierelor din noile ansambluri rezidențiale cu aproximativ 4%, # creșterea constantă a pieței rezidențiale de lux, # România este în continuare în atenția investitorilor străini – ceea ce va stimula creșterea pieței imobiliare și în 2017.

In primul trimestru al anului 2017, numărul tranzacțiilor pentru sectorul rezidențial, au crescut cu aproape 50% față de 2016!

2016 a adus schimbări majore în planul tranzacționărilor imobiliare, fiind considerat de specialiști cel mai bun an de la declanșarea crizei economice. Pentru tranzacțiile imobiliare din categoria spații industriale și logistice 2016 a reprezentat cel mai bun an din istoria pieţei imobiliare. În 2016 livrările pentru spații office s-a dublat în raport cu anul precedent, iar trendul pare să se mențină ascendent și în 2017 în ceea ce privește investițiile din acest sector. Zonele cu cel mai mare interes imobliar sunt: București, Cluj, Brașov, Sibiu, Ilfov, Timișoara, Oradea și Arad. Peste 77% din tranzacțiile realizate de respondenții acestui studiu au vizat sectorul rezidențial în decursul ultimelor 12 luni. Aproximativ 58% din respondenții la studiul RE/MAX au confirmat un interes imobiliar în zona Clujului, cu mult peste interesul declarat pentru București (21%). În 2017 nucleul creditărilor ipotecare va fi definit în continuare de programul guvernamental „Prima casă”, specialiștii așteptându-se la menținerea unui interes major pentru acest sistem de creditare. Întrebați ce metodă de plată au recomandat/folosit în anul 2016, respondenții studiului RE/MAX au indicat creditele ipotecare ca fiind cele mai avantajoase mijloace de finanțare pentru o tranzacție imobiliară – după finanțarea din venituri proprii/economii. Revenirea pieței imobiliare a dus în 2016 și la o apreciere vizibilă a prețurilor pentru apartamentele cu două camere. În 2017 specialiștii estimează menținerea acestui trend al prețurilor în special în sectorul rezidențial. 85% dintre respondenții studiului RE/MAX au remarcat creșterea prețurilor la produsele imobiliare în anul precedent un procent semnificativ de răspunsuri (64%) susținând, totdată, și percepția cu privire la menținerea acestui trend și în anul 2017.

Posted in 2017, | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

2.8kg 350W geared hub-150kg bike&trailer

2017-04-24 11.14.48total weight 150kg: bike 15kg, e-bike kit 8kg, trailer 15kg, child 22kg, biker 90kg
uphill testuphill test – 13.55.00speed testcity speed test – 10.54.382017-04-24 Test – 400wh/60km with PAS1, assistance mostly for uphills2017-05-01 14.33.022017-05-01 13.59.521m2Offroad test – can do! For steep uphill, assistance for walk up (bike+trailer).2017-05-01 18.27.032017-05-01 18.27.162017-05-01 18.53.592017-05-01 20.07.44

View original post

Posted in aisbikes, | Tagged , , , , , , | Leave a comment

The Fire Peoples-urns &metals. The R1b Conquest of Europe. Dacians-R1b/Z2103

Source of article – origins_and_history_of_haplogroup_r1b_y – by Maciamo Hay

The Conquest of “Old Europe” and Central Europe (4200-2500 BCE) The first forays of steppe people into the Balkans happened between 4200 BCE and 3900 BCE, when cattle herders equipped with horse-drawn wagons crossed the Dniester and Danube and apparently destroyed the towns of the Gumelnita, Varna and Karanovo VI cultures in Eastern Romania and Bulgaria. A climatic change resulting in colder winters during this exact period probably pushed steppe herders to seek milder pastures for their stock, while failed crops would have led to famine and internal disturbance within the Danubian and Balkanic communities. The ensuing Cernavodă culture (Copper Age, 4000-3200 BCE), Coțofeni/Usatovo culture (Copper to Bronze Age, 3500-2500 BCE), Ezero culture (Bronze Age, 3300-2700 BCE), in modern Romania, seems to have had a mixed population of steppe immigrants and people from the old tell settlements. These steppe immigrants were likely a mixture of both R1a and R1b lineages, with a probably higher percentage of R1a than later Yamna-era invasions.
The steppe invaders would have forced many Danubian farmers to migrate to the Cucuteni-Trypillian towns in the eastern Carpathians, causing a population boom and a north-eastward expansion until the Dnieper valley, bringing Y-haplogroups G2a, I2a1 – probably the dominant lineage of the Cucuteni-Trypillian culture, E1b1b, J and T in what is now central Ukraine. This precocious Indo-European advance westward was fairly limited, due to the absence of Bronze weapons and organised army at the time, and was indeed only possible thanks to climatic catastrophes which reduced the defences of the towns of Old Europe. The Carphatian, Danubian, and Balkanic cultures were too densely populated and technologically advanced to allow for a massive migration.
In comparison the forest-steppe R1a people successfully penetrated into the heart of Europe with little hindrance, due to the absence of developed agrarian societies around Poland and the Baltic. The Corded Ware (Battle Axe) culture (3200-1800 BCE) was a natural northern and western expansion of the Yamna culture, reaching as far west as Germany and as far north as Sweden and Norway. DNA analysis from the Corded Ware confirmed the presence of R1a and R1b in Poland c. 2700 BCE and R1a central Germany around 2600 BCE. The Corded Ware tribes expanded from the northern fringe of the Yamna culture where R1a lineages were prevalent over R1b ones.
r1b-treeThe expansion of R1b people into Old Europe was slower, but proved inevitable. In 2800 BCE, by the time the Corded Ware had already reached Scandinavia, the Bronze Age R1b cultures had barely moved into the Pannonian steppe. They established major settlements in the Great Hungarian Plain, the most similar habitat to their ancestral Pontic Steppes. Around 2500 BCE, the western branch of Indo-European R1b were poised for their next major expansion into modern Germany and Western Europe. By that time, the R1b immigrants had blended to a great extent with the indigenous Mesolithic and Neolithic populations of the Danubian basin, where they had now lived for 1,700 years.
The strongly partriarchal Indo-European elite remained almost exclusively R1b on the paternal side, but absorbed a high proportion of non-Indo-European maternal lineages. Hybridised, the new Proto-Indo-European R1b people would have lost most of their remaining Proto-Europoid or Mongolid features inherited from their Caspian origins (which were still clearly visible in numerous individuals from the Yamna period). Their light hair, eye and skin pigmentation, once interbred with the darker inhabitants of Old Europe, became more like that of modern Southern Europeans. The R1a people of the Corded Ware culture would come across far less populous societies in Northern Europe, mostly descended from the lighter Mesolithic population (haplogroup I1 and I2), and therefore retain more of their original pigmentation (although facial traits evolved considerably in Scandinavia, where the I1 inhabitants were strongly dolicocephalic and long-faced, as opposed to the brachycephalic and broad-faced steppe people).
Eupedia – the R1b Conquest of Western Europe (2500-1200 BCE)

or nearly two millennia, starting from circa 4200 BCE, steppe people limited their conquest to the rich Chalcolithic civilisations of the Carpathians and the Balkans. These societies possessed the world’s largest towns, notably the tell settlements of the Cucuteni-Tripolye culture. Nothing incited the R1b conquerors to move further into Western Europe at such an early stage, because most of the land north and west of the Alps was still sparsely populated woodland. The Neolithic did not reach the British Isles and Scandinavia before circa 4000 BCE. Even northern France and most of the Alpine region had been farming or herding for less than a millennium and were still quite primitive compared to Southeast Europe and the Middle East. North-west Europe remained a tribal society of hunter-gatherers practising only limited agriculture for centuries after the conquest of the Balkans by the Indo-Europeans. Why would our R1b “conquistadors” leave the comfort of the wealthy and populous Danubian civilisations for the harsh living conditions that lie beyond ? Bronze Age people coveted tin, copper, and gold, of which the Balkans had plenty, but that no one had yet discovered in Western Europe.r1bR1b-L51 is thought to have arrived in Central Europe (Hungary, Austria, Bohemia) around 2500 BCE, approximately two millennia after the shift to the Neolithic in these regions. Agrarian towns had started to develop. Gold and copper had begun to be mined. The prospects of a conquest were now far more appealing. The archeological and genetic evidence (distribution of R1b subclades) point at several consecutive waves towards eastern and central Germany between 2800 BCE and 2300 BCE. The Unetice culture was probably the first culture in which R1b-L11 lineages played a major role. It is interesting to note that the Unetice period happen to correspond to the end of the Maykop (2500 BCE) and Kemi Oba (2200 BCE) cultures on the northern shores of the Black Sea, and their replacement by cultures descended from the northern steppes. It can therefore be envisaged that the (mostly) R1b population from the northern half of the Black Sea migrated westward due to pressure from other Indo-European people (R1a) from the north, for example that of the burgeoning Proto-Indo-Iranian branch, linked to the contemporary Poltavka and Abashevo cultures.
It is doubtful that the Bell Beaker culture (2800-1900 BCE) in Western Europe was already Indo-European because its attributes are in perfect continuity with the native Megalithic cultures. The Beaker phenomenon started during the Late Neolithic and Early Chalcolithic in Portugal and propagated to the north-east towards Germany. During the same period Bronze Age steppe cultures spread from Germany in the opposite direction towards Iberia, France and Britain, progressively bringing R1b lineages into the Bell Beaker territory. Ancient DNA tests conducted by Lee et al. (2012), Haak et al. (2015) and Allentoft et al. (2015)have all confirmed the presence of R1b-L51 (and deeper subclades such as P312 and U152) in Germany from the Bell Beaker period onwards, but none in earlier cultures. German Bell Beaker R1b samples only had about 50% of Yamna autosomal DNA and often possessed Neolithic non-Steppe mtDNA, which confirms that R1b invaders took local wives as they advanced westward.early_middle_bronze_europeDNA samples from the Unetice culture (2300-1600 BCE) in Germany, which emerged less than two centuries after the apperance of the first R1b individuals in the late Bell Beaker Germany, had a slightly higher percentage of Yamna ancestry (60~65%) and of Yamna-related mtDNA lineages, which indicates a migration of both steppe men and women. That would explain why archeological artefacts from the Unetice culture are clearly Yamna-related (i.e. Indo-European), as they abruptly introduced new technologies and a radically different lifestyle, while the Bell Beaker culture was in direct continuity with previous Neolithic or Chalcolithic cultures. R1b men may simply have conquered the Bell Beaker people and overthrown the local rulers without obliterating the old culture due to their limited numbers. Taking the analogy of the Germanic migrations in the Late Antiquity, the R1b invasion of the Bell Beaker period was more alike to that of the Goths, Burgunds and Vandals, who all migrated in small numbers, created new kingdoms within the Roman empire, but adopted Latin language and Roman culture. In contrast, the Corded Ware and Unetice culture involved large-scale migrations of steppe people, who imposed their Indo-European language and culture and conquered people, just like the Anglo-Saxons or the Bavarians did in the 5th century. The Únětice culture practiced skeletal inhumations, however occasionally cremation was also practised. A typical Úněticean cemetery was situated near a settlement, usually on a hill or acclivity and in the vicinity of a creek or river. The distance between the cemetery and the adjacent settlement very rarely exceeds a kilometer. Cemeteries were usually spatially organized, with symmetrical rows or alleys.[27] Burials of the Únětice culture are orientated according to stars and the relative position of the sun on the horizon during the year, which indicate possibly quite advanced prehistoric astronomical observations. One of the most prominent characteristic is the position of the body in grave pit. Deceased were buried always in north-south alignment, with head south facing east. The body lied in a grave usually in slightly contracted position. Exceptions from this rule are sporadic. In classic phase (approx. 1850-1750 BC), Úněticean burial rite displays strong uniformity, regardless of the gender or age of the deceased. Men and women were buried in the same N-S position.
The cultures that succeeded to Unetice in Central Europe, chronologically the Tumulus culture (1600-1200 BCE), Urnfield culture (1300-1200 BCE) and Hallstatt culture (1200-750 BCE) cultures remained typically Indo-European. The Hallstatt culture, centered around the Alps, is considered the first classical Celtic culture in Europe. It quickly expanded to France, Britain, Iberia, northern Italy and the Danube valley, probably spreading for the first time Celtic languages, although not bronze technology nor R1b lineages, which had both already spread over much of western Europe during the Bell Beaker period.
As the name implies, the Tumulus culture is distinguished by the practice of burying the dead beneath burial mounds – tumuli or kurgans! – R1A.
The Urnfield culture (c. 1300 BCE – 750 BCE) name comes from the custom of cremating the dead and placing their ashes in urns which were then buried in fields. The Urnfield culture followed the Tumulus culture and was succeeded by the Hallstatt culture.[1] Linguistic evidence and continuity with the following Hallstatt culture suggests that the people of this area spoke an early form of Celtic, perhaps originally proto-Celtic. R1B!
The neolithic Cucuteni-Trypillian culture of modern-day northeastern Romania and Ukraine were also practicing cremation rituals as early as approximately 5,500 BCE!
One important archeological argument in favour of the replacement of Neolithic cultures by Indo-European culture in the Bronze Age comes from pottery styles. The sudden appearance of bronze technology in Western Europe coincides with ceramics suddenly becoming more simple and less decorated, just like in the Pontic steppes. Until then, pottery had constantly evolved towards greater complexity and details for over 3,000 years. Besides pottery, archeology provides ample evidence that the early Bronze Age in Central and Western Europe coincides with a radical shift in food production. Agriculture experiences an abrupt reduction in exchange for an increased emphasis on domesticates. This is also a period when horses become more common and cow milk is being consumed regularly. The oeverall change mimicks the steppe way of life almost perfectly. Even after the introduction of agriculture around 5200 BCE, the Bug-Dniester culture and later steppe cultures were characterized by an economy dominated by herding, with only limited farming. This pattern expands into Europe exactly at the same time as bronze working. Religious beliefs and arts undergo a complete reversal in Bronze Age Europe. Neolithic societies in the Near East and Europe had always worshipped female figurines as a form of fertility cult. As bronze technology spreads from the Danube valley to Western Europe, symbols of fertility and fecundity progressively disappear and are replaced by scultures of domesticated animals.
urnAnother clue that Indo-European steppe people came in great number to Central and Western Europe is to be found in burial practices. Neolithic Europeans either cremated their dead (e.g. Cucuteni-Tripolye culture) or buried them in collective graves (this was the case of Megalithic cultures). In the steppe, each person was buried individually, and high-ranking graves were placed in a funeral chamber and topped by a circular mound. The body was typically accompanied by weapons (maces, axes, daggers), horse bones, and a dismantled wagon (or later chariot). These characteristic burial mounds are known as kurgans in the Pontic steppe. Men were given more sumptuous tombs than women, even among children, and differences in hierarchy are obvious between burials. The Indo-Europeans had a strongly hierarchical and patrilinear society, as opposed to the more egalitarian and matrilinear cultures of Old Europe. The proliferation of status-conscious male-dominant kurgans (or tumulus) in Central Europe during the Bronze Age is a clear sign that the ruling elite had now become Indo-European. The practice also spread to central Asia and southern Siberia, two regions where R1a and R1b lineages are found nowadays, just like in Central Europe. The adoption of some elements of a foreign culture tends to happen when one civilization overawes the adjacent cultures by its superiority. This process is called ‘acculturation’. However there is nothing that indicates that the steppe culture was so culturally superior as to motivate a whole continent, even Atlantic cultures over 2000 km away from the Pontic steppes, to abadndon so many fundamental symbols of their own ancestral culture, and even their own language. In fact, Old Europe was far more refined in its pottery and jewellery than the rough steppe people. The Indo-European superiority was not cultural but military, thanks to horses, bronze weapons and an ethic code valuing individual heroic feats in war (these ethic values are known from the old IE texts, like the Rig Veda, Avesta, or the Mycenaean and Hittite literature).
Metal-mining and stockbreeding explain R1b dominance in Atlantic fringe.  First I realised that haplogroup R1b originated somewhere between Central Asia and the Middle East, then moved through the Pontic steppe where it became associated with Indo-European culture, before pushing its way through the Danube valley and Western Europe. It all made sense. One thing kept bugging me with this nice theory. How did R1b lineages come to replace most of the older lineages in Western Europe ? I tried to explain that with a series of factors (polygamy, status, war…), but somehow that still didn’t explain why R1b reached tremendous frequencies in places like Ireland, Wales, Cornwall, Brittany or the Basque country, and not elsewhere. I think I have come up with a reasonable answer to this mystery.
r1b-z2103-treeI was looking at a map of metal-rich zones in Europe, and more specifically where copper, tin, silver and gold mines had been established in the Copper and Bronze Age. The richest regions were the Anatolia, North Caucasus, the Carpathians (Romania), the Balkans (especially central Bulgaria), the Alps, and the Atlantic fringe of Europe ( Ireland, Wales, Cornwall, Brittany). This was exactly the migration route I had established a year ago for R1b1b2. R1b people were evidently metal workers.
The second element that dawned on me is that the Atlantic fringe from Galicia to the Scottish Highlands, must have been poor agricultural land for early farmers. This may be why farming spread later to these regions, and that aboriginal Megalithic cultures thrived there more than anywhere else. What does that have to do with R1b ? The Proto-Italo-Celts that brought R1b lineages to Western Europe from the North Caucasus and Pontic steppes had an economy relying on stockbreeding and herding more than farming. The European Bronze Age is characterised by the sharp diminution in agriculture and an increase in domesticates. The steppe culture was replacing the Neolithic lifestyle.
Where else could this have the most dramatic effect on the population structure than in the Atlantic fringe, where the Neolithic/Chalcolithic population was sparser than elsewhere due to the late adoption of agriculture and low yield of the farms ? The arrival of the metal-hungry, horse-riding and warlike Indo-Europeans with their bronze swords and axes was a death sentence to the locals. The green pastures of the Atlantic were a boon for the flocks of cattle and herds of sheep of the Indo-Europeans. It was like a milder-climate version of the steppes with the added bonus of being rich in copper and tin, the two components of bronze.r1b-ydnaTo verify my hypothesis, I checked the mtDNA frequencies around Europe to see which region had the most maternal lineages typically associated with the Pontic-Caspian steppes, Caucasus and northern Anatolia. Compared with other Western European countries, Ireland has more steppe/Indo-European mtDNA than France/Italy (5.26%), Iberia (5.4%), Scandinavia (6.52%) or England/Wales (7.69%), and only slightly less than Germany (8.74%) and the Alps (Austria/Switzerland, 9.04%). This could mean that a major population replacement happened in Ireland, not just for paternal linages but also maternal ones. As expected by the pattern of Danubian migration, South Germany has much more Pontic/Caucasian-specific mtDNA (12% against 4.6%). Austria has 9.4%, Switzerland 8.4% and Alpine Italy 7.9%. The number of IE mtDNA diminishes as one moves away from the Danube.  In Spain, Galicians (12.3%), Catalonians (26.6% ! => all U4 and W) stand out remarkably against Central Spaniards (4.4%), Southern Spaniards (6.5%) and Portuguese (7.5%). Cantabrians (10.3%) also have a higher than average number of Pontic/Caucasian mt-haplogroups. Catalonia has the highest percebtage of R1b in Spain along with the Basque country. The Basques, on the other hand, have 0% of I/U2/U3/U4/W according to Helgason and 1.8% in Maca-Meyer’s study. The Basque country is the only high R1b region that lacks its mtDNA equivalents. The best explanation is that the Basque was not settled by Indo-Europeans, but that its male rulers (and aristocracy) became Indo-European and married local princesses/women. The founder effect would have amplified quickly with time if the R1b royalty/nobility produced a lot of sons (gender bias) or took a lot of local wives (polygamy). This is surely why the Basques did not lose their pre-IE language and identity. In any case, the weighed average for Y-DNA and mtDNA is lower among the Basques than for most of Western Europeans.
Overall, we see that the regions of Western and Central Europe with the highest frequencies of Pontic-Caspian/Caucasian mtDNA are found around the Alps (12% peak in southern Germany), in Catalonia (Pyrenees region) and in the metal-rich, rocky, pasture lands unsuitable for primitive agriculture of Ireland, Cornwall, Cantabria and Galicia. It is probably not a coincidence that Ireland, Cornwall or Galicia have retained a stronger Celtic identity than other places in Europe.
Lactase tolerance in Europe seems to be another piece of evidence that supports the theory of MaciamoThis report mentions that the T-13910 lactase persistence allele increases in frequency as one moves from SE to NW in Europe. Its authors found that lactase persistence also increases in frequency from SE to NW in the British Isles, interestingly enough, i.e., in the direction of increasing R1b1b2 frequency. That same report (the second one) mentions the authors’ belief that the T-13910 lactase peristence allele originated somewhere between the Caucasus and the Urals.
Maciamo again: I have revised my principal hypothesis regarding the propagation of haplogroup G2a3. Its presence in mountainous areas of Greece, Italy and southern France originally led me to think that it was linked to the diffusion of goat and sheep herding in the Neolithic via the Cardium Pottery culture. However, three novel elements made me change my mind (or rather think of an additional migration). Firstly, the most common subclade of G2a in Europe is G2a3b1, and this clade is estimated to be only approx. 4500 years old. It is too young for a Neolithic dispersal across Europe. Secondly, this G2a3b1 has been found in India alongside R1b1b2. If my theory that the Proto-Indo-European speakers originated near the Caucasus is correct, then we are almost bound to find some G2a in places settled by R1b1b. The modern Ossetians and Georgians have very high levels of both haplogroups. I think that the two originally represented different ethnic and linguistic groups (Indo-European vs Caucasian family), but their proximity would have led to some blending of population in the Caucasus region over time. Thirdly, I realised that G2a3 was also high in northern Portugal, Galicia, Cantabria, Wales, the Alps and Bohemia, and it occurred to me that it was in the same copper- and tin-rich regions that the Indo-European R1b1b2 would have favoured. Brittany, Cornwall and Ireland do not have much G2a3 though, but extremely high levels of R1b1b2 to make up for it. G2a3 would therefore represent Indo-Europeanised Caucasian people who migrated with R1b1b2 during the Bronze Age. It is possible that G2a3 percentage in western and central Europe remained fairly stable over time, while an originally small ruling elite of R1b1b2 grew exponentially due to their higher birth rate and cultural Indo-European predisposition of favouring of sons.
Further evidence for the settlement patterns of the Indo-European in western Europe can inferred from the better documented and more archaeologically explicit Indo-Iranian branch in Central Asia. The eastern expansion of the Indo-Europeans started with the occupation of the eastern Ural mountains, as far as the Tobol and Ishim valleys, all copper-rich regions. The newly acquired resources of the Proto-Indo-Iranians of the Sintashta culture boosted the bronze production, which combined with the newly invented war chariot permitted a full-scale invasion of Central Asia. The Indo-Iranians aimed for the metal-rich regions, such as the valleys of the Syr Darya and Amu Darya in Bactria, the Tian Shan and the Altai mountains. All are hotspots of R1a (with some R1b) nowadays. The mining region of Bactria was a base for the subsequent conquest of the Indian subcontinent and Persia. There is no reason to believe that the western branch of the Indo-Europeans should have behaved in a radically different way in their settling of Europe. Copper and tin were vital for IE Bronze-age society. Indo-European rulers from the Maykop and Yamna cultures were also notoriously avid of gold and silver, as attested by objects and jewellery found in Kurgan graves.late_bronze_age_europeThe Atlantic Celtic branch (L21) The Proto-Italo-Celto-Germanic R1b people had reached in what is now Germany by 2500 BCE. By 2300 BCE they had arrived in large numbers and founded the Unetice culture. Judging from the propagation of bronze working to Western Europe, those first Indo-Europeans reached France and the Low Countries by 2200 BCE, Britain by 2100 BCE and Ireland by 2000 BCE, and Iberia by 1800 BCE. This first wave of R1b presumably carried R1b-L21 lineages in great number (perhaps because of a founder effect), as these are found everywhere in western, northern and Central Europe. The early split of L21 from the main Proto-Celtic branch around Germany would explain why the Q-Celtic languages (Goidelic and Hispano-Celtic) diverged so much from the P-Celtic branch (La Tène, Gaulish, Brythonic), which appears to have expanded from the later Urnfield and Hallstat cultures.
The Italo-Celtic branch (S28/U152) Starting circa 1300 BCE, a new Bronze Age culture flourished around the Alps thanks to the abundance of metal in the region, and laid the foundation for the classical Celtic culture. It was actually the succession of three closely linked culture: the Urnfield culture, which would evolve into the Hallstatt culture (from 1200 BCE) and eventually into the La Tène culture (from 450 BCE). After the Unetice expansion to Western Europe between 2300 and 1800 BCE, the Urnfield/Hallstatt/La Tène period represents the second major R1b expansion that took place from Central Europe, pushing west to the Atlantic, north to Scandinavia, east to the Danubian valley, and eventually as far away as Greece, Anatolia, Ukraine and Russia, perhaps even until the Tarim basin in north-west China (=> see Tarim mummies.
The expansion of the Urnfield/Hallstatt culture to Italy is evident in the form of the Villanovan culture (c. 1100-700 BCE), which shared striking resemblances with the Urnfield/Hallstatt sites of Bavaria and Upper Austria. The Villanova culture marks a clean break with the previous Terramare culture. Although both cultures practised cremation, whereas Terramare people placed cremated remains in communal ossuaries like their Neolithic ancestors from the Near East, Villanovans used distinctive Urnfield-style double-cone shaped funerary urns, and elite graves containing jewellery, bronze armour and horse harness fittings were separated from ordinary graves, showing for the first time the development of a highly hierarchical society, so characteristic of Indo-European cultures. Quintessential Indo-European decorations, such as swastikas, also make their appearance. Originally a Bronze-age culture, the Villanova culture introduced iron working to the Italian peninsula around the same time as it appeared in the Hallstatt culture, further reinforcing the link between the two cultures. In all likelihood, the propagation of the Villanova culture represents the Italic colonisation of the Italian peninsula. The highest proportion of R1b-S28 is found precisely where the Villanovans were the more strongly established, around modern Tuscany and Emilia-Romagna.
haplogroup-r1b-z2103The E Europe/W Asia branch. When R1b crossed the Caucasus in the Late Neolithic, it split into two main groups. The western one (L51) would settle the eastern and northern of the Black Sea. The eastern one (Z2103 + M73) migrated to the Don-Volga region, where horses were domesticated circa 4600 BCE. R1b probably mixed with indigenous R1a people and founded the Repin culture (3700-3300 BCE) a bit before the Yamna culture came into existence in the western Pontic Steppe. R1b would then have migrated with horses along the Great Eurasian Steppe until the Altai mountains in East-Central Asia, where they established the Afanasevo culture (c. 3600-2400 BCE). Afanasevo people might be the precursors of the Tocharian branch of Indo-European languages alongside haplogroup R1a (=> see Tarim mummies).
R1b people who stayed in the Volga-Ural region were probably the initiators of the Poltavka culture (2700-2100 BCE), then became integrated into the R1a-dominant Sintashta-Petrovka culture (2100-1750 BCE) linked to the Indo-Aryan conquest of Central and South Asia (=> see R1a for more details).
The Hittites (c. 2000-1178 BCE) were the first Indo-Europeans to defy (and defeat) the mighty Mesopotamian and Egyptian empires. There are two hypotheses regarding the origins of the Hittites. The first is that they came from the eastern Balkans and invaded Anatolia by crossing the Bosphorus. That would mean that they belonged either to the L23* or the Z2103 subclade. The other plausible scenario is that they were an offshoot of the late Maykop culture, and that they crossed the Caucasus to conquer the Hattian kingdom (perhaps after being displaced from the North Caucasus by the R1a people of the Catacomb culture). In that case the Hittites might have belonged to the R1b-M269* or the R1b-M73 subclade. The first hypothesis has the advantage of having a single nucleus, the Balkans, as the post-Yamna expansion of all Indo-European R1b. The Maykop hypothesis, on the other hand, would explain why the Anatolian branch of IE languages (Hittite, Luwian, Lydian, Palaic) is so archaic compared to other Indo-European languages, which would have originated in Yamna rather than Maykop.
There is substantial archaeological and linguistic evidence that Troy was an Indo-European city associated with the steppe culture and haplogroup R1b. The Trojans were Luwian speakers related to the Hittites (hence Indo-European), with attested cultural ties to the culture of the Pontic-Caspian steppe. The first city of Troy dates back to 3000 BCE, right in the middle of the Maykop period. Troy might have been founded by Maykop people as a colony securing the trade routes between the Black Sea and the Aegean. The founding of Troy happens to coincide exactly with the time the first galleys were made. Considering the early foundation of Troy, the most likely of the two Indo-European paternal haplogroups would be R1b-M269 or L23.
The Phrygians and the Proto-Armenians are two other Indo-European tribes stemming from the Balkans. Both appear to have migrated to Anatolia around 1200 BCE, during the ‘great upheavals’ of the Eastern Mediterranean (see below). The Phrygians (or Bryges) founded a kingdom (1200-700 BCE) in west central Anatolia, taking over most of the crumbling Hittite Empire. The Armenians crossed all Anatolia until Lake Van and settled in the Armenian Highlands. Nowadays 30% of Armenian belong to haplogroup R1b, the vast majority to the L23 subclade (=> see The Indo-European migrations to Armenia).
Most of the R1b found in Greece today is of the Balkanic Z2103 variety. There is also a minority of Proto-Celtic S116/P312 and of Italic/Alpine Celtic S28/U152. L23 could have descended from Albania or Macedonia during the Dorian invasion (see below), thought to have happened in the 12th century BCE. Their language appear to have been close enough to Mycenaean Greek to be mutually intelligible and easy for locals to adopt. The Mycenaeans might have brought some R1b (M269 or L23) to Greece, but their origins can be traced back through archaeology to the Catacomb culture and the Seima-Turbino phenomenon of the northern forest-steppe, which would make them primarily an R1a1a tribe. Greek and Anatolian S116 and some S28 lineages could be attributed to the La Tène Celtic invasions of the 3rd century BCE. The Romans also certainly brought S28 lineages (=> see Genetics of the Italian people), and probably also the Venetians later on, notably on the islands. Older clades of R1b, such as P25 and V88, are only a small minority and would have come along E1b1b, G2a and J2 from the Middle East.

Map-showing-ancient-Thracian-territory.jpgNorth of the Danube, Dacians occupied a larger territory than Ptolemaic Dacia,stretching between Bohemia in the west and the Dniepercataracts in the east, and up to the Pripyat, Vistula, and Oder rivers in the north and northwest. In BC 53, Julius Caesar stated that the Dacian territory was on the eastern border of the Hercynian forest.[64] According to Strabo’s Geographica, written around AD 20,[66] the Getes (Geto-Dacians) bordered the Suevi who lived in the Hercynian Forest, which is somewhere in the vicinity of the river Duria, the present-day Vah (Waag).[67] Dacians lived on both sides of the Danube.[68] [69] According to Strabo, Moesians also lived on both sides of the Danube.[35] According to Agrippa,[70] Dacia was limited by the Baltic Ocean in the North and by the Vistula in the West.[71] The names of the people and settlements confirm Dacia’s borders as described by Agrippa.[70][72] Dacian people also lived south of the Danube.[70] 

The Únětice culture practiced skeletal inhumations, however occasionally cremation was also practised. Wietenberg and Otomani were the first cultures to develop bronze technology in Transylvania. While Otomani, Unetice and all the other cultures around still had inhumation, Wietenberg had cremation and urns. When all the other cultures had only stone tools, Wietenberg had a well develope bronze and gold technology, followed by Otomani culture. Cremation could come from Cucuteni who used to burn everything. The neolithic Cucuteni-Trypillian culture of modern-day northeastern Romania and Ukraine were practicing cremation rituals as early as approximately 5,500 BC. The shift to cremation rather than interment around 1300 BC, gave archaeologists a name for the burgeoning Urnfield culture. The typical Urnfield burial used a urn to contain the ashes of the desceased, capped by an upturned bowl, set into a pit. The usage had spread over much of Europe by 1000 BC. Any type of cremation was uncommon earlier over most of Europe except the Carpathian Basin, where it appears among the Makó and Bell Beaker groups as early as c. 2700 to 2400 BC. So this region has often been considered the starting point for the Urnfield tradition.
In Transylvania, the Celts shifted from inhumation to cremation, either through natural progression or because of Dacian influence.[5] Almost without exception, the necropoleis so far studied are bi-ritual, although cremation appears to be more prevalent than inhumation.[14] The Celts in Dacia certainly cremated their dead from the second La Tène period onwards. Archaeological sites of the 3rd and 2nd centuries BC reveal a pattern of co-existence and fusion between the bearers of La Tène culture and the indigenous Dacians.
The E Europe/W Asia branch R1b-Z2103 seems to be more important than the later La Tene R1b influence, for the formation of Dacians. The Dacians probably had an I2 old continuity that absorbed the R1a waves (thracian & scythian), the first R1b-Z2103 than the much later R1b La Tene wave. The cremation could be a tradition going back to the millenia old Burned House Horizon, while the metal working go back to Vinca/Cucuteni cultures but it is strongly relatied to R1b people. bhh

Strabo describes the Getae and Dacians as distinct but cognate tribes, but also states that they spoke the same language.[17] This distinction refers to the regions they occupied.[17] Strabo and Pliny the Elder also state that Getae and Dacians spoke the same language.[18] According to Strabo’s Geographica, the original name of the Dacians was ΔάοιDaoi“.The ethnographic name Daci is found under various forms within ancient sources. Greeks used the forms ΔάκοιDakoi” (Strabo, Dio Cassius, and Dioscorides). Latins used the forms Davus, Dacus, and a derived form Dacisci (Vopiscus and inscriptions). There are similarities between the ethnonyms of the Dacians and those of Dahae (Greek Δάσαι Δάοι, Δάαι, Δαι, Δάσαι Dáoi, Dáai, Dai, Dasai; Latin Dahae, Daci), an Indo-European people located east of the Caspian Sea, until the 1st millennium BCE. Scholars have suggested that there were links between the two peoples since ancient times.  Opinions on the origins of the name Daci are divided. Some scholars consider it to originate in the Indo-European *dha-k-, with the stem *dhe– “to put, to place”, while others think that the name Daci originates in *daca — “knife, dagger” or in a word similar to daos, meaning “wolf” in the related language of the Phrygians.  Another hypothesis is that “Getae” and “Daci” are Iranian names of two Iranian-speaking Scythian groups that had been assimilated into the larger Thracian-speaking population of the later “Dacia”. A possible connection with the Phrygian daos, meaning “wolf” was suggested by Decev in 1957.[43] The Phrygian meaning is supported by Hesychius‘s notes.[44][45] This hypothesis has had a large diffusion due to historian Mircea Eliade.[43] In later times, some Roman auxiliaries recruited from the Dacian area were referred to as Phrygi. Moreover, a endonym linked to wolves has been demonstrated or proposed for other ancient Indo-European tribes, including the Luvians, Lycians, Lucanians, Hyrcanians, and Dahae.
Mircea Eliade attempted, in his book From Zalmoxis to Genghis Khan, to give a mythological foundation to an alleged special relation between Dacians and the wolves.
lupul-dacicIt is generally proposed that a proto-Dacian or proto-Thracian people developed from a mixture of indigenous peoples and Indo-Europeans from the time of Proto-Indo-European expansion in the Early Bronze Age (3,300–3,000 BC)[60] when the latter, around 1500 BC, conquered the indigenous peoples.[61] The indigenous people were Danubian farmers, and the invading people of the BC 3rd millennium were Kurgan warrior-herders from the Ukrainian and Russian steppes.[62] Indo-Europeanization was complete by the beginning of the Bronze Age. The people of that time are best described as proto-Thracians, which later developed in the Iron Age into Danubian-Carpathian Geto-Dacians as well as Thracians of the eastern Balkan Peninsula.[63] Between BC 15th–12th century, the Dacian-Getae culture was influenced by the Bronze Age Tumulus-Urnfield warriors who were on their way through the Balkans to Anatolia.[64] When the La Tène Celts arrived in BC 4th century, the Dacians were under the influence of the Scythians.[64]

The ancient Egyptians developed an intricate transmigration of soul theology, which prohibited cremation. This was also widely adopted used by Semitic peoples. The Babylonians, according to Herodotus, embalmed their dead. Early Persians practiced cremation, but this became prohibited during the Zoroastrian Period. Phoenicians practiced both cremation and burial. From the Cycladic civilisation in 3000 BCE until the Sub-Mycenaean era in 1200–1100 BCE, Greeks practiced inhumation.
Maykop cultare practised inhumation in a pit, sometimes stone-lined, topped with a kurgan (or tumulus). Stone cairns replace kurgans in later interments. The Maykop kurgansn were extremely rich in gold and silver artifacts; unusual for the time.
David Anthony’s “The Horse, the Wheel and Language” (THWL). One of the first references to cremation in the THWL book is to the Cotsofeni culture ~ 3500 BCE as mountain refuges in western Romania escaping from conflicts with IE tribes. There is not much detail except that they buried their ashes in flat graves. One of the early references to IE tribes to take up cremation along with inhumation burial is the ‘Middle Dneiper‘ culture 2800-2600 BCE. The Sintashta culture had rituals that closely resembled the descriptions in Rig Veda, and hence probably the origins of the later Indo-Iranian (II) and the Indo-Aryan (IA) sub-branches. But the funeral practices here still continued to be inhumation, being more elaborate with Sintashta chiefs who were buried with Horses, chariots, weapons and multiple animal sacrifices.
With the IE tribes moving towards the north-eastern region, it seems a shift occurred around the time of the Andronovo horizon (which proceeded the Sintashta culture) where both inhumation and cremation were practiced in two sub-cultures identified by their pottery styles – Alkakul (inhumation) and Federovo (cremation)Fedorovo (1500–1300 BCE) in southern Siberia (earliest evidence of cremation and fire cult[6]), probably the ashes were collected into an urn and buried. While cremation became ubiquitous in Hinduism, it came to be disavowed in Zoroastrianism. However, even earlier evidences of vedic fire altars have been found at the Indus Valley sites of Kalibangan and Lothal, giving rise to speculations towards earlier assumed the geographical location of the early Indo-Iranians.

arhexp3_arheoinvestIn the archaeology of Neolithic Europe, the burned house horizon is the geographical extent of the phenomenon of intentionally burned settlements. This was a widespread and long-lasting tradition in what is now Southeastern and Eastern Europe, lasting from as early as 6500 BCE (the beginning of the Neolithic) to as late as 2000 BCE (the end of the Chalcolithic and the beginning of the Bronze Age). A notable representative of this tradition is the Cucuteni-Trypillian culture, which was centered on the burned-house horizon both geographically and temporally.

  • The Cucuteni-Trypillian culture had the largest settlements in history up to their time.[15]
  • There is evidence that every single settlement in this culture probably practiced house burning.[3]
  • This culture practiced house burning for a longer period of time (1600 years), and for a later date (up to 3200 BC), than any of the other cultures.[1]:p.102
  • The Cucuteni-Trypillian culture was considered by some scholars to be the largest and most influential of the Neolithic cultures of eastern Europe during the transition to the Eneolithic period.[16] :p.196
Periodization table of Neolithic cultures that practiced house burning
Name of Culture Location of culture Duration of Practice
Criş culture Bulgaria, Moldavia, Serbia, Wallachia 5900 to 4750 BC
Starčevo culture northwest Bulgaria, Kosovo, Serbia, Drina Valley in Southwest Srpska Republic, southern Vojvodina, 5750 to 5250 BC
Dudeşti culture southeast Muntenia 5500 to 5250 BC
Vinča culture Serbia, Transylvania 5500 to 4000 BC
Szakálhát group southern Hungary, Vojvodina, northern Transylvania 5260 to 4880 BC
Boian culture northern Bulgaria, Muntenia, southeast Transylvania 5250 to 4400 BC
Tisza culture Hungary, Moldavia, Slovakia, Transylvania, western Ukraine, Vojvodina 4880 to 4400 BC
Gumelniţa-Karanovo culture eastern Wallachia, northern Dobruja 4400 to 3800 BC
Bubanj-Sălcuţa-Krivodol group northwestern Bulgaria, Oltenia, southern Serbia 4300 to 3800 BC.
Cucuteni-Trypillian culture Moldavia, Transylvania, Western Ukraine to Dnieper River 4800 to 3200 BC.

During the Neolithic Period the dead were buried inside their houses -beneath the floor- or very close to them, at the limits of the settlements they had lived in. Burials were as a rule isolated, while cemeteries have rarely been encountered.
1. Primary internment of the dead in simple pits (simple inhumations), usually in a contracted but also crouched position
2. Cremation of the dead, partial (Early Neolithic) or complete (Late Neolithic), accompanied by vases, or cremations in which the cremated were in several cases placed in vases, the first known in Greece and some of the oldest in Europe.
3. Collecting the bones (skull, thighs, ribs) of the dead individual and burying these beneath the floors of the house (Prodromos in Karditsa) or in a specific part of a cave (a kind of ossuary in Alepotrypa in Diros).

During the Neolithic Period the dead were buried inside their houses -beneath the floor- or very close to them, at the limits of the settlements they had lived in. There is evidence of three types of burial customs from excavations carried out in Greece:
1. Primary internment of the dead in simple pits (simple inhumations), usually in a contracted but also crouched position.
2. Cremation of the dead, partial (Early Neolithic) or complete (Late Neolithic), accompanied by vases, or cremations in which the cremated were in several cases placed in vases, the first known in Greece and some of the oldest in Europe.
3. Collecting the bones (skull, thighs, ribs) of the dead individual and burying these beneath the floors of the house.
In mainland Europe a number of later Mesolithic cemeteries have been identified. At Vedbaek, Denmark (c.6000 years ago).Padina area, Yugoslavia. Nine sites along the Danube have produced 350 bodies. These were Cro-Magnon people with long skulls, large brow ridges and large jaws, and were heavily muscled skeletons. Zvejnieka, Lithuania (7500-5000 years ago) produced c.60 graves of Mesolithic date. In the Neolithic burial practices are characterized by collective burial in large, highly visible monuments, and by ritual practices resulting in the scattering of human bones in non-funerary contexts.In the early Bronze Age (c.4700-3700 years ago) a new form of burial rite, the so-called Beaker burials, began to appear around 4700 years ago. These are crouched inhumations accompanied by a particular pottery form known as a beaker and covered by a small round earthen mound. The people buried in this way generally have broad, rounded skulls in comparison with the Neolithic burials, and they had previously been thought of as invaders.

INHUMATION VERSUS CREMATION IN TRANSYLVANIAN NEOLITHIC AND ENEOLITHIC – MIHAI GLIGOR, SANDA BĂCUEȚ CRIȘAN In the past decades, excavations in Europe have provided irrefutable evidence of cremation rite practices, even from the Mesolithic. In any case, the use of fire as a purifying element is a pattern that often comes across in mortuary practices. Mesolithic cremations from Iron Gates Vlasac (Serbia) are an important part of secondary mortuary rites.In Hungary, at Aszód (Lengyel culture) mostly inhumation graves were investigated, but also cremation graves83. Two other finds are from Öcsöd-Kovácshalom84 (Tisza culture). Of the 436 graves, 72 burials (16.5% of them) from the Copper-Age cemetery at Budakalász were cremation burials85 (scattered cremation and in-urn graves).  Having an overall image of the Neolithic discoveries we can state that most of cremations graves belong to LBK communities (500 graves of 2500),91 burials discovered in settlements or which are part of the bi-ritual necropolises like the one in the Czech Republic at Kralice na Hané where from 78 graves, 69 were cremation graves92 and the cremations cemetery from Modlniczka near Cracow, with 38 tombs.
In Transylvania the oldest incineration grave is M7 from Gura Baciului94 (StarčevoCriș culture). Until now, it is the only certain discovery for the Carpathian-Danubian Early and Middle Neolithic. The Late Neolithic of the Romanian north-western area also presents some discoveries that show cremation practices. In the past decades, cremation graves were found at Tășad95, Suplacu de Barcău– Corău I96 (Bihor County), Zalău–Uroikert97, Zalău–Dealul Lupului98 and Porț–Corău99 (Sălaj County). We note that Suplacu de Barcău and Porț are parts of the same archaeological site, separated by administrative reasons100. Late Neolithic funerary discoveries from Porț–Corău (Pl. IV/1) stand above the others in terms of numbers and diversity of the ritual.  Both cremation and inhumation103 were identified as funerary practices in the Suplac communities from Porț.
Cultura Wietenberg – incineratie+urne spre deosebire de culturile Otomani, Mures, Monteoru care practicau inhumatia. Cultura Wietenberg se distinge prin ceramica ei, care în faza de maturizare este caracterizată prin folosirea generalizată, în cadrul unei bogate decoraţii, a ornamenticii spiralice şi meandrice, în motive şi combinaţii foarte evoluate, adesea cu caracter de simboluri solare şi executate în tehnici variate (incizie, împunsături, ştampilare, incrustaţie). Formele – cuprinzând căni cu o toartă, străchini, castroane şi vase de provizii – prezintă adesea contururi particulare, distingându-se printre ele mai ales strachina cu patru colţuri trase în sus, apoi vasul-raţă (askos) şi amfora.
SPIRALAwi – Culturile bronzului mijlociu şi tîrziu, în special cultura Sighişoara- Wietenberg din Transilvania, dar şi culturile Tei, din Muntenioa şi Otomani, din Banat şi parte din Transilvania au utilizat din plin motivele spiralo-meandrice. In epoca bronzului mijlociu, în cultura Gârla Mare – Cârna, cu dezvoltare în Oltenia şi Banat, motivele spiralo-meandrice recapătă gloria din trecut, poate chiar o şi depăşesc prin splendidele realizări în ceramica ornată cu cele mai frumoase desene spiralice ce pot fi admirate, printre multe altele, la muzeul “Porţilor de Fier” din municipiul Drobeta-Turnu Severin. Acum apar urne de incinerare cu motive spiralice şi aşa numitele “rochii clopot cu ornamente care, după C.Preda et al.,(1994) sunt aidoma celor ale “portului popular românesc din Banat indicând astfel o continuitate etnică multimilenară”. Această concluzie este întărită şi de existenţa spiralelor de tip Gârla Mare- Cârna în cusăturile de pe cămăşile populare gorjeneşti unde apar asociate uneori şi cu meandrul.
In epoca fierului spirala este frecventă în cultura Basarabi din Oltenia şi mai puţin în cultura Babadag din Dobrogea. Mai târziu, cultura Ferigile (400-300) se caracterizează prin motive spiralice ireproşabil realizate, despre care Vl. Dumitrescu (1974) afirma: “adevăratele motive decorative care se înscriu pe linia aceleiaşi mari înclinaţii spre abstractul geometric şi spiralic, ca mai toată ornamentica ceramicii preistorice din România”.

Importanţa cultică a spiralei rezultă şi din frecventa ei utilizare ca simbol atropaic pus pe mânerele săbiilor, pe coifuri, scuturi topoare de război şi altele asemenea, simboluri prezente atât în epoca bronzului, cât şi mai târziu, în epoca fierului şi în primele secole ale erei creştine.

Posted in DNA, ethnogenesis, Uncategorized | Tagged , , , , , , | Leave a comment

cauzele coruptiei


Protestele ar trebui sa fie si impotriva Big Finance/Business  care colonizeaza Romania in urma tradarii de tara, a vanzarii de tara facuta de mafiocratie. Ei sunt cauzele coruptiei, as spune mai mult decat partenerii lor politicienii corupti, care sunt doar instrumentele acestor forte, companiile multinationale sunt mai puternice decat statele natioanale. Vreti tara fara coruptie? Eliminati cauzele coruptiei! Vreti sa aiba putere societatea civila? Dati putere clasei mijlocii, sa fie favorizate firmele romanesti mici si nu multinationalele care ne colonizeaza!
Piperea: “E evident pentru toti oamenii onesti si rezonabili ca provincia Romania este un rai al corporatiilor. Pe plan economic, 82% din PIB-ul Romaniei este “produsa” de corporatii multinationale. Corporatiile multinationale nu concureaza nici intre ele, intrucat, mai rau ca in China “comunista”, si-au impartit sectoarele economiei, in asa fel incat sa nu se calce pe bataturi. Scepticii sa se uite la modul in care este impartita distributia de energie electrica sau de gaze, la productia de ciment si la sistemul oligopolist bancar. Vor vedea ca aceasta impartire a pietei este o impartire a prazii.
In anul 2015, multinationalele au facut in Romania 250 mld lei cifra de afaceri. Cu toate acestea, impozitul pe profit platit de acestea a fost de 3 mld lei. Poate ne explica dl Isarescu acest paradox aritmetic : cum e posibil ca 16% din ceea ce ramane dupa ce sunt eliminate toate cheltuielile deductibile legale aferente acestei cifre de afaceri de 250 mld lei sa ramana de plata doar 3 mld.”
N.Dan a pierdut 3 ani dupa primele alegeri locale, atunci in 2012 era cel mai bun moment sa isi porneasca partidul. Save Rosia Montana are o mare responsabilitate pt ca a blocat acest proces, dupa protestele din 2013, pt ca au vrut sa ramana civici, apolitici. Pe zona complementara USR, la fel se pierde enorm cu facaturi si tzepe infiltrate, acum ar fi o mare ocazie care se pierde, acum dupa ce a ratat ANR/MM la alegeri.
Daca ar fi acum alegeri, PSD le-ar pierde dar nu are cine sa le castige. Nu exista nimeni sa capitalizeze, sa preia energiile celor 600mii oameni care au protestat. Nu exista leadership inteligent nici pe stanga nici pe dreapta. Toata lumea pierde viitorul pt ca se judeca superficial, tehnocratic sau ideologic si nu economic, pt ca se ataca nominal coruptia dar nu si cauzele coruptiei, USR nu propune nici un fel de reforme structurale ecomice.
Toate aceste greseli, acesta lipsa de leadership ne costa pe noi, costa tara care e jefuita si colonizata, oamenii care sunt dusi spre un nou totalitarism. De multi ani nu mai exista piata libera, mediu economic favorabil firmelor mici, companiilor romanesti. Urmeaza sa ne pierdem libertatile civice individuale, rand pe rand. Mussolini a dat definitia fascismului = imbinarea dintre Big Business si Big State!
Posted in a3f, Uncategorized | Tagged , , , , , , | Leave a comment

I1a+R1b = Goths/I1a3, Vikings/I1a1


6th_centuryProbably before Charlemagne Northern Germany was dominated by I1 (like modern Denmark is), and only after Charlemagne by R1b. The conquest of Saxons by the Frankish Empire lasted around four decades (years 772 – 804). What is now Northern Germany was largely devastated and depopulated during those wars. Population density was likely far higher in post-Roman Gaul than in Germania due to the technological differences.  An Y-DNA study from Germany in the 300s-400s AD shows 58% frequency of I1 and not much R1b, 12 samples from Görzig (Saxony-Anhalt) dated to the 300s-400s AD, of whom 7 or 8 were I1: I1 ——————————————————— 7 (~58%)
I (likely I2 but can be some Russian clade of I1) —- 1 (~8%)
R1b ——————————————————- 1 (~8%)
R1 (most likely R1a, or some eastern R1b) ———– 1 (~8%)
R1 (likely R1b but can be R1a-Z284 or L664) ——– 2 (~17%)

haplogroup_i1Haplogroup I1 ( is the most common I subclade in northern Europe. It is found mostly in Scandinavia and Finland, where it typically represent over 35% of the male Y-chromosomes. Associated with the Norse ethnicity, I1 is found in all places invaded by ancient Germanic tribes and the Vikings. Other parts of Europe speaking Germanic languages come next in frequency.
Haplogroup I is the oldest major haplogroup in Europe and in all probability the only one that originated there. It is thought to have arrived from the Middle East as haplogroup IJ sometime between 45,000 and 50,000 years ago, and developed into haplogroup I approximately 40,000 years ago. The I1 branch is estimated to have split away from the rest of haplogroup I some 27,000 years ago. I1 is defined by over 300 unique mutations, which indicates that this lineage experienced a serious population bottleneck. Most of the Late Glacial and Mesolithic remains tested to date belonged to haplogroup I* or I2. It is not yet clear in which part of Europe I1 originated. It has been speculated that I1 evolved in isolation in Scandinavia during the late Upper Paleolithic and Mesolithic periods, when hunter-gatherers from southern Europe recolonised the northern half of the continent from their LGM refugia. The oldest attested evidence of postglacial resettlement of Scandinavia dates from 11,000 BCE with the appearance of the Ahrensburg culturelbk_cultureThe earliest sign of haplogroup I1 emerged from the testing of Early Neolithic Y-DNA from western Hungary (Szécsényi-Nagy et al. 2014). A single I1 sample was identified alongside a G2a2b sample, both from the early Linear Pottery (LBK) culture, which would later diffuse the new agricultural lifestyle to most of Poland, Germany and the Low Countries. This means that haplogroup I1 was present in central Europe at the time of the Neolithic expansion. It is therefore possible that I1 lineages were among the Mesolithic European hunter-gatherers assimilated by the wave of East Mediterranean Neolithic farmers (represented chiefly by Y-haplogroup G2a). There is also evidence from the Neolithic samples of the Early Neolithic Starčevo culture and Cardium Pottery cultures that haplogroup I2a lived alongside G2a farmers both in south-east and south-west Europe. The most likely hypothesis at present is that I1 and I2 lineages were dispersed around Europe during the Mesolithic, and that some branches prospered more than others thanks to an early adoption of agriculture upon contact with the Near Eastern farmers who were slowly making their way across the Balkans and the Mediterranean shores. The small group of farmers from the early LBK culture from Hungary might have formed a blend of I1 and G2a men. Yet distinct families would have spread in different directions and met varying successes in their expansion. It would appear that a founder effect in the northern LBK population led to a sudden explosion of I1 lineages, perhaps in part thanks to their better knowledge of the Central European terrain and fauna (since hunting was typically practised side by side to agriculture to complement the farmers’ diet). I1 would later have spread to Scandinavia from northern Germany. trb_cultureThis data is consistent with a Neolithic dispersal of I1 from Hungary with the LBK culture and the subsequent Funnelbeaker culture (4000-2700 BCE) in northern Germany and southern Scandinavia. Both the Funnelbeaker and Pitted Ware cultures represent a merger between the Neolithic (farming) and Mesolithic (hunter-gatherer) lifestyles. Neolithic farmers from Germany penetrated late into Scandinavia and in small numbers. There is archeological evidence that Neolithic farmers settled in southern Scandinavia and lived side by side with hunter-gatherers for several centuries during the Funnelbeaker culture. Scandinavian hunter-gatherers would have adopted the new Neolithic lifestyle little by little, using pottery and keeping domesticated animals (sheep, cattle, pigs and goats) to complement their traditional diet of fishing and game hunting. The cultivation of wheat, barley and legumes was fairly limited due to the cold climate. The cold climate was actually a barrier to the expansion of farmers from the continent. This is why Scandinavians retained a greater percentage of Mesolithic ancestry than virtually all other Europeans, apart from the Samis, Finns, Balts and Russians. No ancient Y-DNA from the Funnelbeaker culture in Scandinavia has been tested to date, but it is likely that I1 really started gathering momentum toward the end of the Funnelbeaker period. It might also have been among the Funnelbeaker lineages that were most successfully assimilated by Proto-Indo-European invaders during the Corded Ware culture (aka Battle-Axe culture in Scandinavia). Most I1 individuals today share a common ancestor around the time of the transition between the Funnelbeaker and Corded Ware periods.
From 2800 BCE, a large-scale cultural and genetic upheaval hit Scandinavia with the arrival of the Indo-Europeans from Eastern Europe, who introduced the Copper Age and Early Bronze Age practically without Neolithic transition. The first Indo-Europeans to reach Scandinavia were the Corded Ware people from modern Russia, Belarus and Poland, who are thought to have belonged predominantly to haplogroup R1a. These people shared some similar maternal lineages as Scandinavian I1 inhabitants, including mtDNA haplogroups U2e, U4 and U5, but also brought many new lineages such as H2a1, H6, W and various subclades of I, J, K and T. The second major Indo-European migration to Scandinavia was that of haplogroup R1b, the branch that is thought to have introduced Proto-Germanic languages, as an offshoot of the Proto-Celto-Germanic speakers from Central Europe. R1b probably entered Scandinavia from present-day Germany as a northward expansion of the late Unetice culture (2300-1600 BCE). The oldest known R1b sample in Scandinvia dates from the Nordic Bronze Age circa 1400 BCE (see Allentoft 2015 above). According to the Germanic substrate hypothesis, first proposed by Sigmund Feist in 1932, Proto-Germanic was a hybrid language mixing Indo-European (R1b, and to a lower extent R1a) and pre-Indo-European (Mesolithic I2 and Neolithic G2a and I1) elements. This hybridisation would have taken place during the Bronze Age and given birth to the first Proto-Germanic civilization, the Nordic Bronze Age (1700-500 BCE).
The Germanic migrations dispersed I1 lineages to Britain (Anglo-Saxons), Belgium (Franks, Saxons), France (Franks, Visigoths and Burgundians), South Germany (Franks, Alamanni, Suebi, Marcomanni, Thuringii and others), Switzerland (Alamanni, Suebi, Burgundians), Iberia (Visigoths, Suebi and Vandals), Italy (Goths, Vandals, Lombards), Austria and Slovenia (Ostrogoths, Lombards, Bavarians), Ukraine and Moldova (Goths), as well as around Hungary and northern Serbia (Gepids). The I1 found among the Poles (6%), Czechs (11%), Slovaks (6%) and Hungarians (8%) is also the result of centuries of influence from their German and Austrian neighbours. The relativelemy high frequency of I1 around Serbia and western Bulgaria (5% to 10%) could be owed to the Goths who settled in the Eastern Roman Empire in the 3rd and 4th centuries.
The Danish and Norwegian Vikings brought more I1 to Britain, Ireland, the Isle of Man, Normandy, Flanders, Iberia, Sicily… The Swedish Vikings (Varangians) set up colonies in Russia and Ukraine, and outposts as far as the Byzantine Empire, the Caucasus and Persia. The higher frequency of I1 in Northwest Russia (east of the Baltic) hints at had a particularly strong Varangian presence, which is concordant with the establishment of the Kievan Rus’ by the Swedes. 
All Germanic tribes expanded from a small geographic core around Denmark and southern Sweden within the last 2500 years. gothI1-Z63> By151> S2078> S10360> S15301 Gothic. The German group, is the most common type of I1 in Germany, France, Italy and Central Europe, but is also found in the British Isles and to a lower extent in Scandinavia. It is defined by a DYS456 value inferior to 15. It corresponds to the Z63+ subclade. Z63+ subclade is virtually absent from Nordic countries. It is most common in Central Germany, the Benelux, England, Lowland Scotland, as well as Poland. It has also been found in Russia, Ukraine, the Balkans, Italy, Spain and Portugal. Y2245.2+ makes up a big part of the Z63 in Russia, Ukraine, Poland, the Balkans, Italy and Iberia. It could have been spread by the Goths. BY351+ is a subclade found in Portugal, Spain, Italy (including Sardinia). It was probably spread by the Visigoths and Ostrogoths.early_middle_neolithic_mapI2 (M438/P215/S31) is thought to have originated during the Late Paleolithic, around the time of the Last Glacial Maximum (LGM), which lasted approximately from 26,500 to 19,000 years ago. Haplogroup I2a1 is by far the largest branch of I2 and the one most strongly linked to Neolithic cultures in south-east, south-west and north-west Europe. I2a1 seems to have particularly prospered in the Starčevo–Kőrös–Criş culture (6000-4500 BCE) in Southeast Europe, where it is still one of the main male lineages today. The high concentration of I2a1b-L621 in north-east Romania, Moldova and central Ukraine reminds of the maximum spread of the Cucuteni-Trypillian culture (4800-3000 BCE). No Y-DNA sample from this culture has been tested to date, but as it evolved as an offshoot from the Starčevo–Kőrös–Criş culture, it is likely that I2a was one of its main paternal lineages. From 3500 BCE, at the onset of the Yamna period in the Pontic-Caspian Steppe, the Cucuteni-Trypillian people started expanding east into the steppe of what is now western Ukraine, leaving their towns (the largest in the world at the time), and adopting an increasingly nomadic lifestyle like their Yamna neighbours.haplogroup_i2a

I2a2 (S33/M436/P214, P216/S30, P217/S23, P218/S32, L35/S150, L37/S153, L181) was known as I1c until 2005 and I2b until 2010. It is associated with the pre-Celto-Germanic people of north-Western Europe, such as the megaliths builders (5000-1200 BCE). Its age has been estimated between 21,000 and 13,000 years old, which corresponds to the Epipaleolithic period. I2a2a (formerly I2b1) amounts to over 90% of I2a2. haplogroup-i2b2364 is the largest and most diversified I2a2 subclade. It has the widest distribution of any subclade. It is found in all Germanic countries, including Britain, but also Ireland, the Czech Republic, Hungary, Poland, Latvia, Russia, Ukraine, Bulgaria, Italy, France, Spain and Portugal. This suggests that it could have been propagated by the Franks, Anglo-Saxons, Goths and Vikings, among others. S2364 originated nearly 4,000 years ago, but its numerous subclades developed between 1,000 and 3,000 years ago, which matches the time frame of the Germanic ethnogenesis and Germanic migrations.

Alani.jpgThe I2a1 tribal haplotype that I have identified has remained relatively unchanged for thousands of years and has allowed me to follow a migration in and out of Asia and across Europe.  I cannot say that I have found the DNA of all the Alans or that the Alans were only haplogroup I2a.  The correlations that I have made are based on records currently available and it is impossible to say what additional future DNA records may reveal.
I1a3 / Z63+ is associated with Goths, but this subclade is virtually absent from Nordic countries. That is consistent with the theory that Goth spread from Danube Carpathian basin / N of Black Sea to Scandinavia, idea started by Carlo Troya. It is also consistent with the constant flow of population from areas where there were better living conditions to colder areas in the North. After the last Ice Age Europe was recolonised by I people from Old Europe. Also through the Balkans and Danube basin agriculture went North. Here it was the surplus of population that overflowed to less populated areas.

Posted in DNA, ethnogenesis, Uncategorized | Tagged , , , , | Leave a comment

Legaturile dintre daco-geți/goți, cu Nordul Europei

5000bcRevista “Formula AS” explorează legaturile dintre daci și nordul Europei:

HORIA CIUGUDEAN Ultimele cer­cetări şi analizele de ADN arată că în Europa, popu­laţiile nu s-au amestecat şi nu s-au înlocuit atât de tare, nu s-au dislocat şi s-au păstrat destul de mult în vechile hotare. Celţii erau con­sideraţi o populaţie migra­toa­re, dar s-a dovedit prin ADN că nu este aşa. Celţii din Anglia sunt băş­tinaşi care au adoptat ci­vi­lizaţia venită din Europa. La fel este şi cu civi­li­za­ţia da­cică. No­ţiu­nea de continuitate tre­bu­ie re­con­si­de­rată, pentru că ştiinţa pune în evi­den­ţă o con­ti­nui­tate a popula­ţiilor până în zilele noas­tre: este un sâmbure nativ, care există în matricea geografică, in­diferent de ce continent vorbim.
Eu am propus forti­ficaţia de la Teleac, unde lu­cra­sem timp de zece ani în­ce­pând din anii ’70. Este prin­tre cele mai mari şi mai importante fortificaţii din sud-estul Europei, cu o suprafaţă de peste 30 de hec­tare. Am găsit acolo o struc­tu­ră foarte in­teresantă, ca un cerc, cu diametrul de 70 de metri. Poa­te să fie un sanctuar sau altă cons­truc­ţie cu destinaţie spe­cia­lă, nu exis­tă ceva asemănător iden­tificat până acum şi este o des­coperire provo­ca­toa­re. Ur­mea­ză să să­păm, să vedem exact despre ce este vor­ba. Ori­cum, Teleacul era o reşe­dinţă care aduna popu­laţii dintr-un spaţiu mare, până în Armenia, Tisa, Dobrogea. Are o poziţionare la vărsarea Ampo­iului, unde se legă cu Mureşul, şi probabil pe acolo veneau aurul, argintul şi cuprul din Apuseni.
Cazanul de la Gundestrup, pe care l-aţi vizitat la el acasă, este într-adevăr, un astfel de obiect fas­ci­nant, pornit din spa­ţiul nostru. Elementele de teh­no­logie, dar mai ales cele fi­gurative, sunt specifice spaţiului Carpato-Balca­nic şi, în special, spaţiului tracic. De exemplu, tezaurul de la Lupu, din ju­deţul Alba, are multe figuri foarte ase­mănă­toare cu Gundestrup. Acest ca­zan este un exemplu carac­te­ristic de con­tacte între lumea celtică şi cea daco-getică. Con­tac­tele au fost câteodată vio­lente, dar de cele mai multe ori au în­semnat schimburi culturale şi de teh­no­logie. În cazul vasului Gun­destrup, părerile sunt însă unanime şi nu există di­sen­siuni în inter­pre­tarea orna­men­taţiei lui căreia i se re­cunoaşte amprenta origi­na­ră şi spa­ţiul de unde a ple­cat, cel geto-dacic, din epoca fierului.
De aici, din spaţiul Carpatic, s-au răspândit simboluri culturale, obiectele de prestigiu au cir­culat din Transilvania până în Suedia sau Dane­mar­ca, deja până la anul 2000 î.H, au circulat spade, topoare şi alte obiecte complex ornamen­tate. Au plecat pe ruta Europei centrale şi prin zona baltică şi au fost in­tegrate în civilizaţia scan­dinavă a bron­zului de acolo. Este vorba de cu­noscuta civilizaţie Apa, de lângă Satu Mare, unde s-a des­co­perit un mare depozit de astfel de obiecte, cu motive spi­ra­li­ce sau geometrice, specifice numai spaţiului tran­sil­vănean, care au fost apoi vehiculate pe calea schim­­bului, până în Suedia şi Danemarca. Un bun exemplu poa­te să fie discul de la Nebra, un disc din bronz, cu repre­zen­tări ale lunii şi astrelor, făcute din aur. E un obiect astro­nomic dar şi cu va­loare rituală. Aurul ele­mentelor aplicate este tran­sil­vănean. .. Brăţările acestea (descoperite in Polonia) cu capete dublu-spiralice sunt de la noi, asta este clar. Este orfevreria bron­zului târ­ziu, deci 1400-1200 î.H. Harta aceasta a aurului este şi ea corectă, cel mai mult aur ajungea în acea zonă a Europei din Dacia şi din Spania. De obicei, aurul era schimbat pe chihlimbar, cu ţările scan­dinave.bratari-polonia
Informaţia legată de cele două noi brăţări dacice cu ferestre este extraordinară: pe harta lui Marcin Rudnicki, în nordul Poloniei, pe lân­gă Gdansk, erau cunoscute până acum trei exem­plare. Din start, acum avem cinci brăţări la Gdansk, plus cele 11 din Româ­nia! Dacă le pu­nem la socoteală şi pe cele două din nordul Ger­maniei, avem la Bal­tica aproape la fel de multe bră­ţări “tip Şimleu Silvaniei”, câte au fost găsite la noi în ţară! Şi, la cât de cu spor şi de serios se face arheologie în Polonia, n-ar fi exclus ca în doi ani să avem mai multe brăţări dacice la Ma­rea Baltică decât în Ardeal!
Am pornit în căutarea brățărilor cu ferestre pornind de la povestea brăţării de la Lalendorf, de la re­pu­tatul arheolog clujean Aurel Rustoiu, cel care a des­coperit primele brăţări de acest tip de la Şimleu Sil­va­niei. De altfel, în semn de respect pentru cerce­tătorul clujean, colegii din străinătate obişnuiesc să spună bră­­ţărilor de la Şimleu “brăţări tip Rustoiu“. “Intere­sant cu aceste brăţări e faptul că ele lipsesc din mor­min­­tele cu arme descoperite pe teritoriul Daciei. Pu­tem presupune, astfel, că ele sunt podoabe feminine, şi nu masculine. Majoritatea exemplarelor descoperite în Dacia provin din aşezări sau cetăţi dacice din Tran­silvania. Brăţări de tip «Şimleu Silvaniei», mai mult sau mai puţin apropiate de forma exemplarelor din Dacia, au fost atestate şi pe teritoriul Poloniei, în Mo­ra­via ori chiar în nordul Germaniei, în regiunea Meck­lenburg, la Lalen­dorf”, îmi explicase ar­heologul clu­jean. Dato­ri­tă frumuseţii lor, ele au fost preluate şi de alte populaţii şi integrate în costume caracteristice unei regiuni sau alteia. “De exemplu, brăţara de la La­lendorf a fost gă­sită într-un mormânt ger­manic, într-un cos­tum tipic pentru femeile germane din seco­lul I du­pă Hristos”. rustoiu
“Acum 10 ani, discuţiile despre daci nici nu exis­tau în lumea ştiinţifică din Polonia, iar acum, găseşti urme dacice pe tot locul. Să te aştepţi să afli şi alte noi şi spectaculoase urme dacice în zona aceasta a Europei, cât de curând. Acesta este doar începutul!”. Cu vor­bele acestea mă despărţisem, în urmă cu un an, de tânărul arheolog polonez Marcin Rudnicki. Îl vizita­sem chiar la el la birou, în mansarda modernă a “In­stitutului de Arheologie” al Universităţii din Varşo­via. Pornind de la descoperiri făcute de el însuşi în faimo­sul sit arheologic de la Pelczyska, Marcin Rud­nicki şi-a pus problema contextului acestor desco­periri. Astfel a ajuns să afle că fragmentele de brăţară pe care le găsise sunt similare cu unele produse în Transil­vania sau că, întregite, cioburile ceramice pe care le avea în biroul său formau o superbă “ceaşcă dacică”, un tip de veselă “marcă înregistrată” a stră­moşilor noştri. “Prezenţa ceştilor dacice e un argu­ment sufi­cient ca să putem susţine prezenţa fizică a dacilor în zona dintre Cracovia şi Varşo­via, în bazinul Vistulei”, îmi spunea atunci Marcin Rudnicki. Vasile Pâr­van, marele istoric ro­mân care afimase acelaşi lucru, era confirmat!

silver_cauldronProf. Flemming Kaul – Arheolog la Muzeul de Istorie din Copenhaga, specialist în perioada fierului din epoca pre-romană  – Da, acesta este un vas dacic sau tracic. Se nu­meşte Cazanul Gundestrup, după locul mlăştinos un­de a fost descoperit în Danemarca, în nordul Jutlandei. Făcut din argint aurit, făcut din argint aurit, este una dintre cele mai fru­moa­se şi importante descoperiri de pe terito­riul danez. Aşa ceva numai pe malurile Dunării, în Dacia, se putea face. Cu siguranţă că vi pare familiar: tehnica de lucru şi chiar şi unele reprezentări, răz­boinici sau animale fantastice, sunt foarte ase­mă­nătoare cu cele de pe coi­furile descoperite în Ro­mâ­nia, la Agighiol, Pe­re­tu, Coţofeneşti sau Cu­cuteni. Vasul are o teh­nică de realizare uni­că şi câteva detalii strict da­cice, pe care nu le gă­sim în altă par­te. Dacă vă uitaţi la co­lierul aces­tei zeităţi, de exemplu, el are anumite particu­larităţi care ne spun clar că sunt tracice sau dacice. Este o dis­cu­ţie foarte tehnică, dar eu cu asta mă ocup, cu ast­fel de obiecte. Co­lie­rul acesta are un sistem par­ticular de prindere în ca­pete, o altă piesă… Am ur­mărit semnalarea unor astfel de coliere şi în alte părţi ale Europei şi este destul de curios ce am descoperit. Ele apar în Danemarca – în nordul Jutlandei, în Suedia – pe insula Gotland, în Ucrai­na şi la Marea Neagră, de parcă o mână uriaşă le-a presărat pe toată această întindere. Un alt obiect interesant de pe acest vas este coiful ce poartă pe creştet o pa­săre, care aminteşte de superbul coif descoperit în România la Ciumeşti. Probabil cel mai convingător argument rămâne însă stilul şi tehnica de realizare a acestui vas, întâlnite nu­mai în sud-estul Europei, în zona Dunării. Numai în acea zonă întâlnim blana ani­malelor realizată din puncte sau linii bătute în argint sau argint aurit. Com­binaţia de stil şi tehnica folosită pe vasul Gundestrup ne trimit clar la partea de mijloc sau de jos a Dunării, pe ambele maluri ale fluviului, fie în sud, fie în nord, la Peretu sau Agi­ghiol, în România. Ase­mănare izbi­toare este şi cu pan­dantivul găsit la Surcea, tot din Ro­mânia.
Veniţi, să mergem în sala următoare. Aici avem două cupe de argint, care sunt cu siguranţă dacice! Felul în care sunt decorate şi apoi forma lor vorbeşte de la sine pentru un specialist. Sunt două cupe iden­ti­ce, din argint, nu mai mari de 10 cm fiecare. Cupele stau pe un picior ce are la jumătate un nod proe­mi­nent. Aceste pocaluri au sus o parte îngustă, aurită, şi sunt de­co­rate cu semi­cercuri ce re­pre­zin­tă cel mai probabil flori de lotus şi frun­ze. Datorită al­tor des­­coperiri din Ro­mâ­nia, acum ştim că aceste po­ca­luri pro­vin din zona cen­tral-ves­tică a Da­ciei. Mo­de­lele în­crus­tate sunt o co­pie a ar­tei gre­ceşti, însă într-un stil re­gio­nal da­cic. Cea mai ma­re ase­mă­na­re exis­tă între aces­te vase şi ce­le des­co­perite în tezaurul de la Sân­crăieni, în Tran­silvania şi, cel mai probabil, au ajuns în Dane­marca cu 100 de ani î.e.n. Dacă ne referim strict la legătura dintre Dacia şi zona scan­dinavică, aceste cupe cred că sunt unul dintre cele mai elocven­te exemple ale legăturilor. Nu ştiu dacă putem vorbi de o migraţie, dar cu siguranţă ele atestă nişte relaţii cla­re între Dacia şi Danemarca. Cam în aceeaşi peri­oa­dă avem multe similitudini şi în ceramica desco­pe­rită la noi, foarte asemănătoare cu cea din cultura Poie­neşti. Este greu de spus dacă a fost o migraţie ma­sivă, pentru că nu avem evidenţe clare. Se pare că dacii au venit fie prin Polonia şi au mers mai departe către Skatiski, peste Marea Baltică, fie au venit pe la graniţa Serbiei de astăzi cu Ro­mânia, prin Timişoara, apoi in sus pe cursul Dunarii.


Sunt pline lucrările arheologilor polonezi de detalii spectacu­loase, legate de pre­zen­ţa şi influenţa civiliza­ţiei dacice pe malurile Vistulei, de la Cracovia şi Varşovia până sus, în nord, la Gdansk, şi chiar mai departe, în Germania vecină, lângă Rostock, pe malul Mării Baltice. Dar, Gdansk-ul şi Rostock-ul nu erau, nicidecum, cele mai nordice locuri în care arheologi străini desco­periseră obiecte care rezonau cu lumea traco-dacă. Erau încă multe, multe altele.
Primul care a făcut demonstraţia ştiinţifică a legă­turii acesteia incredibile, dintre lumea dacică şi vestul extrem al Danemarcei, este profesorul şi arheo­logul polonez (cum altfel?) Tadeusz Makiewicz. În­tinse pe durata a patru decenii, de prin 1970 până după 2000, cercetările sale sunt literă de lege în literatura de spe­cia­litate şi sunt citate cu mare respect de noua gene­raţie de arheologi din Polonia. În anii ’70, pro­fesorul a descoperit nişte obiecte cu ornamente enig­matice – care semănau a altare sau a vetre de foc – despre care îşi imaginase că puteau aparţine ritua­lu­rilor unui cult religios. Şi cum, de la o vreme, “obiec­tele” acestea apă­reau tot mai des în Polonia, istoricul decide să trea­că la cercetarea lor minuţioasă. Con­cluzia lui Makie­wicz e absolut spectaculoasă! Vetrele din Polonia prezentau asemănări remarcabile cu obiecte prove­nind din teritorii altădată tracice sau dacice. Mai mult, “vetrele de pe teritoriul Poloniei nu sunt decât un lanţ, în difuzarea acestor structuri din zona dacică, în Ger­mania şi chiar în Danemarca, la Norre Fjand”, suna teza savantului polonez.
“Vetrele origi­nale găsite la Norre Fjand sunt supuse unui strict regim de conservare şi e foarte complicat să ajungem la ele. Dar aici, în lucrarea lui Hatt, sunt fotografii foarte conclu­dente de la faţa locului, cu vetrele ornamentate”, îmi explică cei doi cercetători, în timp ce constatăm cât de asemănătoare sunt vetrele de la Norre Fjand cu cele descoperite în Polonia şi în România. Vetre simple, din lut, pătrate sau rotunde, încadrate de un desen la fel de simplu, unele tăiate de cruci mari, în diagonală, altele ştanţate cu un obiect dur. La început, pe vremea tracilor, cu patru secole înainte de Hristos, fuseseră mult mai frumos ornamen­tate, după moda grecească. Cu timpul, însă, dacii le-au simplificat desenul şi aşa au ajuns, prin Polonia şi Germania, până în Danemar­ca
Dar cum ajun­se­seră acele vetre de tip traco-dacic în Polo­nia şi, mai departe, în Germania şi Dane­mar­ca? Asta era întreba­rea care îl frământa pe istoric. Prima şi cea mai la îndemână explicaţie era că obiectele respective sunt rezultatul contactelor direc­te cu teritoriile locuite de daci şi traci. La scurt timp, un argument major înclină şi mai mult balanţa în favoa­rea dacilor: chiar la Janikowo, cer­ce­tătorii dau, lângă o vatră ornamentată, similară cu cele din România, peste urme de ceramică aparţinând unei ceşti dacice! Pre­zenţa acestei ceşti, un vas ciudat, pe care, se ştie, doar dacii îl foloseau în Antichitate, este argumentul su­prem care certifică o locuire dacică în zonă. Argumen­te peste argumente, răsărite parcă dinadins din pă­mânt, ca să demonstreze limpede, pentru cei mai pre­ten­ţioşi, legătura dintre spaţiul dacic şi cel scandinav, legătură care, aşa cum constata cu amărăciune şi Tadeusz Makiewicz în lucrările sale, îi lasă cam reci pe cercetătorii din zona fostei Dacii…2000bcALEKSIEJUS LUCHTANAS – directorul Muzeului Kernave, din ALEKSIEJUS LUCHTANAS - "Legăturile noastre sunt mai vechi decât perioada dacică!"Lituania – Până târziu, în secolul 19, teoria orginilor dacice ale lituanienilor, letonilor şi estonienilor s-a bucurat de mare interes, multe argumente ieşind la iveală odată cu săpăturile executate la tumulii funerari din sudul Dunării, în Tracia preistorică. Există multe surse documentare, din toate perioadele, care vorbesc despre originile comune ale dacilor cu populaţia Ţărilor Baltice, şi ele nu pot fi ignorate.
În mitologia lituaniană întâlnim foarte des Dună­rea. Pare bi­zar ca un râu care udă teritoriul României să facă parte din folclorul şi legendele de aici. Un timp înde­lungat în neolitic, populaţia de aici a fost silvestră, trăia în pădure sau în apropierea pă­durilor. Agricultura a venit dinspre Du­năre, cultura neolitică a ajuns aici şi s-a dezvoltat. Vorbim, în principal, de cultura Cu­cuteni, venită la noi cu toate beneficiile cu­nos­cute ale aces­tei civi­li­zaţii, în special cera­mi­ca. Acesta a fost primul val venit dinspre terito­riul actualei Românii către noi. Aşa au ajuns la noi, atât dezvoltarea agri­­culturii, cât şi sculp­tura de dimen­siuni re­duse, figurinele mode­late din lut, cu formele lor specifice. Este vorba despre acele figurine mici, înfăţişând femei sau zeiţe, simboluri ale fecundităţii. În această zonă nordică, populaţia a început să le facă şi din chihlimbar, el găsin­du-se din belşug aici, şi fiind cel mai preţuit ma­terial, cu puteri magice. Aces­ta a fost primul con­tact dintre sud şi nord, dintre popu­laţiile ce aveau să fie mai târ­ziu numite dacică şi baltică.
A doua etapă a fost în epoca bron­zului, la fel de importantă. Bronzul, metalurgia a ajuns la noi tot din Carpaţi! Tot ce este fabricat din bronz pe teri­toriul Lituaniei de azi poartă amprenta dacică. Deoa­rece în această zonă nu aveam metale, ele au venit din Carpaţi, cu tot cu cei care ştiau să le folo­sească şi să le lucreze. Acolo era o puternică cultură a meta­lului, şi întreaga Europă centrală a fost influ­enţată de ea, inclusiv populaţia baltică. Dacă tehnica de lucru poate să fie câteodată diferită, venind probabil cu un ocol şi de prin alte părţi ale Europei centrale, metalul folosit este absolut sigur din regiunea Carpaţilor, probabil a Apusenilor. Dar în această etapă, schim­burile se fă­ceau pe rute deja cunoscute, pe legături deja stabi­lite. Erau schimburi între populaţii cu un trecut şi cu o cultură deja comune.
Cu siguranţă că înainte cu un secol de Hristos, deja putem vorbi de legături cu populaţia dacă şi geto-dacă, statul geto-dac fiind deja în formare. Din datele pe care le avem acum, se pare că legăturile cu ei s-au oprit atunci, o perioa­dă, nu se ştie de ce. Însă la un secol după Hristos, de la anul 200-300 înainte, un nou val puter­nic de populaţie vine dinspre Dacia aici. Sunt astfel re­luate vechile legături şi relaţii, este o relansare a lor.
Cercetătorii lituanieni, o spun cu pă­rere de rău, nu au legături strânse cu omologii lor din Româ­nia. Noi cunoaş­tem mişcarea dacilor pe aceste teri­torii, însă ne lip­seşte expertiza româneas­că pe această problemă. Sunt obiecte din Carpaţi descoperite până în Cri­meea, dar niciun istoric român nu a aprofundat pâ­nă acum contextul în care ele au ajuns acolo, sau legătura noastră cu sudul, pornind de la artefactele des­coperite. Este bine stu­diată doar perioada neo­litică, unde am găsit multe dovezi ale relaţiilor cu spa­­ţiul României.
Pentru epocile ulteri­oare, ca obiecte descoperite, avem aceste brăţări şi inele, cu terminaţii de cap de şarpe, ca cele dacice, şi ştim că unele dintre ele vin din zona Vistulei, aşa cum certifică şi desco­peririle arheologice polo­neze des­pre care vorbeaţi. Aseme­nea podoabe sunt întâlnite în tot centrul Eu­ropei.danube

ANDERS KALIFF / arheolog şi profesor la Universitatea din Uppsala, Suedia – “Între vechiul teritoriu al României şi vechiul teritoriu al Suediei au existat legături clare. Cea mai clară legătură este aşa-numita cultură Wiel­bark-Sântana de Mureş-Cer­nia­hov. Ea aparţine unei popu­laţii cu trăsături tipice, care încă este acoperită de enig­­me şi stârneşte multe în­trebări. Ideea este că această popu­laţie, întâlnită şi în Sue­dia, se întindea şi în Polonia, în re­giunea Pomerania, şi în Tran­silvania, până la Nistru şi Ki­ev. Cele mai clare dar şi frec­vente argumente sunt aces­te necropole cu cercuri de piatră şi lespezi aşezate în picioare, al căror înţeles s-a pierdut, ase­mă­nă­toare întru­cât­va cu Sar­mi­ze­getusa. Cred că aceas­tă popu­laţie nu a migrat masiv. Cel mai probabil a fost un ames­tec cu grupurile domi­nan­te de goţi şi, cu siguranţă, alianţe prin că­sătorii.”


Carme Jimenez Huertas – Limbile romanice nu descind din latină. Mama lor este cu mult mai veche – Ni se spune, de exemplu, că cuvintele catalane cap şi nas vin din latinescul CAPUT şi respectiv NASUS. Şi, cu toate acestea, în română se spune tot cap şi nas, exact ca în catalană, o limbă anterioară latinizării! Şi nu doar cuvintele izolate coincid: când un român spune: tot s-a pierdut, un catalan înţelege fără probleme, pentru că fraza se construieşte la fel şi în catalană – tot s’ha perdut, sau în castiliană – todo se ha perdido. Cu greu se pot atri­bui întâmplării asemănările dintre aceste cons­trucţii care, pe de altă parte, nu au nimic de-a face cu la­tinescul omnia perdita. Se spune că din latină vine şi casa, unde are sensul de colibă. Însă latinii îşi nu­meau casele domus, aedes ori tectum. Şi, cu toate aces­­tea, în dalmată, italiană, occi­tană, portu­ghe­ză sau română casa înseamnă casă. Astfel de exemple sunt nu­me­roase. La ele se adaugă chestiuni mai serioase, precum faptul că toate aceste limbi, în mod inex­pli­cabil, pur şi sim­plu, şi-au pierdut ge­nu­rile din latină. Chiar şi ro­mâ­na are genuri prin fle­xiu­nea articolului, nu a subs­tan­tivului pro­priu-zis. Fap­tul că întâlnim ast­fel de ase­mănări între, să zicem, ca­talană şi ro­mână, ţări des­păr­ţite de cinci limbi dife­rite şi peste două mii cinci sute de kilometri, e greu de explicat. Singura explicaţie este că toate aceste limbi au avut o mamă comună, dar care nu este la­tina, ci o limbă mai veche.
Tind să cred că există o limbă a popoarelor de transhumanţă, cu mult mai veche decât formarea im­pe­riului roman, o limbă co­mu­nă a populaţiilor ce lo­cuiau în munţi şi se ocupau de păstorit, şi care a avansat prin transhumanţe în toate zo­nele Europei. Diferenţele majore au început să apa­ră când toate aceste grupuri migratoare s-au stabilit într-un anume loc şi au în­ceput să devină sedentare. Ori­cum, ase­mă­nările dintre euskeram, limba bascilor vorbită în Piri­nei, occitana vorbită în sud-vestul Fran­ţei şi română sunt sur­prin­zătoare… Mai cred că aces­te limbi ro­manice nu vin de nicăieri. Ele erau aici. Erau graiuri lo­cale, uşor diferite pe mă­sură ce se înde­păr­tau ling­vistic şi geografic de locul de vorbire. Faptul că în Ro­mânia, de pildă, se vorbeşte o limbă ro­ma­nică, pe un te­ri­toriu mult mai extins de­cât cel ocupat de ro­mani şi că această limbă seamănă iz­bi­tor cu roma­nicele oc­ci­dentale, deşi nu s-a aflat în contact cu ele în ultimii 2000 de ani, ne trimite, încă o dată, la o mamă co­mu­nă a acestor limbi, mult mai ve­che de­cât procesul de la­ti­ni­zare. Lim­bile ro­ma­nice îm­părtăşesc un pro­cent impor­tant de caracteristici fo­ne­tice, lexi­cale, mor­fo­sin­tac­tice şi se­man­tice, ceea ce de­mons­trea­ză un grad înalt de în­ru­dire, cu o tipologie ling­vis­ti­că ce le rela­ţio­nează între ele, dar le dife­ren­ţiază de latină. Fo­netica şi morfosintaxa limbilor ro­manice nu aparţin tipologiei latine, acesta este adevărul. Cu latina ar fi o legătură de înrudire, nu de filiaţie.
O altă posibilă explicaţie a dat-o arheoloaga litua­nia­nă Maria Gimbutas. Ea afirmă că în Europa a exis­tat o veche civilizaţie, care nu era indo-europeană, şi care îşi are rădăcinile în Epoca Pietrei. Această civi­lizaţie ar fi format culturi regionale cu aproximativ şapte milenii înainte de Hristos, fără influenţe din Ori­ent, dar la fel de dezvoltate ca şi contemporanele lor din Asia Minor. La mijlocul mileniului şase înainte de Hristos, în prim plan apare cultura Vinca-Turdaş descoperită pe teritoriul României. Subiectul acesta ar trebui cercetat mai în profunzime. Dacă lucrurile stau într-adevăr aşa, limba şi scrierea cea mai veche din Europa ar putea proveni din zona dintre Carpaţi şi Balcani. Conform arhivelor Vaticanului, româna nu e o limbă latină, ci mai degrabă latina e o limbă românească.

Dorel Bârsan – Raza Sanctuarului-Calendar de la Sarmisegetuza era fix a zecea parte din înălţimea Marii Piramide-Keops. Calendarul dac are 29,56 m diametru, deci o rază de 14,78 m, iar Piramida-Keops are 147,8 m înălţime (inclusiv vârful lipsă). Asta nu este o întâmplare, după cum nu este întâmplare nici faptul că raza Sanctuarului mic rotund (dedicat Lunii) are fix 10 coţi piramidali, iar diametrul plintelor (din sanctuarul cu 3 şiruri de câte 6 coloane) era de 1,27 m, ceea ce înseamnă că aveau raza de fix un cot piramidal. De asemenea, cercul pe care sunt dispuse piesele în „T” are circumferinţa de 30 de coţi piramidali, calculul având 6 zecimale exacte.
Faptul remarcabil este că numai dacii au folosit cotul şi degetul piramidal, etaloane pe care nu le cunoşteau nici chiar egiptenii epocii faraonice. Măsura acestui etalon a fost ascunsă mii de ani în interiorul Piramidei şi a fost „preluată” de acolo abia în epoca modernă, când Napoleon a dus nişte matematicieni, în campania sa din Egipt, care să studieze Piramida. Atunci de unde cunoşteau dacii aceste etaloane şi măsurile Piramidei, când abia în anul 820 al erei noastre califul Al Mamun a reuşit să intre pentru prima dată în Piramidă, iar etaloanele erau „marcate” în relief, deasupra uşii de intrare în Camera Regelui. Dar ele au fost înţelese şi preluate mult mai târziu. Pot demonstra că şi stânjenul românilor provenea tot din măsurile Marii Piramide egiptene, reprezentând lungimea (interioară) a sarcofagului din Camera Regelui.
De aici din munţii Orăştiei au fost preluate unele etaloane romane. Spre exemplu romanii foloseau un etalon numit PES, care era fix o sutime din diametrului Sanctuarului-Calendar de la Sarmisegetuza, adică avea 0,2957 m (cu o zecime de milimetru mai mult, calendarul dacic având 29,56 m). De asemenea, romanii mai aveau un etalon numit passus (un pas) care avea 1,4785 m, adică o zecime din raza Sanctuarului Calendar dacic. Acest pas a fost utilizat şi de daci, iar măsura etalon pentru calibrare era marcată prin diametrul cercului mic din centrul „Soarelui de Andezit”, aproximat azi incorect la 1,46 m. Acest PAS de 1,478 m a fost utilizat şi de românii epocii moderne, până la definirea metrului etalon actual. Chiar şi măsura cotului dacilor a rezistat până în epoca modernă în Muntenia având 0,664 m, iar în Moldova 0,637 m, comparativ cu valoarea exactă de pe vremea dacilor şi înscrisă în Piramida-Keops de 0,63566 m, fiind definit ca a zecea milioana parte din raza polară a Pământului.
Romanii mai utilizau şi „mila romană” care avea 1478,5 m, adică 100 de măsuri ale razei Sanctuarului-Calendar al dacilor. Este puţin probabil ca romanii să fi dedus aceste etaloane direct din măsurile Piramidei egiptene (1 milă romană = 10 măsuri ale Înălţimii Piramidei) deoarece la acea vreme nu măsurase nimeni Piramida şi nu folosea nimeni etaloanele Arhitectului în afară de daci.
Incifrările din construcţiile dacilor sunt numeroase şi ar necesita mult spaţiu pentru a le scrie. Remarcabil este că ei cunoşteau chiar şi acel „factor obsesiv” înscris în Marea Piramidă, circumferinţa absidei centrale din Calendarul lor era tot o măsură etalon, ce avea legătură cu numărul π şi numărul de aur.
De altfel, după cum arată L. I. Cueşdean „Imperiul Roman s-a extins doar pe teritoriul gintei latine şi nu a produs el ginta latină, care exista înaintea lui. Noi, „NEOLATINII” contemporani vorbim o continuare a limbilor vernaculare de dinaintea Imperiului Roman, a cărui limbă a dispărut, fiind o creaţie artificială a Romei, grefată pe elementele latine precursoare.”
Un articol frumos ”marca” Seimeni – Dacă geţii şi goţii au fost acelaşi popor? despre migrația ”inversa” a goților. Teoriile ”acceptate oficial” spun ca goții ar fi popor germanic venit in Scandinavia in Dacia, condițiile de locuire mai bune din Dacia, spun ca mai curand aici in spațiul intercarpatic care avea și sare spre deosebire de Scandinavia, aici s-a produs excedent de populație.
Parcă dorind să confirme vorbele marelui Vasile Părvan, care scria în “Getica” sa: “Da­­cii nu sunt la Vistula o excepţie, ci ei sunt foarte numeroşi şi în legătură unii cu alţii“, în ultimii ani au fost efecuate în Polonia peste 50 de desco­periri a unor diferite artefacte de in­spi­raţie sau pro­ve­­nienţă dacică. Acestea sunt reprezentate de numeroase vase, felurite figurine ceramice sau metalice, printre care un superb cap de bou reliefat în argint, capace de oale, cupe cu pi­cior înalt, precum şi podoabe tipic dacice, care se întind pe un interval de datare de mai bine de 300 de ani, înainte şi după anul 0 al erei noastre, şi pe o suprafaţă uriaşă, de peste 400 de kilometri pătraţi. Peste 20 de brăţări din argint, care în arheologia poloneză au primit mereu interpretări greşite, fiind declarate de influenţă celtică, dar care sunt brăţări dacice cu nodozităţi şi cu “ferestre”, de tipul 3 Şimleul Silvaniei, au fost descoperite în sudul Poloniei, în jurul Cra­coviei, şi în centrul ţării, în jurul Var­şoviei. Dar asemenea podoabe, descoperite mai cu seamă în zona cetăţilor din Ardeal şi considerate însemne ale puterii, fiind purtate, cel mai probabil, de nobilii daci, au fost descoperite şi în zone unde era greu de bănuit influenţa dacilor: la Marea Bal­tică, la Lalendorf, în Germania, sau lângă Gdansk, în Polonia, peste drum de Scandinavia, şi la doi paşi de Lituania. Acestea sunt rezultatele a doi arheologi polonezi, Iwona Florkievicz (Universitatea din Rzeszow, în prezent în Ger­mania) şi Marcin Rudnicki (Universitatea din Varşovia), care şi-au dedicat ultimii ani clasificării, organizării şi analizării urmelor dacice din zona Poloniei. Ca o concluzie a studiului întocmit de specialistul Marcin Rudnicki, ponderea nu prea mare, însă remarcabilă, a caracteristicilor ceramicii dacice, observată în inventarul ceramic al populaţiei culturii Tyniec, confirmă nu atât de mult existența unei forme de “contact”, cât prezența fizică a dacilor în regiunea Cracovia. Arheologul săt­mărean Robert Gindele consideră că prezenţa dacică din nor­dul continentului a fost consolidată mult după răz­boa­iele daco-romane, când mai multe grupuri de daci s-au retras către nord din faţa trupelor romane, respec­tiv în perioada răz­boaielor marcomanice (160-180 d. Hr.), şi mai apoi, în urma pătrunderii masive a van­da­­lilor în spaţiul nord-vestic al României. Un argument în acest sens este şi identificarea în nord-vestul României a unui imens centru de producţie ceramică al dacilor liberi din Câm­pia So­meşului, la Medieşu Aurit, unde, pe 18 hectare, sunt amplasate circa 200 de cuptoare pentru ars cera­mică, situl devenind, astfel, cel mai mare centru in­dus­trial cera­mic din spaţiul european aflat în afara gra­niţelor Im­periului Roman. Cu greu ne putem imagina că vasele brute din lut ars, lucrate manual, ca de exemplu ceaşca dacică, ar fi putut reprezenta obiecte de schimb pentru comerţul la distanţă; în schimb, avem convingerea că grupurile de populaţie dacică, în migraţia lor, au dus ceva mult mai valoros: ştiinţa legată de ceramica la roată şi construcţia cuptoarelor pentru ars ceramica. Exact în această perioadă încep să producă marile centre ceramice din zona Cra­co­viei de azi şi, ca o curiozitate, toate cuptoarele sunt de modelul celor de la Medieşu Aurit.
Această masivă deplasare a populaţiei dacice este prezentată de Carlo Troya în teoria migraţiei inverse a goţilor, expusă detaliat în lucrarea “Fasti Getici o Gotici“, publicată în anul 1844, conform căreia, la venirea hunilor, daco-geţii, denumiţi şi goţi, care pătrunseseră până în actualele regiuni ale Poloniei, Prusiei, Scandinaviei, şi în toate celelalte situate în jurul Balticei, s-au văzut lipsiţi de orice cale de comunicare cu patria lor de la Dunăre şi de la Pontul Euxin. În nordul Europei locuiau popoarele baltice (lituanienii, letonii, vechii prusieni), care prezentau multe similitudini lingvistice cu limba daco-geţilor, iar Mircea Mihai Rădulescu, în lucrările lui, susţine că limba tracă este strâns înrudită cu limbile baltice, înregistrându-se 63 de corespondente frapante, plus 69 de corespondente în domeniul toponimelor şi al antroponimelor. Limbile baltice erau vorbite la acea vreme pe un teritoriu de şase ori mai întins decât teritoriul Lituaniei şi al Letoniei, ajungând la sud până dincolo de Varşovia iar la est până dincolo de Kiev şi Kursk; de asemenea, geţii se întindeau tot până la aceste hotare.
Geţii, după cum scrie Carlo Troya, s-au răspândit încetul cu încetul în regiunile de la Marea Baltică, au trecut apoi în Suedia, creând aici o nouă Ostrogoţie şi o nouă Vestrogoţie, deloc diferite de cele ce fuseseră atât de prospere la Dunăre şi la Pontul Euxin. Au adus aici toate instituţiile lor şi au numit “Dacia” totalitatea cuceririlor lor în Danemarca şi în Suedia, nume care timp de mai multe secole a fost amintit în actele publice şi oficiale ale ambelor regate. Vizigoţii şi ostrogoţii au reprezentat doar o parte a poporului plecat din regiunile Dunării, o altă parte revărsându-se în zona Mării Baltice; însă cel mai mare număr de geţi sau goţi a rămas în vechile aşezări de dincolo de fluviu, ca în vremurile antice. În drumul lor vijelios de la Istru până în Spania, în nordul Italiei, legendarul Teodoric cel Mare, rege al ostrogoţilor şi regent al vizigoţilor, a transformat Ravenna, capitala regatului ostrogot, într-unul dintre marile centre ale Occidentului, împodobit cu biserici, baptisterii şi mausolee a căror decoraţiuni interioare au devenit minunile lumii occidentale. Aceste monumente „rămân în afara zonei de influenţă a picturii constantinopolitane şi sunt rodul unei şcoli locale”, după cum consideră artistul rus Vladimir Lazarev. Bogăţia şi complexitatea ornamentelor arhitectonice, a desenelor şi mozaicurilor, relevă obsesiv simbolismul getic bazat pe regenerarea ciclică a naturii, ceea ce l-a determinat pe Giorgio Vassari, istoric, arhitect şi pictor italian să exclame exasperat: “Porţile ornate cu coloane împletite şi atât de subţiri, încât nu au forţa de a susţine vreo greutate; piramide, unghiuri şi frunze păreau a fi făcute din hârtie şi nu din piatră sau marmură. Şi făceau atâţia cârcei de viţă, console şi gravuri, încât lucrarea devenea disproporţională. Puneau atâtea ornamente unul peste altul încât, mergând atât de mult în înălţime, capătul de sus al porţii atingea tavanul“.
dt1dt2dt3dt4dt5În acest sens, pentru a da doar câteva exemple:– Vasile Pârvan scrie: „Geţii s-au întins până în Boemia, până la cursul mijlociu al Oderului şi până la cursul inferior al Vistulei, până la mlaştinile Pripetului şi până la cataractele Niprului”;
– Dudo de San Quintin, istoric normand, decan de Saint-Quentin (965-1043), a scris între 996 și 1015 lucrarea “Historia Normannorum“, în care se citeşte: dacii sunt numiţi de către ai lui danai;
– în Cronica după Langebek – “Cronica regum danorum” pentru perioada 846-1300, tipărită de Dushesne, se citeşte: Maestrul Hugues de Saint Victor a spus că normanzii au venit din Sciţia Inferioară, care, după Isidor, este numită Ţinutul Barbar. La origine sunt dani sau danai, fiindcă au plecat din Dacia;
– Silvio Enea Bartolomeo Piccolomini, Papa Pius II (1405-1464) afirma în lucrarea “De Europa“, publicată în anul 1450, că pe vremea lui, Iutlanda se numea Dacia: “Daniam sive Daciam dicere volumus, consuetudini servientes“;
– istoricul Philip Cluver (1580-1622), născut în Prusia Regală, o fostă provincie a Regatului Poloniei, scria în lucrarea “Germania Antiqua” (1616) că goţii nu sunt identici cu scandinavii, ci cu prusienii, iar pentru un alt istoric originar din această regiune, Matthaeus Praetorius (1635-1707), în “Orbis Gothicus” (1688), goţii au locuit, la începuturi, în Polonia. Geţii, identici cu sarmaţii, sunt, de fapt, goţi, şi nu suedezi, conchide autorul în capitolul “Dacă geţii şi goţii au fost acelaşi popor?“;gothic_kingdoms– într-un document creat în timpul lui Carol cel Mare, după cum precizează lucrarea “Carolus Magnus“, ediţia originală publicată în 1851, în enumerarea provinciilor catolice din Europa, Asia şi Africa, figurează provincia denumită “DATIA“. Cel mai probabil se citea “daţia“, aşa cum apare menţionată în secolul XVII, în lucrările cronicarilor moldoveni Grigore Ureche, Miron Costin şi Nicolae Costin: “Mulţi zic Ţării Moldovei şi Ţării Muntănişti, streinii: Daţia“, dar şi în secolul XIX, prima publicaţie în limba română, tipărită la Leipzig în anul 1827, numindu-se “Fama Lipschii pentru Daţia“. Sunetul “Ţ”, la fel ca sunetele “Δ, “J”, “Z”, cu care se pot reda autentic zgomotele din natură, lipsesc cu desăvârşire în majoritatea limbilor europene şi astfel onomatopeele lor sunt extrem de puţin apropiate de sunetele reale din natură. Folosirea sunetelor din natură pentru descrierea, reprezentarea şi exprimarea unor fenomene din natură, a dus la compunerea primelor cuvinte rumâneşti, după cum a demonstrat în mod strălucit Lucian Iosif Cueşdean în lucrarea “Limba rumânilor nu se trage de la Roma“, iar Paul Lazăr Tonciulescu sublinia în lucrarea “De la Ţara Luanei la Ieud” faptul că vechii eleni nu aveau în alfabetul lor grafemul/semnul corespunzător românescului “Ţ” şi nici fonemul/sunetul “Ţ”, în mare parte înlocuindu-l prin “TZ”DATIA, citit “daţia”, este menţionată în harta lumii întocmită de Claudiu Ptolemeu în anul 140 e.n. şi inclusă în opera lui, Geographia, dar şi în hărţile întocmite în secolele XV-XVI de cartografii germani Nicolaus Germanus şi Martin Waldseemuller;
– pe harta Scandinaviei întocmită de cartograful german Martin Waldseemuller în anul 1541, bazată pe o hartă similară a lui Claudiu Clavus, apărută în 1425, Peninsula Iutlanda şi sud-estul Peninsulei Scandinave sunt denumite “DATIA“, iar în cea mai exactă hartă a ţărilor nordice, care oferă detalii şi nume de locuri, Carta Marina, publicată în anul 1539 de către scriitorul suedez Olaus Magnus, peninsula Iutlanda apare cu numele de “DACIA – SIVE DENNEMARCA“. Denumirile “DATIA” sau “DACIA” apar şi pe hărţile întocmite în secolele XV-XVI de erudiţii nordici Laurent Fries, Johannes Ruysch, Peter Apian, Sebastian Münster, dar şi de cartograful veneţian Benedetto Bordone, a cărui hartă reflectă opiniile şi ideile Veneţiei în secolul XVI şi în care “DATIA” apare lângă Norvegia, situaţie posibilă doar în cazul în care ar reprezenta Danemarca de azi.

Posted in Aryans, ethnogenesis, Getae,Getes,Geti, Uncategorized | Tagged , , , , | 6 Comments

Cornesti 1500BC 1722ha

genetic-map-euThis genetic map of EU was created based on the latest Y-DNA data combined with physical and historical evidence. biggest fortification from the Bronze Era in Europe has been discovered in Timiş County. It dates from 3.500 years ago and covers 1.800 hectares. The citadel comprises 4 concentric circles that were made of wooden pillars and stood for the walls of the establishment. They are still visible today, although they have been levelled by intense agriculture. Other discoveries are the ruins of what appears to have been a temple, Sarmatian graves, ceramic workshops and a settlement that dates back to the 3rd or 4th century. But work on the site is not even close to being over. The archeologists working on the project estimate that they will need another 15 to 20 years to study the citadel. The fortification first appeared on a map in the 17th century, but only two of the inner rings had been discovered at the time. In the 19th century, the 3rd circle was discovered and, more recently, in 1973, the 4th one came to light.
This city was in the middle of trade routes linking the Baltic with the Mediterana (amber routes, Morava/Vardar corridor), linking the mines from Transylvania, Alps, Slovacia, Serbia and linking the Pannonian steppes with the N of Black Sea steppes  (Danube & Tisa-Dniester). crnArheologi din Romania, Germania si Marea Britanie scot la lumina la Cornesti, la 20 km nord de Timisoara, cea mai mare fortificatie din epoca bronzului din intreaga Europa. Nemtii au investitit aproape 1 milion de euro pentru descoperirile din Timis. Desi nu au fost descoperite evidente arheologice care sa indice vreun atac din exterior, sfarsitul fortificatiei este unul violent, fiind incendiata catre 1000BC. „Zidurile acestea sunt 4 la numar, au 1765 de hectare circumscrise in interiorul lor. Practic vorbim despre aproape jumatate din teritoriul Timisoarei. Zidurile, dupa cercetare, s-au dovedit a fi facute in jurul anului 1500BC, fortificatia a functionat aproape 500 de ani, la sfarsitul epocii bronzului, intr-o lume in care iubitorii de istorie stiu ca a functionat Troia, lumea miceniana, imperiul hitit. Deci, este o vreme framantata, cu tulburari, cu multe razboaie, mici, mai mari. Stim cantecele homerice care ne dau dimensiunea reala a conflictului, dar aceasta fortificatie imensa a ridicat probleme pentru toti cercetatorii. E atat de mare incat e imposibil de aparat. Zidurile au 20m latime, vreo 4-5m numai valul de pamant, la care daca adaugi si palisada de 1,5m, obtii deja o inaltime aproximativa de 5-6m, si santul de aparare, de la 2,5 pana la 4,7m adancime.” a declarat seful sectiei de arheologie a Muzeului Banatului, Alexandru Szentmiklosi.
Populaţia acestui sit a utilizat cu două secole înainte de Europa Centrală incinerarea rituală a morţilor. Această comunitate aparţinea unei culturi care s-a răspândit din nord-estul Croaţiei până în sud-vestul României (Cruceni – Belegiš)”, a declarat Szentmiklosi. Destul de mobili, exponenţii ei s-au deplasat de-a lungul Dunării în Moldova de nord-est, unde au format Cultura Chişinău – Corlăteni, dar şi în sud de Morava (sfârşitul celui de-al doilea mileniu î.H.), în lumea mediteraneană. Ei controlau practic orice nod de comunicaţie între lumea mediteraneană şi Europa, inclusiv unul dintre celebrele drumuri ale chihlimbarului.
Racos Middle Bronze Age Settlement in Transylvania, 16th century BC, Noua, Ocna Mures. To our surprise, while searching for the extension of civilian within the fortified acropolis, we uncovered several Wietenberg (Middle Bronze Age) Culture houses, dating from ca. 1600BC. Transylvanian swords were found in Homeric Troy, Transylvanian bronzes sank with the Uluburum and at the same time, Minoan symbols are found on Late Bronze Age Transylvanian cast bronze swords. The highly developed Classical Middle Bronze Age cultures – Wietenberg, Monteoru, Tei – were very quickly replaced, without any major signs of conflict by a cultural group, the Noua, coming from the East as part of the very extensive Noua-Sabatinovka-Coslogeni complex. The incineration rituals of the Middle Bronze Age were completely replaced by elaborate and standardized inhumation burials, the large settlements of disappeared, ceramic technology regressed and almost all decoration disappeared. At the same time, there is a very clear evolution and intensification of metalworking, reaching an apotheosis with the end of the Late Bronze Age, when very large and elaborate bronze deposits were made. Metal, fire, water, salt, mountains, forests… That is the environment of the mysterious Noua culture bearing people we are going to excavate, in central Transylvania, near Ocna Mures – a very large salt geological formation, about 70m south of Cluj-Napoca. Early 20th century, the three largest  bronze deposits in the world were found there, in or on the shores of an old , dried up lake, less than 500m apart. The largest one, measuring several tons was smelted by the Austrians and turned into canons. The other two are still preserved, over 7000 pieces of bronze. All the tools of the time could be found, in working condition, some of them still very sharp. We have hundreds of tools for quarrying salt, working wood, forging metal, plowing fields, harvesting crops, working leather and pelts, not counting jewelry, clothing implements, weapons…

Vinca and Cucuteni are the roots, with I2a common Y-DNA. Here 2 Cucuteni “cities”.mn
Talianki estimated total area – 450 ha, on the assumption that it had a rectangular plan.[5] Extrapolating from this and the density of houses in the surveyed portions of the site, M. Videiko estimated that Talianki contained approximately 2,700 structures and, at its height, could have been occupied by over 15,000 inhabitants.[3] Recently Kruts’ figure has been revised by Thomas K. Harper, who used a geomagnetic plan of the site to put its area at 335 ha. This implies Videiko’s figure for the peak population of the site is also an overestimation, with Harper suggesting 6,300–11,000 as a more likely range, favouring the lower end.[5] But other estimates are much larger with a population of around 15,000 as the most cited, and adding the numbers for the satellite towns the total population were up to 25,000 – 30,000 people within its cluster.[6][7] cc
– maybe was the largest area city in the world at that time! Strategically situated on the exact boundary between the steppe and forest-steppe. The archeological site around Belsk, including necropolis, comprises about 80 km², and the fortifications enclose some 40 km². The north-south axis, along the Vorskla River is 17 km long. The remains of walls up to 12 metres are visible today and stretch over the horizon. The total length nbkof the ramparts is 33 km. Inside the fortification, lay three “keeps”, 150,000 m², 650,000 m², and 720,000 m² in area, surrounded by eroded earth walls still up to 16 metres high.  Nebelivka, or Nebelovka, in Ukraine, is the site of an ancient mega-settlement dating to 4000 B.C. belonging to the Cucuteni-Trypillian culture. The settlement was for the time huge, covering an area of 260-300 hectares and home to perhaps 17,000
During the period A of the Tripolye culture (about 5450-4750 BC)
the Tripolye influence was the most intensive. In caused the acquaintance of the Sredniy Stog and Azov-Dnieper population with the first metal. It is necessary to note, that the influence of the steppe traditions on the Tripolye culture was minimal during that period. Taking into account data of the Early Eneolithic cemeteries of the steppe zone, where the first imported metal artifacts were found, I can suggest the existence of prestigious exchange, which played an important role in the relations of Tripolye and steppe population during that period. The Azov-Dnieper and Sredniy Stog population took part in it. The Tripolye population could provide its neighbors with metal (copper and gold) or metal artifacts (the Nikolskiy cemetery of the Azov-Dnieper culture and the Sredniy Stog burials of Mariupol cemetery), bracelets from Spondylus shell (the Lysogorskiy cemetery of the Azov-Dnieper culture) and sea shells with holes (Krivoy Rog).haplogroup_i2a
During the period of Tripolye B I the main influence of Tripolye population is fixed on the metalworking of steppe inhabitants and reflected only lightly in its ceramics.
Strange as it may seem, the Tripolye population was more interested in contacts, than the steppe inhabitants. They were newcomers, which gradually moved to the east through the forest-steppe area, occupying lands, which were settled by the Bug-Dniester and Kievo-Cherkassy Neolithic population. The Tripolye population needed allies and peaceful relations with the neighbors, especially with those, whose territories were unnecessary for them. Among such neighbors were the bearers of Azov-Dnieper and Sredniy Stog cultures, who occupied other natural-climatic zone, which was useless for the Tripolye population during the Early Eneolithic. Even during the Later Eneolithic and Early Bronze Age they occupied only the steppes in the South Bug basin and to the west of it, staying out of the territories of the Sredniy Stog descendants. Steppe inhabitants were interested in those contacts, first of all, because it received the copper and tools from them. That metal was obtained through the mediation of Tripolye population and as the result of immediate visits to centers of metallurgy and metalworking of the Balkan-Carpathian metallurgical province. The Dniester basin was the important region and the route of the exchange expeditions of steppe population, which went to the Lower Danube or Transylvania for the metal. In the period B I-II of the Tripolye culture the necessity of contacts with the Tripolye population of Dniester basin become stronger, because in that time metal began to arrive from the Transylvanian and Hungarian mines. The growing of quantity of the ceramics with shell inclusions at the settlements of Dniester basin also testifies the strengthening of ties between the Sredniy Stog and Tripolye cultures. All features of steppe and Tripolye interaction, which were mentioned above, testify the peaceful co-existence and tight contacts of these groups. The coarse ceramics of Tripolye, which had the Sredniy Stog features, was made mainly at the Tripolye settlements, and steppe traditions were reproduced in the Tripolye style. It was impossible if there was any war situation.bhh
There is a point of view about mutually beneficial cooperation. It is possible, that the distribution of ceramics with the steppe traces in the Tripolye culture was related to the marriages with the Sredniy Stog women. Those women continued making their usual vessels, adapting them to the Tripolye economy (for example, making the flat bottom and stocky proportions). This suggestion explains the singleness of ceramics with shell inclusions in the period A and gradual increase of its quantity during period B I with the prevailing of typical Tripolye pottery on the settlements. Perhaps, the numbers of Sredniy Stog women and their descendants in the Tripolye communities during period A were very small and gradually increased during B I and B I-II periods. According to the prevailing of coarse pottery with shell inclusions in the southernmost Tripolye settlements, I can suggest, that the greatest number of the Sredniy Stog women lived there.
.. data testify the assumption about the existence of mixed Tripolye-Sredniy Stog marriages.. It is interesting to trace the dynamics of contacts of the steppe and Tripolye population. They began immediately after the appearance of Tripolye population in Dniester basin (the beginning of period A of the Tripolye culture), when the Late Azov-Dnieper and Early Sredniy Stog population began to interact with it.

The Cruceni-Belegis¸culture is part of the south-east European Urnfield culture, with a distribution similar tothe preceding Vatina group in Oltenia, Banat and eastern Hungary. In terms of relativechronology, it is situated between the Middle Bronze Age Vatina culture and the Early Iron Age Gornea-Kalakaˇca culture. The absolute chronology places the group between the fifteenth and eleventh centuries BC (Szentmiklosi2009)

metallurgical_diffusionThe size of Cornesti fortifications/city was possible because of fertile land on special location, in the center/controlling important trade routes: N-S/E-W, between Baltic and Mediterana, very important trade routes with salt from Transylvania to Pannonian basin. Other trade routes along Mures,Tisa & Dniester went E to the steppes N of Black Sea.morava-vardar18Fortifications, concentrations happened also because of warfare and hierarchical ‘‘chiefs’’ in the Neolithic (e.g., Renfrew 1974). All that linked to “kurgan” R1A/R1B migrations. From the perspective of the longue dure´e, enclosures and fortifications began toappear during the Neolithic (c. 6500–3000 B.C.; see Figs. 1, 2). The variability intheir spatial distribution and form, however, decreased considerably by the end ofthe Bronze Age (c. 1000 B.C.). fig-2-distribution-of-enclosed-and-fortified-neolithic-and-bronze-age-sites-in-europecrucenitelltells Corneşti “Dealul Cornet = Cornet” and other nearby settlements predate the Cornesti fortifications.
Timis 30000 Î.HR. – 9 Î.HR
30000 î.Hr. Descoperire singulară în satul Visag, comuna Victor Vlad Delamarina, a unei unelte de piatră cioplită aparţinând unui facies musterian tardiv sau aurignacian timpuriu din paleoliticul superior.*
28000 î.Hr. Aşezare din paleoliticul superior, aurignacian, desco­perită în satul Româneşti, comuna Tomeşti, în punctul Dumbrăviţa. Aşezarea este formată din 6 nivele de locuire paleolitice, atestate prin inventar litic, fără a fi descoperite vetre de foc sau vestigii faunistice. De asemenea, vestigii ale unor aşezări aparţinând aurignacianului bănăţean mijlociu provin din comuna Curtea, din siturile arheologice de pe Dealu Viei şi Dealu Pământ.
22000 î.Hr. Vestigii paleolitice din etapa aurignacian dezvoltat sunt atestate în satul Coşava, comuna Curtea, pe dealul Cuca, printr-un sit arheologic format din trei nivele de locuire atestate prin unelte litice, şi în satul Româneşti, punctul Dumbrăviţa.
20000 î.Hr. Descoperiri ale unor nivele de locuire gravetiene în aşezările multistratificate din satul Coşava, deal Cuca, nivel II-III şi respectiv satul Româneşti, situl arheologic Dumbrăviţa, nivel VI.
* Preistoria şi antichitatea în judeţul Timiş vor fi tratate in extenso într-un volum ulterior.
4900 î.Hr. Primele grupuri de crescători de animale şi agricultori sosesc în zona Banatului central şi vestic, din direcţia malului Dunării şi de asemenea urcând pe râurile interne ale Banatului, dinspre Tisa. Aceste populaţii neolitice aparţinând fazei a II-a a culturii Starčevo-Criş ocupă spaţiile fertile şi bogate în faună de pe terasele râurilor. O dată cu  sosirea lor apar şi primele vase de ceramică în aşezările preistorice din judeţ. Cercetări arheologice au fost efectuate pe râul Timiş la Parţa, Foeni şi Timişoara-Fratelia, iar în zona Mureşului la Dudeştii Vechi. Aceste comunităţi se extind treptat pe tot teritoriul Banatului, în faza Starčevo-Criş III. Influenţele sudice balcano-anatoliene introduse de migraţia purtătorilor culturii Vinča vor determina ruperea unităţii culturale a neoliticului timpuriu şi geneza unor variante locale ale fenomenului neolitic.
4500 î.Hr. Pătrunderea comunităţilor neolticului dezvoltat, repre­zentate de purtătorii culturii Vinča, faza A, în Banatul mijlociu şinord-vestic. În judeţul nostru, cercetări arheologice au fost efectuate în aşezările de la Timişoara-Fratelia şi Satchinez. Cultura Vinča, faza B, în Banat este marcată de dezvoltarea fenomenelor locale, apărute ca rezultat al schimburilor intertribale. Cea mai importantă cercetare arheologică este cea de la Parţa tell I, soldată cu recuperarea sanctuarului neolitic, parte a unei aşezări fortificate masive, formată din locuinţe de suprafaţă cu plan complex.
4000 î.Hr. Sunt atestate în Banat comunităţi aparţinând culturii Vinča, faza C. Este perioada realizării celor mai spectaculoase construcţii neolitice, a unor aşezări de mari dimensiuni, cu sisteme defensive elaborate şi distribuţie organizată a spaţiului locuit al aşezării. Cercetări relevante au fost efectuate în satul Uivar, situl Gomilă, dar şi la Parţa, Chişoda Veche, Hodoni şi Sânandrei. Faza C a culturii Vinča se încheie prin pătrunderea în Banat a purtătorilor culturii Petreşti, grup Foeni, conform cercetărilor de la Parţa tell II, Foeni şi Chişoda. În nordul Banatului, la Hodoni şi Sânandrei, cultura Vinča este suprapusă de locuiri ale culturii Tisa.
3700-2500 î.Hr. Eneoliticul este reprezentat în judeţul Timiş de evoluţia fazelor culturilor Tiszapolgar şi apoi Bodrogkeresztur, cărora le sunt atribuite aşezări în judeţ, la Uivar, Cruceni, Satchinez, confirmate şi prin topoarele de cupru de la Ciacova, Satchinez, Sânpetru German, Chişoda. De asemenea şi cultura ceramicii cu toarte pastilate este atestată la Honorici, comuna Victor Vlad Delamarina şi Homojdia, comuna Curtea. Cultura Coţofeni caracterizează eneoliticul final din Banat, semnificativă fiind prezenţa obiectelor din cupru în faza a II-a a culturii. Aceasta îşi încheie evoluţia înainte de mijlocul mileniului III î.Hr., în judeţul Timiş fiind atestate materialele târzii din peştera de la Româneşti, cu influenţe Kostolac şi Vučedol.
2300-1700 î.Hr. Apariţia primelor grupe etno-culturale ale epocii timpurii a bronzului sunt generate de penetraţia unor valuri ale purtătorilor mormintelor tumulare cu ocru, atestate în judeţul Timiş în satul Bodo. Debutul bronzului timpuriu are loc în Banat la sfârşitul evoluţiei culturii Coţofeni şi este un proces istoric şi cultural relativ îndelungat. Între primele aşezări cercetate pot fi menţionate siturile de la Foeni, Parţa, Periam şi Stamora-Moraviţa, cu inventar ceramic de tip Mako. Tot în bronzul timpuriu se încadrează şi aşezările cu materiale ceramice cu ornamente în formă de scoarţă de copac şi imprimeu textil, întâlnite la Foeni şi Giroc.
1700-1400 î.Hr. Grupul cultural de tip Corneşti – Crvenka defineşte epoca mijlocie a bronzului din Banat, atestat prin situri arheologice la Foeni, Corneşti, Ciuta. Mai sunt de menţionat şi descoperirile de tip Balta Sărată de la Susani şi Româneşti – Peştera cu Apă, precum şi descoperirile aparţinând culturii Mureş din zona Dudeştii Vechi-Cheglevici, în nord-vestul Banatului.
1400-1100 î.Hr. Fazele de final ale epocii bronzului în judeţul Timiş sunt reprezentate de evoluţia culturii Cruceni-Belegiœ, răspândită pe un spaţiu larg, în numeroase situri, precum cele de la Cruceni, Checea, Jimbolia, Deta, Parţa, Peciu Nou, Voiteg, Timişoara – Parcul Central şi Pădurea Verde etc. Finalul acesteia marchează practic şi debutul epocii fierului în Banat.
1100-800 î.Hr. Prima epocă a fierului este atestată în judeţul Timiş prin marea aşezare de la Susani, precum şi prin situl de la Corneşti. Cercetări sistematice au fost efectuate în aşezarea de la Remetea Mare, formată din locuinţe de suprafaţă şi ateliere pentru turnarea şi prelucrarea obiectelor din bronz, confirmând astfel nivelul ridicat al culturii materiale aparţinătoare tracilor bănăţeni.
800-650 î.Hr. Se răspândesc în Banat purtătorii culturii Basarabi, prezenţi pe o arie largă în România, dar şi la sudul Dunării. Cultura materială conservă elemente ale epocii bronzului, dar unitatea sa culturală este distinctă. Elementul dominant al acestei culturi este format din populaţiile daco-getice. Mărturii ale prezenţei acestor populaţii pe teritoriul judeţului nostru provin din aşezarea de la Visag. O necropolă a acestei culturi a fost descoperită la Susani, în judeţul Timiş.
109-106 î.Hr. Generalul roman M. Minucius Rufus se confruntă la Dunăre cu o coaliţie scordisco – dacică (foarte probabil dacii din zona Banatului) şi reuşeşte să se impună în mai multe confruntări directe. Această acţiune s-a soldat, după cum susţin autorii antici, cu o primă trecere a Dunării din partea armatei romane, probabil pe undeva prin zona Banatului.
82-44 î.Hr. Domnia regelui dac Burebista, întemeietorul statului centralizat geto-dac, care cuprinde şi teritoriul Banatului.
75-73 î.Hr. Armata romană, condusă de generalul Caius Scribonius Curio, controlează malul bănăţean al Dunării, fără a pătrunde în desimea codrilor întunecoşi din inima Banatului.
10-9 î.Hr. Expediţia romană a generalului Marcus Vinucius pe Tisa şi Mureş.harta-romania

În şantierul arheologic de la Sântana, s-a descoperit cea mai mare cetate hallstattiana din Europa – Neoliticului Mijlociu,  5.300 – 4.800 î.Hh. Cercetarile efectuate au stabilit existenta unei necropole ce apartine primei parti a epocii cuprului (cultura Tiszapolgar, cca. 4000 i.Hr.), a unei asezari datate la sfarsitul epocii bronzului (cca. 1200 i.Hr.) si a fortificatiei, ridicate la inceputul primei epoci a fierului, fiind unul dintre cele mai mari complexe fortificate din aceasta parte a Europei, suprafata fortificatiei, de forma aproximativ ovala, depaseste 78 ha. Prospectiile magnetometrice au permis identificarea unor structuri preistorice, cum ar fi primele doua valuri, santuri si palisade (structura defensiva a fortificatiei), un drum situat in interiorul fortificatiei si numeroase constructii din lemn. Unul dintre cele mai importante vestigii descoperite pe acest teritoriu a fost un schelet uman ce este vechi de 5.500 de ani.
Cercetările efectuate în 1963 au stabilit existenţa a două faze de construcţie pentru val care, la ora actuală, are înălţimea de 4 – 6 m şi este lat de 25 m; în faţă are două şanţuri de apărare late de 3,5 m, respectiv 10 m şi adâncime de 3 m, respectiv 4 m; în interiorul fortificaţiei au fost descoperite locuinţe de suprafaţă de mare întindere, cu un bogat material arheologic (ceramică, obiecte de bronz etc.); la baza valului a fost descoperit un mormânt de inhumaţie în poziţie chiricită din al cărui inventar făceau parte două vase hallstattiene şi un pandantiv din bronz.
Primul strat de locuire din cetate aparţine culturii Otomani III şi fazei târzii a culturii Pecica, datând de la sfârşitul epocii bronzului; al doilea strat este de la începutul epocii fierului – perioada Hallstatt. În partea de Sud-Est a aşezării se află o movilă cu diametrul de 50 m şi înălţimea de cca 10 m; materialul cules de aici aparţine epocii bronzului (culturile Otomani şi Pecica), fiind expuse în cadrul Complexului Muzeal Arad; în 1888, cu ocazia lucrărilor de terasament la calea ferată Arad – Oradea, a fost descoperit, în primul şanţ din faţa valului, un vas din pastă grosieră, cu oseminte omeneşti şi un tezaur compus din 23 de piese de aur (12 plăci în formă de barcă, legate câte trei, două brăţări de aur, trei bucăţi de sârmă şi cinci verigi, toate de aur, datând de la sfârşitul epocii bronzului şi începutul epocii fierului); în imediata vecinătate a mai fost descoperit un mormânt de inhumaţie chircită, fără inventar.
Ion de la Anina found in a cave  in Banat is the oldest homo sapiens found in Europe 40.000 years old. 6-9% of his DNA is Neanderthal! In the same cave Vasile was also found – 26.000 years old – a complete skull. R1a is thought to have been the dominant haplogroup among the northern and eastern Indo-European speakers who evolved into the Indo-Iranian, Mycenaean Greek, Thracian, Baltic and Slavic branches. The Proto-Indo-Europeans originated in the Yamna culture (3300-2500 BCE), in the Pontic-Caspian steppe between modern Ukraine and south-west Russia. Their expansion is linked to the domestication of horses in the Eurasian steppes, and the invention of the chariot (see R1b above). The eastern part of the Pontic-Caspian steppes is strongly associated with the Indo-Iranian and Balto-Slavic branches of Indo-European languages. Based on archeological, linguistic and genetic data, it is possible to say that the pastoralist nomads who lived in the northern Russian steppes and forest-steppes 5,000 years ago carried predominantly R1a paternal lineages. Nowadays, high frequencies of R1a are found in Poland (56% of the population), Ukraine (50 to 65%), European Russia (45 to 65%), Belarus (45%), Slovakia (40%), Latvia (40%), Lithuania (38%), the Czech Republic (34%), Hungary (32%), Croatia (29%), Norway (28%), Austria (26%), Sweden (24%), north-east Germany (23%) and Romania (22%).

The Germanic branch
The first expansion of R1a took place with the westward propagation of the Corded Ware (or Battle Axe) culture (3200-1800 BCE) from the Yamna homeland. This was the first wave of R1a into Europe, one that is responsible for the presence of this haplogroup in Scandinavia, Germany, and a portion of the R1a in the Czech Republic, Slovakia, Hungary or Poland. The high prevalence of R1a in Balto-Slavic countries nowadays is not only due to the Corded Ware expansion, but also to a long succession of later migrations from Russia, the last of which took place from the 5th to the 1th century CE.
The Germanic branch of Indo-European languages probably evolved from a merger of Corded-Ware R1a (Proto-Slavic language) and the later arrival of Italo-Celtic R1b from Central Europe. This is supported by the fact that Germanic people are hybrid R1a-R1b, that these two haplogroups came via separate routes at different times, and also on the linguistics of Proto-Germanic language, which shares similarities with Italic, Celtic and Slavic languages. The Corded Ware R1a people would have mixed with the pre-Germanic I1 aborigines to create the Nordic Bronze Age (1800-500 BCE). R1b presumably reached Scandinavia later as a northward migration from the contemporary Hallstatt culture (1200-500 BCE). The first genuine Germanic tongue has been estimated by linguists to have come into existence around (or after) 500 BCE. This would confirm that it emerged as a blend of Hallstatt Proto-Celtic and the Corded-Ware Proto-Slavic. The uniqueness of some of the Germanic vocabulary points at borrowing from native pre-Indo-European languages. Celtic language itself is known to have borrowed from Afro-Asiatic languages spoken by Near-Eastern immigrants to Central Europe. The fact that present-day Scandinavia is composed of roughly 40% of I1, 20% of R1a and 40% of R1b reinforces the idea that Germanic ethnicity and language had acquired a tri-hybrid character by the Iron Age.

The Baltic branch
The Baltic branch is thought to have evolved from the Fatyanovo culture (3200-2300 BCE), the northeastern extension of the Corded Ware culture. Early Bronze Age R1a nomads from the northern steppes and forest-steppes would have mixed with the indigenous Uralic-speaking inhabitants (N1c1 lineages) of the region. This is supported by a strong presence of both R1a and N1c1 haplogroups from southern Finland to Lithuania and the adjacent part of Russia.

The Slavic branch
The origins of the Slavs goes back to circa 3000 BCE. The Slavic branch differentiated itself when the Corded Ware culture (see Germanic branch above) absorbed the Cucuteni-Tripolye culture(5200-2600 BCE) of western Ukraine and north-eastern Romania, which appears to have been composed primarily of I2a2 lineages descended directly from Paleolithic Europeans, with a small admixture of Near-Eastern immigrants (notably E-V13 and T). Thus emerged the hybrid Globular Amphora culture (3400-2800 BCE) in what is now Ukraine, Belarus and Poland. It is surely during this period that I2a2, E-V13 and T spread (along with R1a) around Poland, Belarus and western Russia, explaining why eastern and northern Slavs (and Lithuanians) have a considerable incidence of haplogroups I2a2 with a bit of E and T. After just a few centuries, this hybridised culture faded away into the dominant Corded Ware culture.
The Corded Ware period was followed by the Trzciniec (1700-1200 BCE), Lusatian (1300-500 BCE), Chernoles (1025-700 BCE) and Milograd (600 BCE-100 CE) cultures in north-east Slavic countries. The last important Slavic migration is thought to have happened in the 6th century CE, from Ukraine to Poland, the Czech Republic and Slovakia, filling the vacuum left by eastern Germanic tribes who invaded the Roman Empire.
Historically, no other part of Europe was invaded a higher number of times by steppe peoples than the Balkans. Chronologically, the first R1a invaders came with the westward expansion of the Corded Ware culture (from about 3200 BCE), then the Mycenaean invasion (1600 BCE), followed by the Thracians (1500 BCE), the Illyrians (around 1200 BCE), the Huns and the Alans (400 CE), the Avars, the Bulgars and the Serbs (all around 600 CE), and the Magyars (900 CE), among others. These peoples originated from different parts of the Eurasian steppes, anywhere between Eastern Europe and Central Asia, which is why such high STR diversity is found within Balkanic R1a nowadays. It is not yet possible to determine the ethnic origin for each variety of R1a, apart from the fact that about any R1a is associated with tribes from Eurasian steppe at one point in history.

The Indo-Iranian branch
Proto-Indo-Iranian speakers, the people who later called themselves ‘Aryans’ in the Rig Veda and the Avesta, originated in the Sintashta-Petrovka culture (2100-1750 BCE), in the Tobol and Ishim valleys, east of the Ural Mountains. It was founded by pastoralist nomads from the Abashevo culture (2500-1900 BCE), ranging from the upper Don-Volga to the Ural Mountains, and the Poltavka culture (2700-2100 BCE), extending from the lower Don-Volga to the Caspian depression. The Sintashta-Petrovka culture was the first Bronze Age advance of the Indo-Europeans west of the Urals, opening the way to the vast plains and deserts of Central Asia to the metal-rich Altai mountains. The Aryans quickly expanded over all Central Asia, from the shores of the Caspian to southern Siberia and the Tian Shan, through trading, seasonal herd migrations, and looting raids.
Horse-drawn war chariots seem to have been invented by Sintashta people around 2100 BCE, and quickly spread to the mining region of Bactria-Margiana (modern border of Turkmenistan, Uzbekistan, Tajikistan and Afghanistan). Copper had been extracted intensively in the Urals, and the Proto-Indo-Iranians from Sintashta-Petrovka were exporting it in huge quantities to the Middle East. They appear to have been attracted by the natural resources of the Zeravshan valley for a Petrovka copper-mining colony was established in Tugai around 1900 BCE, and tin was extracted soon afterwards at Karnab and Mushiston. Tin was an especially valued resource in the late Bronze Age, when weapons were made of copper-tin alloy, stronger than the more primitive arsenical bronze. In the 1700’s BCE, the Indo-Iranians expanded to the lower Amu Darya valley and settled in irrigation farming communities (Tazabagyab culture). By 1600 BCE, the old fortified towns of Margiana-Bactria were abandoned, submerged by the northern steppe migrants. The group of Central Asian cultures under Indo-Iranian influence is known as the Andronovo horizon, and lasted until 800 BCE.
The Indo-Iranian migrations progressed further south across the Hindu Kush. By 1700 BCE, horse-riding pastoralists had penetrated into Balochistan (south-west Pakistan). The Indus valley succumbed circa 1500 BCE, and the northern and central parts of the Indian subcontinent were taken over by 500 BCE. Westward migrations led Old Indic Sanskrit speakers riding war chariots to Assyria, where they became the Mitanni rulers from circa 1500 BCE. The Medes, Parthians and Persians, all Iranian speakers from the Andronovo culture, moved into the Iranian plateau from 800 BCE. Those that stayed in Central Asia are remembered by history as the Scythians, while the Yamna descendants who remained in the Pontic-Caspian steppe became known as the Sarmatians to the ancient Greeks and Romans.
The Indo-Iranian migrations have resulted in high R1a frequencies in southern Central Asia, Iran and the Indian subcontinent. The highest frequency of R1a (about 65%) is reached in a cluster around Kyrgyzstan, Tajikistan and northern Afghanistan. In India and Pakistan, R1a ranges from 15 to 50% of the population, depending on the region, ethnic group and caste. R1a is generally stronger is the North-West of the subcontinent, and weakest in the Dravidian-speaking South (Tamil Nadu, Kerala, Karnataka, Andhra Pradesh) and from Bengal eastward. Over 70% of the Brahmins (highest caste in Hindusim) belong to R1a1, due to a founder effect.
Maternal lineages in South Asia are, however, overwhelmingly pre-Indo-European. For instance, India has over 75% of “native” mtDNA M and R lineages and 10% of East Asian lineages. In the residual 15% of haplogroups, approximately half are of Middle Eastern origin. Only about 7 or 8% could be of “Russian” (Pontic-Caspian steppe) origin, mostly in the form of haplogroup U2 and W(although the origin of U2 is still debated). European mtDNA lineages are much more common in Central Asia though, and even in Afghanistan and northern Pakistan. This suggests that the Indo-European invasion of India was conducted mostly by men through war, and the first major settlement of women was in northern Pakistan, western India (Punjab to Gujarat) and northern India (Uttar Pradesh), where haplogroups U2 and W are the most common.

Turkic speakers and R1a

The present-day inhabitants of Central Asia, from Xinjiang to Turkey and from the Volga to the Hindu Kush, speak in overwhelming majority Turkic languages. This may be surprising as this corresponds to the region where the Indo-Iranian branch of Indo-European speakers expanded, the Bronze-Age Andronovo culture, and the Iron-Age Scythian territory. So why is it that Indo-European languages only survives in Slavic Russia or in the southern part of Central Asia, in places like Tajikistan, Afghanistan or some parts of Turkmenistan ? Why don’t the Uyghurs, Uzbeks, Kazakhs and Kyrgyzs, or the modern Pontic-Caspian steppe people (Crimean Tatars, Nogais, Bashkirs and Chuvashs) speak Indo-European vernaculars ? Genetically these people do carry Indo-European R1a, and to a lesser extent also R1b, lineages. The explanation is that Turkic languages replaced the Iranian tongues of Central Asia between the 4th and 11th century CE.Proto-Turkic originated in Mongolia and southern Siberia with such nomadic tribes as the Xiongnu. It belongs to the Altaic linguistic family, like Mongolian and Manchu (some also include Korean and Japanese, although they share very little vocabulary in common). It is unknown when Proto-Turkic first emerged, but its spread started with the Hunnic migrations westward through the Eurasian steppe and all the way to Europe, only stopped by the boundaries of the Roman Empire.
The Huns were the descendants of the Xiongnu. Ancient DNA tests have revealed that the Xiongnu were already a hybrid Eurasian people 2,000 years ago, with mixed European and North-East Asian Y-DNA and mtDNA. Modern inhabitants of the Xiongnu homeland have approximately 90% of Mongolian lineages against 10% of European ones. The oldest identified presence of European mtDNA around Mongolia and Lake Baikal dates back to over 6,000 years ago.
It appears that Turkic quickly replaced the Scythian and other Iranian dialects all over Central Asia. Other migratory waves brought more Turkic speakers to Eastern and Central Europe, like the Khazars, the Avars, the Bulgars and the Turks (=> see 5000 years of migrations from the Eurasian steppes to Europe). All of them were in fact Central Asian nomads who had adopted Turkic language, but had little if any Mongolian blood. Turkic invasions therefore contributed more to the diffusion of Indo-European lineages (especially R1a1) than East Asian ones.
Turkic languages have not survived in Europe outside the Pontic-Caspian steppe. Bulgarian language, despite being named after a Turkic tribe, is actually a Slavic tongue with a mild Turkic influence. Hungarian, sometimes mistaken for the heir of Hunnic because of its name, is in reality an Uralic language (Magyar). the The dozens of Turkic languages spoken in the world today have a high degree of mutual intelligibility due to their fairly recent common origin and the nomadic nature of its speakers (until recently). Its two main branches Oghuz and Oghur could be seen as two languages about as distant as Spanish and Italian, and languages within each branch like regional dialects of Spanish and Italian.

The Greek branch
Little is known about the arrival of Proto-Greek speakers from the steppes. The Mycenaean culture commenced circa 1650 BCE and is clearly an imported steppe culture. The close relationship between Mycenaean and Proto-Indo-Iranian languages suggest that they split fairly late, some time between 2500 and 2000 BCE. Archeologically, Mycenaean chariots, spearheads, daggers and other bronze objects show striking similarities with the Seima-Turbino culture (c. 1900-1600 BCE) of the northern Russian forest-steppes, known for the great mobility of its nomadic warriors (Seima-Turbino sites were found as far away as Mongolia). It is therefore likely that the Mycenaean descended from Russia to Greece between 1900 and 1650 BCE, where they intermingled with the locals to create a new unique Greek culture.

Posted in ethnogenesis, Uncategorized | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

Marcu Jura – credințele Bătrânilor

Din texte publicate pe

Tușă, cum e cu sărbătorile ăstea, sunt oameni care zic că-s păgâne, că-s diavolești, că-i păcat să le ții… – “Da dă-i în bubă șî pe-ahăia, că nu-i treaba lor! Fiștecari să țână ce-o vre, că ieu din a lor nu-i smintesc. Io-mi văd de treaba me. Păi cum să fie de la satana? Nu Dumnedzău le-o fi lasat? Că-s toate cu rostu lor: unele răle de trăznet, altele de foc, altele de gadini, de șerpi, de pureci, de mană, de dială… Ahăia ce șciu iei? Că noi așe le-am pomenit din batrâni șî din moși stramoși! Șî să țâni minte de la minie că aheștea-s măi rele ca hele bisericești. Că pe hele din călindari dacă nu le țâni îi cu pacat, șî te spovedi șî te cumineci șî țî să iartă. Da dint-aheștea nu te scapă. Aheștea-s ale ceriului ș-ale pamântului șî cân te-o trazni ore ț-o loa lupu oaia, nu ț-o măi dă napoi nime șî nime nu te măi înviadză. Că numa să te spândzuri îi măi mare pacatu păntru om ca cân îi omu mort de trăznet, să șcii…”
În creștinismul cosmic, în zilele de sărbătoare se sărbătorea. Și nu doar atât: toate sărbătorile aveau o însemnătate practică. În primul rând armonizau viața omului cu ritmurile cosmice. Apoi o organizau practic. Aveau rol spiritual, cultural, social. Aveau un impact uriaș asupra psihicului uman. Și aveau un sens religios. Era un întreg complex organizat de ceea ce se cheamă astăzi mit. Dincolo de toate acestea, aveau încă ceva extraordinar: o încărcătură magică. Ce este magia? Magia este, în esență, capacitatea omului de a-și influența mediul și viața prin puterea cuvântului. Dar ce putere poate avea cuvântul dacă nu spune o poveste? Cu cât povestea este mai frumoasă, cu atât puterea mai mare. Ceva… magic.

Acei Bătrâni nu știau să-și facă cruce. Mișcau degetele de la mână în dreptul pieptului de câteva ori, apăsau palma pe piept și înclinau ușor capul. Mergeau la biserică doar pentru a se întâlni. Pe Dumnezeu îl aveau cu ei pretutindeni. Pentru ei, Pământul însuși, cu bolta cerească, era o biserică. Se spovedeau la brazi, se împărtășeau mâncând prima brândușă pe care o vedeau primăvara, ciopleau cruci pe arbori, aveau cruce în vârful colibii, în vârful stânii, în mijlocul mesei. Acolo, pe munți, în poiene și păduri, erau vecini cu Dumnezeu, cu Duhurile Sfinte. Pământ, Cer, arbori, animale, totul era sacru. În lumea ce creștea jos, în Vale, sacru mai era numai Banul. Tot ce atingea el devenea marfă.
Bunu a înțeles că, în noua orânduire comunistă, „Haia Lume” nu poate fi păstrată decât la adăpostul Bisericii. Și s-a sacrificat să protejeze tot ceea ce alți preoți batjocoreau ca păgân. A mers până într-acolo încât a vrut ca Buna să nască 5 copii acasă pentru ca moașa să primească ursitorile cum se cuvine. În același timp, s-a luptat ca Iazul Urieșilor, chiar fără mori, pive și văiege, să brăzdeze în continuare satul, s-a opus demolării caselor vechi de către comuniști. Pe crucea lui stă scris: „Las vouă moștenire credință și obiceiuri străbune”. Tata i-a urmat exemplul, nepăsător la consecințe.
Pot să înțeleg venerația pe care Bunu a avut-o pentru oamenii locului. Tata o are și el. Vede în fiecare copil străbunicii lui. Dar eu n-am putut avea aceeași venerație. Dacă aș fi putut, astăzi nu eram păstor de oi, ci păstor de oameni. Din păcate, moștenirea bunicului meu a rămas fără moștenitori. 
Ironic cum credincioșii de azi venerează temple ridicate de oameni, dar pângăresc adevăratul templu care e Pământul. Dar știu că le e mai simplu așa: în templele ridicate de ei, Dumnezeu e ca o femeie ușoară care se poate cumpăra. Instituțiile religioase sunt un soi de societăți pe acțiuni ce urăsc concurența, iar lăcașele de cult sunt magazine în care preoții vând marfa și serviciile lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu e Stăpânul din „Castelul” lui Kafka: știm despre el că locuiește acolo. Deci există.

Spre deosebire de creștinismul Bisericii, în creștinismul cosmic omul nu se consideră stăpânul creației ci o parte a ei; Dumnezeu nu i-a încredințat întreaga lume spre stăpânire, ci spre folosință chibzuită. Nu spre viețuire, ci spre conviețuire. Sălbăticiunile din natură, păsări și animale, sunt semenii omului. Toate au fost, la un moment dat, ființe umane dar au devenit animale în urma încălcării unor tabuuri, în urma unor blesteme ori prin voință divină. Casa lor este muntele, codrul, câmpia. Este întocmai mediul în care trăiește ciobanul. Un mediu imprevizibil, plin de primejdii, populat de sălbăticiuni, de spirite și ființe mitice care veghează asupra lor, impunând o lege a naturii căreia ciobanul trebuie să i se supună pentru a fi acceptat. Lupii și urșii, șerpii, furtunile cu grindină și fulgere, pădurile, pășunile au zeități, spirite ori ființe mitice protectoare, li se consacră sărbători și au un cult încărcat de credințe și superstiții arhaice. Singurul loc în care ciobanul e stăpân e vatra – vatra casei și vatra satului. Vatra e spațiul consacrat vieții umane; odată ieșit din el, ciobanul e un intrus. Spre a fi acceptat, el trebuie să respecte rânduiala naturii, la fel cum un oaspete e binevenit doar dacă respectă regulile din casa gazdei. De pildă, nu are voie să fluiere ori să chiuie după asfințit și i se interzic relațiile sexuale în afara vetrei satului.
Coborând în profan, sintetizez: Între oameni și prădători stau câinii ciobănești adevărați. Fără câini ciobănești buni și suficienți (orice cioban cu capul pe umeri știe de câți are nevoie în funcție de teren și prădători, iar nu de numărul de oi) ciobanul e nevoit să-și apere avutul în alt mod. Iar cel mai îndemână și mai eficient mod e uciderea prădătorilor. Dacă dispar prădătorii, se produce un dezechilibru care va afecta întreagul ecosistem.
Viitorul faunei sălbatice din România depinde, deci, de existența câinilor ciobănești. Existența câinilor ciobănești adevărați depinde de ciobani. Iar ciobanii trebuie să țină câinii frumoși acasă, câinii agresivi în lanț, altfel își bate joc de oi. Oile au nevoie de câini utili.…

Când ciobanul alege cățelul, vine Dracul și îi ia ochii, să aleagă unul mare, sociabil, frumos. Astfel, râvna Diavolului de a-i lua lui Dumnezeu oile e mult mai ușoară. Iată de ce, din câți câini sunt pe la stâni, puțini sunt ciobănești. De multe ori, în transhumanță ori pe munte, Tușa Anuța păstra mâncarea și o drămuia la câini. A stat o dată nemâncată 5 zile, numai cu apă îndulcită, și mâncarea i-a dat-o lui Ciontu. „Io-s om și pricep, da el cum amaru lui să priceapă că n-am ce îi da?”
Toate problemele care se dezbat acum au drept cauză tocmai desacralizarea. Ciobanii despre care vă vorbeam mai sus sunt astăzi tot mai rari, deși credințele lor strămoșești încă sub-viețuiesc în subconștientul crescătorilor de oi sau în inconștientul colectiv al vechilor comunități de păstori. Cu vânătorii se petrece același lucru. Vânătoarea era rituală. Acum e sport și afacere, după cum și ciobănia e un moft, o simplă sursă de venit sau o afacere profitabilă. Un întreg edificiu spiritual s-a prăbușit și acum îi vedem ruinele. Sacrul e praf printre dărâmături.…

Bat cânii. Bat a urs… I-auz? Bat înt-una. Nu-s câni de treabă. Câniele bun bate oțâr șî tace. Cân îl audz că tace, atuncea prinde de urs. Așe-i șî omu: cân prinde miezu lucrurilor, tace… Lumea ahasta îi facută din vorbe. Toate helea au graiu lor șî toate dupa vorbă să cunosc. Omu de dzâce binie îi omu cuminte. Cân omu graiește, vordiește ce trăbuie-n lume. Ahăla-i omu cumsacadie. Cân bălmăje, omu vordiește șî iel să nu tacă. Ahăla-i omu bolund. Da cân rostește, atuncea vorba omului îi înțaleaptă. Omu hăl de rostește îi omu de s-o tras deoparte ș-o cugetat ș-o-nțales rostu la toate helea. de-cate-feluri-sunt-vorbele

Dragostea, pentru Bătrâni, era ceea ce noi numim har. Un dar de Sus, cu care ai fost înzestrat, de care, la un moment dat, devii conștient, pe care ți-l asumi și îl pui în valoare, cu bucuria împlinirii. Dragostea o simți atunci când faci ceea ce știi că ți-a fost hărăzit; îți dă un rost și te împlinește ca Om. Dar rostul se dobândește și se păstrează cu sacrificiu. Nu sacrificiul propriei persoane ci sacrificiul Lumii pentru Sine. Puterea de a sacrifica Lumea seamănă cu puterea ce te ajută să sacrifici plăcerea pentru a rămâne fidel persoanei iubite; postul nu e decât încercarea acestei puteri, asemeni unei revizii periodice pe care o faci la mașină. Când ai Dragostea, când îți știi rostul, când ai un rost, viața nu mai este povară, e bucurie. Omul împlinit este Zeu; lucrul mâinilor sale e sacru; lumea lui e loc sfânt.
Pentru Zeu, viața este Creație. Creația e imaginație, muncă, efort, bucurie, reușită, eșec, suferință care, toate la un loc, împlinesc Sinele. Omul cu rost trăiește bucuria desăvârșirii. Desăvârșirea e precum construcția unei piramide. Pui piatră pe piatră, cobori și urci iar când o închei te afli în vârf. Interiorul piramidei îți e mormânt: în el zac toți acei Tu care-au murit la fiecare treaptă ca să se nască un Tu superior, ca niște cruste pe care le-ai lepădat în propria transfigurare. Când închei piramida, în vârf te afli liber, dezgolit de om: Zeu.

Cetitu-i ca brișca hasta. Poț taia pită cu ia, poț ciopli, da poț să-ț scoț otii ore să-i verș la unu mațăle. După cât te duce capu șî dupa cum țî ingeru. A ceti poate-nvața orișîcare: șî hăl cu doi oti, șî hăl cu unu, șî hăl fara oti. Da-i baiu că tot omu măi are-on oti dinapoi, i-ote-aci, la on metăr napoia capului. Ahălă vedie lumea ca ș-ahăștia, da mă vedie șî pe mini în lume că ce fac, cum ma uit io la tini-acu șî văd șî-ț dzâc că-i binie ore ba că ce faci. Otiu ahăla îi ingeru omului. Tot omu are une de la Dumnedzău, da Dumnedzău îț dă, nu-ț bagă-n straiță. Trăbă să țâi otiu deștept. Da omu, ca omu: unu n-are ureti să-l audă, altu nu-l ascultă, altu-l copere, altu nu-l suferă șî-l scoate de tot. Ca să fii om, trăbuie să ai ingeru tare. Otiu ahăla să-i biruie pe-ahăștia doi! povestea-ca-viata-prima-data-cand-am-ucis-o-fiinta-vie

În fața unui pahar de lichior, Ciungu a diagnosticat vremurile: „Or să dispară oile, că s-or gătat nărozii!” În câteva zile, purtată din gură în gură, vorba lui a intrat în folclor, a devenit anonimă și a primit explicația că lumea s-o deșteptat, nu mai chinuie nimeni pentru niște ciururi de oi. .. Ascultam uluit, cu pielea ca de găină…Dintăi narod însamna hăl de duce greu la toate helea. Ore credz că-i puțân lucru? Da batgiocură îi, că toț hăi de nu-s de nicio treabă îl batgiocure pe hăl de să străduie. Că n-or agiuns narodzî la oi numa așe. Cân facusă Dumniedzău animalele, o vinit Hăl Rău să-i deie vo doauă șî lui. Dumniedzău, ca să să râdă de iel, i-o dzâs că i le dă cân le-o numara păru. Ce Nu Trăbă s-o pus pe numarat șî la toate-o putut numa la oaie ba. Că oaia, cân agiungea la giumatate, să scutura șî trabuia să să scuture. Hăl Rău ș-acu numără la lâni, că de-aia să scutură oile. Da dacă nu-ș scutură șî capu, îi bai cu iele. Noa, ș-o ramas Dumniedzău numa cu oile ș-o fost musai să le pună ciobani. Măi întăi o pus ingeri. Cân s-o strâcat vremea, s-o dus Dumniedzău să vadză că ce fac ingerii. I-o gasât udz, plângea că ptierdusă oile. Tot așe o pațât cu niște oamini cuminț. Măi ramasăsă să pună niscai narodz ciobani. La vreme ra, cân s-o dus să-i vadă, iaca narodzî să trasăsă subt on cleanț, facusă foc, cioplisă floiere șî dzâcea-n floieră șî giuca. Oile sta pe lânga ei de-a dragu. S-o minunat Dumniedzău ș-o dzâs catra ei: ”De-acu, voi să fiț ciobani la oile mele șî să vă fie numele jâieni!” De-aia nu-i oaie ca jâieneasca, nice cântec cum îi jâiana, nici n-or fost pe nicauri ciobani cum or fost jâienii.
Nu știam că există o cosmogonie românească! Pentru mine, geneza lumii avea doar două variante: biblică și științifică. În rezumat, Pământul era acoperit de ape și Dumnezeu, obosit, nu avea unde să se odihnească. Atunci îl trimite pe Diavol să se scufunde și să-i aducă o mână de pământ. Diavolul reușește abia la a treia scufundare să aducă puțin mâl sub unghii. Din el, Dumnezeu face o turtă pe care se pune să doarmă. Diavolul vede ocazia să-l răstoarne în apă și să îl înece. Trage turta de sub El, dar, din ce trăgea, pământul se întindea mai mult. În cele din urmă, Dumnezeu se trezește și vede că pământul e așa de întins, că nu mai e loc pentru ape. Neștiind cum să rezolve situația, trimite albina la arici (cel mai înțelept animal) să îi ceară sfatul. Morocănos din fire, ariciul refuză. Dar albina se ascunde și îl aude pe arici bodogănind: Ce tăntălău și Dumnezeu, nu știe că trebuie să strângă pământul ca să-l încrețească! Albina a zburat la Dumnezeu și i-a spus. Enervat că a fost păcălit, ariciul o blesteamă pe albină să îi mănânce cine a trimis-o excrementele. Atunci Dumnezeu a sortit-o pe albină să facă doar miere. dumnezeu-cu-fata-umana

Vaaai, mâncaț-aș p… ta de cioban, cum ne-am întâlnit noi doi… Io am o fată de optâșpe ani, îi cuminteeee… un fir de păr din p…. ei nu s-o clintit. Și-i fainăăăă… Toți îi zice Zâna. Fii atent, sărutu-ți mâna ta, că poți să fi copilu meu: dai o ștearpă, io te duc la ea la apartament și te las cu ea până desară. Faci cu ea ce vrei, io nu te-ntreb. Și, dacă ț-o place, vii ginere la bulibașa! a-fost-cat-pe-ce-sa-ajung-ginere-la-bulibasa

– Nu știu, Tușă, eu nu cred în soartă. Dacă există soartă, eu ce rost mai am? Și ce rost mai are Dumnezeu?
– Păi cum ce rost?! tresări Tușa. Rostu țî l-o scris Dumnzău. Cum să te naști, ce feli să fii, cân să mori. Da cum umbli pe unie umbli, aia de tini să țânie. Că io te trimet acu la boltă (magazin) să-mi iei o paretie de disagi de pită. I-ote banii ici! Acu, i-o ț-am dat banii, disagii șî te-am trimes să vini napoi în giumatate de ceas. Tu poț mere pista Rovină ore pe drum. Treaba te. Daca iești cuminte, cumperi pita șî vini napoi. Da poț să te-mbeț de bani șî să nu măi vini, ș-atuncea trăbă să vin io la boltă dupa pită șî dupa disagi. Iară, poț pierde banii, ț-î fură careva, aia n-o măi știu. Da tu trăbuie să știi că iești rasponsabil șî trăbuie să-mi dai socoteală păntru bani șî disagi. Așe-i șî viața omului cân îl trimete Dumnezău pe lume.
Filosofie aplicată. Am luat desagii, banii și am pornit la magazin, peste Rovină. Pantofii de piele au tras imediat apă. La boltă, un cioban mi-a făcut cinste o bere. Am băut-o sec, am refuzat-o pe a doua, am intrat acasă și mi-am schimbat ciorapii (alte încălțări nu aveam). M-am întors pe uliță, în pas de maraton. Am ajuns la timp. În curte, Tușa punea desagi pe trei măgari gata înșeuați. Am așezat și pâinea pe unul din ei, cu regretul subit că nu cumpărasem bolovani.
Tușa mi-a mulțumit. Era mulțumită. Eu însă, nu eram. Îmi împlinisem destinul; eu, în schimb, rămăsesem neîmplinit. Aveam pantofii uzi, îmi chiorăiau mațele și mă durea ușor capul de la berea pe stomacul gol, mă grăbisem și mă durea sub coaste. Dacă ar fi fost să o iau de la capăt, aș fi procedat cu totul altfel. Chiar atunci, Tușa mi-a întins niște bani:
– Na, du-te la boltă șî ia-ț o paretie de cizme de cauciuc, că n-ai ce cauta pe munte cu încălțările ude. Te betegi șî ce te faci atunci?
Tușa m-a trimis înapoi, să mă împlinesc. În termeni religioși, asta se cheamă metempsihoză.
Lasă, Tușă, m-am eschivat, că mi-am schimbat ciorapii, nu-s chiar atât de ud! Oricum, îi târziu!
– Ascultă numa, m-o cerut on poienar de muiere. I-am dzâs că la iei îi treabă multă șî io lucru-ncet. Da iel o dzâs, șî n-am uitat, că lucru bun nu să-ntreabă de câte zâle-i facut.
Nu se întreabă niciodată cât timp a durat să fie făcut un lucru bun… Dumnezeu are răbdare. Plecasem peste Rovină, ca să economisesc timp. Eu de ce n-am avut răbdare?
Am fost din nou la magazin, mi-am cumpărat cizme. Acasă, mi-am luat alți ciorapi, am mâncat două felii de pâine cu smântână și gem. La întoarcere, Tușa tocmai ieșea din ocol cu măgarii. -Noa, acu-mi pari altu om!

Viața e o călătorie inițiatică. Ne putem bloca în calvarul inițierii, ne putem abandona, putem renunța. Sau putem face un efort, să trecem calvarul, să ajungem în Centru, să străbatem drumul de întoarcere împliniți.
De ce e drumul spre Centru un calvar? Pentru că, dacă ai un ochi ațintit pe destinație, îți rămâne un singur ochi pentru a putea privi drumul. Dacă îi ațintești pe amândoi, orbecăi (proverb chinez). Prin Labirint.
J. L. Borges, genial, conchidea într-o povestire că labirintul perfect e o linie dreaptă. În geometrie, linia dreaptă e drumul cel mai scurt între două puncte. Iar drumul cel mai scurt între două puncte, în viață, spunea Bruce Lee, e simplitatea. În lumea complexă a oamenilor, simplitatea e un calvar. Iadul.

Marcu Jura-Dărâmați Catedrala Neamului și o voi ridica în trei zile
.. tu când te rogi nu te ruga ca fariseii, care se roaga la colțurile ulițelor să-i vadă tot poporul. Adevărat spun vouă, și-au luat plata lor. Ci încuie-te în cămara ta și roagă-te în ascuns iar Tatăl, care este în ascuns, îți va răsplăti ție. 
De câte ori i se aduce vreun reproș, Biserica trece la tehnici de manipulare. Invocă subminarea neamului, scoate în față acea „credință strămoșească” pentru care Brâncoveanu și-a privit fiii murind. Dar acea credință nu mai există! Era acel creștinism cosmic pe care Biserica l-a acaparat și l-a golit de conținut, înlocuindu-l cu o dogmă seacă, ruptă de viață. Legea strămoșească era acea lege care prețuia miracolul vieții, care valoriza cosmic moartea, care îl integra pe om în întreaga creație. Pentru ea a murit Brâncoveanu, nu pentru robia propovăduită de Biserică.
În România Biserica se confundă cu Dumnezeu, iar o parte din popor îl confundă pe Dumnezeu cu Biserica. Deci Biserica ar trebui să ofere soluția ieșirii din criză a acestui popor. Ce face Biserica? Nu oferă soluții, ci oferă poporului o Răstignire perpetuă. Dacă toate instituțiile din România funcționează prost și toate sunt vinovate pentru mersul dezastruos al lucrurilor, Biserica are cea mai mare vină, tocmai pentru că de la ea poporul are cele mai mari așteptări. Biserica nu poate oferi libertate materială? Prea bine, dar nici pe cea spirituală nu o oferă. Or, libertatea spirituală e indispensabilă libertății politice, căci nu poți avea o țară a libertății populată de oameni cu spirit de sclavi. Dacă Hristos e Calea, Adevărul și Viața, iar Adevărul ne va face liberi, dacă Hristos a venit ca să fim „fii, nu robi” (ap. Pavel), Biserica perpetuează aceeași religie a robiei veterotestamentare. Din punctul de vedere al Bisericii, omul este „robul lui Dumnezeu”. Dacă Biserica e Dumnezeu, nu e omul robul Bisericii?
Sociologia definește Biserica drept instituție de control social. Rolul Bisericii în controlul maselor e indiscutabil. Când, încă de la botez, ți se inoculează că ești rob (indiferent al cui), se cheamă că ți se insuflă un sentiment al robiei. Când ți se spune că ești robul unui Dumnezeu care îți oferă libertatea dacă te pui în stăpânirea lui, ți se inoculează o mentalitate de rob care e liber să muncească pe moșia stăpânului. Indiferent cine e acel stăpân. Că e Dumnezeu sau statul. Controlul social, Dumnezeu sau statul nu sunt ceva negativ în sine. Devin ceva negativ când, în loc să te conducă spre libertate, să ți-o garanteze și să ți-o apere, să te educe în spiritul ei, fac lucrul contrar: îți insuflă și te educă în spiritul robiei. În România (căci nu mă bag în ograda altora) Biserica a stat mereu lângă stat. Au profitat mereu una de cealaltă (ca instituții), Biserica pentru a dobândi și păstra privilegii financiare, Statul pentru a se asigura că i se livrează pe bandă robi în spirit. Să nu ne mai mirăm atunci că statul nu se leapădă de Biserică. Nu o va face câtă vreme fabrica de robi funcționează pe profit. În schimb ar trebui:
– să nu-l mai confundăm pe Dumnezeu cu Biserica;
– să nu mai confundăm creștinismul cu Biserica;
– să nu mai confundăm sacrul cu religia;
– să nu ne mai băgăm banii în construcții inutile.

Nu sunt ateu. Dacă am o religie, ea e Viața. Mă închin la arbori, venerez animale, invoc duhuri, respect ființele nevăzute care stăpânesc Pământul și mă înclin în fața lor. Când toate acestea nu îmi sunt de ajuns, mă rog Tatălui din ceruri. Sunt păgân? Dar „și păgânii, care nu au lege, dacă de la sine fac cele ale legii, se vor mântui”, scrie Ap. Pavel. În Viață, învățătorul meu e Hristos. Acel Hristos care nu a venit să îmi strice Legea, ci să mi-o împlinească. Asta e frumusețea învățăturii Lui! Am deja o Lege, e legea strămoșilor mei, pe care acum, asemeni personajului principal din „Avatar”, mă străduiesc să o recuperez, să mi-o însușesc și să o împlinesc prin Hristos. Hristos n-a întemeiat o religie. Au făcut-o alții. N-a căutat adepți, nu a iubit mulțimile, gloata. ( Nu te teme, turmă mică; Mulți chemați, puțini aleși; Intrați pe poarta cea strâmtă; Nu toți cei care zic Doamne, Doamne, se vor mântui…) El a căutat credința din fiecare om. Se numea doctor pentru cei bolnavi. Unde lipsea ceva, împlinea. Nu spunea niciodată „Te-am vindecat!” ci „Credința ta te-a izbăvit. Du-te și nu mai greși!” Arăta prin asta că totul depinde de noi înșine, nu de Lume.

Dacă Eu aș fi din Lume, Lumea m-ar iubi, căci Lumea iubește ce e al Ei. Lumea mă urăște pentru că am arătat că lucrurile ei sunt rele. (Noul Testament) Biserica iubește poporul, gloata. Își vrea lăcașurile pline. Cât mai multe lăcașuri. Cât mai mulți adepți. Cât mai multă lume. De-a valma. Asta înseamnă control, asta înseamnă bani. Nu pot avea încredere într-o Biserică ce slujește și lui Dumnezeu, și lui Mamona, adică banului. Nu pot să cred într-o Biserică ce își justifică existența pe interpretarea a două versete din Evanghelii și nesocotește învățătura. M-aș lepăda bucuros de Hristos dacă ar fi iubitor de lume, de influență, de unitate și de pace. N-am venit să aduc pace, ci dezbinare. Pacea, unitatea sunt pentru morți, nu pentru vii. Cei ce suprimă Viața sunt moartea spiritului. Viața înseamnă luptă, încleștare, adaptare, evoluție, nu încremenire, nu gloată amorfă. Dacă am o încredere în ce privește Biserica, acea încredere e în rolul ei social. Biserica, pe plan social, ar putea face bine cu nemiluita. Are toate atuurile, toate pârghiile necesare. Se pare, însă, că îi lipsește interesul.
Închei cu o anecdotă întâmplată la început de secol 20 în satul Taia (Petrila), istorisită de părintele Traian Moșic. O familie din sat avea un mort. În ziua cu înmormântarea, preotul se lăsa așteptat. Oamenii au pus mortul în căruță și au mers la preot acasă. Părinte, te-așteptarăm șî nu mai viniș. – Apăi mă loai cu treaba șî-mi uitai. Las c-oi găta șî vin mediat. Sătenii au dat sicriul jos din căruță și i-au spus preotului: – Noa păi treabă avem șî noi. Lasăm mortu-aci șî-l îngropi metali când ei ave timp.

Posted in Linguistic Archeology, Misticism, Old Europe, Ortodoxie, Romania | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

Imreh István – Viaţa cotidiană la secui, 1750-1850


Download carte – Imreh István, Viaţa cotidiană la secui, Bucureşti 1982 pdf.

Posted in Romania, Transylvania | Tagged , , , , , , | Leave a comment