3 zile în Trascău


Vidolm ColtestiZiua 1# De la Vidolm 4km de push-bike cu panta medie de 13%Strava. Traseu de hard enduro, pe unele portiuni bicla’n spate. Pe noroi de primavara / dezghet, cu moto ar fi fost săniuș.cm1cm2cm4cm3cm5cm7Rez Posaga

Ziua 2# Căutând drumul roman peste Bedeleu și pe cărările mistreților.

bp (1)
Pornire de la Lunca Arieșului, vedere spre Jidovina.
bp (11)

Drum vechi de care, peste deal, de la Poșaga spre Lunca. Apoi peste Bedeleu spre Targul Colțesti.

bp (12)

Toate satele de la Poșaga spre Muntele Mare, veneau cu carele pe panta asta mare peste munte.

bp (13)

Drumul era întreținut anual. Aici mai recent, urmă tipică pt ”tăiere de stâncă cu dinamita”.

bp (14)

Mi se pare incredibil ca urcau pe aici care încărcate cu marfă pt târg.

bp (15)

Mai sus se spune că era intersecția cu drumul roman care venea pe sub Bedeleu.

bp (18)

Jos valea Arieșului era o junglă, romanii preferau sa își facă drumurile pe coame, sus.

bp (19)

Ieșirea spre platou, spre .. terenurile agricole, grîul era cultivat până la 1200m altitudine.

bp (16)bp (20)bp (21)

bp (22)

”Bisericile de pământ”.

bp (23)

Vara mai tot satul se muta sus la ”colibe” cu animale, copii, cățel/purcel..

bp (24)

Agricultura de munte în terase – la fiecare brazdă pământul era împins în sus.

bp (25)

Colibe idilice sub stâncă. Acesta e paradisul din Munții Trascăului.

cm (1)cm (2)cm (4)

cm (5)

De la marginea satelor până sus la stânca, pădurea mistreților, cărările mistreților.

cm (7)

În afara traseelor turistice, locuri neumblate de om.

cm (8)

Aici au scurmat mistreții. În alte locuri ceva mai discret, aici parcă ar fi lucrat tractoarele.

cm (9)

Baia mistreților, 2 băltoace cu multe urme, pe marginea din spate se sprijinea cu spatele.

cm (10)

2-3 km de traseu muncit din greu, prin jungla neumblată de langă Arieș. Plin de plastic, brr.

Ziua 3# – Rezervația Scărița Belioara. Doar pe jos se poate, partea din stânga – porțiuni de ”cățărare pe stâncă”. De la Poșaga pâna la Rezervație cu mașina. Sau traseu alternativ:tralt.jpg000102030405060708091011

Advertisements
Posted in Bike Travel, Transylvania | Tagged , , , , , , | Leave a comment

Secrete Subterane


În volumul „Secretele României subterane”, scris după o amplă documentare de către doi specialişti români, Ionuţ Vlad Musceleanu şi Emil Străinu, se aminteşte despre existenţa unor tuneluri în judeţul Satu Mare, făcând referire în special la „Catacombele lui Pintea Viteazul” (1670-1703). Cei doi cercetători spun că acestea au lungimea de aproximativ 15 kilometri şi că leagă cetatea din Ardud de localitatea Acâş.tuneluri-in-craiovaÎn Craiova au existat în timpuri străvechi, construcţii subterane istorice folosite ca sistem de apărare. Sub municipiul Craiova exista o reţea de tuneluri, descoperită în 1974, care lega fostele case boiereşti. Cetatea dacică Pelendava, de lângă Craiova, avea un tunel care ieşea la malul drept al Jiului, lung de 2 kilometri. De asemenea, în satul Leamna de Sus există o gură de tunel, care lega localitatea de centrul Craiovei, pe un traseu lung de 13 kilometri. Toma Rădulescu, muzeograf şi istoric ne-a dezvăluit că în subteranul Craiovei ar fi existat aproximativ trei tuneluri pe unde puteai evada în caz de pericol. Începând de la Casa Băniei se întindea reţeaua de tuneluri. ”O parte dintre tuneluri le-am şi văzut.  Aveau un sistem din acesta secret cu uşi întărite dacă agresorii pătrundeau, ieşeau din încercuire şi fugeau, aveau zone de retragere. Un tunel trecea din Piaţa Veche până aproape de Hotelul Minerva, era semnalat până s-a făcut Hotelul Minerva. Erau mai multe, unul care mergea la Jiu, altul care trecea şi ajungea în Piaţa Veche legat de Hanul Hurez unde venea domnitorul Brâncoveanu şi dacă veneau turcii sau austriecii, puteau să se retragă, să scape cu viaţă. Altul mergea până unde este restaurantul Periniţa. ” Toma Rădulescu, muzeografsercretPovestea „Oraşului –comoară” : Scurtă istorie a Clujului şi Monumentelor sale. Lukács József .- Cluj-Napoca : Editura Biblioteca Apostrof, 2005, 144p. Partea cea mai consistentă a cărţii este Descrierea monumentelor oraşului, în care poate fi urmărită istoria celor mai importante pieţe, străzi, case monument şi monumente propriu zise ale oraşului. Diesel-2Pivniţa Bisericii: Când Clujul era zonă viticolă, Biserica Romano-catolică cerea zeciuială, adică 10% din producţia viilor Clujului. Acest vin trebuia depozitat, folosindu-se astfel cel mai mare subsol. Unde altădată se depozitau darurile localnicilor către biserică se află astăzi Clubul Diesel. vertigoTot în Piaţa Unirii, colţ cu strada Napoca, se află un alt beci impozant, unde funcţionează acum clubul Vertigo. „Doar că acel subsol a fost alterat de trasformarea clădirii în secolul al XIX-lea când deasupra s-a construit o altă structură, iar pentru stâlpii de deasupra s-a turnat o fundaţie până jos. Subsolul uriaş are într-un colţ un stâlp care strică tot aspectul şi funcţionalitatea“, spune arhitectul Virgil Pop. O altă frumoasă pivniţă renascentistă clujeană se afla sub fosta cladire a Băncii Dacia Felix – din păcate, aceasta a fost distrusă.grcat

Cripta catedralei Schimbarea la Faţă este o adevărată pagină de istorie a Clujului. Ea a fost construită odată cu biserica, în 1779, dar a fost zidită şi mascată de călugării franciscani în 1920, când lăcaşul de cult a fost trecut de Papă la greco-catolici. Timp de 79 de ani, nimeni nu a ştiut ce se ascunde sub catedrală. Cripta de sub catedrala “Schimbarea la faţă” este un adevărat labirint. Are 150 de locuri de veci şi a fost descoperită din greşeală, în 1999.  Într-un capăt al labirintului există un puţ, care alimentează bănuiala că sub centrul Clujului ar exista o adevărată reţea de galerii subterane. “Dacă sondăm aici, nu ştiu unde putem ajunge. O cercetare interesantă ar fi excavarea acestei umpluturi. E un coborând aici”, ne-a arătat preotul. Istoricii şi arheologii nu s-au arătat încă interesaţi de cripta din centrul Clujului, dar asta nu înseamnă că, în viitorul apropiat, aceasta nu ar putea deveni o atracţie turistică.banffy subsolCum arată pivniţele Palatului Banffy: 2016 – „A fost visul meu să redeschidem acest spațiu, încă de acum un an și ceva”, spune directorul muzeului, Lucian Nastasă Kovacs. Lucrările au început undeva în aprilie, iar pentru public pivnițele s-au deschis cu prilejul vernisajului Viziunilor din întuneric, în 20 mai. S-a refăcut toată instalația, dar într-un mod ingenios. Spaţiilor subterane de la Palatul Banffy, care astăzi găzduieşte Muzeul de Artă din Cluj, au dimensiuni impunătoare, 2 săli sunt foarte înalte. O parte nu e betonată, întrucât se păstrează mai bine dacă e cu pământ şi una din încăperi se întinde până în stradă.citynews12 Iul. 2010 – Am descoperit pasajele secrete ale Clujului! Citynews.ro a patruns in unul din tunelurile-legenda ale Clujului sub Liceul de Muzica “Sigismund Toduta”, unde în Evul Mediu functiona claustrul ordinului dominican, devenit ulterior al celui franciscan. Sub o trapa banala din PAL, chiar in fata secretariatului liceului, se ascunde accesul spre o groapă de peste 3 metri,  unde se poate cobori cu o scară. Pe partea dreapta a primei incaperi, dupa ce se trece de un hol foarte ingust, se ajunge intr-o incapere mai larga, asemanatoare unui sanctuar. Aceasta are aproximativ patru metri patrati si o inaltime de peste doi metri. Pietre cazute pe jos, acoperite cu pamant si nisip fac anevoioasa avansarea pe coridorul stramt. Acesta se bifurca la un moment dat. La stanga zidurile pasajului sunt curbate usor in directia Bisericii Franciscane aflate la doar cativa pasi de liceu. Dupa cativa metri pasajul este prabusit, iar nisipul si pietrele cazute opresc trecerea. La dreapta tunelul care pare a fi construit dupa un proiect bine pus la punct continua pe un traseu de peste 10 metri. Zidurile din lespezi de piatra masiva si tavanul din placi imense de calcar au asigurat trainicia acestui pasaj. Dupa ce se parcurge acest segment in patru labe se ajunge intr-un alt coridor transversal. Din start se observa inaltimea acestuia de peste doi metri si faptul ca este foarte ingust, dar si ca de-a lungul acestuia se afla din loc in loc bolte de piatra. Interesant este ca unul dintre peretii acestui coridor este construit mai recent, din ciment. Celalalt zid tradeaza din nou faptul ca acel coridor a functionat ca o cale de comunicare si iesire in caz de urgenta din incinta zidurilor cetatii. Acesta este din blocuri de piatra masiva, putand fi observat modul de contructie stravechi. In acest coridor aerul devine si mai apasator creand o usoara stare de disconfort. Fanta continua in partea dreapta, pe zidul vechi putandu-se observa cateva guri de aerisire astupate. Dupa depasirea mai multor bolte de piatra, unele putand fi trecute deasupra, altele doar pe sub, se ajunge in capatul coridorului. Chiar inainte de capat se poate observa o trapa in tavan, care in prezent este acoperita cu un bloc de beton. In partea opusa a coridorului spatiul se ingusteaza, iar capatul prinde forma unei scari din caramida, care par sa dea in partea vestigiilor romane de pe strada Victor Deleu. In ceea ce priveste pozitionarea, coridorul se afla sub curtea interioara a liceului.
Istoricul Tudor Salagean spune ca este foarte posibil ca acest tunel sa faca legatura cu alte cladiri sau chiar sa fie unul de refugiu in afara zidurilor cetatii. “In Clujul medieval existau foarte multe pasaje intre pivnitele caselor invecinate. Cu toate acestea tunelul de sub Liceul de Muzica nu are legatura cu pivnita cladirii. Este foarte posibil ca intre claustru (actualul liceu – n.red) si biserica dominicana, acum franciscana, sa fi existat un tunel secret. Pe partea cealalta e posibil sa fi iesit pe sub zidurile Cetatii si sa ajunga pana la canalul Morii. De asemenea in imediata vecinatate, in zona vestigiilor romane, existau pe atunci un spital si o manastire de maici. Nu exclud posibilitatea unor pasaje mai scurte, insa tuneluri mari prin care sa treci chiar calare nu au fost gasite pana acum”, a precizat Salagean.
Pe peretii celor trei incaperi subterane se observa din prima clipa placile mortuare ale nobililor si preotilor ingropati in criptele de aici. In ultima incapere, in spatele unei candele uitate de timp se zareste o zidarie vizibil mai noua decat restul camerei. Aceasta ar putea acoperi vechea intrare in tunelul prabusit de sub liceu. Istoricul clujean, Asztalos Lajos, considera, insa, ca un tunel intre claustru si biserica era inutil. “Nu avea niciun rost sa sape un tunel intre manastire si biserica, de vreme ce era o usa, care exista si astazi, numai ca este inchisa”, a spus istoricul. Salagean spune insa ca nu este exclusa existenta unui astfel de tunel, specific Evului Mediu. “Facea parte din cultura omului medieval acest mister, iar pasaje secrete erau peste tot. Era un fel de siguranta existenta lor. Aici faceau contrabanda, ascundeau marfa pentru care nu vroiau sa plateasca impozit”, a conchis Salagean.
Era un obicei ca toate locuintele mai mari sa aibe pivnite (de vin) sub cladire, iar sub trotuar era inca o incapere. Acea incapere avea iesire directa in strada astfel incat butoaiele de vin sa poata fi mai usor scoase sau introduse. Aceste pivnite erau folosite mai ales pentru vin care era consumat foarte mult in secolele trecute”, a explicat Radu Lupescu, profesor universitar la Universitatea Sapientia.
Astfel de legaturi subterane par sa fi existat intre toate cladirile importante din centrul vechi al orasului. De exemplu intre hotel Melody si actualul Muzeu al Istoriei Farmaciei se presupune ca ar fi existat un tunel. Intrarea in acesta este vizibila si astazi la subsolul muzeulul, dar este blocata de un zid de caramida. Tot de la Melody se spune ca ar pleca un tunel catre subsolul Bisericii Sf. Mihail, de altfel din subteranul bisericii pleaca un alt tunel catre subsolul casei in care s-a nascut principele Stefan Bocskai (azi Universitatea Sapientia – n.red.). “S-au gasit mai multe intrari in pasaje, dar sunt blocate. De exemplu s-a gasit intrarea unui pasaj din Palatul Rhedey (cladirea de pe colt, din spatele monumentului Stalpi Impuscati – n.red.) spre Piata Unirii, si o alta intrare din Palatul Banffy (Muzeul de Arta – n.red.) spre Piata Unirii. Se mai spune ca ar fi un tunel de dimensiuni mai mari de la casa Rhedey si inspre Faget”, a spus Salagean.
Vasile Lechintan, referent al Arhivelor Nationale spune ca aceste refugii ar fi putut aparea intre secolele XIV-XV. “Salagean spune, insa, ca acestea ar fi putut aparea in perioada imperiala. Tuneluri mari, care sa duca pe o distanta considerabila si in care sa incapa chiar si trasuri au fost construite in Transilvania de catre austrieci in perioada imperiala. Un astfel de exemplu este cetatea de la Alba Iulia, cea mai mare din Transilvania, sub care s-au descoperit foarte multe tuneluri mari. Acestea urmeaza sa fie reconditionate si redate publicului. La Cluj ar putea fi asa ceva pe Cetatuie, dar nu cred ca era o fortificatie chiar asa de importanta ca sa se faca o asemenea investitie. Argumentul ca pasajele subterane mici nu apar in evidentele oficiale nu este unul plauzibil, deoarece acestea erau de obicei secrete si erau realizate din bani privati”, a punctat Salagean.
Cert este ca in timpul si dupa cel de-al doilea razboi mondial multe din legaturile dintre incaperile subterane au ajuns sa fie distruse, iar acestea au fost transformate in adaposturi anti aeriene. De exemplu in perioada comunista Clujul alaturi de alte localitati importante din tara a fost inclus intr-un proiiect de construire a cat mai multor adaposturi de apararea impotriva bombardamentelor. Florian Pop, fost inspector cu adapostirea pe regiunea Cluj este unul dintre cei care au fost insarcinati in perioada 59-61 cu construirea acestor buncare. “La nivelul municipiului Cluj-Napoca exista zeci de astfel de adaposturi, mai ales in zona centrala, unde  pivnitele caselor au fost transformate. Cert este ca multe astfel de adaposturi erau construite dupa un model rusesc si trebuiau sa rescpecte mai multe standarde. De exemplu planseul de beton trebuia sa reziste la o sarcina de 5.000 de kilograme pe metru patrat. Multe adaposturi au cai de iesire aflate in afara perimetrului cladirii. Distanta dintre adapost si iesire trebuia sa fie de minim o treime  din inaltimea cladirii, pentru ca potrivit calculelor, daramaturile unei cladiri bombardate nu ajung mai departe de o treime din inaltimea acesteia”, a declarat Florian Pop. Acesta a mai spus ca multe astfel de adaposturi erau chiar si sisteme proprii de filtrare a aerului. Conform Serviciului de Protectie Civila din cadrul Primariei Cluj-Napoca in adaposturile anti-aeriene ar incapea 16% din populatia orasului.2018-03-01 16.51.58

Posted in Transylvania | Tagged , , , , , | Leave a comment

Cluj-Napoca – date, monumente istorice


Cluj Zona Istorica6.000-5.500 î.e.n : Cea mai veche așezare umană descoperită în Transilvania, la Gura Baciului lângă Suceag, în valea unui pârâu afluent al Nadășului și în apropierea dealului Hoia. Face parte din cultura Starčevo-Criș, în cartierul Mănăștur s-a descoperit un mormânt din aceeași cultură, iar pe actuala stradă a Memorandumului a fost găsită o așezare similară.

Deși majoritatea locuitorilor orașului ar crede ca numele vechii așezări romane Napoca provine de la romani, originea numelui Napoca este mai veche, ea fiind doar preluată de către coloniștii așezați aici de Traian, la început mai ales celți romanizați, cei care au pus bazele primei așezări romane (ale cărei ruine s-au găsit lângă Piața Ion Luca Caragiale, pe Strada Victor Deleu) de pe teritoriul orașului cunoscut sub denumirea de castrul roman Napoca. 

107 e.n.: Napoca apare menționată pe o bornă kilometrică, (miliarul de la Aiton) găsită în localitatea Aiton în 1758, pe atunci drumul roman care venea de la Turda (latină Potaissa) nu trecea peste Feleac, ocolea Feleacul ajungănd din Aiton în Dezmir prin Pata. Napoca fondata pe malul drept al Someșului Mic în centrul actual al Clujului, lângă podul peste Somes (parcul Caragiale).
Traducerea înscripției : Împaratul Caesar Nerva Traianus Augustus (învingator al) germanilor (şi) dacilor, preot suprem (investit) cu putere (tribuniciară) de 12 ori, consul de 4 ori, aclamat împarat de 6 ori, părintele patriei, a făcut (această bornă) prin intermediul (unităţii militare) cohorta I Flavia Ulpia Hispanorum de o mie de pedestraşi, cetăţeni romani şi cuprinzând un contingent de cavalerie. De la “Potaissa către Napocae” (sunt) 14,8 km (M.P.X. = millia passuum 10 = 1000 x 1,48 x 10 = 14,8 km).
Milliarum_of_Aiton,_modern_copy_erected_in_Turda,_Romania_in_1993

124: Impăratul Hadrian ridică Napoca la rangul de municipiu, fiind primul municipiu din această regiune a imperiului. Pe Bd. Eroilor a fost descoperit găsit un atelier din secolul al II-lea în care se confecționau fibule de bronz.

160-180: capitala Daciei Porolissensis avansată la rangul de colonie, primind totodată privilegiul Ius Italicum, cel mai înalt statut urban din Imperiul roman. Astfel, locuitorii beneficiau de importante drepturi și avantaje materiale, inclusiv scutirea de plata impozitelor pe terenuri.

275: Retragerea administrației și armatei romane la sud de Dunăre. Regiunea a continuat să fie locuită, mărturie stau descoperirile din regiunea Mănăștur. Napoca la intersecția drumurilor. (sare spre crescătorii de vite din Panonia ..) Download kmz! dacia romana

sec IX: Calvaria – kilometrul zero al Clujului, locul acesta musteşte efectiv de istorie, istoria locului este extrem de densă. Există ipoteza ca ea să fi fost chiar cetatea de scaun a voievodatului. Prima cetate medievală a Clujului se numea „Cetatea Cluj-Mănăștur” sau „Cetatea de pe Someș” a fost construită de-a lungul a trei secole (IX – XI). Era vorba de o fortificaţie modestă, cu un val de pământ înalt de numai doi metri. Fortificațiile Cluj-Mănăștur au fost distruse/refăcute în câteva rânduri. Voievodatul lui Gelu ce cuprindea bazinele Someșului Mic și Almașului, avea puncte de apărare la cetățile Dăbâca și Gilău. Conform documentelor istorice, prima atestare documentară a satului datează încă din anul 1063, întreaga populație a satului Cluj-Mănăștur deservea abația. Satul Cluj-Mănăștur s-a unit cu orașul Cluj abia în secolul al XIX-lea, mai exact în anul 1895, devenind astfel unul dintre cartierele orașului.clv3

1068:  Fortificațiile de pe dealul Calvaria. Aici pe dealul Calvaria a funcţionat prima cetate regală a comitatului Cluj, din perioada arpadiană. Aceasta avea un val de pământ cu un metru mai înalt decât cel anterior şi o palisadă pe coama valului. Fortificaţia a fost însă prea slabă pentru a rezista unui atac peceneg la 1068, când a fost distrusă, iar aşezarea pe care o proteja a fost arsă din temelii. Aici şi-a avut probabil reşedinţa şi acel Toma (Thomas), primul comite reţinut de istorie al Clujului, menţionat într-un document databil în anii 1173-1177. În secolul XIII, abaţia era înconjurată de un zid de piatră, ale cărui ruine mai erau vizibile în secolul al XIX-lea.
Potrivit volumului „Castele și Cetăți din Transilvania: Județul Cluj”, redactat de Liviu Stoica, Gheorghe Stoica și Gabriela Popa, prima etapă a construirii fortificație a fost menționată în secolul IX și consta din înălțarea unui strat de pământ bătătorit, înconjurat de un zid din lemn cu rol de apărare, numit palisadă. Pe acest deal a fost ridicată o fortificație care avea formă eliptică, accesul în cetate relizându-se printr-un mic defileu care se păstrează și azi. Cea de-a doua etapă a construirii cetății a avut loc în secolul XI și a constat într-un nou sistem de apărare format din palisade formate din două garduri din lemn consolidare cu bârne amplasate lateral, care formau compartimente care erau umplute cu pământ. La sfârșitul aceluiași secol, în urma conflictelor dintre regalitatea ungară și pucenici cetatea a fost asediată, iar sistemul de apărare a fost incendiat și distrus. În cea de-a treia etapă de fortificare, cetatea a fost refăcută, iar pentru o mai bună apărare dealul pe care a fost amplasată a mai fost înălțat cu doi metri. Ea a fost însă din nou distrusă în urma invaziei mongole din anul 1241 și nu a mai fost refăcută.
Platoul Calvaria este vizitabil zilnic între orele 10.00-13.00 și 15.00-18.30. Biserica poate fi vizitată doar marțea, joia și sâmbăta, între orele 16.00-18.00.clv2

1077-1095: Fondarea mănăstirii Calvaria în timpul domniei regelui Ladislau I al Ungariei. Ladislau I a murit în timp ce se pregătea să participe la Prima Cruciadă, papa Grigore al VII-lea a cerut să fie comandantul armatei cruciate. După 1113, rămășițele pământești i-au fost mutate la Oradea, în vechea catedrală distrusă în 1241 de marea invazie tătară. In anul 1202, după abandonarea fortificației de către regalitate, mănăstirea a devenit exemptă, adică scoasă de sub jurisdicția Episcopiei Transilvaniei. Exempțiunea  dădea dreptul abatelui de a strânge dijmele pentru sine, mănăstirea a devenit mare proprietar feudal, între satele cele mai însemnate dijmuite de mănăstire se număra Apahida (Podul Abatelui). Din cauza acestor privilegii mănăstirea a intrat în conflict armat cu Episcopia Transilvaniei, mai întâi în timpul episcopului Adrian (11891203), care a pricinuit mari pagube mănăstirii, apoi cu episcopul Wilhelm (12041221), care într-una din incursiunile sale a reușit să ardă privilegiile papale doveditoare ale exempțiunii, iar pe cele regale a reușit să le arunce în Someș.[3] În anul 1225, la insistența regelui Andrei al II-lea, papa Honorius al III-lea a reînnoit privilegiile mănăstirii și a acordat abatelui dreptul de a purta însemne episcopale (inel și mitră). Marea invazie tătară din 1241 a provocat mănăstirii distrugeri atât de mari, încât a adus-o în pragul desființării. În anul 1263 mănăstirea a fost reconstruită de către regele Béla al IV-lea. Săpături arheologice efectuate la nord de corul gotic al actualei biserici au scos la iveală ruinele unei rotonde romanice din secolul al XIII-lea.[4] Rotonda avea diametrul de 8,60 metri, construită la exterior cu un soclu profilat. În interior avea 6 absidiole bine conturate. Lucrări de restaurare au avut loc și în anul 1342. În 1362, în urma unui conflict cu meșteșugarii din Feneșul Săsesc, aceștia au incendiat casa și palatul abatelui. Mănăstirea a funcționat ca loc de autentificare a documentelor până în 1556, fiind cel mai important notariat din Transilvania, în afară de capitulul de la Alba Iulia. Primele date referitoare la conventul de la Cluj-Mănăștur ca loc de autentificare datează din anul 1288. În 1437, în timpul Răscoalei de la Bobâlna, oștile lui Anton cel Mare din Buda au atacat mănăstirea și au prădat casa abatelui, făcând victime și printre călugări. Ulterior tot aici s-a întrunit conventul care a stabilit înțelegerile dintre reprezentanții țăranilor răsculați și nobilime, și tot aici a fost ucis Anton cel Mare din Buda, căpetenia țăranilor răsculați. În 1465 abația s-a înconjurat cu o fortificație de apărare, fortificație distrusă aproape imediat de Matia Corvin ca urmare a împotrivirii cetățenilor Clujului. cluj manasturDupă 1540-1556, când a avut loc secularizarea averilor mănăstirii, aceasta a devenit subordonată trezoreriei.  Nobilii din familia Podmaniczky transformă clădirile într-un castel. Arhiva vechiului convent a fost mutată la Cluj, în turnul bisericii Sf. Mihail, abia în anul 1557, ceea ce dovedeşte persistenţa unor vechi amenajări la fosta mănăstire. În acelaşi an se emite un ordin de demolare a castelului. Între timp, locul trece, pe rând în mâinile lui Francisc Forgács (ante 1567, prin donaţia împăratului Maximilian de Habsburg – post 1570, confirmare a principelui Ioan Sigismund), apoi al fiscului. Donaţia făcută iezuiţilor (1579-1581) se va menţine până în anul 1606, până la alungarea lor definitivă din principat. Ștefan Báthory a dăruit mănăstirea Ordinului Iezuit, împreună cu șase sate dintre fostele posesiuni ale abației benedictine de Mănăștur, respectiv Feneșul Săsesc, fostă posesiune a episcopului catolic de Alba Iulia. După Dieta de la Mediaș iezuiții au fost forțați să părăsească temporar țara (între 1588-1594), reîntorcându-se în 1595. Parțial distrusă de un trăsnet în 1598, clădirea a intrat o perioadă îndelungă în renovare, după care a fost restituită călugărilor iezuiți.[5] Un alt episod trist din istoria mănăstirii a fost scris cu ocazia invaziei tătarilor din 16581661 când a fost din nou distrusă, devenind nelocuibilă. În secolul XVIII clădirea a fost folosită drept depozit de armament, accentuându-se distrugerea sa. Episcopul Alexandru Rudnay a dispus apoi demolarea atât a bisericii cât și a clădirilor din jur. A supraviețuit acelor momente doar altarul, care a fost transformat într-o capelă, împreună cu Statuia Fecioarei Maria cu Isus în brațe. calvariaÎn 1896 Episcopia Romano-Catolică a Transilvaniei a reconstruit nava bisericii și a refăcut bolțile și pereții corului. Biserica a fost oferită franciscanilor în 1922, care au refuzat-o, după care a fost dată în chirie Bisericii Greco-Catolicepentru o sumă simbolică, Biserica Romano-Catolică păstrându-și drepturile de proprietar. În 1948, după instaurarea regimului comunist și interzicerea Bisericii Greco-Catolice, biserica a fost dată de către autoritățile comuniste Bisericii Ortodoxe Române, care a folosit-o până în 1990. O perioadă mai specială a existat între 1991 și 1994, când biserica a fost folosită în comun de către Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică. În anul 1994 edificiul a revenit în folosința Bisericii Romano-Catolice, ulterior el fiind renovat. Parohia romano-catolică a cumpărat o orgă construită în 1792 de Samuel Mätz din Biertan, orgă care a fost adusă de la Biserica Evanghelică din Daia Săsească în urma stingerii comunității săsești din Daia.Biserica_Calvaria_de_la_Cluj-Mănăștur,_vedere_sud-vestică,_2014

Vestigiile din parcul Ion Luca Caragiale dateaza inca dinainte de cucerirea Daciei de catre romani. Situl include si necropole romane din secolele II – IV, dar si vestigii feudale si medievale. Cercetarile in zona au debutat la inceputul secolului XIX, cand acolo au fost descoperite peste 200 de inscriptii, altare votive, monumente funerare, statui si fragmente de arhitectura. Fotografie realizata la inceputul sec XX. Lic MuzicaÎn 2013 arheologii clujeni au descoperit în curtea fostei mănăstiri franciscane din centrul oraşului zidurile unei foste aşezări romane, dar şi cripte în care au fost înmormântate persoane din înalta societate a secolului XVIII. Potrivit arheologului Andrei Adrian Rusu, zidul roman este cea mai importantă descoperire în cadrul acestor săpături. „Zidurile romane se vedeau deja la suprafaţă pentru că se intervenise brutal în diverse epoci până la baza lor aşa că noi n-am făcut, în unele zone, decât să curăţăm, să le scoatem şi să le trecem pe nişte planuri”, a declarat Rusu. A mai fost descoperită şi o locuinţă post-romană care a fost construită riguros peste o vatră romană, o vatră înconjurată cu stâlpi. Arheologul Viorica Rusu a subliniat că unele dintre zidurile romane scoase la lumină de arheologi sunt groase ceea ce sugerează ideea unor clădiri publice, cum ar fi un minister al finanţelor din acea vreme.dc1

1260-1290: Biserica şi Mănăstirea Romano-Catolică Franciscană din Cluj-Napoca reprezintă unul din edificiile cele mai vechi şi semnificative din oraş. Iniţial, pe acest loc a existat o mai veche biserică romano-catolică, prima din Cluj, ridicată în secolele XI-XII, dar distrusă complet în timpul primei invazii a tătarilor (1241). În perioada 1260-1290 o biserică în stil romanic târziu, refăcută în secolul al XV-lea în stil gotic. Biserica a fost lărgită (lucrări în stil gotic) şi a fost ridicată o mănăstire lângă aceasta, cu sprijinul domnitorului Ioan de Hunedoara, complexul revenind ordinului Dominican. Odată cu alungarea ordinelor religioase catolice de către protestanţi în martie 1556, clădirea mănăstirii nu a mai fost folosită cu scop religios. Până în 1557 în clădire a locuit regina Ungariei, Izabella, după care lăcaşul a fost transformat în şcoală (unitariană din 1558). Din 1609, din dorinţa principelui Gabriel Báthory, clădirea a fost donată cultului reformat-calvin.Odată cu anul 1728 franciscanii, reveniţi în oraş, iniţiază o campanie de restaurare a bisericii şi construiesc turnul, acesta fiind principala componentă în stil baroc. Ansamblul mănăstire-biserică este dispus pe trei laturi, în jurul unei curţi interioare spre care se deschideau arcadele frânte ale foişoarelor. Încăperile monastice adăposteau chilii, săli de bibliotecă, dormitoare comune, spaţii administrative… lm1Tot aici se afla şi o vestită şcoală, la care a învăţat Nicolaus de Mirabilibus, devenit mai târziu profesor la Universitatea din Florenţa. În interiorul mănăstirii se afla o bibliotecă vestită a franciscanilor, colecţie care depăşea o mie de volume. În perioada anilor 1906-1948 în mănăstire a funcţionat tipografia Sfântul Bonaventura, care tipărea diverse reviste religioase (Lumea catolicăSfânta Cruce…). Din anul 1898, în faţa bisericii se află amplasat Obeliscul Carolina, după mutarea sa din Piaţa Unirii. Lucrări de restaure au fost efectuate în perioada 1976-1978, urmate apoi de altele în 1980-1986. În 1949 lăcaşul a fost confiscat franciscanilor, după ce autorităţile comuniste au decis să dizolve ordinul franciscanilor în România, iar clădirea mănăstirii a adăpostit Şcoala de Muzică, devenită ulterior Liceul de Muzică Sigismund Toduţă, care există şi astăzi. Din anul 1990 biserica a revenit în proprietatea ordinului romano-catolic franciscan, împreună cu o parte din vechea mănăstire. A fost realizat un proiect de restaurare reabilitare şi reamenajare  cu o valoare estimată la 10 milioane de euro  de Arh Service Guttmann & Comp SNC şi Retro Studio SRL.lm6

1213: Clujul împreună cu dealurile din împrejurimi este menționat drept Castrum Clus. Primul sigiliu al orașului poartă inscripția S(igillium) Civium De Cluswar.

1241: Invazia tătarilor distruge cetatea, decimeaza populatia, Clujul ramane asezare rurala, centrul militar-strategic fiind preluat de cetatea de la Lita. Pentru repopulare sunt adusi sasi, in 1275 regele Ladislau al IV-lea Cumanul a reînnoit privilegiile sașilor din villa ClusvarKlausenburg a fost una dintre cele șapte cetăți medievale săsești ale Transilvaniei (în germană Siebenbürgen, cu sensul de „Șapte Cetăți”).

1270: Cetatea și așezările din apropiere au fost donate de Ștefan al V-lea, regele Ungariei, Episcopiei Transilvaniei și Catedralei Sf. Mihail din Alba Iulia. Acest regim juridic a durat până în anul 1313. În această perioadă locuitorilor li s-a impus o fiscalitate excesivă, iar localitatea a fost considerată în continuare un sat.

1316: Carol Robert de Anjou acordă privilegii și libertăți Clujului. Decretul dorea să consolideze puterea regelui, în dauna nobililor feudali și a clericilor. Localitatea este eliberată de sub stăpânirea episcopului, primește titlul de oraș (civitas) și unele drepturi de a se autoadministra pe plan juridic și bisericesc (printre acestea era și dreptul orașului de a își alege liber preotul și parohul).

1316: Se începe ridicarea bisericii Sfântul Mihail. Biserica a fost înălțată pe un teren care servise drept cimitir și unde existase o capelă dedicată Sf. Iacob. Constructia fost finalizată în 1390, urmată de o a doua fază între 1410-1487. În anul 1390 a fost finalizat și altarul. Biserica Sf. Mihail din Cluj-Napoca este considerată a fi unul dintre cele mai impozante edificii de cult din România, cu 70 de metri lungime (locul al cincilea în țară după Biserica Neagră din Brașov, Catedrala Sfântul Mihail din Alba Iulia, Catedrala 1377Evanghelică din Sibiu și Catedrala Romano-Catolică din Oradea) și cu o înălțime maximă a turlei de 80 de metri (locul al doilea, după Catedrala Ortodoxă din Timișoara de 90,5 metri). Au fost proiectate două turnuri pentru fațada principală, dar nu a fost ridicat decât cel de nord-vest între 1511-1543. În 1697 turnul a fost distrus ca urmare a unui incendiu și reconstruit în stil baroc în 1744. Acesta a trebuit demolat însă în 1763, după ce un cutremur îl deteriorase foarte mult, aflându-se în pericol de prăbușire. În 1837 s-a început ridicarea actualului turn cu ceas, în stilul neogotic, de pe fațada de nord, fiind terminat în 1860. Turnul a rămas și astăzi ca cel mai înalt turn de biserică din România. Aici a fost botezat Matia Corvin, regina Izabella a predat în lăcaș însemnele regale trimișilor împăratului Ferdinand I. Aici au fost investiți principi ai Transilvaniei Gabriel Bethlen, Sigismund Rákoczi, Sigismund Báthory și Gabriel Báthory. Începând cu secolul al XVIII-lea în jurul bisericii au fost construite mai multe clădiri, prăvălii pe care parohia le închiria asigurându-și în acest fel un venit suplimentar. Odată cu sistematizarea Pieței Centrale, în 1890, aceste clădiri au fost demolate, sub presiunea opiniei publice, pentru a nu mai ascunde biserica între ele. Tot atunci portalul baroc din fața bisericii a fost mutat în fața Bisericii Sf. Petru din Cluj. În schimb, parohia a fost despăgubită cu unele terenuri din zona centrală a orașului, terenuri pe care biserica a ridicat cele 2 clădiri „în oglindă” de pe actuala stradă Iuliu Maniu.bsfmh

1336-1365: Clujul devine oraș regal, noi privilegii scot Clujul de sub supremația principelui Transilvaniei, orașul se va subordona direct regelui.

1373: Statuia Sfântului Gheorghe realizată de meșterii clujeni Martin și Gheorghe în 1373 la comanda împăratului Carol al IV-lea, este considerată cel mai important bronz pre-renascentist din afara Italiei, comparata cu statui renascentiste realizate de Donatello şi Verrocchio, cu statui de bronz din sec.XIV, depăşind ca realizare artistică monumente de factură similară din Italia vremii.  Lucian Blaga, inspirat de această descoperire, a scris poemul Sfântul Gheorghe, în volumul Nebănuitele trepte, 1943. Originalul statuii a fost mutat de-a lungul timpului în diverse locații ale Cetății din Praga, iar în acest moment se află amplasat în „A Treia Curte”, în stânga portalului de sud al Catedralei Sfântul Vitus, lângă o mică fântână. A fost comandat de împăratului Carol al IV-lea, cu ocazia căsătoriei fiului său Sigismund de Luxemburg cu Maria de Anjou, fiica regelui Ungariei, Ludovic cel Mare. Peste secole, în amintirea celor doi clujeni, Martin și George, împăratul Francisc Iosif a dăruit orașului Cluj o copie în ghips a statuii de la Praga, fiind expusă în lapidariul Muzeului Ardelean. Astăzi se află în lapidariul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei. De asemenea o copie a ajuns în Muzeul Național de la Budapesta. Pe fundalul sărbătoririi a 1.000 ani de la sosirea triburilor ungare în Europa, Primăria din Cluj decide in 1894 realizarea unei copii a statuii din Praga, amplasată în anul 1904, în piața căruia i s-a și dat numele Sf. Gheorghe. Ideea realizării unui monument la Cluj cu statuia Sfântului Gheorghe a stăpânit mințile oficialilor locali în frunte cu primarul Károly Haller și arheologul Béla PóstaÎn baza unui contract, sculptorul budapestan József Róna  și arhitectul Kálmán Lux au realizat copia de bronz de la Cluj. După instaurarea regimului comunist și redenumirea pieței respective (actualmente Lucian Blaga), statuia a fost mutată în fața Bisericii Reformate de pe Ulița Lupilor (Kogălniceanu). Pe soclul statuii este prevăzută inscripția A.D. MCCCLXXIII HOC OPUS IMAGINIS S. GEORGII PER MARTINUM ET GEORGIUM DE CLUSSENBERCH CONFLATUM EST, în traducere: „A[nul] D[omnului] 1373 Această operă îl reprezintă pe S[fântul] George [și este] de Martin și George de Clussenberch (Cluj) făcută.”sfgh

1405: Clujului devine oraș liber prin decizia împăratul romano-german Sigismund de Luxemburg, devenit rege al Ungariei.

1409: Prima atestare documentară a învățământului public în Cluj – “Caspar notarius et rector scholarum“. În cetatea Clujului exista și o școală confesională catolică, ambele instituții fiind însă mai vechi (app. sec. XIV).

1437: Clujenii fraternizează cu răsculații, pe perioada răscoalei de la Bobâlna. În același an, la Calvaria-Mănăștur a funcționat conventul care a stabilit înțelegerile cu reprezentanții țăranilor răsculați de la Bobâlna.

1438: Pentru ajutorul dat răsculaților, Clujul este asediat și cucerit. Localității i se retrag privilegiile de oraș, locuitorii săi fiind declarați țărani, iar în apropierea zidurilor bisericii Calvaria este executat Anton cel Mare din Buda, lider al răsculaților. Orașului i se vor restitui privilegiile pe timpul domniei lui Iancu de Hunedoara.

1443: În casa Matei Corvin se naște Matei Corvin, fiul lui Ioan de Hunedoara și viitor rege al Ungariei.

1446: Este înființată la Cluj o monetărie, iar producătorii de argint și aur vor furniza materialul necesar pentru a bate monede. Orașul primește dreptul de a organiza 2 târguri anuale și târguri săptămânale. Clujul devine un centru regional pentru producția și schimbul de mărfuri. Se creează patriciatul negustoresc și meșteșugăresc organizat în bresle.

1458-1490: Matei Corvin a acordat un număr de 41 de privilegii localității sale natale, apărând-o în conflictele cu nobilii, biserica și așezările din jur. Pentru a ajuta la creșterea populației, a emis o serie de decrete (în 1467, 1478 și 1485) prin care a decis să acorde dreptul de a se stabili în oraș iobagilor ce și-au achitat taxele. În 1463 și apoi în 1467 Corvin va apăra Clujul în procesele cu reprezentanții bisericești ai mănăstirii de la Cluj-Mănăștur, urmând ca apoi să îi sprijine împotriva atacurilor nobililor de Someșeni. Matei Corvin va crește implicarea meșteșugarilor în administrarea urbei, decizând ca cetatea să fie condusă de un consiliu format din 100 de centumviri, 50 breslașii și 50 feudali. Jumătate din cei 100 aleși erau maghiari, cealaltă jumătate sași. Matei Corvin va decreta totodată și scutirea negustorilor clujeni de plata vămii la Turda, Nădășel, Bernadea, Oradea, Fughiu, Vadul Crișului, Gilău, Buza și Bahnea.

1487-1645: Biserica Reformată de pe Ulița Lupilor (azi: str. Mihail Kogălniceanu nr.21) din Cluj-Napoca (în maghiară Farkas utcai református templom, în germană Reformierte Kirche in der Wolfsgasse) din imediata apropiere a Bastionului Croitorilor este unul din cele mai valoroase edificii gotice din Transilvania. Construcția propriu-zisă a bisericii și mănăstirii a început în 1487 sub supravegherea călugărilor franciscani minoriți și cu susținerea regelui Matia Corvin. După moartea acestuia, construcția este continuată cu sprijinul regelui Vladislav al II-lea al Ungariei din veniturile obținute de mineritul sării.  Biserica a fost finalizată în anul 1510 și are aspectul unui castel medieval (motiv pentru care mai este denumită și Biserica-Cetate). Aspectul de astăzi al edificiului se datorează restaurărilor și arată zidăria originală formată din pietre imense dispuse asimetric ce oglindește trăsăturile stilului gotic târziu. Din cauza luptelor din epoca reformei, călugării franciscani-minoriți au fost alungați în 1566, iar biserica a rămas pustie până în 1579, când principele Ardealului Cristofor Báthory a încredințat-o călugărilor romano-catolici iezuiți și universității fondate de ei aici, împreună cu întreg ansamblul de clădiri aferente. Universitatea iezuită a reușit rapid să câștige un prestigiu deosebit, iar în 1583 erau educați aici peste 150 de tineri. La acest colegiu a studiat și Nicolae Pătrașcu, fiul lui Mihai Viteazul. În vara anului 1603 Moise Szekely a cucerit orașul ocupat de habsburgi. La îndemnul pastorilor unitarieni locuitorii Clujului au atacat biserica și au început să o distrugă. Pe parcursul acestor încercări, mai multe blocuri de piatră au căzut peste atacatori și 14 dintre ei au fost omorâți, ceea ce i-a făcut pe ceilalți să se oprească imediat, considerându-l un semn divin. A fost distrusă însă extrem de grav bolta lăcașului, rămânând intact doar tavanul altarului. Clădirea bisericii a început să fie folosită drept sursă de piatră pentru alte clădiri, sanctuarul fiind folosit pentru o vreme ca depozit. Distrusă și devastată, biserica a rămas în această stare până în 1622, când voievodul Gabriel Bethlen și Dieta de la Cluj, au decis să fie atribuită reformaților calvini. În 1627 biserica a fost afectată de o explozie a prafului de pușcă depozitat în imediata apropiere, în Bastionul Croitorilor. Reformații, care erau minoritari în Clujul majoritar unitarian, nu dispuneau de fonduri suficiente reparării clădirii. Din acest motiv, refacerea și renovarea clădirii au avut loc abia în perioada 16381645, la inițiativa voievodului Gheorghe Rákóczi I, când au fost reparate distrugerile provocate la arcada bisericii și a fost construit un amvon în stilul specific Renașterii. DCF 1.0O problemă specială a pus-o bolta care, fiind prea vastă, fusese construită după o tehnică specială, pierdută de-a lungul timpului. Rakoczi a hotărât să nu apeleze la soluții mai ieftine și a adus meșteri din Curlanda (actuala Letonie) pentru a repara, conform stilului inițial, bolțile distruse. Se presupune că tot acum a fost ridicat și turnul clopotniță, care era dispus în partea de sud, precum și clădirea mănăstirii aferente. În turn a fost instalat un clopot uriaș, iar în 1640 a fost confecționat mobilierul interior. Turnul sudic nu a suportat greutatea clopotului uriaș și a fost necesară demolarea sa parțială, clopotul fiind mutat în actuala casă parohială aflată lângă biserică. Primele reparații din epoca modernă au avut loc între 1910 și 1911, fiind construit cu acel prilej balconul vestic în stil neogotic, în care a fost instalată orga construită de firma Angster din Pecs în 1913. Alte lucrări de renovare au avut loc în perioada 1959-1961 când a fost reconstruit parțial tavanul neogotic aflat deasupra coridorului. Biserica a rămas un monument unic datorită vechimii și dimensiunilor sale, fiind cea mai mare construcție gotică de tip sală (cu o singură navă) din Transilvania și din sud-estul Europei. În 1603 călătorul Giovanni Argenti o descria drept „cea mai frumoasă din toată Transilvania”. Are 34 m lungime și 15 m lățime. Înălțimea pereților atinge 19 m. În 1651 a fost construit claustrul, în care a funcționat un colegiu universitar condus de eruditul János Apáczai Csere. Pe pereții bisericii se află cea mai bogată colecție de blazoane și steme din România aparținând unor nobili transilvăneni; unii dintre acești nobili precum principii Apafi I și II au fost de altfel înmormântați aici. Colecția a fost realizată de pastorul Gergely Herepei la sfârșitul secolului al XIX-lea. În fața edificiului a fost amplasată copia statuii ecvestre a Sf. Gheorghe ucigând balaurul. Originalul, realizat în 1373, de sculptorii clujeni Gheorghe și Martin la comanda lui Carol al IV-lea, se află în palatul regal Hradciani din Praga.fatada-vest-noapte (Custom)

1534-1544, 1576-1582 și 1590-1600: Casa Wolphard-Kakas din Cluj-Napoca (Piața Unirii nr. 31) a fost construită în trei etape. Prima fază are încă influența stilului gotic, a doua fază a Renașterii nord-italiene, iar faza a treia are accente spre baroc. Casa a început sa fie construită în stil renascentist, la comanda lui Adrianus Wolphard, paroh, apoi vicar episcopal și consilier la Curtea Regală din Budapesta. Adrianus Wolphard a studiat științele umaniste la Universitatea din Bologna și, întors la Cluj, a început construcția imobilului. Mare admirator al renașterii italiene, Adrianus a introdus motive specifice acesteia în clădirea construită. A murit însă, înainte de finalizarea lucrării, casa fiind continuată de fratele său, Stephanus Wolphard, jude-primar al orașului Cluj, matematician și astrolog de renume. În timpul vieții lui Stephanus Wolphard s-a construit primul etaj al casei și partea din spate a curții și, foarte probabil, lui i se datorează existența cadranului solar. Clădirea a fost definitivată abia după moartea lui Stephanus Wolphard, când soția lui s-a recăsătorit cu Stephanus Kakas, membru al unei familii din Ungaria, refugiată în Transilvania, clădirea căpătând numele de „Wolphard-Kakas”. Casa avea la etaj și un salon pe al cărui tavan era amenajat un zodiac astronomic. Din clădirea finalizată la 1600 a mai rămas neatins doar o parte din fațada parterului dinspre curte[1]. Clădirea a fost parțial demolată în 1894, o parte din ancadramentul ușilor și ferestrelor fiind luate și încastrate în casa pe care și-a ridicat-o orfevrarul Elek Szathmari pe str. Republicii nr. 37. O altă parte împreună cu alte elemente de decor ale casei, se află astăzi în Lapidarul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei.

Bastions of the defence walls of Cluj

1541: Regatului ungar este ocupat de Imperiul Otoman (și cel Austriac). Primii conducători ai Principatul Autonom al Transilvaniei sunt soția (regina Isabella) și fiul (Ioan Sigismund) ultimului rege ungar Ioan Zápolya. Alba Iulia era capitala politică dar Clujul devine centrul economic, cultural și religios al principatului Transilvaniei, sprijinind mereu principii transilvăneni.

1581: Ștefan Báthory, guvernatorul catolic al Transilvaniei, fondează aici o academie iezuită (Contrareforma).

1545-1570: Numeroși sași părăsesc orașul, datorită introducerii doctrinelor unitariene. Restul de sași rămași în oraș au fost asimilați de unguri, orașul devenind un centru al nobilimii și intelectualității ungare.

1600: Mihai Viteazul este înfrânt în bătălia de la Mirăslău, Clujul se va răzbuna pe oamenii acestuia. În timp ce se afla cu o solie, Baba Novac a fost arestat de Dieta de la Cluj formată din aristocrația maghiară, condusă de Ștefan Csaky. Novac va fi condamnat la moarte împreună cu preotul Saski. Ulterior aceeași soartă o vor avea și alți oameni ai lui Mihai Viteazul: Ioan Szelestey, armașul Sava și un soldat al său, un grec “inima și sufletul lui Mihai Vodă”.

5 februarie 1601: Baba Novac și preotul Saski vor fi arși pe rug. În arhivele istorice ale orașului există încă notele privind cheltuielile făcute. Execuția s-a săvârșit în piața centrală a orașului (actuala Piața Unirii), în prezența autorităților, a nobililor și a generalului Gheorghe Basta care urmărise execuția de la fereastra unei case din piața orașului punându-l apoi în țeapă pe Drumul Feleacului, în fața bastionului croitorilor.

3 august 1601: Mihai Viteazul se întoarce biruitor la Cluj în fruntea armatei sale și alături de Basta și Mihail Székely. Orașul îngrozit se va supune imediat, speriat fiind de posibile represalii ale lui Mihai după uciderea lui Novac. O parte dintre nobilii care îl executaseră pe Novac au venit cerând îndurare, o parte au fugit de teamă din oraș. Aflând locul unde a fost tras în țeapă, Mihai Viteazul va pune în acel loc un steag în amintirea bravului ostaș și haiduc. Aici a cinat pentru ultima oară întemeietorul primei uniri a românilor, Mihai Vodă, ucis la 9 august 1601 din ordinul generalului Basta pe câmpia de la Turda. Trupul voievodului a fost îngropat la Mormântul lui Mihai Viteazul din Turda.

1617

1613-1629: Gabriel Bethlen principe al Transilvaniei. Pentru necesitățile curții și ridicarea palatului princiar de la Alba-Iulia Gabriel Bethlen a apelat în repetate rânduri la negustorii și meșterii clujeni, oferindu-le totodată diverse înlesniri. Astfel, în 1627 negustorii clujeni vor primi dreptul de a exporta 1.000 de vite. Mulți negustori au primit dreptul de a își comercializa mărfurile în numele principelui, fiind avantajați de taxe vamale scăzute. Ajung să fie foarte apreciați meșterii aurari și arginatari, fabricanții de arme, constructorii ș.a. Astfel, în 1609 aurarul Andreas primește o comandă neobișnuit de mare pentru acele vremuri, comandă pentru care dieta de la Cluj va vota o suplimentare a impozitelor, astfel încât să poată fi plătită. Armurierii au beneficiat de asemenea de comenzi semnificative, ei furnizându-i lănci, mânere de drapel, sulițe de luptă și sulițe de paradă. Tot ei vor fi cei la care va apela principele pentru a efectua reparații ale tunului mare al cetății de la la Alba Iulia. Odată cu ridicarea palatului princiar de la Alba Iulia, majoritatea constructorilor clujeni vor primi comenzi în condiții deosebit de profitabile, în perioada 1616-1617 pietrarii clujeni fiind plecați la Alba. Au beneficiat de comenzi semnificative cu această ocazie și sticlarii, zugravii, constructorii și fabricanții de vopsele din Cluj.

1630-1648: Gheorghe Rákóczi I. La fel ca în timpul domniei principilor Gabriel Bethlen sau Gheorghe Rákóczi al II-lea, Principatul Transilvaniei aflat sub suzeranitate otomană a cunoscut o epocă de înflorire economică și de afirmare politică și culturală, întărindu-se puterea centrală. A promovat o politica absolutistă care a fost dublată de tendința de răspândire a Calvinismului. Conform ideilor Calvinismului a sprijinit folosirea limbii materne în liturgie și în învățământ, nu numai în cazul comunității maghiare, dar și în cazul românilor și sașilor. La îndemnul lui și pe cheltuielile Principatului s-a tipărit în tipografia domnească de la Alba Iulia prima traducere completă a Noului Testament în limba română, Noul Testament de la Bălgrad, cunoscut și sub denumirea de Biblia Rakocziana. De numele lui se leagă înființarea în 1669 a sistemului educațional elementar în limba română, bazat pe școli primare („népiskola”), după ce soția lui, Zsuzsanna Lórántffy a înființat prima școală românească medie la Făgăraș în 1657.

1648-1660: Gheorghe Rákóczi al II-lea. La urcarea pe tron (octombrie 1648), și-a exprimat ambițiile asupra tronului Poloniei. În vederea acestui obiectiv, s-a aliat cu cazacii conduși de Bogdan Hmelnițki și cu domnii Moldovei și Țării Românești, Vasile Lupu și Matei Basarab. În 1657, aliat cu Carol X Gustav al Suediei, a condus o armată de 40.000 soldați împotriva regelui polonez Ioan II Cazimir, în a treia parte al celui de-al Doilea Război Nordic (1655-1660). A cucerit Cracovia și a intrat în Varșovia, dar alianța cu suedezii căzând, planurile sale s-au prăbușit. În iulie 1657, a fost înfrânt de polonezi în bătălia de la Czarny Ostrów, dar a fost lăsat să se întoarcă în Transilvania. Aici, la 3 noiembrie 1657, Dieta Transilvaniei, la cererea Sublimei Porți, l-a detronat, din cauză că a purtat un război neautorizat de sultan, dar în ianuarie 1658 a fost reinstalat ca principe al Transilvaniei de Dieta reunită la Mediaș. A fost iarăși revocat de turci, apoi din nou instalat de Dietă. Turcii invadeaza Transilvania.

1660 mai: Turcii înving la Gilău/Florești trupele lui Gheorghe Rákóczi II și ale lui Constantin Basarab. Rákóczi fuge la Oradea, unde moare din cauza rănilor suferite în luptă. După bătălie Mohamed Pașa din Buda emite proclamație de supunere a poporului, citită și în limba română la Cluj pe 6 iunie 1660. Armate otomane asediază Clujul între 10-14 septembrie 1658. După plata unor despăguburi în sumă de 60.000 de taleri către otomani, aceștia au oprit asediul. Clujul decade economic sub stăpânirea turcească.

La Cluj, în cartierul Mărăști, în spatele Bisericii Sfântu Petru, Fecioara Maria pare că face echilibristică pe un piedestal din piatră erodată. De pe laturile lui ies în relief chipuri de ClujStatuiaCiumeicopii rotunde și înnegrite, ca niște buboane ale ciumei. Statuia în stil baroc a Sfintei Maria Protectoarea sau „Statuia Ciumei” a fost primul monument public al Clujului. Guvernatorul Anton Kornis a cerut să fie înălțată în faţa Bisericii Iezuiţilor în 1774, după ultima mare epidemie de ciumă din oraș. A fost restaurată în 1957-1958 și demontată în 1959. Doi ani mai târziu, la cererea Parohiei Sfântu Petru, „Statuia Ciumei” și-a găsit loc în spatele bisericii din Mărăști. Astăzi, doar cine știe după ce să se uite o poate vedea. Aproape de Muzeul de Istorie, se înălța odată o mănăstire franciscană. Pe fostul ei teritoriu, arheologul Mihai Wittenberger, de la Muzeul de Istorie a Transilvaniei, a descoperit în 1997 așa-zisul „cimitir al ciumaților”, datat în secolul XIV, cu circa 50 de schelete. Echipa pe care o conducea a săpat pe o porțiune de doar 20 de metri, până la 4,5 metri adâncime. Nu i-au permis mai mult clădirile din jur. Primul nivel găzduia schelete aliniate în sicrie, de unde arheologul a tras concluzia că a fost o groapă comună. „La al doilea nivel, morții erau aliniați la fel, numai că aveau doar giulgiuri. La următoarele două nivele, scheletele nu aveau absolut nimic [pe ele]. E o dovadă că ciuma a fost cât de cât redusă la început, se puteau face sicrie, apoi ritmul s-a accelerat”.
Între 1600-1839, Țările Române s-au confruntat cu
21 de mari epidemii de ciumă, fără a lua în calcul focarele latente. În 1553-1554, după atestările parohului Valentin Wagner, epidemia a doborât peste jumate din cei 11.000 de locuitori ai Brașovului. În 1554, molima s-a extins la Sibiu,care găzduia atunci 6.500-7.000 de locuitori, unde s-au înregistrat 3.200 de morți. Ciuma s-a răspândit apoi în întreaga Transilvanie, unele așezări au rămas cu zero locuitori. în 1712, în întreaga Transilvanie se pare că ar fi murit circa 200.000 de oameni. Șapte ani mai târziu, când ciuma a luat în stăpânire Dejul. În 1730, în timpul epidemiei din Moldova, guvernul ardelean a închis granițele și a interzis orice corespondență și comunicare cu moldovenii. Epidemia din 1755-1757 a fost ultima de mari proporţii din Transilvania secolului XVIII. Graţie măsurilor cerute de medicul Adam Chenot, epidemiile din 1770, 1771 şi 1786 au fost mai restrânse.

Josephinische_Landaufnahme_pg083

1699: Prin Tratatul de la Karlovitz Clujul devine parte a monarhiei habsburge, intrând sub dominație austriacă. După un acord silit semnat de Mihai Apafi I, cetatea Clujului a fost nevoită să găzduiască trupele ducelui de Lorena, asigurându-le un serviciu de 100.000 de florini. Cu toate acestea ostașii au și jefuit orașul și au cerut sume suplimentare de la contribuabili.

1704: Generalul austriac Rabutin distruge zidurile Clujului, pentru ca orașul să își piardă puterea militară. Începând cu 1715, armata habsburgă începe construirea fortificației Vauban Cetățuia, prima fortificație de acest fel din Transilvania. După invazia mongolă din 1241 saxonii sunt aduși să completeze populația măcelărită, timp de 300 de ani sunt la paritate cu maghiarii în Cluj: populație egală, drepturi egale, conducere egala a orașului și a breslelor. Unul din vechile cartiere era locuit în întregime de sași, numindu-se Hostat și se întindea între podul de peste Someș de pe strada Horea și locul unde în prezent se află gara. După recensământul din 1456, s-a ajuns la concluzia că majoritatea proprietarilor de case erau germani. De asemenea, pe strada Napoca erau înregistrate trei nume maghiare, iar restul erau sași. Între 1545-1570 în timpul Reformei, populația germana este practic expulzată (resturile fiind asimilate), introducerea doctrinelor unitariene are la bază preluarea economică și politică a orașului de maghiari. Procesul s-a realizat și pe fondul statutului de Principat Autonom sub suzeranitate turcească, în opoziție cu Imperiul Habsburgic care a preluat N-ul si V-ul Ungariei Mari, dovedindu-se a fi un asupritor mai rapace decât tucii.
Asediul turcilor, este punctul de cotitură pentru oraș. Turcii cer o rascumpărare de 75.000 taleri care nu a putut sa fie adunată de clujeni, mare parte din populație e dusă ca ostateci de turci. Ciume și incendii se adună la nenorociri, populația scade la jumătate, din Oraș Comoară, Clujul ajunge Oraș Cerșetor. După 1700 Clujul devine oraș habsburgic, cel puțin din punct de vedere militar și arhitectonic. Au darâmat cetatea dar mai toate cladirile istorice care stau astăzi în picioare sunt arhitectură baroca, clădiri construite în perioada habsburgica / dualista. Românilor li s-a permis să intre în cetate abia în anul 1848.Zidurile_vechii_cetati_a_Clujului-gravura_de_epocat0t1

1714-1723-1735: Fortăreaţa de pe Dealul Cetăţuii a fost ridicată la scurt timp după Pacea de la Satu Mare, semnată în 1711, care a pus capăt Războiului Curuţilor, consfiinţind intrarea Transilvaniei sub stăpânire austriacă. Istoricii nu au căzut de acord cu data începerii construcţiei, nici cu cea a finalizării sale. Sunt avansaţi ca ani de început 1714-1716, iar ca date de finalizare 1723 sau 1735. Încartiruirea aici a trupelor habsburgice a fost o mare uşurare pentru cetăţenii unui oraş pustiit de război şi, nu cu mult timp înainte, devastat de un incendiu. Faptul că clujenii nu au mai trebuit să suporte costurile legate de cazarea garnizoanei austriece în propriile case a ajutat la renaşterea oraşului. La fel ca şi Cetatea din Alba Iulia, „Cetăţuia” a fost proiectată de arhitectul militar italian Giovanni Morandi Visconti, în timpul guvernării militare a Transilvaniei de către contele Stephan de Steinville. Poziţia a fost aleasă strategic, deoarece aici se află cel mai bun punct de observaţie asupra centrului istoric al Clujului. Valurile de pământ protejau clădiri administrative, garnizoana şi depozitul de armament. Cetatea este situată la o altitudine de 405 m şi respectă tipicul fortificaţiilor de tip Vauban, cu ziduri oblice, bastioane, şanţuri şi o redută, chiar dacă a fost construită din pământ, spre deosebire de cetatea similară de la Alba Iulia. Clădirile fortificaţiei austriece sunt primele construcţii laice baroce din Cluj. „Cetăţuia” a funcţionat ca şi cazarmă sau închisoare peste 200 de ani, până în anii 1960, când în zonă a fost ridicat Hotelul „Belvedere”. Ultimele modificări pe Dealul Cetăţuia au survenit în 1995, când a fost montată o cruce monumentală, în amintirea celor ucişi aici în 1848-1849.cetatuiafortificatii

1718-1725: Biserica Piariștilor, cunoscută inițial ca Biserica Iezuiților din Cluj, respectiv ca Biserica Universității, situată pe strada Universității nr. 5, cu hramul Sfânta Treime, este prima biserică catolică edificată în Transilvania după Reforma Protestantă, totodată primul edificiu ecleziastic în stil baroc din provincie. Biserica a constituit un ansamblu arhitectonic cu colegiul academic iezuit, pe locul căruia se află astăzi clădirea centrală a Universității Babeș-Bolyai. Lăcașul de cult prezintă un contrast puternic între o arhitectură monumentală și sobră în exterior, și un interior bine ornamentat, aproape exuberant, o bijuterie a stilului baroc. În fața bisericii s-a aflat până în anul 1959 statuia Fecioarei Maria, monument mutat de autoritățile comuniste în dosul Bisericii Sf. Petru din Cluj.Biserica_Piaristilor_si_Statuia_Fecioarei_Maria_la_1859Seminarul Báthory-Apor – Școala de băieți Sfântul Iosif, construit în anii 1728-1731-1769, Mai sus, colt cu strada A. Iancu este cladirea Mensa Academica.1728

1668-1674, 1704-1711: Castelul Bánffy de la Bonțida cunoscut ca Versailles-ul Transilvaniei. Domeniul de la Bonțida a intrat în posesia familiei Bánffy de Losonc în anul 1387, când regele Sigismund de Luxemburg l-a donat lui Dionisie, fiul lui Toma Losonci. Înaintea realizării ansamblului actual, pe acest loc a existat o reședință nobiliară (conac) construit în secolele XV-XVI, această clădire fiind atestată documentar după 1640. Dionisie Bánffy al II-lea (1638-1674), comite de Dăbâca și Cluj, cumnat și consilier al principelui Transilvaniei Mihai Apafi I, a fost cel care a inițiat construcția ansamblului actual, între anii 1668-1674. Între 1704 și 1711, castelul renascentist a fost avariat în războiul de independență condusă de Francisc Rákóczi al II-lea, necesitând reconstrucții și reparații în mai multe locuri. În 1735 domeniul a fost moștenit de Dionisie Bánffy al IV-lea, care avea în acel moment 12 ani. După un timp petrecut la Curtea de la Viena, acesta s-a întors în Transilvania în anul 1747 ca Mare Comis al împărătesei Maria Tereza, după care a inițiat reconstrucția castelului în stil baroc între anii 1747-1751. În 1858 József Bánffy a vândut castelul baronului Miklós Bánffy, comite a comitatului Alba de Jos, bunicul scriitorului și politicianului Miklós Bánffy, ultimul proprietar al castelului înainte de naționalizare. În 1935-1937 acesta a restaurat fațada vestică și turnul nord-vestic. În timpul celui de-al doilea război mondial, castelul a fost folosit ca spital militar. În anul 1944 imobilul a fost serios afectat, când trupele germane aflate în retragere, au atacat, jefuit și incendiat întreg ansamblul. A fost distrus întreg mobilierul, bine-cunoscuta galerie de portrete și biblioteca. Contele Nicolae (Miklós) Bánffy, proprietarul castelului la acel moment, inițiase o negociere a Ungariei cu România pentru ca ambele state să schimbe tabăra și să întoarcă armele împotriva Germaniei, devastarea castelului se presupune a fi o acțiune de vendetă a guvernului german la adresa baronului. În 2007 Principesa Margareta a României și-a asumat rolul de Patron Spiritual al Centrului de Specializare în Reabilitarea Patrimoniului construit la Bonțida. În anul 2008 contesa Bánffy Katalin, fiica lui Bánffy Miklós, proprietara actuală a castelului, care trăiește în Maroc, a încheiat un contract concesional pe 49 ani cu Fundația Transylvania Trust, conform căruia Fundația va reabilita castelul și va înființa un centru cultural și de specializare. Poze 1890.

banffy bontindaBontida_Castle_in_1890-2

1735-1740: Statuia lui Donath, una dintre cele mai frumoase statui în stil baroc, a fost realizată de meşteri bavarezi între anii 1735-1740. Istoricii spun că ar fi vorba de Sf. Donathus, care a trăit în secolul al IV-lea, în vremea împăratului Constantin cel Mare. El era prieten cu un membru al familiei imperiale romane, respectiv cu nepotul lui Constantin, Iulian. Sfântul Donathus a fost martirizat în vremea lui Iulian. Biserica Sfântului Donathus a fost invadata de păgâni, care i-au luat potirul, l-au aruncat pe jos şi l-au spart. Donath a reușit să refacă paharul şi să pună înapoi vinul care s-a vărsat pe jos. De atunci, sfântul a rămas protectorul viticultorilor. Aceasta poate fi vazuta in incinta Parcului Etnografic dupa ce a fost restaurata in anul 2014. Aici în stânga Someșului, se vede terenul agricol pe care s-a construit cartierul Grigorescu, pe dealuri erau culturile de viță de vie ale Clujului.donath

1774-1775: A fost construit Palatul Banffy pe laturile unei curți rectangulare de către contele Gheorghe (György) Banffy guvernatorul Transilvaniei. Este considerat a fi cea mai reprezentativă clădire în stilul baroc din Transilvania. Frontispiciul rococo are blazonul familiei Banffy[1] și 6 statui ale unor personaje din mitologie (de la stânga spre dreapta): Hercule, Apollo, Marte, Minerva (Atena), Diana și Perseu. Palatul a găzduit ca oaspeți pe împărații Francisc I și Franz Josef. Datorită importanței sale, clădirea a fost inclusă pe listele de monumente istorice din 1992, 2004 și 2010, fiind considerată un monument arhitectural de importanță națională. Bánffy Castle was designed by the German architect Johann Eberhard BlaumannFrancis II, Holy Roman Emperor and his wife Caroline Augusta of Bavaria were hosted in the palace during their visit in Kolozsvár, between 18 and 27 August 1817. This was the first occasion when a ruler from the Habsburg family visited the city. Franz Joseph I of Austria was also the guest of the palace between 2-4. August 1852 and 22–24 September 1887.banffy

1775-1779: Catedrala Schimbarea la Față din Cluj, cunoscută și ca Biserica Minoriților, a fost ridicată între 1775-1779 în stil baroc. Din 1924 servește drept catedrală a Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla. Biserica se găsește pe actualul Bulevard al Eroilor, la nr. 10. Foto: Lehota Anna Sursa: bcucluj.robis minoritilor

1776: Împărăteasa Maria Tereza a Austriei fondează în Klausenburg o universitate germană. Aceasta nu a existat pentru multă vreme, Iosif al II-lea de Habsburg transformând-o în “Universitatea Piaristă”, cu predare în latină.

1790-1795: Palatul Teleki construit pe str. M. Kogălniceanu nr.7 (în trecut Ulița Lupilor) este unul din cele mai valoroase monumente de arhitectură barocă laică clujeană, edificiu reprezentativ pentru barocul transilvăneanFamilia Teleki a trebuit să achiziționeze mai multe case alăturate, pentru a obține, după demolarea acestora, terenul necesar noului edificiu. Generalul conte Adam Teleki I (1703-1763) avea trei case pe Ulița Lupilor. Clădirea a fost construită între 1790-1795, după planurile arhitectului Joseph Leder. Actualmente clădirea adăpostește sala de lectură a Bibliotecii Județene „Octavian Goga”.teleki.jpg

1798: Orașul a fost distrus în mare parte de un incendiu.

1804-1821: Teatrul de Piatra – prima cladire a teatrului maghiar din Cluj, situat langa universitate. Prima trupa de teatru maghiar din Cluj a fost fondat in anul 1792. Aceasta cladire a fost construita in stil baroc intre anii 1804 si 1821 pe baza planurilor arh. Alföldi Antal. In anul 1865 a fost reconstruit in stil clasicist. La data de 2 ianuarie 1899 aici a fost proiectat primul film in Cluj. La data de 7 septembrie 1899 a avut loc ultimul spectacol, deoarece trupa de teatru s-a mutat in noua cladire din P-ta A.Iancu, actualul Teatrul National Roman.tp

1810-1812: Palatul „Reduta” din Cluj-Napoca, situat pe str. Memorandumului la nr. 21, adăpostește Muzeul Etnografic al Transilvaniei, fiind una dintre cele mai vechi clădiri din Cluj-Napoca. În secolele XVIII-XIX, în clădire a existat cel mai important han al Clujului, ”Calul Bălan”. În perioada 1810-1812 clădirea a fost refăcută în stil neoclasic. Aici s-a întrunit Dieta Transilvaniei din 1790-1791 și s-a respins memoriul națiunii române din Transilvania Supplex Libellus Valachorum. Clădirea a adăpostit în perioada 18481865 Dieta Transilvaniei. Aici s-a reunit și cea din urma Dietă, care a decis în 1865, unirea Transilvaniei cu Ungaria. În sala principală s-au desfășurat concerte și baluri celebre, aici concertând mari muzicieni ca Johannes Brahms, Franz Liszt, Béla Bartók și George Enescu. În 1923 s-a organizat în clădire Congresul general al Sindicatelor din România. Clădirea a rămas celebră mai ales pentru procesul memorandiștilor din 1894.iluminat

1816-1829: Biserica Evanghelică-Luterană Sinodo-Prezbiteriană construită după planurile arhitectului George Winkler, îmbină armonios elemente ale barocului cu stilul neoclasic. În zidurile sale au fost încorporate pietrele din așa-numitul Bastion rotund. Lungimea bisericii este de 33,8 metri, lățimea de 18 metri, înălțimea interioară 15 metri, iar înălțimea turnului de 43 metri. Pe fațadă apare inscripția „PIETATI” (fiți pioși, pocăiți-vă). Pictura din altar este opera lui Johann Gentiluomo, iar orga bisericii a fost construită de către firma Walker din Ludwigsburg în anul 1913.luterana

1827: Se inaugurează în noaptea de Revelion iluminatul Clujului – 247 felinare.

1830: Orașul devine sediul mișcării naționale ungare din principat. În perioada revoluțiilor de la 1848, Clujul a fost ocupat de trupele generalului polonez Józef Bem. Austriecii muta capitala la Sibiul săsesc, pentru a exista o influență austriacă mai mare asupra autorităților. Clujul rămâne unul dintre cele șase districte militare transilvănene, administrând un teritoriu de 400.000 de locuitori.

1834-1837: Construcţia edificiului impozant al Cazărmii Sfântul Gheorghe.

1840

1844-1846: Biserica Romano-Catolică Sf. Petru. Satul Sf. Petru, situat la est de Cluj a fost distrus la una din invaziile tătarilor, fiind apoi reconstruit. În anul 1560 biserica a devenit unitariană și a fost distrusă din nou în timpul răscoalei lui Rákoczi (războiul Curuților), fiind reconstruită pe vechiul amplasament în anul 1711, după ce a fost retrocedată de romano-catolicilor, urmând ca în 1724 să fie folosită de minoriți (Ordinul Romano-Catolic Franciscan al Minoriților). Biserica în forma actuala a fost ridicată de meșterul Anton Kagerbauer între 1844-1846, pe temelia vechii biserici, ajunsă într-o stare avansată de degradare. sfp

1845: În îndelungata sa istorie, Casa Consiliului a fost distrusă de mai multe ori şi reclădită de fiecare dată. Prima renovare – sau mai precis, reconstrucţie din temelii – a avut loc în anul 1650. Casa a fost refăcută în arhitectura stilului renascentist, iar pe frontispiciul ei au fost aşezate blazoanele celor şapte oraşe libere regeşti ale Transilvaniei din acea epocă. Pe lângă blazoanele celor şapte oraşe transilvănene, pe frontispiciul Casei Consiliului erau încrustate peste 50 de maxime şi proverbe, scrise în limba latină. Ele alcătuiau un cod de comportament civic, iar prin faptul că erau afişate pe faţada unei clădiri oficiale erau mereu în atenţia populaţiei, îndemnând-o să şi le însuşească şi să le respecte. Casa avea şi un turnuleţ în care fusese montat un clopot. Rolul său era acela de a înştiinţa locuitorii cetăţii despre existenţa unui condamnat la moarte care urma a fi executat în piaţa centrală. Două incendii devastatoare au mistuit clădirea, în 1775 şi 1798. Din lipsă de spaţiu, a fost concesionat terenul din apropiere, pe care se afla biserica unitariană, precum şi casa parohială a acesteia. În 1842, rămăşiţele vechii construcţii au fost complet înlăturate şi, totodată, au fost demolate casa parohială şi biserica unitariană. Cărămizile recuperate din vechile clădiri, precum şi pietre luate din zidurile care împrejmuiau oraşul au constituit materialul din care a fost ridicată noua clădire a consiliului aşa cum este ea astăzi. Refolosirea acestor materiale pare să arate că şi atunci, ca şi acum, bugetul local era supus unui regim de austeritate. La ridicarea noului edificiu, au fost obligaţi să participe toţi cetăţenii oraşului. Unii au fost implicaţi financiar în acest proiect, însă marea majoritate au muncit efectiv la realizarea sa. Faptul că cetăţenii au fost nevoiţi să participe la construcţie nu evidenţiază spiritul lor civic deosebit, ci dovedeşte doar că munca patriotică nu este un apanaj al comunismului. Pentru decorarea curţii interioare a edificiului, s-au folosit blazoanele marilor familii nobiliare ale Clujului, precum şi ale principilor Transilvaniei. În perioada comunistă, aceste blazoane au fost mutate la Muzeul de Istorie al Transilvaniei, iar pe frontispiciul clădirii a fost aşezată emblema oraşului. Construcţia casei noului consiliu local a debutat în 1843, clădirea a fost dată în folosinţă la data de 16 septembrie 1845.casa-consiliului-Ioan-Ciorca-021859
1859: Cele 3 cladiri mai mici sunt in locul mag. SORA, urmeaza vechiul colegiu unitarian (actualul lic. Brassai) si biserica unitariana. Poza fotografului clujean Veress Ferenc.1858 soraImagine de pe Cetățuie în care se poate observa demolarea Bastionului Aurarilor. În fundal se vede Cimitirul Central.1859 ba 
1861-1867: Clujul redevine capitala Marelui Principat al Transilvaniei în cadrul imperiului austriac, fiind totodată și sediul dietelor transilvane.

1870: Este dată în folosință calea ferată Oradea–Cluj, care asigura legătura spre Budapesta, iar în 1873 calea ferată Cluj–Cucerdea Secuiască, care asigura legătura spre Târgu Mureș și spre Alba Iulia. Tot în acea perioadă și-au început activitatea Uzinele de Material Rulant. Gara din Cluj-Napoca a fost terminată în 1870 de firma engleză Warring, conform planurilor lui Karl von Gegg, devenit celebru în epocă datorită faptului că a fost autorul unui proiect considerat imposibil: calea ferată care traversează Munţii Semmering din Austria. Pe unul dintre pereţii clădirii apare şi astăzi simbolul masonic echerul şi compasul. Gara a fost grav avariată în bombardamentul sovietic asupra gării din 1944.  Apoi, în 1950, clădirea a fost refăcută după planurile iniţiale.Gara_cluj_europeanabombGara din Cluj după bombardamentul sovietic din 1944.

1887: Sediul Administraţiei Domeniilor Forestiere (astăzi Palatului Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului şi Clujului).
1880: Palatul de Finanțe construit după planurile întocmite de arhitectul Friedrich Mätz. De-a lungul timpului clădirea și-a păstrat destinația.  finante

1890: Se trece la iluminatul pe bază de gaz. Abia în 1904 primăria reușește să înlăture firma privată de iluminat cu gaz aerian. Se încheie în 1904 contract cu firma Ganz, se încep lucrările la hidrocentrala de pe Someșul Rece, punerea în funcțiune făcându-se în 15 iulie 1906. Uzina electrică realizată de austro-ungari, a asigurat din 1906 timp de 64 de ani, energia electrică pentru Cluj-Napoca. Instalaţiile sunt şi acum perfect funcţionale şi pot oricând da, din nou, lumină.

uzina
1900-1903: Construcția palatului de Justiţie şi a Casei Învăţătorului.

1904: S-a mai numit Szécsenyi tér / Piața Mihai Viteazu.19041887: Piața Mihai Viteazu văzută din turnul pompierilor. În spate se vede str.Racovița și viile de pe Cetățuie.
1887Restaurantul lui Nagy Gábor – construit la sfarsitul sec. XIX pe Cetatuie. A avut gradina de vara si vie proprie (cea din imagine).nagy gabor

1906 – 1908: Biblioteca Centrală Universitară (BCU).bcu

1902: Liceul Teoretic Gheorghe Şincai.1902.jpg

1902: Statuia lui Matei Corvin.SMC

1903-1906: Guvernul de la Budapesta a hotărât în 1903 construcţia unui teatru nou în Cluj, chiar dacă nu oferea nici un fel de sprijin financiar oraşului în realizarea acestui proiect. Teatrul Naţional Maghiar urma să fie ridicat în centrul pieţei Ştefan cel Mare, în spaţiul unde se mai ţineau ocazional târguri şi la începutul secolului al XX-lea. Proiectul a fost încredinţat fără concurs firmei vieneze reputate Fellner&Helmer, care a dominat construcţia teatrelor în Europa Centrală între 1873-1919: aceasta a proiectat 48 de teatre, între Hamburg şi Sofia, Zürich şi Lemberg (Lviv) sau Odesa. Proiectul lui Ferdinand Fellner pentru teatrul clujean a fost acceptat în 1904 de către Adunarea Generală a oraşului, apoi şi de Ministerul de Interne de la Budapesta. Lucrările au debutat încă în toamna aceluiaşi an, iar la sfârşitul lui 1904 s-au aşezat fundaţiile edificiului. Acoperişul clădirii a fost terminat în vara lui 1905, amenajarea interioarelor însă a mai durat un an, astfel că lucrările au fost finalizate în 15 august 1906. În 1919 clădirea a fost preluată de autorităţile române, iar echipa maghiară a teatrului s-a mutat în teatrul de vară din vecinătatea Parcului Central.teatru

2016După 1900: Cartierul rezidențial Andrei Mureșanu a apărut înainte de Întâiul Război Mondial. Anterior, pe aici trecea doar drumul spre Făget, loc de agrement citadin, unde ieșeau orășenii la iarbă verde. Acum, în prag de război, apare Majalis utca– Strada Maialului.  Dintâi și-au ridicat locuințe aici ungurii și germanii, după război entuziasmul României Mari aduce aici noi familii, de data asta românești. Avocați, funcționari cu dare de mână, profesori universitari, intelectuali, oameni cărora primăria le acordă parcele de teren pentru a-și construi locuințe. Multitudinea de stiluri, dictatul civilității, armonia formelor, echilibrul cu ambientul par să fie legile supreme care guvernau pe atunci acest spațiu. În interbelic era zona cu cea mai mare concentrare de notabilități : primul român medaliat cu aur la Olimpiadă- șahistul Paul Farago, Lucian Blaga, Ion Agârbiceanu, Alexandru Lapedatu,  D.D. Roșca, Consulatul Maghiar, Nicolae Balotă, Iuliu Hațieganumarele director al BCU dintre cele două războaie mondiale, ctitorul Arhivei de Folclor clujene Ion Mușlea, neobosit cercetător al „singurei noastre civilizații autohtone”, cum numea el cultura țărănească de altădată, Generalului Vasiu, frații Renner-patronii evrei ai Dermatei, în viitor cunoscută drept Clujana, șamd. Cartierul oferă și azi găzduire unor creatori de renume, compozitori, academicieni.Cluj_1897Pe harta de mai sus din 1897: Andrei Mureșanu era zona de ”iarbă verde”, în Piața Cipariu case dar în sus spre Gheorgheni și Pata doar câteva case rasfirate, toate cartierele de blocuri construite in sec.XX erau sau zone agricole, sau livezi/vii. Mai jos vedere de pe Cetățuie spre Mănăștur, se vede Biserica Calvaria.Manastur

1908-1911: S-a construit primul stadion cu o capacitate de 1500 persoane.  La inaugurare s-a jucat partida de fotbal cu echipa Galatasaray Istanbul, primul joc în Europa al echipei din Istanbul. Selecționata Clujului a câștigat cu 8 la 1. In 1961 vechiul stadion a fost mutat la Câmpia Turzii, noula stadion construit avea o capacitate de 28.000 locuri. Arena Cluj terminata in oct. 2011 a costat €44.000.000 și are o capacitate de 30,201 persoane.

1910: Prefectura Cluj. Proiectul clădirii a fost gândit de celebrul arhitect Josef Huber, într-o compoziţie de mare plasticitate, îmbinând elemente populare cu cele de factură gotică, renaştere maură şi secession. În clădire a funcţionat Camera de Comerţ şi Industrie, în perioada 1910- 1940. De-a lungul anilor, aici a mai funcţionat Primăria şi Sediul de Partid, până in anul 1989.Prefectura-2

1919: Academia de Muzică “Gheorghe Dima”, din Cluj-Napoca, a fost înființată în 1919 sub denumirea “Conservatorul de Muzică din Cluj”. Primul ei rector a fost compozitorul și dirijorul Gheorghe Dima. În anul 1949, după desființarea Bisericii Române Unite cu Roma, sediul central al Academiei de Muzică a fost mutat în clădirea Academiei Teologice Unite din Cluj, pe strada Regelui nr. 25 (în perioada comunistă str. 23 August, în prezent I. C. Brătianu). conservator

1920-1930: Catedrala Ortodoxă situată în Piața Avram Iancu, a fost ridicată imediat după unirea Transilvaniei cu România. În 1920 episcopul Nicolae Ivan a solicitat Primăriei clujene ca parcul din fața Teatrului Național să fie cedat pentru zidirea catedralei, cerere care a fost și ea acceptată. A fost organizat un concurs de proiecte, câștigat de către arhitecții George Cristinel și Constantin Pomponiu, aceiași care au definit și planurile mausoleului de la Mărășești. Planurile au înglobat o serie de modele din arhitectura brâncovenească, specifică Țării Românești, fiind foarte evidentă influența bizantină. Sfințirea catedralei s-a făcut într–un cadru festiv la 5 noiembrie 1933, fiind oficiată de Patriarhul României, Miron Cristea, împreună cu Mitropolitul Transilvaniei, Nicolae Bălan și episcopul de Cluj, Nicolae Ivan. La festivitate a fost prezent și regele Carol al II-lea, prințul moștenitor Mihai, membri ai guvernului României și numeroase personalități.

1919-1925: În anul 1872, odată cu fondarea Universității Franz Josef din Cluj, unicei catedre de botanică i s-a atașat o vastă grădină, organizată în parcul dăruit de contele Mikó Muzeului Național Ardelean, care urma să fie transformat în grădină botanică. La 12 mai 1919, o comisie de 14 specialiști ardeleni a fost delegată de către Consiliul Dirigent al Transilvaniei să preia inventarul mobil și imobil al Universității. Pentru instituțiile cu profil biologic a fost delegat Alexandru Borza care a rămas din acest moment la Cluj. În 1920 el elaborează planul Grădinii împreună cu Kornél Gürtler. În toamna anului 1923 s-au terminat lucrările de construire a instalațiilor hidraulice proprii ale Grădinii. În 1924 se reconstituie și adaptează palmarul de la vechea Grădină. la 25 iunie 1925, directorul a invitat reprezentanții ziarelor locale și naționale, prezentându-le Grădina și explicându-le istoricul organizării ei. În 1960 au fost date în folosință serele noi ale grădinii cu cele 6 compartimente. grad botanica

Hartă interactivă cu toate monumentele din Cluj-Napoca.mon ist

În perioada interbelică la Cluj au funcţionat consulate ale Franţei, Germaniei, Italiei, Angliei, Suediei, Cehoslovaciei şi Ungariei. În oraş funcţionau peste 40 de tipografii, numeroase biblioteci şi mai mult de 30 de librării şi anticariate. La Cluj erau publicate mai mult de 140 de reviste şi de ziare. În 1938 este înfiinţat Ţinutul Someş. Oraşul Cluj va fi numit reşedinţă de ţinut. Ţinutul includea 7 judeţe – Bihor, Cluj, Maramureş, Satu Mare, Sălaj, Someş şi Turda, cu 56 de plăşi, 16 oraşe şi 1575 de sate. Suprafaţa ţinutului era de 33.385 kmp, iar populaţia de 2.143.453 locuitori, din care la 1 iulie 1937 372.609 trăiau în oraşe. În oraş existau la nivelul anului 1938 2.808 firme şi erau înregistraţi 2.736 meseriaşi. Pe teritoriul judeţului funcţionau 30 de bănci, din care 22 în Cluj. Tot în Cluj funcţionau şi 59 de întreprinderi şi 89 de cooperative. Aeroportul asigura mai multe legături aeriene, printre către Cernăuţi, Arad, Satu-Mare, Târgu Mureş, Bucureşti, Uzhorod, Pyestian, Praga.cluj bikes

1940: În urma Dictatului de la Viena, Clujul a revenit sub administrație maghiară. Granița era dincolo de Feleac, între Cluj și Turda. Forțele armate maghiare și germane care controlau orașul au fost respinse de trupele române și sovietice în octombrie 1944.

1944: evreii au fost concentrați în Ghetoul Iris, unde au stat în condiții inumane, lipsiți de orice facilități. Lichidarea ghetoului a fost efectuată prin șase deportări la Auschwitz în perioada mai–iunie 1944. Episcopul Áron Márton s-a pronunțat public la Cluj, în mai 1944, în favoarea evreilor, ceea ce a dus la expulzarea sa. În ciuda sancțiunilor dure instituite de administrația Horthy, mulți evrei au reușit să scape, trecând granița spre România, cu ajutorul țăranilor din satele învecinate și a unei rețele conduse de Raoul Șorban.

Mai multe fotografii vechi pe paginile Vechiul Cluj și Istoria Fotografiei Clujene.garibaldiClujDemografia Clujului: Sec XV – 6.000, Sec XVI – 10.000 (Brasov 8-9.000, Sibiu 6.000), 1848-10.660 de locuitori. 1920 – 83.000loc, 1930 – 106.295loc, 1938 – 115.000locuitori. În 2011, 324,576 oameni locuiau în cadrul limitelor orașului. Zona metropolitană Cluj-Napoca are o populație de 411,379 de oameni. #02-Sate-1770zona metropolitana clujClujul devine megalopolis. Oficial e pe locul 3 dupa Iasi si Timisoara dar cu Floresti/33.000, Baciu/11000, Apahida/11.000 care au ajuns suburbii ale orașului (plus studenti / nerezidenti), Clujul e pe locul 1. Boc: “Clujul, astăzi, are o jumătate de milion de oameni cu Florești, Apahida și suburbii. Peste peste 30 de ani va avea 800.000 de oameni.”metrocluj-napoca-vedera-aeriana-aerial-view-biserica-sf-mihail-01

Posted in 2018, Romania, Transylvania, Uncategorized | Tagged , , , , , , , , | Leave a comment

anti-representational thinking


The empty brain – Your brain does not process information, retrieve knowledge or store memories. In short: your brain is not a computer.

In his book In Our Own Image (2015), the artificial intelligence expert George Zarkadakis describes six different metaphors people have employed over the past 2,000 years to try to explain human intelligence. 1# In the earliest one, eventually preserved in the Bible, humans were formed from clay or dirt, which an intelligent god then infused with its spirit. 2# The invention of hydraulic engineering in the 3rd century BCE led to the popularity of a hydraulic model of human intelligence, the idea that the flow of different fluids in the body – the ‘humours’ – accounted for both our physical and mental functioning. 3# By the 1500s, automata powered by springs and gears had been devised, eventually inspiring leading thinkers such as René Descartes to assert that humans are complex machines. In the 1600s, the British philosopher Thomas Hobbes suggested that thinking arose from small mechanical motions in the brain. 4# By the 1700s, discoveries about electricity and chemistry led to new theories of human intelligence – again, largely metaphorical in nature. 5# In the mid-1800s, inspired by recent advances in communications, the German physicist Hermann von Helmholtz compared the brain to a telegraph. 6# Each metaphor reflected the most advanced thinking of the era that spawned it. Predictably, just a few years after the dawn of computer technology in the 1940s, the brain was said to operate like a computer, with the role of physical hardware played by the brain itself and our thoughts serving as software. The information processing (IP) metaphor of human intelligence now dominates human thinking, both on the street and in the sciences.
In a classroom exercise I have conducted many times over the years, I begin by recruiting a student to draw a detailed picture of a dollar bill – ‘as detailed as possible’, I say – on the blackboard in front of the room. When the student has finished, I cover the drawing with a sheet of paper, remove a dollar bill from my wallet, tape it to the board, and ask the student to repeat the task. When he or she is done, I remove the cover from the first drawing, and the class comments on the differences.
A thousand years of neuroscience will never locate a representation of a dollar bill stored inside the human brain for the simple reason that it is not there to be found. The idea that memories are stored in individual neurons is preposterous: how and where is the memory stored in the cell? A wealth of brain studies tells us, in fact, that multiple and sometimes large areas of the brain are often involved in even the most mundane memory tasks. When strong emotions are involved, millions of neurons can become more active. We’re much better at recognising than recalling. When we re-member something (from the Latin re, ‘again’, and memorari, ‘be mindful of’), we have to try to relive an experience; but when we recognise something, we must merely be conscious of the fact that we have had this perceptual experience before.God

Unii mai calificati ca mine ar putea incerca poate un studiu de teologie (studiu de “ecumenism”) pornind de la acest articol. O fi “religia” modul de a gandi cel mai “emotional”, cel mai “uman” / firesc, cel mai “sintetic” si cel mai indepartat de metafora IP? Or fi dogmele formale/conceptuale o cale de a te indeparta de “experienta religioasa autentica”? Oare in acest sens, in incercarea de a reveni la “gandire religioasa cat mai sintetica si autentica” ergo cat mai indepartata de formalizare/conceptualizare, in acest sens au cerut reformatii renuntarea la idoli si icoane? In acest sens budismul incearca apropiere de perceptia totala prin golirea completa a mintii de concepte? Scuze daca sunt stangaci in exprimare, in formalizarea/conceptualizarea acestei idei da parca .. “recunosc” ceva citind acest text.

A few cognitive scientists – notably Anthony Chemero of the University of Cincinnati, the author of Radical Embodied Cognitive Science (2009) – now completely reject the view that the human brain works like a computer. The mainstream view is that we, like computers, make sense of the world by performing computations on mental representations of it, but Chemero and others describe another way of understanding intelligent behaviour – as a direct interaction between organisms and their world. My favourite example of the dramatic difference between the IP perspective and what some now call the ‘anti-representational’ view of human functioning involves two different ways of explaining how a baseball player manages to catch a fly ball – beautifully explicated by Michael McBeath, now at Arizona State University, and his colleagues in a 1995 paper in Science. The IP perspective requires the player to formulate an estimate of various initial conditions of the ball’s flight – the force of the impact, the angle of the trajectory, that kind of thing – then to create and analyse an internal model of the path along which the ball will likely move, then to use that model to guide and adjust motor movements continuously in time in order to intercept the ball. That is all well and good if we functioned as computers do, but McBeath and his colleagues gave a simpler account: to catch the ball, the player simply needs to keep moving in a way that keeps the ball in a constant visual relationship with respect to home plate and the surrounding scenery (technically, in a ‘linear optical trajectory’). This might sound complicated, but it is actually incredibly simple, and completely free of computations, representations and algorithms.
So we will never have to worry about a human mind going amok in cyberspace, and we will never achieve immortality through downloadingBecause neither ‘memory banks’ nor ‘representations’ of stimuli exist in the brain, and because all that is required for us to function in the world is for the brain to change in an orderly way as a result of our experiences, there is no reason to believe that any two of us are changed the same way by the same experience. If you and I attend the same concert, the changes that occur in my brain when I listen to Beethoven’s 5th will almost certainly be completely different from the changes that occur in your brain. Those changes, whatever they are, are built on the unique neural structure that already exists, each structure having developed over a lifetime of unique experiences. This is why, as Sir Frederic Bartlett demonstrated in his book Remembering (1932), no two people will repeat a story they have heard the same way and why, over time, their recitations of the story will diverge more and more. No ‘copy’ of the story is ever made; rather, each individual, upon hearing the story, changes to some extent – enough so that when asked about the story later (in some cases, days, months or even years after Bartlett first read them the story) – they can re-experience hearing the story to some extent, although not very well (see the first drawing of the dollar bill, above).
Each of us is truly unique, not just in our genetic makeup, but even in the way our brains change over time. This also makes the task of the neuroscientist daunting almost beyond imagination. For any given experience, orderly change could involve a thousand neurons, a million neurons or even the entire brain, with the pattern of change different in every brain. Worse still, even if we had the ability to take a snapshot of all of the brain’s 86 billion neurons and then to simulate the state of those neurons in a computer, that vast pattern would mean nothing outside the body of the brain that produced it.
This is perhaps the most egregious way in which the IP metaphor has distorted our thinking about human functioning. Whereas computers do store exact copies of data – copies that can persist unchanged for long periods of time, even if the power has been turned off – the brain maintains our intellect only as long as it remains alive. There is no on-off switch. Either the brain keeps functioning, or we disappear. What’s more, as the neurobiologist Steven Rose pointed out in The Future of the Brain (2005), a snapshot of the brain’s current state might also be meaningless unless we knew the entire life history of that brain’s owner – perhaps even about the social context in which he or she was raised.
Think how difficult this problem is. To understand even the basics of how the brain maintains the human intellect, we might need to know not just the current state of all 86 billion neurons and their 100 trillion interconnections, not just the varying strengths with which they are connected, and not just the states of more than 1,000 proteins that exist at each connection point, but how the moment-to-moment activity of the brain contributes to the integrity of the system. Add to this the uniqueness of each brain, brought about in part because of the uniqueness of each person’s life history.
We are living organisms not computers, get over the IP metaphorIt has had a half-century run, producing few, if any, insights along the way. The time has come to hit the DELETE key.

Posted in Brainstorming, Filosofie, antropologie, Spirit, Uncategorized | Tagged , , , , , , | Leave a comment

Nu poate exista sfințenie fără eroism în plan social.


Pr. Amfilohie Brănză – Voi ce ati facut cu anii vostri? >> youtube.com/watch <<
”Nu poate exista sfințenie fără eroism în plan social”. 

Steinhardt – ”Mii de draci mă furnică văzând cum este confundat crestinismul cu prostia, cu un fel de cucernicie tâmpă și lașă. Ca si cum menirea crestinismului n-ar fi decat sa lase lumea batjocorita de fortele raului, iar el sa inlesneasca faradelegile dat fiind ca e prin definitie osandit la cecitate si paraplegie.
Crestinismul neajutorat si neputincios este o conceptie eretica deoarece nesocoteste indemnul Domnului. Nicaieri si niciodata nu ne-a cerut Hristos sa fim prosti. Ne cheama sa fim buni, blanzi si cinstiti, smeriti cu inima, dar nu tampiti. Cum de-ar fi putut proslavi prostia Cel care ne da sfatul de-a fi mereu treji ca sa nu ne lasam surprinsi de satana? Slujitorilor diavolului, adica smecherilor, prea le-ar veni la indemana sa fim prosti. Dumnezeu, ne porunceste sa fim inteligenti. Pentru cine este inzestrat cu darul intelegerii, prostia e pacat: pacat de slabiciune si de lene.
Mantuitorul nu numai ca n-a spus sa dam lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu si lui Mamona ce este a lui Mamona, ci dimpotriva a stabilit ca nu poti sluji si lui Mamona si lui Dumnezeu. Cand pe scaunul de domnie lumeasca sta un Cezar, să dăm Cezarului cele cuvenite. Dar cand politica incape pe mainile Celuilalt, nu-i putem acorda nici o supunere, colaborare, cu Mamoma nu putem avea nici o legatura, oricat de mica – nici asupra punctelor comune. Lui Mamona numai blestemele din moliftele Sfantului Vasile cel Mare (și împotrivire).
Lumina nu este numai Beatitudine ci si Intelegere, in contrast cu prostia din care smecherii fac o netrebnica arma diavoleasca.
Crestinismul este o religie a curajului. Pe lista celor sortiti iezerului de foc, cine figureaza primii? “Fricosii (Apoc. 21, 8) “Imparatia cerurilor se ia prin staruinta, si cei ce se silesc pun mana pe ea” (Mat. 11, 12). Crestinul este cel caruia Dumnezeu nu i-a dat duhul temerii (2 Tim. 1, 7) si poate duce razboiul nevazut (Nicodim Aghioritul); e bun ostas al lui Hristos Iisus (II Tim. 2, 3) incins cu adevarul, imbracat cu platosa dreptatii, coiful mantuirii, sabia Duhului. ”

ais: “Pasivitatea politica e culmea iresponsabilitatii civice.
Cei care se “feresc de politica” ma condamna pe mine sa traiesc intr-o Romanie in care totul e decis PSD (si PNL aceeasi mizerie). Cei care lasa Cezarului “ce e al Cezarului” sunt oi care lasa sacalii sa jefuiasca. Sa zici ca “nu te murdaresti cu politica” e o lasitate, e ca si cum ai fi barbat si ai vedea o femeie violata pe strada, un om jefuit pe strada si ai intoarce capul ca e mai comod asa. Cei care cred ca pot schimba realitati sinistre doar prin “atitudine civica” si proteste sunt fraieri.
Nu sunt intolerant, nu dau palme, doar judec la rece, logic. Nu exista salvare individuala fara salvare colectiva. Proteste, fie ele oricat de mari, nu vor conta, nu vor avea putere fara reale alternative politice. Grupul mafiot la putere va continu fix la fel cu acelasi tupeu manelist, cat timp masina lor electorala de fraieri, asistati si clientelari nu risca sa piarda majoritatea in Parlament, pe simplul motiv ca nu exista alternativa politica reala.
Foarte foarte putini vor fi “eroi” ca ND sa porneasca partide noi, dar toata lumea poate si e datoare sa mute cate o caramida in acest sens, cu acelasi efort cu care discuta despre pisicutze. Cei care au “mai multa minte”, vor trece dincolo de informari (share revolte virtuale) si vor incerca sa construiasca, sa structureze ceva.”
Scuze ca m-am exprimat “atat de clar”, suntem in aceeasi oala si viitorul copilului meu depinde de voi.

Posted in Ce e de facut?, Ortodoxie | Tagged , , , , | Leave a comment

Malus Dacus


Dacus, “Dacian” (adjectival form of Latin Dacia, ancient kingdom in Central and South-d1Eastern Europe). The most usual adjective that means ‘Dacian’ is dacicus,-a,-um. The form dacus is typically used as substantive that means ‘a Dacian’. Ex of use – Dacus Germanusque diversi inrupissent. = Dacians and Germans invading Italy from opposite sides. Dacia is the country/region. Dacus is a demonym for an inhabitant of the region. Dacicus,-a,-um is an adjective. As an example: Dacia, Dacus, Dacicus – Britain, Briton, Britis.
O dovadă istorică că în Evul Mediu românii erau percepuţi de vecinii lor drept urmaşi MDdirecţi ai dacilor: Mihai Viteazul, era numit „Malus Dacus” adică Dacul cel Rău în lb. latină, de catre dusmani, de cei care se temeau de el. A fost ucis în mod laş şi inutil, ca și în cazul lui Vlad Țepeș, trădarea a venit din partea creștinilor catolici, care l-au considerat pe Mihai, mai periculos planurilor pe care le aveau, decât Imperiul Otoman. Mihai Viteazul se afla in cortul sau impreuna cu inca doua persoane importante. Unul era un Rakoczi de origine slovaca, care a si fost ranit la gat in lupta ce s-a dat, bunicul viitorului voievod al Transilvaniei, un alt personaj facea parte probabil din complot. Mihai Viteazul a fost aparat de doi osteni unguri, care faceau parte din garda sa si care au cazut la datorie. Garda valona a generalului Basta, era compusa din niste bestii cu chip de om. Batjocorirea oribila a trupului lui Mihai Viteazul si jupuirea lui de piele pentru a o lua ca amintire, da dovada de o cruzime iesita din comun, cruzime fara seaman la acesti occidentali, gata acum sa ia pielea si de pe trupul Romaniei. Stema MV“După ce Basta şi-a orânduit oastea în mare linişte, trimis-a trei sute de valoni şi nemţi asupra cortului lui Mihai Vodă; cu mare iuţeală au şi înconjurat cortul. Unul din căpitani cu numele Bori (Jacques Beauri) dacă a intrat în cort împreună cu încă câţiva, a pus mâna pe Mihai zicând: eşti prins. Mihai i-a zis: ”Ba” şi cu aceasta puse mâna pe sabie s-o scoată. Un valon, ţintind cu puşca a slobozit-o şi l-a lovit în mâna stângă cu care a căutat să scoată sabia căci Mihai Vodă era stângaci. Alt valon i-a străpuns îndată pieptul cu sabia, al treilea valon l-a împuşcat în spate şi astfel prăbuşindu-se, i-au tăiat capul cu propria lui sabie. Şi jefuindu-l şi împărţindu-i toată prada ce o avea în cort şi vitele de afară, i-au târât trupul din cort şi a zăcut trei zile, gol, la marginea drumului. Capul, cu barbă cu tot, l-au pus pe hoitul unui cal şi astfel a stat capul acolo mult timp…”
Despre Mihai Viteazul s-au spus multe dar mereu mai este câteva ceva important de spus. Marele lider al românilor de acum peste 400 de ani, mare și la propriu pentru că avea aproape 2 metri înălțime, a creat întotdeauna o impresie covârșitoare celor din jur. Cronicile vremii spun, printre altele, că nobilii transilvani se temeau până și de umbra lui (Vezi aici o serie de Mărturii medievale remarcabile despre Mihai Viteazul, care îi desființează pe denigratorii lui de azi: cunoastelumea.ro/marturii-medievale-remarcabile-despre-mihai-viteazul.
OLYMPUS DIGITAL CAMERAMihai Viteazu a fost decapitat pe 9 august 1601 în tabăra de la Câmpia Turzii, la comanda împăratului Rudolf al II-lea. Capul a fost luat de un credincios de-al său, conform unei însemnări a lui Radu Mihnea, domn al Ţării Româneşti. Trupul său a rămas timp de trei zile pe câmpul de bătălie, unde a fost batjocorit şi de oameni şi de câini, după care a fost îngropat. Ulterior, trupul a fost dus la Biserica Mitropolitană de la Alba Iulia, unde a rămas pentru o perioadă de timp. Se ştie că osemintele Voievodului au dispărut de acolo înainte de desfiinţarea Mitropoliei Ardealului şi transformarea lăcaşului în biserică catolică (1701). Din 1701 nu se mai ştia nimic de osemintele voievodului. De atunci însă şi până în 2010, nu a mai existat nici un indiciu despre osemintele lui Mihai Viteazu. În 2010, călugării de la Mănăstirea Plăviceni au făcut o descoperire de excepţie, respectiv un schelet care se potrivea în ceea ce priveşte dimensiunile cu cel al marelui domnitor. Argumentele iniţiale care susţineau teoria potrivit căreia osemintele ar fi aparţinut lui Mihai Viteazul erau legate de faptul că Mănăstirea Plăviceni a fost ridicată de Doamna Stanca, că hramul este al Arhanghelui Mihail, dar şi faptul că din schelet lipsea capul, dar şi membrele superioare fără claviculă şi coaste, ceea ce corespundea modului cum a fost mutilat Voievodul în 1601, după cum a precizat părintele Teoctist Moldovanu, stareţul mănăstirii. Preotul a fost hotărât să facă un test ADN şi măsurători antopometrice ale oaselor descoperite folosind material ADN de la mama lui Mihai Viteazu, Teodora Cantacuzino, înmormântată la Mănăstirea Cozia.

maxxyblog.wordpress.com/despre-malus-dacus >>> Mînat de curiozitate, am început să caut. Nu am găsit nicăieri cronici cu titulatura de Malus Dacus. Am găsit însă epitaful scris în batjocură pentru Mihai de cronicarul transilvănean Istvan Szamoskozy. L-am găsit pe Malus Dacus într-o carte scrisă şi publicată în 1936, la Oradea, de către Tiron Albani, ziarist, publicist şi aproape-istoric de sorginte socialistă. Albani scria că, într-o şedinţă a Parlamentului Maghiar, la Budapesta, prin 1905 sau 1906, deputatul transilvănean Ion Raţiu ar fi dat citire, în plen, epitafului scris de Szamoskozy, în următoarea formă:
“Hic jacet ille ferus, latro merus et Nero Verus
Atque Malus Dacus, scelerum lacus, ille Valachus;
Hic qui transibis, terque cacabis et ibis.”
(Pt. Albani a se vedea Tiron Albani, Leul dela Șișești, Editura Cercul Ziariștilor Oradea, 1936, p. 174). Cu siguranţă nu îi putem considera duşmani ai lui MV pe Ion Raţiu sau pe Tiron Albani, ambii patrioţi veritabili. Pînă la proba contrarie, avem deci doar 2 (două) dovezi ale folosirii termenului Malus Dacus, una sigură (Albani) şi una probabilă (Raţiu). Alte dovezi despre titulatura Malus Dacus nu am gasit.

urban
Malus.Dacus.eu

steama transStema Transilvaniei adoptată de Dieta Transilvaniei în 1659. Conform acestei steme, cîmpurile de pe scutul heraldic au fost împărțit între națiunile privilegiate: acvila care iese îi simbolizează pe unguri, cele şapte turnuri pe saşi iar elementele astrale (soarele și luna) pe secui. Propunerea românilor de a se include în stemă, ca alt cîmp, la mijloc între cele existente, nu a fost acceptată, deși erau cea mai numeroasă populaţie din Transilvania. Stema Transilvaniei 1550Până la dispariţia regatului Ungariei din 1526 (după bătălia de la Mohacs, cînd Ungaria a fost transformată în pașalîc turcesc) nu a existat o stemă a Transilvaniei. În jurul anului 1530 la curtea lui Ferdinand I de Habsburg a început să fie folosită ca stemă a Transilvaniei un scut cu două spade încrucişate cu garda în şef, suprapuse peste un trichetru cu extremităţile terminate în frunze de tei – în realitate simbolul străvechi al saşilor Transilvăneni. Ne întoarcem astfel la politică: Ferdinand I de Habsburg dorea să preia moştenirea regatului Ungariei distrus de otomani şi se folosea în acest scop de saşii transilvăneni. Program politic codificat într-un simbol heraldic. Această stemă a Transilvaniei s-a impus o perioadă în spaţiul german: a apărut ca atare în Chorographia Transylvaniae a lui Georg Reichersdorfer (1550, vezi foto) şi în armorialul lui Martin Schrot (1581).
Spre sfârşitul secolului al XVI-lea apare o altă variantă a stemei Transilvaniei, atestată într-un sigiliu al principelui Sigismund Bathory din 1595: într-un cartuş stema lui personală de principe al Imperiului (acvila bicefală pe pieptul căreia apar cei trei colţi de lup ai familiei Bathory), în dreapta stema Transilvaniei compusă din acvila flancată de soare şi lună deasupra a şapte turnuri; în stânga stema Ţării Româneşti, acvila cruciată; sub stema imperială fiind aşezat simbolul heraldic al Moldovei: capul de bour. Sigismund Bathory se intitula în 1595 şi principe al Ţării Româneşti şi Moldovei. Precizare: în heraldică ne raportăm la stînga sau dreapta scutului heraldic, stemei ori reprezentării heraldice, nu la stînga şi dreapta privitorului. O stemă practic identică cu aceea descrisă mai sus a avut şi cardinalul Andrei Bathory în 1599, înainte să fie alungat de pe tronul Transilvaniei de Mihai Viteazul. Stema lui Mihai Viteazul in 1600Şi acum ajungem la marele sigiliu al lui Mihai Viteazul din anul 1600. Aici apar înşiruite de sus în jos: acvila cruciată valahă, bourul Moldovei şi la sfârşit o stemă uşor misterioasă: doi lei afrontaţi, stând pe şapte piscuri şi ţinând în labe o spadă. Mihai Viteazul (şi cei care i-au compus stema aceasta) au respins stema transilvană în curs de formare avansată de familia Bathoreştilor. Cei doi lei au fost consideraţi în heraldica imaginară a epocii drept stema Daciei antice, lucru cunoscut inclusiv în spaţiul românesc (mai târziu Nicolae Costin o spune limpede). Faptul că leii afrontaţi au fost consideraţi în epoca lui Mihai Viteazul drept stemă a Transilvaniei o dovedeşte faptul că acest simbol a fost folosit şi de principele ardelean Moise Szekely în 1603. Din păcate cei doi lei afrontaţi nu s-au impus ca stemă a Transilvaniei, acest simbol a fost folosit doar de Mihai Viteazul şi Moise Szekely. În schimb s-a impus varianta păstrată până în ziua de azi. Au existat două şanse de revigorare a acestui simbol: în 1921 la lucrările Comisiei Heraldice care a fixat stema României Mari şi pe cele ale localităţilor sale şi în 1992 când a fost adoptată actuala stemă a României. Nu a fost să fie. Sursă: GeorgeDamian.ro

Posted in Romania, Transylvania | Tagged , , , , , , , | 3 Comments

Swastika in Old Europe


  • Pe teritoriul României, cele mai vechi semne ale svasticii au fost găsite în Transilvania, la Bod (Brenndorf), lângă Brașov, la Turda, dar și în alte localități, datând din epoca pietrei. De la arieni svastica a trecut în cultul creștin, și este forma primitivă a crucii. Cultul svasticii a continuat să existe și în Dacia Romană. Astfel, pe o inscripție a cohortei Dacice I, Aelia Dacorum, se găsește semnul svasticii cu brațele spre răsărit. Ea a continuat să fie păstrată de popor de-a lungul timpului și putea fi găsită pe monumente, pe cusăturile naționale, pe podoabele bisericești vechi. Acoperământul mormântului Mariei de Mangop, a doua soție a lui Ștefan cel Mare, din 1477, este împodobit cu svastici. Ele se găseau și pe pictura bisericii Trei-Ierarhi din IașimangopÎn cultura rusă, zvastica deține un loc special. Ea poate fi găsită în aproape toate categoriile de artă populară rusă, în broderie și țesături, în sculptură și pictură pe lemn, ceramică, în religia ortodoxă, pe prosoape, draperii, șorțuri, fețe de masă, curele, tricouri, cufere, tapițerie, bijuterii.[3]În prezent, naționaliștii ruși și neopagânii utilizează în mod activ simbolul “Kolovrat“, care este considerat având origini “străvechi slavo-păgâne”.[4]
  • cruce îndoită
  • cruce cu colțuri, în heraldică ( Winkelmaßkreuz în germană.)
  • cruce gammadiontetragammadion sau doar gammadion, pentru că fiecare braț seamănă litera greacă Γ (gamma). ( croiz gammée în franceza veche și croix gammée în francezăcruz gamada în spaniolă.)
  • fylfot, care înseamnă “patru picioare”, în special în heraldică și arhitectură (vezi și Fylfot)
  • cruce încârligată, (olandezăhakenkruisislandezăHakakross germanăHakenkreuzfinlandezăhakaristinorvegianăHakekors italianăcroce uncinata și suedezăHakkors)
  • roata soarelui (germană Sonnenrad), un nume folosit ca sinonim pentru crucea soarelui.
  • tetraskelion, greacă “cu patru picioare”
  • Ciocanul lui Thor, din presupusa asociere cu Thor, zeul trăsnetului în mitologia nordică, dar care poate fi folosire greșită a numelui care desemnează de fapt simbolul în formă de Y sau de T. (vezi Thomas Wilson, subsol.)
  • crucea fulgerului (letonăperkonkrusts)

sw bsrbThe earliest swastika known has been found in Mezine, Ukraine, the never ending cycle symbolised the Sun, that grants us life and warmth. It is carved on late paleolithic figurine of mammoth ivory, being dated as early as about 10,000 BC.mezincucuteni-tripolia_pasare

Civilizatia-a-inceput-la-poalele-Carpatilor

The Cucuteni-Trypillian culture (ca. 4800 to 3000 BC) extends from the Carpathian Mountains to the Dniester and Dnieper regions, centered on modern-day Moldova and covering substantial parts of western Ukraine and northeastern Romania, encompassing an area of some 350,000 km2 (140,000 sq mi), with a diameter of some 500 km (300 mi; roughly from Kyiv in the northeast to Brasov in the southwest).[2][3] The majority of Cucuteni-Trypillian settlements consisted of high-density, small settlements (spaced 3 to 4 kilometers apart), concentrated mainly in the SiretPrut, and Dniester river valleys.[4] During the Middle Trypillia phase (ca. 4000 to 3500 BC), populations belonging to the Cucuteni-Trypillian culture built the largest settlements in Neolithic Europe, some of which contained as many as 1,600 structures.[5]One of the most notable aspects of this culture was the periodic  destruction of settlements, with each single-habitation site having a roughly 60 to 80 year lifetime. The Old World Europe Danube Valley Culture was an early, relatively sophisticated agricultural culture that thrived before the foundation of the first cities in Mesopotamia and Egypt.  Its timeline roughly coincides with what is known as the copper age, or Chalcolithic period. Chalco is derived from the Greek word for copper, and lithic which generally refers a cultural phase with an emphasis on tool use.

cc1ancient-wisdom.com/SerbiaVinca In 1908, the largest prehistoric Neolithic settlement in Europe was discovered in the village of Vinca, just a few miles from the Serbian capital Belgrade, on the shores of the Danube. Vinca was excavated between 1918 and 1934 and was revealed as a civilisation in its own right. Indeed, as early as the 6th millennium BC, three millennia before Dynastic Egypt, the Vinca culture was already a fully fledged civilisation. A typical town consisted of houses with complex architectural layouts and several rooms, built of wood that was covered in mud. The houses sat along streets, thus making Vinca the first urban settlement in Europe, but being far older than the cities of Mesopotamia and Egypt. And the town of Vinca itself was just one of several metropolises, with others at Divostin, Potporanj, Selevac, Plocnik and Predionica. Archaeologists concluded that “in the 5th and early 4th millennia BC, just before its demise in east-central Europe, ‘Old Europeans’ had towns with a considerable concentration of population, temples several stories high, a sacred script, spacious houses of four or five rooms, professional ceramicists, weavers, copper and gold metallurgists, and other artisans producing a range of sophisticated goods. A flourishing network of trade routes existed that circulated items such as obsidian, shells, marble, copper, and salt over hundreds of kilometres.” Vinča settlements were considerably larger than any other contemporary European culture, in some instances surpassing the cities of the Aegean and early Near Eastern Bronze Age a millennium later. The largest sites, some more than 300,000 square metres may have been home to up to 2,500 people. (2)

vinca

Alternative Thinking: Two copies of votive carts discovered in the early 20th century near the village Dupljaja, represent the highest artistic achievements carriers DUBOVAČKA žutobrdske – cultural group, which was distributed at the end of the Bronze Age in the Serbian Danube and south Banat. Time and conditions at which the findings are poorly understood, it is the unusual structure carts contribute to some scientists express doubts as to their authenticity. Felix Mileker thought that both copies found 1903rd in the northeast part of the site Dupljaja – City. Collector from Bela Church Leonard Bem, bought the finder fragmented wheelchair and with the help of one’s craft, they are very skillfully reconstructed. In Bemovom property were located up in 1929. when his son Karl offered to sell Felix Milekeru curator of the Municipal Museum in Vrsac. Collecting just one part of the required sum, Mileker buys smaller carts with two wheels and anthropomorphic statetu with schematized bird face decorated with solar symbols – swastikas. Although damaged, votive carts from Dupljaja, are one of the most important items that are kept in the Municipal Museum in Vrsac. The second, larger and better preserved specimen acquired the National Museum in Belgrade.h5cyBUS

srbijomkrozvekove.rs/en/prehistory Two carts made of baked clay, which are believed to be approximately 3,500 years old, were discovered at the beginning of the 20th century in the Banat town Dupljaja. They belong to the Dubovac-Žuto Brdo culture, which was represented in the southern Banat, the Danube region, and Eastern Serbia during the Middle and Late Bronze Age. Both carts are driven by deity in the form of stylized human figure with bird’s beak, and each part is richly decorated with various geometric motifs. Also, the ancient symbol of the sun, the swastika, appears in four places. These objects had a great religious significance in the prehistoric cult of that time. According to the story which the scientist Felix Mileker heard from the locals, the carts were found by local villagers, but they were in pieces. However, it is possible that this story was created in order to conceal the true location of the discovery. Parts came into the hands of Leonard Bem, a passionate collector from Bela Crkva, who reconstructed them with the help of an unknown craftsman. In 1929, Leonard’s son sold the bigger cart to the National Museum in Belgrade and the smaller one to the museum in Vršac.

Mirror-image swastikas (clockwise and anti-clockwise) have been found on ceramic pottery in the Devetashka cave, Bulgaria, dated 6,000 B.C.

express.co.uk/Europe-s-oldest-swastika-unearthed  May 25, 2010 – archeologists have unearthed this swastika on the bottom of what appears to be a ritual drinking vessel – 2,500-years-old near the village of Altimir, in the northern Vratsa Region.  vrtsaDescoperă spectaculoasa civilizație care s-a dezvoltat pe teritoriul României în vremea Războiului TROIAN 
garla-mare-statueteÎn județele Dolj și Mehedinți din regiunea Oltenia există un număr de 10 monumente arheologice de interes național și local ce aparțin culturii Gârla Mare, datând din Epoca Bronzului. Aceste așezări se găsesc în județul Dolj în comuna Gighera (sat Nedeia) și în județul Mehedinți în municipiul Drobeta Turnu Severin (cartier Schela Cladovei), comuna Vlădaia (sat Almăjel), comuna Burila Mare (sate Crivina și Țigănași), comuna Devesel (sat Devesel), comuna Gârla Mare (sat Gârla Mare), comuna Obârșia de Câmp (sat Izimșa), comuna Gruia (sat Izvoarele) și comuna Gogoșu (sat Ostrovu Mare). Așa cum cultura Cucuteni e considerată apogeul artei neolitice, cultura Gârla Mare este considerată ca fiind cea mai importantă reprezentare a artei din Epoca Bronzului (1600 – 1150 î. Hr) din România, remarcându-se prin eleganța modelării ceramicii și prin tezaurul de obiecte de podoabă, asemănătoare celor miceniene.

După Romulus Vulcănescu, zvastica (care apare și pe unele monumente din Timoc si Bosnia) are o importanță fundamentală la români dată fiind frecvența cu care apare in cimitire, în biserici, pe broderiile costumelor naționale, pe pergamentele voevodale, etc.

 

Posted in Archeology of symbols, Old Europe Art, Uncategorized | Tagged , , , | Leave a comment

Moti si Mocani


ro.wikipedia.org/Tara Motilor Din cauza culorii blonde a părului și ochilor albaștri, elemente mult mai frecvente aici decât altundeva în rândul românilor, moții au fost considerați fie descendenți ai celților, fie ai slavilor, ai alanilor, sau ai triburilor germanice (Goți, Gepizi…). Protocroniștii, îi socotesc descendenți direcți ai dacilor. Niciuna din aceste presupuneri nu poate fi probată documentar sau genetic. Regiunea are o istorie veche a rezistenței și luptei pentru drepturi politice, economice și sociale, iar mișcări ca răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan (17841785) și partea română a Revoluției transilvănene de la 1848 și-au avut originile în zonă. Moții trăiesc în sate împrăștiate la altitudini de peste 1.400 m, mai înalte decât orice alte așezări permanente din România, și au o îndelungă tradiție de expatriere economică, atât în țară cât și peste hotare.
www.rasfoiesc.com Motii  reprezinta  o  straveche  populatie   a Apusenilor  fiind  strans  legati  de  locurile  lor  natale. Terenul  agricol, redus  ca  intindere  este  aninat  pe  versantii  vailor  sau pe  platformele  inalte. Satele  motesti  sunt  rasfirate  cum  ar  fi comuna  Arieseni  care  are  casele  la  o  distanta  de  60  km  patrati  una  de  alta.  Motului obisnuit  cu  drumul nu  i  se  pare  un fapt  deosebit   ca  de  la  el  acasa  pana  in  centru  trebuie  sa  mearga  aproximativ  3  ore! Agricultura  este  principala  functie  a  motilor  si  se  practica  pana  la  1200m, altfel  climatul  rece  nu  permite  decat  cultivarea  cartofului,  orzului  si  graului  care  risca  sa  nu  se  coaca  din  cauza  frigului. Pasunile  intinse  de  pe  culmile  cele  mai  inalte  ajuta  la  cresterea  oilor  si  a  bovinelor. Suprafetele  necultivabile   mai  sunt  folosite  pentru   cultivarea  ierburilor  care  sunt  cosite  pentru  furajarea  animalelor  la  iarna.
Un element antropic deosebit de complex, specific zonei studiate, se refera la faptul ca meleagurile Muntilor Apuseni pastreaza urme de straveche locuire, prin numeroasele marturii arheologice. Astfel in pesterile de la Sohodol (Lucia Mare si Lucia Mica), de langa Salciua (Poarta Zurcilor din Masivul Bedeleu) si din Cheia Turzii au fost descoperite urme datand  din paleolitic. In aceeasi cheie se mai afla “Pestera Calastur”, situata la cea mai mare cota, “Pestera Morarilor” (660 m) si “Pestera Binder” (520 m) care au fost populate de catre  omul  primitiv  in  paleoliticul  mijlociu.

RomaniaZonesDacia

The highlighted area represents the stonghold of Decebal, the last king of Ancient Dacia, just before Dacia became part of the Roman Empire around 100A.D. Also, in this region (Sibiu, Valea Bistrei, Hateg, Orastie, Padureni, Tara Motilor,) the Romanian Folk Costumes retain some very old features: predilection for black and white; modest amount of embroidery; shipskin vests; caps (part of a woman head-cover,) and fringes (on aprons, coats, veils.) Fringes are considered a primitive feature and can be found several places in the Balkans.

Ocupatiile motilor erau agricultura montana (de coasta si in terase), pastoritul, paduraritul. Asezarile fiind de tip risipit, Muntii Apuseni sunt impanziti de case la inaltimi relativ mari (asezari permanente la cea mai mare altitudine din tara 1540 m-Petreasa si Horea). Potrivit istoricului Dominuţ Pădurean, numeroase dovezi atestă sărăcia zonei şi a locuitorilor, faptul că hrana acestora era extrem de săracă, uneori necrezut de primară. Vechi mâncăruri din Țara Moților: Chisăliţa, păsatul, cirul şi balmoşul. Relevantă în acest sens este situaţia din timpul foametei din anii 1814 – 1817. Pentru a demonstra situaţia dramatică a locuitorilor zonei, un reprezentant al administrației a trimis autorităţilor comitatului patru cutii cu mostre din alimentele cu care se hrăneau aceştia: „În prima este pâine făcută numai din buruieni; în a doua, pâine de coajă de fag, hrana celor mai săraci. În a treia se găseşte pâine de tărâţe şi de rumeguş de lemn. În a patra sunt câteva boabe de grâu şi porumb, ceva mai mult ovăz, dar partea cea mai mare este coajă de fag. Aceasta este mâncarea gospodarilor mai înstăriţi pe care o macină la moară, după cum şi mostra aceasta a fost luată din uium”. Alexandru Sterca-Şuluţiu, moţul ajuns mitropolit (între 1821 – 1836 a fost protopop al „tractului” Bistra), spunea despre hrana moţilor pe „timpul foametei celei mari” (1814 – 1817): „Groaznic lucru este a şi spune despre pâinile celea negre ca cărbunele, făcute cu buruieni, cu scoarţă de lemn, şi ciocani de cucuruz (porumb), mestecate cu tărâţă sau fărină (făină) de orz , sau de cucuruz necernută, sau cu puţini crumpiri (cartofi) (…) precum aveau ei a face, se hrăneau pe sine”.ApuseniHartawww.taramotilor.ro Numirea de Moţi vine dela chica antică, moţul de păr, pe care îl purtau bărbaţii şi care era un obiceiu dac, uzitat până în a doua jumătate a secolului trecut în ţara Moţilor. Personal am văzut în copilăria mea, acum 50 de ani, încă destui Moţi bătrâni cu părul adunat în chică, de obiceiu în partea dreaptă a capului, lângă ureche.
Dealtfel şi denumirea de Ţopi derivă dela cuvântul german Zopf, care pe româneşte însemnează chică şi cum funcţionarii nemţi de pe vremuri, cari dispreţuiau pe Moţi, îi numeau Zopfiger Walach (Valach cu chică), s-a perpetuat astfel porecla de Ţop.
Mai de mult Moţii purtau peste tot numele de Ţopi după teritoriul pe care îl locuiau – dintre Murăş şi muntele Bihariei – şi care se numea Terra Tzopus. În fruntea acestui teritoriu, adică ţinutul Munţilor Apuseni ai Transilvaniei, se afla un voevod român, care numai pe la începutul veacului XV şi-a pierdut neatârnarea faţă de regii Ungariei. Ultimul voevod amintit de istorie a fost Iacob.
Voevodul Ţopilor îşi avea reşedinta în Abrud, unde şi azi se află o biserică veche din timpurile acelea, acum proprietate a papistaşilor. Însăşi clădirea şi stilul acestei biserici dovedesc vechimea ei, căci zidurile cuprind multe pietre vechi cu figuri din timpul Romanilor, iar pictura din lăuntru cu sfinţi româneşti şi scriere slavonă confirmă că a fost pe vremuri biserică românească. Este văruita cu alb, însă sub stratul alb se pot distinge şi azi cei 12 apostoli în jurul altarului, sub a căror figuri merge de jur împrejur un brâu tricolor. Cu ocazia diferitelor reparaţiuni ale acestei biserici, catolicii au încercat să şteargă cu totul figurile sfinţilor româneşti, dar n-au reuşit pe deaîntregul şi atunci s-au mulţumit s-a spoiască din nou cu var. Denumirea de Ţopi o întâlnim şi în descrierea Ardealului, făcută de împăratul bizantin Constantin Porfirogenitul (anul 912-959), care în veacul X le zicea Tzopon. Primele referiri la aceasta zona mai larga de pe Aries apar in Bula Papei Clement al VI-lea adresata voievozilor romani din Transilvania la 1345, in care se aminteste si de un voievod de Tzopus cu numele Ambrozie. „Terra Tzopus” poate fi sinonima cu „Tara Motilor” de astazi.

www.romanianmuseum.com/Ethno ARDEAL ApusenicostumeORIGINEA MOŢILOR  Moţul reprezintă o entitate aparte, caracteristică şi care nu prezintă asemănare frapantă cu nici o altă ramură românească decât numai cu Istro-Românii. Chiar din prima călătorie făcută în Munţii Apuseni, tipul Moţului mi-a reamintit pe cel al Istro-Românilor, pe cari i-am vizitat în 1919. La această asemănare vine să coroboreze şi laturea linguistică şi anume rotacismul”. Singurele populaţii de origine romană cu această particularitate linguistică a rotacismului, care consistă între multe alte schimbări şi reguli fonetice în înlocuirea consonantei n prin r, sunt Moţii şi Românii istrieni de pe coasta Dalmaţiei, dintre Fiume şi gara Sf. Peter (câteva sate dela poalele muntelui Magiore). Această particularitate linguistică se întâlneşte, la Moţi, numai în comunele situate pe văile Râului mare şi Râului mic (sau Arieşul mare şi Arieşul mic), din sus de Câmpeni.
Moţii, după ocupaţiile lor principale, se împart în două categorii: Moţii propriu zişi, cari se ocupă mai mult cu industria lemnului, şi Moţii minieri sau băieşii din împrejurimile Abrudului. Cele mai multe case din satele moţeşti sunt aşezate şi răspândite pe dealuri şi pe munţi, ceea ce probează că Ţara Moţilor, încercuită de un lanţ de munţi înalţi, aci păduroşi, aci prăpăstioşi, a servit din vremea întunecoaselor frământări, provocate de năvălirea diferitelor popoare barbare. Moţii sau Ţopii sunt populaţia din creerul Munţilor Apuseni, care a format în tot trecutul ei un element distinct în corpul românismului: distinct prin obiceiuri, prin caracterul şi fizionomia rasei, apoi prin limba ce o vorbesc şi formele exterioare ale cultului legii străbune ortodoxe, pe care o mărturisesc în covârşitoare majoritate.

27ApuseniHartaȚara mocanilor, sau ținutul mocanilor sau, alteori, mocănimea, cuprinde o zonă care se întinde pe ambele versante ale masivului Muntele Mare din Munții Apuseni, respectiv de la Valea Someșului Cald în nord-vest până la Valea Arieșului în sud-vest. Cea mai importantă personalitate din această zonă a fost Horea, unul din conducătorii răscoalei de la 1778. Pe Valea Ocolișului se află o ramură a mocanilor numită toci.
Mocanii non-transhumanți – sunt un  grup distinct de mocani care ocupă valea Arieșului între comuna Bistra (unde tradițional începe Țara Moților) și până în josul văii în apropiere de Cheile Turzii. Aceste comunități de mocani sunt cunoscute sub numele de mocănimea Văii Arieșului. „Centrele” de odinoară ale acestei mocănimi sunt satele Lupșa și Sălciua, unde, până de curând, aurul se exploata direct din apa râului, scursă prin sitele manevrate de localnici. Proximitatea acestor resurse și relieful tipic fac ca acești mocani să fie mai degrabă crescători de vite decât oieri. Mocănimea văii Arieșului se extinde la nord pe cursurile râurilor afluente ale Arieșului, în special pe valea râului Poșaga (valea Poșăgii) cuprinzând zona din jurul comunei Mărișel, aflată pe teritoriul județului Cluj [4], loc tradițional de întâlnire estivală a mocanilor. Alt grup de mocani e reprezentat de mocănimea Ampoi-Întregalde, situată, ca și mocănimea Văii Arieșului, tot pe teritoriul de azi al județului Alba.

Povestea mocanilor din Apuseni, oameni care se strigă „tu“ şi „mă“. Cum au ajuns să formeze o comunitate numeroasă crescând viteMocanimea Munților Apuseni cuprinde satele din sud-estul Munților Apuseni, din bazinul mijlociu al Arieșului și Ampoiului. Zona este alcătuită din mai multe subzone: a Munților Trascău, a Albei și Ampoiului, situată pe cursul mijlociu al Văii Arieșului, între Baia de Arieș la apus și Buru la răsărit, o zonă izolată, păstrătoare de elemente etnografice arhaice. Relieful circumscris de mocănime este de deal-munte și ocupațiile specifice zonei sunt agricultura de șes, de deal și de munte: agricultura în terase, păstoritul, pomicultura. Portul popular din mocanime este integral alb. Mocanii de regiune sunt legați locului, spre deosebire de moți, care sunt „toți în drum”, călătoresc pentru a-și vinde produsele de lemn. Tipice pentru aceasta zona etnografică sunt șurile acoperite cu paie sau șindrila, monumentale prin înălțimea acoperișului sau grajdurile mari de bârne, acoperite cu paie. Casele sunt la fel foarte înalte, proporția dintre înălțimea pereților și cea a acoperișului fiind de 1 la 3. Uneori construcțiile sunt ridicate pe un soclu de lespezi de piatră. Satele mocanimii Ampoiului sunt atestate ca fiind cele mai vechi din regiune. 

Autorul Ioan Rusu Abrudeanu „fixa” în 1928 limitele geografice ale teritoriului locuit de mocanii zonei colinare a Munților Apuseni după cum urmează: Ei (mocanii n.n.) sunt resfirați pe teritoriul care începe de o parte dela Dealul Mare, lângă Abrud, pe Valea Ampoiului în jos până la Ampoița, apoi dela Detunata spre Răsărit și Sud până la Cheile Râmețului și Întregalde, iar de altă parte dela Lupșa pe Arieș în jos până la Baru și muntele Bedeleului, ca și întreaga populație de pe Valea Ierii până la muntele Dobrin[5]

Mocanii sunt resfiraţi pe teritoriul, care începe de o parte dela Dealul Mare, lângă Abrud, pe Valea Ampoiului în jos până la Ampoiţa, apoi dela Detunata spre răsărit şi sud până la Cheile Râmeţului şi Întregalde, iar de altă parte dela Lupşa pe Arieş în jos până la Buru şi muntele Bedeleului, ca şi întreaga populaţia de pe Valea Ierii până la muntele Dobrin. Mocanii au multe asemănări cu Motii, dar au şi deosebiri, mai ales în obiceiuri şi în viaţa de toate zilele chiar. Mocanii şi chiar Moţii nu cunosc cuvântul dumneata; ei întotdeauna folosesc numai cuvântul tu. Mocanii, spre deosebire de Moţi, sunt oameni mai deschişi la suflet şi mai sinceri. Este foarte mare asemănare între haina lor albă ca zăpada şi conştiinţa lor cu mai puţine dedesupturi neîncrezătoare decât sufletul pururi îndoelnic al Moţului propriu zis. Mocanul este mai vioiu la petrecere şi mai puţin crâncen la mânie decât Moţul. Oameni robuşti, cei mai mulţi înalţi şi bine închegaţi la trup, cu coloarea părului castanie ori blonzi, dar foarte puţini bruni. Mocanii mai au două manifestări de viaţă, cari le sunt comune numai lor, dintre locuitorii Munţilor Apuseni, şi prin cari se deosebesc fundamental de Moţi. Felul construcţiei caselor, grajdurilor şi ocupaţia lor economică, care exclusiv creşterea vitelor. Ocupaţia principală ca ram de agricultură a Mocanilor este economia vitelor şi oieritul. Oile Mocanilor, iarna cu vara, dar mai ales vara, sunt îngrijite numai de femei. În luna Maiu sătenii pleacă din sat la “munte”. Aci aduce bărbatul aşa numitul “staul” al oilor şi începe pe timp de 2-3 luni viaţa “de colibă” a celor încredinţaţi cu grija şi păstorirea vitelor. Populaţia Mocanilor cât priveşte manifestările ei de viaţă religioasă este distinctă de veritabilii Moţi. Sentimentul şi virtutea milosteniei creştine ia proporţii foarte mişcătoare la marile praznice, cu deosebire la sărbătorile Paştilor.
Deși termenul e folosit, în general, pentru a desemna muntenii, „mocani” înseamnă, în județul Alba, cu totul altceva. Ei sunt, de fapt, locuitorii Muntelui Mare și ai Munților Trascău, iar denumirea cuprinde, în sine, atât tradiția și istoria lor, cât mai ales spiritul lor, bine păstrat de-a lungul veacurilor. Iată, mai jos, identitatea mocanilor.  Identificarea corectă a regiunii în care trăiesc mocanii trebuie să țină cont de ținutul cuprins între zona Abrudului şi Zlatnei, așadar între valea Ampoiului și Cheile Râmeţului şi ale Întregalde, precum şi între valea Arieșului, până în nordul județului. E un ținut de deal și de munte, ideal pentru agricultura în terase, pentru pomicultură, prelucrarea lemnului, creșterea vitelor și pentru oierit. De altfel, mocanii au fost dintotdeauna comunități pastorale, oile reprezentând, pentru ei, o sursă esențială de dezvoltare și circulație. Însuși numele de „mocan” ar putea deriva de la sensul acestei ocupații, asociabilă substantivului „moacă” (bâta ciobănească folosită pentru sprijin sau ca armă de apărare). Etnografii, însă, infirmă această ipoteză, indicând că „mocan” înseamnă „muntean”. Îi veți recunoaște, pe mocani, după grai, fire, înfățișare, datini și rânduieli. Oarecum asemănători moților, mocanii sunt înalți, robuști, au părut îndeosebi șaten sau blond, iar generozitatea, pofta de viață și franchețea lor se reflectă, am putea spune, în albul curat al portului lor popular.

taramotilorwww.taramotilor.ro Din timpurile cele mai vechi, pe care cercetătorii istorici nu le-au putut fixa încă cu preciziune, munţii Abrudului, cu minele lor de aur, au format un fel de Californie pentru popoarele, care i-au stăpânit. Herodot ne spune că la anul 513 înainte de Christos trăiau pe ţărmul râului Maris (Mureşul de azi) poporul Sciţilor, care se desfăta în aur. Este neîndoios, după cum afirmă şi constată autori dintre cei mai serioşi, că minele de aur din munţii Abrudului au fost exploatate şi în timpul dinaintea Dacilor şi în vremea acestora, dela cari ne-au rămas diferite monede de aur cu inscripţii doveditoare, dar mai ales în epoca Romanilor, cari reusiseră să le exploateze într-un mod cu mult mai inteligent. Noi nu ezităm a crede că între motivele, care au împins pe împăratul Traian să ocupe cu orice preţ Dacia, cel mai principal l-au constituit comorile în aur din munţii metaliferi ai Abrudului (Auraria major sau Alburnus minor). Faptul acesta se explică dealtfel şi prin graba cu care, îndată după victoria obţinută în contra Dacilor, legiunea XIII Gemina a ocupat întreaga regiunea muntoasă dintre Arieş, Crişul Alb şi Mureş, iar împăratul Traian n-a întârziat de a trimite aici colonişti harnici şi pricepuţi în meşteşugul exploatărilor miniere. Sistemul de exploatare minieră uzitat de poporul dac n-a putut satisface pretenţiunile romane, care urmăreau sporirea producţiunei de aur, şi de aceea nu e de mirare că au fost aduşi aici muncitori specialişti, printre cari excelau Dalmatinii şi Epiroţii.
Minele Cetatea Mare şi Cetatea Mică dela Roşia Montană şi anume din muntele Cârnicul Mare sunt şi azi o icoană vie a ingeniosului mod de extracţiune practicat de Romani. Masivul Cârnicul din timpuri preistorice a fost sfredelit şi para-găurit de jur împrejur şi de sus în jos, prin galerii sau stolne, ca o cetate asaltată de braţe dornice cu orice preţ de pradă şi de îmbogaţire. Din examinarea minelor Cetatea Mare şi Cetatea Mică se poate vedea deosebirea dintre felul vechiu de exploatare şi cel de azi. Romanii erau foarte abili în săparea cavernelor cu arcuri boltite aproape arhitectonic. Unele din aceste caverne boltite în masiv tare pietros atrag şi azi admiraţia vizitatorilor. Regiunile miniere exploatate din timpul Romanilor şi până azi se grupează în modul următor:
1. Regiunea Băiţei.
2. Regiunea Băii de Criş şi Ruda, de lângă Brad, în raionul căreia cade bogata mină Cei 12 Apostoli, azi proprietatea societăţii Mica.
3. Regiunea Fericel, Măgura şi Dealul Ungurului
4. Regiunea Almaşului Mare din jurul muntelui Dosul Negru.
Toate aceste regiuni aparţin judeţului Hunedoara de azi.
5. Regiunea Corabiei-Vulcoiu, dela Dealul Mare, care desparte valea Ampoiului de munţii Abrudului, până la comuna Bucium cu cele 6 sate ale sale, cuprinzând, între altele, minele Sf. Petru şi Pavel, odinioară cea mai bogată regiune minieră. Urmele archeologice găsite în cursul vremei, ca unelte, inscripţiuni, rămăşiţe de locuinţe stabile romane, dar mai ales cimitirul din jurul muntelui Corabia ne îndreptăţesc a crede că aici s-a desfăşurat o înfloritoare şi fecundă exploatare minieră. În această regiune s-au întrebuinţat de Romani ca lucrători şi sclavi aduşi din diferitele provincii romane. Una din tablele cerate descoperite ne lămureşte acest adevăr.
6. Regiunea Roşiei Montane, care a întrecut în bogăţia minereului chiar şi pe cea anterioară (Corabia-Vulcoiu. Minele Cetatea Mare şi Cetatea Mică, minele Orlea şi Sf. Cruce, care se întind în masivul munţilor Letea, Igren, Camniţa şi Cârnicul Mare, dovedesc că aici a trăit cea mai importantă colonie de minieri. Această colonie a fost aşezată unde este Roşia Montană de azi şi unde s-au găsit, pe lângă nepreţuitele table cerate, nenumărate urme şi vase romane, inscripţiuni şi monumente funerare.
Regiunile 5 şi 6 fac azi parte din judeţul Alba.
7. Regiunea Băii de Arieş (Ofenbaia), ultima regiune minieră şi care aparţine azi judeţului Turda. Şi aici s-au găsit diferite unelte şi obiecte vechi de exploatare, dar, durere, nu ni s-au păstrat.
În primii ani după ocupaţie, statul roman îşi administra minele prin ofiţerii legiunei XIII Gemina. Aceştia îndeplineau toate lucrările technice, de control şi cancelarie. În fruntea administraţiei miniere stătea un procurator, numit procurator aurariarum, care trebuia însă să fie specialist şi se deosebia de procuratorul administrativ al provinciei.

www.perpedes.albamont.ro/Arii Protejate Trascau.pdf După extinderea Imperiului roman, pe malul Mureşului (în zona Alba luliei de acum) a fost dezvoltat un port fluvial important cu numele de Apulum. De aici au fost încărcate plutele cu mai multe produse din provincia dacică, cum au fost: grâu, sare (extrasă din salinele de la Turda şi Ocna Mureş), vin, cât şi argint, aur extrase din zona Zlatnei. Plutele urmau cursul Mureşului şi Tisei până la Dunăre. În Apulum a funcţionat şi un centru însemnat de evidenţă (de înregistrare) a produselor obţinute (şi expediate) din provincia Dacia Superioră. După retragerea legiunilor romane, au urmat valurile popoarelor migratoare. Dintre acestea au fost aşezaţi mai îndelungat pe teritoriul Transilvaniei slavii, dintre care au fost cei mai însemnaţi bulgarii. Aşezarea în locul Alba luliei a fost numită de ei Belgrad (Beograd – Cetatea Albă). Din această denumire s-a moştenit indicativul (atributul) de Alba. Tot de origine slavă din acea vreme sunt şi toponimele ca Zlatna (însemnând aur), Lunca, Cerna (negru), Poiana şi altele. După extinderea regatului maghiar în Transilvania, şi organizarea administrativă a teritoriului, regele Ştefan I (cel Sfânt), aici, în Alba Iulia a întemeiat una din cele 10 episcopate din Ungaria. În sec. 12 regele Gheza al II-lea a colonizat mineri saşi în Zlatna (şi în Abrud). În secolele XIII-XVII populaţia ţinutului (mai ales cea de pe Lunca Mureşului) a suferit mult de năvălirea tătarilor şi turcilor. Ioan Corvin, după victoria lui asupra turcilor din 1422, de lângâ Sântimbru, a construit 4 biserici, din care 3 sunt şi azi (în Teiuş, în Sântimbru şi în Alba Iulia). In urma ocupării Ungariei de către turci, în Transilvania a luat fiinţă Principatul Transilvaniei, care a fost un stat autonom, dar parţial supus Turciei. Alba Iulia a devenit capitala principatului.

Posted in Transylvania, Uncategorized | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

Jireček Line – Moscopole


Octavian Ciobanu – Falsa linie Jiricek şi vestigiile vlahilor/românilor din Balcani:

mntnKonstantin Josef Jireček a fost un istoric, om politic, diplomat și slavist ceh. A avut şi cetăţenie bulgară şi s-a ocupat de balcanologie (studii balcanice), precum și de bizantinologie. Linia propusă de Jireček ar fi trebuit să împartă lumea balcanică în zona de influenţă greacă şi zona de influenţă romană. Dar conceptul lui Jireček este eronat atât pentru partea de nord cât şi pentru partea de sud a Balcanilor. Linia propusă trece peste latinofonii vlahi/români din Balcani, la sud de această linie trăiesc numeroase grupuri de vlahi de influenţă latină: macedoromânii din Bulgaria şi FYROM, meglenoromânii, vlahii din Grecia, vlahii din Albania (Moscopole). La Nord de linia Jiricek avem coloniile greceşti din România de la Tomis, Callatis, capul Dolojman.
Linia lui Jireček a fost contestată şi de Petar Skok (1881-1956), un expert croat în lingvistică şi onomastică. Practic o asemenea linie nu se poate trasa, cele două culturi fiind întrepătrunse în Balcani.
În Bulgaria sunt români (o parte sunt declaraţi vlahi de câtre autorităţile bulgare) pe toată valea Dunării, în Timocul bulgăresc, pe pantele Munţilor Balcani (Ana Comnena a scris în Alexiada că “dacii” trăiau pe pantele de nord ale munților Haemus iar macedonenii pe pantele de sud (Anna Comnena, The Alexiad, English translation: Elisabeth Dawes, London, 1928, p.253) şi în partea de sud-vest a Bulgariei (macedoromâni sau aromâni). Românii din Bulgaria nu sunt recunoscuți ca minoritate națională, ci doar ca grup etnic, neavând astfel dreptul la educație în limba lor în școli de stat. În FYROM sau Macedonia vlahii (aromânii sau macedoromânii) sunt recunoscuţi ca minoritate. În Grecia autorităţile consideră că vlahii aşezaţi în Tesalia şi în nordul Greciei sunt greci latinizaţi. Statul român a ridicat şcoli în satele vlahilor dar după ultimul război mondial şcolile nu au mai fost finanţate.
În Albania există o comunitate de vlahi (aromâni) din care cei mai cunoscuţi au fost cei din Moscopole, oraş distrus de bandele musulmane albaneze în conflictele religioase din Albania musulmană.

mntn

În Muntenegru numărul mare de vlahi a dus participarea acestora la întemeierea principatului medieval Zeta. În principatul Zeta, o perioadă a fost la conducere o familie de origine vlahă Balšić sau Balša. Această familie era înrudită şi cu Milush Kopiliqi (Miloş Obilici erou al unei balade sârbe) dar şi cu familia boierului Balş din Moldova. Vlahii din Muntenegru au lăsat patrimoniului balcanic monumente funerare cu decoraţiuni uimitoare ca în imaginile următoare. Totuşi istoricii din Muntenegru ascund provenienţa acestor monumente numite “stecci” în limba sârbă, comentând că sunt opere ale “triburilor muntenegrene”. Originea vlahă a fost constatată de Marian Wenzel (Marian Wenzel, Bosnian and Herzegovinian Tombstobes-Who Made Them and Why?”
bosniaÎn Bosnia au trăit numeroşi vlahi care au fost mai întâi slavizaţi şi apoi islamizaţi. Între secolele XII şi XVI vlahii slavizați din Bosnia au ridicat un număr foarte mare de monumente funerare de tip “stecci”. Au ajuns bogaţi prin comerţul cu produse provenite din creşterea animalelor, din cărăuşie şi din însoţirea ca străjeri a negustorilor. Bogăţia le-a permis ridicarea monumentelor funerare dar şi participarea la fondarea principatului Hum (Zachumlia). Monumentele vlahilor din Bosnia sunt concentrate mai ales în Herţegovina, partea de sud vest a Bosniei, care se suprapune cu fostul principat Hum. Autorităţile bosniace evită cuvântul “vlah” înlocuindu-l cu sintagma “vestigii ale bisericii bosniace” deşi ştiu exact originea acestora. Necropolele din Herţegovina sunt cele mai mari din Balcanii de Vest.

mnfn

 După unele estimări sunt peste 70.000 de monumente funerare în 28 necropole – din care 22 în Bosnia și Herțegovina, 3 în Muntenegru, 2 în Croația și 3 în Serbia. Monumentele sunt în marea lor majoritate fără inscripții dar cu bazorelieuri cu o mulțime de motive solare, florale și geometrice. Aproape 300 au inscripții în greacă, latină și glagolitică (greacă modificată). În Serbia există mai puțin de 3 mii de pietre funerare în 121 de localitati, multe la Negotin.
timoc
Toate aceste vestigii arată că vlahii/românii au ocupat tot teritoriul Balcanilor care a fost parte a Imperiului Roman de Răsărit şi că ei constituie substratul cel mai vechi al noilor popoare care au apărut în Balcani în urma năvălirii slavilor. Despre aceşti urmaşi ai tracilor care au ajuns să fie neglijaţi şi oprimaţi la sud de Dunăre a scris şi Mircea Eliade:O mie de ani în urmă, a avut loc ceea ce putem numi pe drept cuvânt o catastrofă de incalculabile consecinţe pentru istoria Românilor: Slavii au ocupat Peninsula Balcanică şi s-au întins pana la Adriatica. Marea unitate etnica, lingvistica şi culturală pe care, în pofida tuturor navalirilor barbare, o alcătuia romanitatea orientală (care se numea, chiar din secolul IV după Christos, Romania), a fost definitiv sfărâmată.”

The Jireček Line is a conceptual boundary through the ancient Balkans that divides the influence of the Latin (in the north) and Greek (in the south) languages in the Roman Empire from Antiquity until the 4th century.  Jireček, Konstantin, Geschichte der Serben ‘ The history of the Serbs ‘, Gotha, 1911.
Gruppi_neolatini_balcanici(Jirecek)The frontiers of Balkan Latin may be drawn with considerable accuracy. Towards the west, Latin spoken in the Balkan peninsula was connected through Istria with the region of Friuli and other parts of northern Italy and by sea, with other regions of Italy. The intermediary area towards the west was thus Istria. The southern and southeastern frontiers were, on the basis of inscriptions, milestones, and coins made by the towns, determined by Jireček as follows: It leaves the Adriatic Sea at Lissus, stretches across the mountains of the Miredites and the Dibra (Debar) to northern Macedonia between Scupi (Skopje) and Stobi (Štip), proceeds then south of Naissus (Niš) and Remesiana (Bela palanka) with their Latin inhabitants, while Pautalia (Kjustendil) and Serdica (Sofia) and the region of Pirot belong to the Greek territory; and finally, the frontier continues along the northern slopes of the Haemus (Balkan) mountains to the coast of the Black Sea.”
This is called the Jireček line, it is based on archeological evidence. Skok considered that the western part of this line should be drawn somewhat more to the south.thraceThere are about fifty toponyms formed as two-stem compound words with the term dava ‘town, city’, e.g. AcidavaThermidava, Cumidava, Rusidava, Sucidava, etc. The number of toponyms of this type is considerable. This enables us to make some conclusions on the basis of their geographical distribution. Their distribution is as follows:
– Twenty-nine of these names, i.e. more than half of them, appear in Dacia (today Rumania): Dacia was, therefore, their centre of irradiation.
– Ten of them are to be found in Scythia Minor (today Dobrudža) and Mysia Inferior (today northern Bulgaria).
– Eight are attested in the south-eastern part of Mysia Superior, i.e. Dardania and Dacia Mediterranea (today north-eastern Yugoslavia).

Only one is to be found in Thrace, namely Pulpudeva, but this town is said to have been founded by Philip II, king of the Macedonians, who gave it his own name Pulpu-deva (= Philippo-polis ‘the- city of Philip’). Hence the name Pulpudeva is not autochthonous in Thrace, but imported from the west where other such toponyms existed. 
Place names of this type are therefore characteristic only in Dacia and Mysia and are absent in Thrace.bulgarian_rivers_mapLangThraco-IllyriN.BALCESCU: De la Bucuresti la Constantinopol numai vorba romaneasca! Relatarile din calatoria lui Nicolae Balcescu sunt clare in privinta etnicitatii sudului Dunarii din vremea lui. Chiar daca zona era sub ocupatia turcilor, si prin urmare statul slav numit Bulgaria nu exista, Nicolae Balcescu a ramas uimit el insusi ca in acea Bulgarie , adica in sudul Dunarii, el nu a auzit vorba bulgareasca sau alta vorba decat cea romaneasca pana la Constantinopol! Bulgaria a fost creata cu trupe ale armatei rusesti ce au stationat definitiv acolo, ceea ce a produs colonizarea masiva cu slavi si impunerea prin forta a unui stat de limba slava sprijinit direct de Rusia!  Modelul slavizarii Bulgariei sprijinit direct de rusi a fost preluat dupa un alt model, acela al ocupatiei ilegale a Tarii Margina si a restului tarii Vidinului (fara orasul Vidin si zona limitrofa a acestuia) de catre serbi in 1833 cu acelasi sprijin rusesc. Avem astazi imaginea clara a celor mai mari exproprieri cu forta de teritorii si deznationalizari petrecute in Europa in zone autentic europene si lingvistic romanesti de catre popoare slave sprijinite de Moscova. Publicat de prof.BAGIU OVIDIU ILIE Bulgaria_(ethnic)_1892
http://www.allempires.net/historical-maps-of-the-vlachs-regions &#8211; an article of 1882, about the neo-latin population in the Balkans south of the Danube, that states that “..according to a Report of the Austrian Consulate in Bucarest the neo-latin speaking people in the Balkans are a total of 3.134.450, and are so divided: 400.000 in Serbia, 420.000 in Bulgaria, 289.750 in Bosnia-Herzegovina, 77.300 in Novi-Pazar, 220.000 in Eastern Rumelia, 1.450.000 in Western Rumelia, Macedonia and Albania, 137.000 in the territories that Greece obtained from the Treaty of Berlin and 140.000 in the rest of Greece…”
gy1The Vlachs in Thessaly and parts of Macedonia became very numerous during the 11th century revolt of the Vlachs in 1066 under their chieftain Verivoi, as attested by the Byzantine historian Kekaumenos, would provide total independence. As Kekaumenos records, a first revolt against imperial rule occurred in 1066, but it was not until after the collapse of the Empire in the Fourth Crusade that the Vlachs would set up their own, autonomous, principality – “Great Wallachia“.[1]The chronicles of Nicetas ChoniatesBenjamin of Tudela,[2]Geoffroy de Villehardouin, Henri de Valenciennes, Robert de Clary, and other sources account for the existence of this state, comprising Thessaly, as opposed to other two “Wallachias”, “Little Wallachia” in Acarnania and Aetolia, and an “Upper Wallachia” in Epirus. This coincides with the period of the first Vlachian state entities across the Balkan Peninsula: Great Wallachia, Wallachia and Moldavia.moscMosxopoli03During the Ottoman period, Aromanian culture and economic power became more evident, as Vlachs concentrated in major urban centers. For example, the city of Moscopole at that time was one of the largest cities of the Balkans, having a population of 60,000 (for comparison, at that time Athens was a village inhabited by 8,000 people). Moscopole had its own printing houses and academies, flowing water and sewerage network.arom 2011

moscopole_stema

Moscopole, a fost al doilea oraş din Imperiul Otoman, primul după Istanbul 
Pare de necrezut astăzi că Moscopole, o comună din Albania având 800 de suflete (dintre care 600 sunt aromâni iar 200 albanezi), a fost în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea, cel mai mare oraş şi cea mai vestită cetate din Imperiul Otoman, după Istanbul.  Moscopole avea, în 1760, 60-70 000 de locuitori, în timp ce Atena număra doar 10.000 de loc. (dintre care doar 3.000 erau greci). Mărturisesc despre aceasta ambasadorii occidentali acreditaţi în imperiul turcesc din veacul al XVIII-lea, învăţaţii timpului, călătorii străini, corespondenţa comercială a negustorilor vlahi ori documentele unor procese ale acestora cu veneţienii.
vlahiiAromânii trăiau în acea perioadă şi în alte aşezări mari din împrejurimile Moscopolei care ajungeau la rândul lor la zeci de mii de locuitori, precum: Gramostea, Nicea, Linca etc. Zona era compact aromânească. Aceste oraşe mari aromâneşti erau aşezate la peste 1.100 m înălţime. Lacul Ohrid era un fel de mare vlahă, fiind înconjurat de nenumărate localităţi aromâne. Cetăţi înfloritoare atunci, astăzi sunt simple comune pline de ruine şi de legende. Cântecele lor de jale răzbat până la noi, românii nord-dunăreni, ce se pare că uităm rapid istoria neamului. Mulţi dintre vecinii ori prietenii noştri poate că sunt aromâni, dar nu se mai interesează aproape nimeni de trecutul lor. Câţi nu se vor fi răspândit prin Europa de Vest ori Statele Unite?
În anul 1831, Cousinery, şeful misiunii consulare franceze la Salonic, scrie despre aromâni, într-o lucrare apărută la Paris, referitoare la o călătorie a sa în Macedonia, următoarele: “Ei sunt recunoscuţi datorită limbii lor. Vorbesc şi acum latina, şi dacă îi întrebi: <<Ce naţiune sunteţi voi?>> Îţi răspund cu mândrie: <<Suntem români>>”. Oraşul Moscopole avea 12.000 de case din piatră placată cu marmură, 40 de biserici, o Academie, o mare tipografie, mai multe sute de ateliere şi prăvălii. Şcolile Moscopolei erau nenumărate. Într-o perioadă şi-a avut reşedinţa aici mitropolitul de Berat, care purta titlul de “al Belgradului şi al Ianinei”. Bandele criminale ale paşei de Ianina vor începe însă o campanie de jafuri timp de aproape 20 de ani asupra Moscopolei. Imperiul turcesc nu privea cu ochi buni cum din teascurile tipografiei moscopolene ies atâtea cărţi creştineşti, cum negustorii aromâni ridică în cetăţile lor zeci de biserici şi nu moschei, cum casele aromânilor întrec pe cele ale înalţilor demnitari ai Porţii. Bogăţiile şi aurul vlahilor erau deasemenea o tentaţie permanentă.

Gojdu

Presiunile turceşti, greceşti şi albaneze au distrus totul. În 1769, are loc primul jaf turco-albanez (coordonat de Mehmet Paşa) asupra cetăţii. În 1788, trupele turco-albaneze, conduse de Ali Paşa, desfăşoară ultimul asalt asupra acestui faimos oraş. Întreaga Moscopole cade pradă flăcărilor şi va arde zile în şir. Faimoasele biblioteci ale aromânilor, de care se minunau învăţaţii şi călătorii străini ai timpului, sunt distruse. Asemenea şi bisericile. Aromânii se îndreaptă către Ţările Române, Salonic, Viena ori Veneţia, într-o pribegie parcă fără de sfârşit. In poza – Emanoil Gojdu, aromân născut în Transilvania, din părinţi moscopoleni refugiaţi.
IMPLICATII SOCIOCULTURALE SI ECONOMICE ALE DISTRUGERII CENTRULUI COMERCIAL AROMANESC MOSCOPOLE (IPOTEZE GEOPOLITICE) – Drd. Emil Tarcomnicu În Moscople, oras populat exclusiv de vlahi (aromani), existau catre sfarsitul secolului al XVIII (1768) numeroase corporatii manufacturiere, zeci de biserici (in jur de 70), institutii comerciale si bancare, numeroase scoli comunitare – e drept ca in limba greaca, limba culturii bisericesti ortodoxe si laice in regiune. Exista de asemenea o tipografie unica in Balcani pe atunci, infiintata inainte de 1730, ba si o Academie (Noua Academie – institutie de invatamant superior) datand si aceasta din 1744 (dupa ce fusese inca de la inceputul secolului colegiu numai, deci scoala de invatamant secundar), – singura institutie de invatamant de acest grad din partea locului in vremea aceea, de tipul Academiilor Domnesti de la noi, din Valahia si Moldova timpului. Se intelege insa ca era vorba de scoli in limba greaca, a bisericii oficiale ortodoxe de pe teritoriul fostului imperiu bizantin si apoi otoman. Cum se stie pe atunci, chiar la Academiile Domnesti din Moldova si Tara Romaneasca (Valahia) limba de predare era tot greaca. La tipografia din Moscopole insa, s-au tiparit si carti (mai ales carti de cult bisericesc, dar si de uz scolar) in graiul aroman, dialect romanesc local, cu litere grecesti – echivalent al scrierii cirilice romanesti din Tarile Romanesti – asa cum marturiseste unul dintre iluministii aromani ai timpului, invatatul Ghorghe Roja in lucrarea sa in limba germana, din 1809, tradusa si in romaneste in 1867 si tiparita la Craiova de aromanul Sergiu Hagiade, sub titlul: Cercetari despre Romanii de dincolo de Dunare.” (Hristu Candroveanu „Carte de vacanta pentru aromani”, vol. II, pag. 3 – 7) In anii 1760 si 1790, orasul a fost jefuit si ars de Ali Pasa din Ianina si de trupele de albanezi, determinand emigrarea în masă a populatiei. Astazi, Moscopole este un sat cu circa 1000 de locuitori. Principalele ocupatii ale aromanilor au fost pastoritul, carausia, agricultura si comertul. st1Distrugerea Moscopolei provoaca imprastierea aromanilor, in special a familiilor instarite, in marile centre ale Europei ca: Belgrad, Bucuresti, Viena, Venetia, Budapesta, etc. Atat prin acest exod cat si prin legaturile comerciale ale comerciantilor aromani, a fost favorizat contactul lor cu daco-romanii si, sub influenta scolii ardelene de orientare latinista, si aromanii incep sa scrie cu caractere latine. Emigratia aromana din Romania descopera asemanarile frapante intre aromana si dacoromana si, in randurile coloniei aromane din Bucuresti, interesul pentru organizarea unui invatamant in romaneste pentru aromani si meglenoromani creste din zi in zi. „Aceasta biserica a Sfintei Treimi s-a intemeiat in 1785 pe timpul puternicului imparat Iosif II, regele Ungariei, si s-a ispravit in anul 1806, pe timpul puternicului imparat Francisc II, regele Ungariei, cu cheltuiala fratilor valahi din Macedonia”. In cazul coloniilor grecesti din Imperiu, in toate privilegiile si actele numeroaselor lor comunitati bisericesti era vorba de greci si vlahi (Griechen und Walachen), iar in inscriptia de pe biserica din Miskolc este vorba numai si numai despre vlahi. “Dintre tarile straine, Statul austriac, cunoscand marile insusiri ale Romanilor pentru comert si industrie, a incercat pe toate caile sa-i atraga, fiindca pentru acest Stat Macedoromanii erau de toate: capital, mestesug, comert si industrie. Cu un cuvant, ei aveau toate calitatile pentru ridicarea economica a tarii.” In anul 1774, istoricul german Johann Thunmann, care s-a ocupat de istoria aromanilor, specifica faptul ca “locuitorii vorbesc toti romaneste”. Scrierile referitoare la aromani, dupa 1770, arata constiinta latinitatii la aceste populatii (Constantin Hagi Cegani, colonelul englez Leake, francezii Pouqueville si Esprit-Marie Cousinéry). “ st2Moscopolea a fost cel mai mare oras pe care l-a avut Albania pana acum. (anul 1935, n.n.) Astazi chiar, orasul vecin Corita, locuit de Albanesi si de Romani moscopoleni si farseroti, si care a mostenit ceva din insemnatatea Moscopolei, e situat in regiunea cu cea mai mare densitate de populatie din Albania”. Orasul a fost distrus, prin atacuri succesive, de catre albanezii musulmani, in perioada cuprinsa intre anii 1769-1788. st3Cauzele distrugerii orasului, explicate de scriitorii straini, au fost, conform consulului Frantei la Ianina, Pouqueville, turcii si albanezii (“invidia si fanatismul se unira pentru a distruge opera intelepciunii”. “Hoardele mahometane de Daglii si Coloniati au dat cele dintai semnalul nenorocirilor, incepand sa jefuiasca si sa asasineze caravanele care frecventau targul din Voscopole. La randul lor, beii din Muzachia, sub pretext de a ajuta pe supusii necajiti ai Marelui Senior, pusera garnizoana in oras si, dupa zece ani de devastari, jafuri si razboaie, Voscopolea disparu de pe suprafata Albaniei.”4); consulul Frantei la Salonic Cousinéry vedea aceeasi autori (“In zilele noastre, orasul Voscopole se imbogatise prin comertul sau cu Germania. Locuitorii cladisera case foarte frumoase, dar un pasa din Albania, despre care mi s-a spus ca era tatal lui Ali Pasa din Ianina, atacand si jefuind acest oras, negustorii s-au imprastiat”). Valeriu Papahagi explica distrugerea orasului, conform documentelor venetiene, prin atitudinea rusofila din timpul razboaielor ruso-turce. Distrugerea Moscopolei5 a insemnat o grea lovitura pentru aromanii din Imperiul Otoman. st4Desfiintarea celui mai important centru comercial din Balcani a fost oare o actiune deliberata a marilor metropole sau a Imperiului Austro-Ungar? A fost o lovitura data aromanilor pentru a atrage capitalurile in centrele comerciale europene? Acesta a fost rezultatul si motivatia apare astfel: “Austria … urmarea doua obiective: sa alunge pe Turci din Ungaria si Tarile slavone si, tot cu aceeasi neclintita straduinta, sa-si creeze o clasa burgheza nationala si sa-si asigure un imperiu comercial cat mai rentabil. Singura iesire si unica posibilitate ii ramanea imperiul turcesc, vast ca intindere, unde, insa, se lovea de rezistenta marilor puteri apusene: Anglia, Franta si Olanda, pe de alta, cetatile italiene si Rusia – aceasta ceva mai tarziu.” 6 Venetia era implicata inca din secolul al X-lea in comertul din peninsula balcanica, cu timpul acaparandu-l. Ascensiunea Venetiei se produce datorita aparitiei ungurilor in Polonia si blocarii traseului comercial in lungul Dunarii7, ca si libertatii navigatiei pe Mediterana. “Venetia ar fi jucat un rol cu mul mai mare inca, daca drumul Dunarii nu s-ar fi refacut in secolul al XII-lea. El s-a refacut prin consolidarea regatului ungar.” (p. 42). st5Primul stat bulgar, ca si Imperiul creat de vlahii Petru si Asan se datoresc celei de-a doua cai comerciale existente in peninsula, creata de romani, Via Egnatia (care lega portul adriatic Durazzo de Constantinopol). Aceste state aparute in Balcani au impiedicat de altfel, pe regii unguri, in spatele carora se afla imperiul apostolic papal. Existau, la acea vreme, trei state create de necesitatea apararii rutelor comerciale: Venetia, “doamna marilor si a drumurilor care plecau de la Mare. Ungaria era regalitatea care, in afara de drepturile sale date de catre Papalitate, cauta sa se impuna in Balcani pentru ca ea reprezenta cealalta cale de comert, calea transversala, a Belgradului. Statul bulgar se formeaza, se pastreaza si ia titlul imperial ce i se recunoaste, pentru ca, avand Durazzo, el domina vechea Cale Egnatia care ducea direct la Constantinopol .“(p. 54-55). In secolul XVIII apare o mare concurenta intre porturile italiene Venetia, Genova, Livorno, Neapole, Triest, dar si implicarea Austriei in comertul oriental. Imperiul otoman este confruntat cu o criza economica si urmata de pierderea unor provincii in urma deselor razboaie (1701-1715). “Lupta de concurenta (a Venetiei, n.n.) – pe zi ce trecea – devenea din cele mai grele si aprige contra cetatilor italiene, contra Francezilor, Angliei si Olandei, impotriva Raguzei si Turciei dar mai ales impotriva imperiului austriac, care isi mobiliza toate fortele intru aceasta.”8 La 1770 apare o reactie antioccidentala (mai ales antifranceza ) printre negustorii greci (miscarea moreota). De exemplu, comertul dintre Marsilia si Orient statea astfel: in perioada 1779-1781 doar 150 vase /an. Sau: in anul 1789 comertul Frantei cu Orientul era de 42,41%, iar in anul 1839 ajungea de la 3,1 % (vezi N. Iorga, p. 151, apud Demetru Gheorghiadi din Smirna). Asemanator Frantei, Venetia este scoasa din comertul oriental, celelalte porturi italiene impunandu-se treptat. Moscopolenii renuntasera la comertul venetian inca cu mult inainte de distrugerea orasului. Valeriu Papahagi, cel care a cercetat arhivele venetiene, dadea urmatoarele explicatii, extrase din corespondenta moscopoleno-venetiana: crearea unor drumuri de uscat spre Viena (“caci ata si pielaria se raspandesc pe uscat, prin Belgrad, in Ungaria si Germania, afara de marile cantitati de marfa care trec la diferitele schele ale Golfului, fapt care, cu adevarat, aduce paguba intereselor publice ale Venetiei “9 ); legatura cu alte porturi italiene, declarate porturi franceze; taxele prea mari ale venetienilor (“Moscopolenii parasesc comertul cu Venetia din cauza taxelor mari la care Serenisima Republica le supune marfurile expediate din Durazzo. Comertul deviaza spre porturile Saiada si Salonic.”); atitudinea rusofila in razboaiele ruso-turce. Devastarea orasului de catre albanezii musulmani a dus la un exod masiv al aromanilor in capitalele europene, in special in centrele comerciale unde acestia aveau legaturi de afaceri.
st6O mare parte din emigrantii moscopoleni s-a stabilit la Viena si Pesta. Ei erau perceputi ca fiind comercianti greci (afacerile, in mare parte, se desfasurau in limba greaca), in scurt timp acaparand comertul din Austro-Ungaria. Aceasta emigratie a luat contact cu romanii transilvaneni din imperiu, devenind infocati aparatori pentru drepturile romanilor. Premergatorii miscarii nationale aromanesti au fost scriitorii aromani moscopoleni din secolul al XVIII-lea, primii care scriu in dialectul aromanesc. Protopopul Th. A. Cavaliotti (originar din Moscopole), a scris in anul 1770 un “Vocabular in trei limbi (aromana, greaca si albaneza)” Acest vocabular contine 1070 cuvinte si un abecedar latin. Constantin Ucuta Moscopoleanu editeaza “Noua Pedagogie” la anul 1797, iar Gheorghe Roza (1808) “Cercetari despre Romanii de peste Dunare” (o prima istorie a aromanilor in limba greaca) si “Despre scrierea si lectura aromaneasca” (1809). Constantin Ucuta indemna la invatarea limbii materne spunand: “Accepta lumina aceasta putina, spre folosul copiilor nostri, caci cred ca de mult iti era dor sa vezi acest inceput pentru neamul nostru, ca usor sa priceapa copiii aceea ce cu pierdere de multa vreme si cu greutate o pricep in alta limba.” (Sterie Diamandi 1940, p. 254).wlDaniil Moscopoleanu, aroman, a scris “Invatatura introducatoare”, in patru limbi – greaca, albaneza, bulgara si aromana, cu scopul ca fiecare popor sa-si insuseasca limba greaca. Daniil era un partizan al grecizarii indemnand pe aromani sa se lepede de limba materna si sa invete greceste. “Albanezi, Romani, Bulgari si voi ceilalti de alta limba bucurati-va cu totii sa va faceti romei. Lasati limba cea barbara, dialectul si datinile, incat ele sa para ca niste povesti stranepotilor vostri. Veti cinsti neamul si patriile voastre, prefacandu-le grecesti din albano-bulgare.” (S. Diamandi 1940, p. 376). La fel milita si Neofit Duca pentru asimilarea linvistica a aromanilor. 10 Mihai Boiagi, profesor la scoala greaca din Viena, isi atrage excomunicarea Patriarhului din Constantinopol pentru indrazneala de a scrie, in limba greaca si limba germana, “Gramatica” (1813). “Aflu ca se raspandeste cartea unui ratacit al bisericii si a unui oarecare Boiagi. Tinta acestuia este de a combate limba greaca din auzul credincioasei noastre turme. Comunicati excomunicarea noastra la toti.”11 Cartea lui Boiagi raspunde Scripturii in dialect. La 1863 C. Negri reediteaza “Gramatica “. O noua editie se realizeaza in 1915.
asiiFamiliile Sina, Roza, Duca, Malenita, Mangiarli, Capra, Calai Agora, Neaplu, Manasi, Modosu, Dadani, Darvari, Popp, Diaconovici, Zonea Dona, Cociu, Doda, Musteta, Coda, Tolea, Spaici, Angelcu, Marcusu, Dima, Paciurea, Staia, Mihail, Mocioni, Saguna, Dumba, Gojdu, Grabovski erau de origine aromaneasca. Cel mai renumit descendent al unei astfel de familii a fost Andrei Saguna, mitropolitul romanilor din Ardeal. Rolul capital pe care Saguna l-a jucat in istoria Transilvaniei l-a facut pe Sterie Diamandi sa scrie:” La temelia dezrobirii Ardealului sta jertfa celui mai insemnat centru de cultura si civilizatie aromaneasca”. 12
Sursa – articolul complet.  Partea a doua a articolului, de pe site-ul sursă.
1. Theodor Capidan, Macedoromanii. Etnografie, istorie, limba, Fundatia Regala pentru literatura si arta, Bucuresti, 1942, p. 123
2. Valeriu Papahagi, Aromanii moscopoleni si comertul venetian in secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, Ed. Societatii de Cultura Macedo-Romana, Bucuresti, 1935, p. 18-19
3. Idem, p 15
4. V. Papahagi, p. 135
5. Dupa Hristu Candroveanu lui Mihai Ungheanu ii revine meritul de a fi ridicat problematica distrugerii orasului urmarind scrierile scriitorii romani si aromani care au relatat despre aceasta. Nu a realizat insa si o inventariere a surselor provenind din scriitorii straini. Noi consideram ca cei care au avut de profitat de pe urma devastarii acestui centru economic au fost implicati si in distrugerea lui – Austro-Ungaria. Dl. Mihai Ungheanu considera ca Franta si Anglia au provocat-o: “Distrugerea Moscopolei nu este rodul unor porniri spontane ale unor vecini primitivi si nici ale pornirilor criminale ale unui pasa, pe jumatate nebun, ci rezultatul unui proces de aservire a fostelor teritorii turcesti catre Franta si Anglia.” (Moscopolea – ipoteza geopolitica, in Perenitatea vlahilor in Balcani, Editura Fundatiei Andrei Saguna, Constanta, 1999, p. 17-38.
6. A. Hanciu, Aromanii p. 300
7. Teorie dezvoltata de N. Iorga, Istoria comertului cu Orientul, 1939.
8. A. Hanciu, op. Cit., p. 300. Ase vedea si lucrarea lui Gheron Netta, Expansiunea economica a Austriei si exploatarile ei orientale, Bucuresti, 1931
9. V.Papahagi, Aromanii moscopoleni si comertul venetian in secolele al XVII-lea si al XVIII-lea Bucuresti, 1935, p. 132, apud Antonio Bartolovich, consul al Serenisimei Republici la Durazzo, anul 1761
10. Stelian Brezeanu si Gh. Zbuchea, Romanii de la sud de Dunare. Documente, 1997, p. 142-143
11. V. Diamandi-Aminceanul, Romanii din Peninsula Balcanica, 1938, p. 103
12. S. Diamandi, Oameni si aspecte din istoria aromanilor, 1940, p. 151

Moscopole – cel mai mare oras din Balcani in sec.18

Descendenţa din Asăneşti a Regelui Ferdinand I al României

The Vlaho-Bulgarian Empires. I2/E1/J basic OldEurope layer, R1a warriors, R1b metallurgy. Culture & technology fusion.

For more than a millennium, the state that we call now inaccurately the Byzantine Empire, was named “Romania”

Posted in Vlachs | Tagged , , , , , , | Leave a comment

Buneii – Poze din colecția Ioniță Baciu


i1Poze din colecția Ioniță Baciu

ib2

Ionita Baciu – străbunicii mei Todea și Baciu, care l-au întâmpinat pe regele Ferdinand

Ferdinand

Ionita Baciu – vizita regelui Ferdinand la Sălciua, în fața casei mele strămoșești, acum casa varului pr.Ionel Todea. Străbunici mei Todea Ispas, Todea Rafila, Todea Horea, Todea Butura Lucretia și Baciu Vasile în grupul de țărani salciuani, care îl întîmpină pe regele Ferdinand și pe regina Maria în 1921.

ib1

Ionita Baciu – Străbunicul Baciu Vasile, în galben, a fost la Pesta la împăratul Franz Ioszef, să primească aprobarea înfințării târgului Salciuan în 1906. Mai apoi străbunicul a fost primar între 1932-37 în Sălciua.

targ salciua

Cum fu cu cooperativizarea la moți? Fiind zonă de munte, s-a făcut doar o ,,Întovărășire” nu CAP, familiile păstrau ograda proprie, unde puteau cultiva porumb, grâu și altele ..

Bedeleu

Ionita Baciu – vederea mea unicat, cu carele moților la Puntea Morilor din Sălciua.

cruce_stejar_fluier

Colecția de poze – pr. Nistea / Paris

cruce_stejar_meditatie

Alex Imreh – Cruci Solare

627x0

aur2

978x0 (2)

646x404

abrud

Câteva vederi – Adevărul

1470900336-4710-La-pranz978x0 (7).jpg978x0 (5)978x0 (9)1470900344-7336-La-vatra

978x0978x0 (1)LemnGeogel.jpgteius

 

Posted in Romania, Transylvania | Tagged , , , , , , , | Leave a comment