Despre antreprenori politici–formarea unui Nou Partid


Un nou partid: De ce nu se face. Cine ar putea sa-l faca?

In urma cu ceva timp pe Facebook se depuneau semnaturi la temelia noii forte politice iar adeptii entuziasti scriau pe forumuri lungi mesaje cu tot felul de ganduri, mai clare sau mai neclare, asa cum le treceau ele prin minte in acel moment. Se pare insa ca aceste doua activitati, desi foarte importante, am zice chiar necesare, nu sunt suficente.

Nu ne intrebam ce sanse ar avea Noul Partid sa castige alegerile. Nu ne intrebam ce sanse ar avea sa intre in parlament. Nu ne intrebam nici ce sanse ar avea sa supravietuiasca. Ne intrebam ce sanse ar avea sa se formeze. O sa ziceti: Pai nu asta era discutia de acum o luna si ceva?! Nu. Acum o luna era o incercare de discutie. Dar vedem bine acum, cu intelepciunea patitului, ca incercarea e una, reusita e alta.  Pe vreme aceea era o explozie de entuziasm. Pe internet. Si o discutie care era sufocata de entuziasm. Tot pe internet. Acum, la rece, dupa ce entuziasmul s-a topit in fata altor prioritati (Florii, Paste, planificarea Vacantei de Vara etc.) putem in sfarsit discuta la rece. Sau cel putin putem incerca.

Intrebarea este: De ce sansele reformatorilor romani de a face un nou partid sunt minime? Sa incercam un raspuns: Ca sa formezi un partid nou iti trebuie niste antreprenori politici. Sa le luam pe rand. Antreprenor = cineva care are experienta si/sau capacitatea sa intreprinda lucruri legate de organizarea si managementul transormarii unei noi idei, viziuni, proiect in realitate practica.  Politic =  cineva care sa inteleaga, fie instinctiv fie conceptual, natura si mecanica elementara a proceselor politice. In cazul de fata, a partidului politic ca pivot si esenta a sistemelor politice moderne.

Cu privire la prima jumatate termenului, sa nu comentam pentru ca nu este nimic de comentat. Cu privire la a doua,  sa spunem ca reformatorii romani, fie ei apartinici, fie angajati deja in partidele existente, nu par sa inteleaga doua chestiuni politice elementare.

(1)    Partidele sunt organizatii. Organizatiile se construiesc si mentin motivand oamenii. Adica oferindu-le stimulente. Motivatia pentru imensa majoritate a oamenilor, in politica si oriunde, e data de trei lucruri: bani, functii (citeste putere) si status.

(2)   Partidele sunt coalitii de coalitii. Un partid este o agregare de indivizi si grupuri in jurul unor seturi de interese. Aceaste agregari se numesc coalitii. Nu stii sa construiesti coalitii sau sa te porti in coalitii, nu ai ce cauta in politica.

Asadar: atat timp cat “antreprenorul politic” nu intelege obiectul muncii si adopta strategii ce sunt contrare insasi naturii acestui obiect, antreprenoriatul sau are sanse de reusita doar prin accident. Sau prin miracol. Ceea ce din punct de vedere al teoriei politice tot aia este.

Daca cineva insa ar lua in serios ideea de coalitie ca element central al unui partid politic (si al politicii in general) atunci ar descoperi  foarte repede ca o coalitie politica relevanta nu poate fi formata decat intre grupuri. Si ca grupurile politice se agregheaza in jurul unor interese. Ar descoperi deci ca formarea unor grupuri de interese apte sa se angajeze in actiune colectiva pe durata medie si lunga este cheia succesului in intreprinderea sa. Altfel spus, un partid se coaguleaza intr-o arhitectura de grupuri. In centru, un grup sau o serie (retea) de grupuri ultra-motivate. In jur, concentric, alte grupuri cu varii intensitati motivationale. La periferie, galaxia de indivizi, votanti, sustinatori seriosi sau pomanagii, atrasi de forta partidului, asa cum este ea generata si proiectata public de grupurile de interese coalizate in zona centrala.

Pe scurt, daca vrei sa faci un partid adevarat, ai nevoie de acest nucleu central de grupuri de interese, apte sa se angajeze intens si sustinut in actiune colectiva. Altfel, in cel mai bun caz, ai  o aglomerare pasagera de votanti, care prin accident si conjunctura poate obtine un scor pasabil. Dar acela nu e partid si nu va rezista ca partid in structura initiala.

Daca am determinat ca agregarea gruprilor de interese si combinarea lor in coalitii este cheia formarii unui partid viabil, tot ceea ce ne mai ramane de facut este sa vedem care sunt factorii ce determina forta si influenta oricarui grup de interese organizat in scop electoral. Iar aici avem posibiliatea de a opta intre mai multe formule. Stiinta politica ni le pune la dispozitie cu generozitate. Sa o luam pe cea mai simpla:

C= aM + bRM + cI + dP

Unde: C este, capacitatea politica a grupului, rezilienta acestuia, forta sa. M este marimea grupului – cu cat e mai mare cu atat are in control voturi mai multe. RM este rata mobilizarii, calculata ca raport intre numarul de membri actuali ai grupului si numarul celor potentiali. I este intensitatea preferintelor membrilor – cu cat sunt mai excitati si deci mai putin apatici, cu atat capacitatea de influenta a grupului creste. P este un index al pivotalitatii (citeste indispensabilitatii) grupului – el reflecta masura in care grupul are o pozitie ce il face necesar in varii coalitii; cu cat e mai necesar in mai multe coalitii ce au nevoie de el ca sa poata castiga, cu atat influenta sa creste (De exemplu UDMR – marimea sa electorala e mica, 5-6% , dar e disproportionat de influent datorita pivotalitatii in coalitii). In sfarsit, a, b, c si d sunt variabile determinabile conjunctural si contextual.

Daca privim cele de mai sus atent, realizam ca avem acum un instrument cu care putem evalua parametrii succesului in initiativele si intreprinderile noastre de actiune colectiva. Formula de mai sus se aplica, evident, oricarui grup sau oricarei agregari de grupuri. Deci, nu e nevoie sa o mai spunem, se aplica si patidelor politce. Vechi sau noi. Restul este atat de evident ca nu are rost sa mai fie elaborat aici.

Sa revenim totusi, inainte de a incheia, la problema antreprenorilor politici. Cine poate fi azi, aici si acum, un antreprenor politic de succes in Romania? Cine ar putea mobiliza fortele care ar duce la coagularea reala a unui nou partid?  Raspunsul e simplu: Oricine satisface cele doua conditii de mai sus: (a) sa aiba resurse suficente pentru a putea motiva adecvat participantii centrali si (b) sa aiba imaginatia strategica de gandi coalitii, plus talentul de a le negocia si asambla.

About Alex Imreh

http://www.aleximreh.ro http://www.facebook.com/alex.imreh 0742-669918
This entry was posted in Green Party, Revolucion and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s