Mi s-a propus un interviu, va fi primul din viata mea. Cu a3f am mai avut propuneri, am fost invitat la Nasu de exemplu, dar timp de peste un an am zis – nu iesim in public cu a3f.ro pina nu am realizat anumite lucruri. O sa raspund la urmatoarele intrebari:
-
Pentru început, prezentați-ne un scurt istoric al ideii de distributism în România, după anul 1989.
-
Care au fost motivele pentru care ați devenit un adept și un fervent susținător al acestei doctrine economice?
-
Pentru cititorii adevarul.ro, ne puteți oferi câteva exemple concrete de regiuni ale mapamondului unde acest model economic are tradiție și funcționează și în prezent cu succes?
-
În final, relatați-ne puțin despre încercarea dumneavoastră de înființare a partidului “A Treia Forță”.
Am primit azi un compliment. Citez – ‘Ce minte poti sa ai, (Macovei & Tismaneanu) sa faci un partid si sa-l denumesti dupa titlul unei carti existente, anume “A Treia Forta”, scrisa de Ovidiu Hurduzeu si Mircea Platon si girata de Dan Puric! Exista si o miscare “A Treia Forta“, a lui Alex Imreh, toti acestia enumerati fiind ultraconservatori ca si mine.’
Monica Macovei are merite in justitie dar ea nu are cum sa fie o speranta pentru noi, un astfel de partid e doar o alta facatura din seria Alba Ca Zapada, avind in spate structuri din defunctul PDL si interese externe. Faptul ca volodea ii ridica mingea la fileu spune multe pentru un ochi avizat, la campania ei au participat si grupuscule coordonate de virfuri ale retelei Soros, Macovei intr-un fel sau altul e un produs al unor retele din tara si de afara, din aceeasi serie cu paukeristul sionist mru si cu penibilul cernea. Macovei a primit voturi multe dar defapt a fost votata campania DNA, ea doar a beneficiat de voturi negative si a fost votata ca raul cel mai mic. Ea provine din sistem – nu are cum sa fie cu adevarat contra sistemului.
Multumesc de compliment dar eu nu sunt ultraconservator sunt doar conservator. Mi se pare de bun simt sa conserv valori morale vechi de mii de ani, sa fac deosebirea dintre bine si rau dupa exemplul parintilor, bunicilor mei. Dar recunosc – daca cineva vrea sa isi asume, fata de actuala clasa politica nu se poate lua decit o pozitie ultra-radicala, pentru a face un nou fel de politica. Toate partidele actuale provin din FSN care provine din PCR, toate partidele actuale functioneaza pe baza de coruptie, sunt dincolo de orice reformare din interior, toate clasa politica actuala e râioasă și ciumată. Cine incepe sa faca compromisuri cu aceasta clasa politica, ajunge un ciumat la fel ca ei, nu va face decât politichie.
Cartea cu pricina a aparut in 2008, a fost publicata în speranţa că va ajuta la coagularea unei «a treia forţe» a fost intr-adevar sustinuta de dinainte de lansare de Dan Puric (vezi link aici). Si vorbeste de o a treia forta care se poate naste din România Profundă – citez din Mircea Platon – ‘Exista o mai mare valoare ”revoluționară” in cumințenie decît in conformismul nonconformistului. Atunci cînd cumințenia nu inseamna adaptare la sistem, ci boicotarea lui tacută, abandonarea lui pentru a o apuca pe alte urcușuri de taină. La capătul fiecarei revolte deschise stă conformismul celulei de partid sau determinismul masei. În miezul fiecărei lupte esențiale stă o însingurare primenitoare. Libertatea ne îngăduie să depășim determinarile acestei lumi. A fi liber înseamnă a fi responsabil.’
In 2011 eram tabula rasa, dar aveam timp si libertate, independenta materială. Am intrat si eu ca tot omul, sa socializez pe Facebook. Foarte repede am dat de cauze si de oameni care erau activi in spatiul virtual, asa l-am intilnit si pe Ovidiu Hurduzeu de la care am invatat multe. In 3.03.11 am avut o discutie mai serioasa cu Ovidiu si am zis hai sa facem ceva mai serios. Am fost parteneri timp de aproape 3 ani, pina in noiembrie 2013 când Ovidiu nu a mai avut rabdare/putere sa creada in ceva pornit de la firul ierbii si a decis sa iasa din a3f pentru a-l sustine pe prietenul sau Calin Georgescu.
Noi cei care am ramas in grupul informal a3f, ne-am disociat net de grupul Calin Georgescu, prin pozitii publice, votate individual. Ulterior au aparut dovezi, legaturi intre C.Georgescu si fostul sef SIE Melescanu, devenit candidat la prezidentiale cu semnaturi strinse de Dogaru, prin făcătura lui care abuzează iată din nou de sintagma ‘A Treia Forta’, având in spate pe infamul Dan Voiculescu. Calin Georgescu ca om provenit din sistem, care si-a dorit sa fie numit prim ministru de catre Basescu, coleg cu Mugur Isarescu la conducerea Clubului de la Roma, la fel ca Monica Macovei nu are cum sa fie cu adevarat contra sistemului. Mai mult, nici macar nu e in stare sa porneasca un partid ca M.Macovei, doar joaca la cacialma, nu are cum sa faca schimbari structurale fara sa aiba in spate un puternic partid parlamentar. Orice schimbare structurala adevarata va trebui sa taie craca de sub picioarele oligarhiile din Romania in simbioza cu oligarhiile financiare globale. Nu ai cum sa lupti contra acestor caste, validat ca prim ministru de partidele care reprezintă interesele acestor mafiocratii. Daca d.C.Georgescu se bazeaza pe asa zisa Forta a Treia a lui Dogaru care a strins semnaturile lui Melescanu, atunci nu mai este vorba de o eroare de logica, ci de un cinism murdar. Nu are cum sa apere interesele cetatenilor romani când se bazează in primul rind pe forte/interese ”trans-atlantice”, cu patalama de la Washington.
Eu nu am pornit nici o miscare si nici nu am incercat sa infiintez un partid. Suntem doar un mic grup informal care pornim de la premiza – ἰδιώτης/idiốtês, conform wiki, egal om ‘prost’ – fara educatie, care nu participa la viata politica a republicii! Schimbări reale în societate, se pot face doar prin pași succesivi pe 3 nivele, care se condiționeaza reciproc: informări, proteste/acțiuni civice și implicare în politic. Inițiativa a3f a încercat să pornească un instrument politic pentru candidați independenți susținuți de grupuri civice, instrument care să reprezinte pe cei care se declara ‘apolitici’, acea majoritate care s-a săturat și de usl și de pdl și de toate făcăturile lor. Nu un partid în sens tipic, doar un instrument pus la dispoziția unei uniuni de grupuri civice, pentru a se putea implica în viața cetăților persoane care nu sunt legate de actuala clasa politică.
Orice abordare unilaterală doar pe unul din aceste nivele este greșită, este amăgire. Soluții la toate problemele mari nu pot sa vină nici așteptând omul nou, nici făcând doar proteste civice. La fel, cine crede că soluțiile pot sa vină doar din politic fără o bază în societatea civilă, greșește la fel de amarnic. Prin informări se poate ajunge la responsabilizare, fiecare individ poate întelege că poate face ceva mic dar concret, real. Informările și responsabilizările pot duce apoi la acțiuni civice, la proteste, dar în final totul se decide acolo unde se iau deciziile, în consilii locale, în guvern, în Parlament. Un nou fel de politică se poate face doar pe baza unei societați civile puternice, presiunile societații civile nu se pot finaliza, nu au greutate, fără alternative politice reale. Cei care se declara apolitici in mod firesc se simt depasiti de politica pentru ca timp de 25 de ani toate incercarile au fost din start facaturi sau au fost deturnate, exemplul cel mai faimos fiind PNTCD-ul. Pe de alta parte mare parte din cei care vor sa ramina doar activisti civici, e bine si e necesar sa ramina acolo, un nou mod de a face politic ar trebui sa aiba la baza aceste caramizi civice ‘apolitice’.
In esenta totul se reduce la o problemă, cu o singură soluție. Clasă politică provenită din FSN=pcr+secu ne-a dus în 25 de ani de la monopolul totalitar PCR, la monopolizarea puterii în media/politică/economie, pentru a face jaf sistematic si vânzare de țară. Corupția, problemele ecologice sunt doar simptome. Exista o singură soluție reală, înlocuirea actualei clase politice cu o altă clasă cu totul nouă, care să facă schimbări structurale pentru a redistribui cât mai larg puterea în economie, media și în politică.
Aici intervine distributismul, nu ca ideologie ci ca teorie pentru solutii structurale, in primul rind economice. Ovidiu Hurduzeu a contribuit la ideea de a3f.ro nu prin ideologie ci ca promotor al ideilor distributiste. El a vorbit si de nationalism verde, a facut si un Manifest, a propus si un Proiect de Țară. Sa-l citam totusi pe Phillip Blond – ‘Adevărata politică a viitorului va fi anti-oligarhică. Un nou idealism politic va crea o nouă economie morală care va răspândi proprietatea, va favoriza micile entități economice. Educația continuă, democrația participativă, asocierea, procesele peer to peer vor fi instrumente, metoda se va baza pe relatiile umane. Dezvoltarea va fi pe orizontală nu pe verticală, resursele vor fi globale dar concretizarea va fi locală, cu triumful sferei micro asupra sferei macro. Periferia va deveni noul centru, producătorul va fi și consumator, clientul va fi și sustinător, va fi comerț etic și piată morală, noua economie va promova scopurile și nu mijloacele, virtutea și nu utilitarismul.’
Pe termen scurt, grupul informal a3f nu a incercat sa porneasca un partid clasic, cu atât mai putin o structura piramidală. Am vrut sa realizăm discret, fără o campanie publică, un instrument politic, avind la baza nu o ideologie ci un set minimal de idei umbrelă, pentru a pune in 2016 acest instrument la dispozitia unor candidati independenti, sustinuti de grupuri civice locale, pentru a multiplica fenomenul Nicusor Dan. Altfel candidatii independenti, care candideaza separat si nu pe liste de partid, sunt total dezavantajati de legea electorala. Un astfel de instrument poate fi facut de un numar mic de oameni cu valori comune, de un grup mic si eficient, care s-au selectat intre ei foarte strict, pentru a nu fi deturnati. Un partid adevarat s-ar putea naste dupa 2016, asa a fost in Grecia si Italia, s-a pornit de la citeva grupuri civice care la inceput au facut procente mici la alegerile locale, pentru a ajunge in câțiva ani la partide anti-sistem mari, de 25%-30%.
Cu a3f promovam astfel de structurari, promovam aplicarea distributismului in organizarea civica si in structurarea politica. Aici ar fi de explorat, legatura dintre pincipiul subsidiaritatii si democratia directa. Nu chemăm la o structură ierarhică pe tară, ci la înființarea a cât mai multe grupuri de acțiune locale independente, cât mai multe sa functioneze pe principiul Democratiei Directe. Eu cred ca o a treia forta autentica, care sa reprezinte cu adevarat 90% populatie versus 10% caste, se poate naste din –
-
grupurile civice care au avut o rezistenta epica in campania de peste 10 ani contra cianurii pentru a salva Rosia Montana
-
grupuri care au au actionat contra gazelor de sist, ca GISCB care a scos in strada multe mii de oameni de multe ori la Barlad
-
grupuri de voluntari care au tras cu disperare pentru un primar ca Nicusor Dan in Bucuresti in 2012, campania lui a facut un uimitor 9% fara fonduri, fara sa fie cunoscut candidatul de catre populatie
-
grupuri civice care promoveaza valorile traditionale, care au reusit sa stringa peste 100.000 semnaturi pentru a avea un candidat independent la europarlamentare
-
si asa mai departe, alte grupuri mai mari sau mai mici, grupuri de actiune locale, pe diverse cauze civice sau de interes national.
In masura in care vor apare tot mai multe astfel de grupuri, in masura in care astfel de grupuri vor avea discernamintul si intelepciunea sa nu fie prinse, deturnate de centrifugele mafiocratiei, in masura in care astfel de grupuri vor avea viziunea si curajul sa faca noi partide reale total rupte de actuala clasa politica, in loc sa faca compromisuri colaborationiste cu partidele actuale, avem sperante sa ajungem la alternative reale, la preluarea puterii de la cei care concentreaza puterea, pentru a o redistribui cât mai larg, avem sansa sa ajungem la schimbari structurale care vor inlatura si coruptia. Altfel ne indreptam spre un nou regim totalitar in simbioza cu ‘noua ordine mondiala’.
Toate elementele au fost acolo in 2013, insa nu a existat intelepciunea sa se ajunga la structurari. Toate au culminat cu marile proteste pentru Rosia Montana din sept-oct 2013. S-au pierdut sanse prin nehotarirea lui Nicusor Dan, care nu a stiut sa structureze pe cei care s-au oferit sa il ajute, prin ‘egocentrismul’ unor candidati la europarlamentare ca Erwin Albu si Iulian Capsali, prin sifonarea energiilor din protestele SRM de catre grupusculele din Uniti Salvam, prin refuzul lui Eugen David si a celor din jurui lui de a merge mai departe, dincolo de activismul apolitic, prin lipsa de diplomatie si lipsa de carisma a unora care au vazut ce era de facut dar nu au stiut sa adune energiile. Daca o mica parte din aceste grupuri s-ar fi implicat, bulgarele de zapada era lansat la vale. Erwin Albu a promis ca ajuta la infiintarea a3f, s-a risipit in incercarea sa egocentrica, asteptind si dupa Nicusor Dan. Grupuri ortodoxe s-au inchis in ideologie puritana, spunand ca nu se poate amesteca apa (eco) cu uleiul (presfințit). Alte grupuri civice au ramas blocate in apolitic pentru ca au pornit cu o compozitie eterogena, cu mare parte din membrii legati mai mult sau mai putin de partide, unii vulnerabili prin conditionari materiale / profesionale, altii blocati de conditionari psihologice / ideologice. In timp ce canaliile pot fi unite prin bani, oamenii buni se cearta pe idealuri, in loc sa vada interesele esentiale care ar trebui sa ii uneasca, energiile au rămas in forma amorfa, oamenii in miscare browniana. Sistemul desi functioneza prin partide in care nu mai crede 80% din populatie, continua sa ne traga in abis prin divide et impera.
Podemos si Syriza au radacini in grupuri de stinga, aici in nici un caz nu promovez ideologii stangiste, spun ca e in esenta e vorba de ”o lupta de clasa” in care avem un procent foarte mic de 5-10% jefuitori, care prin politicile neoliberale ne duc in esenta spre un fascism corporatist, versus 90%-95% restul populatiei. Mussolini a zis-o, fascismul e atunci când big business se întâlneste cu big state, de aceea multi spun ca UE e noul URSSS, o nouă mare birocratie, controlata de grupuri de interese mici, de monopoluri si mafiocratii, de elite financiare în ultima instantă. Defapt pentru cei care controleaza totul, banii nici nu mai conteaza, ei deja lupta pentru puterea globala totala, banii ii pot tipari la discretie, au toti banii din lume. In orice caz ”în spectrul vizibil” vorbim de caste de citeva procente, care controleaza puterea politica economica si media, care au un electorat clientelar mic, si de o masa mare de oameni in degringolada, care ar putea miine rezolva aproape orice daca ar fi in stare sa se organizeze. Podemos, Syriza, Cinque Stelle sunt exemple ca astfel de partide noi, care sa reprezinte populatia si nu elitele, pot sa apara, ca partide mari ”complementare” care azi au 90% din voturi, pot sa piarda în scurt timp jumatate din procente. Noi toti astia 90% suntem ”la stinga” asa ziselor elite care ne duc spre fascism corporatist.
In Spania indignatii care au protestat masiv condusi de un grup de lideri inteligenti in frunte cu carismaticul Pablo Iglesias au obtinut 1,2 milioane voturi si 5 europarlamentari (7%) la 4 luni dupa infiintare si acum sunt la peste 20% din sondaje, spera sa preia guvernul dupa urmatoarele alegeri. In Romania, un Erwin Albu si un Iulian Capsali au folosit energii doar pentru candidaturi personale, in timp ca carismaticul Nicusor Dan a ramas sa faca procese juridice cu Asociatia Salvati Bucurestiul flancat si poate blocat de … un ”anume anturaj”. Unii liderii SRM au preferat sa se ascunda dupa conturi virtuale, au colaborat cu grupuscule din US gen Claudiu Crăciun, au ramas blocati in mentalitatea underground, fireasca pentru primii ani de rezistenta eroica, dar lipsita de viziune avind in vedere resursele pe care le-au putut influenta toamna trecuta, o ocazie mare s-a pierdut atunci. Nu au avut curajul sa mearga mai departe, nu au incercat nici varianta bulgareasca, ce sa mai vorbim variantele Syriza sau Podemos, pentru ca nici nu au avut expertiza necesara, informatiile si discernamintul necesar sa se descurce in hațișurile structurarii. Din toate astea toti trebuie sa invatam, impreuna.
In Spania energiile amorfe, foarte mari, au fiert 2 ani începând cu marile proteste Indignados, pâna când a apărut varianta Podemos, care la rândul ei a avut succes doar dupa ce a adoptat Democratia Directa. Podemos se bazeaza pe faimoasele cercuri/curculos, o baza foarte larg distribuita de grupuri de actiune si vot, locale. In Grecia la fel a fost nevoie de un lider charismatic, pentru a se porni Syriza. Ambele partide au radacini in traditi activiste de stinga, insa au dat dovada ca se pot maturiza pe parcurs in partide care sa reprezinte nu numai stânga ideologizată. Ramine de vazut daca vor sti ce sa faca cu puterea, daca vor fi in stare sa aiba viziune economica/doctrinara sa faca schimbari structurale. Daca nu vor reusi sa trateze boala, problemele de fond, pâna să tot trateze simptomele, riscă să devina replici ale partidelor pe care vor sa le inlature. Syriza si Podemos, au depasit problemele de structurare, dar pare ca le lipseste .. ”viziunea distributista”.
In acest demers de rezolvare a problemelor care au dus și la Marea Criza, si la distrugerea azi mâine totală a mediului, obiectivul final sunt schimbarile structurale. In ultimii 60 de ani populația Pământului s-a triplat, au dispărut 90% din pești, un milion de specii de plante și animale, 40% din fitoplancton (care produce 60% din oxigenul planetei), 50% din copaci, 70% din apa potabilă din straturile acvifere vechi și 80% din gheața de la Polul Nord (vara). Au apărut un miliard de tone de plastic și avem cu 30% mai mult dioxid de carbon și metan în atmosferă.
Ideea de restructurare economica distributista, spre o economie sustenabila numita si economice civica sau capitalism molecular, cu radacini in țărănismul interbelic românesc, in distributismul românesc al lui Ion Mihalache, este esentiala. Cei care vor sa preia puterea politica doar pentru a lupta contra coruptiei, doar pentru a rezolva probleme de mediu sau de administrare corecta, doar pentru anumite valori morale, vor esua lamentabil daca nu va trata boala, problemele structurale de fond. Coruptia, decaderea morala, problemele ecologice sunt doar simptome, sunt doar efecte ale concentrarii puterii, ale neoliberalismului care e interesat doar de profit cu orice pret. Ce sa mai vorbim de sceleratii care au toti banii din lume si care au ajuns niste monstrii obsedati doar de puterea totala.
Ideea de distributism e o idee simpla, citez citatul de la care a pornit cel care mi-a cerut interviul – „Proprietatea este precum bălegarul: folositoare când este răspândită, urât mirositoare odată ce a fost adunată într-o singură grămadă mare.” Se mai spune – puterea corupe, puterea absoluta duce la nebunie. Trendul actual este o concentrare tot mai mare a puterii in economie, care duce la coruptia totala a puterii politice si la subordonarea totala a mass media. Manipularea prin mass media e mai puternica decit cenzura totalitara, dar dezechilibrele si jaful devin atit de aberante, nebunia celor care au concentrat puterea atit de patogenica, incât inevitabil suntem dusi spre regimuri tot mai totalitare, conduse de elite globalizate. La ora actuala legile si guvernele favorizeaza Big Business + Big State, defavorizeaza Small Business. Pur si simplu trendul acesta fatidic trebuie inversat. Big Busines este controlat de marile finante, împreună aceste mari interese sunt mai puternice decit guvernele, pot corupe usor guvernanti, politicieni, functionari. O societate civila puternica se poate baza doar pe o clasa mijlocie puternica, nu intimplator clasa mijlocie din USA a pierdut in putini ani jumatate din tot ce poseda. Cu cât e mai mare criza si pericolul totalitar, cu atât mai mare e ocazia ca mase largi sa inteleaga toate aceste probleme, sa apara partide mari antisistem care sa inverseze trendul. Aceste partide pot ajunge la guvernare, sa faca o re-distribuire cât mai larga a puterii economice, gradual, pas cu pas, ceea ce va duce la spargerea monopolurilor, marile finante ar trebui sa isi piarda baza economica, bancile mari pot fi inlocuite de banci participative, se micsoreaza astfel bazele coruptiei.
Cinque Stelle la fel a avut succes in structurare prin democratie directa, dar pare sa sufere mai tare decit Syriza și Podemos, de o lipsa de viziune, de directie, eu nu am informatii destule dar nu prea vad la ei propuneri structurale esentiale. In cazul cel mai sinistru ar putea fi doar o varianta de PPDD, desigur la un nivel mult mai rafinat. Culmea, solutiile sunt chiar sub nasul lor în Emilia Romagna, nu stiu daca pot sau vor sa le aplice pe plan national, sistematic pe termen lung, ca solutii structurale. Ceea ce s-a facut de jos in sus, cu o traditie de aproape 200 de ani, ar trebui aplicat acum de sus in jos sistematic, un partid ca 5* ar trebui sa isi propuna sa dea legi care sa ajute intreprinderile participative, sa slabeasca tot mai mult concentrarile monopoliste. Economia distributista se poate intimpla daca exista un minim de legislatie favorabila. In Italia asta s-a intimplat nu numai pe baza unei traditii care vine din secolul 19, s-a intimplat pentru ca dupa 1945 le era frica de rusi, de comunism. In Grecia pentru a rezolva aceste probleme ale razboiului rece (contradictia dintre elite si mase), s-a ajuns la junta militara, in Italia s-a dat o lege care a favorizat intreprinderile participative, cooperativele. Dupa 1945 in Grecia le-au dat in cap cu cioanu, in Italia i-au dus cu zaharelul au deschis niste supape – e vorba de Legea Basevi din 47 si de art.45 din Constitutia Italiei, tot din 47, care favorizeaza cooperativele. Acelasi lucru s-a întâmplat și în Romănia dar pe o scară mult mai mare (și în alte țări din estul Europei), dupa WWI. Tot de frica comunismului, țăranii au fost împroprietăriți și lăsați să se organizeze în cooperative, toate astea au dus la organizare politica, AȘA pe aceasta bază a ajuns PNȚ-ul cel mai mare partid din România, așa s-a scris o pagina mare de istorie care apoi a fost ascunsă atât de comunisti cât si de post-comuniști, de regimul FSN din ultimii 25 de ani.
Multi au impresia ca distributismul e doar o teorie exotica, ceva utopii gen kibutz/falanster, dar nu vorbim de fantezii, vorbim de lucruri care functioneaza peste tot in lume. Termenul de cooperative a fost distorsionat de comunisti, la fel cum conceptul de democratie a fost distorsionat de dictatura regala, apoi de comunism si apoi de 25 de ani de regim FSN. O parte din istoria noastra a fost stearsa de comunisti, aceasta mistificare a continuat dupa 89 pentru a ascunde istoria adevaratelor cooperative, cele din interbelic. Mare parte din aceste cooperative erau BANCI cooperatiste suficient de puternice pentru a finanta de exemplu construirea unui drum ca Transalpina.
#Peste 90% din fermierii din Japonia sunt asociați în cooperative. #ICA reprezintă un miliard de membrii cooperatori, țara cu cei mai mulți membrii fiind USA. #Cooperativele care distribuie electricitate in zonele rurale din SUA deservesc 42 milioane locuitori, au 140 miliarde dolari in aseturi. #În USA uniunile de credit deținute și controlate democratic de membrii, adică bănci cooperatiste not-profit scutite de taxe, deservesc 96milioane cetățeni – 43,7% din populația activă. #În Finlanda o treime din sistemul bancar e gestionat de cooperative. #Peste 2milioane ha de pădure, 350mii ha de vii sunt gestionate în Franța de cooperative – jumătate din producția de vin în Franța. #70% din populația Quebec-ului, 42% din populația Norvegiei și 15% din populația Spaniei sunt membrii de coop.
Modelul Emilian / capitalismul molecular. Emilia-Romagna, are o istorie de 100 de ani de economie cooperatistă. Cooperativele au fost desființate în anii ’30 de către fasciști. După războiul mondial care a devastat regiunea, spiritul cooperatist a fost reînviat și de atunci a tot crescut. Până în prezent au fost înființate aproximativ 8.000 de cooperative, de dimensiuni și tipuri variate. Majoritatea sunt întreprinderi mici și mijlocii și activează în toate domeniile economiei: industrie, agricultură, finanțe, comerț cu amănuntul și servicii sociale. „Modelul emilian“ este diferit de cel din Mondragón / Spania. În timp ce Mondragón funcționează după un model ierarhic similar cu organizarea corporațiilor multidivizionare (diviziunile corporației având însă libertatea de a se retrage oricând din cooperativă), modelul Emilia-Romagna constă în rețele create între o mare varietate de firme independente, de unde si termenul de capitalism molecular. Aceste rețele sunt foarte flexibile și se pot muta de la o linie de producție la alta, combinând un grad înalt de integrare pentru comenzi specifice cu un grad înalt de independență.
Cooperativele furnizează 45% din PIB-ul regiunii, salariile sunt cu 45% mai mari decât în restul Italiei. Productivitatea și nivelul de trai ale regiunii sunt printre cele mai mari din Europa. Există 90.000 de întreprinderi de producție în regiune, ceea ce reprezintă, cu siguranță, una dintre cele mai dense concentrații de întreprinderi din lume. Indiferent cum este numit modelul emilian, format in mare parte din intreprinderi participative, exista aici o economie mixta, un model opus, cu siguranță net superior capitalismului corporatist. În această regiune de 4,2 milioane de oameni, cea mai prosperă din Italia, o industrie performanta si sustenabilă este bazată pe «rețelele de producție flexibile» ale micilor firme, care țin locul fabricilor enorme sau corporațiilor integrate pe verticală.
Proprietatea larg răspândită, deținută de lucrători, rezolvă problemele ivite din separarea capitalului, managementului și muncii, precum și a cunoașterii tehnice de cea antreprenorială. Lucrătorii nu mai sunt rotițe într-un mecanism economic, ci dețin controlul asupra propriului destin pentru că sunt stăpâni pe proprietățile lor: pământ, utilaje și propriile aptitudini. Sunt soluționate problemele cauzate de despărțirea proprietății de muncă și a managementului, de cunoașterea procesului de producție. Pe lângă aceasta, este încurajat și consolidat sentimentul de comuniune. În ultimă instanță, acesta este scopul real al unei economii. Scopul ei nu este acela de a acumula mormane de bani, ci de a crea bogăție reală care să susțină familiile și comunitățile.
Ca sa inchei revin la miza. Daca ar fi vorba doar de coruptie, doar de manelisme politice, am putea sa ne retragem fiecare in familie, sa rezistam individual, dar miza e mult mai mare, nu vom mai avea unde sa ne ascundem. Daca nu facem toti ceea ce ne este la indemina, ne indreptam toti cu pasi rapizi spre o sclavie mult mai sinistra decit regimul comunist totalitar de care ”am scapat” in 1989. Majoritatea ar spune ca sunt vise, ca nu se poate nimic din toate astea. Socotiti, judecati – la Cluj cei care au protestat COMPACT, om linga om, in toamna trecuta, SUNT MAI MULTI decit cei care voteaza pt PNL, care l-a avut pe Johanis, candidat la prezidentiale, cu jumatate din voturile exprimate. Vedeti video – youtube/Urcând Calea (Mănășturului).
Alex Imreh 